Ministerul Educaiei din RM

Universitatea: Institutul de Relaii Internaionale din Moldova

Facultatea: Drept

LUCRARE INDIVIDUAL
La politologie

Tema: Relaia Politologie-Drept

A efectuat:
Sudentul gr.1 dr.1
Priscaru Dan
A verificat:
Lector universitar
Roca Ludmila

Chiinu - 2014

Relatia politologie drept

Incercarea de a defini un termen precum politica poate fi un lucru extrem de dificil. Termenul de
politica a avut de-a lungul timpului diferite definitii;Gianfranco Pasquino spunea ca ,,stiinta politica
este o stiinta interdisciplinara ce sugereaza intr-o maniera probabilistica, de exemplu,cele mai bune
solutii practicabile intr-o situatie concreta anume.Putem defini politica ca fiind un sistem social
determinat,un domeniu al practicii sociale si un subsistem al comunitatii ce se caracterizeaza printro dinamica relativ autonoma in cadrul sistemului social,avand un caracter concret istoric in cadrul
acestuia se manifesta agentii,subiecti sau forte specifice care desfasoara o activitate de lupta
orientata fie de o strategie de inlaturare,fie de conservare,fie de cladire a unei noi ordini
sociale,economice,culturala,spirituala prin folosirea puterii politice,a institutiilor poltice sau a altor
tactici.
Nicolo Machiavelli ( 1469-1527) a creat ca un exponent in planul filozofiei
politico-juridice, al aspiratiilor burgheziei timpurii din Italia. El a fost primul ganditor
care a explicat principiile politicii, situandu-se intre fondatorii stiintei politice
intemeiate pe observatie si pe prelucrarea datelor in plan rational. Machiavelli este
primul ganditor care s-a eliberat, s-a detasat de influentele teologiei, de ideologia
feudala.
Nici in ceea ce priveste notiunea de drept nu este usor a da o definitie in cateva randuri care sa
exprime cel mai bine sensul termenului.In ceea ce priveste dreptul,el este ansamblul regulilor
asigurate de ctre stat,care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman in
principalele relaii din societate ntr-un climat specific manifestrii coexistenei liberttilor,a aprarii
drepturilor eseniale ale omului i a statornicirii spiritului de dreptate.
In continuare voi incerca sa exprim relatia politica-drept prin intrermediul unor termeni precum
politica,putere,autoritate,stat,teritoriu,populatie,putere publica care fac parte din sfera politicului si
care sunt intr-o stransa legatura cu dreptul.
Robert Dahl afirma: ,,Cand spunem stat ne referim la institutiile cu autoritate de decizie pentru o
intreaga societate,carora toate celelalte grupuri,instituti si persoane ii sunt egal subordonate.Statul
este autoritatea constrangatoare ultima.De asemenea,
statul este cel care are monopolul exercitarii legitime a fortei pe teritoriul sau.
Marsilio de Padova (1270 1342 ) fost rector al Universitatii din Paris, sustinea ca preotii au
dreptul sa ne invete legile lui Dumnezeu,dar ei nu vor putea sa ne forteze a le aplica. El este primul

