Liviu COMAN-KUND Carmen COSUG INSTITUTII POLITICE DREPT CONSTITUTIONAL manual pentru formele de nvatamnt I.D.D. si I.F.R.

GALATI 2005 131

CUPRINS PRELIMINARII........3 CAPITOLUL 1: ORGANIZAREA STATALA A PUTERII 1.2. ROLUL SI FUNCTIILE STATULUI..........10 1.3. TEORIA SEPARATIEI P ul politic...................................................................... ................................................28 SINTEZA IDEILOR PRINCIPALE ALUARE .....30 TESTE DE AUTOEVALUARE.....31

CAPITOLUL 2: ORGANELE FUNDAMENTALE ALE STATULUI...33 2.1. PARLAMENTUL......34 2.1.1. Structura Parlamentului Romniei, conform Constitutiei ....41 2.2. ORGANELE EXECUTIVE NELE JURISDICTIONALE.....52 2.3.1. Aspecte generale ELATIILE DINTRE ORGANELE FUNDAMENTALE ALE STATULUI.........56 2.4.1. Aspecte general Relatiile dintre organele fundamentale ale statului romn......... 59 SINTEZA IDE LE....63 NTREBARI DE AUTOEVALUARE ......65 TEST

CAPITOLUL 3 DESEMNAREA ORGANELOR REPREZENTATIVE................................. ...............68 3.1. COMPETITIA PENTRU PUTERE...........69 3.1.1. Continutul competit 1

3.3 DESEMNAREA ORGANELOR REPREZENTATIVE N ROMNIA....78 3.3.1. Functiile repreze rile de scrutin utilizate.............78 3.3.2. Drepturile electorale ale cetaten ........................................................................80 3.3.2 .1. Aspecte generale privind cetatenia romna80 3.3.2.2. Drepturile exclusiv putere.86 SINTEZA IDEILOR PRINCIPALE...92 NTR

CAPITOLUL 4 DREPTUL CONSTITUTIONAL SI TEORIA CONSTITUTIEI....97 4.1. DREPTUL CONSTITUTIONAL........98 4.1.1. Definitia dreptului co ale privind raporturile dintre dreptul international si dreptul intern romn ..103 4.2. DEFINITIA CONSTITUTIEI..104 4.3. FORMELE CONSTITUTIEI REA CONSTITUTIEI113 4.8 CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR egilor..114 4.8.2. Modalitatile controlului de constitutionalitate a legilo TATII LEGILOR N ROMNIA...116 4.9.1. Organizarea Curtii Constitutionale a Romni onstitutionale a Romniei....118 4.9.3. Procedura controlului constitution .................................................... 120 4.9.4. Efectele juridic e ale deciziilor Curtii Constitutionale..122 SINTEZA IDEILOR PRINCIPALE

CHEIA TESTELOR DE AUTOEVALUARE.. 128 BIBLIOGRAFIE 2

PRELIMINARII O lege naturala de necontestat face ca omul sa fie fiinta sociala, ceea ce semnifica faptul ca nu poata supravietui dect n grupuri, n societate. Socie tatea umana, bazata pe calitatile naturale esentiale ale fiintei umane - constii nta, ratiunea si vointa - se caracterizeaza prin organizare , fara de care nu po ate exista si nu se poate dezvolta. Organizarea, chiar la nivel rudimentar, pres upune existenta unui lider, adica a unui individ, pe de o parte nzestrat cu puter e, iar pe de alta responsabil pentru soarta grupului. n societatile fara o organi zare formala liderul apare la modul spontan, natural, datorita unor calitati per sonale, ntruct ofera un sentiment de siguranta membrilor colectivitatii, care, din acest motiv, i recunosc puterea de a decide, si, simultan, i pretind sa-si asume responsabilitatea de a-i proteja. Chiar si n societatile organizate formal pot sa se impuna lideri neformali, care sa exercite o putere reala ,datorita calitatil or personale si conjuncturii. Iata de ce, lumea a fost si este preocupata de fen omenul PUTERII, prin putere n sens general ntelegnd, de la situatia simpla a capaci tatii de impunere a unei vointe individuale, pna la situatia complexa a capacitat ii de dirijare prin constrngere statala a comportamentului social. n societatile p rimitive autoritatea corespundea fortei fizice. A aparut, apoi, si constrngerea p sihica prin intermediul, n principal, al religiilor. Urmatorul pas a fost concent rarea celor doua, si, astfel, puterea politica ajunge sa dobndeasca un caracter s acru, se sacralizeaza. n fine, se ajunge la laicizarea puterii politice, la separ area statului de biserica. Concomitent, la un anumit stadiu de dezvoltare social a, autoritatea politica nceteaza de a mai fi exercitata doar n fapt si dobndeste re glementarea prin drept. Este stadiul cnd puterea se institutionalizeaza. Astfel, se ajunge la institutiile politice distincte de indivizii care le reprezinta. De ci, pornind de la forta fizica si constrngerea morala, la un anumit nivel de dezv oltare sociala apare constrngerea juridica, ideea ca deciziile politice luate de guvernanti au caracter obligatoriu si trebuie executate, sub constrngerea sanctiu nilor legale 1. Sintagma Institutii politice , face referire la institutiile pri n care se exercita suveranitatea. Potrivit sensului juridic al notiunii de insti tutie, institutiile politice desemneaza diferitele ansambluri de norme referitoa re la puterea politica, mai precis, cele privind constituirea, organizarea si fu nctionarea organelor politice (parlament, seful statului, guvern). nca din antich itate, institutiile politice functionau dupa anumite reguli, nsa, abia n sec.XVIII , supranumit "Secolul luminilor", n contextul luptei mpotriva absolutismului, cons tiinta sociala acorda, anumitor norme juridice privind guvernarea si raporturile dintre guvernanti si guvernati, adica, raporturile de putere, o importanta capi tala. Aceste norme sunt reunite ntr-un ansamblu si exprimate n scris sub denumirea de CONSTITUTIE. Cercetarea, studiul constitutiei duce la aparitia unei noi ramu ri de drept "Dreptul constitutional". Observam ca, notiunea de Drept constitutio nal se formeaza abia n secolul al XVIII-lea, mult mai trziu dect alte ramuri de dre pt, cum este, de exemplu, dreptul civil. Conceptul clasic de "drept constitution al" este de origine italiana, dar s-a format sub impulsul ideilor Revolutiei fra nceze. n tara noastra, Dreptul constitutional se considera ncetatenit prin predare a si publicarea la Facultatea de Drept din Iasi a cursului de drept constitution al al 1 Ion DELEANU, Drept constitutional si institutii politice - Tratat- vol.I, Ed. "E uropa Nova", Bucuresti 1996, pp. 59-66 3

profesorului Constantin Stere, n 1910 si la Facultatea de Drept din Bucuresti a c ursului de drept constitutional al profesorului Constantin Dissescu, n 1915 1. As a cum precizeaza Maurice Duverger, studiul simultan al institutiilor politice si al dreptului constitutional permite amplasarea dreptului n contextul sociologic si determinarea adevaratei sale semnificatii2. O constanta a numeroaselor defini tii date dreptului constitutional o reprezinta caracterizarea ca fiind acea part e a dreptului care reglementeaza institutiile politice ale statului. n cea mai su ccinta exprimare, institutiile politice sunt organismele puterii, iar dreptul co nstitutional este dreptul fundamental care le reglementeaza. Pentru o facila ntel egere si asimilare a cunostintelor prezentate n acest curs vom proceda n continuar e la prezentarea unor instrumente logice, utile pentru abordarea materiei. Vom nc epe chiar cu definirea definitiei. Nu putem nsa defini definitia, daca nu stim ce nseamna no tiunea. Notiunea 3 este forma fundamentala a cunoasterii, obtinuta pr in generalizare si abstractizare, care reflecta caracteristicile generale esenti ale ale obiectelor si fenomenelor. Cunoasterea prin no tiuni reprezinta saltul d e la senzorial la rational. Cunoasterea senzoriala, adica prin simturi, oglindes te aspectul individual al lucrurilor, n timp ce cunoasterea prin no tiuni are n ve derea caracteristicile generale ale unui grup de obiecte sau fenomene. Ex. copac , student. Prin definitie 4 ntelegem propozitia care exprima operatiunea logica p rin care se determina o notiune. n definitie sunt cuprinse urmatoarele doua eleme nte: "genul proxim", care este genul cel mai apropiat de notiunea de definit si "diferenta specifica", ceea ce deosebeste notiunea pe care o definim de celelalt e notiuni cuprinse n genul proxim. De exemplu, n definitia "Dreptul este stiinta c are studiaza normele juridice, cuvntul "stiinta" desemneaza genul proxim al notiun ii "dreptul", iar "care studiaza normele juridice" desemneaza diferenta specific a. Vom analiza n continuare conceptul de institutie care este o notiune cu doua a cceptiuni: a. n sens juridic5 desemneaza un ansamblu de norme juridice, care, reg lementnd o categorie determinata de rela tii sociale caracterizate printr-o anumi ta specificitate, are o configuratie unitara, o anumita permanenta si o denumire proprie. Institutia juridica este o parte a unei ramuri de drept. Ex: casatoria , Presedintele Romniei. b. n sens de organizatie reprezinta un ansamblu de resurse umane si materiale organizate, dirijate, gestionate conform unor reguli, n veder ea realizarii unei activitati de interes public. De multe ori pentru realizarea n concret a institutiei, n sens juridic,se creeaza o institutie, n sensul de organi zatie, care poate avea aceeasi denumire sau o denumire diferita. Ex: aceeasi den umire: Parlamentul; denumiri diferite: Presedintele Romniei si Presedintia. Cursu l de "Institutii politice. Drept constitutional " este structurat n 4 capitole: O rganizarea statala a puterii; Organele fundamentale ale statului; Desemnarea org anelor reprezentative; Dreptul constitutional si teoria constitutiei. Lucrarea a fost elaborata cu luarea n consideratie att a exigentelor planului de nvatamnt, ct s i a necesitatii permanentei actualizari a legislatiei. Precizam ca n cadrul cursu lui a fost avuta n vedere legislatia n vigoare pna la data de 15 octombrie 2005. 1 2 Ioan MURARU, Drept constitutional si institutii politice, vol.II, Ed. Actami, Bu curesti,1995, p.17 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Drept constitutional si instit utii politice, vol.I, editia a XI-a, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004, p.13 3 Dicti onarul Enciclopedic Romn, vol.III, Ed.Politica, Bucuresti - 1965, p.538 4 Diction arul Enciclopedic Romn, vol.II, Ed.Politica, Bucuresti - 1964, p.39 5 Ioan MURARU , Op.cit., p.18 4

CAPITOLUL 1 ORGANIZAREA STATALA A PUTERII 1.1. Elementele definitorii ale statului 1.2. Rolul si functiile statului 1.3. T eoria separatiei puterilor n stat 1.4. Forma puterii de stat 1.4.1. Structura de stat 1.4.2. Forma de guvernamnt 1.4.2.1. Democratia 1.4.2.2. Monocratia 1.4.2.3. Oligarhia 1.4.2.4. Formele mixte 1.4.2.5. Forma actuala de g uvernamnt a Romniei 1.4.3. Regimul politic OBIECTIVE Studierea acestui capitol va permite: ntelegerea notiunii de stat prin raportare la elementele esentiale constitutive ale acestuia; Cunoasterea functiilor fundam entale ale statului Cunoasterea evolutiei teoriei separatiei puterilor n stat si n telegerea conceptelor actuale de echilibru si colaborare a puterilor Cunoasterea conceptului de forma de stat cu toate elementele sale componente, precum si uti lizarea cunostintelor dobndite pentru analizarea formei puterii de stat n cazul Ro mniei 5

1.1. Elementele definitorii ale statului Societatea umana poate sa existe, sa se impuna si sa se dezvolte numai n structur i organizate, iar structura care a rezistat si rezista, fiind deocamdata de nenlo cuit este STATUL. n limbaj comun, prin stat se ntelege un ansamblu de institutii, distincte de cetateni, care cuprinde persoane nvestite cu autoritate pentru a exe rcita guvernarea, n sensul larg al termenului. n realitate, fenomenul statal este de o complexitate care exclude definitia simpla. Statul nu poate fi redus doar l a guvernanti, la cei care exercita puterea politica, ci este n mod necesar, un an samblu care nglobeaza att guvernantii ct si guvernatii. Daca nu din alte motive, at unci, cel putin, pentru motivul evident ca fara guvernati, guvernantii n-ar avea nici un sens. Aceasta observatie ne permite o prima definitie, de maxima genera litate, a statului: statul este o societate politica, adica o colectivitate uman a supusa unei autoritati sociale comune , sau, altfel spus, o societate mpartita n guvernanti si guvernati . Aceasta definitie nu este, nsa, suficienta, pentru ca nu diferentiaza statul de multimea celorlalte grupuri sociale care cunosc acelas i fenomen de autoritate 1. De aceea, trebuie sa cautam elementele care determina existenta statului si care l diferentiaza fata de toate celelalte societati poli tice, l fac sa fie ireductibil la orice alt tip de societate politica. Retinem, m ai nti, primele doua elemente constitutive ale statului pe care le regasim la oric e societate politica: 1. factorul uman sau populatia ; 2. existenta unei autorit ati politice , adica diferentierea indivizilor n guvernanti si g uvernati Simpla observare a realitatii demonstreaza ca statul nu poate exista daca nu poseda un teritoriu propriu pe care sa fie situata populatia asupra careia si exercita auto ritatea politica2. Am gasit astfel, al treilea element, care conditioneaza exist enta statului, si anume teritoriul3. n ceea ce priveste populatia, acest cuvnt are doua ntelesuri. n sens larg, populatia reprezinta totalitatea indivizilor care tr aiesc pe teritoriul statului respectiv si sunt supusi legilor acestuia. n sens re strns, populatia este formata din cetatenii statului respectiv, adica din totalit atea indivizilor care au, conform dreptului international si dreptului intern, r elatii juridice de cetatenie cu statul respectiv si care beneficiaza astfel de u n statut special, diferit de cel al strainilor si al apatrizilor4. Populatia sta tului, n sens restrns este cunoscuta sub denumirea de natiune . Cu privire la nati une, n timp s-au formulat doua acceptiuni ale termenului, bazate pe doua concepti i fundamental diferite: 1 2 Exemplificativ amintim popoarele migratoare si Biserica catolica. O situatie spe ciala o reprezinta statul palestinian, care, desi proclamat la 15 noiembrie 1988 , cu prilejul reuniunii Consiliului National Palestinian din Alger, ocazie cu ca re au fost acceptate rezolutiile 242 si 338 ale Consiliului de Securitate al ONU nu detinea la momentul respectiv tocmai o fsie de pamnt pe care autoritatile sa-s i exercite functiile statale. 3 e Pierre PACTET , Institutions politiques. Droit constitutionnel, 8 edition, Ed. Masson, Paris, 1986, pp.40-43 4 Cu privire la a cest aspect a fost elaborat conceptul de legatura reala dintre individul care re clama cetatenia unui stat si statul a carui cetatenie este reclamata, urmnd sa se identifice n acest sens alte elemente de fapt care trebuie sa nsoteasca legatura formala de cetatenie, cum ar fi domiciliul individului respectiv sau participare a la activitatile sociale si politice din s tatul a carui cetatenie o reclama. n concluzie nu fac parte din populatia unui stat persoanele cu dubla cetatenie car e nu pot dovedi realitatea legaturii lor de cetatenie cu statul respectiv. A se vedea, Dan CIOBANU, Victor DUCULESCU, Drept constitutional romn, Ed. Hyperion XXI , Bucuresti, 1993, p. 8 6

I. Conceptia obiectiva considera ca natiunea este grupul social care are caracte ristici comune de ordin material (origine etnica, limba) sau moral (religie). Ac easta conceptie are consecinte politice importante, ntruct a consacrat principiul nationalitati lor, n evolutia fenomenului statal. Potrivit acestui principiu, fie care natiune are dreptul la un stat propriu. Principiul nationalitatilor, consac rat n sec. XIX, a justificat, spre exemplu, reunirea Italiei, unirea Principatelo r Romne si constituirea, dupa primul razboi mondial, a Romniei Mari, prin divizare a Imperiului Austro-ungar si Tarist. O forma extrema a conceptiei obiective este rasismul, care afirma ca unitatea nationala este data de rasa. Rasismul a dat n astere statului rasist, care urmareste sa aiba ca populatie o rasa pura. II. Con ceptia subiectiva apreciaza ca natiunea nu se bazeaza pe caracteristicile comune de ordin material sau religios ale indivizilor, ci pe vointa comuna, pe interes ul de a trai mpreuna n cadrul aceluiasi stat. n aceasta conceptie, natiunea are la baza o istorie si o cultura (n sensul de civilizatie) comune, apartenenta la acel asi sistem de valori, comunitatea de interese ntr-o diversitate de identitati. Ac easta teorie justifica existenta unor state cu populatie eterogena sub aspectul originii etnice, al limbii si al religiei. Si conceptia subiectiva are consecint e politice importante. Ea consacra dreptul popoarelor care se considera ca atare , indiferent de neomogenitatea etnica, lingvistica, religioasa, de a dispune de ele nsele. Dar daca admitem ca natiunea se bazeaza, n principal, pe vointa comuna, trebuie sa admitem simetric ca nu se poate impune unei colectivitati, care se c onsidera natiune, sa ramna integrata unui stat, mpotriva vointei sale. Subliniem c a, ambele conceptii de baza mentionate pot legitima att constituirea, ct si dezmem brarea statelor. De asemenea, precizam ca niciuna dintre cele doua conceptii fun damentale nu are, la modul absolut, corespondent n realitate. Natiunile actuale p rezinta, ntr-o proportie sau alta, caracteristici ale ambelor conceptii. Mai ment ionam ca natiunea este cea care confera statului caracterul national, subliniind n acest fel originile istorice ale statului. n Romnia, departe de a fi o trasatura d epasita, caracterul national este consacrat n art. 1 alin.1 din Constitutia reviz uita 1, avnd semnificatia recunoasterii unei istorii comune, a unei continuitati si a unei comunitati materiale si spirituale, fara sa se aduca vreun prejudiciu astfel nici unei persoane care detine cetatenia romna indiferent de originea ei, de etnie sau de orice alte criterii2. Subliniem lipsa de consistenta a unor crit ici care sustin ca ideea de stat national ar putea trimite la un stat nationalist im plicnd o politica de persecutie fata de minoritati 3. n ceea ce priveste al doilea element component al statului, diferentierea indivizilor n guvernanti si guverna ti, acesta se manifesta prin organizarea politica si juridica, care reprezinta m ecanismele de guvernare, si are ca misiune esentiala mentinerea si perpetuarea p opulatiei statului pe teritoriul sau sau, cu alte cuvinte, asigurarea dainuirii statului. Caracteristic pentru organizarea politica si juridica a statului este faptul ca, dirijarea comportamentului social se face prin intermediul legii, pri n norme de 1 Constitutia Romniei, n forma sa originara a fost adoptata de Adunarea constituanta si aprobata de popor prin referendum, la 8 decembrie 1991 (publicata n M. Of. nr . 233/21.11.1991). Ea a fost ulterior revizuita prin Legea de revizuire a Consti tutiei Romniei nr. 429 din 23.10.2003 (publicata n M. Of. nr. 758 din 29.10.2003) si aprobata prin referendum national. 2 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op.cit., vol. II, p. 81; Mihai CONSTANTINESCU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, Elena Simin a TANASESCU, Constitutia Romniei revizuita comentarii si explicatii, Editura All Beck, Bucuresti, 2004, p. 4 3 Dan CIOBANU, Victor DUCULESCU, Op.cit., p. 64 7

conduita general obligatorii, a caror respectare este asigurata, n ultima instant a prin utilizarea fortei publice. ntelegerea conceptului de organizare politica s i juridica presupune clarificarea notiunii de suveranitate a puterii de stat1. T ermen polisemantic, suveranitatea desemneaza: a) pe de o parte caracterul suprem al unei puteri deplin independente, adica o trasatura a puterii de stat, b) pe de alta parte se refera la ansamblul competentelor caracteristice statului, fiin d n fapt sinonim cu nsusi conceptul de putere. 2 O problema de maxima importanta a organizarii politice si juridice este cea a legitimitatii puterii. nteleasa ca t rasatura definitorie a statului, legitimitatea puterii poate fi definita ca acce ptarea interiorizata a unui anumit tip de constrngere care nlocuieste utilizarea p ura si simpla a fortei si, n orice caz, o justifica3. Cu alte cuvinte referirea l a legitimitatea puterii semnifica ntelegerea cauzelor care fac posibila dominarea de catre unii din membri societatii a tuturor celorlalti, n fapt ntreaga problema tica reducndu-se la justificarea pozitiei pe care o detin guvernantii fata de guv ernati. Legitimitatea puterii reprezinta asadar recunoasterea de catre guvernati a aptitudinii de a guverna a celor care si asuma acest rol. Pe de alta parte ar fi de dorit ca puterea politica sa nu se rezume la dominatie, alaturi de aceasta fiind absolut necesara competenta, adica aptitudinea de a da solutii juste prob lemelor cu care se confrunta populatia. De altfel, competenta este cea care dete rmina adeziunea populatiei si face ca n mod natural, fara recurs la constrngere, c omandamentele puterii sa fie urmate 4. n privinta legitimarii puterii exista doua categorii de doctrine principale: I. Doctrina teocratica sau a dreptului divin, potrivit careia autoritatea politica este data de Divinitate. Cei ce guverneaza au o misiune divina, motiv pentru care exercita puterea n mod legitim. Actionnd d in gratie divina, pe de o parte, ei nu pot gresi si deci nu pot fi trasi la rasp undere, iar pe de alta, toti ceilalti membri ai societatii sunt, din vointa divi na, supusii lor. Aceasta doctrina a condus la teoria suveranitatii monarhului, c are nu-si recunoaste nici un "superior", dect pe Dumnezeu. II. Doctrina democrati ca, opusa celei teocratice, considera ca suveranitatea, puterea politica suveran a, apartine poporului sau natiunii. Guvernantii si guvernatii sunt unii si aceea si oameni. Astfel, cetateanul este guvernant atunci cnd exercita puterea politica , si guvernat atunci cnd si ndeplineste obligatia de a se supune vointei guvernanti lor. Conducatorii nu sunt altceva dect reprezentanti ai poporului si raspund n fat a lui. Puterea apartine poporului, iar exercitiul ei sau o parte a acestui exerc itiu este conferit, cu titlu precar (adica n anumite conditii si pentru o perioad a limitata), reprezentantilor acestuia. ntre doctrina teocratica si cea democrati ca a aparut, n cadrul monarhiei, si o formula mixta redata prin dictonul vox popu li vox dei. n aceasta formula regele ramne alesul divinitatii, dar divinitatea se manifesta, mai mult sau mai putin, si mai ales n anumite momente, prin vointa pop orului. 1 Avem n vedere suveranitatea de stat, analizata sub aceasta denumire pentru a fi d eosebita de suveranitatea poporului si suveranitatea nationala. 2 Ioan MURARU, S imina TANASESCU, Op.cit., vol. II, p.62 3 Elena Simina TANASESCU, Stefan DEACONU , Drept constitutional si institutii politice Caiet de seminarii, editia a II a, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 79 4 Andre HAURIOU, Droit constitutionnel et institutions politiques , Paris, 1972, p. 102 8

Astazi conceptul de putere, cu referire la stat, cunoaste diverse exprimari: puter e politica, putere de stat, putere publica 1, suveranitate si altele. Toate aces tea au acelasi gen proxim: capacitatea de a dirija, de a comanda, pe baza normei juridice, comportamentul social. Diferenta specifica o constituie reliefarea an umitor caracteristici ale puterii, avute n vedere n mod special. Puterea se raport eaza n mod necesar la un titular, caruia i sunt recunoscute anumite prerogative. P oporul detine n mod originar puterea politica, fiind titularul absolut al acestei a, n timp ce statul exercita o putere delegata, circumscrisa nfaptuirii unor obiec tive sociale de interes general, puterea de stat, fiind titularul exercitiului p uterii ncredintata n mod legitim de popor2. Puterea politica este n fapt suveranita tea care apartine poporului si care exprima suprematia puterii statale n interior si independenta ei n exterior. Conturarea conceptului de putere politica a fost stimulata de formarea unei constiinte sociale a celor guvernati ca sunt titulari i unei forte globale si abstracte, distincta si n acelasi timp superioara puterii la care sunt supusi de catre guvernanti. n acest fel poporul s-a situat deasupra statului, desi fiecare individ consimte de buna voie sau n mod silit sa se supun a autoritatii sale. ntre categoria de putere politica si cea de putere de stat ex ista un raport de la ntreg la parte. Asadar, puterea de stat este pe de o parte o putere specializata si ncredintata de popor anumitor organisme sau autoritati pu blice, iar pe de alta parte este o putere derivata si conditionata de puterea po litica detinuta de popor. Pentru a putea diferentia ct mai clar aceste doua conce pte prezentam principalele deosebiri dintre puterea politica si puterea de stat: 1. continutul puterii politice a poporului este foarte general, pe cnd continutu l puterii de stat este extrem de specializat si variat; 2. puterea politica este mai putin sensibila la procesul de dezvoltare al unei natiuni, pe cnd puterea de stat si modifica continutul si mijloacele de exercitare de la o etapa la alta a evolutiei statului potrivit vointei guvernantilor; 3. puterea politica se raport eaza la popor n ansamblul sau, pe cnd puterea de stat presupune constituirea unei clase politice 3. Al treilea element constitutiv al statului, teritoriul propriu delimiteaza statul si i asigura dainuirea, deci i confera identitate si stabilita te. Teritoriul este elementul constitutiv care face ca statul sa se deosebeasca de toate celelalte societati politice. Functia teritoriului este aceea de a deli mita cadrul geografic n care puterea publica si exercita atributiile de putere4, dn d astfel masura ntinderii autoritatii statului. O caracteristica a teritoriului e ste inalienabilitatea, care nseamna imposibilitatea de a nstraina, ceda, concesion a sau coloniza teritoriul statal n ntregul sau. Mai mult, apararea sa este o probl ema de interes national. Aceasta prevedere este consacrata si n art. 3 alin. 1 di n Constitutia revizuita a Romniei. Este important de retinut ca teritoriul unui s tat trebuie sa fie respectat de celelalte state, pentru ca, n caz contrar, existe nta oricarui stat ar fi periclitata n orice moment. Din acest motiv s-a ajuns ca respectul integritatii teritoriale a fiecarui stat sa constituie astazi unul din tre principiile fundamentale ale Dreptului international public. Pna sa se ajunga aici, au existat nsa teorii, inacceptabile la ora actuala, care 1 Expresia putere publica accentueaza caracteristica puterii organizate statal de a actiona pentru promovarea intereselor generale ale societatii n care ea functio neaza. 2 Marian ENACHE, Conceptele de putere politica si de putere de stat , Rev ista Dreptul, nr.3/1998, p.17 3 Ibidem, p. 20-21 4 Dan CIOBANU, Victor DUCULESCU , Op.cit., p. 14 9

recunosteau unui stat dreptul de a se extinde n detrimentul altora. n acest sens m entionam: - Teoria frontierelor naturale, care permitea unui stat reclamarea de frontiere corespunzatoare unor date geografice (cursuri de apa, lanturi muntoase ), pe motiv ca acestea constituie garantii ale integritatii teritoriale, n sensul de piedici majore n calea violarii frontierelor. - Teoria spatiului vital, potri vit careia, un stat are dreptul la un teritoriu proportional cu dimensiunea nume rica a populatiei, pentru a-si putea asigura resursele necesare existentei. n con cluzie, trasaturile definitorii generale ale statului pot fi sintetizate astfel: statul este o societate politica, adica o societate formata din guvernanti si g uvernati, n sensul de colectivitate umana supusa unei autoritati politice comune, constituita pe un teritoriu propriu. Colectivitatea umana a unui stat este denu mita populatie, fiind constituita din natiune si minoritati nationale. Guvernare a se realizeaza printr-un mecanism tipic, denumit organizare politico-juridica, a carei caracteristica esentiala este suveranitatea. 1.2. Rolul si functiile statului Cu privire la rolul statului exista trei conceptii fundamentale: a) Statul arbit ru - Este statul care are rolul de a asigura elaborarea si respectarea regulilor . Activitatea sa se limiteaza la misiunile de baza: legiferarea, mentinerea ordi nii publice (politia, justitia), apararea nationala si relatiile internationale. n rest, indivizii se bucura de ntreaga libertate de actiune. b) Statul interventi onist - Este statul care reglementeaza activitatea indivizilor, nu numai pentru realizarea misiunilor de baza care i revin, ci si pentru realizarea unor scopuri de interes social (echitate, solidaritate, prosperitate economica, protectie soc iala, etc.). c) Statul totalitar - Este statul care are pretentia de a controla toate aspectele activitatii umane, de la problemele economice, la cele intelectu ale si morale. El determina pna si doctrina religioasa, morala si sociala oficial e, si ncearca sa le impuna cetatenilor sai. Definim functie a statului ansamblul de activitati specializate desfasurate n vederea realizarii unei misiuni determin ate a statului. Potrivit conceptiei traditionale, cristalizata n secole de istori e, din punct de vedere juridic statul are urmatoarele functii fundamentale: - fu nctia legislativa - edictarea legii; - functia executiva - transpunerea n viata a legii; - functia jurisdictionala - solutionarea litigiilor care apar n procesul de aplicare a legii. Aceasta conceptie privind functiile statului este foarte im portanta, ntruct sta la baza organizarii statale a puterii si a teoriei separatiei puterilor n stat. Mentionam ca mai exista si alte clasificari ale functiilor sta tului, care utilizeaza diverse criterii. Ex. functii interne si functii externe; functii sociale, culturale, economice, de aparare, etc. 1.3. Teoria separatiei puterilor n stat Puterea statala, n sens juridic, deci capacitatea de a dirija, pe baza normei jur idice, comportamentul social, presupune, n mod necesar, trei categorii de activit ati fundamentale: - activitatea legislativa: crearea legii; - activitatea execut iva: asigurarea executarii legii; 10

- activitatea jurisdictionala: asigurarea aplicarii legii n situatiile conflictua le. Remarcam ca, fiecare dintre aceste activitati necesita "putere statala", n se nsul de capacitate de a impune anumite comportamente, de pe o pozitie supraordon ata guvernantilor: prin lege se comanda, la modul general si impersonal, ntreg co mportamentul social. executarea legii, transpunerea ei n viata sociala se face pr in acte de autoritate care traduc regula generala n concret. hotarrea judecatoreas ca, prin care se aplica legea este si ea nvestita cu putere, fiind obligatorie, p rin coercitiune statala, pentru parti. Desfasurarea concomitenta a acestor trei activitati fundamentale realizeaza puterea statala n globalitatea ei, adica dirij area n ansamblu a comportamentului social, prin intermediul unui sistem complex b azat pe lege. Iata de ce, modul n care sunt organizate activitatile legislativa, executiva si jurisdictionala, fiecare dintre acestea presupunnd putere, este deos ebit de important. Acest mod de organizare determina, n ultima instanta, nsasi nat ura statului respectiv. n acest context, definim organizarea statala a puterii ca fiind ansamblul de norme juridice care determina: - repartitia puterii statale pe institutii si regulile de acces la putere: - structura institutiilor, pe vert icala si orizontala; - relatiile de guvernare, adica relatiile din cadrul instit utiilor, dintre institutii, precum si dintre institutii si cetateni. Daca activi tatea legislativa, cea executiva si cea jurisdictionala se concentreaza la nivel ul unei singure institutii, exercitiul puterii n stat este discretionar si va ser vi intereselor unor grupuri sau persoane. Daca, nsa, aceste activitati sunt confe rite unor institutii distincte, care se bucura de o oarecare independenta unele fata de altele, exista posibilitatea exercitarii puterii ntr-o stare de echilibru ntre interesele sociale generale, interesele de grup si interesele individuale. n acelasi timp autoritatile trebuie sa colaboreze ntre ele pentru a evita ruperea n sasi a puterii statului, care, prin natura ei, nu poate fi dect unica, chiar daca se manifesta n modalitati si forme diferite 1. O etapa importanta n evolutia orga nizarii statale a puterii este deschisa de aparitia teoriei separatiei puterilor n stat2. n esenta, teoria separatiei puterilor instituie contra-puterea pentru ev itarea abuzului de putere. Aceasta teorie a aparut n Secolul Luminilor (sec.XVIII ), ca o reactie mpotriva monarhiei absolute, n care regele concentrnd ntreaga putere se considera personificarea statului (Ludovic al XIV -lea - L`Etat c`est moi). Teoria separatiei puterilor n stat a fost enuntata de John Locke (Trait du gouvern ement civil, 1690). Ea este elaborata apoi pe larg si consacrata de Montesquieu n lucrarea De l`esprit des lois (1748), lucrare pentru care autorul este consider at parintele teoriei clasice a separatiei puterilor n stat. Principiul separatiei puterilor n stat a fost considerat mijlocul eficace de a slabi atotputernicia st atului, mpartindu-i atributiunile. Pornind de la premisa ca exista o nclinatie nat urala a omului care detine puterea de a abuza de ea, Montesquieu a 1 Mihai CONSTANTINESCU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, Elena Simina TANASESCU, Op. cit., p. 2-3 2 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Drept constitutional si institutii politice, editia a- IX-a revazuta si completata, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 200 1, pp. 268-275; Ion DELEANU, Op. cit., pp. 76-91 11

dezvoltat ideea ca puterea trebuie nfrnata de putere 1. Pentru a preveni abuzul, au fost statuate doua principii de baza: pentru a fi controlabila, puterea trebuie divizata; sistemul de organizare statala a puterii trebuie astfel conceput, nct o putere sa poata fi oprita de alta. Rezulta ca, potrivit teoriei separatiei puter ilor n stat, modul de organizare statala si de functionare a puterii trebuie sa c ontina, prin conceptie, garantii, bazate pe cele doua principii enuntate, pentru limitarea puterii, n vederea asigurarii respectarii drepturilor cetateanului. n f avoarea teoriei separatiei puterilor n stat au fost aduse urmatoarele argumente: - concentrarea legislativului cu executivul conduce la abuz ntruct, n acest caz exe cutivul n-ar mai fi tinut sa respecte legea, ntruct ar putea sa o modifice dupa pr opria vointa; - concentrarea puterii judecatoresti cu cea legislativa sau a pute rii judecatoresti cu cea executiva ar duce, de asemenea, la abuz, ntruct judecator ul s-ar transforma din arbitru impartial n opresor, daca ar avea posibilitatea sa modifice legea dupa bunul plac, sau sa execute legea si tot el sa cenzureze exe cutarea legii, dispunnd de forta publica (de ex. controlul jurisdictional al actu lui administrativ: judecatorul emite actul administrativ si tot el i controleaza legalitatea, ceea ce, teoretic, este absurd). Montesquieu a formulat si cteva reg uli privind constituirea si relatiile ntre puterile statului, dintre care mention am: - corpul legislativ sa fie format din doua parti, fiecare avnd drept de veto, ngradindu-se astfel posibilitatea de abuz prin control reciproc (bicameralism po litic); - puterea executiva este mai bine sa fie exercitata de o singura persoan a ntruct cere actiuni prompte si eficace; - puterea legislativa nu trebuie sa aiba dreptul de a tine n loc puterea executiva, ntruct aceasta din urma trebuie sa aiba o activitate continua, caracteristica imprimata de continuitatea naturala a vie tii sociale; - pentru a evita blocajul institutiilor, cele trei puteri sunt nevo ite sa functioneze de comun acord, nsa, fiecare respectnd rolul celorlalte. n pract ica statala, teoria separatiei puterilor n stat si-a gasit o recunoastere definit iva n experienta Revolutiei franceze care a si consacrat termenii de putere legis lativa, executiva si judecatoreasca, dndu-le un nteles mai apropiat de semnificati a lor actuala 2. n doctrina Revolutiei franceze "puterile" erau considerate fract iuni, portiuni, ale exercitiului suveranitatii nationale. n concret, atunci cnd na tiunea si instituie reprezentantii, ea deleaga unora exercitiul puterii sale legi slative, altora exercitiul puterii sale executive, iar judecatorilor exercitiul puterii sale jurisdictionale. Observam ca n locul notiunii de functie s-a prefera t notiunea de putere, n sensul de exercitiu delegat al unei parti a suveranitatii . n aceasta acceptiune accentul cade pe notiunea de "putere", n sensul de capacita te de a impune, activitatea specializata care o utilizeaza fiind considerata nee sentiala. Acceptiunea data notiunii de putere n stat atunci cnd vorbim de separare a puterii, este importanta deoarece are urmatoarele consecinte practice: 1 MONTESQUIEU, Charles Louis de SECONDAT, Despre spiritul legilor, vol. I, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1964, p. 194 2 Marian ENACHE, Cteva consideratii n legatu ra cu puterea executiva concept si functionalitate, Revista Dreptul, nr. 9/1994, p. 4. 12

I. Daca separatia puterii este o delegare de putere, atribuirea exercitiului une i portiuni din suveranitatea nationala globala, atunci fiecare organ de stat tre buie sa exercite singur, n totalitate, functia sa, fiind exclusa colaborarea, ntru ct, daca cei ce exercita puterile delegate conlucreaza, se ajunge la concentrarea puterii, la reconstituirea exercitiului suveranitatii unice, n favoarea lor. II. Daca separatia puterii este nteleasa ca o repartizare a functiilor statului, o nc redintare a unor misiuni strict determinate si a mijloacelor necesare pentru ndep linirea lor, atunci colaborarea ntre organele care le exercita este posibila, ntru ct independenta lor este asigurata de nsasi natura de activitati specializate dist incte, care se opune tendintelor de imixtiune, astfel nct, nu va avea ca efect con centrarea puterii. n aceasta acceptiune, accentul cade pe activitatea specializat a, puterea fiind doar mijlocul necesar pentru desfasurarea acesteia. Conlucrarea , n aceasta situatie, ar realiza doar o coordonare a guvernarii menita sa elimine incoerentele, o adaptare la caracterul global al realitatii. Astazi, cei mai mu lti constitutionalisti mpartasesc a doua conceptie considernd ca este vorba, de fa pt, nu de o delimitare stricta si riguroasa, ci de un principiu de echilibru si colaborare, indispensabil n epoca moderna pentru a se asigura functionalitatea si eficienta deplina a tuturor organelor statului 1. Teoria separatiei puterilor n stat este considerata astazi depasita deoarece a aparut ntr-o perioada n care nu s e nfiintasera nca partidele politice si cnd principalele temeri fata de abuzul de p uterea vizau organele statului. Aparitia partidelor complica problema. Ele au te ndinta naturala de a-si subordona institutiile statale, pentru a dobndi o putere globala, n scopul de a-si impune vointa. Rolul deosebit al partidelor politice n c onfigurarea institutiilor juridice si politice face ca astazi problema echilibru lui sa nu se mai puna doar ntre legislativ, executiv si jurisdictional, ci, mai a les, ntre o majoritate, formata dintr-un partid sau din coalitia care a nvins n ale geri si opozitie. Realitatea actuala demonstreaza ca, de regula, guvernul aparti ne majoritatii parlamentare si ca atare, n principiu, parlamentul si guvernul nu se situeza pe pozitii adverse. n mod firesc vor conlucra, se vor sprijini recipro c. Aceasta conlucrare nu este, nsa simpla si lineara, nefiind exclusa aparitia un or contradictii care pot duce la demisia guvernului sau la dizolvarea parlamentu lui. La rndul lor, organele jurisdictionale depind att de parlament, ct si de execu tiv, ntr-o masura mai mare sau mai mica, astfel nca si acestea pot fi influentate de majoritatea politica. Mai trebuie sa amintim puterea presei, n societatea actu ala, care complica si mai mult situatia. Fara a fi nvestita cu autoritate statala si fara a fi prinsa n ecuatia separatiei-echilibrului puterii n stat, presa dispu ne de o capacitate enorma de dirijare a opiniei publice. Din acest motiv, partid ele cauta sa influenteze si presa, ncercnd sa utilizeze, n acest sens, alaturi de a lte mijloace, legislativul, executivul si jurisdictionalul. n ceea ce priveste ac ceptiunea actuala a separatiei puterilor, din momentul n care s-a acceptat colabo rarea ntre organele statului nu mai poate fi vorba de o separare propriu-zisa, ci de un echilibru. Aceasta notiune desemneaza independenta limitata a autoritatil or statale. Daca din punct de vedere functional ele trebuie sa fie independente, s-a acceptat necesitatea ca ele sa depinda unele de altele n ceea ce priveste fo rmarea sau desemnarea lor, si sa se controleze reciproc n exercitarea unor atribu tii. Aceasta nu este, nsa, suficient. Este nevoie si de o opozitie parlamentara p uternica pentru a tempera tendintele de abuz ale majoritatii. Marea forta a teor iei separatiei puterilor n stat consta n imensa sa rezonanta sociala, politica si morala. Ea a intrat n constiinta multimilor care au receptat-o ca pe 1 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op.cit.,2004, p.6 13

cea mai eficienta reteta mpotriva despotismului, n favoarea libertatii si a democr atiei1. n Romnia, principiul separatiei puterilor n stat este proclamat expres n art . 1 alin. 4 al Constitutiei revizuite 2, articol care face referire nu doar la s eparatia puterilor, ci si la necesarul echilibru care trebuie sa se stabileasca n tre acestea. Se consfinteste n acest mod drept fundament politic pentru ntreaga or ganizare si activitate a statului romn, principiul mai sus analizat, dar si democ ratia constitutionala 3. Consacrarea expresa a acestui principiu are avantajul p e care ntotdeauna o norma expresa l prezinta fata de aceea rezultata din interpret are, anume certitudinea, n mod strict, si previzibilitatea, n mod indubitabil4. Forma puterii de stat sau ntr-o exprimare simplificata forma de stat 5 este o cat egorie complexa, avnd ca elemente componente 6: structura de stat forma de guvern amnt regimul politic Structura de stat desemneaza organizarea puterii de stat n ra port cu teritoriul. Ea are n vedere relatiile de tip ntreg-parti componente ce se constituie n cadrul ansamblului statal. Forma de guvernamnt desemneaza modul de or ganizare, constituire si functionare a organelor statului, principiile care stau la baza raporturilor dintre acestea, caracteristicile acestor raporturi, avnd n v edere, mai ales, relatiile dintre organul legiuitor, organele executive si seful statului. Regimul politic este conceptul care desemneaza, ntr-un mod deosebit de sintetic, realitatea raporturilor guvernanti - guvernati ntr-un stat, la un mome nt dat, si anume aspectul esential daca guvernatii sunt sau nu oprimati de guver nanti, avnd drept criteriu conceptia socialmente recunoscuta n epoca respectiva, d espre drepturi si libertati. Regimurile politice se mpart n doua mari categorii: d emocratice si nedemocratice (autoritare sau totalitare). Limita dintre acestea n u este ntotdeauna usor de trasat. 1.4. Forma puterii de stat 1 2 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op.cit.,2004, p.11 Principiul neaga opusul sau, c are este cel al unanimitatii, caracteristic n perioada regimului totalitar cnd pri ncipiul separatiei puterilor a fost criticat sustinndu-se ca de fapt puterea ar f i unica, ar apartine poporului, si deci nu ar putea fi divizata. n realitate igno rarea acestui principiu si eliminarea sa din practica a favorizat concentrarea p uterii n minile unor persoane si a subordonat ntregul sistem al organizarii politic e dominatiei unui singur partid, fapt ce a avut drept efect lichidarea opozitiei politice si negarea principiilor democratice ale dreptului constitutional. 3 Ib idem, p.13. Justificarea utilizarii conceptul de democratie constitutionala n cup rinsul acestui articol este faptul ca legiuitorul constituant a avut n vedere aut oritatile care nu se pot ncadra n nici una din cele trei puteri clasice, ntruct sunt expresia si consecinta colaborarii lor, cum este Curtea Constitutionala, Avocat ul Poporului sau Curtea de Conturi. A se vedea si Mihai CONSTANTINESCU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, Elena Simina TANASESCU, Op.cit., p. 3 4 Mihai CONSTANTINE SCU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, Elena Simina TANASESCU, Op.cit., p. 3 5 Daca n sens larg, forma de stat desemneaza toate cele trei notiuni descrise mai sus, n sens restrns, ea vizeaza doar forma de guvernamnt. 6 Ion DELEANU, Op. cit, p. 130 14

1.4.1. Structura de stat Dupa modul de organizare a puterii de stat, n raport cu teritoriul pe care l ocupa , distingem statul unitar (simplu) si statul federativ (compus) Pe lnga structuri le de stat fundamentale (simplu si compus), pe parcursul dezvoltarii istorice au aparut asociatii de state si ierarhii de state . Statul unitar este statul form at dintr-o singura entitate politico-juridica, avnd un singur centru de impulsuri politice si guvernamentale, ceea ce i confera urmatoarele caracteristici1: const ituie o singura formatiune statala; are un regim constitutional unic, consacrat printr-o singura constitutie; si constituie un singur rnd de organe de vrf (legisla tive, executive, judecatoresti) care exercita autoritatea de la nivel central, n raport cu ntregul teritoriu si cu ntreaga populatie; populatia are, de regula, o s ingura cetatenie; unitatile administrativ-teritoriale constituite n interiorul sa u sunt dependente de organele centrale, chiar daca beneficiaza de autonomie, pe care o exercita prin organe proprii, ntruct organele locale au competentele stabil ite de organele centrale si functioneaza sub controlul acestora; statul unitar e ste el nsusi si numai el subiect de drept international public. Arhitectura unita ra a statului nu este determinata de ntinderea lui teritoriala, nici de densitate a sau numarul locuitorilor, nici de existenta unei singure nationalitati, si nic i de regimul politic2. Consideram ca structura unitara a statului este determina ta de un complex de factori obiectivi si subiectivi, de natura interna si extern a, care au actionat n devenirea istorica a statului respectiv. Desi statul este u nitar, teritoriul sau poate fi mpartit n unitati administrativ teritoriale care au un caracter eminamente administrativ, neconstituind state n interiorul statului. Statul unitar nu este incompatibil cu descentralizarea, care semnifica recunoas terea competentei de decizie, n anumite domenii si ntre anumite limite, a organelo r constituite n diviziunile si subdiviziunile teritoriale ale statului (provincii , regiuni, departamente, judete, comune). Cu toate ca modalitatile descentraliza rii sunt diverse, doua elemente se regasesc ntotdeauna: 1. autonomia locala 2. co ntrolul administrativ asupra autoritatilor teritoriale, cunoscut si sub numele d e "tutela administrativa". Autonomia locala semnifica recunoasterea, de catre pu terea centrala, a existentei unor autoritati teritoriale care exercita anumite c ompetente de natura administrativa n nume propriu; controlul administrativ semnif ica modalitatile prin care Guvernul controleaza activitatea autoritatilor terito riale. Raportul dintre autonomia locala si controlul administrativ, precum si fo rmele lor de exprimare confera statului unitar, de la caz la caz, diverse partic ularitati. Aceste particularitati sunt nsa elemente de gradatie, de intensitate a procesului descentralizarii, care nu afecteaza natura juridica a statului unita r, daca nu se depasesc anumite limite. Statul federativ, compus sau unional3 est e constituit din doua sau mai multe state membre (state federate) care, n limitel e si conditiile precizate prin constitutia federatiei, si transfera o parte dintr e atributele suveranitatii n favoarea statului compus, dnd astfel nastere unui nou stat, distinct de statele care l alcatuiesc. 1 2 3 Ion DELEANU, Op. cit, pp. 131-132 Exemplu: Elvetia este un stat de tip compus, n timp ce China este un stat unitar. Ion DELEANU, Op. cit, pp. 133-135 15

Statele federate si pastreaza nsa identitatea si cealalta parte a atributelor lor suverane 1. Cercetnd statul federativ vom constata existenta unei situatii aparte , n sensul ca pe cuprinsul unuia si aceluiasi teritoriu (statul federat) se aplic a att normele statului federal, ct si normele de drept ale statului federat respec tiv. n relatiile dintre statul federativ si statele federate, ntlnim, de regula, ur matoarele elemente definitorii: a) n termenii dreptului constitutional statul fed erativ reprezinta o entitate statala cu urmatoarele caracteristici: exista o ord ine constitutionala comuna statelor federate, astfel cum aceasta a fost consacra ta prin legea fundamentala a federatiei; exista o legislatie comuna statelor fed erate , emannd de la organele cu competenta legislativa constituite la nivelul fe deratiei; exista organe legislative, executive si jurisdictionale la nivelul fed eratiei; populatia reprezinta un corp unitar, desi persoanele care o alcatuiesc detin, de regula, doua cetatenii: cetatenia statului federativ si cetatenia unui stat federat (cele doua se implica reciproc); statul federat prezinta urmatoare le caracteristici: sub rezerva respectarii constitutiei federatiei, fiecare stat federat are o ordine constitutionala proprie, consacrata prin constitutia sa; s ub rezerva aceleiasi conditii, statul federat are o legislatie proprie, emannd de la organele sale legislative; si constituie organe legislative, executive si jur isdictionale proprii; populatia statului federat reprezinta o comunitate distinc ta, avnd cetatenia acestuia, integrata nsa n colectivitatea unificata a statului fe derativ; statul federat este subiect de drept constitutional si, n anumite limite , poate fi si subiect de drept international; teritoriul statului federat consti tuie o parte din teritoriul statului federativ; n conditiile stabilite de constit utia federatiei, statul federat participa la constituirea principalelor organe f ederative, la stabilirea ordinii constitutionale federative si a legislatiei com une. b) n termenii dreptului international public, statul federativ este subiect distinct de drept international, actionnd ca atare n relatiile internationale. Men tionam ca adesea, concilierea intereselor federatiei cu interesele statelor memb re se realizeaza cu dificultati si tensiuni. n situatia unor conflicte ntre statel e federate acestea vor fi solutionate de catre curtile si tribunalele federale, si nu pe cale diplomatica sau prin recurs la organele de jurisdictie internation ala 2, ntruct raporturile dintre statele membre ale federatiei sunt raporturi de d rept intern. Retinem asadar ca statul compus este format din mai multe entitati statale reunite ntr-un stat suprapus lor si legate ntre ele prin raporturi juridic e. Asociatiile de state3 sunt categorii de relatii inter-statale, care se deoseb esc de federatii, prin faptul ca nu dau nastere unui nou stat, ci unei uniuni de state, cu regim juridic de organizatie internationala. Asadar ele sunt forme al e vietii internationale, constituite si functionnd pe baza tratatelor internation ale. Principalele forme ale asociatiilor de state sunt: confederatia, uniunea pe rsonala si uniunea reala. 1 Mentionam urmatoarele exemple de state federale: n Europa - Germania, Austria, Be lgia, iar n continentul american - Statele Unite, Canada, Mexic, Brazilia, Argent ina. 2 Dan CIOBANU, Victor DUCULESCU, Op.cit., p.36 3 Ion DELEANU, Op. cit, pp. 135-138 16

