Catedra Drept Public, ULIM

SUBIECTE DE EVALUARE LA
ISTORIA STATULUI ŞI DREPTULUI

1.Definiţi obiectul ştiinţei Istoriei statului şi dreptului şi determinaţi locul ei în

sistemul ştiinţelor juridice
Obiectul de studiu este inclus în sistemul ştiinţelor sociale , din pricina studierii în ansamblu a
istoriei statului cît şi istoria jurisprudenţii a lui. Spre deosebire de istoria universală, studiul dat, cercetiază
socieetatea în integru, totodată studiiază concret relaţiile statale şi juridice în procesele istorice
evoluţioniste asupra structurii politico-juridice a sistemului politic statului concret. Dinamica dezvoltării
de la stat sclavagist pînă-n perioada contemporană. Studiul nostru opereauă cu evenimente concrete a
veţii politice, activităţii statelor, sistemelor politice, regimurilor politice pe tot parcursul dezvoltării lor.
Dar, obiectil nostru de studiu nu reprezintă un conglomerat de informaţii despre trecutul statului dat, ci
are menirea reflectării legităţilor concrete a evoluţiei statului şi sistemei sale juridice. Paritcularităţilor
caracteristice, specifice statului în comparaţie cu legile evoluţiei socieetăţii. Statul şi dreptul ca parte
componentă a sistemului social are caracter relativ independent de dezvoltare. Istoria statului şi dreptului
studiiază dreptul unui stat în procesul apariţiei , dezvoltării şi evoluţiei specifice a lui, dar tot odastă
concret istoric, cronologic în limitele formaţiuni social-economice.

2. Identificaţi materia ce cuprinde scopul, sarcina, periodizarea istoriei statului şi

dreptului.
Scopul disiplinei Istoria USD – determinarea genezei, constituirii, dezvoltării, modernizării
mecanizmului apariţiei statului cu toate atributele sale specifice, şi în primul rănd cu instituţiile juridice,
organele de represii la diferite naţiuni, în diferite epoci istorice.
Studiind obiectul nostru obţinemi cunoştinţe referitor la modalităţile dezvoltării statului, legii în
statul concret pentru a sinteza interacţiunea jurisprudenţa trecutulului cu realitatea juridică obieciva
contemporană. La natura experienţei istorice ale omenirii de la apariţia primelor formaţiuni de guvernare
la modelele contemporane ale formaţiunilor statale.
Istoria USD a cunoscut o mulţimea de sisteme juridice,dar nic una nu poate fi comparată cu ce-a a
Dreptului Roman, care a devenit etalon ai sistemului juridic contemporan, în stat contemporan.

3. Descrieţi apariţia statului babilonian şi a organizării statale

Sec. XIX îen, este semnificativ pentru noi, prin faptul că apare primul stat centraliza al Babilonului
antic condus de regele Marduc. Noi cunoaştem Babilonul antic ,datorită regelui Hamurabi (1792-1750 îen
). Socieetatea antică era divizată în categorie generală de stăpăn-rob. Divizată mai tîrziu în oamenii liberi-
avelumii ( fiul omului), muşcenumii (categoria de săraci ce caută serviciu ), tamcarii (cămătarii),

4. Identificaţi izvoarele dreptului babilonian

Izvoarele dreptului babilonian sunt obiceiul si legea.Dintre legile cele mai importante este codul lui
Hamurappi.
5.Identificaţi materia ce cuprinde condiţiile încheerii căsătoriei, divorţului,
succesiunii conform dreptului babilonian
Familia se întemeia conform unui contract de căsătorie. Se anula căsătoria juridic, dacă nu era
întocmit contractul. Dacă logodia era anulată, se plătea despăgubire părinţilor fetei. Căsătoria era
considerată din momentul cînd soţiia întra în casa bărbatului, aducînd ducînd zestre (dotă). Bărbatul nu
avia drept proprietate la zestrea soţiei,numai se folosia de ea.
Divorţul. În conformitate cu art. 142. Codului lui Hammurabi, se prevedea divorţ. Se iniţia o
cercetare. Soţia era constatată nevinovăţia , apoi avia dreptul cu dota sa pleca la părinţi. Dacă se constata,
că femeia ducia o viaţă indecent, ea era înecată. Legile lui Hammurabi,permitea înfiiera copiilor străini
care primia avere egală cu copii biologici.
Succesiunea –Văduva nu moştenea averea răposatului,dar avia dreptul să trăiască în familia lui.
Avera era împărţită egal între copii.

6.Identificaţi materia ce cuprinde noţiunea de crimă şi pedeapsă din legile ţarului

Hamurabi.

7.Descrieţi geneza apariţiei dreptului în India Antică

Civilizația Indusului a apărut în mileniul III î.Hr., pe valea fluviului Indus. În India primii oameni s-au
așezat în nord, între fluviul Indus, de la care se trage numele țării, și fluviul Gange. Au luat naștere
orașele Mohenjo-daro și Harappa. Timp de o mie de ani triburile arienilor dinspre nord au cucerit India,
formând pe valea fluviului Gange numeroase state. India nu a construit aproape niciodată un imperiu
unificat; numai două dinastii Maurya și apoi Gupta, au ajuns sa domnească aproape în întreaga țară.
n India, Manu a fost al doilea conducător după Hammurabi care a creat un cod de legi. Legile lui Manu
reprezintă cel mai important cod de legi al Indiei antice,format din 12 cărți , atribuit de tradiţia hindusă lui
Manu. S-au păstrat într-o versiune datând din secolele II î.Hr. – II d.Hr. Conţin unele reguli care interzic
folosirea armelor otrăvite şi atacarea celor lipsiţi de apărare, precum şi numeroase precepte etico-
religioase, având autoritatea unor norme juridice.