ganditor care opune teoriei divine a statului si dreptului o alternativa laica: legile sunt produsul
vointei guvernantilor, dar forta care le face obligatorii emana din vointa poporului. In conceptia lui
Marsilio de Padova sunt cuprinse principiile caracteristice regimurilor democratice: dreptul de a
legifera apartine poporului, suveranul este un mandatar al poporului, puterea de a legifera si de a
guverna este limitata prin rasputere, mandatul poate fi revocat de popor atunci cand suveranul isi va
depasi sau dispretui atributele.O cauza principala de tulburare a relatiilor dintre oameni o constituie
papalitatea a carei dominatie este rezultatul unei uzurpatii. Atat papei cat si clerului nu pot sa le
apartina vreo jurisdictie coercitiva, nici macar dreptul de a impune oamenilor in mod silit
respectarea legii divine.
Sensul politico-juridic al termenului ,,stat este mai restrans ca sfera, dar mai relevant pentru
continutul pe care il exprima.In acest sens prin stat se intelege organizatia politca de pe un anumit
teritoriu,formata din totalitatea organelor, mecanismelor sau institutiilor autoritatiilor publice prin
intermediul carora se realizeaza organizarea si conducerea generala a societatii.
Notiuniile de baza ale dreptului nu pot fi intelese si explicate in afara conexiunii lor cu notiuniile
definitorii ale statului.
Statul si dreptul sunt produse ale evolutiei istorice a omenirii care s-au cristalizat ca valori
fundamentale ale civilizatiei.Marea diversitate si contradictorialitate a conceptiilor si teoriilor care
explica originea,continutul si formele statului si dreptului, a raportului stat-drept,de-a lungul istoriei
si pana in prezent,ar putea fi grupate in trei mari orientari:
-cele care sustin preeminenta dreptului asupra statului,in sensul ca normele fundamentale ale
dreptului s-ar fi constituit inaintea statului, ca ,,nu statul creaza dreptul ci il consacra doar in forme
juridice concrete.Scoala dreptului natural sustine ca omul s-a nascut liber cu o serie de drepturi
inerente fiintei umane sau conform teoriei contractului social ,dreptul nu este altceva decat emanatia
natiunii.
-cele care sustin ca dreptul este un produs al statului,un rezultat al creatiei acestuia,ca statul ar fi
preexistat dreptului,ca drptul este doar un instrument al puterii de stat,o emanatie a acestuia.In
doctrina germana Jellinek sustine ca ,,dreptul este o emanatie a statului.
-cele care explica interactiunea si interdependenta stat-drept,dintre care unele merg chiar pana la
identifiarea statului cu dreptul.H.Kelsen sustine ca ,,statul este ordinea de drept, ,,personificarea
normelor juridice in societate.
Opinia mea este aceea ca statul si dreptul nu pot fi considerate ca realitati separate sau
paralele,suprapuse sau opuse,dar nici identice,ci numai conexe, interdependente, caci, statul-in al

carui existenta se concentreza puterea-presupune un minimum de organizare a societatii in intregul

ei,iar aceasta la randul sau, nu poate fi conceputa fara un minimum de norme sau reguli de
organizare si de conduita general obligatorii in teritoriu si cu privire la membrii acelei
societati.Ansamblul acestor norme investite cu autoritatea puterii de stat a primit denumirea de
,,drept,in timp ce organizarea de ansamblu a societatii sub autoritatea unui mecanism
institutionalizat al puterii generale in aceea societate a primit denumirea de ,,stat.Desigur,in
societatea omeneasca au existat si exista nu numai normele si regulile de drept ci si norme morale,
etice,religioase,norme care au o relativa independenta fata de stat,in sensul ca nu implica nemijlocit
interventia acestuia in instituirea,aplicarea sau sanctionarea nerespectarii lor.Normele sociale pot
deveni si devin norme de drept numai prin intermediul statului care le investeste cu autoritatea
puterii generale din societate,iar organizarea sociala devine ,,stat prin forma normelor de drept
general-obligatorii in aceea societate.
Intre stat si drept exista o adevarata simbioza.Vointa statului constituie unul dintre factorii
importanti care isi pun amprenta in procesul elaborarii sau sanctionarii normelor juridice,stabilind
totodata organele,mecanismele,procedeele prin care urmeaza sa intervina forta coercitiva a statului
in caz de incalcare a acestor norme.
Asadar,nu putem concepe statul fara drept sau dreptul fara stat caci,in masura in care statul
,,creaza normele generale de conduita din societate,transformandu-le in drept,dreptul-la randul
sau- ,,normativeaza statul conferindu-i o anumita structura institutionala,atributii si functii bine
determinate.Cu alte cuvinte,statul confera dreptului forta de obligativitate generala in timp ce
dreptul confera,la randul sau,statului stabilitatea structurilor sale,fixand si permanetizand un tip
determinat de institutii,relatii si functii specifice ordinii si organizarii statale.
In acest circuit de conexiuni ,,stat-drept legatura de reciproca determinare este,poate, cel mai
relevant ilustrata de continutul categoriei politico-juridice contemporane a ,,statului de drept in
care statul,desi creator si garant al ordinii de drept,se subordoneaza el insusi ordinii instituite prin
normele dreptului.Prin drept,statul isi autolimiteaza puterea.
Legatura sau raportul stat-drept constituie un larg si generos termen pentru reflectii si elaborari
filosofice,politologice,juridice,sociologice,istorice,utile si importanteatat sub aspect teoreticgneseologic,cat si al practicii contemporane de perfectionare a statului si dreptului in organizarea si
conducerea socitatii.