Confederatia de state este o asociere relativ durabila ntre doua sau mai multe st ate care, pastrndu-si suveranitatea si calitatea de subiecte ale dreptului intern ational, convin sa-si creeze unele organe comune si sa-si unifice legislatia n an umite domenii, n vederea rezolvarii n comun a unor probleme. Prin urmare, confeder atia: este o uniune de tipul organizatiilor de drept international; se limiteaza la cteva domenii de interes comun ale statelor confederate, cum ar fi apararea s i integrarea economica; implica dreptul de secesiune al acestora, sub rezerva re spectarii clauzelor tratatului de confederare; functioneaza potrivit principiulu i limitarii si al medierii puterii confederate : pe de o parte, puterea acordata confederatiei este limitata la prevederile exprese ale tratatului de confederar e; iar pe de alta parte, actele organelor confederate dobndesc eficacitate prin c onfirmarea ulterioara de catre organul competent al fiecarui stat confederat. Co nfederatia are acum mai mult un caracter istoric, deoarece cele mai cunoscute co nfederatii s-au transformat ulterior n state federale 1. Uniunea personala reprez inta asocierea a doua sau mai multe state, prin existenta unui sef de stat comun . Seful de stat comun poate sa apara fie ca o consecinta a legilor de succesiune la tron sau a combinatiilor matrimoniale dinastice, fie ca o consecinta a unor decizii luate de organe nationale sau de organizatii internationale, statele uni unii pastrndu-si nsa plenitudinea suveranitatii. Caracteristicile uniunii personal e sunt: mentinerea independentei statelor componente; nu are drept consecinta ju ridica formarea unui nou stat. Uniunea reala reprezinta o asociere mai strnsa a d oua sau mai multe state care au nu doar seful de stat comun, ci si unul sau mai multe organe comune. Caracteristicile uniunii reale sunt: se creeaza printr-o ma nifestare de vointa a statelor ce convin sa desfasoare anumite activitati n comun , manifesta re de vointa care poate rezulta din doua legi interne convergente sa u dintr-un tratat international; exista unul sau mai multe organe comune ; state le care formeaza uniunea trebuie sa fie vecine; lasa neschimbate structurile int erne ale statelor componente . Ierarhiile de state s-au constituit dupa principi ul paternalismului, al dominatiei unui stat sau a unei coalitii de state asupra altui stat, ceea ce afecteaza, pentru acesta din urma, exercitiul suveranitatii. ntre statul dominant, respectiv coali tia dominanta, si statul dominat exista an umite relatii de asociere, nsa de pe pozitii de inegalitate. Tipurile de state su puse domina tiei, cunoscute pna n prezent, sunt: statele vasale, statele protejate , dominioanele britanice, statele sub mandat si statele sub tutela international a. Statul vasal. Prin vasalitate se ntelege situatia juridica a unui stat care, d esi are o structura politico-juridica si un teritoriu propriu, dispune de o suve ranitate incompleta, datorita faptului ca si-a asumat fata de alt stat anumite o bligatii care i ngradesc suveranitatea. Obligatiile statului vasal, impuse acestui a cu caracter perpetuu, sunt, de regula, doua: de a da asistenta militara statul ui caruia i este vasal n caz de razboi si de a-i plati anumite contributii banesti . n schimb, statul vasal este 1 Se pot aminti urmatoarele forme de confederatie: a Statelor Unite ale Americii nt re 1778 si 1787, a Germaniei ntre 1815 si 1866. 17

protejat si ajutat de statul al carui vasal este.Vasalitatea este caracteristica feudalismului. Statul protejat (Protectoratul) 1 este varianta moderna a statul ui vasal. Obligatiile reciproce dintre statul protejat si statul protector sunt n sa diferite de obligatiile din cadrul raporturilor de vasalitate si se refera, n principal, la domeniile apararii si relatiilor internationale. Esenta relatiilor , n cadrul acestei ierarhii de state, consta n limitarea suveranitatii statului pr otejat, n favoarea statului protector. Dominioanele britanice sunt foste colonii care, la ora actuala, dispun de suveranitate deplina, devenind subiecte independ ente de drept international (Canada, Australia, Noua-Zeelanda, Africa de Sud). D upa al II-lea razboi mondial, aceste state au format Commonwealth of Nations (Co munitatea de natiuni), fiind n acelasi timp si membre ONU. Teritoriile sub mandat erau fostele colonii germane si unele dintre fostele provincii ale Imperiului O toman a caror administrare si-a asumat-o Liga Natiunilor, n perioada interbelica. Aceasta a dat mandat unora dintre puterile membre, pentru a exercita efectiv ad ministrarea acestor teritorii, sub controlul sau. Statele sub tutela internation ala . Potrivit Cartei ONU, tutela internationala se instituie asupra unor state n scopul sprijinirii evolutiei lor spre deplina independenta sau pentru asigurare a stabilitatii si a integritatii lor ori pentru rezolvarea unor conflicte intern e, de regula interetnice sau pentru garantarea acordurilor convenite . Este, de fapt, forma actuala a "teritoriilor sub mandat". Evident, suveranitatea acestor state este limitata, ntruct cea mai mare parte a atributelor suverane se exercita de catre structuri externe anume create. Dupa ce am trecut n revista structurile de stat aparute de-a lungul istoriei, inclusiv asociatiile si ierarhiile de stat e, este interesant de analizat n ce categorie se situeaza Romnia . Raspunsul la ac easta problema ni-l da art.1 alin. 1 din Constitutia actuala a Romniei: "Romnia es te stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil". Din textul con stitutional rezulta fara echivoc, n primul rnd, ca Romnia nu face parte din nici o asociatie sau ierarhie de state, iar n al doilea r nd, ca Romnia este un stat unit ar. 1.4.2. Forma de guvernamnt Notiunea de forma de guvernamnt exprima, n esenta , modul de organizare si exercitar e a puterii ntr-un stat2. Forma de guvernamnt este independenta de structura de st at. Diferite forme de guvernamnt se pot succede n cadrul aceleiasi structuri de st at, si invers, aceeasi forma de guvernamnt poate exista n state cu structuri difer ite. Forma de guvernamnt are ca element determinant titularul suveranitatii si mo dalitatile n care aceasta se exercita. Configuratia formei de guvernamnt este cara cterizata de raporturile specifice ce se stabilesc ntre organul chemat sa ndepline asca atributiile de sef de stat si celelalte categorii de organe, ndeosebi parlam entul si guvernul. Atunci cnd examinam forma de guvernamnt, trebuie sa identificam titularul puterii si sa analizam modul n care ea se exercita. Urmnd o clasificare imaginata nca de Aristotel, principalele forme de guvernamnt sunt: -democratia; monocratia sau monarhia; - oligarhia. 1 2 Un exemplu de relatii de protectorat este protectoratul Frantei asupra Marocului (1912 - 1956). Ion DELEANU, Op. cit, pp. 139-140 18

1.4.2.1. Democratia 1 n esenta, democratia este forma de guvernamnt bazata pe idee a fundamentala ca suveranitatea apartine poporului, cu titlu inalienabil, impres criptibil si indivizibil, care o exercita conform principiului majoritatii. Potr ivit acestui principiu, poporul exercita puterea suveran prin corpul sau elector al sau, dupa caz, prin corpul sau referendar. Poporul se nfatiseaza astfel ca "pu tere originara", iar organele constituite de el pentru a-i exprima si realiza vo inta sunt "puteri deriva te". Democratia, ca forma de guvernamnt, nu se identific a cu regimul politic democratic, pentru ca, nu de putine ori, puterile derivate au ajuns sa actioneze conform propriilor interese, sfidnd interesele poporului, a dica ale titularului puterii originare. Democratia, ca forma de guvernamnt se div ide n democratie directa, democratie reprezentativa si democratie semi-directa. A . Democratia directa Este acea forma de guvernare n care poporul se autoguverneaz a, adica el nsusi legifereaza si controleaza executarea legilor. Ea semnifica apl icarea integrala a ideii de democratie2. Democratia directa, n sensul strict si o riginar al acestui concept nu a existat niciodata si este putin probabil sa se nf aptuiasca ntr-un viitor apropiat. B. Democratia reprezentativa n conditiile geogra fice si demografice ale majoritatii statelor contemporane, n locul democratiei di recte s-a impus democratia reprezentativa, din ratiuni pragmatice: suveranitatea nu poate fi exercitata direct de titularul ei - populatia. n legatura cu democra tia reprezentativa, s-au conturat doua conceptii fundamentale, suveranitatea pop ulara si suveranitatea nationala, justificnd doua sisteme de guvernamnt reprezenta tiv. Potrivit teoriei suveranitatii nationale (exprimata n doctrina lui Montesqui eu) natiunea este o entitate globala, colectiva, cu caracter de continuitate, un ansamblu constituit din generatiile trecute, prezente si viitoare. Puterea apar tine acestei entitati globale. Generatiile actuale si desemneaza reprezentantii, acestia au legitimitatea guvernarii, nsa misiunea lor este de a guverna n respect fata de mostenirea ramasa de la generatiile trecute si avnd n vedere interesele fu ndamentale ale generatiilor viitoare. Natiunea n ntregul ei deleaga, printr-un man dat colectiv si general, reprezentantei nationale, constituita prin sufragiu, ex ercitiul suveranitatii. Reprezentantii desemnati de natiune nu traduc pur si sim plu vointa alegatorilor, ci creeaza vointa generala, actionnd pentru binele publi c general . n acest caz, mandatul, cunoscut si sub denumirea de mandat "de drept public" este general si liber, prezumnd, totodata, exercitarea lui n conformitate cu vointa mandantului care este populatia n ansamblu, nu grupul de alegatori. Ace st mandat, calificat de unii autori ca "ultra-reprezentativ" are urmatoarele con secinte : reprezentanta nationala , n ntregul ei, devine mandatara natiunii; aduna rea nationala fiind reprezentanta deplina a natiunii nu se poate pune problema r atificarii deciziilor ei de catre altcineva; 1 2 Ion DELEANU, Op. cit, pp. 141-154 Pentru J. J. Rousseau singura forma acceptata de democratie era echivalenta cu guvernarea directa. El a identificat cteva condi tii pentru ca un stat sa aiba aceasta forma perfecta de guvernamnt direct: sa fie un stat foarte mic n care poporul sa se adune usor si fiecare cetatean sa poata cunoaste bine pe ceilalti, sa existe o mare simplitate de moravuri si sa fie o m ai mare egalitate n ranguri si avere, fara de care egalitatea n drepturi si autori tatea nu ar putea dainui multa vreme. A se vedea n acest sens, Dan CIOBANU, Victo r DUCULESCU, Op.cit., p.49 19

 deputatii, ca reprezentanti ai ntregii natiuni, nu pot fi revocati de alegatorii lor, nici nu au obligatia de a da socoteala n fata acestora; deputatul nu poate p rimi instructiuni din partea grupului care l-a ales, ntruct el trebuie sa actionez e, conform propriei constiinte, pentru promovarea interesului national general; Acest sistem are si neajunsuri , dintre care mentionam: - excluderea oricarei su bordonari juridice directe a deputatilor fata de alegatori: - posibilitatea si t endinta deputatului de a aluneca spre arbitrar si voluntarism; - corpul electora l devine doar un instrument de desemnare a deputatului, iar nu unul de vointa; adunarea reprezentativa, considerata ca depozitara exclusiva a suveranitatii na tionale, avnd plenipote nta de a decide n numele natiunii, se transforma ntr-un int erpret infailibil al vointei generale; - nlocuirea vointei generale cu vointa par tidului sau a formatiunii careia deputatul i apartine, vointa la care el trebuie sa se conformeze, mai ales daca structurile de partid sunt stricte si au o disci plina severa. Iata cteva motive pentru care sistemul mandatului ultra-reprezentat iv, larg acreditat de la sfrsitul sec.XVIII, pna la nceputul sec.XX, a trebuit core ctat1, n sensul instituirii unor raporturi de responsabilitate juridica ntre alesi si alegatori. Teoria suveranitatii populare considera ca puterea este atomizata la nivelul fiecarui individ capabil existent, care si exercita particica lui de suveranitate, n formele recunoscute de societatea respectiva. Aceasta teorie pune accentul pe prezent. Aceasta conceptie si are originea n doctrina lui J.J. Rousse au si porneste de la conceptia civilista a proprietatii pe cote-parti indivize s i a mandatului civil. Potrivit acestei conceptii, suveranitatea se mparte n cote-p arti indivize egale care revin tuturor indivizilor ce alcatuiesc corpul electora l. Institutiile reprezentative se constituie pe calea exercitarii dreptului ceta tenilor de a le alege, dar cei alesi nu sunt reprezentanti autonomi ai interesel or alegatorilor, ci mputerniciti n limite stricte, direct legati de alegatorii lor . n aceste conditii, suveranitatea nu se poate manifesta dect prin vointa celor ce o detin, ceea ce face ca cei alesi sa nu fie dect simpli mandatari ai celor repr ezentati, care trebuie sa exprime vointa imperativa a alegatorilor. Suntem n prez enta asa numitului mandat imperativ , din care decurg urmatoarele consecinte : m andatul nu exprima propria vointa , ci vointa celor care l-au acordat (corpul el ectoral dintr-o circumscriptie); conduita mandatarului n adunarea deputatilor nu poate fi alta dect aceea care i-a fost prescrisa expres de catre mandanti; deputa tul trebuie sa raporteze periodic alegatorilor sai asupra modului cum si ndeplines te mandatul; mandantii pot retrage oricnd mandatul, daca mandatarul nu a ndeplinit prescriptiile date sau daca le-a depasit. Din acest sistem rezulta cel putin do ua neajunsuri : - imposibilitatea deputatului de a reprezenta interesele general e, el fiind constrns sa actioneze n limitele intereselor unei anumite circumscript ii electorale, ceea ce poate conduce la conflicte ntre detinatorii unor parti de suveranitate; - ngradirea libertatii de actiune a deputatului, el fiind cu totul subordonat vointei alegatorilor sai. 1 Un exemplu de corectiv este posibilitatea revocarii, n anumite situatii, a mandat ului. 20

Viciul de fond, originar, al acestei constructii juridice ingenioase este determ inat de faptul ca, prin referire la institutii esentialmente de drept civil (pro prietatea pe cote-parti si contractul de mandat) se ncearca explicarea unor rapor turi de o cu totul alta natura, si anume raporturile care iau nastere n procesul exercitarii puterii, or ntre cele doua domenii exista deosebiri esentiale. n Romnia art. 2 al Constitutiei revizuite, nou introdus, consacra aplicarea teoriei suve ranitatii nationale, ca si consecinta a caracterului national al statului. De ac eea suveranitatea apartine natiunii, care o exercita, nsa nu n mod nemijlocit, ca n cadrul democratiei directe, ci prin intermediul organelor sale reprezentative. Ct priveste caracterul democratic al reprezentativitatii autoritatilor se precize aza n acelasi articol ca ele vor fi constituite prin alegeri libere, periodice si corecte. n lipsa unor astfel de alegeri, organele reprezentative nu ar mai fi al e poporului ci, dimpotriva, sup rapuse lui 1. C. Democratia semi-directa Este fo rma moderna de democratie. Ea reprezinta un sistem n care coexista si se realizea za, prin mijloace tehnice adecvate, att democratia reprezentativa ct si democratia directa. Astfel, pe lnga organul legiuitor ales prin sufragiu universal, sunt in stitutionalizate mijloace de interventie directa a poporului n procesul legiferar ii. Astfel de mijloace sunt: initiativa populara, veto-ul popular, revocarea man datului si referendumul. Initiativa populara 2 este o modalitate de interventie a cetatenilor n procesul legislativ. Ea face posibila adoptarea unei legi, la pro punerea directa a cetatenilor. Initiativa populara implica fie obligarea parlame ntului sa decida asupra oportunitatii interventiei sale legiuitoare ntr-un anumit domeniu, fie obligarea acestuia de a se pronunta asupra unui proiect de lege de ja formulat. Se observa ca, n ambele situatii, Parlamentul este obligat sa ia o d ecizie, nsa nu este obligat sa-si nsuseasca initiativa populara. Veto-ul popular p resupune stabilirea unui termen pentru intrarea legii n vigoare, de la data adopt arii ei. n cadrul acestui termen un numar determinat de cetateni, se poate opune validarii legii adoptate, printr-o petitie colectiva. Urmeaza o consultare gener ala a corpului electoral, de rezultatul careia depinde mentinerea sau invalidare a legii. Revocarea mandatului are n vedere mandatul parlamentar si poate fi indiv iduala sau colectiva. Revocare individuala are n vedere unul sau mai multi parlam entari dintr-o circumscriptie. Revocarea colectiva se refera la ntregul parlament . n aceste situatii sunt prevazute proceduri constitutionale care ofera posibilit atea ca, prin hotarrea corpului electoral dintr-o circumscriptie sau, dupa caz, a ntregului corp electoral, sa se puna capat, nainte de termen, unuia sau mai multo r mandate parlamentare, sau, dupa caz, mandatului ntregului parlament. Referendum ul este cea mai utilizata forma de manifestare a democratiei semi-directe. n cazu l referendumului, corpul electoral este convocat la initiativa organului legiuit or, a sefului statului, a guvernului sau a altor subiecte prevazute de lege, pen tru a decide asupra unor probleme de interes general, cum ar fi: mentinerea sau abrogarea unei legi n vigoare, adoptarea sau modificarea constitutiei, adoptarea unei anumite conduite ntr-o anumita chestiune a vietii internationale, perfectare a sau denuntarea unui tratat. 1 Mihai CONSTANTINESCU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, Elena Simina TANASESCU, Op. cit., p.5 2 Pentru exercitarea initiativei sunt prevazute si restrictii, ndeosebi exigenta de a exista un numar mare de semnaturi. Astfel, n Elvetia sunt necesare 100.000, n Austria 200.000, n Italia 50.000, n statul Ohio 3% din numarul alegator ilor, n Romnia 100.000, n cazul legii si 500.000 n cazul revizuirii Constitutiei. 21

Referendumul poate fi obligatoriu sau facultativ. El este obligatoriu atunci cnd este prevazut n mod imperativ de lege, pentru procedura de adoptare a unui act. R eferendumul este facultativ, atunci cnd subiectii, prevazuti de lege, pot recurge la el, doar daca apreciaza ca este necesar. Referendumul constituie, n zilele no astre, forma cea mai expresiva de asociere directa a poporului la procesul exerc itarii suveranitatii. n Romnia 1 referendumul poate fi national sau local. Referen dumul national constituie forma si mijlocul de consultare directa si de exprimar e a vointei suverane a poporului romn cu privire la: a) revizuirea Constitutiei; b) demiterea Presedintelui Romniei; c) probleme de interes national2. Referendum local se organizeaza asupra unor probleme de interes deosebit pentru unitatile a dministrativ-teritoriale. Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraselor si judetelor se nainte aza Parlamentului spre adoptare numai dupa consultarea prealabila a cetatenilor din unitatile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. n acest caz organizarea referendumului este obligatorie. Concluzionnd putem spune ca: initiat iva legislativa reprezinta participarea populatiei la formularea legilor ; revoc area mandatului exprima o relatie de dependenta ntre ales si alegator; veto-ul po pular, o forma de abrogare a legilor; referendumul este o forma de exprimare a v ointei poporului cu privire la cele mai importante probleme ale tarii. 1.4.2.2. Monocratia 3 Potrivit originii cuvntului, monocratia nseamna puterea unei singure persoane. Aceasta forma de guvernamnt implica, asadar, concentrarea puterii n minil e unei singure persoane. Monocratul este vrful puterii, celelalte organe ale stat ului fiind elemente decorative sau simple servicii auxiliare. Potrivit naturii l or, formele monocratiei se clasifica n trei mari categorii: 1. monocratiile clasi ce; 2. monocratiile populiste si cele religioase; 3. dictaturile militare. 1. Mo nocratiile clasice evidentiate, ca atare, de istorie, sunt: monarhia absoluta, t irania si dictatura. a) Monarhia absoluta are ca principii: ereditatea si subord onarea monarhului fata de lege, principiu care o deosebeste de puterea arbitrara . Pentru regi, nsa, subordonarea fata de lege, se realizeaza prin propria vointa, fara a exista vreo forma 1 n dezvoltarea dispozitiilor constitutionale a fost adoptata Legea nr. 3/2000 priv ind organizarea si desfasurarea referendumului (publicata n M. Of. nr. 84/24 febr uarie 2000) care a si fost modificata si completata de O.U.G. nr. 99 din 14 iuli e 2005 (publicata n M. Of. nr. 643/20 iulie 2005). 2 Potrivit art. 12 din lege su nt considerate probleme de interes national: A. Adoptarea unor masuri privind re forma si strategia de dezvoltare economica si sociala a tarii. B. Adoptarea unor decizii politice deosebite cu privire la: a) regimul general al proprietatii pu blice si private; b) organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala; c) organizarea generala a nva tamntului; d) structura sistemului national de aparare, organizarea armatei, part iciparea fortelor armate la unele operatiuni internationale; e) ncheierea, semnar ea sau ratificarea unor acte internationale pe durata nedeterminata sau pe o per ioada mai mare de 10 ani; f) integrarea Romniei n structurile europene si euroatla ntice; g) regimul general al cultelor; h) reforma justitiei si combaterea corupt iei. 3 Ion DELEANU, Op. cit, pp. 155-158 22

de constrngere statala. Din acest motiv, monarhia absoluta se poate transforma n d espotism, adica ntr-un exercitiu al puterii total subordonat vointei si capriciil or despotului. b) Tirania sau despotismul are ca nota specifica arbitrariul, adi ca nerespectarea nici unei reguli, n ceea ce priveste: instaurarea puterii (se ut ilizeaza orice mijloace), transmiterea ei (desemnarea succesorului se face dupa bunul plac al tiranului), exercitiul puterii (tiranul exercita puterea n mod disc retionar). c) Dictatura este, de regula, un remediu pentru situatiile de criza , cnd puterea trebuie sa faca fata unor dificultati exceptionale si este cunoscuta nca din antichitate. Dictatura consta n concentrarea puterii concomitent cu suspe ndarea exercitiului unor drepturi si libertati cetatenesti, sub motivul realizar ii eficacitatii n rezolvarea unor situatii de pericol, de criza. Subliniem ca, ea nu este conceputa ca o forma de guvernare n sine, ci ca o metoda de gestiune a s ituatiilor de criza, bazata pe eficacitatea conducerii prin comanda unica. Dupa depasirea crizei, mai devreme sau mai trziu, dictatura nceteaza. Dictatura poate f i prevazuta prin Constitutie, chiar daca nu i se da o asemenea titulatura, ci se invoca "starea de asediu", "starea de necesitate", "starea de urgenta" sau "sta rea de razboi". Rezulta ca, dictatura este justificata de mprejurari exceptionale care impun sacrificarea libertatii, caracteristica starii normale sub imperiul necesitatii. Mai precis, daca n conditii normale problemele vietii sociale pot fi si trebuie solutionate cu respectarea libertatilor individuale, n situatiile de criza, de amenintare sau de disfunctie grava a sistemului social, cea mai potriv ita metoda de salvare a statului este cea care asigura luarea cu eficacitate max ima a masurilor adecvate. Asa se ajunge la un sistem de guvernare care concentre aza puterea si reduce drepturile cetatenesti la minimul necesar 1. Daca dictatur a, ca forma de organizare a puterii, asigura eficacitatea actului de conducere, gradul de adecvare a deciziilor si deci rezultatele obtinute de o asemenea condu cere depind, n mare masura, de personalitatea dictatorului. Trebuie sa atragem at entia ca, uneori, sub masca dictaturii se ascunde o adevarata tiranie. 2. Monocr atia populista si cea religioasa semnifica acea forma de guvernamnt n care, pe baz a unui exclusivism ideologic agresiv si dogmatic, asumat de un partid unic, atot puternic sau de o organizatie religioasa fundamentalista, puterea totalitara se realizeaza ntr-un climat de adulare, real sau regizat, de catre masele intoxicate printr-un dogmatism laic sau religios mpins la extrem. ntre trasaturile monocrati ilor populiste sau religioase distingem: exclusivismul ideologic cu grave accent e extremiste si intoleranta; concentrarea si personificarea puterii; obstinatia pentru permanentizarea puterii; unicitatea adevaratului organ de guvernare (de r egula o organizatie politica sau religioasa unica, cu un lider unic); suportul p opular real, realizat prin manipularea maselor sau suportul popular regizat, imp us prin teroare; omnipotenta guvernantilor n toate domeniile vietii sociale si ch iar ale vietii personale, intime. 3. Dictatura militara 2 1 Filosofia dictaturii este exprimat a de adagiul latin Salus rei publicae Suprema Lex. Acest adagiu are doua sensuri : n sens propriu nseamna "Salvarea statului es te legea suprema", iar n sens figurat "Servirea interesului public este legea sup rema". 2 n secolul nostru, dictatura militara s-a manifestat cu predilectie n Afri ca si America de Sud. 23

Dictatura militara se deosebeste de celelalte dictaturi, prin faptul ca se insti tuie prin lovitura de stat realizata de conducerea armatei, de regula, prin util izarea fortei armate. Ca orice dictatura, si dictatura militara apare n situatii de criza. Dictatura militara, din punct de vedere politic, poate fi reactionara (conservatoare); revolutionara (reformista). Eticheta sub care se prezinta este de multe ori nselatoare, ascunznd adevaratul scop, si anume, realizarea intereselo r unor grupuri oligarhice sau ambitiilor unei persoane. Si dictatura militara, c a orice dictatura trebuie sa cedeze, la un moment dat, locul unei guvernari civi le. 1.4.2.3. Oligarhia 1 Se caracterizeaza prin exercitarea puterii de catre un grup restrns de persoane2. Principalele modele de oligarhie sunt: a) Guvernamntul pluripersonal, care este un guvernamnt exercitat de mai multe persoane ce nu cons tituie un grup omogen si nici o categorie sociala distincta . Aceste persoane su nt, adesea, alaturate la putere de jocul evenimentelor, fie ca urmare a unei ntel egeri survenite ntre ele, fie pentru a neutraliza suspiciunile guvernatilor privi nd pericolul instaurarii unei tiranii. Persoanele respective, fie exercita colec tiv puterea, fie partajeaza atributiile ce decurg din aceasta. Ex.: Triumviratul lui Cezar, Crassus si Pompei. b) Aristocratia 3 Aristocratia reprezinta guverna mntul unei categorii sociale privilegiate . Acest guvernamnt se exercita numai de catre persoane apartinnd acestei categorii, care are un caracter nchis, exclusivis t. De regula privilegiile acestei categorii se transmit ereditar, ea dobndind ast fel caracter de casta. Ex.: Aristocratia militara spartana. c) Plutocratia cenzi tara4 Plutocratia reprezinta si ea guvernamntul unei minoritati sociale privilegi ate, numai ca, de aceasta data, minoritatea guvernanta nu este o categorie socia la organic constituita, ci o simpla reuniune de persoane care au n comun faptul c a detin o anumita avere. Plutocratia cenzitara apare ca urmare a acordarii drept urilor electorale pe criterii de avere. d) Partidocratia este forma de guvernamnt n care, de fapt, puterea apartine unor partide politice deosebit de puternice ca re controleaza institutiile statului. 1.4.2.4. Formele mixte 5 Formele de guvern amnt prezentate, identificate conform conceptiei lui Aristotel, reprezinta cele t rei modele teoretice de baza - monocratia, oligarhia, democratia. Prin combinare a acestora obtinem formele de guvernamnt mixte. Desi diverse, regimurile mixte po t fi clasificate n doua mari categorii: regimuri mixte prin sistem atunci cnd sist emul de guvernare este conceput ca o anumita combinatie ntre formele de baza; ace stea sunt: monarhia limitata parlamentarismul dualist cezarismul democratic regi muri mixte circumstantiale atunci cnd avem de-a face cu un amestec al formelor de baza determinat pur si simplu de circumstante. 1 2 Ion DELEANU, Op. cit, pp. 158-159 Etimologia greceasca a cuvntului regasindu-se n cuvintele oligos = putin numeros; oligoi = numar restrns; arkhe = conducere, coma nda. 3 Termenul provine de la grecescul Aristos = excelenta, nobil;kratos = pute re 4 Termenul este o combinatie a cuvintelor grecesti Plutos = bogatie; kratos = putere 5 Ion DELEANU, Op. cit, pp. 159-161 24

Monarhia sau monocratia limitata se diferentiaza de cea absoluta prin faptul ca puterea monarhului este restrnsa n exercitiul ei prin existenta si a altor organe, avnd atributii proprii si o anumita autonomie. Monarhia limitata combina princip iul monocratic de guvernamnt cu participarea la guvernare a aristocratiei eredita re si a oligarhiei cenzitare, acestea formnd cele doua camere ale parlamentului. Parlamentarismul dualist deriva din monarhia limitata si se caracterizeaza prin faptul ca seful statului si pastreaza pozitia si unele atributii, dar, n acelasi t imp trebuie sa accepte politica de guvernare ce emana din compozitia camerelor ( "camera superioara" de factura aristocratica si "camera inferioara" de factura c enzitara). ntr-un astfel de sistem rolul principal revine primului-ministru. Pe d e o parte el are nevoie de ncrederea si sprijinul parlamentului, iar pe de alta, el se sprijina pe prerogativele sefului de stat. Cezarismul democratic rezulta d in combinarea monocratiei cu democratia. Cezarul exercita puterea nu pe baza pro priei suveranitati, ci n numele poporului care l-a nvestit cu exercitiul puterii p rintr-un plebiscit1 si care, din timp n timp, l aproba, tot prin plebiscit. n acest sistem rolul oligarhiei, care se regaseste n camerele parlamentului, este mult d iminuat. Regimurile mixte circumstantiale se caracterizeaza prin faptul ca apar datorita mprejurarilor, fara o vointa deliberata a autorilor lor si fara o concep tie doctrinara. De regula sunt regimuri de tranzitie. Mentionam ca toate modelel e de forma de guvernamnt prezentate sunt concepte teoretice, elaborate de doctrin a, rezultat al unor operatiuni logice de abstractizare, generalizare si sistemat izare a formelor de organizare si exercitare a puterii, conform unui criteriu n m are parte numeric, viznd identificarea titularului sau a titularilor puterii, pre cum si a titularilor exercitiului puterii. Atragem atentia ca, aceasta clasifica re nu este singura posibila si nu este ferita de critici. Are, nsa, marele merit de a surprinde anumite trasaturi caracteristice generale, n marea diversitate a f ormelor de guvernamnt, fiind astfel un instrument teoretic util pentru studiul fo rmelor reale de guvernamnt. Daca observam concretul istoric, constatam ca statele reale s-au numit, de obicei, imperii, regate sau republici. Pentru facilitarea expunerii, imperiile si regatele le vom invoca sub denumirea generica de monarhi i. Cu toate ca exista o mare varietate de monarhii si republici, deosebirea esen tiala dintre aceste doua forme de guvernamnt o regasim la nivelul sefului statulu i. n cazul monarhiilor, seful statului (monarhul) si exercita atributiile cu titlu perpetuu, adica le detine pe viata si le transmite ereditar. Motivatia acestui statut este de natura religioasa. Monarhul este alesul, unsul lui Dumnezeu, cali tate n care detine puterea asupra oamenilor prin gratie divina, considerata singu ra sursa legitima de putere. n cazul republicii, seful statului, indiferent de ti tulatura pe care o poarta, detine doar un exercitiu, mai larg sau mai restrns, al puterii si pe acesta cu titlu precar, adica pe o perioada limitata si cu respec tarea anumitor conditii. Conceptia fundamentala care sta la baza republicii este ca puterea apartine poporului care hotaraste suveran, cui si n ce conditii confe ra exercitiul acestei puteri. Daca ne referim la statele moderne 2 observam ca s i ele se clasifica n republici si monarhii. 1 Plebiscit provine din lat. Plebiscitum care nseamna decizia plebei, a poporului. Termenul desemneaza scrutinul prin care o persoana aflat a la putere solicita un vot de ncredere din partea poporului. Le Petit Larousse, Paris - 1993, p.792 2 C a o ultima concluzie, n urma prezent arii formelor de guvernamnt, observam ca, rep ublicile si monarhiile contemporane reprezinta, de regula, combinatii, n diverse dozaje, ale unor forme de 25

Monarhia caracteristica epocii moderne este, la nceputul secolului, monarhia cons titutionala , devenita, dupa cel de-al doilea razboi mondial, monarhie parlament ara. Acest tip de monarhie se caracterizeaza prin faptul ca puterile monarhului sunt limitate prin constitutie, pe care el este tinut sa o respecte. Initial, n m onarhia constitutionala rolul monarhului era important. n primul rnd, avnd puterea cu caracter perpetuu, el se situa deasupra partidelor politice, a cetatenilor si a dreptului comun. De asemenea, atributiile sale erau largi n raport cu parlamen tul. Monarhia parlamentara contemporana, ntlnita, de exemplu, n Marea Britanie, Bel gia, Olanda, Suedia si Danemarca are doar un caracter simbolic, tinnd de istoria si traditia acestor tari. Monarhul ndeplineste anumite atributii de sef de stat, n sa el nu guverneaza. El nu poate exercita nici o atributie fara contra-semnatura primuluiministru sau a unui ministru. n ceea ce priveste republica, epoca modern a a cunoscut patru tipuri 1: 1. Republica parlamentara; 2. Republica prezidentia la; 3. Republica semi-prezidentiala; 4. Republica socialista marxist-leninista. Republica parlamentara se caracterizeaza prin pozitia superioara a parlamentului fata de executiv si prezinta, n principiu, urmatoarele trasaturi: - disocierea e xecutivului n guvern si sef de stat ; - plenitudinea competentei parlamentului; dreptul parlamentului de a anula anumite acte normative emise de guvern; - dese mnarea si revocarea executivului de catre parlament. Acest tip de republica se ntl neste, de exemplu, n Italia. Republica prezidentiala se caracterizeaza prin egali tatea pozitiilor parlamentului si executivului si prezinta, n principiu, urmatoar ele trasaturi: - monocefalismul executivului si caracterul reprezentativ al sefu lui acestuia, care este si seful statului, ales prin sufragiu universal; - stric ta delimitare a atributiilor ntre puterea legislativa si cea executiva; - indepen denta dintre legislativ si executiv; - dreptul de veto al executivului; - membri i guvernului raspund numai n fata sefului statului. Exemplul clasic de republica prezidentiala l reprezinta S.U.A. Republica semi-prezidentiala reprezinta o atenu are a puterii sefului de stat din regimul prezidential si a aparut din teama ca seful statului sa nu dobndeasca o pozitie superioara parlamentului. Prezinta urma toarele caracteristici: - disocierea executivului ntre guvern si institutia seful ui de stat; - att parlamentul ct si seful de stat sunt alesi prin sufragiu univers al; - atributiile sefului de stat sunt limitate; - nvestirea si revocarea guvernu lui se face de catre parlament. Exemplu: Franta. Republica socialista marxist-le ninista se caracterizeaza prin unicitatea puterii n stat, legislativul, executivu l si jurisdictionalul ndeplinind functiile statului socialist sub deplinul contro l al partidului unic. n concluzie, vrem sa precizam ca forma de guvernamnt trebuie nteleasa n contextul istoric, fiecare dintre forme putnd fi, la un moment dat cea mai potrivita sau dimpotriva 1. guvernamnt identificate potrivit conceptiei lui Aristotel, dar denumirea sub care se prezinta statele nu corespunde terminologiei utilizate de clasificarea bazat a pe conceptia lui Aristotel. 1 Tudor DRAGANU, Drept constitutional si instituti i politice, Tratat elementar, vol.II, Ed. "Lumina Lex", Bucuresti,1998, pp. 266287. 26

1.4.2.5. Forma actuala de guvernamnt a Romniei Potrivit Constitutiei revizuite (ar t. 1 si 81), Romnia este o republica n care Presedintele se alege prin sufragiu un iversal direct, intrnd, sub acest aspect, n categoria republicilor semi-prezidenti ale , cum este Franta. Comparnd nsa statutul Presedintelui Republicii Franceze cu statutul Presedintelui Romniei, constatam ca puterile acestuia din urma sunt mai restrnse 2. Desi art.80 din Constitutie pare sa confere Presedintelui Romniei o po zitie similara cu cea de care se bucura Presedintele Frantei, potrivit Constitut ie franceze din 1958, articolele urmatoare ale Constitutiei Romniei din 1991( de la art.84 la 90 si art.93) i diminueaza rolul, ndepartndu-se de modelul francez: Pr esedintele Romniei nu poate legifera prin referendum ocolind Parlamentul, cum poa te n anumite situa tii Presedintele Frantei. alta deosebire importanta consta n fa ptul ca Presedintele Frantei numeste si revoca primul-ministru, iar la propunere a acestuia pe membrii Guvernului, pe cnd Presedintele Romniei nu poate numi Primul -ministru si Guvernul dect pe baza votului de ncredere al Parlamentului si nu poat e revoca Primulministru, ci doar pe unii membrii Guvernului, la propunerea Primu lui-ministru., n Franta ordonantele Guvernului sunt semnate de Presedinte, pe cnd n Romnia ele sunt semnate de Primul-ministru si ministrul de resort.; de asemenea, n Franta, Presedintele Republicii poate dizolva Adunarea Nationala, dupa consult area presedintilor celor doua camere ale Parlamentului si a Primului-ministru, p e cnd Presedintele Romniei nu poate dizolva Parlamentul dect ntr-un singur caz, si a nume atunci cnd refuza votul de nvestitura ntr-un termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de nvestitura 3. n fine, Presedintele Frantei are puteri foarte largi n situatii de criza, spre de osebire de Presedintele Romniei. Viata politica, de dupa intrarea n vigoare a Cons titutiei Romniei din 1991, a demonstrat ca rolul Presedintelui Romniei nu este lip sit de importanta, nsa nici nu este determinant, mai ales pe plan intern. De acee a, putem afirma ca, n Romnia forma de guvernamnt este republica cu un semi-preziden tialism atenuat sau parlamentarizat4. 1.4.3. Regimul politic Regimul politic 5 semnifica, la modul general, realitatea guvernarii unei tari, sau, cu alte cuvinte, realitatea relatiilor dintre guvernanti, precum si a relat iilor dintre guvernanti si guvernati . Regimul politic dintr-un anumit stat este determinat de rezultanta actiunii fortelor politice, n principal, a partidelor p olitice, desfasurata ntr-un anumit cadru 1 J.J. Rousseau a considerat ca, n general, guvernamntul democratic s-ar potrivi mai bine statelor mici, cel aristocratic statelor mijlocii si cel monarhic statelor mari. Dan CIOBANU, Victor DUCULESCU, Op.cit., p. 48 2 Tudor DRAGANU, Op. cit., pp. 224-230 3 Ibidem, pp.226-227 4 Antonie IORGOVAN, Tratat de drept administrat iv, vol.II, Ed. "Nemira", Bucuresti-1996, p.384; Mihai CONSTANTINESCU, Ioan DELE ANU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, Florin VASILESCU, Ioan VIDA, Constitutia Romn iei comentata si adnotat a,, Regia autonoma "Monitorul Oficial", Bucuresti, 1992 , p.184 5 Cristian IONESCU, Clasificarea si analiza tipologica a regimurilor pol itice contemporane, Revista de drept public nr.1/1995, pp.30-40 27

institutional si este conditionat de anumite determinari istorice, ideologice si economice, interne si internationale 1. Regimul politic are n vedere ansamblul r elatiilor existente ntre elementele ce alcatuiesc sistemul social-politic, relevnd mai ales cui apartine, la modul real, suveranitatea, cine o exercita, prin ce m etode si mijloace se nfaptuieste puterea, si, nu n ultimul rnd, masura n care sunt c onsacrate, garantate si respectate drepturile si libertatile fundamentale ale ce tatenilor. n zilele noastre, a stabili regimul politic al unui stat nseamna a dete rmina, n esenta, daca guvernatii sunt sau nu oprimati de guvernanti, utiliznd drep t criteriu standardele democratiei, n sens politic, recunoscute de comunitatea in ternationala. Potrivit conceptiilor actuale, regimul politic poate fi democratic sau nedemocratic . Binenteles, nici unul dintre ele nu este absolut. Observam ca , n epoca noastra, conceptul "democratie" a evoluat, fata de conceptia aristoteli ca, dobndind un nteles politic n sensul ca transcede forma de guvernamnt, atasndu-se notiunii de regim politic, care are un caracter mult mai complex. n sens sociolog ic, se considera ca exista o democratie reala si autentica atunci cnd, n societate , cei ce si doresc libertatea si egalitatea i domina pe cei ce si doresc puterea. A ctualmente, regimul politic democratic (a nu se confunda cu democratia ca forma de guvernamnt) este considerat regimul n care guvernarea, potrivit standardelor in ternationale, nu oprima guvernatii. Situatia opusa o reprezinta regimurile nedem ocratice. Granita dintre regimul democratic si cel nedemocratic este relativa si dinamica, depinznd de evolutia conceptiilor despre guvernare si libertate, de de zvoltarea economica si sociala, precum si de momentul istoric luat n considerare. Sintagma "nu oprima", utilizata pentru definirea regimului democratic, are un c aracter general si de aceea vag. Precizam ca ea nu desemneaza lipsa constrngerii, ci limita de la care ngradirile la care este supus cetateanul devin oprimante, s au situatia n care datorita disfunctiilor institutiilor statului drepturile legit ime ale cetatenilor nu se pot realiza ntr-un mod satisfacator. Standardele europe ne actuale impun unui sistem democratic urmatoarele conditii fundamentale : - sa fie respectat pluralismul ideologic, politic si institutional; - legitimitatea exercitiului puterii sa fie determinata de caracterul reprezentativ rezultat din alegeri libere; - institutiile democratice sa functioneze n mod satisfacator; sa fie respectate drepturile omului. Statele reale cunosc o mare diversitate si complexitate, motiv pentru care determinarea regimului lor politic, reducerea lo r la expresia sintetica de democratice sau nedemocratice este relativ dificila. Rezulta ca, pentru a putea determina regimul politic, trebuie sa realizam o anal iza complexa a realitatii guvernarii din statul respectiv, la un anumit moment, pentru a stabili masura n care sunt consacrate, garantate si respectate drepturil e si libertatile omului si cetateanului. 1 Pierre PACTET, Op. cit., p.35. 28

SINTEZA IDEILOR PRINCIPALE Statul este un fenomen complex, de natura sociala, istorica, politica si juridic a, determinat att de realitatea sociala nationala si internationala, ct si de spir itul creator al fiintei umane, motiv pentru care nu poate fi caracterizat comple t printr-o teorie unica, cu pretentii de adevar absolut. Statul este autoritatea care se bazeaza pe capacitatea oamenilor de a comanda si de a se supune. Statul este o comunitate umana fixata pe un teritoriu propriu si posednd o organizare p olitico-juridica. Organizarea politico-juridica a statului nu este altceva dect o structura de putere, prin "putere", ntelegnd aici capacitatea detinatorului ei de a dirija comportamentul social, prin intermediul unui mecanism bazat pe norma j uridica, adica pe regula de comportament obligatorie. n orice societate organizat a n stat exista trei functii fundamentale: functia legislativa (edictarea normelo r juridice); functia executiva (organizarea executarii si executarea n concret a normelor juridice); functia jurisdictionala (judecarea litigiilor). Fiecare func tie, pentru a fi exercitata, are nevoie de puterea de a impune o anumita conduit a, pentru realizarea atributiilor sale. Vom avea deci, n mod corespunzator: puter ea legislativa (capacitatea de a legifera); puterea executiva (capacitatea de a organiza executarea legii si de a o executa n concret); puterea jurisdictionala ( capacitatea de a pronunta sentinte obligatorii n cazul litigiilor). Fiecare dintr e aceste puteri este conferita unor organe distincte: puterea legislativa - adun arilor reprezentative; puterea executiva - sefului statului sau sefului de guver n si ministrilor sau se mparte ntre acestia; puterea judecatoreasca - instantelor judiciare . Sintagma "putere n stat" desemneaza, n mod curent, att functia (activit atea), ct si organul care o exercita. Scopul politic al teoriei separatiei puteri lor n stat este diminuarea puterii guvernantilor prin limitarea unora de catre ce ilalti, pentru a evita oprimarea guvernatilor. Separatia puterilor nu nseamna num ai divizare, ci si colaborare si echilibru ntre puteri. Forma puterii de stat are ca elemente componente: structura de stat forma de guvernamnt regimul politic St ructura de stat desemneaza organizarea puterii de stat n raport cu teritoriul. Ut iliznd acest criteriu vom distinge cele doua structurile de stat 29

fundamentale: statul unitar (simplu) si statul federativ (compus). Pe parcursul dezvoltarii istorice au aparut si: asociatii de state: - confederatia - uniunea personala - uniunea reala . ierarhii de state: - statele vasale - statele protej ate - dominioanele britanice - statele sub mandat - statele sub tutela internati onala. Forma de guvernamnt am definit-o ca fiind modalitatea de alcatuire a siste mului organelor statului, inclusiv relatiile dintre acestea. Formele de guvernamn t, conform conceptiei lui Aristotel,sunt: I. Democratia, cu variantele: - democr atia directa; - democratia reprezentativa; - democratia semi-directa. II. Monocr atia , cu variantele: - monarhia absoluta; - tirania; - dictatura; - monocratia populista sau religioasa; - dictatura militara. III. Oligarhia, cu variantele: guvernamntul pluripersonal; - aristocratia; - plutocratia cenzitara; - partidocr atia. IV. Formele mixte, cu variantele: - prin sistem - monarhia limitata - parl amentarismul dualist - cezarismul democratic - circumstantiale. n plan real epoca moderna a cunoscut doua forme de guvernamnt: republica (republica parlamentara, republica prezidentiala, republica semiprezidentiala, republica socialista marxi st-leninista) si monarhia (monarhia constitutionala si monarhia parlamentara). R omnia este un stat national (teoria suveranitatii nationale), cu o structura de s tat unitara, iar forma de guvernamnt este republica cu un semi-prezidentialism at enuat sau parlamentarizat. NTREBARI DE AUTOEVALUARE 1. Identificati n Constitutia Romniei articolele n care se regasesc aspecte cu refe rire la conceptele: teritoriu, populatie, suveranitate. 2. Prezentati principale le trasaturi ale federalismului. 3. Relevati asemanarile si deosebirile dintre s tatul unitar descentralizat si statul federal. 4. Prezentati structura de stat s i forma de guvernamnt a statului romn. Argumentati. 5. Analizati actualitatea si i mportanta teoriei separatiei puterilor n stat. 30

TESTE DE AUTOEVALUARE 1. Teoria suveranitatii populare considera ca: a) natiunea este o entitate globa la, iar puterea apartine acestei entitati; b) trebuie pus accentul att pe prezent , ct si pe trecut; c) puterea este atomizata la nivelul fiecarui individ; d) inst itutiile reprezentative sunt autonome n raport cu interesele cetatenilor. 2. Se d au propozitiile: A Puterea politica, spre deosebire de puterea de stat are un co ntinut foarte general. B - Puterea de stat presupune constituirea unei clase pol itice. C - ntre categoriile de putere politica si cea putere de stat exista un ra port de la ntreg la parte. Alegeti varianta corecta: a) Propozitia A este adevara ta, propozitia B este adevarata, propozitia C este falsa. b) Propozitia A adevar ata, propozitia B este adevarata, propozitia C este adevarata. c) Propozitia A f alsa, propozitia B adevarata, propozitia C falsa; d) Propozitia A falsa, propozi tia B adevarata, propozitia C adevarata. 3. Forma de guvernamnt caracterizata pri n exclusivism ideologic agresiv si dogmatic, promovat de un partid unic si un su port real sau regizat al maselor este: a) tirania; b) monocratia populista si re ligioasa; c) dictatura; d) despotismul. 4. n termenii dreptului international pub lic nu este subiect de drept distinct dect n anumite conditii: a) statul unitar; b ) statul federativ; c) confederatia; d) statul federat. 5. Statele sub tutela in ternationala sunt varianta actuala a: a) teritoriilor sub mandat; b) statelor pr otejate; c) statelor vasale d) dominioanelor britanice. 6. Formele de guvernamnt mixte prin sistem sunt: a) monarhia limitata, parlamentarismul dualist, cezarism ul democratic; b) cezarismul democratic, plutocratia cenzitara, aristocratia; c) partidocrtia, parlamentarismul dualist, guvernamntul pluripesonal; d)monocratia populista si cea eligioasa, guvernamntul pluripersonal, parlamentarismul dualist. 7. Se dau propozitiile: A Principiul nationalitatilor a fost o consecinta a con ceptiei obiective asupra termenului de natiune. B O forma extrema a conceptiei obi ective asupra conceptului de natiune este rasismul. C - Conceptia subiectiva asupr a natiunii consacra dreptul popoarelor de a dispune de ele nsele. 31

Alegeti varianta corecta: a) Propozitia A este adevarata, propozitia B este adev arata, propozitia C este falsa. b) Propozitia A adevarata, propozitia B este ade varata, propozitia C este adevarata. c) Propozitia A falsa, propozitia B falsa, propozitia C falsa; d) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propozitia C adevarata. 8. Activitatea statului arbitru se limiteaza la urmatoarele misiuni d e baza: a) reglementarea justitiei, apararea nationala, protectie sociala; b) ap ararea nationala, protectia sociala si relatiile internationale; c) legiferarea, mentinerea ordinii publice, stabilirea doctrinei religioase oficiale apararea n ationala; d) apararea nationala, relatiile internationale, edictarea legii, ment inerea ordinii publice. 9. Se dau propozitiile: A - Republica parlamentara se ca racterizeaza prin pozitia superioara a parlamentului fata de executiv. B - Repub lica prezidentiala se caracterizeaza prin dreptul de veto al executivului; C n ca drul republicii semiprezidentiale numai parlamentul este ales prin sufragiu univ ersal. Alegeti varianta corecta: a) Propozitia A este adevarata, propozitia B es te adevarata, propozitia C este falsa. b) Propozitia A adevarata, propozitia B e ste adevarata, propozitia C este adevarata. c) Propozitia A falsa, propozitia B falsa, propozitia C falsa; d) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propoz itia C falsa. 10. Se dau propozitiile: A - Referendumul este participarea popula tiei la formularea legilor. B - Veto-ul popular este o forma de abrogare a legil or. C - Initiativa legislativa reprezinta participarea populatiei la formularea legilor. Alegeti varianta corecta: a) Propozitia A este falsa, propozitia B este adevarata, propozitia C este falsa. b) Propozitia A adevarata, propozitia B est e adevarata, propozitia C este adevarata. c) Propozitia A falsa, propozitia B fa lsa, propozitia C falsa; d) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propozit ia C adevarata. 32

CAPITOLUL 2 ORGANELE FUNDAMENTALE ALE STATULUI 2.1. Parlamentul 2.1.1. Structura Parlamentului 2.1.2. Organizarea parlamentara 2.1.3. Autonomia adunarilor 2.1.4. Rolul Parlamentului 2.1.5. Statutul parlamentarilor 2.1.6.Cara cteristicile Parlamentului Constitutiei Romniei, conform 2.2. Organele executive 2.2.1. Aspecte generale. 2.2.2. Organele executive ale Romniei potrivit Constitut iei 2.3. Organele jurisdictionale 2.3.1. Aspecte generale 2.3.2. Organele jurisdictionale reglementarilor actuale din Romnia potrivit 2.4. Relatiile dintre organele fundamentale ale statului 2.4.1. Aspecte generale 2.4.2. Relatiile dintre organele fundamentale ale statul ui romn OBIECTIVE Studierea acestui capitol va permite : ntelegerea rolului, structurii, organizarii si functionarii Parlamentului; ntelegerea rolului, structurii, organi zarii si functionarii organelor executive; ntelegerea rolului, organizarii si fun ctionarii organelor jurisdictionale, precum si a principiilor care le guverneaza ; Cunoasterea reglementarilor aplicabile organelor fundamentale din Romnia, precu m si a cauzelor si consecintelor care stau la baza raporturilor ce se stabilesc n tre acestea . 33

