Sunteți pe pagina 1din 184

I.

BIBLIOTECA DE FILOSOFIE ROM.A.NEASCA


r
_

PETRU COMARNESCU

KALOKAGATHON
CERCETARE A CORELATIILOR ETICO-ESTETICE
IN ARTA SI IN REALIZAREA-DE-SINE

BUtURETI
FUNDATIA REGALA PENTAD LITERATURA SI ARTA
-

39, Bulevardul Lacar Catargi, 39

1946[ "

www.dacoromanica.ro

KALOKAGATHON

www.dacoromanica.ro

S'au tras din aceastd carte,

pe hartie de lux, doudz.ci


ase de exemplare. nei
puse In comerl, numerotate
deja 1 la 26.

www.dacoromanica.ro

PETRU COMARNESCU

KALOKAGATHON
CERCETARE A CORELATIILOR ETICO-ESTETICE
IN ARTA I IN REALIZAREA-DE-SINE

BUCURE$TI
FUNDATIA REGALA PENTRU LITERATURA $1 ARTA
39, Bulevardul Laacir Catargi, 39

946

www.dacoromanica.ro

FATAA-

Lucrarea de fata este ,cu adaosurile ce le vom justifica Endatif


traducerea romdneasca a tezei pe care am susfinut-o, pentru doctoratul

In Filosofie, la Universitatea Southern California din Los Angeles,


Statele-Unite ale Americii. O publicam acum, dupd ateitia ani dela
sustinerea ei, pentruca timpul scurs ne-a inteirit convingerea ca ideile
exprimate au reimas in general valabile, iar materialul filosofic, destul
de abundent, nu numai ca slujefte argumentefrii noctstre, dar
ceea ce
este poate mai interesant pentru cititorul roman constitue o Enflitifare destul de expresivet f i bogatei a preocuparilor mai vechi f i mai

noua ale filoso filor americani f i englezi,'atat de necunoscuti la noi.


Dincolo de pozitia noastra, cititorul va lua contact, prin aceastei lucrare,
ca bogatia de probleme f i dei a unei lumi de care Encei suntem Endepardefi ea, in schimb, este atdt de legata de spiritualitatea fundamen-

talei a gandirii universale, In special hellend, f i la curent cu tot ce se


cugeta f i se creazei vrednic in parile de mare culturd ate Europei.
Nu am publicat lucrarea Endatei &Alga revenirea in tara', pentru
mai multe motive. Intai, am dorit s'o redactam amplilicant pentru
azul lumii dela noi, dar am constatat ca e mai ufor sa scrii din nou ceva
decdt sa-1 prelaci. Ca fi in arhitecturei,
innadirile

limpezimii f i proportiei originare. Pentru a o scrie din nou, ne-au


lipsit, cum ne lipsesc

acum, o parte din certile americane f i engleze,

pe care doream sd le mai consultant sau acelea care au aptirut rare


timp. Dar In anii ce s'au scurs din ziva In care am luat doctoratul
ca aceastd lucrare 25 Mai 1931
o seamd de idet i lecturi s'au

adunat pentru a Entari sau nuanta cele sustinute aici. Materialul


acesta nou ne-ar fi slujit mai adecvat la o noud redactare a lucrarii
delat daca' ar fi fost introdus in cuprinsul expunerii iniiale. .Rarrulnand, in cele din urma', la hotarirea de a Enfatila in romanefte lucrarea
aia cum a lost sustinuta En 1931, am gait solutia de a adauga in notele

www.dacoromanica.ro

PREFATA-

clin josul paginilor, parte din acest material nou, consemndnd idei,
observatii fi citate menite sa limpezeascei sau se intreasca anumite
parti ale expunerii noastre. Astlel c'd, In cele ce urmeaza, se Enfeitifuzzes', de 'apt, textul tezei noastre de doctorat, respectat in total fi cu

irimiterile lu initiate in josul paginilor, trimiteri culese cu drepte


petit. Materialul nou, formulat ulterior, a lost ntrodus numai En
notele de os fi este cules cu petit cursive, pentru a se observa mai lesne.

In privinta bibliograliei, am pa strat relerintele textutui initial,


citdnd uneorl pe autorii streini lard de cultura anglo-americana dupa
traducerile engine pe care le-am citit, In vremea elaborarii lucrarii.
Cum fi in limba lor originala ei au aperut intr'attitea editii, indicarea
paginei respective dupei una sau alta din editii nu ar fi ufurat urmeirired . Textele clasice in schimb, mai ales acelea ale Grecilor antic,

sunt citate dupa editale universale, ce nu se re/era la pagini, ci la


ceirti, capitole fi ra'nduri numerot ate sistematic. Bibliogralia dela
urma lucrara este cea a tezei, neadeiogdndu-i bibliogralia cartilor utilizate pentru notele noui tiparite cursis', acest material nou avand referintele bibliogra/ice char in cuprinsul notei respective.
Intdrzierea publicarii se mai datorefte fi anilor de reizbo, En care

nu numai ca am lost adesea departe de Endeletnicirile noastre, dar


chiar In reistimpurile, cdnd am fi putut intreprinde operatiile necesare
publica rii, starea sulleteasca ne oprea dela gdndul comunicara acestei
lucrclri publicului romcinesc. Preocuparile estetizante din cartea aceasta,

optimismu-i filosofic, tema insafi a realizarii-de-sine ne stdnjeneau,


puteind aparea ridicole in lata brutalei tragedii care desconsidera pe
om fi idealurile lui permanente. Ins4i Europa din preajma celui de-al
doilea raboi mondial nu mai era recep' tiva /alit de asemenea dei fi
preocupari, fascismul i nazismul tulburdnd contemplatia fi trairea
valorilor supreme fi impuncEnd atitudini anti-humaniste. Ultimii
fapte-opt ani au constituit o besncl dufmclnoasei sau, In tot cazul, nere-

ceptiva PO de preocuparile metafizice, estetice, etice fi logice, chiar

fi and multi nu se lasau aserviti pragmatismului fascist,

ceici n,u

gandirea americanei a cunoscut monstruozitatea pragmatismului politic,


ci acele tari euro pene, care ajunsesera la reitacirea de a cred,e col este
(de vcIrat fi bun numai ceea ce e imediat operant, &End imediat rezultate
co nvenabile interesului lor cumplit de particular fi egoist.

In acest rastimp de besncl spirituala, amintirea anilor petrecuti


la studiile din Statele-Unite ne-a aperut cu un nimb fi mai puternic,

www.dacoromanica.ro

PREFATA

iar preocupdri ca acelea din lucrarea de fagi le vedeam strdlucind ca


f i stelele de pe indepartatele steaguri americane, luptdnd pentru libertatea spiritului. Odatd cu Charta Atlanticului fi cu victoria NqiunilorUnite, omenirea pdfefte iardfi spre un humanism, care nu numai

ingeiduie, dar chiar cere preocupdri ca acestea din Kalokagathon,


dorindu-le fi noi mai temeinic fi mai eficient formulate decdt am izsbutit
s'o facem.

Problemele din cartea de fald ne-au preocupat din adolescenrd,


astfel cd anii de studiu petreculi in Statele-Unite (1929-1931) n'au
f dcut decdt s ne prilejuiascd o desvoltare prielniciz' pentru formularea
sistematicd a acestor probleme. Dar acest fapt nu fintefte de loo s scadd
recunoftinfa ce-o purtdm unicilor conditii de educatie pe care ni le-a

oferit Universitatea Southern California


donatoarea bursei, d-na
Helen Kimberly Stuart, o intelectualei cu inalte idealuri fi care vizitdnd Romeinia a cerut institutalor academice sd recomande trei studen4 romdni care sd studieze Piala i gdridirea patriei sale. Din rodul
acestor ani, am dat la iveald crfile despre oamenii fi prielitile Americii, iar acum (Ulm la iveald, prezenbindu-ne teza, atmosfera inteletual
in jurul problemelor morale, estetice fi metal izice.
Deobiceiu profesora 1,ci prezintd elevii fi discipolii, prefaidndu-le
lucrefrile. Dar, in cazul nostru, datii fiind situalia c lumea filosofic
americand fi englezd este atdt de putin cunoscutd la noi, studentul trebue

prezinte profesorii pe care, in anii aceia, i-a urmat la cursuri


fi seminarii, zi de si, cu care a lucrat teza aceasta fi in Pia cdrora
a susfinut-o, amind sprijinul unora ostilitatea relatip i decent
a altora.
Amind din lard, licentele in filosofie fi drept, am urmat la University of Southern California cursurile coalei de, Filosofie (Filosofie
insemnand acolo Logica, Epistemologia, Metafizica, Istoria Filosofiei,
Etica, Omul fi Civilizaia, Filosofia Culturii, Istoria Religiilor,

Estetica). Sociologia formeazei o facultate aparte, ca fi Psjhologia.


ca speIn *rd.' de cursurile fi seminariile de Filosofie, am urmat
cialitate secundard
i cursuri ale i coalei de Sociologie ( Psihologie
Sociald, Sociologie, Antropologie, Valori Sociale, Personalism, etc.).
La coala sau Facultatea de Psihologie, care avea oreo doudzeci de
cursuri, nu am urmat niciunul, peste ocean neconfundcindu-se Filosofia cu Psihologia, ba chiar considerdndu-se a avea puf n comun
intre ele.

www.dacoromanica.ro

PREFATI

Dintre profesorii noftri, cel mai aproape ne-a fost Herbert Wildon
Carr, metafizician fi epistemolog englez, care dupd ce-a pro fesat la
Universitatea din Londra, era chemat ca oaspete exceptional la Universitatea Southern California. Cu H. Wildon Carr, idealist pe linie
prieten cu Bergson fi Croce, pe care 'ti valorificase in Anglia,

el insufi autor al unor arti de care ne ocupeim in cuprinsul lucrarii


de lap, am lucrat aceasta tea fi am avut la cursuri i seminarii cea
mai mare afinitate.
Avem i acum scrisoarea ce ne-a adresat-o, dupd ce i-am trimis
o parte din lucrare, acasd, unde ti retinea boala ce, cureind
plecarea noastrd din America, avea
nimiceascd :
Accentuati cu multd tarie, in lucrarea d-voastra, faptul cd intreaga
-lume, afa cum este oglindita En perceptie, este imagina'. Acest f apt a
intregul este imagina' fi o imagina' imi pare foarte Ensemnat, aci ima-

ginatia nu frdmiteaa pur fi simplu imaginile percepute


Cheia oriarei teorii estetice temeinice este, dupa pdrerea mea, autonomia experientii estetice. In perceptia sensibild, intreaga lume este
intuitiv prezenta En lata spiritului. lar En perceptie intreaga referinta
obiectiva a lumii atdrnd de subiectul care percepe. In intelegerea intelectuala' sau logia, referinta obiectivei apartine unui obiect conceptual
independent de cel care percepe. Nu este identitate intre perceptia sensibila fi Entelegerea logia , dei, de bund seama, universul de ref erinta

este acelafi in amandoud. Socot cd procedati foarte bine peistrdnd


teoria estetia i rolul jucat En estetia de atre imaginalie distincte
PO de teoria artei. Kira' deosebi rea dintre cunoafterea estetia fi cea
logicd, o teorie a artei nu este posibild, dar aceastel deosebire nu ne
spune ce este arta in ea Ensa'fi sau ce este filosofia. Intrebuintati, deasemenea, /carte bine intuitia lui Bergson. E deosebit de folositoare pentru

interpretarea fenomenaliteitii lumii cunoscutei intelectual. In aceasta


privinfei a fenomenalitatii universului material, este important de
observat cd marele principiu al lui Leibniz depinde nu negativ de lipsa
de claritate fi distinctivitate in perceptille monadelor, ci in mod pozitiv
de natura obscuriteitii fi conluziei ce le caracterizeazei. Aceste Ensemneiri mi-au venit, citindu-vd teza fi poate v'ar putea fi de folos. Mi-e

teama' a nu sunt mai bine fi nici nu pot spera sa


Al d-voastrei
Herbert Wildon Carr .

www.dacoromanica.ro

pRi FATX

Observagile acestea vor avea desigur mai mult Enoles dupd lectura
expunerii noastre, dar ele sugereaza indeajuns nivelul preocuparilor
acestui filoso/ cu barbd albd f i ochi ateit de bldnzi, pentru care ideile

erau tot ateit de reale fi semnificative cdt fi pentru un Leibniz sau


Berkeley. De asemenea, observagile acestea mai arata atenga cu care
profesora anglo-americani cerceteaza lucrdrile studenglor f i grija
reala ce o depun pentru formarea lor temeinicd. N'am sa uit niciodatd
atmosfera din casa soglor Carr, unde adesea se intruneau pro fesorii
de filosofie ai celor doua universitag din regiunea Los Angelesului,
En cadrul 4 Societagi de Metafizicd )>, f i nici serile de muzicd Enalta
f i discugi de arid, animate mai ales de d-na Geraldine Carr, prolesoard f i ea de istoria artelor la Universitate f i traducatoarea lui Condillac in englezefte.
Negirmurit respect intelectual pastrez, de asemenea, pro fesorului
Edmund S. Hollands, profesor vizitator dela Universitatea din Kansas,
metafizician neo-platonian f i savant de-o modestie rara, cu chip mereu

Engdndurat, de erou stoic. Hollands a publicat foarte pugn, avdnd


poate conftaro ca tot ce este esengal a lost spus. Erudiga-i uluitoare
o punea in slujba tuturor studenglor, chiar fi in a acelor care veneau
la seminariile-i de 31 etafizicd, Istoria Religiilor f i Etica Antica nu
pentru o cunoaftere desinteresata, ci spre a strange material pentru
predici, ca unii pastori puritani f i prohibigonifti. Cu ateit mai atent
f i binevoitor era profesorul fagi de iubitorii de filosofie. Dela el am
aflat de Warner Fite f i W. R. Sorley sau de visatoarea literatura
irlandeza, ateit de putin cunoscutd: f i astdzi la noi.

Un idealist moderat, dar plin de dinamism f i personalitate era


profesorul Hoernl, epistemolog cunoscut, venit dela Universitatea din

Africa de Sud. L-am apucat En ultimul semestru al federa noastre


la Los Angeles, astfel ca regretdm a nu-i fi putut folosi mai mult spiritul critic, cu care interpreta metodele de cunoaftere.
In continua fronda' la cursuri f i En discugile peripatetice printre
colonadele nouei i coale de Filosofie, am fost cu celebrul pragmatist
F. C. S. Schiller, care, dupd Oxford, gfi Encheia anii de profesor emerit
la Los Angeles, combdteind pe Aristotelts f i logica formala, publiceind

chiar En anii aceia Logica pentru Uz fi continudnd f i En California


celebrele-i atacuri Empotriva lui Bradley, hegelianul englez. Dacd nu-1
prep. ia ca logician pe Aristoteles, En schimb la cursul de Etica Pragmatica, Aristoteles era modelul demn de urmat. Lipsit de dramatismul

www.dacoromanica.ro

ZO

PREFATA.

lui William James, fire malt mai sensibila,

urmalul sau englez

C. S. Schiller rameinea un polemist stralucitor, care insd ne-a facut


sa iubim mai ales filosofia fi filosofii pe care ii combeitea.