8.Descrieţi particularităţile apariţiei şi organizării statului în India Antică

Pentru India antică sunt caracteristice legile lui Manu (Manava-Dharma-sastra), care constitue cel
mai important Cod de legi. Cartea dată are un caracter mult sau mai puţin relijios, discriind
compartamentul public şi privat,activitatea social-politică, juridică a soceetăţii indiene în anticitate.
Noţiunea de lege din cartea dată o studiem în ansamblu de activitate soialreligiosă,teologică.În Legile
Manu totul se intersectează,teologia cu moravurile sociale,economia cu acordurile de contracte,
modalitatea lor. Noţiunea de furt şi posibilitatea de-a trage la răspundere a inculpatului. Legile Manu
scrise în formă de versuri,cuplate în 12 capitole, unde 8, 9 conţin legi juridice.
 9.Descrieţi evoluţia formării şi organizării statului Atenian.
Spre deosebire de Sparta, Atena a evoluat spre un regim democratic. Iniţial condusă de regi, acest
regim a fost înlocuit de unul aristocratic în care încep să apară probleme economice şi sociale. Micile
proprietăţi se micşorau continuu, erau vândute sau arendate şi astfel, ajungeau în posesia marilor
proprietari. Aceştia îşi lucrau pământurile cu sclavi, care au înlocuit muncitorii liberi. În acest fel, munca
fizică a devenit foarte ieftină şi a început să fie considerată umilitoare de către atenieni.
Inegalităţile apărute între diferitele categorii sociale vor duce la dispute sociale. Arhontele Dracon
încearcă să remedieze situaţia prin primele legi scrise, legi foarte dure, care însă doar au consolidat
obiceiuri ale unui feudalism anarhic; ele nu au făcut nimic pentru a salva pe datornici de pericolul de a fi
vânduţi ca sclavi, nici pentru a micşora exploatarea celor slabi de către cei puternici.
Cel care pune bazele sistemului democratic atenian a fost Solon, conducător cu puternică
personalitate şi om politic cu convingeri democratice. Ajuns la conducerea Atenei într-o perioadă când
disputele politice împărţeau societatea în două categorii bine distincte, eupatrizii şi demosul, şterge toate
datoriile (seysachteia), eliberează pământurile ipotecate şi răscumpără pe cei făcuţi sclavi din cauza
datoriilor. De asemenea limitează proprietăţile eupatrizilor şi anulează multe din legile lui Dracon.
În plan instituţional, sistemul politic instituit de Solon menţinea instituţii mai vechi, cum erau
arhontatul şi consiliul (boulé) dar apăreau adunarea poporului (eclesia) şi sfatul celor 400, format din câte
o sută de reprezentanţi din fiecare dintre cele patru triburi. Eclesia devenea organismul politic cel mai
important, deoarece aici intrau toţi cetăţenii majori. Din categoria cetăţenilor nu făceau parte femeile şi
sclavii. Solon îndreaptă evoluţia Atenei spre democraţie prin sporirea rolului Eclesiei şi crearea
Consiliului celor 400 care aveau rol legislativ şi creează tribunalul poporului, însă aristocraţia era
nemulţumită de rolul important pe care îl avea demosul (majoritar în eclesia) iar pe de altă parte demosul
considera că eupatrizii aveau încă o mare putere în stat, ei dominând instituţia arhontatului şi a
areopagului. Democraţia ateniană va fi desăvârşită prin marea reformă constituţională făcută de Clistenes,
reformă ce îşi propunea refacerea isonomică a întregului edificiu instituţional al statului atenian.

10. Descrieţi geneza elaborării şi a particularităţilor dreptului Atenian

În Atena cel mai vechi cod de legi este considerat a lui Dracon care prevedea pedepse aspre pentru
orice încălcare de lege.Exemplu (În Atena conform legilor lui Dracon, dacă o persoană fura ceva de
mîncare ,ceva neînsemnat, persoana putea fi pedepsită cu moartea).
În perioada clasică doar unele din aceste prevederi au fost preluate. Procedura de judecată s-a
modificat odată cu transformările politice ,conform procedurii arhaice din areopag ,judecata trebuia să fie
realizată noaptea sau într-o încăpere întunecoasă pentru ca judecătorul să nu vadă persoanele implicate în
proces.Dacă un aristocrat era judecat cu moartea, el avea privilegiul să se sinucidă.
Cele mai grave crime erau considerate împotriva democrației ,omorul premeditat,mărturiile false.
Cele mai aspre pedepse erau izgonirea din cetate și pedeapsa cu moartea.

11.Descrieţi fenomenul apariţiei şi dezvoltării statului sclavagist roman.

 Între secolele V î.Hr. și I d.Hr. sclavia romană a cunoscut o perioadă de puternică intensificare și
extindere. Victoriile și cuceririle Romei au dus la un influx stabil de sclavi, iar sclavia a afectat toate
nivelele societății. O consecință a acestui fapt a fost alungarea micilor fermieri și a muncitorilor liberi de
pe teritoriile lor, creându-se astfel o masă urbană nemuncitoare. În perioada imperială, condițiile de
muncă pentru sclavi s-au îmbunătățit treptat, încurajate de ideile primilor creștini.

12.Descrieţi principalele instituţii din organizarea statală în Roma Antică.