Am vazut deja, ca celor trei functii fundamentale ale statului - legislativa, ex ecutiva si jurisdictionala - le corespund trei categorii de organe, si anume: or ganele legislative, organele executive si organele judecatoresti sau jurisdictio nale. n epoca actuala, n principiu, functia legislativa se exercita de parlament, functia executiva de seful de stat si/sau de guvern si func tia jurisdictionala de instantele judecatoresti. Le vom studia, n continuare, pe fiecare n parte. 2.1. Parlamentul Parlamentul 1 este institutia politica si juridica, formata din membri alesi, ca re are ca principala misiune adoptarea legii. El reprezinta una dintre verigile esentiale ale nfaptuirii democratiei, ale statornicirii unor rnduieli democratice, n masura sa garanteze drepturile si libertatile cetatenilor. 2.1.1. Structura parlamentului 2 Parlamentul poate fi alcatuit dintr-o singura camera (unicameralism) sau doua ca mere (bicameralism). Ambele structuri au avantaje si dezavantaje, adepti si adve rsari. Unicameralismul este specific statelor unitare. Parlamentul, avnd o unica adunare, este constituit prin sufragiu universal, egal, direct si secret. Existe nta unei singure camere evita prelungirea procesului legislativ, asa nct puterea l egislativa lucreaza cu eficacitate sporita. n plus, sunt reduse considerabil si c osturile parlamentare. Dezavantajul l constituie posibilitatea instaurarii "despo tismului"3 parlamentar, ntruct nu exista o contraputere de acelasi rang. Bicameral ismul reprezinta regula n cazul statelor federale, exprimnd structura dualista a a cestora. Dupa justificarea ce a stat la baza instituirii lui, bicameralismul est e de trei feluri: bicameralism aristocratic, bicameralism politic si bicameralis m federal. a) Bicameralismul aristocratic. Aceasta formula, utilizata n statele u nitare, asociaza camerei inferioare cu caracter reprezentativ, rezultata din suf ragiu, o camera superioara alcatuita pe criterii aristocratice care este mentinu ta din respect pentru traditie. Ex. Camera Lorzilor n Anglia. b) Bicameralismul p olitic este un sistem parlamentar utilizat, de asemenea n statele unitare, cea de -a doua camera - Senatul - raspunznd unor conceptii politice care au n vedere stav ilirea abuzului de putere ce rezulta din "legea numarului", usor de comis n cazul camerei unice asigurndu-se astfel si mai multa chibzuinta n alcatuirea legii. ntrun cuvnt, bicameralismul politic urmareste ponderarea procesului legislativ print r-o divizare a puterii legislative. Ex. Belgia si Franta. Exista doua conceptii, n privinta atributiilor recunoscute camerei superioare: I. Bicameralismul egalit ar, care nseamna conferirea de atributii relativ egale, camerei superioare, cu ce le ale camerei inferioare, n scopul instituirii unui adevarat parteneriat n proces ul legislativ. Ex. Belgia. II. Bicameralismul inegalitar, care nseamna stabilirea unor atributii mai restrnse pentru camera superioara, dect cele recunoscute camer ei inferioare, care devine astfel predominanta, motivat de faptul ca Senatul rep rezinta interesele unor 1 Institutia Parlamentului are origini ndepartate: Islanda nainte de anul 1000, Sici lia n 1130 si Anglia n jurul anului 1300 cunosteau existenta unor adunari care ave au sa constituie, n secolul urmator modelul unor Adunari deliberative. Victor DUC ULESCU, Constanta CALINOIU, Georgeta DUCULESCU, Drept constitutional comparat vo l. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 112. 2 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op. cit., 2001, pp. 464-467; Ion DELEANU, Op. cit., pp. 233236. 3 Pericolul des potismului parlamentului este mai rau ca al unui individ, pentru ca, fiind o ins titutie colectiva, nu poate fi trasa la raspundere. Ioan MURARU, Simina TANASESC U, Op.cit., 2004, p.167. 34

minoritati, pe cnd camera inferioara reprezinta interesele na tiunii n ansamblu. E x. Franta. c) Bicameralismul federal este determinat de structura dualista a sta tului si raspunde necesitatii de a asigura echilibrul si armonia ntre statele fed erate si statul unional. n acest sens, existenta a doua camere satisface doua exi gente indispensabile: reprezentarea uniunii n ansamblu si reprezentarea statelor membre. Se apreciaza ca aceasta dubla reprezentare se poate realiza n mod corespu nzator, doar cu respectarea a doua reguli: reprezentarea egala a fiecarui stat f ederat indiferent de marime; acordarea de prerogative similare, n materie legisla tiva, ambelor camere. n concluzie, retinem faptul ca ntre structura Parlamentului si structura de stat exista o anumita corelatie. Daca n cadrul s tatelor unitare este posibila optiunea pentru un Parlament unicameral sau bicameral, statul fede ral presupune obligatoriu existenta n cadrul Parlamentului a unei a doua camere c are sa reprezinte interesele statelor membre. 2.1.2. Organizarea parlamentara1 Pentru a putea functiona, adunarile parlamentare trebuie sa fie organizate, adic a sa-si constituie anumite organe interne si sa-si stabileasca formele n care si e xercita atributiile. Principalele organele interne care se regasesc n orice parla ment dintr-un sistem pluripartid sunt: Presedintele adunarii, Comisiile parlamen tare si Grupurile parlamentare. a) Presedintele adunarii, ales de adunare are ur matoarele atributii principale: conduce dezbaterile, vegheaza la respectarea pro cedurii parlamentare, asigura utilitatea si demnitatea discutiilor, reprezinta c amera n relatiile interne si externe, nlocuieste seful statului n anumite situatii deosebite. b) Comisiile parlamentare sunt organe interne de lucru care, de regul a, nu au putere de decizie proprie, ci transmit un proiect, un raport sau un avi z, camerei care le-a constituit, pentru ca aceasta sa decida. Aceste comisii asi gura cadrul adecvat pentru dezbaterile preliminare ntr-un grup restrns de parlamen tari, care are responsabilitati speciale n domeniul respectiv asupra problemelor ce vor fi aduse n fata adunarii. Ceea ce determina asadar crearea comisiilor este asadar imposibilitatea unei deliberari cu celeritate asupra proiectelor de legi de catre ntreaga adunare (prea numeroasa), fara existenta unor studii si analize prealabile. Comisiile parlamentare pot fi temporare sau permanente. Cele tempor are sunt constituite pentru examinarea unei probleme date si si nceteaza activitat ea odata cu depunerea raportului. Comisiile permanente sunt constituite pe durat a sesiunii sau chiar a legislaturii. Ele sunt comisii specializate pe domenii: f inante, probleme economice, relatii externe, educatie, aparare, sanatate, mediu n conjurator etc. Acolo unde exista parlamente bicamerale se constituie si comisii mixte ale celor doua camere. Un exemplu de asemenea comisie este comisia de med iere. Comisiile parlamentare au, n principal, urmatoarele atributii: ntocmesc rapo arte sau avize asupra proiectelor de legi sau asupra altor probleme ce le sunt d ate n studiu ntreprind studii si analize cu privire la aplicarea celor hotarte de c atre parlament asculta periodic informari ale unor conducatori ai organelor cent rale sau locale ale administratiei publice 1 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op. cit., 2001, pp. 468-487; Ion DELEANU, Op. cit ., pp. 237242 35

analizeaza petitiile ce le sunt adresate de catre cetateni exercita, n unele cazu ri, dreptul la initiativa legislativa n domeniul lor de activitate. Un regim spec ial au comisiile parlamentare de ancheta sau control. Ele realizeaza, de regula, controale asupra unor chestiuni de interes national, anchete electorale, anchet e legislative si anchete politice. Problema cea mai delicata, n cazul acestor com isii, este aceea de a le preciza natura, limitele competentelor, procedeele spec ifice de actiune, pentru a le delimita de organele jurisdictionale sau de alte o rgane ale statului. n orice caz, n urma anchetei sau controlului efectuat, aceste comisii nu au dreptul sa pronunte sanctiuni, nici sa se substituie organelor adm inistrative. Ele pot sa denunte faptele constatate si sa comunice organelor comp etente, masurile pe care le considera legale si oportune. c) Grupurile parlament are. Activitatea partidelor politice n cadrul parlamentului se manifesta prin for marea grupurilor parlamentare sau a grupurilor politice, alcatuite, de regula, d in parlamentarii care apartin aceleasi formatiuni sau care subscriu la acelasi p rogram politic. Grupurile parlamentare asigura concentrarea diverselor tendinte politice existente n cadrul parlamentului. Pentru a preveni dispersia excesiva a acestor tendinte, care poate avea repercusiuni negative asupra actiunii parlamen tare, n unele tari este fixat numarul minim de parlamentari necesar pentru consti tuirea unui grup 1. Pentru buna functionare a parlamentului nu este suficienta d oar constituirea organelor mentionate, ci este necesara si stabilirea cadrului d e lucru. Forma de lucru a parlamentului, pe durata legislaturii sale este sesiun ea. n cadrul sesiunii, reunirea efectiva a parlamentului se face n sedinte , potri vit unui program de lucru adoptat. n ceea ce priveste modul de organizare a sesiu nilor, parlamentul nsusi, n baza independentei sale, si fixeaza perioadele de exerc itare efectiva a functiilor ce-i revin. Sesiunile pot fi: ordinare, adica, prede terminate pentru perioada fiecarui an extraordinare, adica, neprevazute printr-u n program, care se convoaca n situatii deosebite, la cererea sefului de stat, a g uvernului, a presedintelui camerei sau a unui anumit numar de deputati. Mentiona m ca exista si o alta conceptie cu privire la forma de lucru a parlamentului, si anume aceea de a considera parlamentul permanent n functiune, fara nici o limita de durata, binenteles, pe timpul mandatului. Dispare astfel distinctia dintre le gislatura (mandat) perioada de timp pentru care este ales Parlamentul si sesiune - perioada n care parlamentul se ntruneste n sedinte . Ex. Danemarca. 2.1.3. Autonomia adunarilor Pentru ca parlamentul sa-si poata exercita, n conditii corespunzatoare, misiunea, autonomia adunarilor este indispensabila. Cu alte cuvinte principiul autonomiei parlamentare este de esenta parlamentarismului garantndu-se astfel plenitudinea de actiune si de decizie. Aceasta autonomie adunarilor poate fi examinata sub tr ei aspecte 2: autonomia regulamentara, autonomia financiara si autonomia adminis trativa. a) Autonomia regulamentara se manifesta, n plan juridic, prin dreptul fi ecarei camere de a-si adopta propriul regulament de organizare si functionare, 1

Spre exemplificare , pentru crearea unui grup parlamentar este nevoie de 1 membr u n Norvegia, 2 n Japonia, 3 n Argentina, 10 n Italia, 30 n Franta, 5 sau 10 n Romnia. Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op.cit., 2004, p.170 2 Ion DELEANU, Op. cit., pp. 243-245 36

respectnd prevederile Constitutiei. Regulamentul poate fi adoptat pe perioada ned eterminata, pe legislatura sau pentru fiecare sesiune n parte. Modificarea lui se face, de regula, dupa procedura urmata pentru adoptare. Autonomia regulamentara este limitata, de obicei, printr-un control de constitutionalitate. b) Autonomi a financiara se analizeaza, de obicei, ca un corolar al independentei parlamentu lui, acesta fixndu-si propriul buget si controlndu-si executia bugetara. Totusi, b ugetul parlamentului trebuie integrat n bugetul general al statului. Acest lucru se realizeaza prin procedee diferite: n une le tari parlamentului i se recunoaste un maximum de independenta n acelasi sens, n timp ce n altele bugetul parlamentulu i este aprobat de executiv sau limita maxima a acestui buget este fixata de catr e puterea executiva. c) Autonomia administrativa semnifica dreptul adunarii de a decide ea nsasi, pe de o parte asupra atributiilor administrative ale structuril or principale de conducere (presedinte, birou permanent, etc.), iar pe de alta p arte asupra aparatului de lucru apartinnd camerei. Serviciile administrative ale adunarii nu sunt subordonate autoritatilor executive. De regula, functionarii pa rlamentari constituie un corp special, cu statut propriu, elaborat de adunare sa u de organele sale. 2.1.4. Rolul parlamentului 1 n literatura de specialitate a fost subliniat faptul ca desi Parlamentul a fost d esemnat, n mod traditional prin expresia de putere legiuitoare atributiile si com petentele sale sunt mult mai largi, propunndu-se pentru definirea mai corecta sin tagma de putere deliberativa. Ca atare puterea legislativa este doar o componenta a competentei Parlamentului.2. Pe lnga aceasta, parlamentele mai exercita, n princ ipal: functia de reprezentare, functia de constituire a guvernului si functia de control asupra executivului. a) Functia legislativa se realizeaza prin exercita rea prerogativelor de putere legiuitoare ale parlamentului, n cadrul procedurii l egislative. Cauzele care pot influenta n plan politic exercitarea functiei legisl ative a Parlamentului sunt: inexistenta majoritatii necesare pentru adoptarea di feritelor categorii de legi, reorientarea politica prin fenomenul de migratiune a parlamentarilor de la un grup parlamentar la altul sau de parasire a grupului din care fac parte, conflictul dintre majoritate si guvern, prin formarea unor c urente ostile, dar nu suficient de puternice pentru a antrena retragerea ncrederi i acordate guvernului. Concluzionnd, toate aceste fenomene privesc schimbarea rap ortului de forte n cadrul binomului politic de baza al activitatii parlamentare d intre majoritate si opozitie3. Procedura legislativa implica mai multe etape: 1. Initiativa legislativa semnifica dreptul unor subiecte determinate de a depune la parlament proiecte sau propuneri de legi. n mod corelativ parlamentului i cores punde obligatia de a lua proiectele sau propunerile legislative n dezbatere si de a se pronunta asupra lor. n functie de sorgintea ei, initiativa legislativa poat e apartine: - guvernului (poarta denumirea de proiect de lege), - camerelor parl amentului, comisiilor parlamentului, parlamentarilor si unui anumit numar de cet ateni (sub denumirea de propunere legislativa). 1 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op. cit., 2001, pp. 447-463; Ion DELEANU, Op. cit ., pp. 250257 2 Ioan MURARU, Mihai CONSTANTINESCU, Drept parlamentar romnesc, Edi tura ACTAMI, Bucuresti, 1999, p. 119 3 Marian ENACHE, Cteva reflectii privind fun ctiile parlamentului, Revista Dreptul, nr. 7/1998, p. 21 37

2. ntocmirea unui raport sau aviz asupra proiectului de lege, de catre una sau ma i multe comisii ale parlamentului. 3. Dezbaterea proiectului de lege. 4. Votarea , care este actul de cuantificare a vointei majoritare. Votarea trebuie sa fie c lara, neechivoca, ferita de erori sau deformari. Votul 1 este de doua tipuri: vo t deschis si vot secret. Votul deschis se exprima oral, sau printr-un anumit ges t (ridicarea minii, ridicarea n picioare, aplauze). Votul secret se practica, de o bicei, cu buletine sau bile. Votul este, de regula, direct sau personal. Numai p e cale de exceptie se permite votul prin procura sau prin delegare. Pentru nteleg erea deplina a acestei etape trebuie cunoscute conceptele de cvorum si majoritat e. Cvorum-ul reprezinta numarul de parlamentari necesar a fi prezenti n sala pent ru ca lucrarile Parlamentului sa se poata desfasura. Majoritate reprezinta numar ul de parlamentari care trebuie sa voteze n favoarea unei legi pentru ca ea sa fi e adoptata. Majoritatea ceruta pentru adoptarea unei legi poate fi: simpla (juma tate+1 din numarul parlamentarilor prezenti), absoluta (jumatate+1 din numarul t otal de parlamentari) sau calificata (peste jumatate+1 din numarul total de parl amentari). 5. Acordul camerelor asupra proiectului de lege, atunci cnd parlamentu l este bicameral. Daca cele doua camere se afla pe picior de egalitate, dezacord ul care poate surveni ntre ele trebuie conciliat, stabilindu-se n acest sens o pro cedura speciala. n cazul bicameralismului inegalitar, predomina vointa camerei in ferioare. Mai exista si formula bicameralismului egalitar functional, care funct ioneaza la ora actuala n Romnia, potrivit careia ultimul cuvnt l are camera de deciz ie. 6. Promulgarea legii (care mbraca n sistemele monarhice forma "sanctiunii rega le") si publicarea ei sunt formalitatile care determina intrarea n vigoare a legi i. n unele sisteme promulgarea este obligatorie, astfel nct seful statului nu poate face ineficienta o lege adoptata de parlament (ex. Austria si Israel). n alte si steme, seful statului dispune de un drept de veto suspensiv. Astfel, el poate ce re adunarilor, cu prilejul transmiterii unei legi spre promulgare, o noua delibe rare asupra ei. Daca parlamentul adopta din nou legea, fiind suficienta aceeasi majoritate cu care a adoptat-o prima data, promulgarea devine obligatorie. n fine , exista sisteme constitutionale care consacra un adevarat drept de veto al sefu lui statului. Acesta este un drept caracteristic regimurilor prezidentiale si re zulta din separarea puterilor, egalitatea lor si controlul reciproc. n acest sist em, daca seful statului returneaza o lege parlamentului, aceasta nu va intra n vi goare pna cnd camera catre care a fost returnata nu va delibera a doua oara si nu o va adopta cu o majoritate calificata, de regula, imposibil de atins, iar ceala lta camera nu o va reconfirma cu aceeasi majoritate calificata. Astfel, prin vet o -ul sau, seful statului anihileaza legea, practic, definitiv. b) Functia de re prezentare. Parlamentul beneficiaza de forta unei legitimitati impresionante, ntr uct el este, ca urmare a alegerii sale directe, reprezentantul ntregii populatii. Subliniem faptul ca, nsasi forta sistemului parlamentar consta n principiul suvera nitatii nationale, n ideea ca parlamentul reprezinta poporul, iar parlamentarii s unt delegatii sai. Vorbim astfel de un mandat reprezentativ2, parlamentarul 1 Exista o larga varietate a procedurilor de votare, de exemplu: n Camera Comunelor asezarea n dreapta salii nseamna vot "pentru", iar n stnga vot "mpotriva", votul mec anic sau electronic sau votul prin aplauze sau aclamatii. 2 Mandatul reprezentat iv este opusul mandatului imperativ. n cazul mandatului reprezentativ deputatul b eneficiaza de libertatea de a actiona n favoarea interesului national, potrivit p ropriilor convingeri, fara a fi legat de vointa celor care l-au ales. n cazul man datului imperativ parlamentarul este obligat sa actioneze, numai ntr-un anumit mo d, pentru a obtine un rezultat de o anumita natura, n caz contrar 38

reprezentnd nu o particica din suveranitatea natiunii, ci nsasi acea suveranitate. N u trebuie neglijat rolul deosebit al opozitiei care este elementul critic instit utionalizat menit sa ngradeasca eventualele tendinte ale majoritatii de a se abat e de la reprezentarea corecta a intereselor nationale. c) Functia de constituire a guvernului. Consta n faptul ca, fie toti ministrii trebuie sa apartina uneia d in cele doua camere (ex. guvernul britanic), fie ca, nvestitura guvernului se fac e de catre parlament (Romnia), fie ca, n anumite circumstante, una dintre camere, de regula senatul, trebuie sa-si dea acordul la numirea unor nalti functionari gu vernamentali (ex. S.U.A.). d) Functia de control asupra executivului semnifica s uprematia, preeminenta, mai mult sau mai putin evidenta a parlamentului fata de executiv si se realizeaza att prin institutionalizarea responsabilitatii guvernam entale, ct si prin alte mijloace. Modalitatile controlului sunt diverse. Le vom m entiona doar pe cele tipice: 1. Controlul se poate exercita prin rapoarte sau in formari periodice din partea guvernului n fata parlamentului. Acestea sunt urmate , de regula, de o dezbatere generala finalizata printr-o motiune (act de manifes tare a atitudinii parlamentului) aprobativa sau negativa. 2. La initiativa parla mentului sau a guvernului, sunt organizate dezbateri de politica generala sau se ctoriala, urmate, dupa caz, de un vot de ncredere sau de nencredere din partea par lamentului, votul de nencredere determinnd demisia guvernului. n anumite sisteme co nstitutionale, pentru pastrarea echilibrului ntre puteri, guvernul poate, ntr-o si tuatie de divergenta cu parlamentul, sa provoace dizolvarea acestuia si sa ceara programarea de alegeri anticipate, supunnd astfel divergenta arbitrajului electo ratului. 3. Uneori, guvernul solicita aprobarea parlamentului n legatura cu o ini tiativa a sa sau referitor la o declaratie de politica generala, ori cu privire la o problema determinata. 4. Adeseori, constitutia prevede necesitatea autoriza rii guvernului de catre parlament, pentru luarea anumitor decizii. De exemplu: p entru declararea starii de urgenta sau de necesitate, n cazul delegarii legislati ve, pentru declararea starii de razboi, pentru ratificarea unor tratate internat ionale. 5. Deschiderea procedurii de punere sub acuzare a unui membru al guvernu lui, a primului ministru sau a sefului statului. 6. Interpelarea adresata guvern ului sau unuia dintre membrii sai. Interpelarile sunt, de fapt, explicatii cerut e de catre parlamentari sefului guvernului sau unui ministru, n legatura cu o anu mita situatie sau atitudine, urmate de o dezbatere asupra optiunilor sau activit atii executivului, care poate duce la aplicarea unei sanctiuni politice (motiune de cenzura). Motiunea de cenzura reprezinta o dezbatere asupra politicii de ans amblu a Guvernului si are drept scop, din punct de vedere al opozitiei rasturnar ea majoritatilor, adica formarea unui alt guvern pe baza unei alte majoritati, i ar din punct de vedere al majoritatii fie mentinerea Guvernului n functiune, fie formarea unui alt guvern pe baza aceleiasi majoritati . Sanctiunea juridica a ac ordului politic dintre majoritate si guvern se exprima ntr-o modalitate pozitiva , prin confirmarea guvernului si ntr-o modalitate negativa, prin demiterea lui . alegatorii avnd posibilitatea de a-i revoca mandatul. Dan CIOBANU, Victor DUCULES CU, Op.cit., p.133 39

7. ntrebarea adresata ministrilor, care constituie un procedeu prin care parlamen tul poate obtine informatii de la guvern. n functie de raspunsul primit, se poate formula o interpelare, care are consecintele aratate. 8. Angajarea responsabili tatii politice a guvernului. Aceasta poate avea loc fie la initiativa parlamentu lui, fie la initiativa guvernului, cu privire la un program, o declaratie ori la votarea unui text. Totdeauna va interveni, dupa caz, o motiune de cenzura sau u n scrutin de nvestitura, adica infirmarea sau confirmarea guvernului de catre par lament. 9. n unele sisteme constitutionale, parlamentul functioneaza si ca organ de jurisdictie fata de anumiti membri ai puterii executive, care n exercitiul atr ibutiilor lor au savrsit fapte contrare intereselor generale (ex. Brazilia, S.U.A .). O alta solutie este constituirea, de catre parlament, a unui tribunal extrao rdinar 1. Asadar, datorita atributiilor complexe ale parlamentelor, acestea nu r eprezinta doar cele mai largi foruri democratice nationale , dar si laboratoare eficiente de elaborare a legilor, factori de raspundere ai vietii publice, eleme nte de contrapondere fata de orice tentative de a diminua drepturile democratice si valorile statului de drept. 2.1.5. Statutul parlamentarilor2 Puterea exceptionala ce revine parlamentelor si calitatea cu totul aparte a celo r care le alcatuiesc au determinat elaborarea unor statute ce garanteaza existen ta unui regim special, chemat sa le asigure alesilor independenta n exercitarea m andatului parlamentar. Nu este vorba de acordarea unor drepturi exceptionale sau a unor privilegii particulare, ci de o protectie a parlamentarilor pentru a put ea reprezenta, nestingheriti, interesele nationale. Fundamentul drepturilor si p rerogativelor parlamentarilor se regaseste n ipostaza acestora de reprezentanti a i poporului. Statutul parlamentarilor cuprinde: imunitatile parlamentare, incomp atibilitatile si indemnizatiile. Imunitatile parlamentare au ca scop protejarea membrilor parlamentului fata de actiunile represive ale fortei publice si fata d e anumite actiuni judiciare. Ele sunt garantii n fata eventualelor abuzuri din pa rtea executivului, a organelor administrative sau a organelor judecatoresti. n ac est sens, esentiala este imposibilitatea privarii de liberate si a tragerii la r aspundere juridica a parlamentarului pentru actele sau faptele savrsite n limitele mandatului sau si cu prilejul exercitarii acestuia. Incompatibilitatile sunt re guli care interzic parlamentarului sa exercite, pe durata mandatarului sau o alt a functie sau ocupatie , att n scopul garantarii independentei si al asigurarii di sponibilitatii sale, ct si pentru a-l feri de tentatia abuzului si a coruptiei. R egulile, n aceasta materie, sunt diferite, n functie de sistemul constitutiona l. Indemnizatiile parlamentarilor reprezinta sume de bani pe care acestia le primes c pe durata mandatului3. Desi mandatul parlamentarilor este considerat pretutind eni gratuit si onorific, practica a creat un sistem de indemnizare, pentru a com pensa veniturile de care este privat parlamentarul pe timpul exercitarii mandatu lui si pentru a i se asigura conditiile materiale necesare ndeplinirii mandatului . 1 Spre exemplu, n Franta pentru judecarea Presedintelui Republicii, care poate inte rveni numai n caz de nalta tradare, se formeaza o nalta Curte de Justitie, compusa dintr-un numar egal de deputati si senatori, alesi de camerele respective. 2 Ion DELEANU, Op. cit., pp. 245-248 3 Indemnizatiile mbraca forme variate: diurna pen tru fiecare zi de sesiune, acoperirea cheltuielilor de deplasare, plata unei ind emnizatii lunare sau anuale, acoperirea cheltuielilor de corespondenta si a taxe lor telefonice, gratuitatea transportului si altele. 40

2.1.6. Caracteristicile Parlamentului Romniei A. Structura Parlamentului Romniei. Constitutia Romniei instituie un parlament bic ameral alcatuit din Camera Deputa tilor si Senat (art. 61 alin.2). Att deputatii ct si senatorii se aleg prin sufragiu universal direct, egal si liber exprimat. R ezulta ca ambele camere au aceeasi legitimitate si, pe cale de consecinta, reies e ca n Romnia func tioneaza un bicameralism politic egalitar. Legiuitorul constitu ant a ales aceasta formula din dorinta de a tempera tendintele autoritare ale pa rlamentului, de a atenua eventualele pozitii extremiste ale unei singure camere n aprecierea unor stari de fapt si n alegerea variantelor decizionale.1 Revizuirea Constitutiei, din anul 2003, a inaugurat nca un bicameralism egalitar de tip spe cial2, numit bicameralism egalitar functional. B. Organizarea Parlamentului Romniei se nscrie n modelul prezentat. Astfel, fiecare camera are un presedinte , ales de adunarea respectiva, pe durata mandatului. De asemenea, fiecare Camera alege 4 vicepresedinti si 4 secretari. La acestia se adauga 4 chestori la Camera Deputat ilor si 2 chestori la Senat. Acestia se aleg la nceputul fiecarei sesiuni. Presed intele, vicepresedintii, secretarii si chestorii fiecarei camere alcatuiesc Biro ul permanent al acesteia. n general, nu exista diferente ntre atributiile pe care le ndeplinesc presedintele, vicepresedintii, secretarii, chestorii si biroul perm anent de la Camera Deputatilor si atributiile pe care le ndeplinesc omologii lor de la Senat. Cele mai importante atributii ale Presedintelui Camerei sunt : conv oaca parlamentarii n sesiuni, conduce lucrarile Camerei (acorda cuvntul deputatilo r, modereaza discutiile, stabileste ordinea votarii, anunta rezultatul votului), conduce Biroul permanent, reprezinta camera n raporturile cu tertii, att pe plan intern ct si international. Vicepresedintii ndeplinesc, n ordinea stabilita de Biro ul permanent, atributiile presedintelui, n caz de absenta, precum si alte sarcini ncredintate de Biroul permanent. Principalele responsabilitati ale secretarilor sunt : asigurarea ntocmirii proceselor-verbale ale sedintelor si a listei parlame ntarilor nscrisi la cuvnt, efectuarea apelului nominal si consemnarea rezultatului votului. Chestorii au atributii n rezolvarea problemelor financiare ale Camerei, asigurarea ordinii n sediul Parlamentului si gestionarea patrimoniului camerelor . Biroul permanent are competente de natura politica si competente de natura adm inistrativa. Dintre competentele de natura politica mentionam : elaborarea proie ctului regulamentului Camerei, organizarea relatiilor Camerei cu alte parlamente , propunerea componentei delegatiilor pe care le trimite Camera la diferite orga nizatii internationale. Cea mai importanta competenta de natura administrativa e ste aceea de conducere a serviciilor Camerei3. Parlamentul Romniei nfiinteaza comi sii pentru fiecare Camera, alcatuite numai din deputati, respectiv numai din sen atori, si comisii comune alcatuite att din deputati ct si din senatori. Comisiile parlamentare pot fi permanente sau temporare. Fiecare Camera si constituie comisi i permanente pe domeniile specificate n regulamentul sau. Comisiile temporare apa rtin fie unei Camere, fie ambelor. Comisiile temporare care apartin uneia dintre Camere sunt comisiile de ancheta si 1 Mihai CONSTANTINESCU, Ion DELEANU, Antonie IORGOVAN, Ioan VIDA, Alegerile parlam entare si prezindentiale, Regia autonoma "Monitorul Oficial", Bucuresti, 1992, p .137 2 Desi cele doua camere se afla pe aceeasi pozitie suntem n prezenta unui bi cameralism clar diferentiat, cel putin n materia competentelor legislative ale ce lor doua Camere. Ioan MURARU, Elena Simina TANASESCU, Op.cit. , 2004, p.168 3 Ge noveva VRABIE, Organizarea politico-etatica a Romniei, Drept constitutional si in stitutii politice, vol.II, Ed. "Cugetarea", Iasi - 1996, pp.108-111. 41

comisiile speciale. Rolul comisiilor de ancheta a fost deja prezentat. n ceea ce priveste comisiile speciale, acestea pot fi constituite pentru avizarea unor ini tiative legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative de in teres deosebit, sau pentru desfasurarea altor activitati specificate n hotarrea de nfiintare. Comisiile temporare comune n Constitutia nerevizuita au fost comisiile de mediere.1 Ulterior revizuirii comisiile de mediere mai subzista numai pentru adoptarea legilor constitutionale, deci pentru ndeplinirea functiei de constitua nta derivata. Trebuie mentionat ca, indiferent de felul comisei, aceasta trebuie sa reflecte configuratia politica a Camerei. Ca n orice parlament ales ntr-un sis tem pluripartid, si n Parlamentul Romniei func tioneaza grupuri parlamentare. Aces tea se constituie separat pentru fiecare camera. Constitutia se rezuma doar la r ecunoasterea posibilitatii organizarii de grupuri parlamentare, a l snd la latitu dinea Camerelor reglementarea acestora, prin regulamentul propriu. Potrivit regu lamentelor celor doua camere, pentru constituirea unui grup parlamentar, n cadrul Camerei Deputatilor este nevoie de cel putin 10 aderenti, iar n cadrul Senatului este nevoie de cel putin 5, cu precizarea ca acestia trebuie sa fi fost alesi p e lista aceluiasi partid, formatiune politica, alianta politica sau alianta elec torala. Dupa constituire, fiecare grup si alege un lider, numit presedinte si unu l sau mai multi loctiitori ai liderului, numiti vicepresedinti. Atributiile grup ului parlamentar sunt: propune candidatii pentru alegerea presedintilor celor do ua Camere, si da acordul pentru desemnarea membrilor comisiilor parlamentare, poa te cere modificarea ordinii de zi a sedintelor si poate prezenta amendamente la proiectele sau propunerile de lege.2 Mandatul celor doua camere este de 4 ani. ns a, potrivit art. 63 alin.1, introdus prin Legea de revizuire, termenul la care m andatul parlamentarilor ar expira se prelungeste de drept pe perioada starii de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta. Procedura legislativa nceputa si neterminata n cadrul unui mandat continua n mandatul urmator. Camera Deputatilor si Senatul lucreaza n doua sesiuni ordinare anuale simultane si n sesiuni extraord inare 3. Prima sesiune ordinara ncepe n luna februarie si nu poate depasi sfrsitul lunii iunie, iar a doua sesiune ordinara ncepe n luna septembrie si nu poate depas i sfrsitul lunii decembrie (art.66, alin.1 din Constitutie). Sesiunile extraordin are pot fi convocate pentru rezolvarea unor probleme care nu sufera amnare, ele f iind justificate de cerinta ndepli nirii unor sarcini deosebite sau de producerea unor evenimente neprevazute. Durata lor nu este prevazuta de Constitutie, singu ra limitare fiind cea determinata de nceperea sesiunii ordinare 4. Pe parcursul s esiunii, Camerele lucreaza efectiv n sedinte plenare. Sedintele pot fi separate, pentru fiecare Camera, sau comune. De regula, sedintele sunt publice, nsa camerel e pot hotar, n anumite situa tii, sedinte secrete. n ceea ce priveste cvorumul, con stitutia stabileste n art. 64 urmatoarele : Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarri si motiuni, n prezenta majoritatii membrilor. Constitutia stabileste majoritatea necesara pentru adoptarea: legilor ordinare majoritatea membrilor p rezenti majoritate simpla ; legilor organice majoritatea membrilor fiecarei came re majoritate absoluta 1 Acestea se formau dintr-un numar egal de deputati si senatori, atunci cnd Camerel e adoptau un text de lege n termeni diferiti. Activitatea lor nceta odata cu depun erea raportului. 2 Ioan MURARU, Op. cit., pp130-131. 3 Subliniem ca, pentru orga nizarea sesiunilor, legiuitorul constituant romn a ales solutia "democratica" ce, spre deosebire de cea "autoritara" nu lasa la latitudinea executivului organiza rea sesiunilor . 4 Genoveva VRABIE, Op.cit., p.123. 42

 legilor constitutionale - majoritatea calificata reprezentnd votul a cel putin do ua treimi din numarul membrilor fiecarei camere. C. Autonomia Camerelor Parlamen tului. a) Autonomia regulamentara este limitata doar de Constitutie. Aceasta nsea mna ca, cele doua Camere ale Parlamentului si stabilesc independent regulile de o rganizare si functionare, cu respectarea prevederilor constitutionale, iar mpreun a elaboreaza regulamentul sedintelor comune, ntruct, potrivit Constitutiei, anumit e atributii se exercita n sedinta comuna. Potrivit art.146 lit. c din Constitutie , constitutionalitatea regulamentelor camerelor este asigurata prin controlul ex ercitat de Curtea Constitutionala, la sesizarea unuia dintre presedintii celor d oua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori. b) Autonomia financiara nseamna, n principiu, ca pacitatea fiecarei Camere de a-si stabili propriul buget si de a-i controla exec utia, fara ingerinta celeilalte Camere sau a altui organ al statului. Dar Camere le nu dispun de surse proprii de venit, depinznd astfel de resursele ce li se alo ca din bugetul statului, pentru alcatuirea caruia initiativa apartine exclusiv G uvernului 1 si a carui adoptare depinde de acordul ambelor camere. Practic, auto nomia bugetara a camerelor se reduce la faptul ca fiecare camera si stabileste pl afonul resurselor bugetare necesare acoperirii cheltuielilor. Ele nu vor putea f i nsa asigurate dect prin bugetul general al statului, care trebuie votat n sedinta comuna a celor doua camere. Asa fiind, cum n sedintele comune ale camerelor, pon derea voturilor deputatilor este de aproximativ doua ori mai mare dect cea a votu rilor senatorilor, autonomia bugetara a Camerei deputatilor va putea deveni o re alitate certa, n timp ce resursele puse la dispozi tia Senatului vor depinde n bun a masura de votul deputatilor 2. c) Autonomia administrativa. Pentru a-si putea desfasura activitatea, fiecare Camera trebuie sa dispuna de functionari administ rativi organiza tii n diverse servicii. Parlamentul Romniei dispune de o autonomie administrativa deplina, ntruct regulamentele celor doua Camere prevad ca organigr ama serviciilor proprii se aproba de plenul Camerei, iar statele de functii si r egulamentul de func tionare a serviciilor se aproba de Biroul permanent. Att la C amera deputa tilor ct si la Senat serviciile sunt conduse de un secretar general numit de plenul Camerei respective. Func tionarilor parlamentari nu li se aplica statutul general al functionarilor publici.3 D. Rolul Parlamentului Romniei n reg imul nostru constitutional Parlamentul are un loc central, de functionarea sa de pinznd, n ultima instanta, eficienta ntregii activitati statale si, implicit, socia l economice. Parlamentul este o institutie centrala a dezvoltarii democratiei4, fiind unicul organ legiuitor 5, aceasta rezultnd att din monopolul elaborarii si a doptarii legii, ct si din abilitarea, n termen limitat a Guvernului de a emite ord onante simple, pe care le supune apoi aprobarii sale. Potrivit prevederilor Cons titutiei, rolul Parlamentului Romniei este conceput n concordanta cu principiile p arlamentarismului european actual, astfel nct pe lnga functia legislativa si cea de control asupra executivului, consacrate ca 1 2 Art.138 alin.2 din Constitutie Tudor DRAGANU, Op.cit., pp.155-156. 3 Ibidem, p.1 54. 4 Mihai CONSTANTINESCU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, Elena Simina TANASESC U, Op.cit., p. 120 5 Pentru o opinie usor diferita n sensul ca deasupra Parlament ul este puterea ntregului electorat care poate fi consultat prin referendum n anum ite situatii, si drept consecinta Parlamentul nu este unica autoritate legiuitoa re a tarii, Dan CIOBANU, Victor DUCULESCU, Op.cit., p124 43

esentiale nca de la nceputul secolului 1, Parlamentul Romniei mai exercita functia de reprezentare si functia de desemnare a unor autoritati publice. a) Functia le gislativa se exercita n principiu dupa procedura clasica, ce reclama parcurgerea etapelor deja prezentate. Vom prezenta n continuare doar particularitatile proced urii legislative n Romnia. Prin revizuirea Constitutiei, din anul 2003, pentru opt imizarea procesului decizional s-a reformat procedura legislativa. n noua concept ie se pastreaza egalitatea camerelor dar n sensul unei specializari functionale, acestea fiind pe rnd Camera decizionala si Camera de reflectie 2. Initiativa legi slativa a cetatenilor este definita de art. 74 din Constitutie. Ea trebuie sa pr ovina de la cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot, din cel putin un sfer t din judetele tarii. Nu pot forma obiectul initiativei populare problemele fisc ale, cele cu caracter international, amnistia si gratierea. Efectul juridic al e xercitarii initiativei legislative cu respectarea tuturor conditiilor de fond si forma este sesizarea Parlamentului 3.Daca anterior modificarii legii fundamenta le initiatorul putea depune proiectul de lege (propunerea legislativa) presedint elui oricareia dintre cele doua camere, Constitutia revizuita stabileste ca aces ta va trebui depus la Camera competenta sa l adopte ca prima Camera sesizata. Mec anismul decizional este urmatorul: prima camera sesizata este Camera de reflecti e, obligata sa dezbata proiectul de lege sau propunerea legislativa n termen de c el mult 45 de zile, respectiv cel mult 60 de zile pentru legile deosebit de comp lexe. Legea astfel adoptata se trimite celeilalte camere care va decide definiti v cu privire la aspectele din lege ce tin de competenta sa, trimitnd eventual napo i Camerei prime sesizate prevederile din lege cu privire la care a ajuns la o fo rmulare diferita si pentru care competenta decizionala revine celeilalte camere. Aceasta din urma este obligata sa se pronunte n procedura de urgenta. Daca terme nele au fost depasite se considera ca proiectul de lege sau propunerea legislati va a fost adoptata n forma prezentata de initiator. Competenta decizionala a fost distribuita n asa fel nct: Camera Deputatilor sa aiba rolul de camera decizionala de drept comun; Senatul sa aiba competenta de camera decizionala pentru ratifica rea tratatelor si a altor acorduri internationale, precum si n domeniul unor legi organice care privesc exclusiv organizarea si functionarea statului. Revizuirea Constitutiei a eliminat asadar naveta legislativa prin precizarea camerei decizio nale pentru fiecare categorie de legi 4. Constitutia permite Presedintelui Romnie i ca nainte de promulgarea legii sa ceara o singura data reexaminarea legii (art. 77 alin. 2), dupa reexaminare promulgarea facndu-se n cel mult 10 zile de la prim irea legii. Potrivit art. 78 din Constitutie, dupa promulgare legea se publica n Monitorul Oficial al Romniei si intra n vigoare la 3 zile de la data publicarii sa u la o data ulterioara prevazuta n textul ei. b) Functia de reprezentare este con sacrata expres n art.61 alin.1 din Constitutie :"Parlamentul este organul repreze ntativ suprem al poporului romn..."5. Acest fapt are multiple semnificatii: 1 Constantin DISSESCU, Drept constitutional, Bucuresti - 1915, p.703, apud Cristia n IONESCU, Drept constitutional si institutii politice - Sistemul constitutional romnesc, vol.II, p.235. 2 Mihai CONSTANTINESCU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, E lena Simina TANASESCU, Op.cit., p.135 3 Ioan MURARU, Elena Simina TANASESCU, Op. cit., 2004, p.215 4 Ibidem, p.225 5 n literatura de specialitate s-a sustinut ca de fapt sunt reprezentati numai cetatenii romni cu drept de vot care participa la alegerea sa, Dan CIOBANU, Victor DUCULESCU, Op.cit., p. 124 44

n primul rnd, aceasta nseamna ca Parlamentul Romniei trebuie sa aiba o componenta iz vorta din manifestarea suveranitatii nationale, sa dea expresie puterii poporului , unicul titular al puterii politice. Prin urmare, componenta Parlamentului nu p oate fi dect cea rezultata din vointa manifestata de electorat la urne. n al doile a rnd, Parlamentul, odata constituit, trebuie sa se manifeste ca un exponent al i ntereselor politice ale ntregului popor, disociindu-se prin mandatul ncredintat de orice nclinare spre protejarea unor interese personale, particulare, locale sau de grup, care ar intra n contradictie cu cele generale, ale societatii. n al treil ea rnd, Parlamentul nu este doar unul din organele reprezentative ale poporului r omn, ci este chiar organul sau reprezentativ suprem , ceea ce este de natura sa j ustifice nu att o preeminenta a acestei institutii n raport cu celelalte autoritat i statale, ct mai ales prerogativele de control care i sunt puse la dispozitie, pr in Constitutie, n raport cu Presedintele Romniei, Guvernul sau alte autoritati pub lice, n vederea asigurarii echilibrului puterilor 1. c) Functia de desemnare a un or autoritati publice . Precizam, de la nceput, ca prin "desemnare" ntelegem nvesti re, alegere sau numire 2. Ca regula, aceasta functie se exercita de sedinta comu na a celor doua Camere. Exista nsa si atributii de desemnare a unor autoritati pu blice care se exercita de o singura camera. Principalele atributii de desemnare, exercitate de Camerele Parlamentului n sedinta comuna sunt: - nvestitura Guvernul ui (art. 103 din Constitutie) - cea mai importanta atributie; - numirea Director ilor Serviciilor de Informatii (art. 65, lit. h din Constitutie); - numirea avoc atului poporului (art. 65, lit. i din Constitutie); - numirea membrilor Cur tii de Conturi (art.140, alin.4 din Constitutie); - alegerea Presedintelui si a pres edintilor de sectii ai Consiliului legislativ (art.7 alin.2 din Legea nr.73/1993 privind nfiintarea, organizarea si func tionarea Consiliului legislativ republic ata 3). Atributiile de desemnare care se exercita de o singura camera sunt : - n umirea a 3 judecatori la Curtea Constitutionala de catre Senat (art.142 alin.3 d in Constitutie) - numirea a 3 judecatori la Curtea Constitutionala de catre Adun area Deputa tilor (art.142 alin.3 din Constitutie) - numirea a doi reprezentanti ai societatii civile n Consiliul Superior al Magistraturii de catre Senat (art. 133 al. 2, lit.b din Constitutie). d) Functia de control asupra executivului est e la fel de importanta ca si functia legislativa. Sintetic4, procedurile de cont rol parlamentar sunt : a) ncuviintarea de c atre forul legislativ a m asurilor ex ceptionale luate de seful statului, potrivit art.92 alin.2 din Constitutie. n ace asta categorie de proceduri se include, de asemenea, si dezbaterea mesajului pre zidential prin care se aduc la cunostinta Parlamentului masurile luate de presed intele Romniei pentru respingerea agresiunii mpotriva tarii ; b) acordarea si retr agerea ncrederii acordate Guvernului ; c) ntrebarile si interpelarile ; d) anchete le parlamentare ; 1 Mihai CONSTANTINESCU, Ion DELEANU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, Florin VASILES CU, Ioan VIDA, Op.cit., pp.127,128. 2 Cristian IONESCU, Drept constitutional ., p . 266. 3 Legea nr. 73/1993 a fost republicata n M. Of. nr. 1122/29 noiembrie 2004 4 Cristian IONESCU, Drept constitutional , p.251. 45

e) angajarea raspunderii guvernului asupra unui program, a unei declaratii de po litica generala sau a unui proiect de lege ; f) suspendarea din func tie a Prese dintelui Romniei ; g) punerea sub acuzare a Presedintelui Romniei ; h) solicitarea urmaririi penale a membrilor Guvernului pentru faptele savrsite n exercitiul func tiei lor. Referitor la mbinarea functiei legislative si a celei de control, deose bit de semnificative sunt procedurile mixte, legislative si de control parlament ar n acelasi timp, si anume: legiferarea prin intermediul ordonantei Guvernului Parlamentul abiliteaza guvernul sa reglementeze ntr-un anumit domeniu ce face pa rte din sfera legii ordinare angajarea raspunderii guvernului pentru un proiect de lege - Guvernul prezinta un proiect de lege care, ca urmare a angajarii raspu nderii sale se considera adoptat daca o motiune de cenzura nu a fost initiata n u rmatoarele trei zile si aprobata potrivit legii n cazul primei proceduri mixte a controlului parlamentar al executivului, latura legislativa absoarbe pe cea poli tica deoarece prima etapa a legii de abilitare depinde de obiectivul politic urm arit, care circumscrie nsasi mputernicirea acordata, iar a doua etapa a legii de a probare sau respingere a ordonantei depinde de modul de realizare a abilitarii a cordate, deci de controlul ndeplinirii legii de abilitare. n cazul celei de-a doua proceduri latura politica a controlului parlamentar absoarbe pe aceea legislati va, ntruct prin efectul angajarii raspunderii guvernului se produce o deplasare de la dezbaterea proiectului prezentat spre disputa politica si spre necesitatea u nor negocieri politice, ceea ce reprezinta o consecinta a faptului ca miza n acea sta situatia nu o constituie proiectul de lege, ci nsasi ramnerea sau nu n functiun e a Guvernului 1. Institutia angajarii raspunderii Guvernului intervine pe fondu l unui conflict politic ntre Guvern si majoritatea parlamentara reprezentnd un joc politic n forta al Guvernului, o provocare a Parlamentului de catre Guvern, joc din care Guvernul poate iesi fie nfrnt, n cazul adoptarii unei motiuni de cenzura, fie victorios, prin refortificarea ncrederii n Guvern a Parlamentului si a elector atului, n situatia nedepunerii sau respingerii motiunii de cenzura2. E. Statutul parlamentarilor n Romnia Vom examina statutul parlamentarilor romni sub cele trei a specte esentiale pentru ndeplinirea mandatului lor de reprezentanti ai poporului, si anume: imunitatile, incompatibilitatile si indemniza tiile. Imunitatea parla mentara , reglementata de Constitutia actuala a Romniei, consta n doua categorii d e garantii exceptionale de care se bucura parlamentarii, prin derogare de la pri ncipiul egalitatii cetatenilor n fata legii si a justitiei, si anume: inviolabili tatea si iresponsabilitatea juridica3. Imunitatea defineste practic dreptul demo cratic al parlamentarilor la libera exprimare n exercitarea atributiilor lor 4. I nviolabilitatea, reglementata de art.72 alin.2 din Constitutia revizuita este ga rantia speciala acordata parlamentarilor de a nu putea fi retinuti, arestati, 1 2 Marian ENACHE, Cteva reflectii, p. 23 Mihai CONSTANTINESCU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, Elena Simina TANASESCU, Op.cit., p.216 3 Tudor DRAGANU, Op. cit., p.216 4 Corneliu TURIANU, Imunitatea n dreptul romn, Revista Dreptul, nr. 2/2003, p.110 -112. 46

perchezitionati sau trimisi n judecata penala1, dect cu ncuviintarea camerei din ca re fac parte si dupa ascultarea lor2. Fata de reglementarea inviolabilitatii se impun c teva observatii. n primul rnd, ea func tioneaza numai pe durata mandatului: cnd acesta a ncetat, regulile dreptului comun devin pe deplin aplicabile 3. n al d oilea rnd, inviolabilitatea nu este absoluta: ea poate fi ridicata printr-o hotarr e a Camerei din care face parte parlamentarul n doua situatii: 1. cnd urmarirea si trimiterea n judecata penala se fac doar de Parchetul de pe lnga nalta Curte de Ca satie si Justitie, iar competenta de judecata apartine naltei Curti de Casatie si Justitie. 2. cnd e vorba de o infractiune flagranta. n acerasta situatie deputatu l sau senatorul poate fi retinut si supus perchezitiei, ministrul justitiei fiin d obligat sa informeze ne ntrziat pe presedintele adunarii asupra retinerii sau pe rchezitiei. Evident, Camera poate hotar metinerea sau revocarea masurii. Daca ivi olabilitatea unui parlamentar a fost ridicata, el va fi judecat de nalta Curte de Casatie si Justitie. Concluzionnd, se poate spune ca inviolabilitatea parlamenta ra nu suprima n nici un caz represiunea penala, ci doar ntrzie momentul trimiterii n judecata, momentul urmaririi penale sau al cercetarii judecatoresti 4. Irespons abilitatea juridica a Parlamentarilor este reglementata n art.72 alin.1 din Const itutie, care prevede ca deputa tii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere ju ridica pentru voturile sau opiniile politice exprimate n exercitarea mandatului. Spre deosebire de inviolabilitate care protejeaza parlamentarii numai n materie p enala si numai pe durata mandatului, iresponsabilitatea juridica opereaza si n ca zul raspunderii civile, nu numai pe durata mandatului, ci si dupa ncetarea lui. S i iresponsabilitatea juridica este limitata, ntruct se refera doar la faptele si a ctele savrsite n exercitiul mandatului. Aceste reguli ocrotesc parlamentarii mpotri va unor abuzuri, unor urmariri judiciare nejustificate, arbitrare, declansate de executiv sau de adversarii politici. Pentru faptele si actele savrsite ca simplu particular, parlamentarul nu se bucura de protectie. De aceea, eventualele insu lte sau calomnii proferate de la tribuna Parlamentului nu pot fi considerate ca savrsite n exercitiul mandatului de deputat sau senator5 si pot atrage raspunderea juridica. Asadar, imunitatea nu confera parlamentarului privilegii absurde n rap ort cu cerintele legii penale. Ea nu l protejeaza la modul absolut dect n ceea ce p riveste opiniile si voturile exprimate n virtutea mandatului ncredintat n mod democ ratic de catre alegatori. Incompatibilitatile parlamentarilor romni sunt stabilit e de art. 71 din Constitutie. Primul alineat al acestui articol dispune: "Nimeni nu poate fi n acelasi timp deputat si senator". Acest text este neechivoc. Daca aceeasi persoana este aleasa att deputat ct si senator, trebuie sa renunte la unul dintre mandate. Cel de-al doilea alineat al articolului mentionat declara incom patibil mandatul de deputat sau senator cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului, ntruct acestia sunt nvest iti de Parlament. Asadar, n sistemul nostru constitutional este permis cumulul ma ndatului parlamentar cu cel guvernametal. 1 Trebuie precizat faptul ca inviolabilitatea a fost restrnsa prin revizuirea Const itutiei doar la domeniul penal, fiind eliminate din cuprinsul protectiei juridic e aspectele referitoare la raspunderea contraventionala. 2 Tudor DRAGANU, Op. ci t., p.217 3 Ibidem, p.217 4 Corneliu TURIANU , Op.cit., p.111 5 Tudor DRAGANU, O p. cit., pp.220,221. 47

Ct priveste regula, care interzice cumulul mandatului parlamentar cu exercitarea oricarei func tii publice de autoritate , desi Constitutia nu defineste "func ti a publica de autoritate", Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigura rea transparentei n exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si n me diul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei1 reglementeaza aceasta che stiune, facnd o enumerare ampla a functiilor considerate incompatibile cu calitat ea de deputat sau senator (art. 81-82). n doctrina, anterior aparitiei legii mai sus-mentionate, prevederea constitutionala amintita a strnit controverse, opinia dominanta 2 considernd functii publice de autoritate, acele functii publice care confera titularului capacitatea legala de a emite acte unilaterale obligatorii. Indemnizatiile parlamentarilor romni sunt prevazute de art.73 alin.3 lit. c din C onstitutie, care este o norma de trimitere la lege. Practic, dupa cum arata I.De leanu3, parlamentarii romni beneficiaza de indemnizatii principale, indemnizatii secundare si de indemniza tii pentru activitatea desfasurata n circumscriptia ele ctorala n care au fost alesi. Indemnizatiile principale sunt o suma fixa lunara, diurna pentru perioada n care parlamentarul este prezent la lucrarile n plen sau n comisii, costul cazarii, pe perioada sesiunilor, pentru cel ce nu domiciliaza n B ucuresti. n sfera indemniza tiilor secundare se nscriu: diurnele de deplasare, gra tuitatea transportului feroviar, auto, naval si pe liniile aeriene interne, ramb ursarea taxelor de posta si telecomunicatii interne. n fine, pentru desfasurarea activitatii n circumscriptia electorala, parlamentarul beneficiaza de o suma forf etara egala cu indemniza tia lunara, din care trebuie sa suporte cheltuielile bi roului sau parlamentar. 2.2. Organele executive 2.2.1. Aspecte generale n sensul general al termenului, executivul sau puterea executiva asigura executar ea legii. Functia de asigurare a executarii legii nglobeaza astazi activitati div erse cum sunt: exercitarea functiei de sef al statului, coordonarea actiunii adm inistratiei publice pentru punerea n aplicare a legii, desfasurarea unor actiuni directe de aplicare sau de organizare a aplicarii legii, exercitarea unor atribu tii care privesc impulsionarea procesului legislativ, conducerea generala a stat ului, n sens larg, conform legii. Organele statale care realizeaza activitatile m entionate sunt organele executive. Spre deosebire de Parlament, care este un org an reprezentativ, ntruct este nvestit cu exercitiul puterii direct de natiune, exec utivul exercita o putere derivata de la organele reprezentative, cu exceptia uno r organe alese ale administratiei publice locale (primari, consilii locale, cons ilii judetene). Cu toate acestea, astazi, se poate considera ca organele executi ve, departe de a fi asimilate sensului etimologic originar elemente secundare si subordonate legislativului reprezinta elementul motor si dinamic al ntregului si stem politic4. Executivul nu trebuie confundat cu administratia de stat, primul fiind, prin excelenta, un organ politic, n timp ce administratia numai n modelul a merican dobndeste relief politic, n celelalte sisteme politice functionarul de sta t care exercita 1 2 3 4 Dupa publicarea n M. Of. nr. 279/21.04.2003, legea a suferit multiple modificari si completari. Tudor DRAGANU, Op. cit., pp.221,222. Ion DELEANU, Op. cit. vol.II , p.240. Pierre PACTET, Op.cit., p. 115 48

administratia de stat fiind beneficiarul unui statut de stabilitate n functie, si , prin aceasta, un factor de opozitie n raport cu structurile politice ale execut ivului 1. Puterea executiva se caracterizeaza prin relatii ierarhice. Unul dintr e subiecti are drept de comanda, iar celalalt obligatia de supunere. Realiznd o i nventariere a atributiilor puterii executive, enumeram 2: definirea politicii ge nerale a tarii; elaborarea proiectelor de legi necesare nfaptuirii acestei politi ci; adoptarea actelor normative si individuale necesare aplicarii legilor; luare a deciziilor necesare functionarii serviciilor publice; adoptarea unor masuri de executare materiala n domeniul ordinii publice; dispunerea teritoriala a fortelo r armate si a celor de politie; conducerea relatiilor internationale. Executivul cuprinde, n mod traditional, doua categorii de organe: seful statului si guvernu l. Tinnd seama de structura executivului, se poate face distinctie ntre executivul monocratic (monist) si executivul dualist 3. Executivul monocratic(monist) Regi mul executivului monocratic sau monist reprezinta o reminiscenta a antichitatii imperiale si a absolutismului monarhic, adaptata la regulile constitutionale act uale. Executivul monocratic se caracterizeaza prin detinerea functiei executive de catre o singura entitate statala. Aceasta poate purta, de regula, denumirea d e rege sau presedinte. Mentionam ca, n decursul istoriei, executivul monocratic a nregistrat si forme colegiale, care presupun exercitarea atributiilor executive n mod colectiv de catre doua sau mai multe persoane, egale n drepturi. n sistemele politice bazate pe monocratia executivului, problemele se prezinta n mod diferit, dupa cum seful statului este monarh sau presedinte de republica. n forma sa clas ica, monocratia monarhica se caracteriza printr-o preponderenta, mai mult sau ma i putin formala, a sefului statului - monarhul - care exercita concomitent puter ea executiva si o parte din puterea legislativa. Monocratia prezidentiala este c ea mai rigida expresie contemporana a separatiei puterilor n stat. n aceste regimu ri, executivul este condus de presedintele statului, acesta fiind seful guvernul ui si avnd responsabilitatea executarii legii, fiind, totodata, independent de pa rlament (ex.SUA). Executivul dualist Reprezinta modelul de executiv caracteristi c, n primul rnd, regimurilor parlamentare, n cadrul carora functia executiva este d isociata si ncredintata n parte unei persoane, seful statului, cealalta revenind g uvernului, ca organ colegial, fiecare exercitndu-si atributiile ntr-un mod mai mul t sau mai putin autonom. n acest sistem, seful de stat este desemnat de parlament sau ales direct prin vot universal, iar guvernul are n frunte un premier sau pri m-ministru, considerat, uneori si seful executivului. Atunci cnd seful statului e ste desemnat de parlament, aceasta functie este influentata de pozitia partidelo r politice din componenta parlamentului. Functia de sef al guvernului este, la rn dul ei, influentata de majoritatea parlamentara. Executivul dualist comporta nua ntari de la stat la stat, si chiar n cadrul aceluiasi stat, n functie de situatia concreta a raporturilor dintre partidele politice. 1 2 Pierre PACTET, Op.cit., p. 115 Jacques CADART, Institutions Politiques et Droit Constitutionnel, vol.I, Ed. "Economica", Paris1990, p.342, apud Ioan VIDA, Puter ea executiva si administratia publica, Ed. "R.A.Monitorul Oficial", Bucuresti-19 94, p.29. 3 Ion DELEANU, Op. cit., vol. II, p. 331 49