Intre aceste tabere in opozilie, directorul sau decanul . coalei de


Filosofie, personalistul Ralph Tyner Flewelling pastra o atitudine
cumpanitei, cliatdnd ca prin filosofie sei aduca lumea la credinp religioasei. Personalismul sau, inrdurit de tradi4ia bostoniana fi a N ouei
Anglii, mai ales de metodism, era pus In slujba teologiei protestante,
cautdnd a indeplini, mutatis mutandis, ceca ce un Maritain facuse
pentru catolicism.
Despre pro fesorul de Filosofie Chinezei, ca fi despre unii profesori

dela Sociologie nu apart aproape nimic de spus. Dar la doi dintre


profesora Scoalei de Sociologie trebue sa ne oprim. Unul e Clarence
Marsh Case, spirit de mare addncime f i buneitate, iubit de Mahatma
Gandhi, care se spune ca plistreaza drept carte de celpeiteii lucrarea lui

Case, Coerctiunea ne-violent. Case fi, din citite, prafesorul Mac


Iver ne-au apropiat cel mai malt. de sociologia americana, pe and
aliii ne-au indepartat, ca exclusivismul lor empiric, cu ignorarea funda-

mentelor filoso fice, cu behaviorismul absurd. Emory S. Bogardus,


directoral ,5'coalei de Sociologie, spirit foarte muncitor fi eminent

pedagog, avea o astfel de formatie behaviorista fi o minte refractara


filosofiei. Ca fi dela pro fesorul Schiller, am invelyat fi dela profesorul
Bogardus sa iubim ceca ce el combeitea f i sa combatem ceca ce el tubea
Cu o tenacitate cam ne7tantifica.

Nu ne oprim la ceilalti profesori fi intelectuali americani sau


englezi, pe care i-am auzit sau urmat dar nu ca student in anii
experienfa americane : Bertrand Russell, John Dewey, T. H. Morgan,
K. Chesterton sau pe stralucitorul profesor de o Ceteilenie dela
Universitatea din Glas&ow, Cecil Delisle Burns, pe care l-am urmat

o par intreaga la cursurile Institutului de Politica Internationalii


dela Williamstown, Noua Anglie, Burns tineind un curs despre civilizage. Statele-Unite invita tot ce are lumea mai stralucitor. In anii
aceia, Einstein preda la ,5' coda Tehnologica fundata de Carnegie,
Toscanini dirija, Menuhin fi Enescu interpretau pe J. S. Bach, Chaplin

reprezenta o Laminae Orafului 0, La Argentina dansa baletul lui


Manuel de Falla, O'Neill scria trilogia Electrei americane, Duke
Ellington fi Louis Armstrong impuneau jazzul hot, un filosof din
Los Angeles tfi construia o casei anume s gazduiasca una din Peiseirile

www.dacoromanica.ro

PREFATX

II

Meliestre ale lui Breincufi, actorul-dansator Mei Lan Fang aducea


pe scenei piesele milenare ale Chi nei. Criza economic ce heiituia
lumea fi primejdiile politice ce mijeau erau viu f i amplu discutate in revistele f i cercurile americane, pregeitindu-se spiritul reformator, pe care peste putin avea sei-1 intrupeze Franklin Delano
Roosevell f i colaboratora siii, insufleind o unicei incredere in puterile inteligentii f i ale inimii de a Embunei tei ti realitatea fi a o
umaniza cu adev rat. In Europa Musolini impusese fascismul, Hitler
arma set* iasei din umbr, iar Francezul Georged Duhamel denunta
lumii, in Scnes de la vie future, ce prime/die constitue americanismul
pentru viitorul lumii (I), fiind firefte mai gustat in Franja f i la

noi decdt Entelepti ca Paul Valry, iubind spiritul Atenei afa cum
il iubesc f i Americanii, sau ca Hermann von Keyserling, filosofal

care a 'ivies cel mai adecvat mretia civilizatiei americane f i


viitoru-i unic.
Revenind la lucrarea noastrei, al airei titlu este pe englezefte The
Nature of Beauty and its relations to Goodness (Natura Frumusetii
fi relatiile-i cu Binele) gmintim cei am sustinut-o, dupei o preg tire
relativ Endelungatii, En ziva de 25 Mai 1931, in inceiperea impuneitoare
a .Prefedintelui Universittii, Rufus Von KleinSmid, o proeminent
personal itate Eu relatiile internationale. Prefedintele comisiunii era

Ralph Tyller Flewelling, decanul Scoalei de Filosofie, iar membri


profesorii Herbert Wildon Carr, F. C. S. Schiller, Hoernl f i Starbuck
cu care, En afarei de Carr, urmasem Estetica, dar o esteticei aplicatei,
Cu experiente de laborator psihologic, fcdnd tot felul de lucreiri f i

texte care-1 interesau mai malt pe profesor decdt pe noi studentii,


siliti s ei deseneim aspectul geometric al picturilor Renafterii sau sei
gusteim kinestetic poezia marelui Whitman. Din partea ,5'coaleide
Sociologie erau in comisiune profesorii Bogardus fi Case. Expunerea
a durat aproape o orei, iar discutiile mai bine de Erica o or. Profesorul
Bogardus ne-a intrebat, printre altele, ce este aceea # suflet )>, iar noi
i-am servit definitict leibniziancl, ceea ce nu l-a satisfeicut deloc. Au

urmat dueluri solemne pentru sau contra idealismului filosolic, la


inceput Entre candidat f i unii pro fesori, mai la urm f i Entre pro fesori,
zpiritualiftii interpreteind lmuririle canclidatului f i adclogdnd dela ei

explicatii sau accentuiiri fi mai tari pentru azul behavioriftilor f i


pragmatiftilor din comisiune. Dar total pe ton atdt de academic f i
fr resentimentei , inainte fi dup conferirea titlului de doctor in
I..

www.dacoromanica.ro

PREFATI

12

filosolie, prof esorii de care eram aproape intelectualicefte, ca fi


ne-au invitat la ei acaset si la cluburile lor, ca fi pe alti, studenti,
pretuind deosebirea de idei fi devotamentul tuturor pentru ele.
Aceasta-i povestea lucra'rii de fata, ceireia ulterior i-am dat titlul
simbolic de Kalokagathon tocmai pentru a sublinia apartenenta
noastrei la, o conceptie antica, pe care am cautat s'o descifrelm in cadrul

pieta contemporane. Dupa cum se va vedea din expunere, pentru


lumea anglo-americana, tema fi intreprinderea noastra nu constituc
un cura/ exceptional, ceici lumea aceasta este prea legata de viata fi
de valori pentru a se Empaca, asemeni Europenilor de pana ieri, cu
separafiile fi rupturile absolute Entre diferitele planuri ale
Ca fi Plato, lunzea americana cauta solutii de participare a tuturor
valorilor fi adeparurilor In lumea Ideilor, ca fi in cea a umbrelor.
Lumea americana a iefit recent din izolationismul politic, dar iefise
de mutt din acea traire pe compartimente sau din conftiinta separatiei adeveirurilor fi ftiintelor: Carturarii fi artiftii mai luminati ai demo-

cratiei de peste ocean if i dau seama ca specializarea fi izolarea au


constituit rebele timpurilor moderne, ducand la antagonismele dintre
ftiirzta fi spirit, natura fi om, esteticei fi etica, arta fi societate sau la
afirmarea independentii lor. Astazi compartimentarea in adevaruri
ftiintifice, norme morale, principii estetice fi dogme religioase nu mai
este scop in sine, ci doar o metoda de lucru mai spornic, dar care nu
mai scutefte pe specialist set* ignoreze interdependenta valorilor fi
activitatilor fi sa nu caute, dincolo de mica lui perspectiva, realitatea
fundamentala a humanismului.
In a,cest spirit a fost scrisa lucrarea de faja fi Cu gdndul la o viagi
mai creatoare, In sens humanist, este ea Enfeitisatri acum.
Inainte de a Encheia, mentionam ca o parte din ideile de aici au
fost prezentate, sub forma de comunicare, in lata Congresului International de Estetica, tinut la Paris in 1937, comunicare tiparita in
actele acestui congres sub titlul Les Elments esthtiques de l'Ethique.
Traducerea textului englezesc al lucrarii noastre a fost f &tad de d-na,
Ruxandra Otetelefanu, careia Ii aducem viile noastre multumiri.

Bucurqti, August 1945.

www.dacoromanica.ro

P. C.

CAPITOLUL I

NATURA

1 ARTIFICIALITATE

Atunci and .contempla'm arta i ne realizam personalitatea


morar o anumita deosebire curenta ne tulbura i nemulIumete.
Pentru mulIi dintre enditorii actuali omul este singur raspunzator
de crea-0a morar i artistica', pe and natura este ceva cu totul
separat de aceste activitaIi umane. Deosebirea dintre ceeace este
natural In sensul de dat omului i ceea ce este artificial construit, adica, de om Impotriva sau dincolo de ornduelile naturii,
este una din cele mai izbitoare caracteristici a multora dintre filosofiile i tiintele actuale. Civilizatia este
pentru unii gfinditori
ceva eu totul artificial pe cand padurile sau munIii sunt naturali.
Pana'. i realizarea-de-sine e considerata drept ceva artificial, in
timp ce actul de a manca sau a bea le apare ca ceva natural.
Potrivit acestei deosebiri, intalnim ganditori care ne recheama
indarat la natura. pentruca, dup teoriile lor, civilizapa este o
pervertire a naturii iar, de alta parte, un alt grup de ganditori
ne indeamna pe calea unei vieti mecaniciste i artificiale, In care

omul, razvratit impotriva unei naturi neprietenoase, se consaci


invenliilor i hotaririlor personale.

Inainte de a incerca s'a discutm aceasta deosebire romantica


sa verificara argumentele unora dintre susIinatorii ei mai noi,
gasim necesar s'A subliniem, In cateva cuvinte, insemntatea pe
care o asemenea problema o are pentru Etica i Estetic. In ce
ne privete, suntem siguri ea multe dintre neinTelegerile i neajunsurile intampinate de unele tiine provin tocmai dinteun astfel
de refuz de fundamentare metafizica. Fara o considerare preliminara a naturii i a omului nu se poate intreprinde nicio estimare
de valori. Daca unele noiiuni ca : # natural i o artificial ; descoinvenVe
acpune
# contemplatie nu sunt
dinainte limpezite, riscam sa construim la infinit o seama de expli-

perire i

www.dacoromanica.ro

KALOKA GATHON

74

catii rara a rezolva niciuna din dificultati. Vom continua a numi


pe unii artiti, ca Flaubert de pild, drept artificiali, In timp ce
Dostoieivsky va trece drept natural. La fel, vom continua a spune
ca natura ne d totul i ca nu ne trebue decat s'O descoperim natura
prin contemplatie sau, dimpotriv, ca natura este un duman

ce trebue Infrant prin lupte i inventii. Putem vorbi cu pietate


despre natura', dupa cum putem s'A o dispretuim. Putem merge
att de departe Incat s condamnm moralitatea, ca fiind conventionala i arta pentruca ar fi o activitate artificiala i iluzorie.
de fapt, aa i procedeaza cei mai multi dintre scriitorii
criticii rataciti in peisagiul furtunos al gandirii actuale.
Sa ne gndim pe scurt la unele dintre aceste atitudini filosofice
tiintifice. Nu mergem pn la Rousseau i romantici care,
In mare m'asura, sunt rspunzatori de opozitiile aparent de neImpcat qi chiar fundamental contradictorii, de care se izbesc generatiile mai noi. Vom urmari, ins, pe acei gnditori contemporani,

care tind s trateze deosebiri i separa-Pi arbitrare Intre lumea


naturii qi aceea a spiritului futre o lume, In care totul trebue
descoperit, i o alta, In care totul trebue inventat. Aceast tendinta
disociativa i analitica ne conduce la unele viziuni fragmentare i
partiale ale existentei care, dupa noi, nu sunt in realitate nici
contradictorii i nici de neimpacat. Uneori, gndirea filosofica
disociaz ceca ce viata de obicei unqte. Acela0 lucru face i tiinta
datorit scopurilor ei meto& logice, inmultind prin distinctii arbitrare
chiar daca necesare nietodelor ei varietatea conceptiilor.
Din aceast pricina nu numai perspectiva realitatii ca Intreg va fi
tulburata, dar se va crea i un conflict Intre viata i Cunowere,
logic 9i, de asemeni, intre natura i naba&
intre a vital
umana 1).
1) Sau tntre frumosul natural fi frumosul artistic. Privitor la relafiile dintre
arta fi natura, pro fesorul Tudor Vianu constatd un anumit e parados
opera
de art este, pe de o parle, un fapt natural, ilustrdnd o PO activa In Intreaga serie a formelor fi proceselor naturii, iar, pe de alta, ea este ceva izolat
din natura fi opus ei, ca tot ce este produsul tehnicei omenefti (Estetica,
ed. 1, 1934, p. 87). Esteticianul ronan infelege Ensd e realitatea ca mediu In-

conjura-1r sau ca spatiu fizic (p. 117, de pildd), iar natura o vede tn sena
realist, uneori fizic, alteori ca peisaj, dar mereu s indiferentd a din punct de
vedere religios, etic

fi

estetic. Concluzia sa cd e arta este idealul intregii tehnici

www.dacoromanica.ro

NATURA

I ARTIFICIALITATE

15

Un anumit aspect al filosofiei lui Henry Bergson i aceleia a


lui Max Scheller a contribuit in mare msur la contrastul dintre
aceste concemii asupra existeMei. In ciuda concemiei moniste a
unui elan vital originar, care procedeaz4 apoi prin divergenp
disocialie, pe masur4 ce se Insereaz in materie, Bergson pare s
traseze o opoziIie esenVal intre existenia logick pe deoparte,
i cea psihica i fizick pe de alta, atunci cnd spune: daca principiul tuturor lucrurilor exist in felul unei axiome logice sau al
omenegti, dar in acelag timp. .

.
este produsul tehnic care a atins perfectiunea
nati.rii i cautd sit rezolve paradoxul, in sens realist qi de sigur innobildnd atdt
arta ccit gi natura, pe cdt ingddue esteticile neidealiste.
Noi, credem, ins& c'd rezolvdrile de acest fel se intreprind, totugi, in dauna
spiritualitd(ii artei gi nu reugesc s explico unitatea, coherenta qi solidaritatea
realitdtii integrate, in care ateit arta cdt ql natura sunt aspecte ale constitutiei
fi activittii spiritului. Intre imaginatie gi percept existd o corelatie
pe care realismul naiv qi empirismul nu o pot explica sau cdnd o explicit' trebue
sd cedeze fie realului, lie idealului. Un realist critic ca George Santa yana cedeazd idealitii, adesea cdnd e vorba de artd. Pentru el o tot ce e ideal are o
bazd natural& lar tot ce e natural are o desvoltare ideated s, ddnd chiar pilde
de lucran i artificiale cu origind naturald : expresia este natural& dar limbajul
artificial ; religia este natural& dar biserica este artiliciald ; societatea este natural& dar statul este artificial.
Revenind la pozilia pro fesorului Tudor Vianu, nu credem vatabil in cazul
nostru observatia sa cd i estetica idealistil a fost, in cele mai multe din mornentele ei, o estetidi a operii de artd, o filosofie a artei* (p. 19). Problemd naturii

experientii estetice, a artistului, a contemplatiei, a corelatiei dintre valorile estetice


qi etice ne preocupd aici mai mutt decal opera de art& In genere, toatd lucrarea
aceasta cautd modal de integrare a fenomenelor etice qi estetice in unitatea reatihitii

gi, in loc de a stdrui asupra particularittiilorgi deosebirilor, interesante de sigur


pi ele, cerceteazd ceca ce le coreleazei, ceea ce le identified pdrui la un punct,
ceea ce le apropie de sensul fundamental al realitdtii. Mereu preocupati de sintezii ql unitate, pozitia noastrd estetica este, deci, opusd preocupirilor de anatiliza,
diferenfiere ql compartimentare melodic& pe care le intretine cu atdta remarcabilci
riguriozitate Tudor Vianu.
Este interesant, totodatd, a mai constata urmdtoarea deosebire de procedare
intre expunerea criticd ql analiticit, pe bazo istorice fi pozitive, a d-lui Tudor

Vianu ci expunerea noastril idealistii. In timp co noi cutm, chiar risand

invinuiri de neclaritate fi confuzie, a infd(iga intreaga articulare esentialii a


valorilor reatitdii fi a modului lor de manifestare umand, d-1 Tudor Vianu
este mereunevoit a elimina din domeniul Esteticii elemente care, totugi, ti apartin.
D-sa se simte obligat a incepe ca eliminarea frumosului natural, degi recunoagte cd qi i frumuselea naturii presupune o congaint umand caro s'o valorif ice i, lar, mai tdrziu, include natura in solutia 4 paradoxului s mai sus men-

www.dacoromanica.ro

16

KALOKAGATHON

matematice, lucrurile inse9i trebue sa decurga din


acest principiu, ca aplicarea unei axiome sau consecinIele unei
astfel ca nu va mai fi loc, nici in lucruri, nici in principiul
lor, pentru o cauzalitate suficienta, inIeleasa In sensul unui liber
unei

arbitru 1).