Prima formaţiune statală pe teritoriul peninsulei Apeninice a fost formată la mijlocul sec VII îen,
( an.754) prin unirea a 3 triburi. Pe parcursul evoluţiei istorice Roma ca stat a trcut treptele: rigalitate
romană (an . 754-509 îen) cu un regim politic militar democrat. republică romană (an. 509-21 îen) -
Imperiul Roman (an. 27-476 en )
1.Prima formă de conducere a statlui a fost regalitatea, unde socieetatea romană este dirigată de
Adunarea Populară ,de rege şi Senat ( în formularea contemporană de parpament,şeful statului şi
guvernul). La adunarea populară, numită (Comitia curientală), se alegia regele, se declară război, ori pace,
se rezolvau toate problemele principale legate de activitatea statului. Puterea regală era limitată. Regele
era numit pe viaţă,avînd funcţia de judecător suprem, comandant suprem şi şeful administaţiei statale-
executive. Toate problemele publice erau rezolvate de Senat.Senatul tot odată avia şi funcţia de consultant
al regelui. Dega la sf. perioadea antice, a fost creată o funcţie de prefectus urbus, prefect al Romei
(funcţie de primar general al capitalei).
2.Republica. Organele supre me ale statului ca Adunarea Naţională, Senatul se menţineau, dar în
locul regelui în fruntea statului erau aleşi doi Consuli (magistraţi). Funcţiile Consului erau diverse –
Judecător suprem, Comandant suprem al armatei. Consulul deţinea puterea supremă civilă. Magistraţii
(Consulul) erau aleşi pe termende un an şi aviau funcţii legislative. 21 Magistratura era organul suprem
legislativ de conducere ai statului , unde putera supremă aparţinea Consulilor,retoriror şi dictatorului.
Funcţiile magistraţilor era divizată în puterea supremă şi potestas. Potestas ca funcţie politică aparţinea
funcţionarilor de stat cu diverse obligaţiuni.
Imperiul. Roman. Se stabileşte definitiv dictatura monarhului.Se menţin organele ulterioare ale
statului, dar problemele importante le rezolvă monarhul împreună cu princpiul Senatului. Deja în 284 îen,
Dioclehiam,anuliază funcţia de principat cu dominiat. Funcţiile statului sunt separate în 2 categorii. Cele
supreme-dignitates, cele inferioare-oficia. Şeful statului primeşte denumirea de dominus et deus ( monarh
absolut şi zeu.) Scade rolul magistraturii şi a Senatului. Diocleţian a creat tetrahia (guvernare în 4), unde
fiecare răspunde de sectorul său de activitate (economic,militar, politic,judiciar).

13. Identificaţi conţinutul şi evoluţia istorică a izvoarelor dreptului roman.

Noțiunea de izvor de drept în sens material desemnează totalitatea relațiilor materiale de
existență care determină într-o societate o anumita reglementare juridică,iar în sens
formal ,desemnează acele forme de exprimare ale dreptului,în baza cărora normele juridice capătă
valoare juridică și devin norme de drept.
I. Cutuma (obiceiul) reprezintă regula nescrisă de conduit social, cunoaște aplicativitatea
îndelungată după care a căpătat o forță juridică. Cutuma reprezintă cel mai vechi izvor de drept,care
exprima interesele tuturor membrilor societății. Obiceiurile juridice erau ținute în secret de către
pontifi (preoți) care pretindeau că acestea le-au fost încredințate de către zei.
II. Legea în dreptul roman putea fi definită ca o hotărîre a poporului ce devenea normă
obligatori,sau un contract între două persoane.
II. Edictele magistraților
La intrarea în funcție magistrații beneficiau de dreptul de a publica un edict prin care arătau cum și
prin ce mijloace să-și exercite funcțiile.Edictul publicat era valabil timp de un an,adică atît timp cît dura
magistratura. Edictele valabile pe întreaga durată a magistraturii se numeau perpetue (edicta perpetua) ,
pe cînd cele ocazionale se numeau neprevăzute (edicta repentina).
Cele mai importante edicte erau edictele pretorilor ,cei mai importanți magistrați judiciari
romani.Prin intermediul edictelor,ei puteau organiza un proces de judecată
IV. Senatus-consultele puterea supremă în statul roman. Avea ca scop să aprobe legea regelui și să
adopte hotărîri,dar se reduceau doa la interpretarea legilor.
 V. Constituțiile Imperiale reprezentau acte adoptate de către împărat,care erau de regulă
obligatorii.

14. Descrieţi procedura de judecată în Roma Antică.

Se stabilesc reguli permanente, conform cărora, se permite prezenţa la judecată. Dacă era temei
că inculpatul nu se va prezenta la judecată, apoi,era arestat. Diferenţiere a formelor de pedepse. Pentru
aristocraţi mai uşoare,pentru cei săraci aspre. Procesul penal se desfăşoată într-o fază în faţa
magistraturii. Procesul se petrece în scris.Se desfăşoară în provincia proprie, unde există guvernator cu
drepturi de-a judeca. Magistraţii judecători,sunt funcţionari administrativi.

15. Descrieţi formele căsătoriei, condiţiile încheierii şi desfacerii căsătoriei în

Roma Antică.
Căsătoria în Roma antică era reprezentată de două mari forme și anume: Căsătoria cum
manu  și Căsătoria sine manu. Căsătoria  cum manu  – Era acea formă a căsătoriei prin care femeia care
urma să se căsătorească trebuia în mod obligatoriu să întrerupă orice relație cu familia ei, urmând a intra
în puterea noului pater familias. În ceea ce privește căsătoria cum manu, existau trei modalități de
încheiere a căsătoriei și anume:

1. Confarreatio –  Adică exista o ceremonie religioasă, solemnă în care prezența martorilor era
absolut necesară. De menționat este faptul că, căsătoria prin confarreatio era accesibilă doar patricienilor.
Patricienii erau proprietarii de pământ, cei care dispuneau de drepturi politice depline și care formau
astfel masa cetățenilor, numită Poporul Roman (populus romanus).
2. Coemptio – Adică acea modalitate prin care pater familias vinde în mod fictiv femeia către
viitorul soț printr-un procedeu specific numit mancipațiune. Pentru a distinge procedura de vânzare a
femeii de cea prin care se vindeau copii, se foloseau cuvinte și expresii diferite.
3. Usus – Adică acea modalitate prin care bărbatul și femeia care aveau intenția să se
căsătorească trebuiau să locuiască/conviețuiască împreună, pe o perioadă de cel puțin un an. Abia după
expirarea acestui termen de un an de zile femeia urma să intre în familia bărbatului. Căsătoria cum manu
prin usus se caracterizează prin ceremonii religioase în care femeia era condusă de la casa sa la casa
soțului său cu un mare cortegiu unde se oferă un sacrificiu și se formează astfel viața comună dintre cei
doi soți.
Căsătoria sine manu –  Era acea formă a căsătoriei în care femeia, viitoarea soție nu intra deloc în
puterea noului pater familias.  Aceasta avea de îndeplinit o singură condiție și anume să îi fie fidelă
soțului său, iar drept urmare a căsătoriei, soția dobândea rangul social al soțului.
În Roma antică, formalismul juridic nu era obligatoriu, cum este astăzi spre exemplu, însă acesta putea fi
de mare folos pentru dovedirea existenței raportului juridic dintre soți. Trebuie precizat că, încă din acea
vreme exista posibilitatea subiecților de drept de a dovedi un raport juridic cu ajutorul oricărui mijloc de
probă.

Pentru încheierea valabilă a căsătoriei în acea vreme, pe lângă consimțământul celor doi pater
familias mai era necesar să se îndeplinească încă două condiții în mod cumulativ (în același timp) și
anume să existe affectio maritalis  și honor matrimonii. Adică să existe fără nicio urmă de îndoială
intenția viitorilor soți de a întemeia o familie urmată de conviețuirea faptică și materială a celor doi, ceea
ce putem numi astăzi concubinaj. În perspectiva romanilor, nu exista o dovadă mai puternică de
devotament și afecțiune reciprocă decât aceea de a trăi faptic și de a contribui în mod egal și continuu la
îndatoririle și obligațiile familiale. Intenția de a întemeia o familie era absolut necesară considerându-se
că dacă nu se aduc la îndeplinire aceste condiții, nu putem vorbi de o căsătorie în adevăratul sens al
cuvântului. Răspândirea speciei era un aspect deosebit de important pe care romanii nu l-au neglijat și l-
au avut în vedere atunci când au reglementat instituția căsătoriei. Mai exact, putem observa cu ușurință
faptul că, prin impunerea acestor condiții se dorea pe cât posibil evitarea încheierii unor căsătorii de
formă, fictive. Dovada existenței affectio maritalis și honor matrimonii se putea face prin orice mijloc de
probă.

Divorțul în sistemul de drept roman a apărut datorită lui Iustinian.

Iustinian este cel care introduce divorțul:

1. Prin consimțământul mutual al soților (communi consensu), adică ambii soți doresc și sunt

de acord să divorțeze.
2. Datorită unui fapt justificat, dar neimputabil soților, cunoscut și sub denumirea de divortium
bona gratia, adică a apariției a unui eveniment/fapt care, cu toate că nu se poate reproșa celor doi soți,
acesta face numaidecât imposibilă continuarea căsătoriei. Spre exemplu: căderea unui soț în prizonierat,
infertilitatea.
3. Din vina unuia dintre soți (iusta causa), în cazurile de adulter, abandon sau prin comiterea
unor infracțiuni contra persoanei (tentativă de omor). Putem remarca și în acest caz faptul că romanii știau
și înțelegeau realitățile sociale și psihologice ale unei persoane care nu poate să mai trăiască împreună cu
o persoană care a atentat cel puțin o dată la suprimarea vieții acesteia.
4. Orice altă formă de divorț nereglementat în mod expres de lege era considerat a fi
nejustificat (sine iusta causa), iar soțul care se despărțea fără a respecta reglementările legale în vigoare la
acea vreme era pedepsit, dar chiar și în astfel de situații menționăm faptul că, căsătoria rămânea totuși
desfăcută mergând probabil pe principiul dragostea cu forța nu se poate.

16. Descrieţi fenomenul apariţiei şi trăsăturile esenţiale ale dezvoltării statului la

franci.

Formarea noului stat, Franţa, cu regele Carl, a apărut ca urmare a formării relațiilor feudale și
împărțirea Imperiului francilor de către nepoţii lui Carl cel Mare în 843, prin Tratatul de la Versden.
Procesul de unificare a durat extrem de mult, și s-a terminat cu Marea Revoluţie Franceză din 1789. În
dezvoltarea Imperiului francez se accentuează cîteva perioade : perioada feudală(IXXIII) , perioada
monarhiei limitate (XIV - XV) și perioada monarhiei absolute (XV - XVIII). Regele deţinea toată
puterea în statul francez, ca reprezentant al puterii divine şi supreme. În perioada monarhiei limitate
organizarea comunei se caracterizează prin dezvoltarea comercială, marfă – plată. În perioada
monarhiei absolute s-a format o națiune unică. În afara feudalilor, a mai apărut o nouă clasă de
proprietari- burjuazia( cumpărători bogați, banchiri.

17. Determinaţi aspectele principale ale Legii salice la franci.

Legea Salică se caracterizează prin expunerea cazurilor de infracţiune, şi modalitatea de-a fi pedepsită.
În legile Salice lipseşte sistematizarea. Legea Salică compact este unită în 10 capitole, aceasta enumeră
toată gama de crime şi pedepse. Este expus cazul concret de infracţiune, şi tot odată şi soluţia juridică.
Se menţionează crimele contra proprietăţii- furtul, jaful,nimicirea averii. Este reglamentat obiectul
furtului. Efracţia este considerată dinstinctă de furt. Se stabileşte pedeapsa pentru coparticiparea la
crimă. Cu mult mai grav este pedepsit jaful, afacerea ilegală. Jaful mortului este considerat ca jaf al
proprietăţii cu pedeapsa respectivă. Nu exista divizarea între crimă penală și socială. Părţile aveau
drepturi egale. Procesul mergea ca o competiţie orală. Dreptul Salic conţinea 3 categorii de mărturii
utilizate la proces. În calitate de dovadă se folosesc ordaliile. Sentinţa este primită de judecătorul –
tunghium. Instanța supremă este judecata regală.