2.2.2.Organele executive ale Romniei potrivit actualei Constitutii Dupa cum am aratat deja, forma de guvernamnt a Romniei este republica de tip semiprezidential atenuat sau parlamentarizat. Prin urmare, avem un executi v dualist , format din : Presedinte ales prin sufragiu universal direct, dar cu puteri lim itate; Guvern. Aceasta organizare bicefala a executivului n Romnia face ca autorit atea publica unipersonala - Presedintele Romniei - sa exercite func tia de sef al statului, n schimb, organul colegial - Guvernul - sa poarte ntreaga raspundere n f ata Parlamentului pentru exercitarea functiei executive, n conditiile unei democr atii parlamentare 1. n acest demers, Guvernul are ca suport actional administrati a publica, asupra careia exercita functia de conducere generala 2. Asadar, Prese dintele Romniei este seful statului, calitate care se revendica din prerogativa d e a reprezenta statul romn si de a fi garantul independentei nationale, al unitat ii si al integritatii teritoriale a tarii3. Este important de mentionat ca alege rea directa de catre popor a Presedintelui nu-i confera acestuia puteri sporite, continutul si ntinderea atributiilor acestuia nedepasind sfera de prerogative al e unui sef de stat din regimurile parlamentare 4. Astfel, Presedintele Romniei nu numeste, ci doar desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, si num ai n urma votului de ncredere acordat de parlament poate numi guvernul care este r aspunzator politic numai n fata parlamentului. O problema interesanta legata de i nstitutia prezindentiala din Romnia este determinata de textul art. 84 alin.1 din Constitutie :"n timpul mandatului, Presedintele Romniei nu poate fi membru al unu i partid", care exprima vointa legiuitorului constituant romn de a avea un Presedi nte neutru fata de partidele politice 5. n practica, aceasta dispozitie face ca P resedintele ales sa renunte la calitatea de membru de partid si eventual la func tia pe care a detinut-o n cadrul acestuia; nsa ruptura de doctrina partidului care l-a sustinut n alegeri este nsa una artificiala. La fel de interesanta si controv ersata este si ipoteza inversa, a presedintelui n functiune care intentioneaza sa candideze pe listele unui partid pentru un mandat de deputat sau senator. Este adevarat ca prin revizuirea Constitutiei mandatul Presedintelui s-a prelungit de la 4 la 5 ani, astfel nct o situatie n care alegerile parlamentare sa se suprapuna peste cele prezidentiale mai poate fi ntlnita o data la 20 de ani. Cu toate acest ea, Curtea Constitutionala s-a pronuntat deja n legatura cu aceasta chestiune pri n Decizia nr. 339 din 17 septembrie 2004 6. Curtea constata, pe de o parte ca no rmele constitutionale nu l priveaza pe Presedintele Romniei de dreptul electoral d e a fi ales, iar pe de alta parte ca neutralitatea politica a mandatului 1 2 Ioan VIDA, Op.cit., p.37. A se vedea si Antonie IORGOVAN, Op.cit., p.53 si urmat oarele. Marian ENACHE, Cteva consideratii, p.3 3 Ion DELEANU, Op.cit., p.206 4 Mar ian ENACHE, Cteva consideratii , p.3 5 Antonie IORGOVAN, Odiseea elaborarii Consti tutiei, "Editura Uniunii Vatra Romneasca", Tg.Mures - 1998, p.230. n perioada scur sa de la intrarea n vigoare a Constitutiei si pna n prezent, realitatea a demonstra t ca finalitatea constitutionala de a avea un presedinte independent politic nu s-a realizat. La expirarea mandatului, Iliescu a redevenit liderul partidului ca re l-a propulsat n func tia de Presedinte al Romniei si care l-a sustinut pentru o btinerea unui nou mandat, iar Constantinescu a ncercat sa faca la fel. 6 Publicat a n M.Of. nr. 887 din 29 septembrie 2004. Asupra acestei decizii a Curtii Constit utionale vom reveni n Capitolul III al lucrarii de fata. 50

prezidential nu este afectata de candidatura acestuia pe listele unui partid pol itic, aliante politice ori aliante electorale. Aceasta neutralitate este necesar a pentru ndeplinirea corecta a atributiilor ce revin Presedintelui potrivit Const itutiei, dintre care mentionam exemplificativ: reprezentarea statului romn ; gara ntarea independentei nationale, a unitatii si integritatii teritoriale a tarii ; asigurarea respectarii Constitutiei si a bunei func tionari a autoritatilor pub lice; medierea ntre puterile statului, precum si ntre stat si societate ; numirea magistratilor. Referitor la cea de a doua componenta a executivului dualist din Romnia, si anume Guvernul, statutul acestuia este determinat, n primul rnd, de text ele constitutionale care reglementeaza: rolul si structura, nvestitura, incompati bilitatile, ncetarea functiei de membru al Guvernului, atributiile primului-minis tru, actele Guvernului, raspunderea membrilor acestuia si ncetarea mandatului. Nu trebuie, nsa ignorate nici celelalte texte constitutionale referitoare la Guvern , cum sunt cele referitoare la raporturile sale cu Parlamentul sau cele care, re glementnd atributiile Presedintelui Romniei, au n vedere si raporturile dintre Pres edinte si Guvern1. n ceea ce priveste structura, Guvernul este alcatuit din primministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica 2 (art.102 alin.3 din Constitutie). El functioneaza ca autoritate colegiala, n cadrul careia primu l-ministru are puteri exorbitante 3. De asemenea, exista mai multe prevederi con stitutionale care confera primului-ministru o autoritate de sine statatoare. Ast fel, pe l nga alte atributii proprii, primul-ministru intra n relatii directe cu P resedintele, Parlamentul si Curtea Constitutionala. Din acest motiv, el este n ma sura sa influenteze att politica statului, ct si deliberarile din cadrul Guvernulu i 4. Este necesara punerea n evidenta a un element esential al regimului juridic al Guvernului, si anume deplina sa responsabilitate n fata Parlamentului. Astfel, rolul Guvernului consta, de fapt, n realizarea programului sau de guvernare acce ptat de Parlament. Acordarea ncrederii Guvernului si acceptarea programului sau d e guvernare au drept consecinta obligativitatea realizarii programului de catre Guvern. R aspunderea pentru ndeplinirea lui i apartine exclusiv. Parlamentul, prin votul acordat, si-a exprimat ncrederea n acest program, ncredere pe care oricnd o p oate retrage prin adoptarea unei motiuni de cenzura, daca motivele pentru care e a a fost acordata la nvestitura au disparut ulterior. Astfel, Guvernul apare ca o rgan dependent de Parlament, el fiind o adevarata putere numai daca este sprijin it de o larga majoritate parlamentara5. Printre atributiile Guvernului este si c ea cuprinsa n art. 102, si anume, faptul ca guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a tarii, desi n realitate el este cel care stabileste aceasta politica si o expune spre aprobare parlamentului. 1 2 Genoveva VRABIE, Op.cit., pp.282,283. Este vorba de Legea nr. 90/2001 privind or ganizarea si functionarea Guvernului Romniei si a ministerelor, publicata n M. Of. nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificarile ulterioare. 3 n conformitate cu prev ederile art. 27 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvern ului Romniei si a ministerelor, hotarrile se adopta prin consens, iar daca nu se r ealizeaza consensul, hotaraste primul-ministru. 4 Ioan VIDA, Op.cit. p.74. 5 Ibi dem, p.285. 51

2.3. Organele jurisdictionale 2.3.1. Aspecte generale Organele jurisdictionale sunt autoritatile publice care aplica legea n cazul liti giilor. Aceasta categorie de organe este cunoscuta sub terminologii diferite: in stante judecatoresti, putere judecatoreasca, putere jurisdictionala, autoritate jurisdictionala. nsa, indiferent de denumire, este vorba ntotdeauna de organele ca re nfaptuiesc justitia, prin justitie ntelegndu-se activitatea de solutionare a pro ceselor civile, administrative, comerciale, penale, de munca etc., aplicarea de sanctiuni si restabilirea drepturilor si intereselor legitime ncalcate. Termenul "justitie" desemneaza, totodata, si sistemul organelor judecatoresti . Competent a instantelor judecatoresti este stabilita prin constitutie si legi1. n limbaj ob isnuit, "justitie" se traduce prin a face dreptate. Daca la nceput justitia se oc upa numai cu solutionarea proceselor si cu reprimarea persoanelor care produc pa gube si suferinte altora, prin ncalcarea normelor de drept, ulterior, ea si-a mbog atit continutul ajungnd sa cenzureze chiar exercitiul puterii, n sensul exercitari i controlului asupra modului cum guvernantii respecta dreptul. Astfel, s-a ajuns la principiul legalitatii n activitatea organelor statului 2. Statul de drept, c are presupune ca puterea sa respecte prima legea, este de neconceput fara justit ie. Lipsa unei justitii veritabile face imposibil primatul dreptului, or acolo u nde dreptul nu primeaza se instaleaza arbitrariul si nedreptatea. Statul de drep t semnifica subordonarea statului fata de drept3 sau limitarea puterii prin drep t4. Puterea jurisdictionala trebuie sa fie independenta si impartiala, accesibil a si eficace, ntruct numai n aceste circumstante cetateanul va percepe justitia ca pe o institutie care l apara, atunci cnd drepturile si interesele sale legitime su nt ncalcate. O practica ndelungata a demonstrat ca judecatorii, pentru a aplica le gea la cazurile concrete ce le sunt supuse spre rezolvare, trebuie mai nti sa stab ileasca starea de fapt, apoi trebuie sa interpreteze legile, cutumele sau contra ctele ce sunt invocate, pentru a le ntelege continutul, urmeaza ncadrarea n drept a starii de fapt, si n final se da verdictul, exprimat prin hotarrea judecatoreasca . Prin aceasta se constata drepturi si obligatii pentru subiectele de drept part icipante n proces, se aplica sanctiuni, se stabilesc despagubiri, se dau ordine d e executare, att partilor n proces, ct si autoritatilor publice. Ansamblul hotarrilo r judecatoresti formeaza jurisprudenta sau practica judecatoreasca. Prin aceasta se limpezesc, uneori, textele legale obscure, ambigue sau lacunare si chiar se completeaza. n aceste conditii, este important de stiut pna unde pot merge judecat orii cu completarea lacunelor legii, pentru ca rolul justitiei este sa aplice dr eptul, nu sa-l creeze. Daca justitia ajunge, totusi, sa creeze drept, cum se ntmpl a n unele sisteme constitutionale, trebuie stabilita limita la care judecatorul e ste obligat sa se opreasca pentru a nu se substitui parlamentului. Pentru ca jus titia sa-si poata ndeplini misiunea, ea cunoaste o anumita organizare si anumite principii. Organizarea justitiei se face pe grade de jurisdictie. Aceste grade d e jurisdictie permit, n principiu, att solutionarea n fond a litigiilor, ct si posib ilitatea de recurs, ca mijloc de ndreptare a erorilor, de reevaluare a probelor 1 2 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op. cit., 2001, pp. 585, 586. Ibidem 3 Jaques GIC QUEL, Droit constitutionnel et institutions politiques , 10 ed, Montchrestien, P aris,1993, p. 3 4 Claude EMERI , LEtat de droit dans les systemes polyarchiques e uropeens, n Revue francaise de droit constitutionnel, 1992, nr. 9, p. 29 52

si situatiilor. Se considera ca, cele mai multe garantii le ofera organizarea ju stitiei pe 3 grade de jurisdictie: fond, apel, recurs. Dezavantajul este durata mai lunga a proceselor. Pentru a-si putea ndeplini misiunea, justitia trebuie sa respecte anumite principii 1, rezultate dintr-o experienta ndelungata. Acestea su nt 2 : 1. Principiul legalitatii Atunci cnd se refera nsasi la justitie, acest pri ncipiu prezinta doua aspecte principale: legalitatea instantelor judecatoresti nseamna ca pot ndeplini activitati jurisdictionale numai acele autoritati statale carora constitutia si legile le recunosc aceasta capacitate. De asemenea, insta ntele judecatoresti pot rezolva litigii numai n limita competentei conferite de l ege. n fine, procedura de rezolvare a litigiilor poate fi numai cea stabilita de lege. legalitatea infractiunilor si pedepselor nseamna ca nu exista infractiune d aca nu este prevazuta de lege si nu exista pedeapsa daca nu este prevazuta de le ge. 2. Justitia este unica si egala pentru toti Este un principiu care valorific a n domeniul justitiei, principiul egalitatii n drepturi a cetatenilor. n sinteza, acest principiu cere ca toti cetatenii sa fie judecati de aceleasi instante, n si tuatii similare. Unicitatea si egalitatea justitiei interzice existenta unor tri bunale exceptionale, indiferent de denumire, precum si existenta unor privilegii n administrarea justitiei. De asemenea, acest principiu presupune folosirea n spe te similare a acelorasi reguli procedurale si acordarea drepturilor procesuale, n mod egal tuturor participantilor la proces. 3. Dreptul la aparare Acesta este s i unul dintre drepturile fundamentale ale omului si consta n faptul ca orice part e n proces trebuie sa aiba posibilitatea de a-si apara pozitia si de a beneficia de avocat. 4. Prezumtia de nevinovatie Este principiul potrivit caruia orice per soana este considerata nevinovata atta timp ct mpotriva sa nu s-a pronuntat o hotarr e definitiva de condamnare. Prezumtia de nevinovatie este una dintre cele mai pu ternice garantii ale demnitatii si libertatii umane. 5. Independenta judecatorul ui si supunerea lui numai legii Potrivit acestui principiu, n activitatea sa, jud ecatorul se supune numai legii si constiintei sale. Ca atare, n rezolvarea litigi ilor, judecatorul nu poate cere sau primi nici un fel de ordine, instructiuni, i ndicatii, sugestii sau alte asemenea impulsuri privind solutia pe care trebuie s a o dea. n acest context, un interes aparte l prezinta statutul judecatorilor. Pri ma problema, privind statutul judecatorilor, o constituie recrutarea acestora. R ecrutarea trebuie sa garanteze independenta si competenta profesionala a judecat orilor, stiut fiind ca administrarea justitiei este o activitate calificata. n un ele state judecatorii sunt alesi prin vot universal la fel ca deputatii. Ex. n S. U.A., la nivelul statelor federate. n acest sistem, judecatorii trebuie sa se ali eze cu partidele politice, cu toate dezavantajele ce decurg de aici. Un alt sist em, mai potrivit, credem noi, este recrutarea judecatorilor prin concurs, deci p e criteriul competentei profesionale. Punctul nevralgic al acestui sistem l const ituie componenta comisiilor de concurs. Pentru a se ajunge la 1 Potrivit prof .Ion Deleanu, prin "principii" se nteleg regulile esentiale care st au la baza organizarii justitiei, n scopul realizarii func tiei ce i revine. Ioan DELEANU, Op.cit., vol.II, p.361 2 Ioan MURARU, Op.cit., pp.223-227. 53

rezultatele dorite, comisiile de concurs trebuie sa fie compuse din persoane a c aror competenta profesionala, onestitate si impartialitate sa nu poata fi puse l a ndoiala si care sa beneficieze de un mare grad de independenta n desemnarea cstig atorilor concursului, cum ar fi universitarii si magistratii de mare prestigiu. Problema de ordin tehnic a acestui sistem o constituie alegerea modalitatilor de organizare si desfasurare a concursurilor si criteriile de evaluare a candidati lor. Se remarca, deci, ca judecatorii dobndesc exercitiul puterii judiciare, n fun ctie de sistem, fie prin vot, fie pe baza unui concurs profesional. Totdeauna, ns a, puterea judiciara se exercita n numele legii. O importanta deosebita, pentru s tatutul judecatorului, o are inamovibilitatea, ntruct este considerata o garantie solida a independentei acestuia. Inamovibilitatea face ca judecatorul sa nu poat a fi nici revocat, nici retrogradat, nici transferat si nici avansat fara consim tamntul sau. Fac exceptie cazurile de abateri grave, care, nsa, pot fi stabilite s i sanctionate numai de catre o autoritate speciala din cadrul corpului magistrat ilor, dupa o procedura riguroasa. n ceea ce priveste avansarea magistratilor n pro fesie, mentionam ca, pentru asigurarea independentei judecatorilor fata de cel c e are puterea de avansare, s-au impus doua reguli: I. Avansarea sa fie numai de competenta corpului magistratilor; II. Numarul treptelor (gradelor) profesionale sa fie limitat, si la fel, sa fie limitate consecintele avansarii, n scopul de a face ct mai putine diferentieri n cariera, pentru a se nlatura eventualele conditi onari imorale din cariera judecatorilor. Tot n legatura cu independenta judecator ilor se pune si problema controlului hotarrilor judecatoresti, ntruct se stie ca, d e regula, controlatul depinde de controlor. Pentru a evita aceasta dependenta, h otarrile judecatoresti pot fi controlate numai de alte instante judecatoresti, si numai dupa proceduri jurisdictionale. Respectarea principiilor prezentate poate crea independenta justitiei n fata legislativului si a executivului. 2.3.2. Orga nele jurisdic tionale din Romnia, potrivit reglementarilor actuale Constitutia Ro mniei cuprinde mai multe texte care exprima preocuparea legiuitorului constituant romn pentru garantarea principiilor care stau la baza justitiei. Astfel, princip iul legalitatii este consacrat de urmatoarele texte constitutionale : art.23 ali n. 12, potrivit caruia nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata dect n c onditiile si n temeiul legii; art.73 alin.3, lit.h si l, conform carora se stabil esc prin lege organica, pe de o parte, infractiunile, pedepsele si regimul execu tarii acestora, iar pe de alta, organizarea si func tionarea insta ntelor judeca toresti ; art.124 alin.1, care prevede ca justitia se nfaptuieste n numele legii; art.126 alin.2, potrivit caruia competenta si procedura de judecata sunt stabili te de lege. Din textele mentionate rezulta fara echivoc garantarea principiului legalitatii, sub cele doua aspecte ale sale, legalitatea instantelor judecatores ti si legalitatea infractiunilor si pedepselor. Principiul unicitatii si egalita tii justitiei este expres prevazut n: art.124 alin.2 din Constitutie care afirma : "Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti", art.126 alin.5 din Con stitutie, care interzice nfiintarea de instante extraordinare. Dreptul la aparare , un alt principiu al justitiei, este consacrat constitutional prin art.24, potr ivit caruia dreptul la aparare este garantat, si n tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. 54

Principiul prezumtiei de nevinovatie este clar exprimat de art.23 alin.11 din Co nstitutie :"Pna la ramnerea definitiva a hotarrii judecatoresti de condamnare, pers oana este considerata nevinovata." n fine, independenta judecatorilor si supunere a lor numai legii, este consemnata ad literam n art. 124 alin.3 din Constitutie, iar art.125 alin.1 dispune ca judecatorii numiti de Presedintele Romniei sunt ina movibili, potrivit legii. n ceea ce priveste organizarea judecatoreasca, potrivit art.125 alin.1 din Constitutie, "justitia se realizeaza prin nalta Curte de Casa tie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege". De aici rezulta ca, stabilirea instantelor judecatoresti inferioare naltei Curti de Casatie si Justite apartine domeniului legii, mai precis a legii organice, daca avem n vedere si prevederile art. 73 alin.3, lit.l din Constitutie. Legea organic a cea mai semnificativa ce reglementeaza aceasta materie este Legea nr. 304/2004 republicata privind organizarea judiciara republicata 1. Instantele judecatores ti sunt integrate ntr-un sistem care le ordoneaza ntr-o "tripla ierarhizare"2. Ace asta nseamna ca, hotarrea primei instante poate fi atacata cu apel n fata unei inst ante superioare, iar apoi cu recurs la o instanta de casare, pentru a se garanta astfel o judecata corecta. Faptul ca existenta a trei grade de jurisdictie (jud ecata n prima instanta, n apel si n recurs) reprezinta dreptul comun n tara noastra, nu exclude posibilitatea ca legiuitorul sa opteze, din anumite considerente, pe ntru gradul dublu de jurisdictie, n anumite domenii. Astfel, urmarind celeritatea solutionarii litigiilor, n materia contenciosului administrativ, legiuitorul a o ptat pentru dubla ierarhizare a instantelor. n Romnia justitia se nfaptuieste prin instantele judecatoresti. Acestea sunt: nalta Curte de Casatie si Justitie, Curti le de Apel, Tribunalele, Tribunalele specializate, Instantele militare (tribunal ele militare; Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti; Curtea Militara de Apel B ucuresti) si judecatoriile 3. n cadrul Curtilor de apel si a Tribunalelor functio neaza sectii sau, dupa caz, complete specializate pentru cauze civile, penale, c omerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si f iscal, cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, precum si, n raport cu natura si numarul cauzelor, sectii maritime si fluviale sau pentru alte mate rii4. Asadar, instantele judecatoresti sunt reprezentarea n concret a puterii jud ecatoresti. Trebuie nsa facuta o distinctie ntre puterea judecatoreasca si autorit atea judecatoreasca, cea din urma fiind compusa din nalta Curte de Casatie si de Justitie si celelalte instante judecatoresti, Ministerul public si Consiliul Sup erior al Magistraturii5. Nu toate aceste organisme se integreaza n puterea judeca toreasca, ci doar instantele judecatoresti 6. n concluzie, denumirea de autoritat e judecatoreasca nu se identifica cu cea de putere judecatoreasca deoarece o exc ede ca sfera 7. 1 Legea nr. 304 din 28 iunie 2004 privind organizarea judiciara a fost republicata n M. Of. nr. 827/13.09. 2005. Legea ce reglementa acest domeniu anterior adoptar ii Legii nr. 304/2004 era Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecatoreasca r epublicata n M. Of. nr. 259/30.09.1997. Aceasta lege nsa nu a fost abrogata dect pa rtial, astfel nct acum exista situatia inedita a reglementarii materiei justitiei prin doua legi organice. 2 Tudor DRAGANU, Op.cit., pp.354,355. 3 Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 republicata 4 Idem , art. 35 si 36 5 Elena Simina TANASES CU, Stefan DEACONU, Op.cit., p. 187 6 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op.cit., 20 04, p. 7 Mihai CONSTANTINESCU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, Elena Simina TANAS ESCU, Op.cit., p.216 55

2.4. Relatiile dintre organele fundamentale ale statului 2.4.1. Aspecte generale O realitate complexa, care demonstreaza relativitatea se paratiei si independentei puterilor statului, o constituie relatiile ce se stabi lesc ntre organele fundamentale. Vom prezenta o scurta analiza a relatiilor dintr e justitie si celelalte organe ale statului, precum si o scurta analiza a relati ilor dintre legislativ si executiv. A. Raporturile dintre justitie si celelalte organe fundamentale ale statului1 n ceea ce priveste relatiile justitiei cu legis lativul si cu executivul, este important ca acestea sa nu afecteze independenta judecatorului. Raporturile justitiei cu parlamentul sunt determinate, n primul rnd , de faptul ca, organizarea si functionarea instantelor judecatoresti se regleme nteaza prin lege. Deci parlamentul este cel ce stabileste organele judecatoresti , competenta lor si procedura dupa care vor judeca. n continuare, tot parlamentul este cel care stabileste, prin lege, infractiunile si pedepsele. Este evident c a toate acestea nu afecteaza puterea judecatorului de a decide independent n cauz a care i este supusa judecatii, cu singura restrictie, de altfel fireasca, de a s e supune legii. Justitia, la rndul ei, poate interveni n activitatea legislativa, n statele n care controlul constitutionalitatii legilor este de competenta instant elor judecatoresti. Raporturi ale justitiei cu executivul apar n situatia n care n umirea si avansarea magistratilor este de competenta unor organe executive, cum ar fi seful statului. Aceasta da o dependenta a judecatorilor fata de executiv, care poate fi contracarata prin consacrarea reala a criteriului competentei si p robitatii profesionale, att pentru numire ct si pentru avansari. De asemenea, rapo rturi ntre justitie si executiv, apar atunci cnd judecatorii pot controla legalita tea actelor puterii executive. Binenteles, ei vor putea sa judece corect, doar at unci cnd au suficiente garantii pentru a fi feriti de presiunile executivului. B. Raporturile dintre legislativ si executiv 2 Examinarea raporturilor legislativexecutiv o vom face sub 3 aspecte: rolul legislativului n formarea executivului, raporturile legislativ-executiv care apar n procesul de guvernare si compatibilit atea exercitiului concomitent al unui mandat parlamentar si a unei functii execu tive. 1. Rolul legislativului n formarea executivului Pretutindeni, parlamentul d etine anumite competente privind formarea executivului. Aceste competente difera de la un sistem constitutional la altul si depind de forma de guvernamnt si de s tructura executivului. Ele se refera la desemnarea sefului statului, si la desem narea sefului de guvern si a membrilor guvernului. a) Desemnarea sefului statulu i Rolul parlamentului n desemnarea sefului de stat difera n functie de forma de gu vernamnt. n cazul monarhiei, interventia parlamentului este rara, functia de sef a l statului transmitndu-se ereditar. n republica prezidentiala, seful statului este ales prin vot universal, ceea ce face ca rolul parlamentului sa fie nesemnifica tiv. El se reduce doar la solemnitatea depunerii juramntului, n momentul preluarii functiei. n republica parlamentara, nsa, seful statului este ales de parlament, c eea ce face ca rolul acestuia sa fie decisiv. b) Desemnarea sefului de guvern si a membrilor guvernului. Si n acest domeniu situatiile sunt diferite de la tara l a tara. Cu toate acestea, distinctia ntre seful si membrii guvernului este eviden ta pretutindeni, seful guvernului 1 2 Ioan MURARU, Op.cit., pp.228,229. Ibidem, pp.194-202. 56

avnd un regim juridic distinct. Seful guvernului este desemnat pe criterii politi ce si el alcatuieste lista membrilor guvernului. n regimurile prezidentiale (ex.S .U.A.), presedintele cumuleaza functiile de sef de stat si sef al guvernului. n u nele regimuri prezidentiale (ex.Finlanda) numirea ministrilor este de competenta sefului statului, n timp ce n altele (ex.S.U.A.) ea se realizeaza de catre seful statului, cu acordul camerei superioare a parlamentului. O situatie asemanatoare , n sensul ca, rolul parlamentului n desemnarea sefului guvernului este redus, o ntl nim si la unele monarhii, cum este n Kuweit. Acolo, emirul desemneaza primul-mini stru, dupa consultarea Adunarii Nationale, a presedintelui si ex-presedintelui a cestei adunari, precum si a unui numar de personalitati marcante. Decretul prin care emirul desemneaza primul-ministru nu este supus aprobarii parlamentului. To t emirul desemneaza si membrii guvernului, fara ca parlamentul sa se poata opune . n regimurile semiprezidentiale de tipul Frantei, seful statului numeste seful g uvernului, si, la propunerea acestuia pe ceilalti membri ai guvernului, fara a f i necesar un vot de ncredere al parlamentului. n regimurile parlamentare se pot id entifica mai multe situatii: I. ntr-o prima situatie, seful de guvern se alege de catre parlament. O data ales, acesta propune membrii guvernului, care sunt, de asemenea, alesi de parlament. Ex. n R.F.Germania, Cancelarul este ales de Dieta l a propunerea Presedintelui federatiei. Ceilalti membrii ai guvernului se numesc si se revoca de Dieta, la propunerea Cancelarului. II. ntr-o a doua situatie (ex. Anglia), seful partidului majoritar n camera inferioara este invitat de seful de stat sa formeze guvernul. Practic, aici seful de stat proclama oficial rezultat ul votului si calitatea de sef al executivului a liderului partidului care a csti gat majoritatea mandatelor parlamentare. Se poate afirma ca n acest sistem seful guvernului este ales prin vot universal indirect. III. O a treia situatie, ilust rata de Italia, are n vedere dificultatea obtinerii unei majoritati parlamentare, datorita numarului mare de partide. n acest caz, un rol important n desemnarea gu vernului revine sefului de stat. Acesta nsarcineaza cu formarea guvernului un mem bru al parlamentului considerat a avea sanse reale pentru a obtine nvestitura par lamentara. Daca reuseste, devine prim-ministru. Ct priveste membrii guvernului, a cestia sunt desemnati de partidul lor, pe baza acordurilor ntre partidele membre ale coalitiei guvernamentale. 2. Raporturile legislativ-executiv ce apar n proces ul de guvernare n procesul de guvernare, rolul determinant n adoptarea si aplicare a hotarrilor politice majore revine legislativului si executivului. Participarea lor la actul guvernarii este complexa si nuantata, astfel nct, uneori, este difici l de identificat ct reprezinta n guvernare interventia legislativului si ct cea a e xecutivului 1. Pentru orientare, vom evidentia cteva modalitati prin care cele do ua puteri se influenteaza reciproc. a. Interventia legislativului n activitatea e xecutivului se realizeaza prin intermediul mai multor mecanisme, si anume : I) P arlamentul adopta legea pe care executivul trebuie sa o aduca la ndeplinire. II) Parlamentul aproba programul executivului. n cele mai multe sisteme constitutiona le guvernul actioneaza pe baza unui program de guvernare. Acest program trebuie aprobat de parlament. Respingerea, de catre parlament, a programului de guvernar e, conduce, de regula, la nenvestirea sau la demisia guvernului. 1 Ioan MURARU, Op.cit.,p.198. 57

III) Parlamentul aproba delegarea legislativa. De regula, constitutiile permit c a, n anumite conditii, guvernul sa poata fi abilitat sa emita norme juridice n dom enii rezervate legii. Aceasta abilitare se acorda de parlament, care si controle aza modul n care a fost exercitata delegarea legislativa. IV) Parlamentul control eaza activitatea guvernului. Modalitatile prin care parlamentul controleaza acti vitatea executivului au fost deja prezentate. Trebuie nsa subliniat ca, eficacita tea acestui control depinde de majoritatea de care guvernul dispune n adunari. Ex perienta a demonstrat ca sunt rare cazurile n care un guvern a fost constrns sa de misioneze pentru ca responsabilitatea sa a fost pusa n discutie de catre parlamen t. Crizele ministeriale survin nu din cauza votului de nencredere al parlamentulu i, exercitat ca modalitate de control, ci datorita deciziilor luate de statele m ajore ale partidelor politice (nentelegerile din cadrul coalitiei guvernamentale) . Totusi, chiar si atunci cnd guvernul dispune de o majoritate confortabila n Parl ament, procedurile de control parlamentar constituie un instrument important la n demna opozitiei pentru a pune n miscare presa si a sensibiliza opinia publica. b. Interventia executivului n activitatea legislativului Aceasta, se manifesta, ndeos ebi, prin intermediul initiativei legislative, al promulgarii legilor si al dizo lvarii parlamentului. I) Initiativa legislativa. n toate sistemele constitutional e, printre subiectele dreptului la initiativa legislativa, se numara si Guvernul , care, de fapt, este cel mai activ1. II) Promulgarea legilor. Promulgarea legii este ultima etapa a procesului legislativ, si apartine, de regula, sefului stat ului. Cu toate ca, promulgarea presupune semnarea legii ca ultima formalitate pe ntru publicare, ea nu se reduce la att. Desi promulgarea este obligatorie, ca pri ncipiu, n unele sisteme constitutionale seful statului are posibilitatea de a cer e o noua deliberare sau exercitarea controlului prealabil de constitutionalitate , ceea ce constituie un veto suspensiv. n anumite tari, cum este cazul S.U.A. sef ul statului dispune de un drept de veto care are ca efect practic blocarea defin itiva a legii. III) Dizolvarea parlamentului . Exista o serie de tari ale caror constitutii permit dizolvarea parlamentului de catre seful statului. Ex. Belgia, Grecia, Danemarca, Franta etc. Dizolvarea parlamentului intervine atunci cnd se ajunge la un conflict ireconciliabil ntre parlament si guvern, de regula, ca urma re a destramarii coalitiei guvernamentale. Dizolvarea parlamentului are ca scop transarea conflictului prin votul electoratului. c. Compatibilitatea exercitiulu i concomitent a unui mandat parlamentar si a unei functii n guvern. n aceasta priv inta, practica statelor evidentiaza 3 solutii de principiu. 1. Sunt sisteme cons titutionale n care exercitiul unei functii ministeriale este incompatibil cu exer citiul unui mandat parlamentar (ex. Franta). n acest caz, daca un parlamentar dor este sa ocupe o functie n guvern, el trebuie sa demisioneze din parlament. Ratiun ea acestui sistem este asigurarea separatiei puterilor. 2. Al doilea sistem perm ite cumularea mandatului de parlamentar cu functia ministeriala, acceptndu-se col aborarea ntre parlament si guvern (ex. Belgia). 3. Al treilea sistem conditioneaz a functia ministeriala de existenta calitatii de parlamentar urmarind o colabora re strnsa ntre parlament si guvern (ex. Anglia). 1 Astfel, potrivit statisticilor, n regimurile unde guvernul este responsabil n fata adunarilor parlamentare, aproximativ 90% din legile adoptate sunt de origine gu vernamentala, Ioan MURARU, Op.cit.,p.200 58

Toate aceste sisteme, care se bazeaza pe viziuni diferite asupra separatieiechil ibrului puterilor n stat au avantajele si dezavantajele lor. Ceea ce conteaza est e ca solutia aleasa sa corespunda culturii politice din tara respectiva. 2.4.2. Relatiile dintre organele fundamentale ale statului romn A. Raporturile dintre ju stitie si legislativ I. n principal, interventia parlamentului n domeniul justitie i se nfaptuieste, potrivit schemei clasice, prin legile care reglementeaza acest domeniu : Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara republicata reglemente aza organizarea si functionarea instantelor judecatoresti, stabileste conditiile pentru numirea si revocarea magistratilor, drepturile, ndatoririle si raspundere a acestora. Infractiunile si pedepsele sunt stabilite prin Codul penal, Procedur a judiciara este reglementata prin Codul de procedura civila si Codul de procedu ra penala. Este evident faptul ca nu se afecteaza n nici un fel dreptul judecato rului de a decide independent n cauza ce-i este supusa judecatii. Legea elaborata de Parlament creeaza conditiile unei reale independente 1. II. O interventie ap arte a Parlamentului n domeniul justitiei o constituie numirea unor membri n Consi liul Superior al Magistraturii2, care reprezinta garantul independentei justitie i. Astfel, potrivit art.133 din Constitutie, din totalul de 19 membri cti alcatui esc Consiliul Superior al Magistraturii, 14 membri alesi de adunarile generale a le magistratilor sunt validati de Senat, care va si numi 2 reprezentanti ai soci etatii civile, specialisti n domeniul dreptului. De altfel, Consiliul Superior al Magistraturii are atributii deosebit de importante pentru buna desfasurare a ju stitiei, propunnd Presedintelui Romniei numirea n functie a judecatorilor si a proc urorilor, cu exceptia celor stagiari 3. Totodata, acest organism ndeplineste rolu l de instanta de judecata n domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor 4. n cazul n care se constata ca sesizarea privind abaterea disciplin ara a magistratului este ntemeiata, se aplica una dintre sanctiunile disciplinare prevazute de lege, n raport cu gravitatea abaterii disciplinare savrsite si cu ci rcumstantele personale ale acestuia. III. n sistemul nostru constitutional, justi tia nu poate interveni n activitatea legislativa, deoarece controlul constitution alitatii legilor este ncredintat unui organ special si specializat - Curtea Const itutionala - situat n afara autoritatii judecatoresti. B. Raporturile dintre just itie si executiv a) Interventia executivului n domeniul justitiei. Ingerintele ex ecutivului n materia justitiei au fost, pna la revizuirea Constitutiei, dupa parer ea noastra, exagerate. Din acest motiv a fost nevoie de interventia constituantu lui, care prin modificarile aduse constitutiei, a redus semnificativ imixtiunile executivului n acest domeniu. Principala interventie a executivului n domeniul ju stitiei este numirea magistratilor de catre Presedintele Romniei. 1 2 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op.cit., 2004, p.292 Legea care reglementeaza act ivitatea Consiliului Superior al Magistraturii este Legea nr. 317 din 1 iulie 20 04, republicata n M. Of. nr. 827/13 septembrie 2005. 3 Art. 35 din Legea nr. 317/ 2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. 4 Idem , art. 44 59

Pna la revizuirea Constitutiei, presedintele si ceilalti judecatori ai Cur tii Su preme de Justitie 1 erau numiti de Presedintele Romniei, pe o perioada de 6 ani, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, dar la recomandarea ministr ului justitiei, care facea parte din guvern, deci din puterea executiva. Rezulta astfel cu claritate rolul determinant pe care l avea executivul prin ambele sale organe componente presedinte si guvern - n numirea magistratilor. Potrivit noilo r reglementari 2 membrii consiliului de conducere al naltei Curti de Casatie si J ustitie format din presedinte, vicepresedinte si presedintii de sectii sunt numi ti de catre Presedintele Romniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistrat urii, dintre judecatorii naltei Curti de Casatie si Justitie care au functionat l a aceasta instanta cel putin 2 ani, fara sa mai existe vreo ingerinta a guvernul ui n acest sens. n ceea ce priveste admiterea n magistratura a judecatorilor si pro curorilor, acesta se face prin concurs, pe baza competentei profesionale, a apti tudinilor si a bunei reputatii 3. Daca potrivit dispozitiilor legislative anteri oare revizuirii Constitutiei regulamentul de organizare si desfasurare a examenu lui se aproba de catre ministrul justitiei, rolul semnificativ al executivului m anifestndu-se astfel si n selectionarea viitorilor magistrati, noile dispozitii n m aterie elimina integral interventia executivului. Se acorda n acest fel Institutu lui National al Magistraturii si Consiliului Superior al Magistraturii competent a deplina n materia admiterii n profesia de magistrat, admitere care se face cu re spectarea principiilor transparentei si egalitatii, exclusiv pe baza de concurs, potrivit regulamentului adoptat de Institutul National al Magistraturii si apro bat prin hotarre a Consiliului Superior al Magistraturii. Mai mult, si initiativa cu privire la cariera judecatorilor apartinea executivului, astfel nct promovarea , delegarea, detasarea si suspendarea din functie a judecatorilor, precum si ncet area func tiei acestora se facea la propunerea ministrului justitiei. n urma modi ficarilor aduse statutului magistratului, astazi, promovarea judecatorilor si pr ocurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel national, n limita postu rilor vacante, de catre Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Nat ional al Magistraturii. Si celelalte aspecte mentionate privind cariera magistra tului sunt reglementate de Consiliul Superior al Magistraturii, autoritate centr ala n materie, a carui pozitie n sistemul judecatoresc a cunoscut n acest fel o con solidare semnificativa ca urmare a revizuirii constitutiei, care-i acorda rolul de garant al independentei justitiei4. Consiliul Superior al Magistraturii este si instanta disciplinara pentru judecatori si procurori, n cazul n care acestia comi t abateri disciplinare 5. n consecinta, actiunea privind raspunderea disciplinara a magistratilor nu se mai exefcita de catre ministrul justitiei, asa cum preved eau vechile reglementari n materie. b) Interventia justitiei n activitatea executi vului. Statul de drept nu poate fi conceput daca actele emise de puterea executi va nu sunt supuse controlului jurisdictional, deoarece numai asa puterea executi va poate fi obligata sa respecte legea. Rezulta ca, interventia justitiei n activ itatea executivului consta n controlul legalitatii actelor administrative, la ses izarea celor interesati. 1 Denumirea anterioara revizuirii Constitutiei a actualei nalte Curti de Casatie si Justitie a carei organizare este reglementata prin Legea nr.304 din 28 iunie 20 04 privind organizarea judiciara 2 Art. 53 alin. 1 din Legea nr. 303 privind sta tutul magistratilor republicata ( M. Of. nr. 826 din 13 septembrie 2005) 3 Idem , art. 12 4 Art. 133 alin. 1 din Constitutie 5 Art. 134 alin. 1 din Constitutie 60

Temeiul constitutional al interventiei justitiei n activitatea executivului se re gaseste n textul art.52, care prevede ca persoana vatamata ntr-un drept al sau ori ntr-un interes legitim de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea n termen a unei cereri, este ndreptatita sa obtina recunoaster ea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. Este adevarat ca, t extul constitutional lasa la latitudinea legii organice stabilirea modalitatilor de exercitare a acestui drept, fara a nominaliza justitia. Dar Legea nr.554/200 4 1 privind contenciosul administrativ, da aceste litigii n competenta instantelo r judecatoresti. Solutionnd speta, acestea pot anula, total sau n parte, actul res pectiv sau sa oblige autoritatea administrativa sa emita un anumit act. O proble ma importanta, n acest domeniu, solutionata actualmente a fost aceea a numeroasel or exceptii, stabilite la art.2 din vechea lege a contenciosului administrativ2, de la regula controlului judecatoresc. Noua lege a limitat exceptiile si le-a c ircumscris cu mai mare precizie, pentru ca justitia sa devina un garant eficace al statului de drept. Astfel, art. 5 din noua lege prevede ca nu pot fi atacate n contencios administrativ urmatoarele acte: actele administrative ale autoritati lor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; actele de comandam ent cu caracter militar; actele administrative pentru modificarea sau desfiintar ea carora se prevede prin lege organica o alta procedura judiciara si actele emi se n situatii exceptionale ce privesc apararea si securitatea nationala, restabil irea ordinii publice, razboi, asediu, stare de urgenta, acte adoptate pentru nlat urarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor, cu exc eptia cazului n care aceste acte au fost adoptate utiliznd un exces de putere. C. Raporturile dintre legislativ si executiv a) Interventia legislativului n activit atea executivului Si n cazul Romniei, cel mai important mijloc de interventie a Pa rlamentului n activitatea executivului este legea, care este determinanta pentru executi v, sub doua aspecte: pe de o parte, prin lege se reglementeaza nsasi orga nizarea si func tionarea executivului, iar pe de alta, aducerea la ndeplinire a l egii este chiar ratiunea de existenta a executivului. n sistemul constitutional r omn, Presedintele Republicii este ales prin vot universal direct, astfel nct, Parla mentul nu are nici o influenta n desemnarea lui. Rolul Parlamentului se reduce, n acest caz, la cel de cadru n care Presedintele depune juramntul. n ceea ce priveste Guvernul situatia este diferita. Acesta este numit de Presedinte, dar numai n ba za votului de ncredere acordat de Parlament, asupra listei Guvernului si a progra mului de guvernare. Rezulta ca, n numirea Guvernului rolul Parlamentului este sem nificativ. O alta modalitate de interventie a Parlamentului n activitatea executi vului se manifesta n cazul demiterii Presedintelui Romniei. Astfel, potrivit art.9 5 din Constitutie, n cazul savrsirii unor fapte grave prin care se ncalca prevederi le Constitutiei, Presedintele Romniei poate fi suspendat din func tie de Camera d eputatilor si Senat n sedinta comuna, cu votul majoritatii parlamentarilor, dupa consultarea Cur tii Constitutionale. Daca propunerea de suspendare este aprobata , n cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea Presedintel ui. 1 2 Publicata n M. Of. nr. 1154/7 decembrie 2004 Legea nr. 29/1990 a contenciosului a dministrativ, publicata n M. Of. nr. 122/8 noiembrie 1990. 61

n ceea ce priveste activitatea Guvernului, posibilitatile de interventie a Parlam entului sunt mai largi, ntruct Guvernul este responsabil n fata Parlamentului pentr u realizarea programului de guvernare aprobat. n acest sens, Parlamentul Romniei p oate utiliza toate instrumentele de control prezentate anterior, mergnd pna la dem iterea Guvernului. Pna n prezent, nsa, n Romnia nici un guvern nu a fost demis ca urm are a aprobarii unei motiuni de cenzura. Delegarea legislativa este, n principiu, o alta modalitate de interventie a legislativului n activitatea executivului, de oarece, n mod normal, Parlamentul este cel ce abiliteaza guvernul sa emita ordona nte n domenii rezervate legii, si tot el controleaza modul n care a fost utilizata aceasta abilitare. n Romnia nsa, delegarea legislativa a devenit mai mult un mijlo c de interventie a Guvernului n activitatea Parlamentului, prin utilizarea frecve nta a ordonantelor de urgenta, care nu se emit n baza unei legi de abilitare. De aceea, ne vom ocupa de acest fenomen n cadrul subdiviziunii privind interventia e xecutivului n activitatea legislativului. b) Interventia executivului n activitate a legislativului I. n acest domeniu, un prim aspect vizeaza dizolvarea Parlamentu lui. n aceasta privinta, prevederile Constitutiei sunt deosebit de restrictive. A stfel, Presedintele Romniei nu poate dizolva Parlamentul dect ntr-un singur caz, si anume atunci cnd acesta refuza votul de nvestitura a Guvernului, ntr-un termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua sol icitari de nvestitura. 1 II. O alta forma de interventie a executivului n activita tea Parlamentului o reprezinta initiativa legislativa. Sub acest aspect, Romnia s e ncadreaza n curentul european, n sensul ca majoritatea covrsitoare a legilor adopt ate sunt de origine guvernamentala. III. Un fenomen aparte, privind interventia Guvernului n activitatea legislativa, l constituie, n Romnia, dupa cum am mai aratat , utilizarea ordonantelor de urgenta. Singura reglementare n acesta materie se re gaseste n art.115 din Constitutie. Guvernul poate adopta ordonante de urgenta num ai n situatii extraordinare, a caror reglementare nu poate fi amnata, avnd obligati a de a motiva urgenta n cuprinsul lor. Acestea intra n vigoare numai dupa depunere a lor spre dezbatere n procedura de urgenta la Camera competenta a Parlamentului. Daca Parlamentul nu se afla n sesiune, el se convoaca n mod obligatoriu n termen d e 5 zile de la depunerea sa. O problema deosebit de importanta legata de ordonan tele de urgenta se refera la ntelesul sintagmei "situatii exceptionale" care, asa cum era, prevazut n Constitutie nainte de revizuire, justifica instituirea unei s tari de asediu sau de urgenta, conferindu-i astfel legitimitate. n noua conceptie situatia exraordinara consta ntr-o stare de urgenta n reglementarea unui aspect c e nu comporta n nici un fel amnarea. n legatura cu aceasta problema, Curtea Constit utionala a adus cteva precizari. Astfel, Curtea a aratat ca justificarea "cazului exceptional" se bazeaza "pe necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea unei solutii imediate, n vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public"2. "Caz ul exceptional are un caracter obiectiv, n sensul ca existenta sa nu depinde de v ointa Guvernului, care, n asemenea mprejurari, este constrns sa actioneze prompt pe ntru apararea unui interes pub lic, pe calea ordonantei de urgenta"3. 1 2 3 Art. 89 din Constitutie. A se vedea Decizia nr.65/1995 a Curtii Constitutionale, publicata n M.Of. nr.129/1995. A se vedea Decizia nr.83/1998 a Curtii Constituti onale, publicata n M.Of. nr.211/1995. 62

ntr-un asemenea context este greu de sustinut ca toata multimea de ordonante de u rgenta a fost emisa n cazuri exceptionale, si se poate ridica problema unei uzurp ari de catre executiv a functiei legislative, pe fondul unei pasivitati a Parlam entului. Dincolo de conota tiile politice ale fenomenului, stricta considerare a implicatiilor tehnico-juridice, ne arata ca utilizarea excesiva a ordonantelor de urgenta, ca de altfel a tuturor ordonantelor, determina o instabilitate pronu ntata a raporturilor juridice1. Astfel, ordonanta de urgenta produce efecte de l a data publicarii, evident sub conditia de a fi fost depusa spre dezbatere n proc edura de urgenta la Parlament. Dar ea trebuie aprobata ulterior de organul legis lativ. Cu aceasta ocazie, de regula, Parlamentul opereaza modificari care vor pr oduce efecte o data cu publicarea legii de aprobare a ordonantei. Daca mai adaug am si faptul ca exista ordonante de urgenta care modifica alte ordonante de urge nta, rezulta ca suntem n prezenta unor succesiuni de dispozitii normative, adopta te la date diferite n aceeasi materie, ceea ce inevitabil genereaza confuzii si i nsecuritate juridica. IV. O ultima forma de interventie a executivului n activita tea legislativa o constituie promulgarea legii. n aceasta privinta, Presedintele Romniei dispune de un drept de veto suspensiv. Astfel, potrivit art.77 din Consti tutie, nainte de promulgare, Presedintele Romniei poate cere, o singura data, Parl amentului, reexaminarea legii, sau poate declansa controlul prealabil de constit utionalitate. n acest fel, el poate mpiedica pentru o perioada intrarea n vigoare a legii. Daca Parlamentul adopta legea care a fost supusa reexaminarii, n aceeasi forma si cu aceeasi majoritate, sau, daca s-a confirmat constitutionalitatea leg ii de catre Curtea Constitutionala, Presedintel Romniei este obligat sa o promulg e. V. n fine, mentionam ca, sistemul nostru constitutional admite cumulul mandatu lui parlamentar cu exercitiul unei func tii guvernamentale (membru al Guvernului ). SINTEZA IDEILOR PRINCIPALE Organele fundamentale ale statului sunt: Parlamentul care reprezinta puterea leg islativa, Guvernul si/sau seful statului ce constituie, n mod traditional, putere a executiva si organele jurisdictionale ce exercita puterea judecatoreasca. Parl amentul este institutia formata din membri alesi care reprezinta una dintre veri gile esentiale ale nfaptuirii democratiei, ale statornicirii unor rnduieli democra tice, n masura sa garanteze drepturile si libertatile cetatenilor. Dupa structura parlamentul poate fi: Unicameral Bicameral: - artistocratic - politic, cu varia ntele: - egalitar - inegalitar - federal 1 Dana APOSTOL TOFAN, Consideratii n legatura cu regimul juridic aplicabil ordonant elor Guvernului, Revista "Dreptul", nr.4/1998, pp.36-40. 63

 ntre structura Parlamentului si structura de corelatie: astfel, n statele unitare regula o unicameral, n timp ce n statele federale parlament bicameral, cea de a do ua camera statelor federate. stat exista o anumita constituie parlamentul exista ntotdeauna un reprezentnd inte resele Pentru a putea functiona, Parlamentul trebuie sa-si constituie anumite organe in terne si sa-si stabileasca formele n care si exercita atributiile. Principalele or ganele interne care se regasesc n orice parlament dintrun sistem pluripartit sunt : Presedintele adunarii, Comisiile parlamentare si Grupurile parlamentare. Perio ada de timp pentru care Parlamentul este ales se numeste mandat sau legislatura. n Romnia, mandatul Parlamentului este de 4 ani. Parlamentul si desfasoara lucraril e n cadrul sesiunilor, acestea reprezentnd perioadele n care parlamentul se ntrunest e n sedinte, fie separate ale celor doua camere, fie comune. Activitatea Parlamen tului se desfasoara avnd la baza principiul autonomiei parlamentare ce tine de nsa si esenta parlamentarismului, garantndu-se astfel plenitudinea de actiune si de d ecizie. Autonomia Parlamentului poate fi examinata sub trei aspecte fundamentale : autonomia regulamentara, autonomia financiara si autonomia administrativa. Par lamentul exercita urmatoarele functii principale: functia legislativa, functia d e reprezentare, functia de constituire a guvernului si functia de control asupra executivului. n calitate de unic organ legiuitor, Parlamentul detine monopolul e laborarii si adoptarii legilor, astfel nct misiunea sa de baza - aceea de edictare a legilor se realizeaza n cadrul procedurii legislativa. Procedura legislativa p resupune parcurgerea mai multe etape: 1. Initiativa legislativa 2. ntocmirea unui raport sau aviz asupra proiectului de lege 3. Dezbaterea proiectului de lege. 4 . Votarea 5. Acordul camerelor asupra proiectului de lege (n Romnia acordul este n ecesar numai n privinta legilor constitutionale) 6. Promulgarea legii 7. Publicar ea A doua putere n cadrul unui stat este puterea executiva, care asigura executar ea legii si care cuprinde, n mod traditional, doua categorii de organe: seful sta tului si/sau guvernul. Astfel, tinnd seama de structura executivului, se poate fa ce distinctie ntre: - executivul monocratic (monist) care se caracterizeaza prin detinerea functiei executive de catre o singura entitate statala, fie monarhul, fie presedintele de republica, n functie de forma de guvernamnt a statului respect iv. 64