Dupa Bergson, avem deci dou cal pentru a ajunge la individualitatea universului, aceea a logicului 9i aceea a vieTii sau,
iu alIi termeni, calea unei inIelegeri intelectuale a realit%ii, sau
aceea a unei participari intuitive la ea.
O vedere similara, dar mai accentuat 9.1 extremista, gsim in
filosofia lui Jules de Gaultier, care susIine ca intre instinctul vital
9i acela cognitiv exista o antinomie. El crede ca omul 9i-a pervertit
con9tiinIa dela funcIia ei contemplativa, facand din ea unealta
dorinTei de fericire. Urmrind s reformeze realul, omul pu a incercat,

de fapt, altceva decat s substituie lucrului experienIiiun alt lucru

sau activitate conceput dup fantezia lui, pe un plan uman. In


virtutea concepIiei lui bovaryste , care este <cle pouvoir departi
l'homme de se concevoir autre qu'il n'est omul i inchipue
ca e liber 9.1 in stare sa modifice natura 9i
creeze destinul 2)
tionat. Pentru d-sa, Estetica nu poate cerceta decdt frumosul artistic, care
este o opera s, renunfcind la o seamii de realitiiti estetice, su,slindnd printre altele

cd esteticiaAl nu poate preciza normele unui exemplar al frumosului natural,


cum este de pildd tipul cel mai frumos al spetei omenegti, listind pe seama biologistului aceast problemig, gird de care, credem noi, nu se poate explica estetica fi arta hellend. De asemenea, frumusefra peisajului determind, dupd d-1
V ianu, aprecien i din motive care nu au in ele nimic estetic, laseind pe seama
misticei religioase profundul sentiment romantic al naturii (vd. primele 16 pagini
ale Esteticii).
De sigur cd prin astfel de reduc(ii i elimindri eau pi-in pdreri cd opera de
arta' apare pentru a aduce ordine creativitatea umand fi bucuria pe care o produce ea nu mai au sensul metafizic ce relevd articulatille fi manifestrile intregului
cosmos gi mai ales ale viefii omului.
Ceca ce pierde metal izic fi estetic, d. V ianu cdstigil recunoagtern In con-

centrarea asupra rigurozitalii tehnice a operii de artil, asemuind-o, In cele din


urma, cu o muncd superioard. Dar acestea nu s'ar pierde, credem, dacd s'ar cauta

esteticul in toate imp1icaiiie metafizice fi etice. Uneori ele revin gi la esteticianul


rom,dn, care recunoagte con(inutult.i operii de artii, aga eteronomic cum este, cali-

tatea de a determina forma. o Cera ce o operd devine... atdrnii fi de confinutul


de valori pe care ea Il cuprinde (Vol. II, p. 207).
II. Bergson, L'Evolution cratrice (ed. engl. tr. Mitchell p. 277.)
Jules de Gaultier, Les lments esthtiques de la moraliti:, 4 Rev. Ph., 1930.

www.dacoromanica.ro

57

NATURA $1 ARTIFICIALITATE

In aceste credinIe iluzorii, zac, dupa de Gaultier, toate relele i


nenorocirile omului.

Asemenea opinii sunt foarte frecvente In zilele noastre 0 conlui Max Schiller despre om ca 4 der Neinsagenknner

adica

o fiinIa care poate refuza sa se supuna cerinIelor naturii i mediului'


fizic i sa lupte, prin sacrificiu i ascetism, impotriva a ceca ce
Ii este impus in mod direct are mulIi susIinatori. <( A fi progresist,

inseamn a fi absurd , din punctul de vedere al naturii, dupa un


filosof roman, care interpreteaz reforma umana drept ceva protivnic celor stabilite de legile biologice i fizice 1).
In viziunea lui Bertrand Russell, natura se arat din nou ca
un mister atotputernic, dar orb in care o creatura atat de slaba
pastreze nepatate aspiraVile 2).
ca omul nu poate
Acest exemplu ne sugereaza oarecum geografia spirituala a
timpurilor noastre. Potrivit harIilor ei, ar trebui sa alegem intre o
natur despanita de omenia noastra i, In acest caz, s considerm
ea frumuselea ins0 este independenta de natura, iar etica inseamn
sau, daca urmam pe rousseau-itii moderni,
combaterea naturii,
atunci trebue s renunOm la toate idealurile noastre morale 0
artistice i s ne intoarcem la natura 3).
Mihail Ralea, a Definitia Omului * In Viafa Rorndnea,sca, Iasi, 1928.

Bertrand Russell, Mysticism. and Logic, London, Longmans, Green Co.,


1921, pp. 46 sq.
') Mai ales in secolul al XIX-lea, ideea de natura' a preocupat ackinc pe
artigti, pe critici gi /iloso/i. Dar termenul de natura este luat in cel pufin trei
infelesuri : realitate metafizica, realitate empirica gi peisaj. Ccind unii artigti sau
critici vorbesc de redarea naturii a in pictura, ei se gdndesc mai ales la peisaj,
la vieafa din aerul liber, la corpurile gi obiectele palpabile. .
Corot vede In Da Vinci pe a creatorul peisajului modern , iar calitatea
de plein airiste precursor poate fi susfinuta cu destule temeiuri, Leonardo eautdnd f i reugind intr'ateitea privinfe sa lure tainele naturii f i avdnd mereu congtiinfa ca imit natura, ccind de fapt el o descoperea f i o continua, trecand natu-

ralul in artificialitate, ca pictor, sculptor, arhitect, inginer, construind imagini


f i magini, desendnd tancuri gi magini de sburat, cercetcind botanica in spirit biologic, intemeind geologia, intreprinzcind studiul anatomiei f i disecliei, al circulafiei scingelui fi al funcfiunii inimii, indeplinind, in fine, ateitea cercetari ca hidraulician, hidrograf, geometrician, algebrist, mecanic gi optician.

Dacii Leonardo apare ca precursorul peisajisrnului in pictura, in schimb se


pare ea lui J. J. Rousseau i se atribue nejustificat calitatea de pictor al naturii

Intr'un studiu Rousseau als Landschaftssebilderer, publicat in Zeitscluift


2

www.dacoromanica.ro

18

KALOKAGATHON

Aceasta alegere propusa constitue o adevarata suferinIa 0, in


ace1a0 timp, o absurditate, pentru acei care considera natura 0
omul drept aspecte ale unui tot coherent 0 armonios. Pentru logician
0 biologist este foarte u9or sa respinga o cale 0 sa mearga pe cealalta, dar pentru metafizician i pentru oamenii de tiinta ai Eticii

Esteticii, aceasta este cu neputinIa, daca ei concep inteadevar


deutsche Geisteswissenschaft (Anal V, caietul 4) Fritz Friedrich combate pcirerea
sustinuta si de Lanson ca Rousseau este 4 mai ales un mare pieta,- al naturii. .
El a plait, pentru a pieta peisajele ce le-a vazut, o precizie in termeni, o limpezime

un colorit, care stint ale unui artist indragostit de realizarea lucrurilor s. Fritz
Friedrich a cercetat opera marelui scriitor francez, constateind ca uimire
aproape nicciieri nu se gaseste o descriere a naturii. In romanul La nouvelle
Heloise, care se petrece intr'unul din cele mai frumoase locuri ale Elvetiei, nu
se giseste, in cele 700 de pagini, decat o singura pagina in care este descrisii
natura, lar mai incolo o jumatate de pagina. In celebrele-i con fesiuni nici macar atilt.
Pentru lumea dela noi, care multa vreme a invalat ca total sau aproape total
incepe dela Romani f i dela Francezi, observa tia aceasta va fi o nordi desamagiro. In materie de spirit si de aria, (wan atcit de putin de traAat dela Romani
f i aproape total dela Greci. Nu este prea exageratil gluma calva care spune cit
Romanii au fost un jet de hitleristi ai
lascind lumii drumuri, apedude, cetati i foarte patina spiritualitate. De sigur, nu asa ceva s'ar putea spune
despre Francezi, dar e bine sif se ftie cif in materie de roman (Richardson), in
materie de simtimtint al naturii, de roman social, de misticism al peisajului, ca
si in materie de revolutie
evolutie politica, de libertate a poporulai, de respect
al drepturilor individului, Anglia are intiiietate fatii de Franta. Cal de dator este
J. J. Rousseau lui Locke f i Richardson, iar Voltaire, Bernardin de St. Pierre,
Lamartine, Chateaubriand, Musset, Hugo literaturii engleze f tot teatrul romantic

lui Shakespegre se sae prea puf in la noi.


Revenind la problema naturii f i artei, de sigur cd secolul al XIX-lea a pus
problema in toatii amploarea ei. Pentru unii romantici, arta n'ar fi decdt o
directa redare a naturii, in in teles de peisaj. In 1825, Thomas Cole plangandu-se
di nu a putut vedea un singur peisaj de vreun artist european, seria urmatoarele
prietenului au Robert Gilmore din Baltimore, American ca ei el : 4 depc1rtarea
de natura nu este o consecintcl necesarii in pictarea compozitiilor o, el recomandand, dimpotrivii, aducerea celor mai frumoase aspecte ale naturii In compozitiile
picturale, dar Iiiccindu-se selectie, asa cum procedeazci f i natura ca fiecare obiect.
Un critic american, Robert Goldwater, al ccirui eseu e Arta f i Natura in secolul
al XIX-lea it intrebuinteim mai ales pentru informatia anglo-americana (eseu
publica! in Magazine of Art, Vol. 38, Nr. 3, -Martie 1945) sustine di Thomas
Cole invoca, de fapt, practica unid Claude sau Poussin., acesta ducdndu-se in
4 campagna pentru a face schite f i inapoindu-se In atelier pentru a pieta prisa je
idealizate. E conceptul acelei belle nature, a carei istorie scoboara, prin Reynolds,

www.dacoromanica.ro

NATURA SI ARTIFICIALITATE

19

lumea ca o ordine sistematic, in care procesul creator pi continua

imbogg/ire a experienIei isvorlisc din natur, ca pi din aqiunea


umand.

In consecinO, prima noastr misiune in aceast lucrare, care


pi-a propus ca obiect studiul corelaIiilor dintre Frumos pi Bine,
ne cere s stabilim o bazd metafizica intemeiata pi solid& pentru
In secolul al XV II-lea francez fi mai departe la Zeuxis fi la a sa Venus, alcdtuitit

din cele mai frumoase peirn a cinci fecioare din Crotona.


In 1853, DeLacroix fi-a exprimat astfel pdrerile privind arta fi natura (pleand dela pictura peidurii intreprinsa de Diaz) : a natura e departe de a fi totdeauna interesantd din punctul de vedere al efectului sau ansamblului... Dacd
fiecare detaliu oferd o perfecnune, pe care o socot inimitabild, aceste detalii luate
laolaltd rar prezintii un elect echivalent cu acela ce rezultd, in opera marilor artisti,
din singimcintul pentru ansamblu fi compozine i. Altddatd, Delacroix susnne cd
Cu cdt imitana naturii este mai exacta cu atdt este ea mai rece, iar exactitatea

rece nu tnseamnd arid ; artificiul ingenios, cdnd place sau exprimd, este ins4i
aria.
Dacd Gricault ar fi trdit mai mult, pare-se cd real ismul s'ar fi arlitat mai
de timpuriu, cad pictorul francez a avut contact cu pictura englezd, in 1821-1822,

admirdnd o seamd de pictori apropian de naturd gi astdzi ignoran, ca Wilkie,


Ward, Landseer.
Constable este opusul romanticilor gi al lui Wilde, cdnd acesta va susfine faimosul paradox cd 4: Vieata imitd Arta mai mat decdt Arta imitd Vie*.
Natura nu mai pu (in d,ecdt Vie*: este o imitane a Artei 0.
Judecat prin prisma idealismului, paradoxul lui Oscar Wilde capdtcl un sent
tntemeiat. Spiritul, ca fi la idealigti, igi are ordinea lui perceptuald inndscutd
sau ca fi la Kant categoriile lui, cunoagterea pornind deja subiect, iar nu deja
sea: ce este extern. Prin urmare, arta fiind o activitate spirituald ca fi percepna
lumii, ea nu are de inviitat nimic dela naturd fi dela vieani. Leibniz fi Berkeley
ar fi admis deplin paradosul lui Wilde fi poate fi Kant, de vreyne ce declara cd
lucrul in sine nu poate fi cunoscut.
Dar revenind la Constable, interpretat de Robert Goldwater, af1dm cd pictorul
englez nu credea cd arta este imaginatie fi fantazie, scriind in 1836 cd cele mai
sublime producni ale creionului sunt selecnile formelor din naturd gi copii ale
unora din efectele ei evanescente. Pictura e gtiinni fi ar trebui urmatii ca o cereetare in legile naturii. De ce sd nu considerilm peisajul ca o ramurd a filosofiei
naturale, lafd de care picturile nu-s decdt nigte experimente? s.
Realismul impune apropierea de lumea perceputd direct fi neinfrumuseptd
de idee sau de imaginalie idealizanta. Chiar Delacroix obiectase lui Ingres (1847)
abuzu/ de Fruznusele. Courbet acrie, rdspunzdnd unui grup de studenfi, care
cereau sd deschidd o gcoald :41 Imaginana in arid constd in a gasi ced mai complea
expresie a lucrului existent pi niciodatd in a imagina sau crea un obiect

Fruanosul este in naturd fi poate fi intalnit, sub cele mai di/ente forme ale reoli-

t.
www.dacoromanica.ro

20

KALOKAGATHON

"investigaIiile ulterioare privind natura valorilor i relaVile lor. Cu


alte cuvinte, vom analiza mai intai conceptul de natura i funcOa
lui i numai dupa aceea conceptul eului, fie ca agent natural, fie

anti-natural sau artificial. Dar inainte de a Intreprinde aceasta,


mai este ceva cu mult mai general i, In acelai timp, mai insemnat
pentru desvoltarea argumentului nostru. Este chestiunea metodei
i la
pe care o vom utiliza In problemele pe care ni le propunem
.aceasta trecem chiar acum.
METODA CERCETA.RII NOASTRE

Problema noastra e de ordin spiritual. Se ocupa de valori i in


acest fel nu poate fi marginita numai la o metoda externa i obiectiva. Vom trata, deci, problema noastra in.tr'un mod metafizic.