18. Analizaţi drepturile şi lebertăţile omului din Marea Chartă a libertăţilor din
1215
Magna Carta este considerată cel mai vechi document care a avut un impact semnificativ asupra
procesului de dezvoltare istorică, care a dus în cele din urmă la apariția dreptului constituțional modern
în lumea de limbă engleză. În 1215, după ce regele Ioan al Angliei a încălcat o serie de legi și tradiții
antice care guvernau Anglia, supușii l-au forțat să semneze Magna Carta, care enumera normele care
ulterior au ajuns să fie considerate drepturi ale omului. Printre acestea s-au numărat dreptul bisericii la
neamestecul statului în treburile sale, dreptul tuturor cetățenilor liberi de a deține și de a moșteni
proprietăți și dreptul de a fi protejat de taxele excesive. În Cartă a fost asigurat dreptul văduvelor care
dețineau proprietăți de a nu se recăsători și au fost stabilite principiile procesului echitabil și egalității
în fața legii. De asemenea, conținea dispoziții care interziceau mita și abaterile oficiale. Magna Carta
este recunoscută pe scară largă ca unul dintre cele mai importante documente juridice pentru
dezvoltarea democrației moderne, iar adoptarea ei a fost o piatră de hotar cheie în lupta pentru
libertate.
19. Identificaţi transformările de conţinut în organizarea statală a Germaniei până
la unificare (1806 -1870)
Înainte de unificarea Germaniei, teritoriul de astăzi al Germaniei era format din multe state mici și
medii, fiecare cu propriile sale reglementări și instituții. Aceste state au început să se unească în timpul
Revoluției Franceze, când mai multe dintre ele au început să adopte ideile iluministe și să-și reformeze
guvernările. În 1815, Congresul de la Viena a restabilit ordinea veche, însă a permis unui număr de
state germane să formeze Confederația Germană, condusă de Austria. Aceasta a oferit o anumită
unitate politică și militară în Germania, dar a rămas o federație de state separate. În timpul anilor 1850
și 1860, mai multe state germane, în special Prusia, au continuat să-și consolideze puterea și au început
să-și promoveze ideile unificării. În 1866, Prusia a condus o coaliție de state germane în războiul cu
Austria, care a condus la victoria Prusiei și a dus la unificarea Germaniei sub conducerea Prusiei în
1871.

31. Analizaţi cauzele, etapele principale şi particularităţile revoluţiei burgheze

engleze din sec.al XVII-lea.
Semnificația revoluției burgheze engleze constă în faptul că dominația ideologiei feudale în conceptul
de dezvoltare socio-politică, economică a istoriei Angliei moderne, a fost eliminată. Revoluția
burgheză a oferit posibilitatea stabilizării relaţiilor capitaliste progresiste din acea vreme. Nu a fost
eliminată dependenţa completă a ţărănimii de stăpânul lor. Țăranul nu a devenit proprietar. Rolul
Bisericii Catolice a avut un impact imens asupra organelor guvernamentale şi societății. Activitatea
corectă,progresistă, inovaţională, legitimă,a Parlamentului englez a permis în scurt timp să transforme
Anglia în primul mare stat capitalist colonial( sec.XVIII). Pe parcursul sec. XVIII treptat,puterea
regală trece definitiv în competenţa Parlamentului, formată după principiul: Camera Lorzilor şi
Camera Comunelor. Legile emise de Parlament erau obligatorii pentru toţi,inclusiv şi Rege.

32. Analizaţi aspectele principale ale Protectoratului în Anglia.

Protectoratul Cromwell este etapa finală a Revoluției engleze, acoperind perioada 1653-1660. Olritel a
fost conducătorul (Lord Protector) al Angliei, Scoției și Irlandei la începutul acestei perioade; după
moartea sa (1658), fiul său Richard a domnit timp de un an. Economia britanică era deplorabilă. Un
lung război civil și blocarea monarhiilor europene au dus la o creștere bruscă a șomajului și la
sărăcirea populației. Politica internă a lui Cromwell a fost o dictatură puritană rigidă.

33. Relataţi fenomenul restaurării stiuarţilor în Anglia în sec.XVII.

Restaurația stuarților a apărut ca o soluție acceptabilă atât pentru burghezie cât și pentru marea parte a
nobilimii. Restaurația s-a produs datorită faptului că opoziția era îndreptată împotriva absolutismului
monarhic, nu asupra monarhiei, ca instituție. În perioada 1660 - 1688, cât a durat restaurația, pe tronul
Angliei s-au succedat Carol al II-lea Stuart (1660 - 1685) și Iacob al II-lea Stuart (1685 - 1688).