- executivul dualist caracteristic, n primul rnd, regimurilor parlamentare, n cadru l carora functia executiva este disociata si ncredintata n parte unei persoane, se ful statului, cealalta revenind guvernului, ca organ colegial, fiecare exercitndu -si atributiile ntr-un mod mai mult sau mai putin autonom. Spre deosebire de Parlament, care este un organ reprezentativ, ntruct este nvestit cu exercitiul puterii direct de natiune, executivul exercita o putere derivata d e la organele reprezentative. Atributiile principale ale executivului sunt: definirea politicii generale a tar ii; elaborarea proiectelor de legi necesare nfaptuirii acestei politici; adoptare a actelor normative si individuale necesare aplicarii legilor; adoptarea unor ma suri de executare materiala n domeniul ordinii publice si conducerea relatiilor i nternationale. Instrumentul prin care se exercita cea de-a treia putere n stat, p uterea judecatoreasca este constituit de organele jurisdictionale, n fapt, acele autoritati publice care au ca misiune aplicarea legii n cazul litigiilor. Puterea jurisdictionala trebuie sa fie independenta si impartiala, accesibila si eficac e, ntruct numai n aceste circumstante cetateanul va percepe justitia ca pe o instit utie care l apara, atunci cnd drepturile si interesele sale legitime sunt ncalcate. n acest sens, justitia functioneaza n baza unor principii, cele mai importante fi ind: principiul legalitatii, principiul egalitatii n fata justitiei, dreptul la a parare, prezumtia de nevinovatie si independenta judecatorilor. n virtutea concep tiei actuale asupra teoriei separatiei n stat care presupune o colaborare, dar si un control ntre cele trei puteri n stat legislativa, executiva si judecatoreasca, ntre acestea se vor instaura o multitudine de relatii si interdependente. NTREBARI DE AUTOEVALUARE 1. Precizati care sunt instantele judecatoresti n Romnia si care sunt organele ce fac parte din autoritatile judecatoresti potrivit Constitutiei. 2. Realizati o s uccinta prezentare generala a organelor interne ale Parlamentului. 3. Care sunt ipostazele n care este prezenta autonomia parlamentara? 4. Descrieti etapele proc edurii legislative n Romnia. 5. Care sunt modalitatile n care se manifesta functia de control a Parlamentului asupra executivului? 6. Tinnd cont de structura execut ivului prezentati cele doua tipuri de executiv care se cunosc. 7. Enumerati prin cipalele atributiile ale Presedintelui Romniei. 65

TESTE DE AUTOEVALUARE 1. n Romnia, calitatea de deputat nu este incompatibila cu: a) calitatea de membru al guvernului; b) calitatea de consilier judetean; c) functia de primar; d) cal itatea de senator. 2. Se dau propozitiile: A - Inviolabilitatea parlamentarilor semnifica garantia oferita parlamentarilor de a nu putea fi retinuti, arestati, perchezitionati sau trimisi n judecata penala n nici o situatie; B - Iresponsabili tatea juridica actioneaza nu numai pe durata mandatului si opereaza att n materie penala, ct si n materia raspunderii civile. C - Functia de asigurare a executarii legii cuprinde coordonarea actiunii administratiei publice. Alegeti varianta cor ecta: a) Propozitia A este adevarata, propozitia B este adevarata, propozitia C este falsa. b) Propozitia A adevarata, propozitia B este adevarata, propozitia C este adevarata. c) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propozitia C fal sa; d) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propozitia C adevarata 3. Din totalul de 19 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, 14 membri alesi de adunarile generale ale magistratilor sunt validati de: a) Camerele reunite al e Parlamentului; b) Camera Deputatilor; c) Senat; d) Presedintele Romniei. 4. Maj oritatea absoluta reprezinta: a) jumatate+1 din numarul total de parlamentari; b ) peste jumatate+1 din numarul total de parlamentari; c) jumatate+1 din numarul parlamentarilor prezenti; d) peste jumatate +1 din numarul parlamentarilor preze nti. 5. Imunitatea parlamentara cuprinde: a) iresponsabilitatea si inviolabilita tea juridica; b) iresponsabilitatea juridica si indemnizatia; c) incompatibilita tile si inviolabilitatile juridice. d) inviolabilitatea si indemnizatia. 6. Este o atributie de desemnare exercitata de Camerele reunite ale Parlamentului: a) n umirea presedintelui Curtii de Conturi; b) numirea a trei judecatori la Curtea C onstitutionala; c) numirea avocatului poporului; d) numirea a doi reprezentanti ai societatii civile n Consiliul Superior al Magistraturii. 7. n ceea ce priveste autonomia financiara a Parlamentului Romniei: a) camerele dispun de surse de veni t propriu; b) camerele si stabilesc independent regulile de organizare si functio nare; c) camerele si stabilesc propriul buget si controleaza executia bugetara; d ) bugetul stabilit pentru activitatile Parlamentului este unul separat de bugetu l general al statului. 66

8. Se dau propozitiile: A - n regimurile semiprezidentiale seful statului numeste seful guvernului.B n regimurile parlamentare seful de stat se alege de catre par lament. C - n regimurile prezidentiale, presedintele cumuleaza functiile de sef d e stat si sef al guvernului. Alegeti varianta corecta: a) Propozitia A este adev arata, propozitia B este adevarata, propozitia C este falsa. b) Propozitia A ade varata, propozitia B este falsa, propozitia C este adevarata. c) Propozitia A fa lsa, Propozitia B adevarata, propozitia C falsa; d) Propozitia A falsa, propozit ia B adevarata, propozitia C adevarata. 9. Se dau propozitiile: A - Inamovibilit atea face ca judecatorul sa nu poata fi nici revocat, nici retrogradat, nici tra nsferat si nici avansat. B - Autoritatile judecatoresti. sunt: nalta Curte de Cas atie si de Justitie, Consiliul Superior al Magistraturii si instantele judecator esti. C - Parlamentul Romniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-minis tru. Alegeti varianta corecta: a) Propozitia A este falsa, propozitia B este fal sa, propozitia C este falsa. b) Propozitia A adevarata, propozitia B este adevar ata, propozitia C este adevarata. c) Propozitia A falsa, Propozitia B adevarata, propozitia C falsa; d) Propozitia A adevarata, propozitia B falsa, propozitia C adevarata. 10. Se dau propozitiile: A - ntre structura Parlamentului si structur a de stat exista o anumita corelatie. B Comisiile parlamentare sunt organe inter ne de lucru, care, de regula, nu au putere de decizie proprie. C Legislatura rep rezinta perioada de timp pentru care este ales Parlamentul. Alegeti varianta cor ecta: a) Propozitia A este falsa, propozitia B este falsa, propozitia C este fal sa. b) Propozitia A adevarata, propozitia B este adevarata, propozitia C este ad evarata. c) Propozitia A falsa, Propozitia B adevarata, propozitia C falsa; d) P ropozitia A adevarata, propozitia B falsa, propozitia C adevarata. 67

CAPITOLUL 3 DESEMNAREA ORGANELOR REPREZENTATIVE 3.1. Competitia pentru putere 3.1.1. Continutul competitiei pentru putere 3.1.2. Partidele politice 3.1.3. Mas s-media 3.1.4. Grupurile de presiune 3.2. Scrutinul 3.2.1. Scrutinul majoritar 3.2.2. Reprezentarea proportionala 3.3. Desemnarea organelor reprezentative n Romnia 3.3.1. Functiile reprezentative si modurile de scrutin utilizate 3.3.2. Drepturi le electorale ale cetatenilor romni 3.2.2.1.Aspecte generale privind cetatenia ro mna 3.2.2.2.Drepturile exclusiv politice 3.3.3. Actorii competitiei pentru putere OBIECTIVE Studierea acestui capitol va permite: Cunoasterea continutului competitiei pentr u putere si a diferitelor roluri pe care le au actorii participanti la acesta; nt elegerea mecanismelor de functionare a sistemelor electorale, precum si a consec intelor pe care le are optiunea pentru unul sau altul dintre acestea; nvatarea op erarii cu diferite procedee si metode de atribuire a mandatelor; nsusirea unor cu nostinte privind functiile reprezentative n Romnia. 68

Dupa cum am aratat, atunci cnd am tratat forma de guvernamnt, una dintre formele d e democratie larg utilizata este democratia reprezentativa. n acest sistem, popor ul sau natiunea - ca titular al suveranitatii - ncredinteaza exercitiul puterii r eprezentantilor sai care vor fi detinatorii unui mandat reprezentativ, bucurndu-s e astfel de un mare grad de autonomie. Problema care se pune, n aceasta situatie, este modalitatea de desemnare a reprezentantilor poporului sau n termeni de drep t constitutional, modalitatea de instaurare a puterii. Este unanim admis ca solu tia acestei probleme trebuie sa respecte axioma: reprezentantii se stabilesc pri n vointa cetatenilor. Aceasta nseamna ca trebuie realizata o cuantificare a optiu nilor guvernatilor, n privinta candidatilor la mandatele de reprezentanti. Ajunge m astfel la alegeri, care nu sunt altceva dect procesul de desemnare a guvernanti lor de catre guvernati, proces care cuprinde doua etape principale: competitia p entru putere si scrutinul. 3.1. Competitia pentru putere 3.1.1. Continutul competitiei pentru putere Competitia pentru putere apare datorita faptului ca, de obicei, exista mai multi pretendenti la putere dect numarul de mandate. n aceasta situatie, este ct se poat e de firesc sa se organizeze o ntrecere ai carei cstigatori vor dobndi mandatele. D eci, competitia pentru putere este ntrecerea ntre candidati, care are ca miza mand atele eligibile. Momentul culminant al competitiei pentru putere l constituie cam pania electorala, n cadrul careia candidatii desfasoara un complex de activitati avnd ca scop atragerea voturilor electoratului. Literatura occidentala examineaza , de regula, doua categorii de actori , cu roluri diferite, ai competitiei pentr u putere 1: a) Partidele politice, care sunt concurentii propriu-zisi; b) Mass-m edia si grupurile de presiune, care reprezinta principalele mijloace de influent are a opiniei publice, mijloace indispensabile n lumea contemporana, pentru cstiga rea competitiei electorale. 3.1.2. Partidele politice 2 Partidul politic este o asociatie care se deosebeste de toate celelalte prin fap tul ca are un scop politic, adica urmareste cucerirea puterii politice. O data p uterea dobndita, partidul politic ncearca sa impuna doctrina, ideologia sa, ca doc trina de guvernare, impunere bazata, n cazul cel mai onest, pe convingerea membri lor sai ca n acest fel se va realiza binele tarii. n acceptiunea traditionala, par tidul politic, reprezentnd o anumita conceptie despre lume si societate, se consi dera, atta timp ct nu este la putere, un intermediar ntre popor si guvernanti. Cnd a cucerit puterea, partidul politic devine detinatorul puterii de guvernare, sau, cu alte cuvinte conducatorul legitim al politicii nationale. Pentru a ne afla n prezenta unui partid politic trebuie ndeplinite cumulativ trei conditii3: 1 2 Pierre PACTET, Op. cit., p.128 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op.cit., 2001, pp. 292-304; Tudor DRAGANU, Op.cit., vol. II, pp.45-50; Ion DELEANU, Op. Cit., pp. 207-218; Pierre PACTET , Op. Cit., p.128-133 3 O enumerare diferita a elementelo r care confera unui partid personalitate juridica este: organizare de sine stata toare, patrimoniu, actiune n vederea realizarii unui scop politic. Cristian IONES CU Drept constitutional, p. 391 69

1. Libera asociere. Partidul este rezultatul exercitarii libere de catre cetaten i a dreptului de asociere. Prin asociere, cetatenii devin membri ai partidului, adica formeaza sfera aderentilor. n afara de aceasta mai exista sfera simpatizant ilor, care cuprinde cetatenii ce nu adera la partid dar i mpartasesc, mai mult sau mai putin, ideile, votndu-l, eventual, la alegeri. 2. Asociatia trebuie sa fie f ormata numai din cetateni ai statului respectiv . Numeroase constitutii se pronu nta n acest sens, pornind de la conceptia ca de politica unui stat sunt ndreptatit i a se ocupa numai cetatenii acelui stat, ntruct numai soarta lor este legata dire ct de soarta acelui stat. 3. Precizarea expresa a scopului politic al asociatiei . Aceasta este necesara, pentru ca partidul are un statut specific, si societate a trebuie sa se asigure ca el respecta cadrul general, prevazut de regula n const itutie, n care trebuie sa-si desfasoare activitatea. Partidul nu este de conceput fara o conducere si o disciplina. n unele tari disciplina este att de severa, nct p ierderea calitatii de membru de partid atrage, de drept si pierderea calitatii d e parlamentar. Interesanta este chestiunea mpartirii partidelor politice n partide de dreapta si partide de stnga, toate avnd aceeasi vocatie vocatia guvernarii (cst igarea alegerilor si participarea la guvernare). n perioada actuala se constata o tot mai mare tendinta de disparitie a diferentelor ntre programele partidelor de stnga si ale celor de dreapta, retinem nsa cteva din ideile care constituie baza i deologica a partidelor si formatiunilor politice. Partidele de stnga: pun accent pe dezvoltarea societatii n ansamblu, fara de care dezvoltarea individuala ar fi posibila ntr-o masura mai mica, dat fiind ca n cadrul unui grup mai mare poti real iza mai mult si cu mult mai bine dect n mod individual; sustin rolul statului n eco nomie si dezvoltarea economica a tuturor claselor sociale; sprijina investitorii mici si mijlocii si investitiile acestora, deoarece se considera ca numai prin crearea unei clase de mijloc puternice se poate realiza o crestere economica put ernica. n timp ce partidele de dreapta: pun accentul pe individ, pe primatul indi vidual n fata societatii, fiind de parere ca ntr-o societate individul face mai mu lt si mai bine pentru sine si mpreuna contribuie la dezvoltarea sociala mult mai mult dect ar face-o societatea n ansamblul ei pentru fiecare dintre cetatenii ei; sustin dezvoltarea unui mediu concurential si a unei economii de piata durabile, sustin rolul scazut al statului n privinta dezvoltarii economice prin crearea un ei economii private puternice1. Desi partidele sunt multifunctionale, cteva dintr e functiile acestora sunt definitorii: 1. constituind un grup intermediar ntre po por si putere, ele contribuie la cristalizarea vointei generale si la valorizare a acesteia ca impuls fata de putere; 2. ele tind la realizarea functiei de condu cere a societatii, prin cucerirea puterii si transformarea programelor politice n programe de guvernamnt; 3. contribuie la informarea si educatia politica a cetat enilor, precum si la formularea exigentelor si aprecierilor acestora fata de put ere. Una dintre cele mai delicate probleme ale democratiilor moderne este proble ma finantarii partidelor politice. 1 Elena Simina TANASESCU, Stefan DEACONU Op.cit., p. 64-65 70

Pentru sustinerea partidului si a politicii sale cheltuielile sunt enorme, iar s ursele traditionale de venituri - cotizatiile membrilor - sunt de departe insufi ciente. Asa se explica de ce partidele au ajuns sa-si organizeze diferite activi tati lucrative satelit, unele devenind adevarate trusturi economico-financiare s au sa recurga la practici cvasi-delictuale ori n mod deliberat ilegale, pentru a dobndi fonduri 1. La aceste practici se adauga finantarea din exterior , mascata n cele mai diverse moduri: - una din formulele ideale este fundatia cu scopuri cu lturale sau religioase, care ascunde, n fapt, o structura a unui partid. - de ase menea, se practica finantarea din exterior a unor organizatii neguvernamentale ( ligi, asociatii) care se comporta, nu n putine cazuri, n perioadele de criza sau s chimbari structurale, ca adevarate "batalioane de asalt" ale unor partide sau al iante politice. - o alta formula o reprezinta finantarea unor sindicate care, fo rmal, afirma ca nu fac politica, dar n realitate mobilizeaza mase mari de oameni la mitinguri si demonstratii cu caracter evident politic. Iata motivele pentru c are, n majoritatea democratiilor occidentale, exista o preocupare majora pentru e laborarea unei legislatii destinata moralizarii finantarii partidelor politice s i, mai ales, a exercitarii unui control asupra acesteia, astfel nct sa dispara car acterul ocult si cel ilicit. n acest sens se practica 3 modalitati de baza : 1) e ste permis ca partidele sa primeasca donatii din partea persoanelor juridice sau fizice (care beneficiaza astfel de anumite avantaje fiscale)cu conditia ca dona tia sa faca obiectul unei declaratii publice. 2) bugetul partidelor politice tre buie sa fie dat publicitatii, cu indicarea surselor de finantare. 3) a verea per sonala a membrilor marcanti face obiectul unui control. n afara acestor modalitat i de baza se folosesc si diferite combinatii ale lor. Totusi, "coruptia pentru p artid" se manifesta n numeroase tari democratice. Acest fenomen a determinat un p uternic curent de opinie pentru instituirea unui dublu control asupra chestiunil or financiare ale partidelor politice, att din partea organelor statului, ct si a opiniei publice, indiferent de modalitatile tehnice de control utilizate. Eviden t ca, ntr-o asemenea conceptie, presa joaca un rol determinant, motiv pentru care trebuie ferita ea nsasi de coruptie. 3.1.3.Mass-media2 Mijloacele moderne de comunicare n masa au o importanta exceptionala n competitia pentru putere, ntruct asigura legatura partidelor cu electoratul. Toti autorii rec unosc ca la ora actuala televiziunea si radioul joaca rolul primordial, de unde existenta n fiecare tara a unui control asupra acestora si, pe cale de consecinta , a unui statut legal al mijloacelor audio-vizuale. n legatura cu audio-vizualul, problema cea mai dificila este asigurarea unui acces egal al partidelor la mijl oacele audio-vizuale, fara privilegii pentru partidele de la putere sau pentru c ele care sunt sustinute de grupurile financiare ce controleaza mijloacele T.V. s au radio. Problema este dificila si datorita naturii ei contradictorii. Pe de o parte, regimurile pluraliste sunt de neconceput fara libertatea audio-vizualului , ceea ce 1 Astfel, n unele tari, partidele controleaza afacerile ntreprinderilor sau, prin in termediul membrilor de partid plasati n serviciile publice, al demnitarilor (incl usiv membrii guvernului) obtin profituri din comenzile lansate pentru satisfacer ea necesitatilor serviciilor publice sau din concesionarea bunurilor publice. 2 Pierre PACTET, Op. cit., p.133-135. 71

reprezinta nu numai o conditie, dar si o garantie a democratiei, implicnd, firest e, actiunea agentilor privati, guvernati de regulile economiei de piata. Pe de a lta parte, initiativa privata si libertatea audio-vizualului trebuie sa respecte egalitatea de tratament a partidelor politice, ceea ce reclama o ngradire a aces tora printr-un control din partea autoritatilor publice. Rezolvarea acestui para dox al democratiei contemporane cunoaste, n practica, 3 variante de solutionare: 1) Instituirea unui monopol al statului pentru administrarea undelor si nfiintare a de statii posturilor radio-tv, pluralismul fiind garantat prin institutii inde pendente sau de parlament. Finantarea acestor posturi se asigura att din surse pu blice, ct si din surse private. 2) Mentinerea monopolului de stat asupra administ rarii undelor, acceptnduse nsa coexistenta posturilor radio-tv publice, finantate n principal de la buget, cu posturilor radio-tv private, finantate din surse prop rii. "Regulile jucului" sunt fixate fie de parlament, fie de organisme independe nte, care elibereaza autorizatiile de emisie si exercita un control al programel or, prin intermediul caietului de sarcini, sau prin alte mijloace. 3) Acordarea unei totale ncrederi initiativei private, reglementndu-se de catre stat doar aspec tele de ordin tehnic privind folosirea undelor. Ct priveste presa scrisa, desi n t oate democratiile occidentale se vorbeste de libertatea acesteia, n realitate pre sa este numai formal libera, pentru ca ea suporta o tripla dependenta: 1. Fata d e grupurile financiare care o sustin si, pe cale de consecinta, o dirijeaza (Cin e plateste comanda). 2. Fata de interesele comerciale ale firmelor pentru care f ace reclama. 3. Fata de agentiile de presa care apartin fie unor grupuri private , care fac o anumita politica, fie guvernului. Dincolo de aceste aspecte, n democ ratiile contemporane s-a ridicat problema regimului juridic al ziaristului, prec um si al ntreprinderii de presa. n unele tari exista reguli foarte precise, excelnd din acest punct de vedere Germania si Franta. n alte tari nu exista o reglementa re speciala, dar, s-au stabilit n timp reguli clare de ordin deontologic si etic, exemplul tipic n acest sens fiind S.U.A. Romnia, dupa cum se stie, nu are o noua lege a presei, opiniile fiind nca mpartite daca este necesara sau nu1. 3.1.4.Grupurile de presiune 2 Grupul de presiune poate fi definit ca o organizatie constituita pentru a apara interesele unei anumite categorii sociale, exercitnd presiuni asupra autoritatilo r si opiniei publice pentru a obtine satisfacerea acestor interese. n aceasta viz iune, grupul de presiune trebuie sa ndeplineasca cumulativ trei conditii: 1) Sa r eprezinte o asociere a unor persoane pentru apararea unor interese comune, mater iale sau morale; 2) Sa aiba o organizare permanenta si stabila; 3) Presiunea exe rcitata sa nu urmareasca dobndirea puterii politice pentru sine. 1 Legea presei nr.3/1974 elaborata sub vechiul regim era n cea mai mare parte anacr onica, ea fiind abrogata nsa expres abia n anul 2000 o data cu intrarea n vigoare a O.U.G. nr. 53/2000 pentru unele masuri privind solutionarea cererilor referitoa re la despagubiri pentru daunele morale, publicata n M. Of. Nr. 227 din 23.05.200 0. 2 Tudor DRAGANU, Op.cit., vol. II, pp.57-60; Ion DELEANU, Op. cit., pp. 218-2 21; Pierre PACTET , Op. cit., p.135-136 72

Grupurile de presiune sunt inerente unei societati democratice, n care se dezvolt a o mare varietate de structuri neguvernamentale, constituite n virtutea libertat ii de asociere, ca urmare a recunoasterii diversitatii de interese. Aceste grupu ri exercita presiuni att asupra parlamentului si guvernului, ct si asupra autorita tilor locale. Un loc aparte l reprezinta presiunile ce se fac asupra corpului soc ial, n cadrul campaniilor electorale, pentru atragerea de voturi n favoarea unei a numite formatiuni politice. Trebuie sa subliniem ca dreptul public occidental fa ce o distinctie neta ntre partidul politic si grupul de presiune , care ramne o or ganizatie fara caracter politic, sub aspect formal-juridic. De asemenea, dreptul public occidental nu admite crearea de carteluri sau antante ntre partide politi ce, nregistrate ca atare, cu toate drepturile si obligatiile ce decurg din aceast a calitate, si grupuri de presiune. Grupurile de presiune se pot clasifica , n tr ei categorii: 1. Grupuri de interese profesionale (aici sunt incluse si sindicat ele); 2. Grupuri ideologice (ex. grupurile confesionale) 3. Grupuri de influenta bazate pe prestigiu (ex. societatile stiintifice). Realitatea este, nsa, mult ma i complexa. Nu trebuie sa omitem "partea nevazuta a icebergului" si anume influe nta deosebita pe care o exercita asupra diferitilor factori de putere structuril e informale, oculte, secrete. Acestea se afla de multe ori n spatele miscarilor d e strada, a grevelor "spontane", a remanierilor guvernamentale, a loviturilor de stat si conflictelor militare. Revenind la mijloacele de actiune ale grupurilor de presiune legale, mentionam ca autorii de drept public, le grupeaza n trei mar i categorii: 1. Mijloace de actiune directa asupra puterii: interventii directe la parlamentari, ministri, nalti functionari, etc.; 2. Mijloace de presiune asupr a partidelor, menite a le determina sa integreze promovarea intereselor grupului n programul lor politic; 3. Mijloace de actiune asupra opiniei publice: publicat ii, manifestatii. Din cele prezentate rezulta ca, grupurile de presiune au un ro l important, att n cadrul competitiei pentru putere, ct si n procesul de exercitare a puterii. 3.2. Scrutinul 1 Scrutinul este etapa n care se stabileste rezultatul competitiei pentru putere, m omentul cnd vointa electoratului se exprima, prin intermediul unor mijloace tehni ce adecvate. Modul de scrutin a preocupat si preocupa oamenii politici, ntruct el influenteaza rezultatul alegerilor(nu este neutru), motiv pentru care, fiecare p artid politic ncearca sa determine si sa impuna modul de scrutin care i se pare m ai avantajos. Asadar, modul de scrutin, care nu este altceva dect procesul de exp rimare si de evaluare a vointei colective prin intermediul votului, trebuie sa o pereze selectii si aproximari, pentru a putea pune n evidenta componenta comuna u nui numar semnificativ de optiuni individuale, ceea ce inevitabil influenteaza r ezultatul alegerilor. Dupa modul de distribuire a mandatelor exista doua moduri de scrutin: - sistemul majoritar - sistemul reprezentarii proportionale Dupa mod ul de propunere a candidaturilor exista: - Scrutin uninominal sau plurinominal cu un tur de scrutin sau doua; - Scrutin de lista cu un tur sau doua de scrutin. 1 Ion DELEANU, Op. cit., pp. 224-232 73

3.2.1. Scrutinul majoritar Este procedeul potrivit caruia este declarat ales candidatul care obtine cel mai mare numar de voturi. Pornind de la acest principiu sunt posibile 2 variante, s i anume, scrutinul majoritar uninominal si scrutinul majoritar plurinominal. n pr imul caz, miza alegerilor este un singur mandat, iar n al doilea, mai multe manda te. Att scrutinul uninominal ct si scrutinul plurinominal poate avea un tur sau do ua. n cazul scrutinului majoritar uninominal cu un singur tur este ales candidatu l care obtine cele mai multe voturi, indiferent daca ntruneste sau nu majoritatea sufragiilor (majoritate relativa) EXEMPLU : cantidatul A obtine 14 voturi candi datul B obtine 15 voturi candidatul C obtine 16 voturi candidatul D obtine 17 vo turi candidatul E obtine 18 voturi candidatul F obtine 20 voturi --------------------------------Total voturi exprimate: 100 Candidatul ales este F. Se observa imediat ca acesta nu beneficiaza dect de 20% din optiuni, ceea ce pune sub semnu l ntrebarii reprezentativitatea sa, avnd n vedere ca 80% din electorat nu l-a votat . Pentru a corecta acest dezavantaj s-a conceput sistemul potrivit caruia este d eclarat ales la primul tur candidatul care ndeplineste cumulativ doua conditii: I . a obtinut cel mai mare numar de voturi n raport cu ceilalti candidati; II. a ob tinut cel putin jumatate plus unu din numarul voturilor exprimate(majoritate abs oluta). Daca la primul tur, nici unul dintre candidati nu ndeplineste a doua cond itie, se organizeaza un al doilea tur de scrutin la care sunt admisi numai primi i doi candidati clasati n ordinea descrescatoare a voturilor obtinute (candidatii F si E din exemplul nostru). n al doilea tur de scrutin este declarat ales candi datul care obtine cel mai mare numar de voturi, ceea ce implica realizarea unei majoritati de cel putin jumatate+1 din numarul voturilor exprimate. Ca o situa t ie de exceptie se poate ajunge la balotaj, cnd ambii candidati au acelasi numar d e voturi. n acest caz, se organizeaza un nou tur de scrutin. Revenind la exemplul nostru si presupunnd ca cei doi candidati admisi pentru turul 2 si mentin alegato rii initiali ( F - 20 voturi si E - 18 voturi), alegatorii care au optat initial pentru candidatii A, B, C si D (n numar de 62) sunt pusi sa aleaga n turul 2 ntre candidatii E si F. O parte dintre ei, cei intransigenti, nu se vor prezenta la v ot. Ceilalti sunt pusi n situatia de a alege candidatul care li se pare mai putin neconvenabil. Deci, daca n primul tur alegatorul voteaza pentru candidatul prefe rat, n cel de-al doilea, multi alegatori vor vota pentru candidatul care li se pa re mai putin rau, dintre cei doi ramasi n cursa. Adica, alegatorul voteaza n asa f el nct sa elimine candidatul pe care l considera de neacceptat. Aceasta situatie se exprima prin formula: "Daca la primul tur alegi, la al doilea elimini". Mention am ca de regula ntre turul 1 si 2 de scrutin se poarta negocieri ntre partidele po litice n vederea constituirii de aliante pentru sustinerea candidatilor ramasi n c ursa. Avantajele 1 acestui sistem sunt: 1 Elena Simina TANASESCU, Stefan DEACONU, Op. cit., pp. 87-89 74

1. asigura cea mai strnsa legatura ntre cel ales si alegator, acesta din urma fiin d cel care nainte de alegere face o analiza a capacitatii celui care candideaza d esemnndu-l sau nu ca reprezentant n cadrul Parlamentului; 2. este un sistem simplu si presupune o ntelegere mai buna a procesului electoral din partea cetatenilor, ntruct fiecare circumscriptie electorala desemneaza un singur reprezentant, iar t oate operatiunile de alegere se desfasoara la nivelul circumscriptiei. 3. la niv el national se asigura o majoritate parlamentara stabila n contextul n care exista un sistem bipartid, ceea ce faciliteaza guvernarea; 4. cel ales si poate sustine mai usor ideile si programul sau lansat n campania electorala, el nemaiavnd n aces t caz de luptat si cu ideile celor din partid care, n cazul scrutinului de lista l-au inclus pe lista alesilor impunndu-i o anumita linie pe care el trebuie sa o respecte; 5. este un mijloc de combatere a absenteismului electoral. Dezavantaje le 1sunt urmatoarele: 1. nu corespunde pluralismului politic n cazul existentei m ai multor partide scrutinul uninominal ar putea duce la situatia n care n Parlamen t sa ajunga membrii mai multor partide si sa nu se poata ajunge la o ntelegere cu privire la programul de guvernare. Mai mult, Parlamentul ar fi lipsit de o majo ritate parlamentara care sa impuna un program de guvernare viabil. 2. se micsore aza caracterul politic al Parlamentului Parlamentul astfel format devenind mai m ult un corp de elite (locale sau regionale).n acest caz este mai putin importanta pentru alegator optiunea politica a candidatului, primnd personalitatea si chiar carisma acestuia. 3. lipsa de reprezentare a minoritatilor, care pot fi uneori importante. nsa, daca miza electorala este o functie unica, nu se poate proceda a ltfel. 4. implica cheltuieli mai mari din partea candidatilor pentru sustinerea campaniei electorale 5. se pierd voturi ca urmare a aplicarii acestui sistem, ntr uct iese nvingator cel care a obtinut cele mai multe voturi. n exemplul dat candida tul F va cstiga cu un total de 20 %, desi cei care nu l-au votat au fost n proport ie de 80%. Acesta este cel mai mare dezavantaj al scrutinului uninominal. 3.2.2. Reprezentarea proportionala Pentru eliminarea deficientelor scrutinului majoritar s-a imaginat solutia repre zentarii proportionale. Aceasta are la baza ideea exprimata nca de Aristotel, ca fiecare grupare de opinie trebuie sa aiba asigurata reprezentarea, proportional cu forta numerica. Astfel, adunarea celor alesi trebuie sa reprezinte la scara r edusa varietatea societatii n ansamblu. Potrivit acestui sistem mandatele parlame ntare se mpart candidatilor proportional cu voturile obtinute n alegeri, astfel nct exista un raport direct proportional ntre mandatele parlamentare obtinute de fiec are partid politic n parte si votul pe care electoratul le-a dat acestor partide. Marele pericol care pndeste acest sistem este ca, n cazul unei societati divizate ntr-un mare numar de optiuni politice reprezentarea tuturor acestora poate face tara neguvernabila. Reprezentarea proportionala utilizeaza liste de candidati st abilite de partidele politice. Regula n cadrul acestei modalitati de scrutin o co nstituie listele blocate, alegatorul neputnd face nici un fel de modificari n list ele electorale propuse de partide. Din acest motiv, se voteaza partide politice, nu persoane. Exista nsa doua cazuri aparte: 1 Elena Simina TANASESCU, Stefan DEACONU, Op.cit., pp. 87-89 75

 votul preferential permite alegatorului sa modifice lista candidatilor propusi d e partide prin schimbarea ordinii numelor de pe lista. Aceasta modalitate face p osibila exprimarea optiunii electoratului cu privire la persoanele din partidul cu care voteaza; panasajul da posibilitatea alegatorului sa voteze o lista care a conceput-o singur prin nscrierea n acea lista a unor nume luate de pe mai multe liste cu candidati depuse de diverse formatiuni politice. Are dezavantajul de a fi o modalitate complicata din punct de vedere tehnic, nsa n acest mod vor fi dese mnate acele persoane dorite de alegator. Cea mai importanta problema a acestui m od de scrutin este cea a atribuirii mandatelor ntre liste. Aceasta problema admit e mai multe solutii. Astfel, exista: reprezentarea proportionala integrala si re prezentarea proportionala aproximativa. n cazul reprezentarii proportionale integ rale se stabileste un coeficient electoral, care este ctul dintre numarul total d e voturi valabil exprimate si numarul mandatelor de atribuit. De exemplu, daca s unt 5.000.000 de voturi exprimate si 500 de mandate de atribuit, coeficientul el ectoral este 10.000. n continuare, se mparte numarul de voturi obtinute de fiecare lista la coeficientul electoral si se obtine numarul de mandate ce se atribuie fiecarei liste. Inconvenientul acestei metode consta n faptul ca rezultatul mparti rii presupune resturi, care pot fi mari, si care sunt neglijate din calcul. n ace st fel, ramne un numar de mandate neatribuite, impunndu-se o noua repartizare, si aici apar dificultatile si nuantarile. O formula este aceea ca, partidul cu cele mai multe mandate le ia si pe cele neatribuite. Pentru a lua n calcul si resturi le care ramn n urma mpartirii la coeficientul electoral a numarului de voturi obtin ute de fiecare partid, se utilizeaza repartizarea proportionala aproximativa. Di n multitudinea de formule de calcul ce pot fi folosite n cadrul acestui sistem, l e vom prezenta numai pe cele doua devenite clasice: metoda resturilor (celor mai mari resturi) si metoda Hondt. Sa presupunem ca ntr-o circumscriptie n care se ac orda 5 mandate avem 200.000 de voturi valabil exprimate, repartizate ntre 4 liste depuse, dupa cum urmeaza: - partidul A - 86.000 - partidul B - 56.000 - partidu l C - 38.000 - partidul D - 20.000 Atribuirea celor 5 mandate, conform metodei r esturilor se face astfel: - se determina coeficientul electoral: nr.voturi expri mate/ nr.mandate = 200.000 : 5 = 40.000 - se mparte numarul de voturi obtinute de fiecare lista la acest coeficient partidul A = 86.000 : 40.000 = 2 mandate, res t 6.000 partidul B = 56.000 : 40.000 = 1 mandat, rest 16.000 partidul C = 38.000 : 40.000 = 0, rest 38.000 partidul D = 20.000 : 40.000 = 0, rest 20.000 Au fost atribuite 3 din cele 5 mandate. Se ordoneaza, n ordine descrescatoare, resturile : partidul C - 38.000 partidul D - 20.000 partidul B - 16.000 partidul A - 6.000 Cele doua mandate ramase se acorda unul partidului C si celalalt partidului D. 76

Deci n final, atribuirea mandatelor este urmatoarea: partidul A - 2 mandate parti dul B - 1 mandat partidul C - 1 mandat partidul D - 1 mandat Lund acelasi exemplu , dar aplicnd metoda Hondt, numarul de voturi obtinute de fiecare lista se mparte succesiv la 1, 2, 3, 4, 5 (5 fiind numarul de mandate pentru circumscriptia resp ectiva): partidul A - 86.000 43.000 28.666 21.500 17.200 partidul B - 56.000 28. 000 18.666 14.000 11.200 partidul C - 38.000 19.000 12.666 9.500 7.600 partidul D - 20.000 10.000 6.666 5.000 4.000 Se iau n ordine descrescatoare primele 5 nume re din tabelul obtinut: 86.000 56.000 43.000 38.000 28.666 Numarul 28.666 se num este repartitor, ntruct numarul de mandate atribuite fiecarei liste se obtine mpart ind prin el numarul de voturi obtinut de lista respectiva. Vom avea: partidul A - 86.000 : 28.666 = 3 mandate partidul B - 56.000 : 28.666 = 1 mandat partidul C - 38.000 : 28.666 = 1 mandat partidul D - 20.000 : 28.666 = 0 Rezultatul scruti nului, obtinut prin cele doua metode, se prezinta astfel: Prin metoda resturilor Prin metoda Hondt partidul A - 2 mandate partidul A - 3 mandate partidul B - 1 mandat partidul B - 1 mandat partidul C - 1 mandat partidul C - 1 mandat partidu l D - 1 mandat partidul D - 0 Se remarca usor ca metoda Hondt favorizeaza partid ul cel mai puternic. Astfel, daca mpartim numarul de voturi obtinute de fiecare p artid la numarul de mandate atribuite, rezulta ca partidului A, care a obtinut 3 mandate, i revin 28.666 voturi/mandat, n timp ce partidului B i revin 56.000 votur i pentru un mandat de aceeasi valoare. Disproportia este evidenta, ceea ce demon streaza elocvent ca modul de scrutin nu este neutru. Sistemul reprezentarii prop ortionale prezinta urmatoarele avantaje 1: 1. parlamentul format reprezinta dest ul de fidel si exact cetatenii; 2. avantajeaza multipartidismul si asigura repre zentarea n parlament a tuturor opiniilor,si optiunilor n raport cu forta lor n elec torat; 3. permite si implica anumite conditionari legate de realizarea pragului electoral, avantajnd astfel partidele ale caror programe sunt mai larg receptate de electorat si nu personalitatile marcante din partide; 4. desfasurndu-se ntr-un singur tur, evita aranjamentele si speculatiile politice determinate de un al do ilea tur. Dezavantajele 2 sunt urmatoarele: 1. presupune ruperea legaturii dintr e ales si alegator 1 2 Elena Simina TANASESCU, Stefan DEACONU, Op.cit., pp. 94-95 Ibidem 77

2. este greu de nteles de catre alegator din cauza dificultatilor calculelor mate matice utilizate. 3. permite si reprezentarea partidelor mai mici. Mentionam ca, modurile de scrutin prezentate sunt modelele tipice. n realitate, de cele mai mu lte ori, se folosesc diverse combinatii ale acestora. Evident, partidul de la pu tere va legifera modul de scrutin care i se pare mai avantajos. 3.3. Desemnarea organelor reprezentative n Romnia Pentru o buna ntelegere a procesului complex de desemnare a organelor reprezentat ive n Romnia, apreciem ca acesta trebuie abordat sub urmatoarele aspecte si n urmat oarea ordine : functiile reprezentative potrivit Constitutiei revizuite si modur ile de scrutin utilizate ; drepturile electorale ale cetatenilor romni ; regimul partidelor politice n Romnia, rolul presei si a grupurilor de presiune n competi ti a pentru putere. 3.3.1. Functiile reprezentative si modurile de scrutin utilizate Functiile reprezentative se pot clasifica, dupa nivelul la care se exercita, n fu nctii de nivel na tional, func tii de nivel judetean si func tii de nivel local. Potrivit Conctitutiei revizuite durata mandatului reprezentativ este de 4 ani p entru Camera Deputatilor si Senat, si de 5 ani pentru Presedintele Romniei. Manda tul reprezentativ poate fi renoit fara restrictii, cu exceptia mandatului de Pres edinte al Romniei care poate fi renoit o singura data. I. Functiile reprezentative fundamentale 1 de nivel na tional sunt : Presedinte al Romniei senator deputat P otrivit art.81 din Constitutie Presedintele Romniei se alege prin scrutin majorit ar uninominal cu doua tururi. Este ales n primul tur candidatul care obtine major itatea voturilor alegatorilor nscrisi n liste. Daca nici unul dintre candidati nu n truneste aceasta majoritate se organizeaza, dupa doua saptamni, (potrivit art. 26 din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Presedintelui Romniei2) un al doilea tur de scrutin, la care participa primii doi clasati n primul tur. Este ales candida tul care obtine cel mai mare numar de voturi. Potrivit art.3 din Legea nr.373/20 04 privind alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului 3, deputatii si senatorii se aleg n cicumscriptii electorale care coincid cu judetele (inclusiv municipiul Bucuresti si Sectorul agricol Ilfov), pe baza de scrutin de 1 Functiile de presedinte al unei Camere sau de membru al biroului permanent al un ei Camere pot fi considerate si ele reprezentative, dar au un caracter derivat. 2 Publicata n M. Of. nr. 887/29 septembrie 2004. 3 Publicata n M. Of. nr. 887/29 s eptembrie 2004. Legea a fost modficata prin doua O.U.G. ntr-un termen extrem de s curt (doua saptamni) de la publicarea n Monitorul Oficial: O.U.G. nr. 77/2004 si O .U.G. nr. 80/2004.Avem n vedere ca n noiembrie 2004 au avut loc alegerile national e.Pentru o analiza asupra neconstitutionalitatii celor doua acte normative care se afla n contradictie astfel cu principiile elementare ale democratiei si preemi nentei dreptului, cu caracterul liber, cinstit si n cunostinta de cauza al aleger ilor, a se vedea Corneliu-Liviu POPESCU, Neconstitutionalitatea multipla a modif icarii legilor electorale nationale prin doua ordonantede urgenta, Revista Romna de drepturile omului, nr. 28/2004, pp. 88-91.n plus, autorul precizeaza ca n acest fel a fost subminat rolul costitutional de autoritate reprezentiva si legiuitoa re a Parlamentului, cu att mai mult cu ct prin chiar programul de guvernare accept at de Parlament n baza art. 102 alin. 1 din Constitutie, Guvernul s-a angajat sa r epuna Parlamentul n rolul sau constitutional de reprezentant suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii, prin stabilirea, exclusiv de Parl ament a cadrului legislativ privind alegerile parlamentare si prezidentiale, Guv ernul ocupndu-se doar de aspectele tehnice, organizatorice . 78

lista si de candidaturi independente, potrivit principiului reprezentarii propor tionale. Numarul deputatilor si al senatorilor se stabileste, ca principiu, n rap ort cu popula tia tarii, norma de reprezentare fiind de un deputat la 70.000 de locuitori si un senator la 160.000 de locuitori conform art. 3 alin. 2, 3 din le ge. Atribuirea mandatelor pentru candidatii de pe liste se face avndu-se n vedere numai partidele, aliantele politice si aliantele electorale care ndeplinesc pragu l electoral, n mod n mod distinct pentru Camera Deputa tilor si Senat. Potrivit di spozitiilor Legii nr. 373/2004 pragul electoral reprezinta numarul minim de votu ri valabil exprimate pentru reprezentarea parlamentara, exprimat n procente dupa cum urmeaza: a) 5% din voturile valabil exprimate pe ntreaga tara, pentru partide le politice, aliantele politice si aliantele electorale; b) n cazul aliantelor po litice si al aliantelor electorale, la pragul de 5 %se adauga pentru al doilea p artid membru al aliantei politice, ncepnd cu al treilea partid, cte un singur proce nt (1%) din voturile valabil exprimate pe ntreaga tara, dar nu mai mult de 10%. R epartizarea si atribuirea mandatelor de deputat si de senator se fac n doua etape : la nivelul fiecarei circumscriptii electorale(judet) si la nivel de tara (art. 91 alin. 2 din lege). La nivel de circumscriptie, pentru atribuirea mandatelor candidatilor de pe liste, se utilizeaza reprezentarea proportionala integrala. n cazul candidatilor independenti, se atribuie fiecaruia cte un mandat, daca a obti nut un numar de voturi cel putin egal cu coeficientul electoral pentru deputa ti sau senatori, dupa caz. Voturile neutilizate (resturile) obtinute de listele de candidati, ca si mandate le care n-au putut fi atribuite la nivel de circumscri ptie se comunica la Biroul Electoral Central pentru a fi repartizate centralizat . Repartizarea centralizata consta n nsumarea voturilor neutilizate (resturile) di n toate circumscriptiile electorale pe partide, formatiuni politice sau coalitii , mandatele ramase fiind atribuite dupa metoda Hondt. n continuare, alocarea mand atelor pe circumscriptii electorale se face dupa un algoritm care cauta ca manda tele obtinute de partide, aliante politice sau aliante electorale, sa fie situat e pe circumscriptii proportional cu numarul de voturi neutilizate. Dar acest pro cedeu poate sa nu dea rezultate si atunci se recurge la acordul partidelor, sau n lipsa unui acord, la tragere la sorti. II. Func tiile reprezentative de nivel j udetean sunt : consilier judetean (membru al Consiliului judetean) Presedinte al Consiliului judetean vicepresedinte al Consiliului judetean Potrivit art.10 din Legea nr.67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale 1, pentru alegerea consiliilor judetene fiecare judet constituie o circumscriptie electorala. Alegerile se fac pe baza de scrutin de lista si de candidaturi indep endente, potrivit principiului reprezentarii proportionale, potrivit art. 1 alin . 3 din lege. Numarul de consilieri judeteni din fiecare judet se stabileste pri n ordin al prefectului n raport cu popula tia judetului respectiv, potrivit Legii administratiei publice locale nr. 215/2001.2 Alegerile sunt valabile indiferent de numarul alegatorilor care au participat la vot, potrivit art. 91 din Legea n r. 67/2004. 1 Publicata n M. Of. nr. 271/29.03.2004, modificata prin O.U.G. nr. 8/24.02.2005 (M .Of. nr. 175/1.03.2005) 2 Conform art.102 din Legea administratiei publice local e nr.215/2001 publicata n M. Of. Nr. 204 din 23.04.2001, judetele cu pna la 350.00 0 de locuitori au 31 de consilieri, judetele ntre 350.001 si 500.000 au 33 de con silieri, judetele ntre 500.001 si 650.000 au 35 de consilieri, judetele cu peste 650.000 au 37 de consilieri. 79

Repartizarea mandatelor candidatilor de pe liste se face dupa metoda resturilor. n cazul candidatilor independenti, se atribuie fiecaruia cte un mandat, daca a ob tinut un numar de voturi cel putin egal cu coeficientul electoral. Presedintele si vicepresedintii Consiliului judetean se aleg, n mod indirect, prin intermediul consilierilor judeteni, dintre acestia, utlizndu-se scrutinul majoritar uninomin al, respectiv plurinominal. III. Functiile reprezentative de nivel local sunt : consilier local(membru al Consiliului local) primar viceprimar Consilierii local i si primarul se aleg prin vot direct, iar viceprimarul prin vot indirect, prin intermediul consilierilor locali. Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.67/2004 pr ivind alegerile locale, pentru alegerea consiliilor locale si a primarilor, fiec are comuna, oras si municipiu constituie o circumscriptie electorala. Numarul de consilieri locali din fiecare circumscriptie se stabileste prin ordin al prefec tului( ca si n cazul consilierilor judeteni) n raport cu popula tia circumscriptie i respective(raportata de Institutul National de Statistica si Studii Economice la data de 1 ianuarie a anului n curs) si este cuprins ntre 9 si 31 de consilieri locali. Alegerile de consilieri se fac pe baza de scrutin de lista si de candida turi independente, potrivit principiului reprezentarii proportionale. Alegerile sunt valabile n aceleasi conditii de participare la vot, ca si alegerile pentru f unctiile reprezentative de la nivel de judet. Repartizarea mandatelor candidatil or de pe liste se face dupa metoda resturilor. n cazul candidatilor independenti, se atribuie fiecaruia cte un mandat, daca a obtinut un numar de voturi cel putin egal cu coeficientul electoral. Primarul se alege prin scrutin majoritar uninom inal cu doua tururi, potrivit art. 1 alin. 4 coroborat cu art. 93 alin. 3 din Le gea nr. 67/2004 este declarat primar candidatul care a obtinut majoritatea votur ilor valabil exprimate. Daca nici unul dintre saptamni, un al doilea tur de scrut in, ntre candidatii aflati pe primele doua locuri. Este declarat primar candidatu l care a obtinut cel mai mare numar de voturi. Viceprimarul se alege dintre cons ilierii locali, de catre acestia, prin scrutin majoritar, cu majoritate absoluta . 3.3.2. Drepturile electorale ale cetatenilor romni 3.3.2.1.Aspecte generale privind cetatenia romna Notiunea de cetatenie desemneaza statutul juridic specific persoanelor care au calitatea de cetateni ai unui sta t. Cetatenia romna este calitatea persoanei fizice ce exprima relatiile permanent e social-economice, politice si juridice dintre aceasta si statul romn, care i con fera titulatura tuturor drepturilor si ndatoririlor prevazute de Constitutia si l egile Romniei.1 Notiunea de cetatenie are doua acceptiuni: institutie juridica ad ica totalitatea regulilor de drept ce au ca obiect de reglementare modul de dobnd ire si de pierdere a cetateniei; statut juridic situatie rezultata din raporturi le juridice statornicite ntre o persoana fizica si stat, exprimnd apartenenta aces tuia la statul al carui cetatean este. n prima acceptie, cetatenia constituie o c ategorie legata de dreptul obiectiv, pe cnd n ce-a de-a doua, ea se axeaza n jurul ideii de subiect de drept. 1 Ioan MURARU, Op. cit., pp.166-168. 80