Necesitatea unei poziii a-tot-cuprinzatoare este tot atfit de viu


resimIita ca i patrunderea In adancime a calitalilor existenIei
noastre. GAndirea dialectic este instrumentul filosofiei i o vom
utiliza cu toate cerinIele ei, respingand contradicIiile i primind
Rot ceea ce are raTiune suficienta.
tarii.
Frumusefea, aga cum este data de natura', este superioara tuturor conventiilor artist ului a (1861).
Atribuindu-i o clasificare filosofica, pictorul francez apare in teoriile lui ca
un realist naiv, crezdnd cd arta inregistreazil era sa spunem orbegte umil

4i direct ceca ce vede artistul inafara lui. Din fericire, insclgi arta lui Courbet
pictorul care teoretic nu ingaduia artistului set lcirgeasca expresia naturii, ccici
aria ar fi expresia lumii reale gi vizibile contrazice aceste naivitcifi intelectuale.
Inmorrnfintarea la Ornans, de pilda, are o meiretie-, care depitgegte perceplia
umila a naturii, &mind viziunea aim pid in compozifie. Fire grosolanii gi auto-.
didact, Courbet realistul este un mare artist, care inlocuegte grafiosul cu sensualitatea robusta', ignordnd ca el addncegte realitatea spiritului f i vitalitatea
iar nu obiectele dinafara'. El descoperea in sine f i prin sine, cesa ce
atribuia lumii externe. Millet, inferior ca artist, susfinea ca a aria incepe ad
decline din momentul in care artistul nu se sprijinii direct gi naiv pe naturti.
Mai abil ca formula', pictorul realist american Thomas Eakins observa cd artistul
4 pastreazei un ochiu ascufit asupra naturii fi Ii fun's' uneltele . Pozitia lui Courbet
este impartagita i de alfi doi realigti americani, mai simpli decal Eakins,
'George Caleb Bingham pi George Inness. Ruskin incearcii sci restabileasca pozilia
idealistd, dar accentudnd prea mult aspectul eticist platonian.

Naiva dependenia Mil de naturcl devine un sentiment general remarca


cautandu-se a se reproduce natura pur gi simplu fi ne mai 'actin-

Coldwater

du-se seleclii din la belle nature. Chico un impresionist ca Rodin, atclt de spiri-

www.dacoromanica.ro

NATURA. *I ARTINCIALITATE

21

Misiunea filosofiei consista', dup noi, tn crearea unor viziuni


sistematice ale realitIii ca intreg. Aceasta, nu numai pentru folosul
complectitudinii i claritlii, dar mai cu seam pentru satisfacerea
cerinIelor noastre inscute de armonie .1 esentd. De fapt, este foarte

uor pentru unele concepIii s dea roade in cmpuri limitate


adpostite, dar dificultIlle se ivesc atunci cand se Incearc a se
corela diferitele adevruri rezultante din diferitele cmpuri de
studiu. Dificultatea, dar i avantajul filosofiei este c, In cercetrile

ei, cuprinde att subiectele eat i obiectele. In tiinI, verificm


tualizat fi eubiectiv, cu modelrile sale mai perjecte clec& ale natura obignuite,
susline cd artistul trebue s copieze ceea ce vede in natura, recunosaind, e drept
cd nurnai artigtii mari fiii4 s vad.
Degi pornind dela natura fi struind in peisaj gi En aerul liber, impresionigat
recunosc, ca fi Zola, Ensemntatea temperamentului, deci variafia individualdf
calitatea personale; a artistului. Opera de arta' apare acum ca un col( din creatie
vitzut cu ochii unui temperament e. Cu timpul, ei vor subiectiviza fi atiza peisajul f i natura, distrugandu-i once structurei fi soliditate, intereseindu-se doar En
nuanfrle de coloare, impuse de diferitele intensiteifi ale lamina. Whistler, defi
a polemizat ca Ruskin, va fi aproape de idealismul acestuia fi de estetismul luiWilde. El ffi &idea :mama cd artistul rmdne un fotograf, dacei Ente' figeazit numai

suprafala lucrurilor. A scris-o, suslintind cd subiectul En pictur nu are nido


insemnittate fi ca portretul mamei sale era doar a un aranjament En negra fi
cenugiu *. Tot Whistler a lacra urmtoarea glum ca tac: u A spune pictorului
ciE natura trebue luat aga cum este, e tot una ca a spune unui pianist cit el se
poate ageza pe pian*.
Reacfiunea impotriva naturalismului naiv o cuprind f i spusele lui Renoir
ceitre Vollard : 4 daca pictorul lucreaziE direct dup natura', En cele din urrnti ajunge
ed caute nurnai efectele momentane (ceca ce s'a petrecut cu impresionismul, n. r.) ;
el nu se mai strciduegte sd compunii fi curand devine monoton Constructivismul

lui Czanne este cea mai puternicii reaclie anti-naturalist. E dorinfa de a faca
din impresionism ceva solid ca arta din muzee e, luptndu-se ca motivul fi
vompozifia fi cautnd a le armoniza. Se gtie cd Czanne vroia sd re (ac pe Poussin,

pictand un Poussin viu, En aer liber, cu coloare f i lumind, En loc de ceea ce a


creat Poussin En atelier, unde totul e slab luminat fi lipsit de reflectelrile cerulut..
Catre sfdrgitul secolului al XIX-lea, ideea dependen fei artei de natura' gt de
peisaj slitbegte fi aproape dispare. Degas Egi diE seama ate trucurii sunt En
arta', artistul pictdnd artificial pi apoi puneind accentul naturii. t Artistul rus
picteazei ceea ce vede, ci ceca ce trebue set ac pe alta s Parid... Pictura e mai
Entra produsul imaginatiei artistului e, declara* Degas.
Dora directa, aceea a desenului pur fi aceea a unei arte pure, de mister pi
sugestie, se impun in plastia, precum elide corespunziEtoare En poezie fi muzicd.
Gauguin susfine deformafia obiectivei a natura, pentru nevoile compozifiet, fi
diformarea subiectivei, pentru a exprima dispozifille fi strile lifuntrice. ale arti-

www.dacoromanica.ro

22

KALOKAGATHON

continuu anumite ipoteze, legand sau deslegand fenomene pe care


le consideram independente de noi in0ne. In filosofie, de alta parte,
ganditorul este totdeauna inauntrul lumii 0 lumea pe care o
gandwe este ideea sa 1).
Ap dar, aceasta gandire se efectuiaza cu simiam'antul unei anumite raspunderi in care se pot gasi nu numai criteriile de claritate

0 distingere intre idei

urmand drumul cartezian al indoelii


generale pang ce se ajunge la o certitudine absoluta dar i un
fel de dragoste sau participare In indeplinirea acestei misiuni. Intelegem, prin aceasta, dezamagirea pe care iubitorii de inIelepciune
o resimt ori de cate ori ceilalIi se mulIumesc cu anumite rezultate
fragmentare. Filosofi ca Plato, Aristoteles, Sf. Toma Aquinatul,
Leibniz 0 Hegel n'ar fi putut sa se multumeasca niciodata cu <( bucap

de adevar , chiar daca ele s'ar dovedi operante In practica.


In cmpul su voit limitat, omul de tiint lucreaza cu ipoteze
vi cu unele fapte oranduite, capabile de a fi experimentate, adica
In parte verificate de simTuri, In parte, deduse In legatura cu ele
i apoi descrise inteo forma logic. Filosofia se ocupa, dimpotriva,
de cele mai multe ori cu ceca ce este unic 0 launtric, astfel ca obiectul

ei nu poate fi Intotdeuna experimentat in laboratorii sau observatoare, precum nici nu poate fi redus la o formula matematica.
Instrumentul filosofiei este, inainte de once, gandirea dialectica i
numai In subsidiar observaIia faptelor. Noi credem c numai prin
cuprinderea 0 inIelegerea totului putem dobandi ideea de adevar.
Numai privind lucrurile impreuna 0 fax% nicio intenVe de a le rpune

ori separa, ci cautnd doar sa le deosebim i interpretam, putem


a junge la o viziune coherent 0 sintetic. Dac individul are senti-

mentul sau intelegerea totalitapi, atunci deosebirea dintre acea


stului. Gauguin sfdtuia pe elevii siii a and dorifi a pictati o frunzd verde, pictari-o cdt de verde pulefi i. In 1890, Maurice Denis sustine stilizarea pi pictura
purd, ce yor caracteriza secolul al XX-lea. Amintiti-vd a un tablou, tnainte
de once. .. este o suprafaid placid acoperitd cu colori, intrunite trier' o anumitli
ordin.e *. Redon spune Erica' din 1876 a ti e gild de cei ce bolborosesc cuwintul
natur f cla a avea nimic in mima lor i, cercind reprezentarea imaginarului. Robert

Goldwater dela care am luat unele informarii prefioa.se prin datarea lor, land
altfel destul de cunoscute, vede in Edgar Allan Poe pe maestrul artei anti-naturalige, el cernd a indefinitul sugestiv al unui vag f i de aceea spiritual electo
(a euggestive indefiniteness of vague and therefore spiritual effect).
9 H. Wildon Carr, Cogitans Cogitata, p. 108.

www.dacoromanica.ro

NATURA $1 ARTIFICIALITATE

23

parte a realitatii creata de el si de activitatea lui, si cealalta parte,


ale carei schimbri nu pot fi predicate de el, se minimalizeaza si,
prin aceasta, el ajunge la acea conceptie veche a realitatii, In care
disociatia dintre obiect-subiect si separatia dintre natura si om
nu se savarsea ca In timpurile noastre.
Metafizica, In scopul ei de a explica totalitatea naturii, poate
strange laolalta perspectivele partiale si rezultatele. Misiunea metafizicei consta tocrriai in a corecta si a completa elementele cunostintelor noastre. Atunci calla George Santayana intr'o perioada de mecanicism si naturalism ne atragea atentia ca : e omul
si-a creat Impotriva lui Insusi o prejudecata: tot ce e produsul endirii lui ii apare nereal s'i oarecum nesemnificativ. Suntem multi'.
miti numai atunci &and ne inchipuim inconjurati de obiecte si legi
independente de natura noastra 1) el actiona ca un filosof
interesat In totalitatea realittii si nu numai de aspectu-i obiectiv
si extern, asa cum ni-1 Infatiseaza stiinta zilelor noastre.

Asa dar, aceasta misiune de a integra partile inteun Intreg


variaza In masura In care ne imbogatim .cu noi experiente. Sunt
cazuri cand filosofia nu stie sa primeasca noi daruri dela experienta
si stiinta. Reversul unei pozitii ca aceea a filosofului Santayana
este cu totul posibil. Un anumit conservatism filosofic nu intelege
ca traditia este un flux dinamic in care noile curente vin sa se
unease-a isvorului original. Facand unele distinctii arbitrare. si creand
contraste ca acelea sus mentionate, filosofia risca sa se indeprteze
de viata si, in acest mod, dovedeste fara voie afirmatia ca vitalitatea

si intelectualititect variaza in raporturi invers proportionale. Dar


pana si inteun asemenea caz, adeva'rul va fi doar partial si provizoriu, ca toate adevarurile tendintelor extreme si exceptionale.
De fapt, metafizica, precum si filosofia critica, tind totdeauna catre
centrul realitatii, acolo unde toate extremele metodologice se intalnesc, obtinand noui lumini si noui forte. data acolo, tehnica devine
viziune, ca in cazul atator filosofi, pe care cu totii ii socotim geniali. Dar aceste genii, inainte de a fi ajuna acolo, au trebuit sa urmeze
o anumita tehnica, pe cat posibil adecvata necesitatii lor interioare,
exprimand deci crea ce resimteau cu totul necesar, procedand ca si
ganditorii mai putin insemnati.
1) G. Santayana, The Sense of Beauty, p. 3.

www.dacoromanica.ro

24

KALOKAGATHON

In consecira, calea prin care intrm in filosofie, chiar In probabilitatea de a ajunge la aceast polaritate necesar a ideilor, nu ne
poate fi indiferent. Credem impreun cu Morris Cohen ca o tehnica
definit e necesar pentru a ajunge la adevrul suprem 0 c viziunea
filosofic -sau contemplraia necesit regulile ,tehnicei logice pentru
a deveni o activitate mai intelectual 0 mai vitala 9. Prin aceast
tehnick filosofia obIine o certitudine, ce o apr de a se asimila
Cu mitologia sau o anumit 0 pur dragoste mistic. Luat ins
in sensul platonian de participare la intreg aceast pur dragoste misticg joac un rol important In procesul dialectic al
Ondirii noastre.
A.a dar, nicio prejudecata impotriva a ceva ci indoiald,
ca metoda, 0 dragoste pentru adevrul a-tot-cuprinzator ca scop,
vor fi cele mai bune temeiuri ale filosofiei. Trebue s adaugm c
toate aceste preteraii filosofice pot fi exprimate 0 intr'o form mai
modesta', care sa exprime totu0 acelea0 tendirae. Ne referim la
viziun.ea o sinoptia #, pe care profesorul Hoernl o propune filosofiei, i anume de a 0 a vedea lucrurile laolalt *,
a privi toate
problemele ea interdependente 0 fr a Incerca sa Indeprtam pe

unele din ele prin indemAnatece eliminri sau separari 2).

Tinnd seama de toate aceste considerraii preliminare, putiem


acum intra In cmpul cercetrilor noastre. Problema naturii i a
spiritului este prima pe care ne propunem s o discutm, pentruca,
aa dup cum am artat, nu credem cu putira o discraie asupra
naturii valorilor 0 a interrelaTiilor posibile intre ele. fr o preliminar intemeere metafizic. Tocmai de aceea, primul capitol deed
M. Cohen, 4 Vision and Technique in Philosophy , in The Philosophical
Review, March 1930.

R. F. Alfred Hcernl, Matter, Life, Mind and God, p. 1 si urm.


Socotim evident adevrate si de mare insemnatate pentru unja gandirii
noastre urmatoarele observatii: t Distinctiile atat de precise intre trup si
suflet, materie si spirit sau constiinta atat de obisnuite si care caracterizeaza vederile stiinIifice curente sunt mai curand rezultatul dorinIei de a
scapa de aceste dificultati, eliminnd din t natura , ca material al stiinpi,
toate faptele, ce, asemeni constiintei, nu se potrivesc schemei mecanistice si
nu pot fi tratate de fizica teoretica * (p. 33).
Este !impede a filo3ofia, ca disciplina sinoptica, va ca'uta sa la in considerare asemenea dificultati si a rezolve legaturile lor, inteun mod coherent.

www.dacoromanica.ro

NATURA SI RTIFICIALITATE

25

un cadru metafizi referinIelor ce urmeaza sa fie utilizate ca fundament pentru consideratiile noastre de estetica (Capitolul II) 9i
pentru consideratiile etice (Capitolul III) 9i mai mult Inca pentru
acea parte a cercetarilor noastre, care se indeletnice9te cu
dintre Frumos 9.1 Bine (Capitolul IV 9i V).