In continuare voi incerca sa-mi exprim parerea privind relatia politica-drept din alta perspectiva
insa pornind tot de la notiunea de stat,cotinuand cu notiunea de putere si ajungand la notiunea de
separatie a puterilor unde se va evidentia probabil si mai bine relatia politica-drept.
Prin stat se intelege forma organizata a puterii poporului, mai exact mecanismul sau aparatul
statal. Aceasta este acceptiunea strict juridica. Asa vazute lucrurile urmatorul rationament ne
permite explicarea edificiului statal. Poporul, natiunea, detin puterea politica. Pentru a putea
exercita aceasta putere poporul creeaza statul , ca un ansamblu sistematizat de organe de stat
(legiuitoare, administrative, judecatoresti, armata, politie), deseori denumite autoritati statale
(publice).Statul nu este altceva decat organizarea statala a puterii poporului, este institutionalizarea
acestei puterii. Intr-un stat democratic,puterea emana de la popor si apartine acestuia.Exercitarea
puterii, organizarea canalelor prin care circula puterea, sunt incredintate statului;in planul activitatii
statale are loc o divizare,o separare a puterilor.Separatia puterilor se realizeaza in scopul echilibrarii
lor,pentru a se impiedica abuzul de putere.
Cel care a pus bazele principiului separatiei puterilor statului a fost scriitorul politic francez
Charles Louis Montesquieu,la sfarsitul secolului al XVIII-lea,in lucrarea Despre spiritul
legilor.Acesta a analizat puterea legiuitoare, puterea executiv i puterea judectoreasc pentru a
desemna activitatile fundamentale ale statului care trebuie sa fie atribuite unor organe separate.
Fiecare putere trebuie s se exercite independent,trebuie s se autolimiteze pentru a se preveni
abuzul de putere.Libertatea politic nu exist dect n statele n care cele trei puteri nu sunt
concentrate n mna aceleiai persoane .Separatia puterilor nu inseamna lipsa oricarei legaturi intre
ele.Puterile statului trebuie sa fie distincte,dar fiecare dintre ele alcatuieste in sine un intreg.Un rol
important revine dreptului,prin fixarea unui cadru legal de functionare a fiecarei puteri,cadru in care
trebuie sa se regleze si raporturile firesti de cooperare a puterilor si de integrare a acestora in
sistemul social-politic de organizare sociala.Statul nefiind unica entitate politica,problema majora
care se ridica in fata bunei functionari a organismului social este aceea a integrarii sale in acest
organism si a calificarii legaturilor sale cu restul institutiilor sociale si politice.
Fiecare civilizatie isi pastreaza stabilitatea datorita componentelor sale statul si dreptul. Respectiv,
se poate spune despre dependenta tipologiei statului si dreptului
n epoca modern s-a ntrit i mai mult ideea c suveranitatea aparine de drept majoritii (poporul
este suveran) deci natura puterii este aceea de emanaia a unei voine colective i de conducere n
vederea atingerii binelui general.

O idee veche ce apare de la filosoful Loche este aceea c rolul puterii de stat este de a face
dreptate. Conform acestei idei puterea de stat apare ca sistem complex de asigurare a dreptii
astfel: legislativul face legi necesare ce definesc dreptatea i nedreptatea;executivul le aplic;justitia
combate conduita deviant.
Relatia politica-drept se regaseste in cadrul multor institutii atat de drept cat si de politica ele
completandu-se sau diferentiindu-se unele de altele sau uneori depindinzand unele de altele.