Universitatea “Dunărea de Jos”

Facultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice

Tema : Conceptia despre Stat și

Drept în opera lui Aristotel.

PROFESOR: Costache Mirela

STUDENT: Pisica Raluca, gr 3, anul I

Galați 2019
 Cuprins :
Capitolul I
1.Generalități despre Statul de Drept .Introducere în notiunea de Stat de
Drept. 1.
2.Generalități despre conceptul de izvor al dreptului . 2.
3.Aristotel despre concepția statului de Drept . 3-4
4.
 1.Generalități despre Statul de Drept .Introducere în notiunea de Stat de Drept.

Sintagma statului de Drept exprimă dependența reciprocă dintre cele două fenomene
sociale,între Stat,care are tendința de a domina și supune și ,,Drept’’,care ordonează și
oprește .Marele Francez L.Duguit spunea că dreptul fară forță este neputincios ,dar forța
fară drept este o barbarie.Statul de Drept presupune anume armonizarea ,echilibrarea
raporturilor celor două componente ,în sensul domniei legii ,adică a supremației ei
absolute în scopul asigurării drepturilor si libertăților fundamentale ale omului în
exercitarea puterii.

Așadar,după cum am observat aparția statului a fost determinată de anumite cauze

sociale economice .Aceleași au determinat și apariția dreptului.
Fenomenul politico-statal în evoluția sa a avut în mare parte un rol nociv .Aristotel
afirma că monarhia poate ușor degenera în tiranie ,aristrocrația în oligarhie și
democrația în demagogie .Apar formele despotice de guvernamânt ,așa cum afirma
Jack.Rousseau,,Despotul –este acela care se situează mai presus și decât legea ,acela
căruia cele 5 simțuri ale sale îi spun neîncetat că el este totul,iar celalți nimic .

Apariția acestor regimuri politice tiranice ,despotice ,care încălcau grav drepturile
oamenilor ,au determinat societatea civilă în direcția elaborării unor principii și norme
care aveau ca și scop să prevină asemenea evoluții negative în viața socială.
Așa a aparut și conceptul de stat de Drept ,care în opinia lui GH. Avornic poate fi înțeles
ca un concept politico-juridic ce definește o formă a regimului democratic de
guvernământ din perspectiva raporturilor dintre Stat si Drept ,dintre putere si a
drepturilor ,a libertătilor fundamentale ale omului în exercitarea puterii 1

Sub unghiul evoluției istorice statul de Drept ca un rezultat istoric al reactiei umanității
la presiunea formelor despotice își are germenii săi în Germania,care demarează din
secolul XIX-lea.Din lucrările lui Kant (1724-1804),desprindem ideea statului de
Drept,ca element primordial ,Kant afirmă ca statul nu este altceva decât o multitudine
de oameni trăind în conformitate cu legile ,cu dreptul.2

1 Gheorghe Avornic ,Teoria Generală a Dreptului. 2004.Editura Prut International.Pag 119.

2
Immanuel Kant ,Critica Ratiunii Pure .1781.pag.45
În teoria dreptului precum și ,în general ,în științele juridice ,conceptul de izvor al dreptului este
folosit într-un sens specific,strict juridic,prin care se au în vedere “formele de exprimare a
normelor juridice –actele normative (legi,decrete),obiceiul juridic ,practica judiciară.”
Pornindu-se de la sensul etimologic al termenului de izvor în stiința juridică ,prin el au fost
denumite ,de asemenea ,sursele ,originea factorii de determinare și creare a dreptului.Pentru a
se evita confuzia între cele doua abordări ale ,,izvoarelor’’ dreptului,în știința juridică s-a făcut
distincție între izvoarele materiale sau în sens material și izvoarele formale sau în sensul formal
al dreptului.
Izvoarele materiale sau în sensul material desemnează faptul social ,forțele creatoare sau
factorii care confugurează dreptul ,geneza dreptului.Întrucât problema ,,izvoarelor
materiale’’,denumite uneori și reale sau sociale’’ ,face, în realitta ,parte din problematica
generală,filozofică a dreptului ,ea este tratată și cercetată în contextul respectiv ,al anlaizei
conceptului și esenței dreptului.
În Stiința juridică a căpatat o largă circulație ,practic s-a generalizat noțiunea de izvor al
dreptului în celălalt sens ,asa numit formal și care are in vedere mijlocul cu ajutor caruia se
exprimă izvorul material,forma pe care o îmbracă dreptul în ansamblul normelor sale .
Asadar prin izvoare ale Dreptului (în sens juridic )Stiința juridică are în vedere ,într-o formulare
foarte generală ,formele de exprimare ale normelor juridice în cadrul unui sitem de Drept în
diferite epoci și țări.
Putem spune că izvorul de drept este forma de exprimare a dreptului ,adica modalitatea de
instituire sau recunoastere de către puterea de stat a normelor juridice în procesul de creare a
dreptului.Izvoarele dreptului sunt date de modalitățile multiple de existență ale dreptului într-
o epocă istorică ,într-o anumită țară .Rolul de a da forță juridică revine organelor de statului,fie
printr-o activitate directă de elaborare și prelucrare a izvoarelor de Drept sub forma actelor
normative .
-legi ,decrete,hotarâri,etc.,fie prin investirea cu forță juridică a unor reguli apărute pe alte
căi,cum sunt obiceiul sau practica judiciară,care prin aceasta investire sau recunoaștere devin
izvoare de drept.
Dezvoltarea Dreptului de-a lungul Istoriei ne demonstrează existența pluralității izvoarelor în
sistemul de drept al oricărei țări .Explicația acestei situații trebuie săa o căutăm ,pe de o parte
în complexitatea relațiilor sociale supuse reglementării juridice,iar pe de altă parte ,în varietatea
formelor de organizare și guvernare a societății ,a organizării activității și competenței
organelor de stat ,a autorității publice.

Trebuie să menționăm că discutând despre izvor ca formă a dreptului sau a normelor

juridice,ceea ce este același lucru,se are în vedere doar un anumit aspect al formei dreptului,
deoarece categoria de formă aplicată la drept este plurivocă,fiind utilizată ți in alte sensuri,în
alte abordări.
Capitolul I.

Aristotel.Conceptia lui despre Statul de Drept .

Aristotel –(384-322 î.Hr.)a fost filozoful care a influențat în cea mai mare parte gândirea
occidentală –romană și medievală.Arsitotel a fost preocupat de fiecrae ramură a științei și se
poate spune că multe științe încep odată cu el.
Din punct de vedere al filozofiei dreptului,cele mai importante opere ale Aristotel rămân
,,Politica,, și Etica ,cea din urmă existând