Un concept important legat de notiunea de cetatenie este nationalitatea care rep rezinta atributul persoanei de a apartine unui grup ce se delimiteaza de altele prin unitatea de limba, cultura, obiceiuri, religie, etnie, etc. Din acest punct de vedere nu trebuie confundat conceptul de nationalitate cu cel de natiune, ac easta din urma reprezentnd un element de baza al statului alaturi de suveranitate si teritoriu. O natiune este alcatuita din persoane ce pot fi de diferite natio nalitati dar care au o istorie comuna traita pe un teritoriu comun1. Normele pri vitoare la cetatenie se gasesc n Constitutie si n Legea cetateniei romne (Legea nr. 21/1991 republicata 2). Analiza acestor norme permite formularea unor principii care stau la baza cetateniei romne: 1. Numai cetatenii romni sunt titularii tuturo r drepturilor prevazute de Constitutie si legi. Astfel, drepturile care pot fi e xercitate numai de cetatenii romni sunt: a) dreptul de a alege si de a fi ales n o rganele reprezentative la nivel central; b) dreptul ne ngradit de a domicilia pe teritoriul Romniei si de a se deplasa nestnjenit pe acest teritoriu; c) dreptul de a nu fi extradat sau expulzat din Romnia; d) dreptul de a fi protejat diplomatic , atunci cnd se afla n strainatate. 2. Numai cetatenii sunt tinuti a ndeplini toate obligatiile stabilite prin constitutie si legile tarii. Obligatiile 3 ce revin exclusiv cetatenilor romni sunt: a) obligatia de fidelitate fata de tara; b) ndato rirea de aparare a patriei. 3. Cetatenii romni sunt egali n drepturi si ndatoriri, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, apar tenenta politica, de avere sau origine sociala si indiferent de modul n care au d obndit cetatenia. 4. Casatoria nu produce nici un efect asupra cetateniei sotilor . 5. Schimbarea cetateniei unuia din soti nu produce nici un efect asupra cetate niei romne a celuilalt sot. Referitor la dobndirea cetateniei romne, legea prescrie urmatoarele modalitati: 1) Dobndirea cetateniei romne prin nastere modul originar de dobndire: a) copiii nascuti pe teritoriul romnesc din parinti cetateni romni su nt cetateni romni. b) copiii nascuti pe teritoriul statului romn, chiar daca numai unul dintre parinti este cetatean romn; c) copiii nascuti n strainatate daca ambi i parinti sau numai unul dintre ei are cetatenia romna. Copilul gasit pe teritori ul statului romn este cetatean romn, daca nici unul dintre parinti nu este cunoscu t. 2) Dobndirea cetateniei romne prin repatriere. Prin acest mod, persoana care a pierdut cetatenia romna o redobndeste ca efect al repatrierii. Cererile de repatri ere se depun la Ministerul Justitiei, iar aprobarea acestora revine Guvernului. 3) Dobndirea cetateniei romne prin adoptie. Cetatenia romna se dobndeste de catre co pilul cetatean strain sau fara cetatenie prin adoptie, daca adoptatorii sunt cet ateni romni, iar adoptatul nu a mplinit vrsta de 18 ani. 1 2 Elena Simina Tanasescu, Stefan Deaconu, Op. cit., 2002, p. 5- 6 Legea a fost rep ublicata n M. Of. Nr. 98/6.03.2000. Si dupa republicare legea a suferit modificar i si completari. 3 Constitutia revizuita lasa n seama legii organice conditiile privind ndeplinirea ndatoririlor militare. De retinut ca nu mai exista obligatia c onstitutionala de a satisface serviciul militar. 81

n cazul n care numai unul dintre adoptatori este cetatean romn, cetatenia adoptatul ui minor va fi hotarta, de comun acord, de catre adoptatori. n situatia n care adop tatorii nu cad de acord, instanta judecatoreasca competenta sa ncuviinteze adopti a va decide asupra cetateniei minorului, tinnd seama de interesele acestuia. n caz ul copilului care a mplinit vrsta de 14 ani este necesar consimtamntul acestuia. 4) Dobndirea cetateniei romne la cerere n conditiile cerute de lege. Pierderea cetate niei romne se produce n urmatoarele situatii: 1) Retragerea cetateniei romne, care apare ca o sanctiune. Precizam ca potrivit art.5(2) din Constitutie, cetatenia r omna nu poate fi retrasa aceluia care a dobndit-o prin nastere. 2) Aprobarea renun tarii la cetatenia romna pentru motive temeince, care se deosebeste de retragere, fiind un mod amiabil de rezolvare a problemei statutului juridic al persoanei, cetatean romn, care de exemplu, doreste sa se stabileasca n strainatate si sa obti na cetatenia unui alt stat. 3.3.2.2. Drepturile exclusiv politice Drepturile ele ctorale, clasificate de doctrina n categoria drepturilor exclusiv politice, sunt: dreptul de vot si dreptul de a fi ales. Dreptul de vot este un drept fundamenta l, ntruct prin intermediul lui cetatenii participa n mod direct la guvernare 1. Dre ptul de vot i are ca titulari doar pe cetatenii romni (art.36 alin.1 din Constitut ie), numai acestia putnd sa participe nemijlocit la exercitarea puterii statale s i la desemnarea autoritatilor reprezentative ale statului. Precizam ca, desi s-a facut posibila exercitarea dreptului de a alege si de catre cetatenii Uniunii E uropene, rezidenti n Romnia, exercitiul dreptului lor se limiteaza doar la alegeri le pentru desemnarea autoritatilor administratiei publice locale, alegeri prin c are nu se exprima suvernitatea de sta t 2. Potrivit Constitutiei actuale, dreptu l de vot este universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Universalitatea votului nseamna ca toti cetatenii romni se bucura de dreptul de vot, fara discrim inari de avere, pregatire scolara, nationalitate, rasa, sex sau profesiune 3. Si ngurele restrictii tin de o anumita vrsta minima, de aptitudinea intelectuala si de aptitudinea morala4. Vrsta legala pentru a putea vota este de 18 ani mpliniti pn a n ziua alegerilor inclusiv. La aceasta vrsta, persoana capata capacitatea electo rala care este un aspect al capacitatii de drept constitutional. Aptitudinea int electuala, reglementata de art.36 din Constitutie, consta n conditia minima ca ce tateanul sa nu fie debil sau alienat mintal pus sub interdictie.n acest mod se re alizeaza o dubla protectie, att a persoanelor n cauza, ct si a ntregii societati, ac tul votarii implicnd responsabilitatea alegerii facute 5. Aptitudinea morala excl ude de la vot categoria "nedemnilor", adica persoanele condamnate la pierderea d repturilor electorale printr-o hotarre judecatoreasca definitiva. Egalitatea votu lui semnifica faptul ca fiecare alegator dispune de un singur vot pentru fiecare alegere la care participa, iar voturile au aceeasi valoare 6. 1 Mihai CONSTANTINESCU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, Elena Simina TANASESCU, Op. cit., p.74 2 Ibidem, p. 75 3 Ibidem, p.241. 4 Ibidem, p.22. 5 Ibidem, p. 75 6 Tu dor DRAGANU, O p.cit., vol. II, p.23. 82

Caracterul direct al votului nseamna ca alegatorii si voteaza personal reprezentan tii, fara nici un intermediar. n Romnia se mai practica nsa si votul indirect, pent ru desemnarea unor autoritati locale (presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene si viceprimarii). n acest sistem, cetatenii voteaza direct un "colegiu elector", iar acesta desemneaza, tot prin vot, persoana care va fi nvestita ntr-o anumita functie publica eligibila. Votul este secret atunci cnd este organizat n a sa fel nct nimeni sa nu poata cunoaste optiunea exprimata de alegator. 1 Ratiunea votului secret este protejarea alegatorului de orice presiuni care i-ar putea de natura optiunea. Votul liber exprimat este expresia conceptiei potrivit careia v otul este un drept subiectiv. Aceasta nseamna nu numai ca alegatorul poate vota p entru cine doreste, ci si faptul ca el are libertatea de a participa sau nu la v ot. Mentionam ca a existat si exista nca si votul obligator. La noi n tara votul o bligator era prevazut de Constitutia din 1923 si de Legea electorala din 1926. S i n prezent se practica votul obligator n unele tari. Exemple : Belgia, Grecia, Br azilia, Australia si Venezuela. La baza votului obligator sta ideea ca electorat ul nu este numai un drept, ci si o ndatorire. Alegatorul are nu numai dreptul ci si obligatia de a exprima vointa natiunii, pentru ca altfel, n situatia absenteis mului masiv, democratia ramne o simpla teorie, n fapt func tionnd o oligarhie. n ace asta conceptie, alegatorul exercita o func tie sociala pe care este dator sa o nd eplineasca. n conditiile actuale, cnd se manifesta un absenteism important de la v ot, n numeroase tari, optiunea pentru votul obligator poate sa para tentanta. n re alitate, acesata solutie este greu de pus n practica, deoarece implica stabilirea unor sanctiuni care sa poata fi aplicate unui numar mare de cetateni. Daca sanc tiunea este blnda, ea nu-si va atinge scopul ; daca sanctiunea este drastica, dat fiind numarul mare al celor sanc tionati, ea va genera mari nemultumiri sau chi ar dezordini sociale. De altfel, cetateanul care nu vrea sa-si desemneze un repr ezentat si este obligat sa se prezinte la vot, poate foarte bine, n conditiile vo tului secret, sa voteze mpotriva tutror candidatilor sau sa-si anuleze votul neex primnd nici o optiune.2 Dreptul de a fi ales (eligibilitatea) presupune ndeplinire a urmatoarelor conditii: I. n primul rnd, o conditie generala , existenta dreptulu i de vot. II. Avnd n vedere ca exercitiul unei func tii reprezentative implica o m are responsabilitate, deoarece presupune decizii importante privind interesele p ublice, eligibilitatea este supusa unor conditii suplimentare. 1. O prima asemen ea conditie, ceruta pentru toate functiile eligibile, este aceea ca persoana: sa aiba cetatenia romna si domiciliul n tara ( art.16 alin. 3 din Constitutie). Este interesant de observat ca s-a renuntat la conditia referitoare la exclusivitate a cetateniei romne, existenta n Constitutie nainte de revizuire, avndu-se n vedere pe rspectiva aderarii Romniei la Uniunea Europeana. Prin urmare si cetatenii care au dubla cetatenie pot fi alesi n cadrul autoritatilor publice reprezentative romne. Conditia de domiciliere pe teritoriul tarii este o conditie fireasca fiind o gar antie a atasamentului persoanei fata de tara la guvernarea careia participa ca d emnitar sau functionar public. 2. O a doua conditie are n vedere vrsta ceruta de l ege pentru a putea fi ales, care difera n functie de mandat. Asfel, pentru a fi a les n Camera Deputatilor, n consiliile locale sau judetene, sau n func tia de prima r, vrsta candidatului trebuie sa fie de cel putin 23 de ani mpliniti ( art.16 si 3 7 din Constitutie). Pentru a fi ales n 1 2 Tudor DRAGANU, O p.cit., vol. II, p.29. . Ibidem, pp. 30-32. 83

Senat vrsta ceruta este de cel putin 33 de ani mpliniti, iar pentru functia de Pre sedinte al Romniei vrsta necesara este de cel putin 35 de ani mpliniti. O completar e cu profunde implicatii juridice s-a adus cu prilejul revizuirii articolului 16 la alin. 3 teza a doua prin care statul romn garanteaza egalitatea de sanse ntre barbati si femei pentru ocuparea acestor functii si demnitati. Alineatul 4 al ac eluiasi articol stabileste ca n conditiile aderarii Romniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care ndeplinesc conditiile legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi n autoritatile administratiei publice locale, aceasta fiind una dintre modificarile de esenta ale constitutiei revizuite. n acelasi spirit, si c etatenii romni au dreptul de a alege si de a fi alesi n Parlamentul European potri vit art. 38 nou introdus. Acesta este un alt drept electoral care nu se ncadreaza nsa n categoria celor exclusiv politice n sens traditional, deoarece nu implica o participare la exercitarea suveranitatii de stat, ci un proces electoral menit s a desemneze un organ reprezentativ la nivel continental. III. n afara acestor con ditii cu caracter general, legislatia romna prevede si cteva restrictii specifice. 1. O prima categorie de restrictii are n vedere candidatii la organele centrale : Presedintele Romniei, Camera Deputatilor si Senatul. a) Astfel, potrivit art.81 alin.4 din Constitutie, "Nici o persoana nu poate ndeplini functia de Presedinte al Romniei dect pentru cel mult doua mandate. Acestea pot fi si succesive." La ac easta, se adauga conditia prevazuta de art.3 al.2 din Legea nr.370/2004 pentru a legerea Presedintelui Romniei, care prevede ca nu pot fi primite dect candidaturil e sus tinute de cel putin 200.000 de alegatori. b) n ceea ce priveste Camera Depu tatilor si Senatul, art.5 alin.8 din Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului prevede :"O persoana poate candida fie pentru un mand at de deputat, fie pentru un mandat de senator si numai ntr-o singura circumscrip tie electorala." 2. A doua categorie de restrictii vizeaza func tiile reprezenta tive locale . Astfel, pentru functiile de consilier judetean, consilier local si primar pot candida doar persoanele care au domiciliul pe teritoriul unitatii ad ministrativ-teritoriale n care urmeaza sa fie alese( art.4 alin.2 din Legea nr.67 /2004 privind alegerile locale), ceea ce implica faptul ca o persoana poate cand ida numai pentru un singur consiliu local, numai pentru o singura functie de pri mar si numai pentru un singur consiliu judetean(art.6 alin.5 din aceeasi lege). IV. La toate conditiile mentionate se adauga incompatibilitatile opozabile actul ui de candidatura 1, sau ntr-o formulare mai succinta, incompatibilitatile la can didatura. Prin incompatibilitate la candidatura se ntelege interdictia prevazuta de Constitutie sau de lege ca o persoana care detine o anumita functie publica s au practica o anumita ndeletnicire sa-si depuna candidatura pentru o functie repr ezentativa2. A. Incompatibilitatea opozabila candidaturii cu caracter general ca re se aplica pentru toate functiile reprezentative, indiferent de nivel, se refe ra, potrivit art.40 alin.3 din Constitutie, la persoanele carora le este interzi sa asocierea n partide politice. Nu pot face patre din partide politice: - judeca torii Curtii Constitutionale - avocatii poporului - magistratii 1 2 Tudor DRAGANU, Op.cit., vol. II, p.36. Ibidem 84

- membrii activi ai armatei - politistii - alte categorii de func tionari public i stabilite prin lege organica B. Mai exista si o incompatibilitate speciala, pr evazuta de art.45 alin.2 din Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputa t ilor si a Senatului, potrivit careia, prefectii si subprefectii care si depun can didatura pentru Camera Deputatilor sau Senat sunt suspendati de drept din functi e de la data depunerii candidaturii pna la comunicarea oficiala a rezultatelor al egerilor. V. n afara de incompatibilitatea la candidatura, mai exista o incompati bilitate care se refera la cumulul unei functii eligibile cu alte functii, ndelet niciri sau calitati. Diferenta dintre cele doua incompatibilitati consta n faptul ca incompatibilitatea de cumul permite sa candideze persoanei ce detine o funct ie, are o ocupatie sau o calitate incompatibila cu mandatul reprezentativ, nsa, d aca este aleasa trebuie sa renunte la func tia, ndeletnicirea sau calitatea incom patibila pentru a putea dobndi exercitiul mandatului reprezentativ, n timp ce inco mpatibilitatile la candidatura interzic unei persoane care ocupa o anumita funct ie publica sa-si depuna candidatura pentru o functie reprezentativa. Incompatibi litatile de cumul difera n func tie de mandatul reprezentativ: n timpul mandatului , Presedintele Rom niei nu poate fi membru al unui partid si nu poate ndeplini nic i o alta functie publica sau privata( art.84 alin.1 din Constitutie). Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii pub lice de autoritate cu exceptia celei de membru al Guvernului. La nivel local1, c alitatea de consilier local este incompatibila cu cea de consilier judetean. Can diatul declarat ales n ambele calitati este obligat sa opteze pentru una dintre e le, n termen de 10 zile de la data ultimei validari(art.98 din Legea nr.67/2004 p rivind alegerile locale). n ceea ce priveste constitutionalitatea candidaturii Pr esedintelui n functie ca independent pe listele unui partid politic,aliante polit ice sau aliante electorale, Curtea Constitutionala s-a pronuntat deja prin Deciz ia nr. 339/17 septembrie 20042 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a preve derilor art. 5 alin. 7 din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatu lui 3. Argumentele aduse de autorii sesizarii de neconstitutionalitate a dispozi tiilor mentionate au fost: 1 Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei n exercit area demnitatilor publice, a functiilor publice si n mediul de afaceri, prevenire a si sanctionarea coruptiei (M. Of. Nr. 279/21.04.2003) stabileste prin art. 81 si 82 o lista detaliata de incompatibilitati. n acest sens mentionam ca att calita tea de consilier local, ct si cea de consilier judetean sunt incompatibile cu: fu nctia de prefect sau de subprefect; calitatea de functionar n aparatul propriu al consiliilor comunale, orasenesti si judetene respective si al prefecturilor, pr ecum si de conducator al unei regii autonome de interes local sau judetean sau a l unui serviciu public de specialitate al consiliului local sau judetean; functi a de primar; calitatea de deputat, senator, consilier al Pres edintelui Romniei s au membru al Guvernului. 2 Publicata n M. Of. Nr. 887 din 29.09.2004 3 Art. 5 ali n. 7 din Legea nr. 373/2004 privind alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului are urmatoarea formulare: Presedintele Romniei n functie la data alegerii Camerei D eputatilor si a Senatului, daca se afla n ultimele 3 luni ale mandatului, poate c andida ca independent pe listele unui partid politic, unei aliante politice sau aliante electorale pentru obtinerea unui mandat de deputat sau senator. n cazul n care este ales deputat sau senator, Presedintele Romniei este obligat ca, dupa va lidare sa opteze ntre calitatea de deputat sau senator si aceea de presedinte. 85

- n aceste conditii Presedintele nu si poate pastra neutralitatea si echidistanta necesare exercitarii misiunii sale de mediere ntre puterile statului, precum si nt re stat si societate; - candidat pe listele unui partid politic Presedintele va fi implicat partinic, va fi identificat cu partidul pe listele caruia candideaza , cu doctrina, programul politic si electoral; -ntruct presedintele nu se poate as ocia n timpul mandatului ntr-un partid politic i este restrns n virtutea acestei func tii dreptul de a fi ales pe listele unui partid politic; Argumentele aduse n favo area constitutionalitatii unei asemenea prevederi au fost: - faptul ca Presedint ele candideaza pe listele unui partid politic are doar semnificatia nsusirii doct rinei acelui partid, fara a fi membru al acestuia; - presedintele nu este inclus expres n sfera celor care nu pot candida, asa cum se ntmpla pentru alte categorii mentionate n art. 40 din Constitutie, iar acceptarea tezei initiatorilor sesizari i ar nsemna ca Presedintele este decazut din exercitiul unui drept funadamental p revazut de Constitutie, dreptul de a fi ales. Curtea Constitutionala constata, p e de o parte ca normele constitutionale nu l priveaza pe Presedintele Romniei de d reptul electoral de a fi ales, iar pe de alta parte ca neutralitatea politica a mandatului prezidential nu este afectata de candidatura acestuia pe listele elec torale ale unui partid politic 1. n final, dorim sa atragem atentia ca, att condit iile ct si incompatibilitatile referitoare la eligibilitate sau la exercitiul man datelor reprezentative au doua motiva tii fundamentale : instituirea unor garant ii privind corectitudinea si seriozitatea alegerilor, si instituirea unor garant ii privind exercitiul corespunzator al functiilor reprezentative. 3.3.3. Actorii competitiei pentru putere Si n cazul Romniei ntlnim cele doua categorii de actori ai competitiei pentru putere specifice democratiilor occidentale, si anume : partidele politice, care sunt p rincipalii concurenti ; mass-media si grupurile de presiune, ca mijloace de infl uentare a electoratului. Partidele politice sunt principalii competitori, dar nu singurii, deoarece legislatia romna admite si candidati independenti. n afara con ditiilor comune de eligibilitate, acestia trebuie sa fie sustinuti de un anumit numar de alegatori, dupa cum urmeaza : - pentru functia de Presedinte al Romniei - 200.000 ; - pentru un mandat de deputat sau de senator - 0,5% din numarul aleg atorilor din circumscriptia respectiva ; - pentru un mandat de consilier judetea n sau local - 1% din numarul de alegatori mpartit la numarul de consilieri din ci rcumscriptia respectiva, dar nu mai putin de 50 ; 1 A se vedea n acest sens Corneliu-Liviu POPESCU, Nota la Decizia Curtii Constituti onale nr. 339 din 17 septembrie 2004 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a prevedeilor art. 5 alin. 7 din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a S enatului, Revista Romna de Drepturile Omului, nr. 28/2004, pp. 92-97.Unul dintre argumentele autorului n a f voarea neconstitutionalitatii art. 5 alin. 7 este ca acesta nu este o norma juridica, adica o regula generala, impersonala si repetab ila, ci a fost aoptata intuitu personae, pentru a raspunde unor interese legate strict de alegerile parlamentare din noiembrie 2004. Argumentul este ca aceasta dispozitie va fi de unica aplicare, ntruct o situatie similara, a unor alegeri nat ionale simultane, parlamentare si prezidentiale va avea loc peste 20 de ani, dat a fiind diferentierea duratei pentru cele doua mandate reprezentative (4, respec tiv 5 ani). Or, dupa 1989 nici o lege electorala nu a avut o asemenea durata de viata. 86

- pentru functia de primar - 1% din numarul alegatorilor din cirumscriptie, dar nu mai putin de 150. Practica politica de dupa intrarea n vigoare a Constitutiei din 1991 a demonstrat ca sansele candidatilor independenti sunt minime, obtinere a vreunui mandat de catre acestia fiind cu totul exceptionala. n ceea ce priveste regimul partidelor politice n Romnia, anul 1990 a marcat o trecere abrupta de la sistemul monopartid la pluralismul politic. Daca pna n decembrie 1989, potrivit Co nstitutiei din 1965, exista un singur partid politic, Partidul Comunist Romn, Dec retul-Lege nr.8 din 31 decembrie 1989 privind nregistrarea si functionarea partid elor politice asigura libertatea constituirii acestora, sub rezerva ndeplinirii u nor conditii minime : prezentarea statutului de organizare si functionare si a p rogramului politic, declararea sediului si a mijloacelor financiare, dovada exis tentei a cel putin 251 de aderenti. Sub aspect politic, s-au impus un minimum de restrictii, si anume : scopurile partidelor politice trebuiau sa se ntemeieze pe respectul suveranitatii, independentei si integritatii nationale si al democrat iei ; se interzicea constituirea partidelor fasciste si a celor care propaga con ceptii contrare ordinii de stat si de drept. Rezultatul acestei reglementari per misive a fost "hiperpluralismul politic"1, ajungndu-se n anul 1993 la nu mai putin de 159 de partide si formatiuni politice2. Pentru combaterea acestui fenomen, d ar si pentru precizarea regimului juridic al partidelor politice, a fost adoptat a Legea nr. 27/1996 privind partidele politice 3. Aceasta stabileste restrictii rezonabile pentru nfiintarea partidelor politice. Astfel, potrivit art. 17 alin. 2 din aceasta lege, pentru constituirea unui partid politic este necesar un numa r de cel putin 10.000 membrii fondatori, domiciliati n cel putin 15 dintre judete le tarii, dar nu mai putin de 300 n fiecare din aceste judete. Partidul trebuie s a aiba un statut si un program politic propriu. n prezent, regimul partidelor pol itice este reglementat de Legea nr.14/2003 privind partidele politice4. n conform itate cu art. 1 din lege, partidele politice sunt asociatii cu caracter politic ale cetatenilor romni cu drept de vot. n ceea ce priveste scopul, prin activitatea lor, partidele politice promoveaza valorile si interesele nationale, precum si pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participa cu candid ati n alegeri si la constituirea unor autoritati publice si stimuleaza participar ea cetatenilor la scrutinuri potrivit legii.5 Potrivit art.19 alin.3 din legea m entionata, pentru constituirea unui partid politic este necesar un numar de cel putin 25.000 de membri fondatori, domiciliati n cel putin 18 dintre judetele tari i, dar nu mai putin de 700 n fiecare judet. Partidul trebuie sa aiba un statut si un program politic propriu6. Un partid politic si nceteaza activitatea prin: a) d izolvare prin hotarre pronuntata de Curtea Constitutionala urmata de radierea din registrul de evidenta al partidelor politice (pentru ncalcarea art. 40 din Const itutie); b) dizolvare prin hotarre pronuntata de Tribunalul Bucuresti; c) autodiz olvare hotarta de organele abilitate prin statut; d) reorganizare. Conform art.3 alin.2 si 3 din Legea nr.14/2003, sunt interzise: 1 2 Tudor DRAGANU, Op.cit., vol. II , pp.50-51. Ibidem 3 Publicata n M. Of. al Romniei nr. 87 din 29 aprilie 1996 4 Publicata n M. Of. al Romniei nr. 25 din 17 ianuarie 2003 5 Idem , art.2. 6 Idem , art.9. 87

1. partidele politice care prin statutul, programele, propaganda de idei ori pri n alte activitati, ncalca prevederile art.30 alin.(7) 1, art.40 alin.(2) 2 sau 40 alin.(4) 3 din Constitutie. 2. partidele politice afiliate la organiza tii din strainatate, daca aceasta afiliere ncalca valorile prevazute la alin. 1 ale carui dispozitii sunt imperative 4. Partidelor politice le este interzisa organizarea de activitati militare sau paramilitare. Precizam ca, un cetatean romn nu poate face parte n acelasi timp din doua sau mai multe partide politice. Referitor la f inantarea partidelor politice , s-a considerat a fi necesara adoptarea unei legi distincte, Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale 5. Aceasta contine reglementari riguroase, n scopul moralizarii acesteia. Astfel, sunt stabilite limitativ urmatoarele surse6 de fin antare ale partidelor politice: cotizatii ale membrilor - suma totala a cotizati ilor platite ntr-un an de o persoana nu poate depasi 100 de salarii de baza minim e pe tara7.Salariul de baza minim brut pe tara luat ca referinta este cel existe nt la data de 1 ianuarie a anului respectiv. donatii si legate - Donatiile primi te de un partid politic ntr-un an nu pot depasi 0,025% din veniturile bugetului d e stat pe anul respectiv, cu exceptia anului n care au loc alegeri parlamentare, cnd plafonul este dublu. Donatia primita de la o persoana fizica nu poate depasi n tr-un an 200 de salarii brute minime pe tara, iar donatia primita de la o persoa na juridica nu poate depasi ntr-un an 500 de asemenea salarii. Persoanele juridic e sunt obligate ca la data efectuarii donatiei sa aiba achitate integral toate d atoriile fata de bugetul de stat si de bugetul asigurarilor sociale de stat. Par tidele care primesc donatii trebuie sa verifice si sa nregistreze identitatea don atorului. La solicitarea acestuia, identitatea sa poate sa ramna confidentiala, d ar nu si pentru donatiile mai mari de 10 salarii de baza brute minime pe tara. S uma totala primita de un partid politic ca donatii confidentiale nu poate depasi 15% din subventia maxima acordata de la bugetul de stat unui partid n anul respe ctiv. Lista donatorilor cu sume mai mari dect 10 salarii minime pe tara, precum s i suma totala a donatiilor confidentale trebuie publicata n Monitorul Oficial, Pa rtea a III-a pna la 31 martie a anului urmator. Sunt interzise: acceptarea sub ori ce forma, directa sau indirecta de catre partidele politice a donatiilor de bunu ri materiale sau sume de bani, ori prestarea de servicii gratuite facute cu scop ul evident de a obtine un avantaj economic sau politic. 1 Textul constitutional interzice defaimarea tarii si a natiunii, ndemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manife starile obscene, contrare bunelor moravuri. 2 Textul respectiv declara neconstit utionale partidele care prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza mpotri va pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romniei. 3 Acest text interzice asociatiile cu caracter secret. 4 Legea partidelor politice nr.14/2003, art. 3 alin. 3. Alin. 1 al acestui articol statueaza ca pot functiona ca partide politice numai asocia tiile cu caracter politic, constituite potrivit legii, si care militeaza pentru respectarea suveranitatii nationale, a independentei si a unitatii statului, a i ntegritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei consti tutionale. 5 Legea nr. 43/2003 a fost publicata n M. Of. nr. 54 din 30 ianuarie 2 003 6 Idem , art.3 alin. 1 7 Idem, art.4, alin.3 88

 donatiile sau serviciile prestate cu titlu gratuit de la o autoritate sau instit utie publica, de la o regie autonoma, de la o companie nationala, societate come rciala sau societate bancara cu capital integral sau majoritar de stat; donatiil e n bani din parte unui sindicat. donatiile din partea altor state ori a organiza tiilor din strainatate, precum si din partea persoanelor fizice si juridice stra ine sunt interzise. Fac exceptie donatiile constnd n bunuri materiale necesare act ivitatii politice, dar care nu sunt materiale electorale de propaganda, primite de la organizatii internationale la care partidul respectiv este afiliat sau de la partide ori formatiuni politice cu care este n relatii de colaborare politica. venituri provenite din activitati proprii1 - Partidele politice nu pot desfasur a activitati specifice societatilor comerciale. Fac exceptie : editarea si difuz area publicatiilor ori altor materiale de propaganda si cultura politica proprii ; organizarea de ntruniri si seminarii cu tematica politica, economica sau socia la; actiunile culturale, sportive si distractive ; serviciile interne ; nchiriere a spatiilor proprii pentru conferinte si actiuni social-culturale ; dobnzile banc are ; nstrainarea bunurilor din patrimoniu, dar numai dupa cel putin 5 ani de la n registrarea n patrimoniu subventii de la bugetul de stat , potrivit legii bugetar e anuale 2. n ceea ce priveste subventiile anuale de la bugetul de stat, acestea se acorda potrivit unor criterii si n cuantumuri stabilite n mod detaliat si exact de lege. De asemenea, destinatiile subventiilor sunt riguros regelementate. n ce ea ce priveste finantarea campaniilor electorale sediul materiei este tot Legea nr. 43/2003. Astfel se prevede ca partidele care participa la campania electoral a pot primi, prin lege speciala, o subventie de la bugetul de stat. Aceeasi lege speciala stabileste si categoriile de cheltuieli pentru campania electorala car e pot fi finantate din aceasta subventie. Subventiile primite dupa deschiderea c ampaniei electorale de la persoane fizice si juridice din tara pot fi folosite n umai daca au fost, n prealabil, declarate Curtii de Conturi de catre mandatarul f inanciar. Este interzisa subventionarea campaniei electorale, n mod direct sau in direct, de catre persoane fizice sau juridice din strainatate, precum si de catr e o autoritate publica, institutie publica, regie autonoma, companie nationala, societate comerciala sau societate bancara cu capital integral sau majoritar de stat, de catre un sindicat, o asociatie sau o fundatie. Controlul respectarii re glementarilor legale privind finantarea partidelor politice se face de Curtea de Conturi. Sanctiunea ncalcarii acestor prevederi este confiscarea sumelor pentru care nu s-a respectat regimul legal3. Din cele prezentate, rezulta ca prevederil e legii romne cu privire la finantarea partidelor politice sunt foarte stricte. F aptul ca la noi nu a izbucnit nici un scandal legat de finantarea partidelor pol itice nseamna, fie ca partidele noastre respecta cu scrupulozitate legea, fie ca, din diferite motive, finantarea partidelor nu a fost riguros controlata, iar ab aterile fie nu au fost sanc tionate, fie nu au fost facute publice. 1 2 Legea nr. 43/2003, art. 7 Idem , art.3 alin.1. 3 Idem, art. 28 89

Dupa cum am aratat, si n Romnia, cea de-a doua categorie de actori ai competitiei pentru putere, si anume actorii de influenta, sunt mass-media si grupurile de pr esiune. Mass-media joaca un rol deosebit pentru influentarea electoratului, mai ales n cadrul campaniei electorale. Cel mai mare impact asupra opiniei publice l a u mijloacele audio-vizuale . nfiintarea si func tionarea posturilor de radio si t eleviziune sunt reglementate prin Legea audiovizualului nr.504/2002 1. Potrivit art.43 din aceasta lege, n Romnia coexista posturile audiovizuale publice pentru c are cetatenii sunt obligati sa plateasca taxe de abonament, cu cele private . Po sturile publice sunt persoane juridice de drept public. Posturile private sunt s ocietati comerciale romne cu capital integral sau partial privat, romn sau strain. Controlul activitatii din domeniul audiovizualului se realizeaza de Consiliul N ational al Audiovizualului (C. N. A.) , autoritate publica autonoma aflata sub c ontrolul Parlamentului. C. N. A . este alcatuit din 11 membri, numiti pentru un mandat de 4 ani, dupa cum urmeaza: 2 de presedintele Romniei; 3 de Camera Deputat ilor; 3 de Senat; 3 de Guvernul Romniei. Membrii Consiliului sunt garanti ai inte resului public n domeniul audiovizualului si nu reprezinta autoritatea care i-a n umit. Ei nu pot face parte din partide sau formatiuni politice si sunt incompati bili cu orice alte functii publice sau private, cu exceptia celor de cadre didac tice n nvatamntul superior. C.N.A. elibereaza licentele audiovizuale, care au n vede re continutul emisiunilor, acorda autorizatii de retransmisie audiovizuala, care se refera la conditiile tehnice de emisie si adopta decizii de autorizare audio vizuala. n cazul constatarii ncalcarii prevederilor acestei legi C.N.A. poate apli ca sanctiuni dupa cum urmeaza: amenda, reducerea cu pna la jumatate a termenului de valabilitate a licentei audiovizuale sau retragerea licentei audiovizuale. Ra spunderea pentru continutul serviciilor de programe difuzate revine radiodifuzor ului,realizatorului sau autorului, dupa caz. Referitor la campaniile electorale, exista reglemetari speciale, n vederea asigurarii accesului egal al competitoril or la propaganda audiovizuala. La rndul ei, Legea nr.373/2004 privind alegerea Ca merei Deputatilor si a Senatului prevede la art.58 ca partidele, aliantele polit ice si aliantele electorale reprezentate n parlament, precum si candidatii indepe ndenti care fac parte din parlament, au acces gratuit(subventionat de la bugetul de stat) la serviciile publice de radio si televiziune n conditiile prevazute de lege. Celelalte partide si formatiuni politice si ceilalti candidati independen ti vor avea acces la aceste servicii, pe baza unor tarife unice. Orarul pentru c ampania electorala si repartizarea timpilor de antena se stabilesc de o comisie parlamentara speciala, mpreuna cu reprezentanti ai serviciilor publice de radio s i televiziune, avndu-se n vedere ca timpii de antena pentru partidele si formatiun ile politice reprezentate n parlament sa fie de doua ori mai mari dect pentru cele lalte si sa corespunda ponderii parlamentare. Candidatii independenti si pot exer cita dreptul la timpi de antena o singura data, ntre 5 minute si o ora, n mod egal , n functie de orarul stabilit si de numarul lor. Din cele aratate, rezulta preoc uparea legiuitorului romn, si implicit a clasei politice, pentru o reglementare r iguroasa a activitatii din domeniul audiovizualului si pentru un control strict al acesteia. Egalitatea de tratament a concurentilor n 1 Legea audiovizualului a fost publicata n M. Of. Nr. 534/22.07.2002. Dupa publicar e a suferit multiple modificari, ultima fiind prin O.U.G. nr. 123/2005 de modifi care a Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe (M.Of. nr. 843/19 septembrie 2005). 90

competitia pentru putere este discutabila, fiind net avantajate partidele parlam entare puternice. n ceea ce priveste presa scrisa, dupa abrogarea legii nr. 3/197 4 nu a fost adoptata o lege noua, astfel nct presa se bucura de o deosebita libert ate, n baza art. 30 din Constitutie care reglementeaza libertate de exrimare. Ace asta este una din cele mai vechi libertati cetatenesti, de traditie, cunoscuta s i sub denumirea de libertatea cuvntului sau libertatea presei. Potrivit textului constitutional, libertatea de exprimare prin presa este inviolabila, iar cenzura de orice fel este interzisa. De asemenea este interzisa suprimarea publicatiilo r. Libertatea presei implica si libertatea de a nfiinta publicatii. Acestea sunt prevederi constitutionale decisive pentru libertatea de exprimare. Existenta uno r coordonate juridice n cadrul carora trebuie sa se exercite libertatea de exprim are implica si raspunderea juridica pentru depasirea acestor limite, asadar pent ru abuzul n exercitarea acestei libertati. Restrictiile n domeniu presei sunt acel easi ca si n domeniul audiovizualului. Faptele prin care se ncalca aceste restrict ii sunt calificate ca infractiuni n Codul penal (calomnia, defaimarea tarii sau a na tiunii, propaganda na tionalist-sovina) si pot face obiectul unor procese pe nale, si atunci cnd sunt comise prin presa. Totodata, functioneaza si raspunderea civila pentru prejudicii aduse prin presa, care se poate stabili n sarcina edito rului, autorului si a proprietarului mijlocului de multiplicare, dupa caz. Ultim a categorie de actori de influenta ai competitiei pentru putere o constituie gru purile de presiune. Dupa cum remarca prof. Tudor Draganu1, n tara noastra sau for mat, dupa 1989, numeroase si diverse grupuri de presiune, pe care le clasifica, dupa cum urmeaza : 1. Grupuri de presiune care urmaresc scopuri de interes obste sc(interes public), cum sunt : ligile antialcoolice, atidrog, mpotriva fumatului sau pentru apararea drepturilor omului ; fundatiile si asociatiile culturale, ca ritabile si cele pentru protectia drepturilor copilului. Aceste grupuri de presi une trebuie privite nsa cu prudenta, pentru ca, uneori, urmaresc n realitate alte scopuri dect scopul declarat. Ex. : scandalurile privind adoptiile internationale . 2. Grupuri de presiune cu caracter exclusiv politic, formate nsa n afara structu rilor organizatorice ale partidelor politice. Mentionam n acest sens : "Alianta P oporului", "Asociatia 21 decembrie", "Asociatia 16-21 decembrie", "Grupul indepe ndent pentru democratie", "Grupul pentru dialog social", etc. Impactul acestor g rupuri asupra vietii publice este greu de evaluat, nsa ele au militat activ pentr u influentarea att a institutiilor publice si a partidelor politice, ct si a opini ei publice. 3. Grupurile de presiune cu caracter profesional, cultural sau chiar religios constituite n primul r nd pentru promovarea intereselor materiale sau de alta natura a membrilor lor. Atunci cnd mobilizeaza un numar mare de oameni, ace ste grupuri poseda un potential important de interventie asupra organelor de sta t si a partidelor politice. Asemenea grupuri de presiune sunt : sindicatele, aso ciatiile pensionarilor, ale veteranilor de razboi, ale fostilor detinuti politic i, etc. Este interesant de observat ca unele dintre aceste grupuri s-au transfor mat n partide politice. A aparut, astfel, Partidul pensionarilor care a prezentat , la alegerile din 1996, chiar si un candidat pentru functia de Presedinte al Ro mniei. Un loc aparte, printre grupurile de presiune din Romnia, ocupa, fara ndoiala , sindicatele , unele dintre acestea ajungnd foarte puternice. Constituite n veder ea apararii si promovarii intereselor materiale, profesionale si sociale ale mem brilor lor, 1 Tudor DRAGANU, Op.cit., vol. II pp.58-59. 91

sindicatele s-au angajat uneori si n lupta politica, ajungnd chiar sa ncheie diferi te conventii cu Guvernul, sa dialogheze cu Presedintele si cu Parlamentul Romniei . Putem concluziona ca, n cadrul competitiei pentru putere din Romnia rolul grupur ilor de presiune, n special al sindicatelor, este important. Aceasta, si datorita faptului ca legea1 permite asocierea partidelor politice cu formatiuni nepartin ice, legal constituite, cu scopul promovarii unor obiective comune. SINTEZA IDEILOR PRINCIPALE Competitia pentru putere este ntrecerea ntre candidati, care are ca miza mandatele eligibile. Exista doua categorii de actori, cu roluri diferite n cadrul competit iei pentru putere: Partidele politice, care sunt concurentii propriu-zisi; Massmedia si grupurile de presiune, care reprezinta principalele mijloace de influen tare a opiniei publice. Partidul politic este o formatiune care si propune sa cuc ereasca, sa conserve sau sa influenteze puterea, pe baza unui program ideologic avnd ca fundament o conceptie filosofica despre om si societate si urmnd o strateg ie proprie. Vom spune asadar ca partidul politic este o asociatie care se deoseb este de toate celelalte prin faptul ca are un scop politic, adica urmareste cuce rirea puterii politice. Principala problema care exista n privinta influentei mas s-media asupra competitiei pentru putere este asigurarea unui acces egal al part idelor la mijloacele audio-vizuale sau presa scrisa fara privilegii pentru parti dele de la putere sau pentru cele care sunt sustinute de grupurile financiare ce controleaza mijloacele respective. Grupurile de presiune sunt organizati consti tuite pentru a apara interesele unei anumite categorii sociale, exercitnd presiun i asupra autoritatilor si opiniei publice pentru a obtine satisfacerea acestor i nterese. Se cunoaste urmatoarea clasificare: Grupuri de presiune care urmaresc s copuri de interes obstesc Grupuri de presiune cu caracter exclusiv politic, Grup rurile de presiune cu caracter profesional, cultural sau chiar religios Scrutinu l este etapa n care se stabileste rezultatul competitiei pentru putere. Utiliznd d iferite criterii putem clasifica tipurile de scrutin astfel: Dupa modul de distr ibuire a mandatelor exista: - sistemul majoritar - n cadrul caruia este declarat ales candidatul care obtine cel mai mare numar de voturi - sistemul reprezentari i proportionale care asigura reprezentarea fiecarei grupari de opinie, proportio nal cu forta sa numerica Dupa modul de propunere a candidaturilor si dupa numaru l mandatelor eligibile exista: 1 Art.32 din Legea nr.14/2003 privind partidele politice 92

- scrutin uninominal cnd miza alegerilor este reprezentata de un singur mandat; a cest scrutinul poate sa se desfasoare ntr-un tur sau doua; - scrutin plurinominal cnd miza alegerilor este reprezentata de mai multe mandate; de asemenea, poate a vea un tur sau doua de scrutin. Scrutinul majoritar (uninominal sau plurinominal ) presupune alegerea candidatului/candidatilor care ntrunesc cel mai mare numar d e voturi. Este un sistem relativ simplu, deoarece lupta politica se da ntre mai m ulti competitori, n circumscriptii electorale, avnd cstig de cauza cel care are o a derenta politica mai mare n circumscriptia respectiva. Scrutinul majoritar pune a ccent pe candidat, pe carisma si personalitatea acestuia, asigurndu-se n acest fel cea mai strnsa legatura ntre cel ales si alegator. Reprezentarea proportionala pe rmite reprezentarea n Parlament att a majoritatii ct si a minoritatii, putnd fi expr imate n acest caz diversele optiuni politice, etnice, religioase, etc. existente n societate. Reprezentarea proportionala implica folosirea listelor de candidati lansate de catre fiecare partid astfel ca, se poate observa aderenta pe care o a re fiecare partid n rndul alegatorilor si se poate verifica gradului n care platfor mele si programele politice ale partidelor sunt receptate de public. Regula n ace st caz o reprezita deci listele blocate - alegatorul neputnd face nici un fel de modificari n listele electorale propuse de partide. Exista si doua exceptii: 1. v otul preferential - permite alegatorului sa modifice lista candidatilor propusi de partide prin schimbarea ordinii numelor de pe lista 2. panasajul - da posibil itatea alegatorului sa voteze o lista pe care a conceput-o singur prin nscrierea n acea lista a unor nume de pe mai multe liste cu candidati depuse de diverse for matiuni politice. Functiile reprezentative n Romnia, potrivit Constitutiei revizui te, se pot clasifica, dupa nivelul la care se exercita, n: I. Functii reprezentat ive fundamentale de nivel national sunt : Presedinte al Romniei senator deputat I I. Functii reprezentative de nivel judetean sunt : consilier judetean (membru al Consiliului judetean) Presedinte al Consiliului judetean vicepresedinte al Cons iliului judetean III. Functii reprezentative de nivel local sunt : consilier loc al (membru al Consiliului local) primar viceprimar. Notiunea de cetatenie este u tila n abordarea drepturilor exclusiv politice (dreptul de vot si dreptul de a fi ales) ntruct acestea au ca titulari doar cetatenii romni, numai acestia putnd sa pa rticipe nemijlocit la desemnarea autoritatilor reprezentative ale statului. Ceta tenia romna reprezinta calitatea persoanei fizice ce exprima relatiile permanente socialeconomice, politice si juridice dintre aceasta si statul romn. 93

 Cetatenia romna se poate dobndi prin nastere modul orginar de dobndire, prin adopti e, prin repatriere si la cerere. Ea se poate pierde prin: retragere ce reprezint a o sanctiune statala si renuntare. Dreptul de vot este un drept fundamental, el ectoral, exclusiv politic, apartinnd cetatenilor romni, cu exceptia alegerilor pen tru desemnarea autoritatilor administratiei publice locale, cnd au posibilitatea de a exercita acest drept si cetatenii straini, rezidenti n Romnia. Dreptul de vot este potrivit dispozitiilor constitutionale universal, egal, direct, secret si liber exprimat. n ceea ce priveste dreptul de a fi ales (eligibilitatea), acesta presupune ndeplinirea urmatoarelor categorii de conditii: I. conditie generala: e xistenta dreptului de vot. II. conditii suplimentare 1. sa aiba cetatenia romna s i domiciliul n tara 2. vrsta cel putin 23 de ani mpliniti pentru Camera Deputatilor , n consiliile locale sau judetene, sau n functia de primar cel putin 33 de ani mpl initi pentru Senat cel putin 35 de ani mpliniti pentru Presedinte III. restric ti i specifice. 1. pentru candidatii la organele centrale 2. pentru candidatii la f unctiile reprezentative locale IV. incompatibilitatile opozabile actului de cand idatura V. incompatibilitate la cumulul unei functii eligibile cu alte functii , ndeletniciri sau calitati. Att conditiile ct si incompatibilitatile referitoare la eligibilitate sau la exercitiul mandatelor reprezentative au doua motivatii fun damentale: pe de o parte, instituirea unor garantii privind corectitudinea si se riozitatea alegerilor, si pe de alta parte instituirea unor garantii privind exe rcitiul corespunz ator al functiilor reprezentative. NTREBARI DE AUTOEVALUARE 1. Prezentati succint dispozitiile constitutionale si legale n vigoare care precizea za incompatibilitatile cu statutul de membru al unui partid politic. 2. Precizat i care sunt modurile de dobndire si de pierdere a cetateniei romne. 3. Prezentati comparativ avantajele si dezavantajele celor doua moduri de scrutin fundamentale studiate. 4. Analizati modul n care pot influenta viata politica a statului grup urile de presiune. 5. Care sunt drepturile electorale ale cetatenilor romni. Prez entatile sintetic. 6. Enumerati functiile reprezentative la nivel national si lo cal din Romnia. 94

TESTE DE AUTOEVALUARE 1. Se dau propozitiile: A - Este permisa subventionarea campaniei electorale, n m od direct sau indirect, de catre persoane fizice sau juridice din strainatate. B Candidatii independenti pentru functia de Presedinte al Romniei trebuie sa fie s ustinuti de 200.000 de alegatori. C Potrivit dispozitiilor n vigoare, pentru cons tituirea unui partid politic n Romnia este necesar un numar de cel putin 10.000 de membri fondatori. Alegeti varianta corecta: a) Propozitia A adevarata, propozit ia B este adevarata, propozitia C este adevarata; b) Propozitia A este falsa, pr opozitia B este falsa, propozitia C este falsa; c) Propozitia A falsa, propoziti a B adevarata, propozitia C falsa; d) Propozitia A adevarata, propozitia B falsa , propozitia C adevarata. 2. Se dau propozitiile: A - Scrutinul este procesul de exprimare si de evaluare a vointei colective; B Scrutinul este etapa n care se s tabileste rezultatul competitiei pentru putere; C Scrutinul este foarte riguros si nu opereaza cu selectii si aproximari. Alegeti varianta corecta: a) Propoziti a A este falsa, propozitia B este falsa, propozitia C este falsa. b) Propozitia A adevarata, propozitia B este adevarata, propozitia C este adevarata. c) Propoz itia A falsa, propozitia B adevarata, propozitia C falsa; d) Propozitia A adevar ata, propozitia B adevarata, propozitia C falsa. 3. Modul de scrutin care asigur a cea mai strnsa legatura ntre cel ales si alegator, reprezentnd n acelasi timp un s istem electoral simplu si usor de nteles de catre cetateni, este: a) scrutinul ma joritar; b) reprezentarea proportionala aproximativa; c) reprezentarea proportio nala integrala; d) panasajul. 4. Faptul ca cetatenii romni se bucura de un drept de vot fara discriminari reflecta: a) caracterul egal al votului; b) caracterul universal al votului; c) caracterul direct al votului; d) votul liber exprimat. 5. Se dau propozitiile: A - Pierderea cetateniei romne are loc prin retragere, pe cale amiabila; B Modul originar de dobndire a cetateniei este prin nastere; C - n cazul n care numai unul dintre adoptatori este cetatean romn, cetatenia adoptatul ui minor va fi hotarta numai de catre instanta. Alegeti varianta corecta: a) Prop ozitia A falsa, propozitia B falsa, propozitia C falsa. b) Propozitia A adevarat a, propozitia B adevarata, propozitia C adevarata. c) Propozitia A falsa, propoz itia B adevarata, propozitia C falsa; d) Propozitia A adevarata, propozitia B fa lsa, propozitia C adevarata. 6. Dupa modul de distribuire a mandatelor exista do ua moduri de scrutin: a) scrutinul majoritar si scrutinul uninominal; b) scrutin ul uninominal si scrutinul plurinominal; 95

c) scrutinul majoritar si sistemul reprezentarii proportionale; d) cu un tur sau doua tururi. 7. Se dau propozitiile: A - Membrii C.N.A. sunt incompatibili cu o rice alte functii publice; B C.N.A. este alcatuit din 11 membri, numiti pentru u n mandat de 4 ani; C - Membrii C.N.A. sunt garanti ai interesului public n domeni ul audiovizualului si reprezinta autoritatea care i-a numit. Alegeti varianta co recta: a) Propozitia A falsa, propozitia B falsa, propozitia C falsa. b) Propozi tia A adevarata, propozitia B adevarata, propozitia C adevarata. c) Propozitia A adevarata, propozitia B falsa, propozitia C adevarata; d) Propozitia A falsa, p ropozitia B adevarata, propozitia C falsa. 8. Se dau propozitiile: A - Dona tia primita de la o persoana fizica de un partid politic nu poate depasi ntr-un an 20 0 de salarii brute minime pe tara; B Nu sunt interzise donatiile n bani din parte a unui sindicat pentru un partid daca sunt facute publice; C - Donatiile din par tea altor state ori a organiza tiilor din strainatate, precum si din partea pers oanelor fizice si juridice straine catre partidele politice cunosc o interdictie absoluta. Alegeti varianta corecta: a) Propozitia A adevarata, propozitia B fal sa, propozitia C falsa. b) Propozitia A adevarata, propozitia B adevarata, propo zitia C adevarata. c) Propozitia A adevarata, propozitia B falsa, propozitia C a devarata; d) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propozitia C falsa. 9. Se dau propozitiile: A - Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei func tii publice de autoritate; B - Calitatea de consili er local este incompatibila cu cea de consilier judetean, incompatibilitatea fii nd una la candidatura; C- Pentru a fi ales n Senat vrsta ceruta este de cel putin 33 de ani mpliniti. Alegeti varianta corecta: a) Propozitia A adevarata, propozit ia B falsa, propozitia C este falsa. b) Propozitia A adevarata, propozitia B ade varata, propozitia C adevarata. c) Propozitia A falsa, propozitia B falsa, propo zitia C adevarata; d) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propozitia C f alsa. 10. Se dau propozitiile: A Functiile reprezentative la nivel local sunt nu mai de primar si consilier local ; B - Numarul de consilieri locali din fiecare circumscriptie se stabileste prin lege; C - Alegerile locale sunt valabile indif erent de numarul alegatorilor care au participat la vot. Alegeti varianta corect a: a) Propozitia A adevarata, propozitia B falsa, propozitia C este falsa. b) Pr opozitia A adevarata, propozitia B adevarata, propozitia C adevarata. c) Propozi tia A falsa, propozitia B falsa, propozitia C adevarata; d) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propozitia C falsa. 96

CAPITOLUL 4 DREPTUL CONSTITUTIONAL SI TEORIA CONSTITUTIEI 4.1. Dreptul constitutional 4.1.1. Definitia dreptului constitutional 4.1.2. Izvoarele dreptului constitutio nal 4.1.3.Aspecte generale privind raporturile dintre dreptul international si d reptul intern romn 4.2. Definitia constitutiei 4.3. Formele constitutiei 4.4. Suprematia constituti ei 4.5. Elaborarea si adoptarea constitutiei 4.6. Modificarea constitutiei 4.7. Suspendarea si abrogarea constitutiei 4.8 Controlul constitutionalitatii legilor 4.8.1. Notiunea de control al constitutionalitatii legilor 4.8.2. Modalitatile c ontrolului de constitutionalitate a legilor 4.9. Controlul constitutionalitatii legilor n Romnia 4.9.1. Organizarea Curtii Constitutionale a Romniei 4.9.2. Atributiile Curtii Con stitutionale a Romniei 4.9.3. Procedura controlului constitutionalitatii legilor 4.9.3. Efectele juridice ale deciziilor Curtii Constitutionale OBIECTIVE Studierea acestui capitol va permite: Cunoasterea locului dreptului constitution al n sistemul de drept si ntelegerea specificului anumitor categorii juridice gene rale (norma juridica, raport juridic, izvor de drept) care se aplica n aceasta ma terie; ntelegerea notiunii de constitutie din perspectiva juridica, n concret cuno asterea principalele elemente referitoare la adoptarea, modificarea si iesirea d in vigoare a legii fundamentale ntelegerea consecintelor pe care legea fundamenta la le produce asupra sistemului normativ statal prin suprematia pe care o detine aceasta n ierarhia actelor normative; nsusirea conceptului de control al constitu tionalitatii legilor, si a organelor competente n materie n functie de modalitatea de control; ntelegerea organizarii, functionarii si a atributiilor Curtii Consti tutionale din Romnia. 97