34. Analizaţi aspectele principale ale actului constituţional englez « Habeas Corpus
act “ din 1679.
Habeas Corpus Act din 1679 a fost un act constituțional din Anglia care a stabilit dreptul oricărei
persoane de a fi adusă în fața unui judecător sau a unui tribunal, fie pentru a fi eliberată, fie pentru a fi
încarcerată legal. Acest act a interzis orice detenție ilegală sau nejustificată și a stabilit procedurile
legale pentru eliberarea persoanelor detinute ilegal. De asemenea, a stabilit că oricine este detinut
ilegal poate depune o cerere de habeas corpus, care obligă autoritățile să aducă persoana în fața unui
judecător pentru a se decide dacă detenția este legală. Actul a jucat un rol important în protejarea
drepturilor cetățenilor și a stat la baza sistemului de drept englez. Actul Habeas Corpus din 1679 a fost
un pas important în limitarea puterii monarhiei și a stat la baza libertății individuale în Anglia. Acesta a
stabilit că nicio persoană nu poate fi ținută în detenție fără un motiv valid și a asigurat că persoanele
detinute ilegal au dreptul la un proces just. Actul a fost folosit în mod activ în timpul perioadei de
război dintre Anglia și Franța din secolul al XVII-lea și a fost utilizat pentru a elibera oamenii care
erau arestați fără un motiv valid. De asemenea, a fost utilizat pentru a proteja drepturile cetățenilor
împotriva abuzurilor guvernamentale. Actul Habeas Corpus din 1679 a devenit un model pentru alte
țări și a stat la baza multor alte legi privind libertatea individuală și drepturile cetățenilor. Este
considerat unul dintre cele mai importante acte constituționale din istoria Angliei și continuă să fie un
element important al sistemului de drept englez.

35.Reproduceţi principalele acte normative din perioada revoluţiei burgheze în

Anglia
Perioada revoluției burgheze din Anglia a văzut adoptarea unor acte normative importante care au avut
un impact major asupra istoriei țării. Principalele acte normative din această perioadă sunt:
Legea Habeas Corpus din 1679: Aceasta a stabilit dreptul oricărui individ arestat să fie adus în fața
unui judecător și să fie acuzat pentru faptele sale, precum și interzicerea detenției arbitrare.
Legea Bill of Rights din 1689: Aceasta a stabilit libertățile fundamentale ale individului, precum
libertatea de exprimare și de asociere, dreptul la un proces echitabil și interzicerea detenției fără
acuzare.
Legea Tripartiției din 1689: Aceasta a stabilit separația puterilor în trei ramuri distincte: Executivul,
Legislativul și Judecătorescul.
Legea Union din 1707: Aceasta a unit Anglia și Scoția sub un singur guvern și a creat Regatul Marii
Britanii.
Legea Reformei din 1832: Aceasta a extins dreptul de vot și a redus puterea parlamentarilor bogați și a
nobilimii, dând un număr mai mare de oameni o reprezentare în Parlament.
Legea Muncii din 1833: Aceasta a interzis munca copiilor sub vârsta de 9 ani și a stabilit limitele de
vârstă.

36. Determinaţi tendinţele coloniilor engleze din America de Nord din perioada
Războiului pentru Independenţă 1775-1783
În perioada Războiului pentru Independență din America de Nord (1775-1783), coloniile engleze au
manifestat o tendință crescândă de a se opune autorității britanice și de a-și reafirma autonomia.
Aceasta a fost determinată de măsurile fiscale și de restricțiile impuse de către guvernul britanic,
precum și de sentimentul de nemulțumire față de lipsa de reprezentare în Parlamentul britanic. Acestea
au condus la creșterea spiritului patriotic și a dorinței de independență în coloniile engleze din America
de Nord. În timpul războiului, o mare parte a coloniilor engleze din America de Nord au ales să se
alăture armatei continentale a Statelor Unite, care luptau pentru independență față de Regatul Unit.
Acest lucru a condus la o creștere a solidarității și a unității între colonii, precum și la o creștere a
sentimentului de naționalitate americană. De asemenea, în timpul războiului, coloniile engleze din
America de Nord au început să-și dezvolte propriile industrii și comerț, devenind mai puțin dependente
de Regatul Unit. Acest lucru a condus la o creștere a spiritului economic și la o mai mare independență
economică față de Regatul Unit. În final, războiul pentru independență din America de Nord a condus
la declararea independenței Statelor Unite ale Americii și la realizarea visului de autonomie și libertate
pentru coloniile engleze din America de Nord.

37. Descrieţi principalele principii din Declaraţia de independenţă din 4 iulie din
1776, SUA
Declarația de independență din 4 iulie 1776 este un document fundamental în istoria Statelor Unite ale
Americii, care a proclamat independența coloniilor engleze din America de Nord față de Regatul Unit.
Principalele principii din această declarație sunt:
Dreptul la libertate și la autodeterminare: Declarația afirmă că toți oamenii au dreptul la libertate și la
autodeterminare, și că guvernele sunt instituite pentru a proteja aceste drepturi.
Dreptul la reprezentare: Declarația susține că toți oamenii au dreptul la o reprezentare echitabilă în
guvernul lor, și că orice guvern care nu poate asigura această reprezentare pierde dreptul la putere.
Inalienabilitatea drepturilor: Declarația afirmă că drepturile fundamentale ale oamenilor sunt
inalienabile, adică nu pot fi înșelate sau înlăturate de către guvern.
Puterea legitimă a guvernului: Declarația susține că puterea guvernului este legitimă numai dacă este
acordată de către popor și că orice guvern care nu respectă acest principiu pierde dreptul la putere.
Dreptul la rezistență: Declarația afirmă că poporul are dreptul de a rezista orice guvern care nu
respectă aceste principii și de a-l schimba prin mijloace pașnice sau prin revoluție.
Egalitatea: Declarația susține că toți oamenii sunt egali în fața legii și că niciunul nu are privilegii sau
drepturi speciale.
Declarația de independență din 4 iulie 1776 a devenit un simbol al libertății și autonomiei pentru toți
americanii, și principiile sale au continuat să fie o sursă de inspirație pentru generațiile care au urmat.