NATURA. SI SPIRIT
Desigur ca nu to0 gnditorii din antichitate au cugetat ca Empenotiunea .vaga pe care o avem despre natura e un vis

docle

al omului... 1) ci, dimpotriva, Plato 9i Aristoteles, printre multi


al0i,, au incercat tot ce le-a stat in putinta pentru a propune o
explicatie iluminatoare. S'ar putea sustine ca Plato stabile9te numeroase analogii intre arta 9.1 natura. El vorbe9te de natura ca despre
o opera de arta. Natura este asemenea artei omene9ti 2). Dar att

fiinta at 9i cunoa9terea i au ratiunea ca principiu. Totul este


facut in vederea unui scop, care e binele sau frumosul. Natura e
cauza necesara, in timp ce celelalte lucruri sunt mijloace sau conpentru acest scop 3). Realitatea este o ordine teleologica de
valori 9i, in ultima analiza, realitatea este identica cu ideea sau cu
valoarea de Bine. Rana 9.1 adevarul este cunoscut cnd e iluminat
de ideea de Bine.
Pentru Aristoteles, Natura este (c substanta esentiala a fiintelor
avnd in ele inse9i principiul mi9carii, In msura in care sunt ceca ce
sunt 4). Natura este mi9care 9i viaIa. Tot ceea ce exista activeaza
din necesitatea naturii sale. Totu9i, esenta este aceea care face ca
fiecare lucru sa fie ceea ce este i aceasta in modul necesar. Form
natura sunt teleologice. In viziunea lui Aristoteles, de asemenea,
natura procedeaza ca 9i arta umana, dintr'o idee sau forma, ce este
cauza realizrii materiale 3). Materia nu-i dect o potentialitate,
In timp ce forma este necesitate.
Natura este (< un sistem de fiinte vii, vazute ca o unitate, in care
materia, desvoltndu-se din ce iu ce mai progresiv, dela forma la
Aristoteles, Metafizica, Cartea V, cap. IV.
') Plato, Sofistul, p. 265.
9 Plato, Timaeus, pp. 46, 48.
') Aristoteles, Metalizica, Cartea V, cap. IV.
1 J. Chevalier, La Notion du Ncessaire chez Aristote et chez ses prdcessears, pp. 127, 128.

www.dacoromanica.ro

26

KALOKA GATHON

form, prin toata multitudinea formelor particulare, se apropie de


fiinIa imuabil a Dumnezeirii 0, imitand-o, o incorporeaz ca potenIial in sine insu0) 1). Acesta e modul in care W. Windelband
ne inflipaza concemia aristotelian despre natur. Aceasta concemie a naturii, in ciuda unor anumite distincIii, nu mai permite
niciun contrast sau opozilie intre om 0 natura. Separa pa sau distinqia

aceasta ostila apare cu mult mai tarziu. Este, In mare parte, un


produs al vremelnicei dorime de putere, pe care o exprim Renaterea. Deosebirea dintre subiect 0 obiect este, de asemeni, o con-

cepiie modern. Ea este rezultatul separaIiei tiinpfice dintre


ceeace este privit ca real 0 ceea ce este privit ca iluzoriu, deoarece
nu poate fi experimentat in mod obiectiv. Mai este, pe de alta parte,
efectul unei increderi prea mari pe care omul a cpatat-o faI. de
'sine insu0 0 fai de putinIa lui de a modifica sau controla restul
realitatii. Astazi, oamenii consider natura ca ceva strain 0 cateodata dupnanos lor. Natura nu mai e ca o mama, ci a devenit diq-

manul nostru, care ne limiteaz sfortrile sau ne condilioneaza


biruinIe/e.

Dar o asemenea deosebire nu se poate susIine din punct de


vedere metafizic. *tiinIele, pe de o parte, 0 teoria vie-0i, pe de alta,
aduc tot mai multe dovezi asupra existenpi unei naturi uniforme.
Pentru Bergson, in plante, ca i in animale, viaIa 0 coiwiinIa sunt
coextensive. Toate traiesc i se transforma, in grade diferite.
Aceasta este adevarat i pentru natura ap zisa neinsuflept. Contribigia principala a lui Bergson, In aceast ordine de idei, consista
in afirmaIia unei cowiinIe originar imanente In toate lucrurile care

tresc, in unele din ele fiind latenta 0 numai In spiritul omenesc


atingand expresia-i mreaV i esenIiala.

Aa dar, relaIiile dintre viaIa 0 spirit sunt aproape identice,


spiritul nefiind altceva cleat cea mai inalt expresie a vie-0i, care
fundamental este o activitate spiritual constand din memorie i
anticipare, adica dinteo alegere activ. Dar, de alta parte, exista
materia, care in general pare a fi radical deosebit de contiima
0 care, /Jana i in concepTia lui Bergson, pare sa fie In opoziTie necesal% cu activitatea necurmat creatoare. Dar aceasta nu-i deck o
privire fugara, desvluindu-ne un conflict, care, din punct de vedere
) W. Windelband, A History of Philosophy, p. 147.

www.dacoromanica.ro

NATURA SI ARTIFICIALITATE

27

metafizic, cere un schimb reciproc 0 continuu, sau, mai bine zis,


o sinteza perpetua. Intre materie i coiwiin/a (sau intre via/a 0
spirit) exista o colaborare necesar. Dupa cum, pentru a avea libertate, trebue sa avem conceptul de determinism, tot astfel, pentru a
a avea spirit sau activitate creatoare, e nevoie de materie. Aceasta
ti pare atat de adevarat lui Bergson 'hick 0 spune ca nici n'ar fi
cu putin/a sa explice una fail de cea/alta 0 &Cavern nevoie deopotriva de necesitate cat 9i de liber arbitru adica de contiin/a
9i da materie in acela0 timp ').
Bergson, ajungand in mod logic la unitatea vie/ii, subliniaza
foarte ciar ea via/a uman este una 0 aceea0 cu a naturii i ca nu
suntem altceva deck par/i ale intregului. Via/a # care nu procedeaza prin asocia/ie sau adaogare, ci prin disociape i diviziune 2)

se infalipaza ca o varietate in unitate. Asupra acestei varieta/i


putem face orieate specula/ii vroim, fr4 a putea nega caracterul
homogen al aspectelor ei. Putem distinge, din necesitali metodologice, ceea ce este extern, de ceea ce este intern . a. m. d., dar nu
putem dovedi cu ajutorul niciunei tiiii/e ca aceste distinc/ii intelectuale sunt 0 separqii reale. Putem spune despre calitalile acestei
lumi ca sunt propriile noastre idei sau aprehensiuni, dar nu putem
despaili realitatea lor de a noastra.
Revolta impotriva # bifurcarii naturii se datoreaza unor grupuri de ganditori sistematici, cat i multor art4ti i mistici. Pro-

testul profesorului Whitehead este indreptat tocmai impotriva


acestei bifurcari a naturii in doua sisteme de fealitate 0 anume:
Inteo natura cunoscuta in deplin contiinf i o natura care este
cauza coiwiin/ei 3). Far sa mergem proa departe pe unja Ondirii profesorului Whitehead, trebue sa subliniem un lucru foarte

important pentru argumenta/ia noastra: in concemia lui despre


natura', ca /esatura a evenimentelor, exista' o continua trecere de
evenimente mereu legate intre ele.
In ceea ce privete pe misticii moderni, gasim la et aceea0 nece-

sitate de coheren/a 0 unitate a na1'urii i, in acela0 timp, pareri


astfel formulate # aceasta mare lume a naturii, ca i natura omului,
1) H. Bergson, Creative Evolution.

9 Ibid., p. 89.
3) A. N. Whitehead, The Concept of Nature, p. 31.

www.dacoromanica.ro

28

KALOKA GATHON

este panorama unei vieli contiente tinzand tot mai mult spre
expresie i manifestaIie 1).

Pentru astfel de gAnditori, lumea naturii e continua cu lumea


omului. Dar nu numai pentru un ganditor mistic, ca Edward Carpenter, este natura un tot, In care tot ceea ce 9tim este ca lucrurile
pe care le vedem sunt forme 0 aratari a ceca ce numim materie )).
Aceea0 poziIie o deiin 0 oameni de tiinIa ca Eddington, 0 cu
acest astronom 0 filosof intram in ultima parte a argumentarii
noastre referitoare la natura.
Fie ca pornim dela Eu sau dela non-Eu, observam ca lumea
aa cum ne apare este produsul spiritelor noastre. Spiritul
nu are numai o foil& selectiv' asupra realitaIii, ci 0 una construetiva. Atunci cand Eddington spune ca elementele cele mai simple
ale lumii 9tiinIifice nu 10 gsesc corespondeme imediate (counterparts) in experiema cotidiana i ca le intrebuinfam pentru a construi lucruri care au corespondeme, el subliniaza de fapt deosebirea dintre lumea tiimific 0 lumea familiara noua 2).
Atunci In ce consta natura? In atomii Fizicei sau in percemille
spiritului nostru? In relaIiile dintre energie, moment ori presiune
sau in activitatea spiritelor umane?
Aceste chestrani s'au pus deabia In ultimii ani, ca o consecinIa
a progresului Fizicei i ca o incercare de corespundere filosofica
fata de noile descoperiri i interpretri ale lui Einstein, Lobatchewsky, Riemann 0 alIii. Actualmente, spaIiul 0 timpul nu mai
Bunt privite ca factori constanIi, ci drept co-variante relative la
un observator. In noua concemie tiimifica a lui Einstein, fiecare
eveniment este coordonat de patru dimensiuni: trei ale spaIiului
0 una a timpului, iar fiecare sistem spaIio-temporal 10 are propria
lui geometrie. Astfel de concepIii resping teoriile mecanicei clasice,
potrivit careia once punct este fixat in mod absolut, in raport cu
oricare alt punct, prin trei coordonate. Mai mult inca, asemenea
concepIii nu mai susIin geometria universala a unui sistem absolut.
Geometria euclidiana poate opera inteun sistem imaterial, in care
eurbura e zero, dar nu 0 acolo unde exista materie, pentruca, potrivit nouei teorii, oriunde este materie, exista 0 eurbura 3).
Edward Carpenter, The Art of Creation, p. 30.
A. S. Eddington, The Nature of the Phy9ical World, p. 239.
H. W. Carr, The General Principle of Relativity, p. 25 sq.

www.dacoromanica.ro

',UTERI 51 ARTIFICIALITATE

29

Dac toate aceste sunt adevarate, relativitatea nu distruge


totu0 unitatea cosmosului i nici nu face indoelnice criteriile noastre.
A recunoate ca totul este relativ nu inseamna neaparat scepticism,
In sensul unei ignoranTe recunoscute sau al unei lipse de certitudine
ci, dimpotriva, relativizarea sistemelor obiective conduce la o afirmare a realei insemntaIi a subiectelor In schema lumii. Evenimentele 0 obiectele nu mai sunt independente de cel care observa, ci-s
recunoscute drept construclii, Indelung pregatite 0 coherente, ale

acestui observator. Caracterul absolut al sistemului de referima


constitue o mare contribuTie adusa tiimei ca i filosofiei.
o Intreaga materie de cercetare al tiinIei exacte *, scrie Eddington, o consta din lectura gradaIiunilor 9i a indicaVilor similare .
(cc The whole subject-matter of exact science consists of pointer-readings

and similar indications ). Prin aceasta, savantul englez recunoWe


ca toate procesele cognoscibile sunt produsul unei triple corespondeme i anume :
0 imagine mintala, ce se afla In spiritul nostru i nu in lumea
externa';
0 anumita contra-parte in lumea externa i care este de natura
inscrutabila' ;

0 seama de gradaIiuni sau indexuri (pointer-readings), pe


care tiinIa exacta le poate studia i pune In legatura cu grada-

/iunile sau indexurile noastre.

Aceasta concepIie face dreptate eului, al carui rol ca agent


cunoscator este astfel Intarit. Fiece cantitate fizica este deci o rezul-

tatul unor anumite operaIii de masurare 0 calculare , ce nu ar


putea exista fara un subiect inteligent. Acest subiect este isvorul
cunoWerii
nu lumea externa 0 de-o natura inscrutabila . Cat
de aproape este deci Eddington de concepIia idealista 0 cat de
idealiste sunt consecinIele filosofice ale activitalii tiin/ifice a lui
Einstein, apare ca o evidenIa.
Energia (sau masa), momentul, 0 forIa (stress) pot defini,
In intruparea lor, ceea ce numim materie, dar ele sunt In acela0
timp expresii pe care spiritul caut sa le descrie drept ceva o de-o
natur inscrutabila . In consecinI, gandirea ne apare ca o realitate
primordiala 0 materia ca ideea ei, In masura In care poate fi o cu1) A. S. Eddington, op. cit., pp. 257, 259.

www.dacoromanica.ro

30

KALOKAGATHON

noscuta de intelect . In acest sens, lumea are un caracter pur spiritual, iar subiectele devin agen/i reali ai acestei lumi.

Intorandu-ne la Eddington, trebue sa ne reamintim de concluzia lui ca materia lumii e o materie-spirit (mind stuff), in sensul
ea spiritul este c( primul 0 cel mai direct lucru in experien/a noastra 8,

tot restul fiind inferen/a intuitiva sau deliberata 1).


Cat prive0e chestiunea lumii externe, in afara percepOlor
individuale, se pare ea Eddington ii concepe existen/a sub pavaza
unei ipoteze, ce o considera drept # mijlocul de a reuni laolalta
lumile numeroaselor con0iin/e ce ocupa puncte de vedere diferite o 2).

Daca este astfel, atunci concluziile sale sunt oarecum idealiste

0 corespund cu ceea ce Immanuel Kant in/elegea prin aceasta


filosofie, 0 anume o termenul de idealist nu trebue InIeles ca aplicandu-se acelora care neaga existen/a obiectelor externe ale sinorilor ci numai acelor care nu admit ca existen/a lor e cunoscuta
prin percep/ii imediate 0 care, de aceea, ajung la concluzia ea nu
vor putea, prin niciun mod 0 prin nicio experien/a, sa fie cu totul
sigui de realitate o 3).
Este semnificativ, pentru nouile tendin/e spirituale ale timpului
nostru, ca Eddington i0 termina lucrarea sa despre Natura lumii
fiziee Cu un capitol privitor la religie qi misticism. Prin metoda ce
o intrebuin/eaza., se cauta o impacare intre tiinfd, filosofie i religie,

0 aceasta cu destul reu0ta. Sufletul, dupa ce fusese nesocotit sau


alungat de multe tiinIe i filosofii, reapare din nou,- ca

reala entitate. # In sensul mistic al creaTiei ce ne inconjoara, in


expresiile artei, in once elan catre Dumnezeu, sufletul se inal0
0 10 gasete implinirea in ceva sadit chiar in natura lui o.
Interpretarile idealiste 0 personaliste gsesc un sprijin in asemenea concluzii, pentru a afirma un spirit sau Logos universal
0 o lume de agemi substantivali, liberi de ali realiza, pentru ei
11100, impulsurile estetice, obliga/iile morale 0 activitatea logica.
Care este ca0igul acestor veden i sinoptice, infa/iate 'Ana
acum? Ce solu/ie aduc ele problemei noastre, anume relmiei dintre
natur i artificialitate ?
2) Ibid., pp. 276, 281.
2) Ibid., p. 284.
9 Kant, Critique of Pure Reaeon, p. 345.

www.dacoromanica.ro

NATURA $1 ARTIFICIALITATE

31

Mai inni, in toate aceste puncte de vedere, lumea este privin


ca o unitate, in care sunt cuprini observatorii, ca i obiectul obser-

valiei lor. In consecinn, natura este un sistem cuprinzdtor in care


tot ceea ce exista trebue sKt fie cuprins i s co-activeze. In aceast
ordine de idei, trebue s deosebim, aa cum au facut multi filosofi,

dela Plato i Aristoteles. la Leibniz i Bergson, diferite grade de


realitate. Putem deosebi, de asemeni, ceea ce este real de ceea ce
este fenomenal. Putem face multe deosebiri i observa nuanIe in
procesul complex al naturii. Dar ceea ce trebue mereu repnut este
ca toate aceste elemente sunt parIi ultime ale unei
i ca atare
aceast6 unitate nu poate fi divizata', ci doar analizan. Ele sunt,
Cu aite cuvinte, universal interdependente. Desigur, pe de
parte,
Inteo asemenea lume, in care, aa cum spune Bowne, u formula pentru

activitatea fienruia trebue data in termenii.activitlii celorlal%i 1)


sunt grade de contiinn, dup'a cum am 9.1 observat, urmrind ideile
lui Bergson 2).
Intr'o astfel de lume, In care nimic nu e aezat definitiv i fixat,

dar unde, potrivit teoriilor tiinei, totul este energie in continuh


micare, avem Indeajuns loe i pentru cel mai inalt grad de fiiny
contiente: anume pentru fiirryle capabile nu numai s nspund'a
celorlalte, dar i de a se cunoate pe ele insei. Spontaneitate armonioas i creatoare las loe d'estul fiinylor care pot n-i observe
purtarea intr'un mod ce le deosebete de o maina. O maOna' nu-0
poate observa comportarea, pe and o fiinn inteligenn da. Dar

cu aceste idei am i intrat in partea a doua a tranrii noastre despre


natun i anume in problema eului.
l) B. P. Bovine, Metaphysics, p. 79.
La Nietzsche nu mai steirue deosebirea hantiand dintre fenomen 1i numen.
Fenomenul, care inseamnii originar desvluire, ne desvlue tocmai esenra lucrurilor. Manifestdrile, asa dar, nu sunt nifte epilenomene. Nu eristil d,eosebire de
naturci mire mies i coaje En lume. Ci toate, astfel cum credea fi Goethe, formeazel
o unitate organic& Lumea este, cua dar, o aparentd. Ce suntem noi atunci? NEI
reducem omul insii la ceva cu totul facil, la o aparentii in sensul cel mai vulgar?