4.1. Dreptul constitutional 4.1.1. Definitia dreptului constitutional 1 Fenomenul de putere institutionalizata, caracteristic societatii organizate stat al a determinat o mpartire traditionala a dreptului n drept public si drept privat , nca din antichitate, dupa criteriul apartenentei sau non apartenentei subiecte lor raportului juridic la o autoritate publica, n sensul larg de detinator de put ere. Dreptul public este dreptul care se aplica autoritatilor publice si raportu rilor dintre autoritatile publice si persoanele private, iar Dreptul privat este dreptul care se aplica raporturilor dintre persoanele private. ntr-o definitie g enerala, Dreptul public este ansamblul normelor juridice, care reglementeaza con stituirea si functionarea autoritatilor publice, precum si raporturile dintre au toritatile publice si persoanele private. Rezulta din aceasta definitie, ca cel putin unul dintre subiectele raportului de drept public este o autoritate public a. Acest subiect poarta numele de subiect calificat. Dreptul public prezinta dou a caracteristici esentiale: I. Dreptul public promoveaza interesele generale, ca re constituie scopul necesar al autoritatilor publice, pe cnd dreptul privat arbi treaza interesele particulare; II. Dreptul public este, n principiu, un drept al raporturilor de inegalitate , deoarece interesul general trebuie sa predomine as upra interesului particular. Datorita acestei superioritati a interesului genera l fata de interesul individual, autoritatile publice dispun de mijloace juridice de constrngere si de forta publica, ceea ce le permite sa-si impuna vointa. n dre ptul privat partile se afla pe pozitii de egalitate juridica, opernd initiativa i ndividuala si acordul liber de vointa. n procesul de dezvoltare a dreptului, att d reptul public ct si dreptul privat sau divizat, la rndul lor, n diverse ramuri de d rept, dupa anumite criterii, dintre care cel mai utilizat este criteriul obiectu lui sau al materiei reglementarii. Astazi, este unanim acceptat faptul ca, Drept ul constitutional este o importanta ramura a Dreptului public, existnd opinii car e considera dreptul constitutional chiar ramura principala a dreptului, ntruct pri n normele sale consacra si ocroteste cele mai importante valori economice, socia le si politice2. Din analiza conditiilor istorice n care au aparut primele Consti tutii scrise, precum si din continutul acestor Constitutii, rezulta urmatoarele aspecte: 1. Marii gnditori ai sec.XVIII au constientizat realitatea ca, puterea, pentru a fi acceptata de societate trebuie sa se bazeze pe un sistem de principi i fundamentale care sa corespunda sistemului de valori social-politice recunoscu t. Astfel, s-a ajuns la o categorie importanta de norme juridice, normele -princ ipii, care au fost incluse n Declaratii de drepturi sau n Constitutii, ca fundamen t pentru ntregul sistem statal. 2. Principiile fundamentale trebuiau nsa aplicate, garantate si promovate prin intermediul puterii organi zate statal. Aceasta put ere trebuia sa fie eficace pentru a-si putea realiza misiunea, dar n acelasi timp trebuia sa respecte si sa perpetueze sistemul de valori social-politice. De aic i, interesul deosebit pentru organizarea puterii statale, care a dus la crearea normelor cu caracter specific privind instaurarea, mentinerea si exercitiul stat al al puterii. ntruct aceasta categorie de norme are cel putin aceeasi importanta pentru functionarea ntregului sistem social ca si normeleprincipii, normele cu ca racter fundamental privind instaurarea, mentinerea si exercitiul puterii statale au fost incluse, de asemenea, n Constitutii. 1 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op. cit., 2001, p 15 si p. 23; Ion DELEANU, Op. c it., pp. 4358 2 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op. cit., 2004, p. 19 98

3. O experienta ndelungata a demonstrat ca orice putere are tendinta sa abuzeze, astfel nct a aparut necesitatea protectiei individului mpotriva abuzului de putere. Se ajunge astfel la necesitatea definirii si garantarii drepturilor si libertat ilor fundamentale ale cetatenilor. n mod firesc, s-a considerat ca acest dezidera t se poate realiza, n modul cel mai eficient, prin norme juridice incluse n Consti tutie. Ansamblul acestor norme prezinta o configuratie proprie si o permanenta e videnta, caracteristici ce l individualizeaza n ansamblul normelor de drept public . Se cristalizeaza astfel obiectul unei ramuri distincte a dreptului public, ram ura care a fost denumita "Drept constitutional". Putem deci, defini dreptul cons titutional, ntr-un mod mai explicit, dupa cum urmeaza: Dreptul constitutional est e ramura dreptului public formata din normele juridice care consfintec principii le fundamentale, esentiale ale regimului social-politic al unei tari, reglemente aza relatiile sociale fundamentale care se stabilesc n procesul instaurarii, ment inerii si exercitarii statale a puterii, definesc si garanteaza drepturile si li bertatile fundamentale ale cetatenilor pentru a-i proteja mpotriva tendintelor de abuz ale puterii. La modul cel mai general, Dreptul constitutional poate fi def init ca dreptul fundamental ce reglementeaza puterile statului 4.1.2. Izvoarele Dreptului constitutional1 n stiinta dreptului conceptul de izvor de drept este folosit ntr-un sens specific, si anume acela de forma de exprimare a normei juridice. Este vorba de forma sub care trebuie sa se prezinte o regula de comportament pentru a fi instituita sau recunoscuta ca norma juridica, deci regula cu un caracter obligatoriu asigurat, la nevoie, prin constrngere exercitata de forta publica. Teoria dreptului recuno aste trei categorii importante de izvoare de drept: 1. legea, n sensul generic de act juridic normativ al Parlamentului, exprimat n scris si adoptat dupa o anumit a procedura; 2. obiceiul juridic sau cutuma, care este regula spontana ce devine obligatorie prin uz ndelungat. Ea poate fi consfintita prin actul scris al puter ii publice sau recunoscuta de autoritati si respectata pur si simplu, fara a fi formulata ca act juridic scris; 3. practica judiciara sau jurisprudenta, care re prezinta activitatea de precizare si dezvoltare a principiilor si prevederilor l egii sau cutumei, exprimata prin hotarrile judecatoresti, ca urmare a solutionari i litigiilor supuse judecatii. Ct priveste Dreptul constitutional, se admite cvas iunanim calitatea de izvor de drept constitutional a Constitutiei, scrise sau cu tumiare, a legii, ca act juridic al Prlamentului si a tratatelor internatioale. Este controversata calitatea de izvor de drept constitutional a Regulamentelor P arlamentului si a practicii de contencios constitutional. Referitor la regimul c onstitutional din Romnia, exista cel putin doua criterii care permit identificare a izvoarelor dreptului constitutional: autoritatea publica emitenta si continutu l normativ. n principiu, sunt izvoare ale Dreptului constitutional romn numai acte le normative adoptate de adunarile nationale reprezentative. n plus, aceste acte normative trebuie sa ndeplineasca si conditia de a contine norme care reglementea za relatiile sociale fundamentale care apar n procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii statale. 1 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op. cit., 2001, pp. 41-46; Antonie IORGOVAN, Drep t constitutinal si institutii politice. Teorie generala, Ed. Galeriile J. L. Cald eron, Bucuresti, 1994, pp. 4346 99

n ceea ce priveste cutuma ca izvor de drept constitutional, constatam ca aceasta lipseste din actualul edificiu constitutional romnesc. n principiu, nu poate fi ex clusa posibilitatea stabilirii unor reguli de drept constitutional prin practica parlamentara sau prin practica raporturilor dintre autoritatile publice, cum, d e altfel, s-a ntmplat n unele tari. Este nsa nevoie de o perioada de timp ndelungata de exercitiu democratic al puterii statale, pentru ca, eventual, sa se ajunga la cutume constitutionale. Referitor la practica Curtii Constitutionale este posib il ca, n timp, deciziile Curtii sa creeze anumite reguli care vor reprezenta nu n umai o clarificare a principiilor sau textelor constitutionale, dar si o dezvolt are a acestora, dezvoltare reclamata de evolutia societatii, a democratiei const itutionale. n acest fel, practica Curtii Constitutionale poate dobndi calitatea de izvor de drept constitutional ntruct deciziile interpretative ale Curtii ocupa un loc important n cadrul dreptului constitutional si un loc aparte n cadrul izvoare lor acestui drept. n acest sens, unii autori recunosc calitatea de izvor de drept a acestor decizii, altii nu. Totusi, dinamica dreptului face ca aceste decizii sa fie respectate si sa se tina cont de ele ca posibile izvoare ale dreptului co nstitutional1. n plus, dupa revizuirea Constitutiei art. 147 alin. 4 stabileste c a deciziile Curtii sunt general obligatorii. n evolutia constitutionala a Romniei, c utuma a fost recunoscuta ca izvor de drept sub regimul Constitutiilor din 1866, 1923, 1938. Sub regimul Constitutiilor din 1948, 1952 si 1965, cutuma era admisa ca izvor de drept n mod exceptional, cnd legea o prevedea expres si n nici un caz n domeniul dreptului public( ex. clasic, art.600 Cod civil care prevede ca naltime a ngraditurii dintre doua proprietati se stabileste dupa regulamentele particular e sau, n lipsa acestora, dupa obiceiul obstesc). Constitutia revizuita merge, n pr incipiu, pe aceeasi linie. Singura prevedere care accepta cutuma se refera, de a semenea, la dreptul privat si o ntlnim la art.44 alin. 7, privind protectia propri etatii private: "Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea cel orlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Iata de ce, n literatura de specialitate, pentru Dreptul constitutional romn, se admit numai izvoarele scrise. O alta explicatie a acestei atitudini consta n mentalita tea de a considera izvoarele Dreptului constitutioal ca manifestari ale vointei politice supreme a poporului, care trebuie exprimate prin norme scrise, clare si precise2. n ceea ce priveste izvoarele scrise ale Dreptului constitutional, auto rii nostri sunt unanimi n a recunoaste calitatea de izvor de drept constitutional pentru Constitutie si lege, ca act juridic al Parlamentului, discutiile purtnduse, ca de altfel si n alte tari, referitor la calitatea de izvor de drept constit utional a regulamentelor Parlamentului, a hotarrii de Guvern si a tratatului inte rnational. Sa analizam aceste acte normative, conform Constitutiei revizuite: 1. Regulamentele Parlamentului. Textele constitutionale cu semnificatie deosebita n aceasta materie sunt: Art.64 (1) "Organizarea si functionarea fiecarei camere s e stabilesc prin regulament propriu..." 1 2 Elena Simina TANASESCU, Stefan DEACONU, Op.cit., p. 4 n principiu, nu poate fi ex clusa posibilitatea stabilirii unor reguli de drept constitutional prin practica parlamentara sau prin practica raporturilor dintre autoritatile publice, cum, d e altfel, s-a ntmplat n unele tari. Este, nsa, nevoie de o perioada de timp ndelungat a de exercitiu democratic al puterii statale, pentru ca, eventual, sa se ajunga la cutume constitutionale. 100

Art.65 (1) "Camera Deputatilor si Senatul lucreaza n sedinte separate si n sedinte comune. n sedintele comune, lucrarile se desfasoara potrivit unui regulament ado ptat cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor." Art. 67 (1) Camera Deputat ilor si Senatul adopta legi, hotarri si motiuni, n prezenta majoritatii membrilor. Art. 73 (1) Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordina re. Art.76 (1) "Legile organice si hotarrile privind regulamentele Camerelor se ad opta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere." Art.146 "Curtea Constituti onala are urmatoarele atributii: () c) se pronunta asupra constitutionalitatii re gulamentelor Parlamentului...." Din analiza acestor texte rezulta: 1) Regulament ele Parlamentului stabilesc organizarea si functionarea puterii legislative, car e este o modalitate esentiala a exercitarii puterii statale, ncadrndu-se astfel n d efinitia Dreptului constitutional; 2) Regulamentele Parlamentului sunt acte de s ine statatoare, distincte de celelalte acte ale Parlamentului (legi, hotarri, mot iuni); 3) Regulamentele Parlamentului sunt supuse controlului de constitutionali tate exercitat de Curtea Constitutionala. Fata de aceste argumente, apreciem ca suntem n prezenta unor izvoare de Drept constitional. 2. Hotarrile de Guvern Ct pri veste hotarrile de Guvern, subscriem la opinia potrivit careia acestea nu pot fi reglementari fundamentale ale relatiilor sociale din sfera puterii sau care sa c reeze drepturi si libertati fundamentale ale persoanei, si cu att mai putin nu po t consfinti principii fundamentale ale sistemului social-politic. Potrivit art.1 08 alin.2 din Constitutie, hotarrile de Guvern se emit "pentru organizarea execut arii legilor", ceea ce nseamna ca ele nu pot fi acte normative cu caracter primar , si cu att mai putin cu caracter fundamental. Or, trebuie sa admitem, pornind de la definitia Dreptului constitutional, ca izvoarele de drept constitutional nu pot fi dect norme care reglementeaza la modul primar si fundamental raporturile d e putere sau, dupa caz, drepturile, libertatile si ndatoririle fundamentale ale c etatenilor. Alta este situatia pentru Ordonanta Guvernului, avnd n vedere faptul c a, n sistemul nostru constitutional este admisa delegarea legislativa. Astfel, Or donanta intervine n domeniile rezervate legii ordinare, care pot fi si de ordin c onstitutional. Este adevarat ca principalele domenii de ordin constitutional sun t reglementate prin legi organice, dar, teoretic, nu este exclusa reglementarea unor domenii si prin legi ordinare. Cu att mai mult poate fi izvor de drept const itutional Ordonanta de urgenta a Guvernului, ntruct ea poate interveni si n domeniu l legii organice1. 3. Tratatul international Textele constitutionale refe ritoar e la tratatele internationale sunt: "Art.11 (1) Statul romn se obliga sa ndeplinea sca ntocmai si cu buna credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dre ptul intern. (3) n cazul n care un tratat la care Romnia urmeaza sa devina parte cu prinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai du pa revizuirea Constitutiei." 1 Un exemplu elocvent n acest sens l constituie O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul st arii de asediu si regimul starii de urgenta, publicata n M. Of. nr. 22 din 21 ian uarie 1999. Aceasta Ordonanta de urgenta a fost adoptata sub presiunea marsului spre capitala a minerilor din Valea Jiului, condusi de Miron Cozma. 101

Art.20.(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetaten ilor vor fi interpretate si aplicate n concordanta cu Declaratia Universala a Dre pturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romnia este parte. (2 ) Daca exista neconcordante ntre pactele si tratatele privitoare la drepturile fu ndamentale ale omului, la care Romnia este parte, si legile interne, au prioritat e reglementarile internationale. Art. 146 Curtea Constitutionala are urmatoarele a tributii: () b) se pronunta asupra constitutionalitatii tratatelor sau altor acor duri internationale. Fata de aceste dispozitii constitutionale este evident ca tr atatul international este izvor de drept constitutional. De altfel, Constitutia Romniei nu a facut altceva dect sa se nscrie n concertul constitutional postbelic, r eglementari ca cele mentionate fiind cuprinse si n alte constitutii europene adop tate dupa al II-lea razboi mondial. n concluzie, vom retine ca, de principiu, pot fi izvoare ale dreptului constitutional romn toate cele trei categorii de izvoar e consacrate de teoria dreptului: a) izvoarele scrise; b) cutuma democratiei con stitutionale si c) practica Curtii Constitutionale. La ora actuala, nsa, sunt cer te si efective numai izvoarele scrise. Aceste izvoarele scrise sunt: 1) Constitu tia si legile de modificare a Constitutiei; 2) legea ca act juridic al Parlament ului (att cea organica, ct si cea ordinara); 3) ordonantele Guvernului (simple sau de urgenta); 4) regulamentele Parlamentului si 5) tratatul international. 4.1.3. Aspecte generale privind raporturile dintre dreptul international si drep tul intern romn Sediul constitutional principal al raporturilor dintre dreptul international si dreptul intern romn este reprezentat de art. 11 alin. 1 si 2 din Constitutia revi zuita. Din analiza textelor mentionate rezulta aplicabilitatea articolului 11 ex clusiv pentru sursele conventionale, adica tratate (internationale) 1.Aplicabili tatea este una directa n sensul ca tratatele se integreaza n ordinea juridica inte rna, nefiind necesara o alta lege care sa reia n cuprinsul sau ntreg tratatul. Se adopta astfel teoria monista 2 care statueaza ca dreptul international penetrea za dreptul intern, astfel nct daca se ratifica un tratat, acesta se va integra n or dinea juridica nationala. Consecinta este ca pe lnga natura lor de izvoare ale Dr eptului international, tratatele prin care statul romn este legat din punct de ve dere juridic, sunt, n egala masura, si izvoare ale dreptului intern romn. Din aces t motiv tratatele la care Romnia este parte dau nastere la drepturi si obligatii pentru subiectele din ordinea juridica interna si pot fi invocate si aplicate di rect de autoritatile nationale, inclusiv de instantele judecatoresti 3. Ct prives te modul n care Romnia poate deveni parte la un tatat international, n dezvoltarea normelor constitutionale a fost adoptata Legea nr. 1 Corneliu Liviu POPESCU, Raporturile dintre Dreptul Uniunii Europene si Dreptul i ntern romn, n lumina dispozitiilor constitutionale revizuite, Revista Romna de Drep t comunitar, nr. 2/2004, p. 36 2 Teoria dualista dimpotriva sustine ca nu este s uficienta legea de ratificare a unui tratat, este necesara o nationalizare a tra tatului printr o lege interna care sa reia tratatul international punct cu punct . 3 Corneliu Liviu POPESCU, Raporturile,p.37 102

590/2003 privind tratatele 1 care consacra existenta urmatoarelor tipuri de trat atete internationale: A) tratatele n numele Romniei (la nivel de stat) ncheiate de Presedintele Romniei si ratificate, la care se adera sau acceptate de Parlament p rin lege ori de Guvern prin ordonanta; B) tratatele la nivel guvernamental ratif icate la care se adera sau acceptate de Parlament prin lege ori de Guvern prin o rdonanta; C) tratate n forma simplificata ncheiate la nivelul Ministerului Afaceri lor externe si al Ministerului Integrarii. Ca urmare a asimilarii tratatelor n dr eptul intern, art. 11 alin. 3 prevede ca n caz de contrarietate a unui tratat int ernational cu Constitutia, tratatul va putea fi ratificat numai dupa revizuirea acesteia, pentru punerea de acord a normei constitutionale ncalcate cu prevederil e tratatului. Este consecinta logica a principiului suprematiei Constitutiei nscr is n art. 1 alin. 5. Aceasta dispozitie trebuie corelata cu art. 148 lit. b confo rm careia Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii tratate lor si altor acorduri internationale. Concluzia fireasca a celor expuse este ca tratatele internationale au o pozitie infraconstitutionala, se afla deci sub Con stitutie. Subliniem ca este vorba de pozitia tratatelor fata de dreptul intern n sistemul national de drept, deoarece n planul dreptului international (de ex. n fa ta instantelor internationale) ntotdeauna dreptul international are suprematie, p rioritate fata de normele nationale (acest principiu este nscris n Conventia de la Viena privind dreptul tratatelor). Ct priveste forta juridica a tratatelor, n lip sa unor dispozitii exprese, urmeaza a se apela la principii, si anume la regula conform careia tratatul intentional dobndeste n dreptul intern, unde este direct a plicabil, forta jurica egala cu actul prin care statul si-a exprimat consimtamntu l de a deveni parte la tratat. Asadar, n concret, n Romnia un tratat internatioal a plicabil poate avea forta juridica egala cu a legii (ordonantei), cu a unei hota rri a Guvernului sau cu a unui act administrativ normativ al ministrului 2. Disti nct de situatia de drept comun reglementata de art. 11 din Constitutie, sunt viz ate expres raporturile dintre Dreptul international al drepturilor omului si dre ptul national romn. Sediul materiei l reprezinta art. 20 din Constitutie 3. Se poa te observa ca alin. 1 al art. 20 reglementeaza raporturile dintre tratatele inte rnationale n materia drepturilor omului si Constitutia Romniei, n timp ce alin. 2 v izeaza raporturile acestora cu legile interne. Asadar, n continuare vom analiza u rmatoarele chestiuni : A) Raportul dintre Constitutie si tratatele international e B) Raportul dintre legislatia interna si tratatele internationale ; A. n ceea c e priveste forta juridica a Constitutiei fata de tratatul international n materia drepturilor omului, nu se poate da un raspuns general valabil, situatia fiind d iferita, de la caz la caz. Vom identifica asadar situatii de infracons titutiona litate (situare pe o pozitie inferioara, ca forta juridica, a tratatului interna tional fata de Constitutie), egalitate de forta juridica si supraconstitutionali tate a tratatului international. 1 2 Publicata n M. Of. Nr. 23/12.01.2004 Corneliu Liviu POPESCU, Raporturile,p.38 3 Ar t 20 are urmatoarea redactare : (1)Dispozitiile constitutionale privind drepturi le si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate n concordanta cu De claratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romnia este parte. (2) Daca exista neconcordante ntre pactele si tratatele pr ivitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romnia este parte, si leg ile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului n c are Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. 103

1. Situatia pozitionarii tratatului international sub Constitutie se ntlneste n dou a ipoteze: Cnd dispozitiile tratatelor internationale sunt restrnse, vagi, impreci se, nedeterminate, iar dispozitiile constitutionale sunt clare, precise si mai f avorabile drepturilor omului, nu vom interpreta dispozitiile interne (mai favora bile) conform cu dispozitiile internationale (mai putin favorabile). Acest lucru este posibil datorita faptului ca tratatele internationale referitoare la drept urile omului nu contin dect un standard minim de garantie a drepturilor omului pe care statele trebuie sa-l respecte, de la care statele nu pot deroga, dar la ca re ele pot, la nivel national sa adauge o protectie sporita. Daca att norma inter nationala, ct si norma constitutionala sunt clare si precise, dar sunt contradict orii, nu mai e nevoie de interpretarea normei interne cu ajutorul normei interna tionale, deoarece alin. 1 al art. 20 vizeaza numai acele dispozitiile constituti onale privind drepturile si libertatile cetatenilor care au nevoie de interpreta re, numai n legatura cu acestea existnd obligatia de a fi interpretate si aplicate n concordanta cu tratatele internationale. Dar daca norma constitutionala este l impede si precisa ea va fi aplicata tocmai n virtutea claritatii sale n mod autono m, fara a se mai face apel la norma internationala, asa nct nu se va mai face apli carea art. 20 alin. 1. 2. Relativ la a doua situatie, n cazul identitatii de regl ementare ntre constitutie si tratatele internationale nu intervine nici un fel de problema de interpretare. n acest caz spunem ca tratatele au valoare constitutio nala (se afla pe aceeasi pozitie cu constitutia). 3. Va exista o situatie de sup raconstitutionalitate a tratatului international atunci cnd norma constitutionala este imprecisa, nedeterminata, generica (de exemplu referirile la situatii excep tionale, siguranta nationala, pericol public) si, distinct exista o norma internation ala clara si mai favorabila pentru drepturile omului. B. Alin. 2 al art. 20 se r efera la neconcordanta cu o lege, statund expres principiul fortei supralegislati ve a tratatului (tratatul are o forta juridica superioara legii interne). Legea interna contrara tratatului international nu este abrogata de tratat, ci ea devi ne inaplicabila. Astfel, n cazul ncetarii aplicarii tratatului international, lege a interna redevine activa.1 Concluzionnd putem spune ca, ntotdeauna n caz de confli ct ntre o norma internationala si una nationala n materia drepturilor omului se va aplica norma cea mai favorabila. 4.2. Definitia Constitutiei2 n istoria omenirii, ncepnd cu secolul al XVIII-lea, s-a impus CONSTITUTIA ca lege f undamentala a unui stat. Constitutia reflecta, n primul rnd, noua conceptie despre guvernare care a dus la prabusirea absolutismului monarhic, conceptie potrivit careia suveranitatea apartine natiunii, iar reprezentantii acesteia o pot exerci ta numai n conformitate cu un sistem strict de reguli, si n special cu respectarea libertatii individuale. n secolul al XVIII conceptul de "Constitutie" a fost ntel es ntr-o viziune larga, ce excede acceptiunea juridica si anume, ca o realitate p olitica si statala ce se identifica cu societatea respectiva. Aceasta pentru ca, n constitutie sunt consacrate, ca manifestare suprema a vointei nationale, princ ipiile fundamentale ale ntregii vieti economice, politice, sociale si juridice, p rincipii derivate din valorile fundamentale pe 1 2 Elena Simina TANAS ESCU, Stefan DEACONU, Op.cit., p. 47-49 Ioan MURARU, Simina T aNaSESCU, Op. cit., 2001, pp. 52-58, Ion DELEANU, Op. cit., pp. 258265. 104

care statul trebuie sa le apere si sa le promoveze. Iata de ce, adoptarea consti tutiei a devenit un important eveniment politic, social si juridic n viata statel or moderne. Rezulta ca, notiunea de Constitutie se refera la un fenomen complex, cu fatete filozofice, sociologice, politice si juridice, fenomen care a fost de numit constitutionalism. Cuvntul "constitutie" provine din limba latina, att de la substantivul constitutio, ct si de la verbul constituo,ere, care au mai multe se mnificatii, n speta nsemnnd "a orndui", "a aseza cu temei". n antichitatea romana, co nstitutio, sub aspect tehnico-juridic desemna fie o lege (constitutiile imperial e), fie un complex de legi care reglementau diferite domenii de organizare si ac tivitate a statului, denumite si legi fundamentale. Cu timpul, ncepe sa fie prefe rata expresia "constitutie" pentru a desemna legile de organizare a statului, ca legi fundamentale, aparnd la un moment dat, ideea unei singure legi fundamentale . Aceasta idee se desavrseste n secolul al XVIII-lea (secolul luminilor), cnd lupta mpotriva absolutismului monarhic face necesara adoptarea unei Carte fundamentale care sa fixeze drepturile cetatenilor si "regulile jocului" referitoare la pute re. Aceasta va fi Constitutia, care definind regulile fundamentale de functionar e a statului si garantnd drepturile fundamentale ale cetatenilor, apare ca o "bar iera" n calea arbitrariului puterii. Subliniem faptul ca ntotdeauna o constitutie va avea o ncarcatura politica dictata de prezenta si echilibrul unor forte politi ce, precum si de fluctuatia raporturilor dintre ele.1 Conceptia juridica actuala asupra constitutiei se poate exprima n doua sensuri diferite: n sens material si n sens formal. n sens material,(dupa obiectul, materia reglementarii) constitutia este ansamblul normelor fundamentale care a) reglementeaza relatiile sociale pri vind constituirea, competenta si functionarea organelor de stat; b) consfinteste , mai mult sau mai putin explicit, principiile sistemului social ; c) consacra s i garanteaza drepturile cetatenilor, mai mult sau mai putin detaliat, n functie d e realitatile existente n diferitele tari n momentul adoptarii constitutiei, precu m si obligatiile fundamentale ale cetatenilor. Fcaem precizarea ca, urmnd structu rile moderne, Constitutia Romniei, enunta materiile ce privesc drepturile si libe rtatile naintea altor problematici, fundamentnd prin aceasta nsemnatatea omului cet atean si alegator pe al carui consimtamnt se ntemeiaza nsasi legitimitatea autorita tilor politice si a ntregului esafodaj al puterilor statului 2 n sens formal, cons titutia este ansamblul reglementarilor, indiferent de obiect: a) elaborate n scri s; b) de un organ anume constituit (adunarea constituanta); c) potrivit unei pro ceduri specifice, de o exigenta deosebita. Aceste elemente de ordin formal confe ra constitutiei stabilitatea si forta juridica suprema. Utilizarea unilaterala a acestor criterii, conduce la definitii unilaterale, care nu exprima suficient d e corect fenomenul. Astfel, singur, criteriul formal exclude posibilitatea exist entei unor norme constitutionale sau chiar a unor constitutii 1 2 Victor DUCULESCU, Constanta CALINOIU, Georgeta DUCULESCU, Op.cit., p. 102 Ibidem p. 106 105

nescrise, ceea ce contravine realitatii. La rndul sau, criteriul material, aplica t pur si simplu, nu asigura suprematia constitutiei asupra legii ordinare. n conc luzie, cumulnd cele doua criterii, definim constitutia , n sensul contemporan al t ermenului , ca fiind actul juridic normativ suprem, exprimat de regula n forma sc risa, care cuprinde normele ce reglementeaza relatiile sociale fundamentale priv ind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii, act adoptat, de obicei, prin tr-o procedura specifica menita sa-i confere forta juridica suprema. Precizam ca , n ansamblul normelor constitutionale, un loc important l ocupa normele ce consfi ntesc, explicit sau implicit, principiile fundamentale ale sistemului social si normele care definesc si garanteaza drepturile si stabilesc ndatoririle fundament ale ale cetatenilor. 4.3. Formele Constitutiei Constitutiile cuprind reglementar i care se pot prezenta sub doua forme ce nu se exclud reciproc, si anume: - norm e cutumiare, alcatuind mpreuna o constitutie cutumiara; - norme codificate ntr-un document oficial si solemn, formnd constitutia 2 scrisa . A. Constitutia cutumiar a . Este constitutia nescrisa care se impune prin uzante, obiceiuri, precedente cu privire la constituirea, competenta si functionarea organelor puterii, inclus iv sub aspectul raporturilor dintre aceste organe, precum si dintre ele si cetat eni. n literatura de specialitate exista un curent formalist exclusivist care nea ga att "cutuma constitutionala" ct si "constitutia cutumiara".3 Realitatea istoric a impune nsa un alt adevar. Pna n sec.XVIII, cnd s-a cristalizat conceptul de consti tutie si s-a impus elaborarea ei n forma scrisa, organizarea politica a diferitel or state s-a realizat mai mult prin cutume. Este adevarat ca acum modelul consti tutiei cutumiare apartine unei perioade apuse, dar norma constitutionala cutumia ra continua sa coexiste cu cea scrisa, ndeplinind o functie completiva. Cu alte c uvinte, relatia dintre dreptul scris si dreptul cutumiar nu este una de oponenta , ci de completare. Cel mai bun exemplu, n acest sens, l constituie dreptul consti tutional cutumiar englez. Pentru a fi n prezenta unei norme constitutionale cutum iare, trebuie ndeplinite cteva conditii: a) repetarea constanta, ceea ce nseamna mu ltiplicarea identica a acelorasi atitudini, avnd acelasi sens, cnd sunt ntrunite ac eleasi conditii (repetitio); b) durata; repetarea aceleeasi atitudini trebuie sa se ntinda pe o perioada de timp relativ ndelungata. Ex. pentru formarea regimului parlamentar englez a trebuit sa treaca un secol si jumatare. c) claritatea; ace asta impune ca atitudinile, faptele sa nu fie susceptibile de mai multe interpre tari sau de echivocuri; d) consensul; din punct de vedere subiectiv, atitudinea respectiva trebuie sa fie perceputa ca legala, conforma cu o norma juridica, att de catre autoritati, ct si de catre corpul social (opinio necessitatis). 1 2 1 Ion DELEANU, Op. cit., pp. 265-270; Antonie IORGOVAN, Op. cit., pp. 57-59. Exist a Constitutii care se remarca prin concizie, de ex. Constitutia S.U.A. care are 7 articole si 27 de amendamente, dar si constitutii de dimensiuni impresionante cum este Constitutia Braziliei 245 articole sau a Indiei 395 articole. Victor DU CULESCU, Constanta CALINOIU, Georgeta DUCULESCU, Op.cit., p. 105 3 Atentie la di stinctie dintre notiunile: "cutuma constitutionala" si "constitutia cutumiara". Prima se constituie ntr-un stat care are o constitutie scrisa, pe cnd cea de-a dou a, n lipsa unei constitutii scrise, constituie corpul de norme fundamentale care guverneaza organizarea politica a societatii. 106

Constitutia cutumiara este o constitutie flexibila, n continua miscare de adaptar e la cerintele vietii sociale, dar, uneori, si greu de determinat si de aceea in comoda. n fapt, este greu de pastrat, perioade ndelungate, sensul originar al cutu mei si este greu, de asemenea, de stabilit cnd anume o cutuma a cazut n desuetudin e sau cnd s-a format o noua cutuma. n legatura cu normele constitutionale cutumiar e, exista doua reguli cu valoare de principii: 1) Cutuma nu poate modifica sau a broga o norma constitutionala scrisa, pentru ca daca am admite o asemenea situat ie am ajunge la un rezultat absurd: regula constitutionala cutumiara se poate fo rma prin violarea repetata a constitutiei scrise; 2) Cutuma completeaza constitu tia scrisa si sprijina interpretarea acesteia, cu conditia ca rolul completiv si interpretativ sa se manifeste la modul exigent si consecvent (altminteri s-ar a junge la denaturarea constitutiei scrise) B. Constitutia scrisa. Aceasta este fo rma moderna de constitutie si si propune sa substituie unor fapte disparate, uneo ri fara o coerenta evidenta, o ordine juridica clara, sistematica, rationala si, declarat, voluntara. Originile notiunii moderne de constitutie, ce semnifica o manifestare de vointa sub forma de act scris, oficial, sistematic, solemn, relat iv rigid, clar si precis, adoptat de regula, cu respectarea unui ritual legislat iv distinct, se afla n miscarea constitutionalista aparuta n Franta secolului XVII I, cu toate ca prima constitutie scrisa a fost Constitutia statului Virginia din 1776. n contextul starii de spirit a Revolutiei franceze a aparut evidenta neces itatea nlocuirii cutumelor vagi si incerte, generatoare de abuz, prin constitutia scrisa, vazuta ca instrument eficient de protectie n fata puterii, dar si ca un important mijloc de educatie morala si politica, prin intermediul caruia individ ul este ridicat la rangul de cetatean. Constitutiile nescrise reflecta traditii bo gate si o experienta dintre cele mai notabile, n special de ordin parlamentar si a organelor justitiei, dar ele nu pot sa suplineasca existenta unui corp de regu li precise, reunite ntr-un sigur document sistematic si integrator, de natura sa ofere prezentarea structurii politice a tarii n ansamblul sau, a drepturilor ceta tenesti, a modalitatilor si practicilor prin care se nfaptuiesc rapoturile dintre puterile statului 1. n concluzie, - constitutia cutumiara are o flexibilitate ca re i permite continua adaptare la realitate, nsa, uneori, este greu de determinat, ceea ce faciliteaza abuzul; - constitutia scrisa are incontestabilul avantaj al preciziei si coerentei, si este mai eficace dect cea cutumiara daca respecta dou a conditii esentiale: de a exprima cu adevarat vointa suprema a natiunii si de a fi perceputa ca atare; de a urma dinamica sociala. n caz contrar, constitutia sc risa devine o fictiune sau un anacronism. 4.4. Suprematia Constitutiei Principiul suprematiei constitutiei este una dintre cuceririrle cele mai importa nte ale dreptului constituional modern2. n virtutea pozitiei sale din vrful pirami dei actelor juridice Constitutia exercita o influenta hotartoare asupra elaborari i si fundamentarii ntregului sistem legislativ. 1 2 Victor DUCULESCU, Constanta CALINOIU, Georgeta DUCULESCU, Op.cit.p. 105 Ibidem, p. 169 107

Constitutia revizuita consacra expres principiul suprematiei n art. 1 alin. 51, g enernd n acest fel supralegalitatea constitutionala, astfel nct legea exprima vointa generala numai cu respectarea normei constitutionale.n sens larg si constitutia este o lege, dar nu o lege oarecare. Alegnd drept criterii: obiectul de reglement are, procedura de adoptare, modificare sau abrogare, precum si forta juridica, v om clasifica legile n trei categorii2: 1. legi constitutionale 3, 2. legi organic e; 3. legi ordinare. Precizam ca, aceasta clasificare este proprie sistemului de drept romanogerman, caracteristic Europei continentale. n sistemul de drept angl o-saxon, legile au aceeasi forta juridica, chiar daca sunt de importanta diferit a. 1)Legile constitutionale . a) Din punct de vedere al obiectului de reglementa re, legile constitutionale se refera la instituirea, organizarea si exercitarea puterii. Altfel spus, ele cuprind regulile privind guvernarea (determinarea auto ritatilor nvestite cu puterea publica si a modului lor de desemnare sau constitui re, repartizarea si, implicit, delimitarea competentelor ntre aceste autoritati, stabilirea formelor si mecanismelor de adoptare a deciziilor). Sub acest aspect, constitutia nu fixeaza doar cadrul si procedura impuse guvernantilor, ci determ ina si "breviarul" problemelor care fac obiectul guvernarii, adica specifica "ma teria" guvernarii. Pentru a limita puterea guvernantilor, constitutia sau legea constitutionala consfiinteste, implicit sau explicit, principiile vietii sociale din tara respectiva si cuprinde reglementarea, de principiu sau detaliata, a dr epturilor, libertatilor si ndatoririlor fundamentale ale cetatenilor. Toate acest ea reprezinta expresia culturii, a sistemului de valori, n ultima instanta, pe ca re se sprijina sistemul politic si juridic al statului respectiv. Celelalte legi , chiar daca reglementeaza asemenea aspecte, detaliaza doar prescriptiile consti tutionale si se subordoneaza cu totul acestora. b) Din punct de vedere formal, l egea constitutionla este supusa, de regula, altor rigori de adoptare sau modific are dect legile ordinare. Ea urmeaza o procedura speciala proprie. Acesta este cr iteriul distinctiv cel mai usor de sesizat. c) Din punct de vedere al fortei jur idice, legea constitutionala este superioara tuturor celorlalte legi, ceea ce at rage stricta aliniere a ntregului edificiu normativ la ceea ce stabileste legea c onstitutionala. 2)Legile organice Acestea sunt o categorie intermediara ntre legi le constitutionale si cele ordinare. De regula, ele au ca obiect de reglementare domeniile expres prevazute de Constitutie (de ex. sistemul electoral, organizar ea justitiei, organizarea administratiei publice). Textul Constitutiei precizeaz a tipurile de legi pe care le poate adopta Parlamentul Romniei n art. 72. Sunt enu merate mai multe relatii sociale a caror reglementare trebuie facuta prin lege o rganica. Acesta nu epuizeaza nsa domeniul rezervat legii organice. 1 Art. 1 alin. 5 are urmatoarea redactare : n Romnia, respecarea Constitutiei, a supr ematiei sale si a legilor este obligatorie. 2 Ion DELEANU, Op. cit., pp. 271-273 3 Observatii terminologice: n sensul de lege suprema, Constitutia si legea consti tutionala sunt sinonime.Cei doi termeni pot fi nsa folositi si n sensuri diferite: Constitutia, ca ansamblul, codul normelor constitutionale, iar Legea constituti onala, ca lege de modificare a Constitutiei. 108

Printr-o interpretare sistematica a articolelor Constitutiei se pot identifica s i alte domenii n care legea organica este cea care trebuie sa intervina. Pentru i dentificarea acestora Constitutia utilizeaza doua procedee : 1. cel direct, de n ominalizare n alt text dect cel al art. 72 a relatiilor sociale a caror reglementa re se realizeaza prin lege organica, de ex art. 5 alin. 1 relativ la cetatenie ; 2. interpretare sistematica a mai multor dispozitii constitutionale art. 44 ali n. 1 relativ la dreptul de proprietate raportat la art. 72 alin 3 lit. k, regimu l juridic al proprietatii si mostenirii. Prin nsumarea acestor procedee Constitut ia stabileste un domeniu rezervat legii organice destul de vast chiar daca limit at doar la materiile expres enumerate n art. 72 alin. 3, precum si la alte articl ole n care se prevede expres ca domeniul respectiv este reglementat prin lege org anica.1 Procedura lor de adoptare difera de cea a legilor ordinare, fiind mai pr etentioasa, fara a se situa, nsa, la nivelul de exigenta al procedurii de adoptar e a legilor constitutionale. Legea organica are o forta juridica inferioara cons titutiei, dar superioara legii ordinare. 3)Legile ordinare Sunt toate celelalte legi adoptate de puterea legiuitoare, n baza prerogativelor sale deliberative obi snuite. Analiznd cele de mai nainte rezulta urmatoarele: a) criteriul material (co ntinutul reglementarii) se repercuteaza asupra procedurii de adoptare a legilor, adica asupra criteriului formal. Relatiile sociale considerate importante de ad unarea constituanta trebuie reglementate la nivel primar printr-o procedura spec iala, mai dificila dect cea utilizata pentru reglementarea primara a relatiilor s ociala apreciate de aceeasi adunare constituanta drept mai putin importante pent ru societatea constituita n stat. b) criteriul clasificarii este n consecinta unul exclusiv subiectiv, care depinde de vointa adunarii constituante la un moment d at si care poate fi schimbat de puterea constituanta derivata.2 Referitor la for ta juridica a actelor normative n Romnia (Constitutie, legi organice, legi ordinar e, ordonante ale guvernului, hotarri ale guvernului, acte ale administratiei publ ice centrale si locale), facem urmatoarea observatie: pe masura ce scade sfera d estinatarilor, scade proportional si forta juridica. Att literatura de specialita te 3 ct si opinia publica percep suprematia constitutiei ca o axioma sacra si int angibila. Suprematia constitutiei nseamna ca aceasta se afla n vrful piramidei acte lor normative, pozitie detinuta, din urmatoarele considerente: - legitimeaza put erea; - confera autoritate guvernantilor si fixeaza cadrul n care acestia o pot e xercita ; - determina functiile si atributiile ce revin autoritatilor publice; dirijeaza, la modul esential, raporturile dintre autoritatile publice, precum s i dintre acestea si cetateni, consacrnd drepturile si ndatoririle fundamentale; indica sensul, scopul activitatii statale, adica valorile sociale (ideologice, p olitice, economice) pe care statul se ntemeiaza si pe care le serveste; - reprezi nta fundamentul si garantia esentiala a ordinii de drept; - este, n ultima instan ta, reperul decisiv pentru aprecierea validitatii tuturor actelor si faptelor ju ridice. 1 2 Elena Simina TANASESCU, Stefan DEACONU, Op.cit., p. 5- 6 Elena Simina TANASESCU, Cronica jurisprudentei Curtii Constitutionale a Romniei pe anul 2003 (I ), Revis ta de drept public, nr. 1/2004, p. 116-117 3 Ion DELEANU, Op. cit., p. 273 109

4.5. Elaborarea si adoptarea Constitutiei1 n legatura cu elaborarea si adoptarea constitutiei prima problema care se pune es te de a sti cine este puterea constituanta sau n alti termeni, de a stabili care este organul ndrituit sa elaboreze si sa adopte constitutia . Practica statelor d emonstreaza ca aceasta putere se poate prezenta n doua moduri: Putere constituant a originara si putere constituanta instituita sau derivata. A. Puterea constitua nta originara Puterea constituanta originara este o putere primara, care creaza o noua ordine de drept, ca expresie a unei noi conceptii filosofice si politice. Ea este forma de manifestare a puterii constituante atunci: - cnd apare un stat nou - cnd se produce o revolutie care nlatura sistemul existent pentru a-l nlocui c u altul nou. Constituirea si manifestarea unei asemenea puteri implica rezolvare a a doua probleme de o complexitate practica deosebita: prima - determinarea tit ularului puterii constituante originare, si a doua - legitimitatea operei sale c onstitutionale. I. n legatura cu prima problema, doctrina apreciaza ca titularul puterii constituante originare este conducerea grupului care a creat statul sau care a nfaptuit revolutia , avnd ca obiectiv , printre altele , instituirea unei n oi ordini politicojuridice. II. Legitimitatea operei constitutionale, adica atit udinea corpului social de a recunoaste si accepta cons titutia elaborata de cei ce si-au asumat puterea constituanta originara, este determinata de nsusi faptul istoric savrsit. Cu alte cuvinte, n aceasta situatie, se transforma un fapt istori c ntr-o noua ordine de drept. B. Puterea constitutanta instituita sau derivata Es te acea putere constituanta a carei organizare si functionare sunt stabilite pri ntr-o constitutie preexistenta. O astfel de putere nu va avea posibilitatea de a adopta o noua constitutie, ci numai de a o revizui pe cea existenta. Ea este de ci o putere conditionata prin reguli constitutionale prestabilite, att cu privire la organizarea si func tionarea ei, ct si cu privire la prerogative. Analiza ela borarii si adoptarii constitutiei se axeaza pe trei elemente principale: a) cine are initiativa elaborarii constitutiei ? b) cine este puterea constituanta, aut oritatea competenta sa o elaboreze si sa o adopte ? c) care modul de adoptare ? Folosind aceste elemente drept criterii de clasificare, vom identifica trei proc edee de elaborare si adoptare a constitutiei: 1) Procedeul monocratic; 2) Proced eul democratic; 3) Procedeele mixte. Procedeul monocratic conduce la asa-numita constitutie acordata sau Carta concedata. Aceasta este o constitutie acordata de monarh, ca stapn absolut, supusilor sai. n acest caz initiativa si puterea consti tuanta apartin regelui. Doctrina apreciaza ca acesta este cel mai rudimentar pro cedeu de adoptare a constitutiei si ca apartine istoriei. Ex. Constitutia france za acordata de Ludovic al XVIII-lea, n 1814. Procedeul democratic conduce la asanumita constitutie conventie. n acest caz, initiativa apartine fortelor politice care ntruchipeaza, la momentul respectiv, 1 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op. cit., 2001, pp. 64-69, Ion DELEANU, Op. cit., pp. 270271 si pp. 275-277; Antonie IORGOVAN, Op. cit., pp. 64-72.. 110

ideea de drept si de justitie si este opera unei adunari reprezentative special constituite, denumita conventie sau adunare constituanta. Denumirea "conventie" exprima acordul intervenit ntre membrii societatii, pentru a-si desemna reprezent antii care sa elaboreze si sa adopte constitutia. n acest caz, avem de-a face cu o adunare reprezentativa suprema, ntruct ea stabileste competentele puterilor stat ului, inclusiv ale parlamentului. Constitutia conventie este o inventie american a. ncepnd cu prima constitutie scrisa din 1776 (Constitutia statului Virginia), co nstitutiile statelor federate americane, precum si Constitutia Statelor Unite al e Americii au fost operele conventiilor. Constitutia-conventie a cunoscut perfec tionari succesive, de la aparitia ei si pna n prezent. Astfel, observndu-se la un m oment dat ca daca Adunarea constituanta poate hotar suveran, ea poate intra n deza cord cu cei care au ales-o, s-a adus corectivul referendumului. Aceasta nseamna c a, dupa adoptarea ei de catre conventie, cu majoritate calificata, constitutia e ste supusa ratificarii populare. De regula, cons titutia intra n vigoare pe data referendumului, evident daca rezultatul acestuia este favorabil, fara a mai fi n ecesara promulgarea de catre seful statului. Exemplu de astfel de constitutie: C onstitutia romna din 1991, revizuita n 2003. n ceea ce priveste procedeele mixte se disting doua categorii: 1) combinatia monocratie - democratia directa; 2) combi natia monocratie - democratie reprezentativa. 1) n primul caz se obtin asa-numite le constitutii Statut sau plebiscitare. Initiativa acestor constitutii apartine monarhului, puterea constituanta, de asemenea, nsa cu amendamentul acceptarii de catre popor prin plebiscit. Puterea monarhului se manifesta si prin faptul ca in trarea n vigoare se face prin sanctiune regala. Exista doua diferente esentiale nt re referendum si plebiscit, desi, n materie adoptarii constitutiei, ambele reprez inta o modalitate de consultare a cetatenilor. n cadrul plebiscitului nsa, spre de osebire de referendum, nu se poate vorbi de o vointa a reala a ntregii natiunii, deoarece pe de o parte poporul, este reprezentat printr-un corp electoral restrns , iar pe de alta parte acest corp electoral este controlat de monarh, fiind prac tic pus n situatia de a accepta vointa acestuia. Exemplu : Constitutia dictaturii regale din Ro mnia, supusa plebiscitului din 24 februarie 1938. 2) Combinatia mo nocratie - democratie reprezentativa a produs asa-numitele constitutii pact. Con stitutia pact este rezultatul unui acord dintre rege si parlament, considerat ca reprezentant al poporului. De regula, clauzele acestui pact, care exprima o dim inuare a puterii regale n favoarea parlamentului, au fost impuse monarhului dupa anumite miscari revendicative sau cu ocazia ocuparii unui tron vacant. Exemple : Constitutia Frantei din 1830, cnd Louis Phillippe d'Orleans este chemat pe tronu l vacant, iar acesta accepta Charta propusa de Parlament ; Constitutia Romniei di n 1866. 4.6. Modificarea Constitutiei1 Fiind un rezultat al evolutiei istorice, constitutia nu se poate situa n afara is toriei, transformarile istorice determinnd, n mod necesar, transformari ale consti tutiei. n acelasi timp, ntruct reprezinta o reforma profunda, constitutia are nevoi e de timp pentru a -si produce efectele, de unde necesitatea stabilitatii ei. O parte dintre constitutionalisti, si puterile constituante au manifestat preocupa ri deosebite pentru a asigura constitutiei o ct mai mare stabilitate n timp. S-a m anifestat nsa si conceptia opusa, care apreciaza capacitatea constitutiei de a se adapta la schimbari, ca o necesitatea fireasca. Rezultatul a fost aparitia unor 1 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op. cit., 2001, pp. 69-72, Ion DELEANU, Op. cit., pp. 277278; Antonie IORGOVAN, Op. cit., pp. 72-73 111

constitutii bazate pe conceptii de stabilitate diferite. S-a ajuns astfel, la cl asificarea constitutiilor, dupa criteriul stabilitatii, n : suple (flexibile) si rigide. Initial, s-a considerat ca supletea este caracteristica numai constituti ilor cutumiare, constitutiile scrise fiind rigide prin definitie. Fenomenul cons titutional a aratat nsa ca singura, forma de exprimare nu poate caracteriza pe de plin flexibilitatea constitutiei si atunci s-a recurs la o departajare bazata pe 3 considerente: - cine poate avea initiativa revizuirii constitutiei; - cine ar e dreptul sa o modifice; - care este procedura de revizuire. S-a convenit ca, da ca o constitutie se modifica n acelasi mod ca si legile ordinare, atunci ea este supla , iar daca revizuirea se face printr-un procedeu special, diferit, n sensul de mai exigent, dect pentru legile ordinare, atunci constitutia este rigida. O c onstitutie rigida este cea care se modifica printr-o procedura mai exigenta dect procedura prin care se modifica legile obisnuite dintr-un sistem de drept dat si nu o constitutie care se modifica mai greu. O constitutie supla este cea care s e modifica prin aceleasi proceduri ca si legile obisnuite din respectivul sistem de drept. Ambele prezinta avantaje si inconveniente. Constitutiile rigide subli niaza valoarea si autoritatea Constitutiei promovnd un sistem de valori n cadrul c aruia o schimbare constitutionala trebuie efectuata ntotdeauna n anumite forme. Ac easta are o deosebita importanta n planul valorilor politice, dar cere timp si de sfasurarea mai multor operatiuni la mai multe nivele. Sistemul constitutiilor fl exibile faciliteaza revizuirea, dar punnd pe picior de egalitate constitutiile cu legile ordinare dilueaza semnificatia constitutiei, a valorii sale de lege fund amentala. Procedeele de rigidizare utilizate n textul constitutiilor sunt de doua feluri: A. Interdictii: I) dispozitii care interzic la modul absolut, pentru to tdeauna, modificarea anumitor prevederi ale constitutiei. O asemenea ncercare de rigidizare a fost criticata n doctrina considerndu-se ca valoarea unor astfel de p revederi este nula, caci puterea constituanta de astazi nu are nici o putere lim itativa asupra puterii constituante de mine.Exemple : Constitutia franceza din 18 84 stipula ca forma republicana de guvernamnt nu poate face obiectul revizuirii. Aceeasi prevedere o regasim si n Constitutia Romna din 1991. II) dispozitii care i nterzic modificarea constitutiei pentru o anumita perioada de timp prestabilita. Exemplu : Constitutia franceza de la 1791 interzicea orice propunere de modific are pe timpul primelor doua legislaturi - ceea ce nsemna 4 ani; Constitutia ameri cana de la 1787 prevedea ca nici o modificare nu putea fi adusa pe o perioada de 21 de ani. III) dispozitii care interzic modificarea constitutiei n anumite situ atii. Exemplu : Constitutia franceza din 1946 a stabilit ca nici o procedura de revizuire nu poate fi folosita n caz de ocupatie a tarii de catre forte straine. B. Dispozitii care stabilesc procedura speciala de modificare a constitutiei, avn d n vedere reglementarea initiativei si a competentei de modificare a constitutie i. Exemplu : Constitutia franceza din 1958 (n vigoare si n prezent) prevede la art .89 ca initiativa revizuirii apartine Presedintelui Republicii, la propunerea pr imului ministru, precum si membrilor parlamentului. Propunerea sau proiectul de revizuire trebuie votat n termeni identici, cu majoritate simpla, att de Adunarea Nationa la ct si de Senat. 112