38. Analizaţi şi determinaţi aspectele principale ale Articolelor Confederaţiei SUA

din 1781.
Articolele Confederației SUA din 1781 au fost prima constituție a Statelor Unite ale Americii. Ele au
fost create pentru a uni și a guverna coloniile engleze care tocmai obținuseră independența față de
Regatul Unit. Una dintre aspectele principale ale Articolelor Confederației SUA din 1781 este crearea
unei uniuni federaliste. Aceasta a permis fiecărei colonii să păstreze propriile sale guverne și legi, în
timp ce se alătura unei uniuni pentru a face față problemelor comune, cum ar fi apărarea țării și
negocierea tratatelor comerciale. O altă caracteristică importantă a Articolelor Confederației SUA din
1781 este crearea Congresului, care avea puterea de a lua decizii pentru întreaga națiune. Congresul a
fost format din reprezentanți aleși de fiecare colonie, care aveau puterea de a vota legile și de a negocia
tratatele. Articolele Confederației SUA din 1781 au stabilit sistemul de vot, care permitea fiecărei
colonii să voteze cu o singură voce, indiferent de numărul de reprezentanți pe care îi avea. Acest lucru
a asigurat că coloniile mai mici aveau aceeași putere de vot ca și coloniile mai mari. În general,
Articolele Confederației SUA din 1781 au stabilit baza pentru un guvern federal unitar, care a permis
coloniilor să se unească împotriva puterii britanice și să se pregătească pentru independența și
autonomia lor ca națiune.

39. Analizaţi sructura Constituţiei Statelor Unite ale Americii din 1789.
Constituția Statelor Unite ale Americii din 1789 este una dintre cele mai influente și durabile
constituții din lume. Ea a fost adoptată la Philadelphia în 1787 și a intrat în vigoare în 1789, după ce a
fost ratificată de 9 state din cele 13 existente la acea vreme. Structura Constituției SUA din 1789 se
bazează pe principiul separației puterilor în trei ramuri distincte: Executiv, Legislativ și Judecătoresc.
Executivul este condus de președinte, care este ales de electorii din fiecare stat și care servește un
mandat de patru ani. El este responsabil pentru aplicarea și executarea legilor și pentru conducerea
afacerilor externe ale țării. Legislativul este format din Congresul, compus din Senat și Camera
Reprezentanților. Senatul este format din 2 senatori pentru fiecare stat, iar Camera Reprezentanților
este alcătuită din membri alțiți în funcție de populația fiecărui stat. Congresul are puterea de a adopta
legi și de a controla cheltuielile guvernului. Judecătorescul este format din Curtea Supremă și alte curți
inferioare, care au puterea de a interpreta legea și de a rezolva problemele legale. Structura bicamerală
a Congresului, împreună cu sistemul de control și echilibru între cele trei puteri, asigură că nici o
singură entitate sau grup nu are prea multă putere și permite ca drepturile și libertățile cetățenilor să fie
protejate. De asemenea, Constituția SUA din 1789 a stabilit și principiul supremației legii și al
egalității în fața legii, precum și drepturile fundamentale ale cetățenilor, cum ar fi libertatea de
exprimare și de asociere, dreptul la un proces echitabil și protecția proprietății private.

40. Apreciaţi consecinţele Războiului civil din 1861-1865 în SUA.

Războiul civil din SUA din 1861-1865 a avut consecințe majore pentru țară, atât pe plan politic, social
cât și economic. Unul dintre cele mai importante efecte ale războiului a fost abolirea sclaviei. Războiul
a început ca un conflict între statele care susțineau sclavia și cele care nu o susțineau, și a condus la
adoptarea 13-lea amendament la Constituție, care a abolit sclavia în întreaga țară. Războiul a avut, de
asemenea, un impact puternic asupra economiei țării, în special în Sud. Multe dintre fermele și uzinele
din Sud au fost distruse sau au rămas fără muncitori, ceea ce a condus la o scădere a producției și a
veniturilor. În plus, multe dintre datoriile acumulate în timpul războiului au rămas neplătite, ceea ce a
dus la o criză economică în Sud. Războiul a avut, de asemenea, consecințe sociale profunde, cum ar fi
emanciparea forțată a sclavilor și începutul unei perioade de reconstrucție, care a însemnat o schimbare
majoră în relațiile sociale și economice din SUA. La nivel politic, războiul a dus la consolidarea puterii
federalistice și la o mai mare centralizare a guvernului. Au fost adoptate legi precum Legea de
Drepturi Civile din 1866 care a încercat să protejeze drepturile și libertățile cetățenilor negri, însă au
fost greu aplicată și încă au fost multe discriminări și abuzuri împotriva acesteia. În general, Războiul
Civil din 1861-1865 a fost un moment crucial în istoria SUA, care a dus la schimbări majore în
politica, economia și societatea țării și care a lăsat o amprentă durabilă asupra istoriei și culturii SUA.

41. Apreciaţi importanţa «Noului curs» al Preşedintelui SUA din 1933

"New Deal-ul" lui Franklin D. Roosevelt, care a început în 1933, a fost un program economic și social
ambițios care a avut ca scop să îmbunătățească situația economică a țării și să protejeze drepturile și
libertățile cetățenilor americani. Importanța "Noului Curs" este evidentă prin faptul că a ajutat la
îmbunătățirea situației economice a țării în timpul marii crize economice din anii '30. Acest program a
inclus o serie de măsuri economice, cum ar fi creșterea salariilor, creșterea numărului de locuri de
muncă și creșterea cheltuielilor guvernamentale pentru a stimula economia. Noul Curs a inclus, de
asemenea, măsuri sociale importante, cum ar fi crearea programelor sociale pentru a ajuta persoanele
în nevoie, cum ar fi asistența socială, asigurările sociale și reformarea sistemului de pensii. Acestea au
avut ca scop să protejeze drepturile și libertățile cetățenilor americani și să asigure o viață mai bună
pentru toți. New Deal-ul a contribuit, de asemenea, la creșterea rolului guvernului în economie și în
viața socială, și a stabilit principiul că guvernul trebuie să intervină pentru a proteja interesele
cetățeanului.