Omul este creator, este artist. laid lumea lui, o lume de aparenfr artistice. Dar
este omul, acel ceva, atcit de singular prin crealia lui, sau prin ceva mai profund?
Ce poate fi mai prolund deceit crealiaP Sulerinla omului este obdrfia crea(iunii
lui* Octavian Vuia, s Ce-a adus nou Nietzsche* in Revista Fundatillor Regale,

Anal VIII, Nr. 7.

www.dacoromanica.ro

32

KALOKAGATHON

EUL, CA PARTE A NATURII


Daca natura e un sistem de entitli vii, capabile de a progresa
tot mai mult, pentru a atinge grade superioare de con9tiinia, ga
dupa cum susIine Bergson, atunci trebue sa rspundem la o noua
chestiune 9i anume: cum procedeaza sau lucreaz aceast armonie?
Cu alte cuvinte, unde este origina aqiunii inteligente, intreprinsa
In aceast lume ? In ce.consta libertatea 9i limitele acestei armonii,
daca exista vreuna ?
Rspunsul poate fi dat numai pe-o singura cale. Eul (sau spiritul, sau sufletul) este o entitate care indeplingte aqiunile, care
gase9te o semnificalie ,in acest lume 9.1 care, potrivit constittgiei
lui, realizeaza ceea ce numim armonia vie. Aqiunea inteligenta nu
poate exista deck ca produs al unei fill:4e inteligente, iar daca
aceasta fiinfa inteligenta se schimb ca 9i aparenIele ei fenomenale,
atunci ajungem la concluzia ca aceast fiima este trecatoare 9i
relaIional, fiind, ga dar,' fenomenala 9i nu reala. Aceasta situalie
implica o seama ;le contradicIii, deoarece rezistenIa experiemii 9i
memoriei se prabu9esc intr'o perpetua descompunere. Daca totul
se schimba, atunci nu mai rdmne nimic permanent. Dilema e tot
att de veche ca 9i. filosofia.
Pe de alta parte, este cu neputinIa sa vorbim astazi de o separaIie
intre corp 9i suflet, dupa cum nu mai putem concepe materia intr'un

mod static, sau incremenit. Astazi, cugetatorii vorbesc mi adesea


de relaIia de solidaritate intre corp 9i suflet. Filosofi ca William
Ernest Hocking cred ea spiritul este o modelul plastic, dar infinit
mai ginga9 al corpului , neconcepnd spiritul ca o substaup, ci,
daca intelegem bine, ca o activitate teleologic a corpului. Ceca ce
corpul meu ca intreg realizeaza, aceasta fac o eu este una
din cele mai fundamentale formule ale profesorului Hocking, care

recunogte ca eul, spre deosebire de corp, nu poate, tocmai din


cauza libertaIii lui, sa se margineasca la un singur spaliu 1).

Recunogterea solidaritlii dintre corp 9i suflet nu este ceva


nou, desigur, dar ceca ce merita a fi relinut este ca sufletul e liber
9i nu limitat ca trupul. Trupul se schimba, in timp ce forma lui
persista. FM% materie, timp 9i spaIiu, sufletul nu ar fi nimic altceva
deat o forma pura sau o pira virtualitate a unc manifestar posibile
I) W. E. Hocking, The Sell, its Body and Freedom, pp. 20, 28.

www.dacoromanica.ro

NATURA *I ARTIFICIALITATE

33

qi infinite. Pe de alta parte, fara de suflet, n'ar fi cu putinta trupul


0 nu ar exista nimic fenomenal. e Materia exista nurnai in masura
in care se schimba ; el, personalitatea lui, nu exist& deck In msura
In care nu se schimba 1). In aceasta deosebire pe care o face Friederich von Schiller gasim unul din germenii micarii personaliste
de astazi. Mai important ramne faptul ea trupul 0 sufletul nu sunt
despartite, ci numai deosebite. In lumea fenomenala, ele sunt inseparabile, dar, din punct de vedere metafizic, numai sufletul are
continuitate, caci el singur poate fi venic 0 poate atinge grade de
superioritate. (( Once-am face, oricum 1-am considera, nu putem
inlatura concluzia ca numai eul poate realiza excelenta sau perfectia 2).

Aceasta ne pare aat de adevrat Inc't nu putem interpreta eul


in alti termeni deck In aceia de libertate 0 perfectie. Pe de alta
parte, asemenea atribute ar putea fi contrazise in cazul unei persistente numai vremelnice. 'Sufletul (sau eul) este ceva care nu se
schimba. A te schimba, Inseamna sa fii muritor 0 material. Sufletul

totu0 are nevoie de un trup, de ceva schimbator, tocmai pentru


a se manifesta In aceasta lume. Socotim ca singura solu.tie temeinica
a acestei dificultati este sa spunem, impreuna cu Bowne, ea starile
fizice conditioneaza starile mintale 0 vice versa,
dar aceasta numai

In ceea ce prive0e cauzatia fenomenala. Mid, pe de alta parte,


ne ocupam de obiecte, care au viata interioara 0 deci exista pentru
ele inse0 9i nu pentru altii acestea 4 n.0 pot fi disolvate in fenomene 3).

Aceste lucruri care au viata interioara sunt persoanele sau


eurile sau sufletele, sau spiritele concepte care toate incearca
sa exprime ceea ce este spiritual, permanent 0 intern In existenta
individualului 4).
Fr. von Schiller, Scrisori despre Educatia Esteticei a Omului.
John Laird, The Idea of the Soul, p. 187.
.2) B. P. Bowne, Metaphysics, pp. 69, 83.
4) DupA John Laird, The Idea of the Soul, p. 162, nu este o deosebire prea
mare Intre acesti termeni, desi fiecare din ei prezinta nuante si sunt rezultatul
unor perspective filosofice deosebite. Sufletul sugareaz o entitate nemuritoare. Spiritul t accentuiaza aspectul intelectual, cuprinzAnd atentia, memoria si gAndirea. Spiritul este considerat ca t sufletescul s de ordin superior. Eul
sau Ego-ul sunt considerati drept termeni mai neutri. In ceea ce priveste per3

www.dacoromanica.ro

34

KALOKAGATHON

La origina tuturor aqiunilor noastre personale avem un sentiment permanent de unitate si continuitate. Acesta este eul, care In
conceptia filosofului si psihologului romfin C. Radulescu-Motru apare

ca o samnIa In jurul careia se indeplineste procesul de cristalizare


al personalitaIii. Eul d. via-VA personalitalii, care completeaz
desvoltarea naturii ).

Faptul ca tot ceca ce se experimenteaza se raporteaz la un


eu
nu poate fi tagaduit. Dar noi mergem si mai departe, afirmiad ea gndirea prezent nu poate inltura realitatea eului
nu poate lucra, nici mcar in tiin., fr s ja in considerare ca
totul e observat sau controlat de ctre un agent inteligent si ea,
In ultima analiza, tot ce cunoastem sau percepem are drept fundament spiritul 2).
Ceea ce am don i
gasim acum ar fi un sistem metafizic, In care
spiritul tiixei moderne sa poata fi luat in considerare, fail a distruge convingerea filosofica despre natura i eu. Un asemenea sistem
care s posede aceste avantaje pare s fie acela a lui Leibniz. Credem

a putea afirma ca ideea leibnizian de forp, ca teren de- intlnire


futre suflet i corp este in concordara cu fizica actuala. Deasemenea
sonalismul ca teorie filosofica, credem nimerit s utilizrn definitia data de
unul din gefii acestui curent, prof. R. T. Flewelling, In Encyc(opedia of Religion

and .Ethics (N. Y. Ch. Scribner, 1922) gi care consta In formula urmatoare:
e Personalismul este acel sistem filosofic care considera personalitatea drept un

teren activ al lumii gi care contine in misterul

ei unice cheia tuturor

antinomiilor Metafizicei o.
C. Radulescu-Motru, Personalismul energetic.

Credem interesant sA amintim, ca una dintre recentele reforme mai semnificative ale viziunii gtiintifice, articolul prof. C. M. Case, Toward Gestalt
Sociology o, in Sociology and Social Research (University of Southern California,
Sept.-Oct., 1930). Profesorul Case subliniaza necesitatea unei Gestalt-Sociologii,
care e utilizand acolo unde este nevoie conceptele spatiale gi masuratorile
fizice gi ale ecologiei umane, va trece dincolo gi peste ele, Cu studiul experien-

tei, la sensul congtient subiectiv al semnificatiei i valorilor o. Cu alte cuvinte,


elementul subiectiv al experientei nu va mai fi Inlaturat, ci luat In considerare
ca o parte importanta a experimentului, caci experimentul far& de patrunderea,
simpatia gi participarea observatorului nu poate duce la un rezultat important. In aceeagi leg-aura de idei, amintim rnetoda s observatorului participant *
propuea de Edmond C. Lindeman In lucrarea sa Social Discovery, N. Y. Republic
Co., 1924.

www.dacoromanica.ro

NATURA

I ARTIFICIALITATE

negarea universalitalii geometriei

teoria relativitii

35

aa cum este implican in

ni se pare adecvat exprimata In activitatea

monadica, deoarece, din perspectiva individuala a monadei, fenomenele sunt interpretate ideal. Principiul relativitaIii aduce intrio
lume noua veden i similare acelora ale lui Leibniz, deoarece daca-I

ducem la concluziile logice, principiul relativitii ne lasa fara


imagina sau conceptul unei obiectivitkli pure. Elementul ultim in
realitatea universului, aa cum 11 statornice9te filosofia, este activitatea, ce se manifesta in viaIa i spirit, iar obiectivitatea universului nu este un sAmbure mort, slujind ca substrat al acestei actici acpunile-percemie ale nenumaratelor centre individuale
creatoare, In relaliile lor reciproce *.
De fapt, sistemul monadic leibnizian are urmatoarele caracteristici i inlesniri:
Monadele sunt simple substanIe adica fara parIi. Ca atare
ele sunt nepieritoare (prin mijloace naturale) i pot intra sau compune ceea ce numim o colecIie sau un agregat, fara a fie modificate
sau distruse.

Aceste uniti individuale nu sunt materie, ci forn. In


consecinta, din punct de vedere metafizic, ele sunt atomi reali
sau suflete, iar extensiunea lor sau trlipul nu e substan-p, ci repre-

zentare de forp.
Nu este posibil intre monade nicio inter-substanIiere. Tot
ceea ce fac monadele provine din interiorul lor. Ele au percepIiile
apetenIele lor. In felul acesta, ele 10 exprima natura i comunica,
In mod ideal, cu celelalte monade.
Monadele sunt de grade diferite, dupa claritatea i distincIia
ideilor lor. Monadele, reflectnd universul, pot avea din ce in ce o
mai adecvata viziune a universului.
Universul fiind o societate de asemenea fiinTe nu este loe
In el pentru separaIie ori opozitie, ci doar pentru o desvoltare rogresiva 9i armonioasa. Prin activitatea lor interna, monadele se
deosebesc unele de altele. Dar prin natura lor asemanatoare, ele
traesc solidar 9i in armonie cu intregul.
Aceasta pluralitate de spirite, de suflete i de suflete latente,
are drept creator o Fiima, in care puterea, cunoWerea i voinTa
sunt prezente. Fiina aceasta este, prin urmare, o forIa activa
nu un substrat orb sau impersonal. Ea este absolut perfecta deoa30

www.dacoromanica.ro

36

KALOKAGATHON

rece altfel nu ar putea sa fie izvorul a tot ceea ce este real in posibil 1).

Dupa cum ne putem da seama, aceasta concemie metafizica


are avantajul de a explica ceca ce este mai fundamental in natura
noastra 0, totodata, ea este in concordarga aa dupa cum argumenteaza i dovedwe in opera sa 9i profesorul H. Wildon Carr
ca'4tiinIa actuala 2). Daca luarn asupr-ne aceasta viziune idealista, urma'nd in larga masura pe Leibniz at 0 interpretarea moderna' 0 configurwpa teoriei monadelor, datorit profesorului H.
Wildon Carr 3) observam ca multe aspecte ce apar contradictorii
0 opuse, din lipsa unei inIelegeri metafizice, devin coherente i
temeinice. Desigur, nu vrem sa spunem ca, in cadrul acesta, totul

poate fi rezolvat. Dar, celelalte capitole ale lucrarii de faIa vor


dovedi
speram ca in acest cadru metafizic Etica i Estetica
vor fi mai lesne i mai limpede explicate, iar contra diicpile i opo-

ziIiile fragmentare, subliniate la inceputul acestui capitol, vor fi


In mare masura rezolvate. Din aceasta cauz, in ceca ce privqte
existenTa lui Dumnezeu, 1'1 vom urma pe Leibniz, fiind convini
ea lumea moralei 0 a esteticei cer un creator inteligent, a carui
graiie 0 prietenie pot explica putinIa elevaIiei i desavar0rii pe
parn'ant.
NATURA

1 A RTIFICIALITATE

Daca lumea e o societate de suflete care traesc in diferite grade


de claritate 0 distincTie de idei, natura nu este nimic altceva decat
ideile lor tot ata't de reale ca 9i ideile concepute In filosofia idealista. Daca elevatia monadelor 0 fericirea lor atrna de ideile lor
pi de gradul de iluminare 0 expresie pe care il gasesc, atunci lesne
fa4elegem ca ideile 0 imaginile nu sunt ni9te iluzii, ci sunt reale,
ca In alte contexte, 0 perceplia 0 gAndirea.
Toate produsele monadelor sunt naturale, din punctul de vedere
-al Intregului, 0 artificiale, din punctul de vedere al fiecarei monade.
9 Leibniz, Monadologia.
H. Wildon Carr, LPibniz.
9 H. Wildon Carr, A Theory of Monads (Outlines of the Philosophy of the
Principle of Relativity).
9 H. Wildon Carr, The Monadology of Leibniz.
H. Wildon Carr, Cogitans Cogitata.

www.dacoromanica.ro

NATURA $1 ARTIFICIALITATE

37

Dintr'o perspectiva transcendenta totul este real i natural,


chiar i libertatea ingaduita monadelor, care trebue sa acIioneze
sa se desvolte catre forme spirituale din ce in ce mai inalte. Natura ii
artificialitatea exIirima acela lucru, dar din doua unghiuri deosebite.

Acelai lucru poate fi spus i despre descoperire i invenpe.