Pentru a vedea relativitatea eficientei practice a procedeelor de rigidizare, at unci cnd constitutia nu este corelata cu realitatea sociala, vom prezenta exemplu l Constitutiei franceze din 1791. Aceasta prevedea o procedura de revizuire extr em de complicata care necesita, n cel mai bun caz, 10 ani. n realitate, aceasta co nstitutie a durat 10 luni si jumatare. Continund exemplificarea, aratam ca, n ciud a procedeelor complicate de rigidizare utilizate, istoria constitutionala a Fran tei a consemnat, n perioada 1791-1944, un numar de 15 constitutii, perioade lipsi te de constitutie si o constitutie care nu a fost aplicata niciodata (cea din 17 93). n acest rastimp, Franta a cunoscut nu numai o varietate, dar si o alternanta de regimuri politice: monarhie, regimuri dictatoriale, republica. Din cele prez entate, reiese ca, rigidizarea formala nu conduce, ea singura, la stabilitate. E sentiale ramn receptarea Constitutiei de catre societate si stabilitatea sociala. n functie de realitatile tarii, constitutia va trebui sa cuprinda reglementari p rivind initiativa, competenta si procedura de revizuire suficient de exigente, p entru a conferi constitutiei suprematia asupra legii ordinare si stabilitatea ne cesara pentru inducerea reformei, dar care, n acelasi timp, sa faca posibila modi ficarea constitutiei n situatiile n care se manifesta schimbari importante sub asp ect economic si ideologic, cu o amploare semnificativa, sub aspect social. Const itutia romna interzice revizuirea pe durata starii de asediu, a starii de urgenta sau n timp de razboi, printr-o astfel de prevedere constituanta urmarind ca revi zuirea constitutiei sa se poata face n conditii de calm poilitc n tara, cu exclude rea posibilitatii amestecului sau a inteventiei straine . n fine Constitutia Romni ei stabileste unele domenii n care nici o initiativa de revizuire nu poate fi acc eptata . Astfel, potrivit art. 152 nu pot forma obiectul revizuirii caracterul n ational, independent unitar si indivizibil al statului, forma repub licana de gu vernamnt, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala. Nu pot sa fie primite nici initiativele care urmaresc suprima rea drepturilor si libertatilor politice sau a garantiilor lor.Unul din elemente le ce nu pot forma obiectul revizuirii si anume caracterul suveran ( independent ) al statului va ridica unele dificultati n procesul de integrare n Uniunea Europe ana, deoarece o astfel de integrare presupune renuntarea (transferul) la anumite prerogative ale statului n favoarea structurilor de la nivelul Uniunii. 4.7. Suspendarea si abrogarea Constitutiei1 Istoria omenirii a demonstrat aparitia, n viata statelor, a unor perioade de criz a grava, adica de disfunctie, de perturbare importanta a functionarii sistemului social. n aceste situatii, statul trebuie sa faca fata unor dificultati exceptio nale. Pentru a le surmonta, se impune sacrificarea libertatii, caracteristica st arii de normalitate, sub imperiul necesitatii. Mai precis, daca n conditii normal e cerintele vietii sociale pot fi si trebuie solutionate cu respectarea tuturor drepturilor constitutionale ale cetatenilor, n situatiile de criza grava a sistem ului social, cnd se pune problema salvarii de la colaps, guvernarea trebuie sa po ata lua cu eficacitate maxima si n timp util masurile adecvate, ceea ce presupune ngradirea libertatilor cetatenesti . Rezulta ca, pentru surmontarea situatiilor de criza grava este nevoie de o ordine publica ce se caracterizeaza prin reducer ea drepturilor constitutionale si prin concentrarea puterii. Evident, acest mod de guvernare nedemocratic trebuie sa fie acceptat de corpul social. Acesta trebu ie sa fie animat de vointa de a mentine regimul statal 1 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op. cit., 2001, p. 73 113

existent cu pretul unor sacrificii, si de convingerea ca, acest regim poate fi s alvat doar prin utilizarea temporara a unei puteri de comanda. Iata, deci, n ce t ermeni se pune problema suspendarii constitutiei. Suspendarea constitutiei semni fica ncetarea, pe o perioada de timp determinata , a efectelor tuturor sau doar a unora dintre prevederile constitutionale . Indiferent de faptul ca unele consti tutii permit, altele interzic posibilitatea suspendarii, iar o alta categorie nu contin prevederi de acest gen, practica a demonstrat ca n anumite perioade de cr iza, n fapt, suspendarea se produce. Constitutiile se suspenda prin proclamarea s tarii de urgenta, de necesitate, de asediu sau de razboi, ori prin lovituri de s tat sau revolutii. Precizam ca, nu toate suspendarile de constitutii corespund r ealmente necesitatii salvarii nationale. Istoria cunoaste destule cazuri cnd susp endarea s-a produs doar ca urmare a luptelor pentru acapararea puterii. n ceea ce priveste abrogarea constitutiei, aceasta semnifica ncetarea definitiva a efectel or unei constitutii si se produce prin aparitia unei noi constitutii. 4.8. Controlul constitutionalitatii legilor 4.8.1. Notiunea de control al consti tutionalitatii legilor 1 Pentru ca suprematia constitutiei sa devina realitate, nu este suficient sa fie proclamata, ea trebuie si garantata. Astfel a aparut necesitatea controlului con stitutionalitatii legilor, adica a verificarii conformitatii lor cu constitutia, dupa o procedura bine definita, si a sanctionarii eventualelor abateri. S-a pus nsa problema: cine sa exercite acest control? O prima posibilitate ar fi ca aces t control sa fie exercitat chiar de Parlament. Dar n acest fel se ajunge la confu ziunea judecatorului cu partea, ceea ce, n principiu, exclude, de fapt, controlul . O alta posibilitate ar fi exercitarea controlului de un organ exterior Parlame ntului. Dar, teoretic, este greu de admis, ntruct da impresia ca acest organ s-ar situa deasupra Parlamentului. Care au fost si sunt, totusi, solutiile practice? Modalitatile controlului de constitutionalitate a legilor sunt: absenta oricarui control; controlul exercitat de opinia publica; controlul prin referendum; cont rolul exercitat de un organ politic; controlul jurisdictional si controlul print r-un organ unic, special si specializat. 4.8.2. Modalitatile controlului de constitutionalitate a legilor 2 Absenta oricarui control. Se bazeaza pe ideea ca institutionalizarea controlului constitutionalitatii legilor contravine principiului suprematiei reprezentantei nationale. n acest caz functioneaza prezumtia ca reprezentanta nationala se cara cterizeaza printr-o responsabilitate care o determina sa se autolimiteze la resp ectarea constitutiei. Aceasta solutie se aplica n Belgia, Olanda, Israel, Noua Ze elanda. Argumentarea absentei controlului are n vedere considerente politice si j uridice, dintre care mentionam: - legea este expresia vointei generale, vointa g enerala este suverana, iar puterea suverana este prin definitie puterea care nu se supune nici unui control; - ntruct numai parlamentul reprezinta natiunea, el ra spunde exclusiv n fata poporului pentru activitatea sa si nici un alt organ nu po ate avea un titlu legitim pentru a infirma vointa reprezentantei nationale; 1 2 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op. cit., 2001, pp. 88-91 Ibidem, pp. 92-98; Ion DELEANU, Op. cit., pp. 279-311 114

- cu prilejul adoptarii legilor, parlamentul realizeaza implicit si controlul co nformitatii lor cu constitutia, acest control prealabil si preventiv, facnd de pr isos un eventual control posterior si sanctionator; - nimeni nu se poate conside ra mai competent dect nsusi organul legiuitor pentru a aprecia ce este sau nu cons titutional. Controlul prin opinia publica. A fost proclamat de Adunarea constitu anta franceza din 1791, spunndu-se ca atunci cnd guvernamntul violeaza drepturile p oporului, insurectia este pentru popor nu numai un drept, ci si o ndatorire. Rezu lta, de aici, ca revolta, insurectia devine sanctiunea neconstitutionalitatii ac telor de guvernare. Acest procedeu a fost calificat ca primitiv, n afara exigente lor pe care le implica o constitutie scrisa, ntruct, sanctiunea neconstitutionalit atii ar putea fi mai arbitrara dect delictul de neconstitutionalitate. Controlul prin referendum. Apare ca forma de control cea mai democratica. Ea se practica n unele state ca modalitate de asociere a poporului la procesul legislativ. Dar cte va inconveniente serioase nu pot fi ignorate: - consultarea poporului prin refer endum se face, mai ales, n considerarea unor semnificatii si implicatii politice, or neconstitutionalitatea, n sens strict, este o problema de specialitate juridi ca, si ca atare, este greu de acceptat ca solutia rezultata din referendum va fi indubitabil pertinenta si corecta, mai ales atunci cnd se pun probleme complexe care nu pot fi turnate n tiparul DA sau NU; - organizarea referendum -ului este l aborioasa si costisitoare, devenind practic imposibila atunci cnd se invoca frecv ent situatii de neconstitutionalitate; Controlul exercitat printr-un organ polit ic. Acest sistem a fost propus si experimentat, cu rezultate discutabile, n Frant a. El are la baza urmatoarele idei: - desi prin obiectul sau, controlul constitu tionalitatii legilor este de natura juridica, el viznd asigurarea conformitatii l egilor cu constitutia, are totusi si valente de control politic, urmrind asigurar ea suprematiei si intangibilitatii asezamntului politic si juridic fundamental al statului; - daca legea este expresia manifestarii de vointa a unei adunari repr ezentative, atunci controlul conformitatii legii cu constitutia trebuie sa apart ina logic, moral si politic, tot unui corp reprezentativ. Controlul exercitat pr intr-un organ politic ramne, nsa, discutabil sub anumite aspecte, dintre care ment ionam: - instituirea unei autoritati politice, n afara parlamentului, cu drept de control asupra lui, vine n contradictie cu rolul reprezentativ al parlamentului; - controlul constitutionalita tii legilor cuprinde, n esenta sa, o importanta co mponenta juridica, astfel nct el nu poate fi fondat si desfasurat din perspectiva unor premise exclusiv politice. Controlul printr-un organ jurisdictional. Este c onsiderat, de o mare parte a doctrinei mai eficace dect controlul politic si mai potrivit cu natura lucrurilor, din urmatoarele considerente: - problema conformi tatii unei legi cu constitutia este o problema prin excelenta juridica, si anume de a stabili daca organul legiuitor, exercitndu-si prerogativele sale legislativ e a actionat sau nu n limitele competentei constitutionale, or aceasta operatiune o pot face cel mai bine, datorita statutului lor, magistratii; - procedura juri sdictionala, chiar daca s-ar abate de la regulile dreptului comun, confera prin sine nsasi garantii suficiente pentru solutii echitabile (independenta judecatori lor, si deci impartialitatea lor, contradictorialitatea, obligatia motivarii sol utiei). Controlul jurisdictional poate functiona n doua sisteme: - concentrat, at unci cnd competenta acestuia apartine numai instantei supreme 115

- difuz, atunci cnd competenta, n acest domeniu, revine tuturor instantelor judeca toresti, indiferent de gradul lor. Primul sistem confera o mai mare autoritate a ctului de control si poate viza o lege n ansamblu. Al doilea sistem se limiteaza la un litigiu prezent si actual, precum si la textul de care depinde judecarea c auzei, iar deciziile adoptate n cadrul sau se bucura numai de o autoritate relati va, producnd efecte inter partes, care pot fi extinse, cel mult, prin modalitatea precedentului judiciar. Cu toate avantajele lui, acest tip de control nu este s cutit de observatii critice: - adesea, judecatorii sunt obligati sau tentati sa alunece de la aprecierea juridica a operei legislative, la aprecierea ei politic a; - procedeul judiciar poate deveni o arma a puterii executive, pentru reglarea unor diferende cu puterea legiuitoare sau un instrument al puterii judecatorest i n raporturile ei, uneori tensionate, cu celelalte doua puteri; - organele judec atoresti devin, vrnd-nevrnd, o ramura a puterii legislative sau, ceea ce este si m ai grav, pot deveni o veritabila putere de guvernare, o autoritate deasupra tutu ror celorlalte; - puterea judecatoreasca, alcatuita din persoane care se bucura de inamovibilitate si independenta, poate fi nu numai impartiala, ci si discreti onara; - decizia judecatoreasca, chiar gresita fiind, odata intrata n puterea luc rului judecat, nu poate fi retractata, ea putnd astfel crea si ntretine o situatie de confuzie juridica. Controlul printr-un organ unic, special si specializat. A aparut ntre anii 1920-1930 n Cehoslovacia si Austria, raspndindu-se dupa al doilea razboi mondial aproape n toata Europa. Promotorul acestui sistem, care a devenit modelul european, a fost Hans Kelsen. Controlul printr-un organ unic, special s i specializat prezinta, cel putin, urmatoarele avantaje: - degreveaza jurisdicti ile de drept comun de competenta de a verifica, n litigiile dintre particulari, c onstitutionalitatea legilor, eliminndu-se astfel din domeniul constitutionalitati i practica judiciara contradictorie ; - confirmarea conformitatii legii cu const itutia, sau dimpotriva, infirmarea acesteia este opozabila tuturor, producnd deci un efect mult mai puternic dect autoritatea lucrului judecat a unei decizii judi ciare, care n principiu produce efecte doar ntre parti; - cadrul strict n care se r ealizeaza verificarea constitutionalitatii legii reduce considerabil insecuritat ea juridica. n concluzie, comparnd diferitele sisteme, cu avantajele si dezavantaj ele lor, rezulta ca, daca necesitatea controlul constitutionalitatii legilor apa re perfect justificata, modalitatile lui de exercitare ramn imperfecte si discuta bile. Aceasta nu mpiedica, nsa, utilizarea lor n practica, fiecare stat adoptnd moda litatea pe care o considera adecvata. 4.9. Controlul constitutionalitatii legilor n Romnia Prin continutul si pozitia sa constitutia comanda ntregului drept. Controlul cons titutionalitatii legilor este o garantie necesara a traducerii n concret a princi piilor si normelor constitutionale. Constitutia Romniei ncredinteaza controlul con stitutionalitatii legilor unei autoritati publice denumite Curtea Constitutional a. Aceasta institutie si gaseste reglementarea n art.142-147 din Constitutie, prec um si n Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutiona le republicata 1. Dispozitii privind 1 Legea nr. 47/1992 a fost republicata pentru a doua oara n M. Of. Nr. 502 din 3 iu nie 2004 dndu-se textului o noua numerotare 116

competenta Curtii Constitutionale se mai gasesc si n alte legi, ca de exemplu Leg ea nr. 124/2000 privind structura personalului Curtii Constitutionale 1 sau Lege a nr.370/2004 privind alegerea Presedintelui Romniei. O dispozitie nou introdusa dupa revizuire2 ncredinteaza Curtii Constitutionale rolul de garant al suprematie i Constitutiei, ceea ce pune n evidenta o data n plus, pozitia supraordonata a Con stitutiei n cadrul ierarhiei sistemului juridic 4.9.1.Organizarea Curtii Constitutionale a Romniei3 Curtea Constitutionala a Romniei este formata din 9 judecatori numiti pentru o du rata de 9 ani, fara posibilitatea de prelungire sau rennoire a mandatului. Judeca torii sunt numiti dupa cum urmeaza : 3 de catre Camera Deputatilor, 3 de catre S enat si 3 de catre Presedintele Romniei. Presedintele Curtii Constitutionale este ales, dintre judecatorii Curtii, de catre acestia, prin vot secret, pentru o du rata de 3 ani. Membrii Curtii Constitutionale se rennoiesc, la fiecare 3 ani, cu cte o treime, procedeu ce permite mbinarea experientei si continuitatii cu noile t endinte politico-juridice. Conditiile constitutionale pentru a putea candida la functia de judecator al Curtii Constitutionale sunt urmatoarele: 1. pregatire ju ridica superioara; 2. nalta competenta profesionala; 3. o vechime de cel putin 18 ani n activitatea juridica sau n nvatamntul superior juridic. n activitatea lor, jud ecatorii sunt independenti n exercitarea mandatului si inamovibili pe durata aces tuia (imposibilitatea celor ce i-au numit de a-i revoca). Ei nu pot fi trasi la raspundere pentru opiniile si voturile exprimate la adoptarea solutiilor. De ase menea, judecatorii Curtii Constitutionale nu pot fi arestati sau trimisi n judeca ta penala dect cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputatilor, al Senatul ui sau a Presedintelui Romniei, dupa caz, la cererea Procurorului General de pe ln ga nalta Curte de Casatie si Justitie. Trebuie observat ca activitatea Curtii Con stitutionale nu priveste numai controlul constitutionalitatii legilor, ci cuprin de si alte domenii strns legate de aplicarea si respectarea Constitutiei. Avnd n ve dere complexitatea si natura atributiilor Curtii Constitutionale, precum si prev ederile potrivit carora se realizeza aceste atributii, ea poate fi considerata o autoritate politico-juridictionala. Caracterul politic rezulta din modul de des emnare a membrilor Curtii Constitutionale si din natura unor atributii, iar cara cterul jurisdictional din independenta si inamovibilitatea judecatorilor, din pr incipiile de organizare si functionare. Caracteristice pentru Curtea Constitutio nala sunt si dispozitiile legale potrivit carora aceasta este unica autoritate d e jurisdictie constitutionala din Romnia, este independenta fata de orice alta au toritate publica, iar competenta sa nu poate fi contestata de nici o autoritate publica. 4.9.2 Atributiile Curtii Constitutionale 4 Art. 146 din Constitutie stabileste urmatoarele atributii ale Curtii Constitutio nale: I. controlul de constitutionalitate al anumitor acte normative, dupa cum u rmeaza: 1 2 3 4 Publicata n M. Of. Nr. 331 din 17 iulie 2000 Art. 142 alin 1 din Constitutie Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op. cit., 2004, pp. 265-266 Ioan MURARU, Simina TANAS ESCU, Op. cit., 2004, pp. 266-271 117

1. Controlul constitutionalitatii legii, care se poate exercita n doua modalitati : a) controlul prealabil sau anterior; b) controlul ulterior (posterior). a) Con trolul prealabil (preventiv) se exercita asupra legilor votate de Parlament naint ea promulgarii lor de catre Presedintele Romniei. b) Controlul ulterior(sanctiona tor) priveste legile intrate n vigoare si se realizeaza prin procedura numita "ex ceptia de neconstitutionalitate". Exceptia de neconstitutionalitate este un proc edeu juridic care permite partilor aflate ntr-un proces la o instanta judecatorea sca sau de arbitraj comercial sa ceara Curtii Constitutionale, prin instanta n fa ta careia se gasesc, sa se pronunte asupra constitutionalitatii textului legal d e care depinde judecarea cauzei. Cu alte cuvinte este un procedeu de aparare, de fensiv, n care astepti sa ti se aplice legea pentru a o ataca: se ataca actul de aplicare concreta a legii, cerndu-se constatarea faptului ca dispozitia legala pe care se ntemeiaza actul de aplicare este neconstitutionala si deci trebuie nlatur ata. Exceptia poate fi invocata numai daca de ea depinde judecata cauzei, are le gatura directa, adica are relevanta . Declansarea procedurii exceptiei de necons titutionalitate determina suspendarea judecatii, conform art. 29 alin. 5 din leg e si se face printr-o ncheiere motivata. Daca exceptia este inadmisibila, fiind c ontrara prevederilor art. 29 alin. 1,2 si 3, potrivit aceluiasi articol, alineat ul 6, instanta o respinge printr-o ncheiere motivata. ncheierea poate fi atacata n umai cu recurs la instanta imediat superioara, n termen de 48 de ore de la pronun tare, iar recursul se judeca n termen de 3 zile. Acest procedeu are o importanta deosebita, ntruct permite cetatenilor accesul, ntr-o maniera indirecta, la Curtea C onstitutionala. Mentionam ca, potrivit art.29 din Legea privind organizarea si f unctionarea Curtii Constitutionale, nu pot face obiectul exceptiei prevederile l egale a caror neconstitutionalitate a fost stabilita printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale. Potrivit art. 146 lit. d din Constitutia Romniei reviz uita n anul 2003, exceptia de neconstitutionalitate poate fi ridicata si direct d e Avocatul Poporului, cu privire la o lege sau ordonanta sau a unei dispozitii d intr-o lege sau ordonanta. 2. Controlul constitutionalitatii tratatelor sau alto r acorduri internationale este o atributie noua, deosebit de importanta, n contex tul cresterii numarului si importantei acestora. Pentru a putea determina daca n cazul acestei atributii a Curtii aceasta efectueaza un control prealabil sau ult erior trebuie sa se faca trimitere la art. 11 alin. 3 care prevede ca, n cazul n c are un tratat la care Romnia urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei . Asadar, controlul conformitatii unui tratat cu Constitutia se va efectua anter ior ratificarii lui de catre Parlament, astefl nct vom concluziona ca n acest caz C urtea exercita un control preventiv. 3. Un alt act supus controlului de constitu tionalitate este initiativa de revizuire a Constitutiei. n acest caz se constata o situatie paradoxala ntruct o initiativa de revizuire este prin ea nsasi contrara co nstitutiei. Paradoxul nsa e doar aparent, pentru ca, n acest caz, Curtii Constitut ionale i revine misiunea de a se pronunta daca initiativa de revizuire s-a facut cu respectarea conditiilor prevazute de art.150 1 din Constitutie si daca nu dep aseste 1 Art. 150 din Constitutie statueaza: "(1) Revizuirea Constitutiei poate fi initia ta de Presedintele Romniei la propunerea Guvernului, de cel putin o patrime din n umarul deputatilor sau al senatorilor, precum si de cel putin 500.000 de cetaten i cu drept de vot. (2) Cetatenii care initiaza revizuirea Constitutiei trebuie s a provina din cel putin jumatate din judetele tarii, iar n fiecare din aceste jud ete sau n municipiul Bucuresti trebuie sa fie nregistrate cel putin 20.000 de semn aturi n sprijinul acestei initiative." 118

limitele revizuirii impuse de art.152 1 din Constitutie. Si n aceasta situatie co ntrolul efectuat de Curtea Constitutionala este un control preventiv. Mentionam ca aceasta este singura situatie n care Curtea Constitutionala se autosesizeaza. 4. Controlul constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului. Mentionam ca Par lamentul elaboreaza si adopta 3 regulamente : Regulamentul Camerei Deputatilor, Regulamentul Senatului si Regulamentul sedintelor comune ale celor doua camere, iar controlul constitutionalitatii acestora are un caracter posterior, sanctiona tor. n cazul acestui control Curtea poate fi sesizata doar de unul dintre presedi ntii celor doua camere sau de un grup de cel putin 50 de deputati, respectiv 25 senatori. 5. n ceea ce priveste ordonantele Guvernului, acestea sunt supuse contr olului de constitutionalitate numai pe calea exceptiei de neconstitutionalitate. Acest fapt este datorat naturii juridice a ordonantei care este determinata de art.115 din Constitutie, ce reglementeza institutia "delegarii legislative". Pot rivit textului constitutional Guvernul poate fi abilitat, de catre Parlament, pr intr-o lege speciala sa emita ordonante n domenii care nu fac obiectul legilor or ganice. Rezulta ca, ordonantele contin, de fapt, norme cu putere de lege. Potriv it art.108 din Constitutie, ordonantele intra n vigoare daca ndeplinesc, cumulati v, urmatoarele conditii: a) sunt semnate de primul ministru; b) sunt contrasemna te de ministrii care au obligatia punerii lor n executare; c) sunt publicate n Mon itorul Oficial al Romniei. Se remarca faptul ca, ordonantele intra n vigoare fara a fi promulgate de Presedintele Romniei. Iata motivul pentru care ele nu pot face obiectul unui control prealabil de constitutionalitate, ci numai al controlului posterior, pe calea exceptiei de neconstitutionalitate. 6. Controlul constituti onalitatii initiativei legislative populare care este reglementata de art.74 ali n.1 si 2 din Constitutie. Potrivit acestor texte, initiativa legislativa se poat e exercita de un numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot. Acestia trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar n fiecare dint re acestea sau n municipiul Bucuresti, trebuie sa fie nregistrate cel putin 5.000 de semnaturi n sprijinul initiativei. De asemenea, se prevede ca, nu pot face obi ectul initiativei legislative a cetatenilor problemele fiscale, cele cu caracter international, amnistia si gratierea. Rezulta ca initiativa legislativa popular a trebuie sa respecte o serie de reguli constitutionale. Verificarea respectarii acestor constrngeri revine Curtii Constitutionale. n afara celor mentionate, Curt ea Constitutionala mai are si alte atributii, si anume : II. vegheaza la respect area procedurii pentru alegerea Presedintelui Romniei si confirma rezultatele suf ragiului . Aceasta atributie constitutionala este detaliata prin Legea nr. 370/2 004 privind alegerea Presedintelui Romniei. Enumeram exemplificativ cteva dintre a ctivitatile efectuate de Curtea Constitutionala n exercitarea acestei atributii: n registreaza cte un exemplar din propunerile de candidatura, solutioneaza contesta tiile mpotriva solutiilor date de 1 Art. 152 din Constitutie prevede:"(1) Dispozitiile prezentei Constitutii privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al satului romn, forma r epublicana de guvernamnt, integritatea teritoriului, independenta justitiei, plur alismul politic si limba oficiala nu pot forma obiectul revizuirii. (2) De aseme nea, nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea dreptur ilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora. (3 ) Constitutia nu poate fi revizuita pe durata starii de asediu sau a starii de u rgenta si nici n timp de razboi." 119

catre birourile electorale de circumscriptie, valideaza sau anuleaza alegerile, publica rezultatul alegerilor prezidentiale n presa si n Monitorul Oficial. III. c onstata existenta mprejurarilor care justifica interimatul1 n exercitarea functiei de Presedinte al Romniei si comunica cele constatate Parlamentului si Guvernului ; IV. avizeaza propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romniei. Pot rivit art. 95 din Constitutie decizia n acest caz apartine Parlamentului, dar se cere si avizul consultativ al Curtii; V. atributia de a veghea la respectarea pr ocedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului2 si de a confirma rez ultatele acestuia ; VI. constatarea neconstitutionalitatii partidelor politice 3 ; VII. solutioneaza conflictele de natura constitutionala dintre autoritatile pu blice; VIII. alte atributii. 4.9.3. Procedura controlului constitutionalitatii legilor 4 Pentru realizarea atributiilor sale, Curtea Constitutionala trebuie sa se confor meze unor proceduri stabilite prin Legea nr.47/1992 republicata privind organiza rea si functionarea sa. Potrivit art.14 din aceasta lege, procedura jurisdiction ala se completeaza cu regulile procedurii civile, n masura n care ele sunt compati bile cu natura procedurii n fata Curtii Constitutionale, compatibilitatea fiind h otarta exclusiv de Curte. Regulile procedurale se refera la sesizarea Curtii Cons titutionale, operatiunile premergatoare sedintelor, examinarea cauzelor, deliber area si comunicarea actelor Curtii. Cteva reguli generale trebuie mentionate si a nume: - sesizarea Curtii Constitutionale se face numai n scris si motivat; - plen ul Curtii este legal constituit numai daca sunt prezenti cel putin doua treimi d in numarul judecatorilor; - sedintele Curtii sunt publice, n afara de cazul cnd di n motive ntemeiate, presedintele Curtii sau completul de judecata hotaraste sedin ta secreta; - partile au acces la lucrarile dosarului; - autoritatile publice, i nstitutiile, regiile autonome, societatile comerciale si orice alte organizatii au obligatia sa comunice Curtii, la cererea acesteia, informatiile, documentele si datele pe care le detin; - cererile adresate Curtii sunt scutite de taxa de t imbru. n studiul nostru vom face referire n principal la procedura controlului con stitutionalitatii legilor, cu cele doua modalitati ale sale: controlul prealabil si cel ulterior, ntruct exercitarea aceastei atributii a Curtii Constitutionale a re ponderea cea mai nsemnata n activitatea de control a Curtii. 1 Potrivit art. 95, 97, 98 din Constitutie, interimatul intervine ntr-una dintre ur matoarele situatii : a) functie vacanta (prin demisie, demitere, imposibilitate definitiva de exercitare a functiei, deces); b) suspendarea din functie; c) impo sibilitate temporara de exercitare a atributiilor. 2 Referendumul se poate organ iza: 1. La cererea Presedintelui Romniei, dupa consultarea Parlamentului n probele me de interes national (art. 90 din Constitutie); 2. Pentru demiterea Presedinte lui (art. 95 alin. 3 din Constitutie); 3. Pentru aprobarea revizuirii constituti ei (art. 151 alin. 3 din Constitutie). 3 Conform art. 40 din Constitutie un part id este neconstitutional atunci cnd militeaza mpotriva pluralismului politic, a pr incipiilor statului de drept, a suveranitatii, integritatii si indepedentei stat ului. 4 Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op. cit., 2004, pp. 271-278 120

a) Procedura n cazul controlului prealabil. Acest control nu se poate exercita di n oficiu. Curtea Constitutionala poate ncepe controlul numai daca este sesizata d e unul dintre subiectele expres prevazute de Constitutie. Acestea sunt: - Presed intele Romniei; - presedintii celor doua camere ale Parlamentului; - Guvernul; - n alta Curte de Justitie si Casatie; - Avocatul Poporului; - cel putin 50 de deput ati sau cel putin 25 de senatori. Mentionam ca exista cteva detalii procedurale p rin care cei interesati iau la cunostinta de continutul legii: - cu 5 zile nainte de a fi trimisa spre promulgare legea se comunica Guvernului, naltei Curti de Ca satie si Justitie si Avocatului Poporului; - cu 2 zile nainte de a fi trimisa spr e promulgare pentru legile adoptate n procedura de urgenta. Etapele procedurale s unt urmatoarele: Etapa care va declansa procedura controlului prealabil este ses izarea adresata Curtii de catre unul dintre subiectele de drept enumerate anteri or. Potrivit art. 12 (2) din Legea nr. 47/1992 republicata sesizarea trebuie sa fie n forma scrisa si sa fie motivata. n vederea rezolvarii cauzei, Curtea Constit utionala are obligatia de comunicare a sesizarii primite catre celelalte autorit ati sau organe care ar fi putut sesiza Curtea. Pna la data dezbaterilor, presedin tii celor doua camere si Guvernul pot prezenta, n scris, punctul lor de vedere cu privire la dispozitiile legale care fac obiectul sesizarii. Precizam ca aceste autoritati publice nu sunt obligate sa-si expuna punctul de vedere, au doar posi bilitatea sa o faca, judecarea sesizarii putndu-se efectua si n lipsa acestuia. So lutionarea sesizarii se realizeaza prin dezbaterea sa n plenul Curtii Constitutio nale. Dezbaterile se poarta att asupra prevederilor mentionate n sesizare, ct si as upra celor de care, n mod necesar si evident, nu pot fi disociate. n urma delibera rii, Curtea Constitutionala decide, cu votul majoritatii judecatorilor, iar daca s -a constatat constitutionalitatea legii, decizia se comunica Presedintelui Ro mniei pentru ca procedura de elaborare a legii sa se definitiveze, prin promulgar ea de catre Presedinte. Daca, nsa, s-a constatat neconstitutionalitatea, decizia se comunica att Presedintilor celor doua camere ale Parlamentului, ct si primuluiministru, pentru a se deschide procedura de reexaminare a legii pentru punerea a cesteia de acord cu decizia Curtii Constitutionale, Parlamentul fiind obligat la reexaminarea acestei dispozitii. Ultima etapa este cea a publicarii n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I-a. b) Procedura n cazul controlului ulterior Controlu l ulterior de constitutionalitate a legilor si ordonantelor se realizeaza, dupa cum am aratat, prin doua modalitati: 1. ridicarea exceptiei de neconstitutionali tate n cadrul unui proces aflat pe rolul unei instante judecatoresti sau de arbit raj comercial; 2. sesizarea directa a Curtii Constitutionale de catre Avocatul P oporului cu exceptia de neconstitutionalitate a unei legi sau ordonante, ori a u nei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta. n cazul unui proces aflat n derulare n f ata unei instante judecatoresti sau de arbitraj comercial, exceptia de neconstit utionalitate poate fi ridicata de catre una dintre parti, de catre instanta din oficiu sau de catre procuror n cauzele la care participa. Sesizarea Curtii Consti tutionale se dispune de catre instanta n fata careia 121

s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o ncheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, pentru sustinerea sau combaterea exceptiei, op inia instantei asupra exceptiei, si va fi nsotita de dovezile depuse de parti. Da ca exceptia a fost ridicata din oficiu de instanta, ncheierea trebuie motivata, c uprinznd si sustinerile partilor, precum si dovezile necesare. Primind ncheierea p resedintele Curtii Constitutionale va desemna pe unul dintre judecatori ca rapor tor. Acesta va comunica ncheierea prin care a fost sesizata Curtea Constitutional a presedintilor celor doua camere ale Parlamentului si Guvernului, indicndu-le da ta pna la care pot sa depuna punctul lor de vedere 1. n continuare, judecatorul ra portor este obligat sa ia masurile necesare pentru administrarea probelor la dat a judecatii. Judecata are loc la termenul stabilit, pe baza actelor cuprinse n do sar, cu nstiintarea partilor si a Ministerului Public. Participarea procurorului la judecata este obligatorie. Partile pot fi reprezentate prin avocati cu drept de a pleda la nalta Curte de Casatie si de Justitie. Completul Curtii va delibera n plen si va decide cu votul majoritatii judecatorilor pe baza raportului prezen tat de judecatorul raportor, a ncheierii de sesizare a Curtii, a punctelor de ved ere prezentate de cele doua camere ale Parlamentului si Guvernului, a probelor a dministrate si a sustinerilor partilor. Deciziile pronuntate se comunica celor d oua Camere ale Parlamentului si Guvernului. Deciziile adoptate pentru solutionar ea exceptiilor de neconstitutionalitate, se publica n Monitorul Oficial al Romniei , partea I. n cazul exceptiei de neconstitutionalitate, ridicata direct de Avocat ul Poporului, procedura de solutionare este asemanatoare celei prezentate, cu ur matoarele diferente: - Nu suntem n prezenta unui proces aflat n derulare n fata uei instante judecatoresti sau de arbitraj comercial, cu toate consecintele ce decu rg de aici; - Avocatul Poporului si exercita aceasta atributie din oficiu sau la cererea persoanelor lezate; - Sesizarea Curtii trebuie motivata si nsotita de dov ezile necesare. 4.9.4. Efectele juridice ale deciziilor Curtii Constitutionale 2 Prin Constitutia revizuita s-au conferit efecte juridice speciale deciziilor pri n care se constata neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor, precum si c elor care privesc tratatele sau alte acorduri internationale, ntarindu-se n acest fel efectul juridic obligatoriu al deciziilor instantei constitutionale. O anali za a efectelor juridice ale actelor Curtii Constitutionale trebuie efectuata avnd u-se n vedere modalitatea de control exercitata: control prealabil sau ulterior. n cazul controlului posterior, decizia prin care se constata neconstitutionalitat ea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta n vig oare este definitiva si obligatorie. Pentru a stabili clar forta juridica a deci ziilor Curtii n art. 147 alin. 4 din Constitutia revizuita se precizeaza ca acest ea sunt general obligatorii. n consecinta, deciziile Curtii Constitutionale prin ca re se se admit exceptii de neconstitutionalitate a unei legi sau ordonante, au c a rezultat obligarea Parlamentului sau a Guvernuluii, dupa caz, de a pune de aco rd prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Asadar, dispoziti i declarate neconstitutionale nu sunt scoase din vigoare la data publicarii deci ziei Curtii, ci sunt suspendate pentru o perioada de 45 de zile de la publicarea deciziei, astfel nct nceteaza sa mai produca efecte juridice. n 1 2 Art. 30 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicata Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Op. cit., 2004, pp. 279-281 122

aceasta perioada Parlamentul sau Guvernul n vederea evitarii producerii unui vid legislativ poate armoniza prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitu tiei. n cazul n care nu face acest lucru, la epuizarea termenului de 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii prin care se declara anumite dispozitii neconstit utionale, acestea nceteaza de a mai fi n vigoare, n mod definitiv, intrnd n fondul pa siv al legislatiei1. Din punct de vedere practic acest termen nu are nici o semn ificatie juridica asupra datei la care dispozitiile dintr-o lege sau ordonanta d eclarate neconstitutionale nceteaza sa mai produca efecte juridice. Aceasta data este data publicarii deciziei n Monitorul Oficial al Romniei. Termenul de 45 de zi le este un termen de recomandare pentru legiuitor, care poate corecta neconstitu tionalitate dispozitiei respective, fie prin modificare acesteia, fie prin renun tarea la ea. Aceleasi reglementari sunt valabile si pentru Regulamentele Parlame ntului. n ceea ce priveste controlul prealabil asupra legii, decizia de neconstit utionalitate a Curtii atrage dupa sine obligatia constitutionala pentru Parlamen t de reexaminare a legii respective pentru punerea de acord cu decizia Curtii. S -a eliminat n acest mod orice posibilitate de interpretare discutabila a deciziil or Curtii, interpretare ce conducea la situatii confuze prin care autoritatile p ublice puteau neglija deciziile Curtii. Controlul de constitutionalitate asupra tratatului sau acordului international care are ca rezultat constatarea neconfor mitatii cu Constitutia a acestuia atrage dupa sine imposibilitatea ratificarii t ratatului. n fine, n caz de neconstitutionalitate a unui partid politic , efectul deciziei Curtii este radierea partidului respectiv din registrul privind partide le politice din cadrul Tribunalului Bucuresti. SINTEZA IDEILOR PRINCIPALE Dreptul constitutional este ramura dreptului public formata din normele juridice care consfintesc principiile fundamentale, esentiale ale regimului social-polit ic al unei tari, reglementeaza relatiile sociale fundamentale care se stabilesc n procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii, definesc si garanteaza drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor. Dreptul const itutional romnesc cuprinde asadar un ansamblu de norme juridice; forma de exprima re a unei norme juridice reprezinta izvorul de drept. Izvoarele de drept constit utional romnesc sunt: 1) Constitutia si legile de modificare a Constitutiei; 2) l egea ca act juridic al Parlamentului; 3) ordonantele Guvernului; 4) regulamentel e Parlamentului; 5) tratatul international. Elementele esentiale care privesc ra porturile ce se instituie ntre dreptul international si dreptul intern romnesc, al catuit din Constitutie si legi, se concretizeaza ntr-o serie de principiile const itutionale relative la aplicarea normelor de drept international n dreptul intern . Aceste principii sunt: 1 Ioan VIDA, Obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale pentru instantele j udecatoresti factor de stabilitate a constitutiei sia practicii judiciare, Pandec tele Romne, nr. 3/2004, p. 200-201 123

1. tratatele internationale ratificate de Parlament dobndesc si un caracter de no rme de drept intern pe lnga caracterul lor de norme de drept international ; 2. t ratatele internationale au aplicabilitate directa, adica dau nastere unor dreptu ri si obligatii pentru subiectele din ordinea juridica interna, astfel nct acestea pot fi invocate direct n fata instantelor nationale; 3. interpretarea si aplicar ea dispozitiilor constitutionale n materia drepturilor omului trebuie sa se faca n concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului si cu tratatele n mate rie la care Romnia este parte; 4. n cazul solutionarii unui conflict ntre un tratat international n materia drepturilor omului, la care Romnia este parte, si o lege interna, va prima ntotdeauna legea mai favorabila. Primele doua principii au un c aracter general, ele aplicndu-se n toate domeniile, iar urmatoarele au o sfera mai restrnsa de aplicare, numai n materia drepturilor omului. Etapa premergatoare pri mei aparitii a constitutiei a fost constitutionalismul o miscare ideologica ce u rmarea organizarea puterii, astfel nct libertatile cetatenilor sa fie ocrotite. A aparut pe fondul absolutismului, iar esenta sa era reprezentata de garantarea li bertatilor si limitarea puterilor suveranului substituind cutumelor vagi si impr ecise constitutiile scrise. Constitutionalismul este fundamentul teoretic si ide ologic al constitutiei, iar constitutia institutionalizeaza juridic constitution alismul. Constitutia poate fi definita ca fiind actul juridic normativ suprem, e xprimat de regula n forma scrisa, care cuprinde normele ce reglementeaza relatiil e sociale fundamentale privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii, p rincipiile fundamentale ale sistemului social si normele care definesc si garant eaza drepturile si stabilesc ndatoririle fundamentale ale cetatenilor, act adopta t, de un organ anume constituit, printr-o procedura specifica menita sa-i confer e forta juridica suprema. Competenta de elaborare, adoptare si revizuire a const itutiei revine puterii constituante. n functie de atributiile care-i revin, aceas ta poate fi: Putere constituanta originara - este acea putere primara, care adop ta o noua constitutie, fie n situatia formarii unui nou stat, fie ca urmare a sch imbarii ordinii de drept printr-o lovitura de stat. Putere constituanta institui ta sau derivata este acea putere conditionata prin reguli constitutionale presta bilite, att cu privire la organizarea si functionarea ei, ct si cu privire la prer ogative pe care le detine; concret, ea are doar competenta de revizuire a Consti tutiei. n afara de legea fundamentala a statului romn Constitutia identificam potr ivit dispozitiilor constitutionale si alte tipuri de legi care reglementeaza rap orturile dintre autoritatele statului, dintre stat si cetateni, precum si dintre acestia. Asadar, potrivit art. 73 din Constitutie, legile se clasifica n: Legi c onstitutionale legile de revizuire a Constitutiei; Legi organice - legile prin c are se reglementeaza domeniile expres prevazute n Constitutie, legi ce necesita p entru adoptare o procedura mai exigenta dect cea utilizata n cazul adoptarii legil or ordinare; 124

 Legi ordinare toate celelalte legi. Pentru ca suprematia constitutiei sa devina realitate, nu este sufiicient ca ea sa fie proclamata, trebuie sa fie si garanta ta. Astfel a aparut necesitatea controlului constitutionalitatii legilor. Modali tatile controlului de constitutionalitate sunt: absenta oricarui control; contro lul exercitat de opinia publica; controlul prin referendum; controlul exercitat de un organ politic; controlul jurisdictional si controlul printr-un organ unic, special si specializat. n Romnia controlul constitutionalitatii legilor se realiz eaza prin Curtea Constitutionala, autoritate publica ce are rolul de garant al s uprematiei Constitutiei. Cea mai importanta atributie a Curtii Constitutionale o reprezinta controlul conformitatii cu Constitutia a urmatoarelor acte: 1. legil e, ca acte juridice ale Parlamentului; 2. tratatele sau alte acorduri internatio nale; 3. initiativele de revizuire a Constitutiei; 4. regulamentele Parlamentulu i; 5. ordonantele Guvernului; 6. initiativele legislative populare. Dupa revizui rea Constitutiei din 2003 s-a statuat prin dispozitii constitutionale obligativi tatea respectarii deciziilor Curtii Constitutionale, pentru a nlatura pe viitor p ractici intolerabile ale unor instante judecatoresti, precum si ale unor autorit ati publice. NTREBARI DE AUTOEVALUARE 1. Ierarhizati izvoarele dreptului constitutional romn n functie de forta juridica a fiecaruia dintre ele 2. Interpretati sistematic articolele 11 si 20 din Const itutia Romniei, plasnd tratatele internationale n structura izvoarelor formale ale dreptului constitutional romn, avnd n vedere cazul special al tratatelor internatio nale din materia drepturilor fundamentale ale omului. 3. Aratati prerogativele d istincte ale puterii constituante, dupa cum aceasta este originara sau instituit a. 4. Definiti notiunea de Constitutie prin enumerarea domeniilor pe care acest act normativ ar trebui sa le reglementeze. 5. Observati procedeele folosite pent ru garantarea rigiditatii constitutiei actuale a Romniei. Identificati articlolel e din Constittie care ilustreaza aceste procedee si comentati-le pe scurt. 6. Pr ezentati pe scurt actele si faptele juridice asupra carora Curtea Constitutional a si exercita controlul. 7. Ce anume confera constitutiei forta juridica suprema? 8. Evidentiati diferentele ntre plebiscit si referendum. 125

TESTE DE AUTOEVALUARE 1. Se dau propozitiile: A - Procedeul de elaborare si adoptare al unei Constitut ii statut este un procedeu mixt, care combina monocratia cu democratia reprezent ativa; B Constitutiile convetie se mai numesc si constitutii concedate; C Proced eul monocratic de elaborare a constitutiei are ca finalitate adoptarea Constitut iei acordate. Alegeti varianta corecta: a) Propozitia A este falsa, propozitia B este falsa, propozitia C este falsa. b) Propozitia A adevarata, propozitia B es te adevarata, propozitia C este adevarata. c) Propozitia A falsa, propozitia B a devarata, propozitia C falsa; d) Propozitia A falsa, propozitia B falsa, propozi tia C adevarata. 2. Se dau propozitiile: A - Curtea Constitutionala a Romniei est e o autoritate politico-jurisdictionala; B - Actele ce pot fi supuse controlului Curtii Constitutionale sunt legile, ordonantele si hotarrile Guvernului, tratate le internationale, initiativele legislative populare si initiativele de revizuir e a Constitutiei; C n cadrul procedurii controlului ulterior de constitutionalita te a legilor se desemneaza ntotdeauna un judecator raportor. Alegeti varianta cor ecta: a) Propozitia A este falsa, propozitia B este falsa, propozitia C este fal sa. b) Propozitia A adevarata, propozitia B este adevarata, propozitia C este ad evarata. c) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propozitia C falsa; d) P ropozitia A adevarata, propozitia B falsa, propozitia C adevarata. 3. Curtea Con stitutionala se autosesizeaza n urmatoarea situatie: a) cnd exercita controlul con formitatii cu Constitutia a tratatelor internationale; b) cnd exercita controlul conformitatii cu Constitutia a initiativei legislative populare; c) cnd exercita controlul conformitatii cu Constitutia a initiativei de revizuire a Constitutiei ; d) cnd exercita controlul conformitatii cu Constitutia a legii nainte de promulg are. 4. Pot face obiectul controlului de constitutionalitate prealabil urmatoare le acte normative: a) regulamentele Parlamentului; b) tratatele internationale; c) initiativa legislativa populara; d) initiativa de revizuire a Constitutiei. 5 . Legile constitutionale sunt: a) legile de modificare a Constitutiei; b) legile care se adopta printr-o procedura ordinara; c) echivalente ca sens cu notiunea de Constitutie; d) definite prin lege organica. 6. Constitutia pact este rezulta tul: a) combinatiei monocratie - democratie directa; b) combinatiei democratie s emi-directa monocratie; c) combinatiei democratie reprezentativa monocratie. d) combinatiei oligarhie democratie directa. 126

7. Se dau propozitiile: A - Sunt modalitati de control a constitutionalitatii le gilor: controlul printr-o autoritate politica, controlul jurisdictional, control ul prin consultarea poporului. B - Constitutia, n sens material, cuprinde norme j uridice, elaborate de un organ anume constituit, printr-o procedura specifica de adoptare ; C- Ordonantele Guvernului pot face obiectul controlului ulterior exe rcitat de Curtea Constitutionala; Alegeti varianta corecta: a) Propozitia A este falsa, propozitia B este falsa, propozitia C este falsa. b) Propozitia A adevar ata, propozitia B este adevarata, propozitia C este adevarata. c) Propozitia A f alsa, Propozitia B adevarata, propozitia C falsa; d) Propozitia A adevarata, pro pozitia B falsa, propozitia C adevarata. 8. Exceptia de neconstitutionalitate: a ) permite accesul cetatenilor la Curtea Constitutionala n mod direct; b) este pro cedura juridica ntlnita numai n cadrul controlului ulterior. c) este procedura juri dica ntlnita n cadrul controlului prealabil; d) se poate invoca numai de instanta d e judecata, din oficiu. 9. Se dau propozitiile: A Deciziile Curtii Constitutional e n Romnie au efecte juridice general obligatorii; B - Puterea constituanta origin ara se manifesta n situatii determinate, limitate; C - Reprezinta izvoare ale dre ptului constitutional romnesc Regulamentele Parlamentului, Ordonantele de urgenta ale Guvernului, tratatele internationale. Alegeti varianta corecta: a) Propozit ia A este falsa, propozitia B este falsa, propozitia C este falsa. b) Propozitia A adevarata, propozitia B este adevarata, propozitia C este adevarata. c) Propo zitia A falsa, Propozitia B adevarata, propozitia C falsa; d) Propozitia A adeva rata, propozitia B falsa, propozitia C adevarata. 10. Judecatorii Curtiii Consti tutonale: a) nu pot fi trimisi n judecata penala ori contraventionala dect cu aprob area Presedintelui naltei Curti de Casatie si Justitie; b) au o vechime de cel pu tin 20 de ani n activitatea juridica sau n nvatamntul superior; c) sunt independenti si inamovibili. d) nu pot fi arestati sau trimisi n judecata penala sau contrave ntionala n nici o situatie datorita garantiei inamovibilitatii de care beneficiaz a. Se dau propozitiile: A - Legea constitutionala este legea de revizuire a Cons titutiei. B - Referitor la verificarea constitutionalitatii initiativei de reviz uire a Constitutiei, Curtea Constitutionala este obligata sa se pronunte ntr-un t ermen de 15 zile. C - O constitutie supla este cea care se modifica prin aceleas i proceduri ca si legile obisnuite din respectivul sistem de drept. Alegeti vari anta corecta: a) Propozitia A este falsa, propozitia B este falsa, propozitia C este falsa. b) Propozitia A adevarata, propozitia B este adevarata, propozitia C este adevarata. c) Propozitia A falsa, Propozitia B adevarata, propozitia C fal sa; d) Propozitia A adevarata, propozitia B falsa, propozitia C adevarata. 11. 127

BIBLIOGRAFIE 1. Tratate, cursuri, monografii 1. CADART Jacques , Institutions Politiques et Droit Constitutionnel, vol.I, Ed. "Economica", Paris,1990 2. CIOBANU Dan, DUCULESCU Victor, Drept constitutional romn, Ed. Hyperion XXI, Bucuresti, 1993 3. CONSTANTINESCU Mihai, DELEANU Ioan, IO RGOVAN Antonie, MURARU Ioan, VASILESCU Florin, VIDA Ioan, Constitutia Romniei com entata si adnotata, Regia autonom a "Monitorul Oficial", Bucuresti, 1992 4. CONS TANTINESCU Mihai, DELEANU Ion, IORGOVAN Antonie, VIDA Ioan, Alegerile parlamenta re si prezindentiale, Regia autonoma "Monitorul Oficial", Bucuresti, 1992 5. CON STANTINESCU Mihai, IORGOVAN Antonie, MURARU Ioan, TANASESCU Elena Simina, Consti tutia Romniei revizuita comentarii si explicatii, Editura All Beck, Bucuresti, 20 04 6. DELEANU Ion, Drept constitutional si institutii politice - Tratat- vol.I, Ed. "Europa Nova", Bucuresti,1996 7. DRAGANU Tudor , Drept constitutional si ins titutii politice, Tratat elementar, vol.II, Ed. "Lumina Lex", Bucuresti,1998 8. DUCULESCU Victor, CALINOIU Constanta, DUCULESCU Georgeta, Drept constitutional c omparat vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002 9. GICQUEL Jaques, Droit consti tutionnel et institutions politiques, 10 ed, Montchrestien, Paris,1993 10. HAURI OU Andre, Droit constitutionnel et institutions politiques, Paris, 1972 11. IONE SCU Cristian, Drept constitutional si institutii politice - Sistemul constitutio nal romnesc, vol.II 12. IORGOVAN Antonie, Odiseea elaborarii Constitutiei, "Editu ra Uniunii Vatra Romneasca", Tg.-Mures, 1998 13. IORGOVAN Antonie, Drept constitu tional si institusii politice. Teorie generala , Ed. Galeriile J. L. Calderon, Bu curesti, 1994 14. IORGOVAN Antonie, Tratat de drept administrativ, vol.II, Ed. " Nemira", Bucuresti,1996 15. MONTESQUIEU, Charles Louis de SECONDAT, Despre spiri tul legilor , vol. I, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1964 16. MURARU Ioan, CONS TANTINESCU Mihai , Drept parlamentar romnesc, Editura ACTAMI, Bucuresti, 1999 17. MURARU Ioan, Drept constitutional si institutii politice,vol.II, Ed. Actami, Bu curesti,1995 18. MURARU Ioan, TANASESCU Simina , Drept constitutional si institu tii politice, editia a IX-a revazuta si completata, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2 001 19. MURARU Ioan, TANASESCU Simina , Drept constitutional si institutii polit ice, vol. 2, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004 e 20. PACTET Pierre, Institutions pol itiques Droit constitutionnel, 8 dition, Ed."Masson", Paris,1986 129

21. VRABIE Genoveva, Organizarea politico-etatica a Romniei, Drept constitutional si institutii politice, vol.II, Ed. "Cugetarea", Iasi,1996 2. Studii si articol e n literatura de specialitate 1. APOSTOL -TOFAN Dana, Consideratii n legatura cu regimul juridic aplicabil ordonantelor Guvernului, n revista "Dreptul", nr.4/1998 2. DELEANU Ion, ENACHE Marian Premisele si mecanismele statului de drept, Drept ul, nr. 12/1993 3. EMERI Claude, LEtat de droit dans les systemes polyarchiques e uropeens, n Revue francaise de droit constitutionnel, 1992, nr. 9 4. ENACHE Maria n,Conceptele de putere politica si de putere de stat, Revista Dreptul, nr.3/1998 5. ENACHE Marian, Cteva consideratii n legatura cu puterea executiva concept si f unctionalitate , Revista Dreptul, nr. 9/1994 6. ENACHE Marian, Cteva reflectii pr ivind functiile parlamentului , Revista Dreptul nr. 7/1998 7. IONESCU Cristian, Clasificarea si analiza tipologica a regimurilor politice contemporane, Revista de drept public nr.1/1995 8. MIHAI Lucian, Revizuire neconstitutionala a Constit utiei?, Revista Romna de Drepturile Omului nr. 27/2003 9. POPESCU Corneliu Liviu , Raporturile dintre Dreptul Uniunii Europene si Dreptul intern romn, n lumina dsi pozitiilor constitutionale revizuite , Revista Romna de Drept comunitar, nr. 2/20 04 10. POPESCU Corneliu-Liviu , Neconstitutionalitatea multipla a modificarii le gilor electorale nationale prin doua ordonantede urgenta , Revista Romna de drept urile omului, nr. 28/2004 11. POPESCU Corneliu-Liviu , Nota la Decizia Curtii Co nstitutionale nr. 339 din 17 septembrie 2004 asupra sesizarii de neconstitutiona litate a prevedeilor art. 5 alin. 7 din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilo r si a Senatului, Revista Romna de Drepturile Omului, nr. 28/2004 12. TANASESCU E lena Simina, Cronica jurisprudentei Curtii Constitutionale a Romniei pe anul 2003 (I), Revista de drept public, nr. 1/2004 13. TURIANU Corneliu , Imunitatea n dre ptul romn, Revista Dreptul, nr. 2/2003 14. VIDA Ioan, Obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale pentru instantele judecatoresti factor de stabilitate a co nstitutiei sia practicii judiciare, Pandectele Romne, nr. 3/2004 130