42. Examinaţi amendamentele la Constituţia SUA după cel de-al II-lea Război
Mondial
După cel de-al doilea război mondial, au fost adoptate câteva amendamente importante la Constituția
SUA care au avut un impact major asupra societății și a drepturilor cetățenilor americani.
Amendamentul 22 din 1951: Acest amendament a stabilit limita de două mandate pentru președintele
SUA, astfel încât același individ să nu poată fi președinte pentru mai mult de opt ani.
Amendamentul 23 din 1961: Acest amendament a oferit cetățenilor din Districtul Columbia dreptul de
a vota la alegerile prezidențiale.
Amendamentul 24 din 1964: Acest amendament a interzis orice taxe sau taxe suplimentare pentru
dreptul de vot.
Amendamentul 25 din 1967: Acest amendament a stabilit procedura de succesiune la președinție în
cazul incapacității sau demisiei președintelui.
Amendamentul 26 din 1971: Acest amendament a stabilit vârsta minimă pentru a putea vota la 18 ani.
Amendamentul 27 din 1992: Acest amendament a interzis orice schimbări în remunerarea membrilor
Congresului în cursul aceleiași sesiuni legislative în care au fost adoptate. Toate aceste amendamente
au avut un impact major asupra societății americane și au contribuit la consolidarea drepturilor și
libertăților cetățenilor americani.

43. Analizaţi tendinţele novatoare cu privire la formarea statului modern francez

în timpul Revoluţiei franceze din sec.XVIII.
Revoluția Franceză din secolul al XVIII-lea a avut un impact major asupra formării statului modern
francez și a introdus o serie de tendințe novatoare în acest sens.
Abolirea monarhiei absolutiste: Revoluția a dus la abolirea monarhiei absolutiste și la crearea unui stat
republican în care puterea era în mâinile poporului.
Separarea puterilor: Revoluția a introdus principiul separației puterilor, prin care puterea Executivă,
Legislativă și Judecătorească erau separate, astfel încât niciuna dintre acestea nu putea avea control
asupra celorlalte.
Drepturile cetățenilor: Revoluția a introdus conceptul de drepturi cetățenilor, care includeau dreptul la
libertate, egalitate și fraternitate.
Naționalizarea proprietății: Revoluția a dus la naționalizarea proprietății, prin care proprietatea feudală
a nobilimii a fost confiscată de stat și distribuită populației.
Reforme sociale: Revoluția a introdus reforme sociale importante, cum ar fi egalitatea în fața legii,
dreptul la educație și dreptul la muncă.
Reforme economice: Revoluția a introdus reforme economice importante, cum ar fi desființarea
sistemului feudal, crearea unui sistem bazat pe metru-pătrat și crearea unui sistem fiscal echitabil.
Toate aceste tendințe novatoare au contribuit la formarea unui stat modern francez, care avea o
structură și o societate diferite față de cele dinaintea revoluției, și au avut un impact major asupra
societății franceze și a întregii lumi.

44. Identificaţi izvoarele ce ţin în mod prioritar de elaborarea Codului civil

napoleonian din 1804
Codul civil napoleonian din 1804, cunoscut și sub numele de Codul Napoleon, a fost elaborat pe baza
unor izvoare multiple.
Dreptul roman: Una dintre principalele izvoare ale Codului Napoleon a fost dreptul roman, care a
furnizat principiile și structura de bază a codului.
Dreptul francez vechi: Codul a fost de asemenea influențat de dreptul francez vechi, în special de
dreptul feudal și de dreptul consuetudinar.
Ideile Iluministe: Codul a reflectat și ideile Iluministe privind egalitatea în fața legii și drepturile
individuale, care au fost promovate în timpul Revoluției Franceze.
Reformele anterioare: Codul a fost de asemenea influențat de reformele anterioare, cum ar fi cele
realizate de șefii revoluționari în materie de justiție și dreptul civil.
Ideile lui Napoleon: Napoleon a avut un rol activ în elaborarea codului și a adus propriile sale idei și
viziune asupra dreptului civil.
Codul civil napoleonian a fost un cod civil modern care a introdus reforme importante în dreptul civil
francez, oferind o structură clară și o protecție mai bună a drepturilor individuale. Codul a fost adoptat
în toate statele europene care au fost sub controlul lui Napoleon și a avut un impact major asupra
dreptului civil european și a continuat să fie utilizat în multe țări și a fost o sursă de inspirație pentru
alte coduri civile moderne.

45. Comparaţi actele normative ce reglementează organizarea şi funcţionarea

Republicii a IV- a franceză.
Actele normative care au reglementat organizarea și funcționarea Republicii a IV-a franceză au inclus:
Constituția din 1848: Aceasta a stabilit principiile fundamentale ale Republicii a IV-a, precum
separarea puterilor, drepturile individuale și egalitatea în fața legii.
Legea pentru organizarea părților din 1849: Aceasta a stabilit structura și organizarea părților în
Republica a IV-a, precum și modul în care acestea au funcționat.
Legea pentru organizarea judecătorilor din 1849: Aceasta a stabilit structura și organizarea sistemului
judiciar în Republica a IV-a, precum și modul în care aceasta a funcționat.
Legea pentru organizarea administrației din 1849: Aceasta a stabilit structura și organizarea
administrației publice în Republica a IV-a, precum și modul în care aceasta a funcționat.
Legea pentru organizarea guvernului din 1849: Aceasta a stabilit structura și organizarea guvernului în
Republica a IV-a, precum și modul în care acesta a funcționat.
Aceste acte normative au stabilit structura și organizarea Republicii a IV-a și au definit modul în care
diferitele părți ale guvernului și societății au funcționat împreună. Ele au stabilit principiile
fundamentale ale Republicii a IV-a, cum ar fi separarea puterilor, drepturile individuale și egalitatea în
fața legii, și au definit modul în care aceste principii au fost implementate în practică.