In terminologia noastra, inventia poate fi definit ca o libertatea
de a descoperi . Omul sau monada spirituala are putinta,
prin libertatea li. inteligema ce i s'au acordat, sa ja cunotinIa ori
sali descopere puterea. DesavArirea Wau bucuria metafizica este
oferita omului ca un potergial etic, estetic sau logic. Omul trebue
sa le creeze, In sensul de a actualiza ceea ce este doar virtual in
natura lui. Crea-lia umank artificialitatea estetica qi realizareade-sine etica sunt. atatea infa%ieri ale aceluiai proces de actualizare a potemialului. In acest sens, chiar i contempla0a e activa.
Natura ne da libertate i omul ii selecteaza forme definite din
diferitele forme posibile. Spunnd ca descoperind potentialul, inventam

actualul, nu facem decat sa exprimam, in alta forma', aceeai idee.

Suntem cu totul de acord cu profesorul E. S. Hollands ea:


4 In esatura ordinii logice sau estetice, sunt totdeauna prezente,
la baza unei afirmaIii categorice, o anumita situalie ontologica ;
o asertiune, implica' sau expresa, a unui bun ; o seleciie de valori
facnd cu putinVa o judecata cu scop i definind unitatea, singura
Inauntrul careia ordinea poate fi descoperita, inventata' sau creata 1).
Desigur, omul nu e complet liber i numeroase condiiii limiteaza
realizarea eului in arta i etica. Chiar .1 societatea celorlalIi oamenit

este, intr'un anumit sens, o condiIie ce ii limiteaza exprimareat


itaturii sale, din cauza ca aceasta co-aqiune cere seleciie li disciplina. Procesul de a pune, In activitatea noastra, cat mai mult din
ceea ce ne permite natura noastra, este el 'insui limitat de co-acliunea

celorlalIi, ca i de exp-erienTa noastra, care, dei personal', interna


i netransmisibila, trebue sa faca' UVA attor groaznice dificultan
ce nu sunt declt condi%ii contradictorii pentru realizarea-de-sine.

Realizarea activitalii spirituale este expresia cea mai limita


a naturii create, In care daca omul nu-i gasete armonia i
2) E. S. Hollands, 4 Nature and Spirit *, In The International Journal of
Ethics, July, 1925. Eseul profesorului Hollands este foarte important pentra
aceia care cautA o viziune unitarA si sinteticA a naturii.

www.dacoromanica.ro

KALOKAGATHON

38

el este expus degradArilor de tot felul, contradic/iilor


0 nefericirii. Conflictul mai sus arAtat Intre viat 0 inteligen/A este
adevArat numai In cazul acelora care deformeaza ori exagereazA
unele aspecte sau posibilitli ale naturii 1). Once fel de unilateralitate
echilibrul

duce la nefericire 0 dezarmonie. Nu numai cA un supra-intelectualism distruge coheren/a vie/ii, dar 9i un supra-naturalism poate
sA o distrugA. Via/a se distruge singur dacA abuzAm de vial..
Unii anti-intelectual4ti tad &A mul/i oameni inteligen/i, dar necultiva/i 10 distrug energia printr'un abuz sexual sau vital. Omul are
posibilitatea desvrsirii, dar poate decade tocmai pentruck e mai
mult sau altceva deal un animal. Intr'o creaturA mare, totul e
mare ; In consecin/d, nu numai posibilitatea de elevaTie, dar 0
aceea de a decade. Animalele nu s'AvArpsc greeli faVA de ceea ce
unii anti-intelectual4ti numesc naturd >>, pentrucA ele sunt limitate, In timp ce Intreaga natur a omului e mai liberd 0 mai susceptibil de o desvoltare metafizicA. Omul este rAspunzAtor de liber-

tatea lui, Inteo mAsura mult mai mare, decAt elementele latente
sau pe jumatate iluminate ale naturii. Ordinea naturii nu este dumanoas. omului. Intr'un anumit sens ii d'A chiar sfaturi 0 sugestii.
Credem ca 0 profesorul R. T. Flewelling ea: .2 poate fi adevrat c'A
natura 10 dovedete prietenia fa/A de o rasA umanA care nuli perverte te pro c esul iei 2).

i aa i trebue s fie atAt timp cat activara in sensul naturii


care este o societate de suflete vii. ConstrucPile artificiale sau creapile sunt cele mai tnalte producpi ale naturii, In care inteligen/a,
libertatea 0 voin/a coopereaza, urmand pilda divina pe scara umana.
Noi, nu ne simpm, spune Norman Kemp Smith, <( oameni din
afara intr'o lume strain-A, ci participAm ImpreunA cu toate existen/ele naturale, in via/a obipuitA 3).
Disponibilitatea f i creativitatea aunt noliuni conexe D, observd Gabriel
Marcel, cu condifia ca tntr'adevdr concentrarea e gdndirii mele asupra a ceea ce
Imbue fi vreau sd (iu I sd nu poarte asupra pertecliondrii mele consideratd ca o
rdnduiald interioard de realizat, ci s asupra unui raport care trebue stabilit I ie cu
Dumnezeu, lie cu aproa pele meu, sub o forma' oarecare, pe scurt, asupra unui

serviciu sau unei opere (Gabriel Marcel, e Apartenenfd fi Disponibilitate *, extras

din Revista Fundatiilor Regale, Septemvrie, 1938, pp. 18-19).


Ralph Thyler Flewelling, Creative Personality, p. 302.
2) Norman Kemp Smith, Prolegomena to an Idealist Theory of Knowledge,
p. 126.

www.dacoromanica.ro

NATURA *I ARTIFICIALITATE

39

Realitatea vieIii spirituale, pe care am incercat sa -o dovedim,


trebue sa fie in acord cu aceea a intregii lumi. In cadrul conferin-1
lelor Gifford Iinute, Intre 1903 0 1905, la Universiatea din Glasgow
de care Emile Boutroux, putem gsi urmatoarea afirmatie pe care
9tiino 0 gandirea actuala o adeveresc, anume ca: # Astf el imeleas,
realitatea vie-pi spirituale nu poate fi infirmat de niciun progres
al tiin/ei sau al vie-pi pozjtive. Acest progres, dimpotriv, daca
e real, confirma, pentru toli aceia care vad ciar, ca relaIia dintre
spirit 0 natur este o relaVe nu de excludere, ci de includere ).
Tot ceea ce am incercat par& aici a fost sa dovedim ca in vederile tiimei 0 ale gandirii actuale solidaritatea intre natura 0

spirit se dovedqte din nou adevrat, In acest mod pregtind


pentru capitolul urmator un cadru i o baz de referinIa ce ne
vor ajuta in cercetrile privitoare la relaliile dintre Estetic 0
Etica 2).

Emile Boutroux, La Nature et l'Esprit, p. 48.


0 pozifie contrarg celor susfinute in cartea aceasta, gdsim, tocmai cdnd
incheiem corectura in pagine, in eseul pro fesorului Mihail Ralea 4 Arta ca piacere a artificialitlifii * (Viata. ,Rominease, Nov.-Dec. 1945). Este interesant de
urmdrit cum pentru susfinerea acestei pilreri, d-1 Ralea intrebuinfeaz argumente,
fi citate adesea opuse acelora prezente aici fi pe care noi cautdm a le
combate. Pentru prof esorul Ralea, t caracterul fundamental al artei este reacfiunea
observafii

pleicuta lap de reufita unei alcatuiri artificiale s, iar pentru a ajun,ge la aceasta
concluzie ii este necesar sit conceapei natura ca acel aspect al realita fii legat de
fenomenele cosmice fi de prelungirile lor directe, negand naturii erice ordine metalizicii (a natura n'are nici intenfie, nici voinfli fi nu lucreaza dupd un finalism
cenftient *). De asemenea, d-sa accentuiazil separafia dintre organic f i anorganic,
vede arta ca o tehnica ce fi-a uitat scopul, exclude frumosul natural din judedifile
de valoare, atribue artei o indiferenfd fafli de viafci, susfine di allele se adreseaza
elite unui singur simf, iar nu omului intreb, arta oferind placerea unui grad de
izbutire sau per fecfie artificiald. Con fruntaraz celor cloud pozifii, alai Ile diferite, poate

lamina mai semnificativ tema lucrdrii noastre, precum fi modul de argumentare,

uneori f i noi intrebuinfand aceleafi izvoare f i suggestii, dar intr'altd direcfie. E vorba,
de sigur, nu numai de reconsiderarea acelorafi elemente fi de stabilirea altor coretafii,
dar f i de construirea altor planuri f tiinfif ice pentru susfinerea unei pozifii sau a
celeilalte, bazele lucrdrii noastre fiind metafizice fi rulzuind o orientare humanista.

www.dacoromanica.ro

CAP ITOLUL II

NATURA FRUMUSETII

Preistoria omului incepe cu funqiunea lui inventiva. Antropologii discuta daca bucatile de cremene eolitice sunt sparturi
accidentale de piatra sau sunt produse de mana omului. In timpurile pliocenului, descoperirea i invenlia nu se deosebeau intre
ele. E aproape imposibil s'a deosebim pietrele lefuite de agen-li
fizici de acelea prodase de munca omului. E probabil ea omul prei-

storic lua aceste instrumente naturale i le utiliza ca ciocane i


culite 1). Aceasta a fost probabil prima lui invenIie, daca' in/elegem
prin inven-lie libertatea de a descoperi. Natura i artificiul sunt pre-

zente in origina muncii omenwi.


Acest adevar ea natura ne ofera putinIa de a inventa yi ca invenlia
pleac totdeauna dela natura' este redat in mod simbolic de catre

Paul Valry, in Eupalinos ou l'Architecte. In acest dialog, Socrate


arata, in mod indirect, cat de greu e sa deosebeti uneori prelucrarea naturii de aceea a oamenilor.
Intr'o zi mergand de-a-lungul plajei, Socrate gsqte un obiect
straniu, aruncat de valuri. Un obiect aspru, usor i lustruit. Filosoful a meditt indelung asupra originii acestui obiect, ce nu putea
fi identificat i. totu0 nu era lipsit de forma. Era oare o prelucrare
a naturii. sau autorul lui (c era un muritor, ascultand de o idee? 0.
Era oare produsul unui timp indefinit? In cele din urma, Socrate
spuse lui Fedru: o N'am izbutit s'a deosebesc daca acest neobinuit

obiect era opera vieIii sau a artei,

daca era opera vremii sau

jocul naturii. De aceea, 1-am aruncat inapoi marii 2).


2) Henry Fairfield Osborn, Men of The Old Stone Age, pp. 84 sq.; Henry
Fairfield Osborn, Man rises to Parnassus, pp. 64-69; A. L. Kroeber, Anthropology, pp. 146, 147.
2) Paul Valry, Eupalinoa ou l'Architecte, p. 159.

www.dacoromanica.ro

42

KALOKAGATHON

Atunci Fedru ii mrturisi lui Socrate ca din aceasta intamplare


Intelege el ea toate creaIiile umane se reduc, de fapt, la un conflict
II-Are dou ordine
una care este natural,si data si care o sprijina
pe cealalt, care este actul nevoilor si nazuinIelor omenesti.
Daca am continua viziunea filosofica a lui Paul Valry si am
Incadra-o In concepIia leibniziana si bergsoniana despre lume sau

natura (ca un tot alcatuit din grade deosebite de via/4 si inteligenta) am vedea atunci ca cele mai mari realizri ale omului nu fac

cleat sa exprime natura, alegnd dintr'o infinitate de posibilit4


anumite acte si idei. Aceste posibilitti, atunci &And sunt Impfinite
de om, se incadreaza In ordinea lui personala si In masura aceasta
nu mai sunt infinite, ci relative la putinIele luntrice ale fiinIei sale.
Celelalte fiime sunt, intr'un sens, limitarea sa, chiar daca ideile lui
despre ele 11 ajuta sa ajung idei, idealuri si doruri din ce--In ce mai
mari. In lumea fenomenal, omul nu are nevoie de lumea intreaga
(ca totalitate), ci doar de unele din aspectele ei. El activeaz pentru
scopuri definite si tot ce face are valoare practic. In aceasta directie,
pragmatismul se justifica. Dar omul nu se margineste numai la att.
El este liber sa spere si sa doreasca lucruri dincolo.de puterea lui.
Filosofii, artistii si oamenii credinciosi cred In absolut si II doresc 1).
Desigur nu oricine se ridic att de sus Incat &Ali cucereasca libertatea. Unii raman In planurile inferioare ale desvoltarii lor potenVale. Si chiar cei mai buni dintre noi, tot sunt limitaTi In dorinIele
si posibilitaTile lor, deoarece progresul uman e dificil si condiVonat
de Intreg.

EUL SI DESAVARSIREA LUI PO SIBIU,


CA EXPRESIE-DE-SINE
ExperienIa ne invaIa ca suntem indivizibili si concentraIi asupra

noastra Insi-ne. ParinIii sunt siliIi sa recunoasca faptul ea nu pot


transmite copiilor experienIele lor proprii. ExperienIa nu are niciun
Bens, daca n.0 e raportata la o fiinla. Dar aceasta fiinIa trebue s
pornesca dela inceput si sa experimenteze individual toate eveni1) In legtur5. cu afirmatiile noastre, putem cita interpretarea d-lui W. E.

Hocking In privinta liberttii: i Dat fiinda nu exist& eu fArA sperantl,


nu exist nici eu care sA nu fie liber. Libertatea nu e un atribut al voin/ei;
ea este esenta eului s. (The Self; its body and freedom, p. 147).

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

43

mentele ce au loc. Sfaturile celorlalti nu pot sa inlocuiasca experienta


individual. <( Si viellesse pouvait, si jeunesse savait , nu ar fi

valabil chiar daca tinerii ar avea cunotinta experientei parintilor


lor. S'ar prea ca indivizii sunt facuti s agioneze i s gndeasca
prin ei 11100. Nu inseamna ca dac ti s'a spus un lucru 11 intelegi

il percepi in acela0 mod. Fiecare dintit noi 10 are atmosfera


.contiinta lui, O inter-agiune real (in sens de intersubstantiere)
Intre viei1e noastre i acelea ale semenilor notri este o imposibi-

litate. Nu putem preface sau forma indirect pe nimeni deck pe


noi in0ne. Putem ajuta pe aiii, dar mai mult in mod ideal. Experienta este individuala i imediata. Cunoaterea e universala. Expesienta imediata apartin numai indivizilor, in timp ce cunoWerea
experientei lor societatii intregi.
Ne dam seama de acest adevar &And vedem cat de slabe 0 rela-

tive sunt, ca rezultate, incercarile noastre de a ajuta cu experienta noastra pe semenii notri. Putem preveni sau limita experienta

celorlalti, dar nu putem s'o cream, pentruca agiunea este expresia


eului, pe care, daca nu o raportam la un agent, nu are semnificatie.
In consecinta,
sunt reali, iar ceca ce ne arata
realitatea cotidiana sunt eurile noastre, ea centre 0 elemente esenVale ale vietii. Realitatea, ca intreg, provine, cel putin in lumea

fenomenala, dela indivizii care traesc sau euri. Ei sunt agentii


armoniei, iar in activitatea lor gsim, mai mult ca oriunde, ceca ce
numim natura.
Dei tuti dispun potential de aceea0 natura, indivizii se deosebesc prin energie, inteligenta i gust. Uneori, inclinm sa credem ca
neintelegerile sunt mai lesne posibile deck intelegerile intre indivizi
ca, in sens anumit, totul e relativ. Pragmatitii cred ca pana
nopunile (universale) depind de semnificatiiile individuale ce li se
atapaza. Individul care ar fi, dupa pragmat4ti, msura tuturor
lucrurilor selecteaza din realitate ceca ce poate fi de ajutor sau

aduce o uurare , mai bine spus, ceca ce e i este relevant 1).


Relativismul pragmatic in cadrul caruia conceptia de relevanta
apare ca un compromis folositor intre puterile umane i intregul
realitatilor are, apdar, un standard pozitiv 9i real de reterinta
anume omul sau individul. Humanismul profesorului F. C. S.
1) F. C. S. Schiller.

Relevance * in Mind, April 1912.

www.dacoromanica.ro

KALOKAGATHON

44

Schiller cresand din concep/ia protagoreana subliniaza ceva


foarte important pentru argumentarea noastrd 9i anume a relevan/a nu trebue conceputa ca o calitate, sala9luind in lucrul gAndit
per se, ci consta in valoarea lui pentru noi 9.1 in atitudinea noastra
faia de el 1). Regasim aici aceea9i afirmare a eului ca realitate
suprema in valorificarea logica. Dar aceasta aser/iune o fac nu numai
pragmati9tii 9i nu numai in ampul Logicei. Via/a practica ne arata
de asemenea, a individul e masura aqiunilor sale. Woodrow Wilson
a inva/at dela via/A a eul este realitatea 9i masura omeniei:
o Desigur un om se reintoarce la sine insu9i numai and a desco-

perit ceca ce-i mai bun in el qi and 9i-a satisfacut inima cu cea
mai mare implinire de care este capabil. Numai atunci 9tie de ce
e capabil 9i ce ii cere inima. Si desigur a niciun om capabil de endire
nu ajunge la sfarsitul vie/ii daca are timp 9i oarecare

spa/iu de calm spre a privi indaratfara a 9ti 9i a recunoa9te a


numai ceca ce a realizat far& egoism 9i pentru al/ii ii poate da
satisfactie

9i nimic altceva

pentruca numai aceasta poate satis-

face in mod retrospectiv, faand din om masura reed de sine sau


standardul real al omeniei sale 2).

Am citat aceste cuvinte, cu inten/ia de a sublinia iara9i faptul


a eul e mereu temeinic afirmat ca izvor al realit4ii 9i. acesta in
ciuda prejudealii impotriva subiectivismului. Desigur, suntem
con9tien/i a pre pu/ini mai sunt astzi de acord cu afirmalia lui
Lessing a (< educa/ia mi da omului nimic altceva cleat ceca ce poate
izvori din el insu9i ; ea numai ii grabe9te 9i ii upreaza ceca ce poate
scoate din el nsu9i 3).
Si mai pu/in lumea accepta astazi opinia lui Montaigne a # trebue

sa te imprumu/i celorlal/i 9i sa te druie9ti numai Iie insigi 4).


Totu9i in andurile acestea
Montaigne traseaza o distinqie
literara care, metafizic, ar putea fi exprimata prin deosebirea
dintre ex'sten/a reala 9i existen/a ideala. A te imprumuta celorlal/i
Inseamnd sa comunici cu ei, in timp ce a te darui lie insu/i
Ibid., p. 155.
W. Vyilson, When a Man comes to Himself, pp. 11-12.
3) Lessfng e The Educa tion of The Human Race * in Harvard Classics, Vol.

32, pp. 195 sq.


Sainte-Beuve e Montaigne * In Harvard Classics., vol. 32, p. 116.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

45

inseamna s te cunWi pe tine InsuTi 1 i poate chiar s te


realizezi. Metafizic educaTia este o aqiune idealci, in timp ce
experienTa individuala este o aqiune real
Daca, pe de alta parte, educalia a oblinut astzi atatea reu0te,
aceasta nu dovedqte nimic altceva cleat ca ideile i idealurile

au hotrite grade de realitate.


Fiina uman este desigur real i esenliala in cel mai inalt grad.
Dar qi ideile sunt reale fiind o derivaIie numenal 1).
Lumea ideal a percemiei este temporal real, i aceasta atat
timp cat spiritul, ce aparIine lumii reale, percepe prin corp. Corpul
celelalte lueruri sunt percepOile sau ideile noastre i in masura
aceasta sunt fenomenale. Spiritul se exprima prin corp i aceasta
inteun mod unitar cu alte cuvinte co-activeaza tot timpul viepi
noastre fenomenale. Viala este cunowere i aqiune i amandou'a
sunt expresia indivizilor. Cunoscand i aqionand, indivizii se cunosc
pe ei in00 dar i0 cunosc i semenii, pentruca lumea este plurala 9i

are aceea0 natura fundamentala. Daca-i astfel, atunci cunoatem


pe ceilalti cunoscandu-ne pe noi in0ne, din pricina co-naturalitalii
Cu ei. Dar numai indivizii ra%ionali sau inteligemi dispun de acest
mod armonios 0 teleologic de comunicaiie qi de ideal interschimb.
Indivizii inferiori sau monadele dormante (in toate consideratiile
noastre monad& qi individ sunt sinonime) nu comunica intre ei,
de0 traesc in anumite forme compuse 2).
Ca viaIa este expresie, aceasta reiese in mod evident. Spontaneitatea i lihertatea pe care fiecare individ le are in limitele sale,
sunt o dovada ea el e chemat in aceast viaI pentru a alege i pentru
a implini ceva potrivit cu natura lui. ViaTa este expresia dorimelor
Profesorul Herbert Wildon Carr, pe care 11 urmam destul de aproape in
conceptia-i monadica, exceptand conceptia-i despre Dumnezeu, explica in
lucrarea Cogitans Cogitata (p. 5) aceleai idei inir'o forma mai ciar: e Monadele

Bunt realuri metafizice, in intelesul ca ele sunt realitti numenale, din care
deriv idealitatea fenomenala a lumii fizice * Ea (monada) este conceptul
realitatii, ca activitate pur, i al idealitatii, ca forma i intrupare a acestei
activitati In expresia-de-sine ca spirit individual*.
H. Wildon Carr explica prin principiul entelechiei faptul c, dei modadele sau indivizii taesc laolalta, sub forma de agregat, totui aceasta integrare
este unitari i nu ceva compus. Principiul entelechiei, cu alte cuvinte, este un
principiu do integrare i astfel el da unitate unui organism compus, In acelali
fel in care trupul da unitate agregatului de celule individuale.

www.dacoromanica.ro

KALO KA GAT HON

46

noastre i aceste doriate sunt tot ant de necesare ca 9i viata insg9i,.


numai ca modurile de expresie sunt eterogene 9i necesitatea lor are
grade de insemnatate.

Printre aceste moduri de expresie doriata de fericire este


universalg. Pentru indivizii putin evoluati, fericirea este identica
cu conservarea energiei sau vietei lor, dar pentru cei superiori
aceast forma primal% de fericire e intensifican inteun mod mai
creator 9i tocmai de aceea ar fi mai bine s o denumim In alt feb.
O vom numi iraire mult tmitoare sou adecvan, well-being, sau,
atunci cand se realizean inteun grad superior, excelenn.
Dorinta de ve t ire bung, dei are un element rational In eae mai
apropiat de conservarea de sine sau rezistenn decat de indrumarea
liber i puternica Inspre Implinire i Inalt creativitate. Ni se pare
c binele final al eticei epicureene ar putea fi numit well-being.
Aceasta bung stare trebue inteleasg ca o vrednica activitate, ca un
foarte moral echilibru Intre durerea fizicg i imperturbabilitatea
psihologic. Ar putea fi numita placere, daca' vreti, dar o placere
ce n.b..provine dintr'o bucurie rafinata sau animal a simturilor
noastre. A9a cum ne-a argtat Cicero, pentru Epicur placerea este
absenta durerii. o In omni re doloris amotio succesionem efficit
voluptatis 1). Epicur insu9i propovduia c scopul e a nu suferim
trupe9te 9i sa nu fim turburati suflete9te. Tot ceea ce facem trebue
fgcut cu scopul sa nu suferim 9i sa nu fim tu burati 2).
Atunci cand necunoscatorii 11 interpreteaza pe Epicur, ei uit
ca plcerea, dup el, nu e numai apathia, dar mai ales ataraxia, 0
In aceast privinn se apropie de Stoici, pentru care ataraxia sau

imperturbabilitatea sau seninatatea sufletului a fost totdeauna


scopul Eticei.

Contrariu celor de mai sus, noi nu credem ca buna starea epicurean exprima cea mai inalt forma a exceleatei la care poate
aspira fiinta umang, atitudinea propusa fiind negativa i defensiva
In loe de a fi pozitiv i activa. De9i. Epicur consider libertatea ea
ceva intern pain 9i In natura atomilor '9i din aceast caun crede
In relatia intim dintre om 9i naturg (ambii fiind constituiti din
aceea9i materie Inzestrat cu libertate) el nu a iateles ordinea armo1) Cicero, De finibus bonorum et malorum, p. 40.
1) Diogene Laertius, Lives of Eminent Philosophers, vol. X, p. 131.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

47

nioasd dintre lume 0 bine. Epicur era speriat de lumea ace'asta,


In care traia ca un pustnic ingrozit de durere 0 de greutaTile vieIii.
i-a intrebuinIat imelepciunea ca o arind de aparare, nu ca un
imbold pentru creaVile superioare.

In consecinO, in ciuda nobleIii, originalitlii 0 superioritalii


etice (0 de aici o pailiald similaritate cu doctrina socratica) pe care

i le recunosc ganditori ca A. E. Taylor, J. M. Guyau 0 Oswald


Kiilpe 1), noi nu putem s consideram formula epicurean a fericirii

nici drept cea mai bunk nici drept universal valabild. Ceca ce
invalarn dela gre0t inIelesul Epicur este &A o plcere inIeleapt
0 raIionala este Inc placere.
Credem ca fericirea e mai mult decat o pstrare-de-sine sau o
imeleapta folosire a energiei noastre vitale. Fericirea are o intensitate 9i o iluminalie, peste care nu se poate trece. Cnd suntem
fericiIi ne simIim nou nasculi i in aceasta transcenden0 ideala
trdim un fel de solidaritate cosmic. Participam atat de intens
la viaIa totului inca't in cele din urrn ne simtim transcendnd in
absolut. Este exact ceea ce in afar de mulIi mistici, gnditori
i art4ti a exprimat cel din-CAI Plato prin cuvintele inspirate ale
Diotimei din Mantineea. Contemplarea frumuseIii absolute este implinirea suprem a celor care au e invlat sa vadd frumosul in ordine
adecvat 0 in succesiunea lui >>. Frumuselea absolut este conferit
frumuseIii, mereu in desvoltare 0 pierire, a tuturor lucrurilor 2).

Aceasta implinire ideala este abstract 0 intelectuald in cadrul


concepliei platoniene. Dar sunt gnditori pentru care o astfel de
participare implied intreaga noastr Biqa trup 0 suflet.
Un gnditor contemporan profesorul E. S. Hollands subliniaz tocmai acest al doilea mod de participare. Pentru el, intoarcerea la unitate la ideea platonian a Binelui sau la c( Unul * lui
Plotin trebue cautat'd in singuri, in gandire 0 in aqiune. El crede
ca inteadevar contiinia cosmica are drept organ pe omul intreg 3).
A. E. Taylor, Epicurus, p. 25; J. M. Guyau La Morale d'Epicure, p. 120;
Oswald Killpe, Einleitung in die Philosophie, p. 8.
Plato, Symposium, 202 sq.
E. S. Hollands, 4 Nature and Spirit In The International Journal. of
Ethics, Iulie 1925

www.dacoromanica.ro

48

KALOKA GATHON

Aceasta participare totala deci nu numai cu o ochii sufletului

nici numai cu singurile trebue luata drept supremul grad de


excelen0 la cate poate aspira omul.
Desigur, viala practica, cu limitarile ei, nu este lesne
unei asemenea participari, dei credirga religioasa, iluminarea filosofic, crealia artistica i realizarea etica sunt activitati care, in

cele din urma, ne conduc la contiinta cosmica sau, cel plgin, la


un anume grad de identificare cu funqiunile Cosmosului 1). Atunci
and ideile noastre sunt din milli ce mai clare, nu numai hgelegem,
dar i realizam sau re-cream cu inteligeiga i raspunderea noastra
armonia cosmosului, care de0 poate prestabilita aa cum o concepe Leibniz convine atat de multe posibilitaIi de alegere
creqie 9i atAt de multe obstacole ce trebuesc invinse i dep5.9ite.
Credem ca Bergson a greit atunci and a afirmat ca optimista conceigie leibniziana despre armonie nu lasa loc pentru inveigle sau

creatie qi ea' in aceasta concemie, ca 9i in teoriile mecaniciste,


totul este (lat. Bergson, care concepe timpul drept cel mai eficace
element pentru desvoltarea vital, respinge in parte teleologia lui
Leibniz tocmai pentruca teoria acestuia ar implica o lucrurile
realizandu-se potrivit unui program dinainte statornicit.
Iar daca nu avem nimic neprevazut, nici invergie, nici creatie in
univers
atunci timpul instql devine nefolositor 2).
Bergson ne pare a uita c acest program e prevazut numai de
numnezeu iar pentru noi oamenii este complect necunoscut.
Oamenii trebue s aleaga, sa selecIioneze din mai multe potenTialitaIi oferite de o cea mai buna dintre lumile posibile atat
cat le ingadue inteligenTa i constitigia lor.
Pe calea aceasta, ei se pot apropia de fericire. In consecilga,
pastrarea-de-sine, starea de bine i exceleiga sunt grade sau forme
pe care dorirga de fericire a oamenilor le ja in lumea aceasta.
* Antichitatea.
cunoftea de bund mama deosebirea dintre comtemplativ
practic ; frail contemplalia nu desetoneazit nurnai desidfurarea imanentd a

ci contactul cu junta, i in acest sens (ca fi contemplafia misticd in crefti;


nism), ea face parte din scopul oamenilor buni f i conduce la imbuncitdfirea

nu are nimic comun cu atitudinea speculativd, in sensul kantian al cuvdntului,


cu acea striidanie cdtre cunoafterea purcl, ce caracterizeazii ftiinta modernd f i conasupra Platonismului a, extras
stitue temelia tehnicei * (Emile Brhier, s

din Revista FundaIiilor Regale, Nr. 12, Decemvrie 1938, p. 7).


Bergson, Creative Evolution, p. 39.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

49

Pentru inceput, putem apune ca Binele este toy ceea ce ne face


ferici0. Binele i calitatea de bunatate a lumii nu au numai o semnifica0e etica, dar 0 una cosmic sau metafizica. Credemca 0 profesorul Hollands ca Binele este once calitate sau conditie pe care
o prquim imediat sau de care ne bucuram imediat 1). Daca este
adevarat atunci pared 9i 4 cea mai obiectiv sau # desinteresan

dintre cunowerile sau ipotezele tiinvifice i9i are radkinile in


interesul pentru Bine. Cu atat mai mult, crea4iunile artistice sau
Imbunantirile etice vor fi instrumentele a cestui Bine care nu trebue

considerat drept ceva extern sau obligator, ci ca o calitate slqluind In natura indivizilor sau, mai bine spus, In constituVa lumii.
Pentru noi, ca 0 pentru to-0 ganditorii idealiti, lumea nu e ceva
In care valorile isvorasc 0 i0 iau aspect de realitate intr'un stadiu
ulterior al procesului de evolu0e. Dimpotriva, socotim c valorile
sunt sadite in natura universului dintru inceput 0 ea intre cele
mai mari entitati ale acestui univers adic oamenii aceste
valori au o funcTie vital sine qua non.
In acest caz, once funqie a fiecarui individ sau monada exprima
sau evaluian ceva, potrivit naturii lui la'untrice pentru a a unge
la un grad de satisfactie. Planta absorbind razele soarelui, animalul
bucurandu-se de energia lui, omul cunoscand 0 activand afirm
cu to0i valorile universului. In acest mod, ei i0 exprima viata,
dovedind ca universul ofera fiecarei fiitro un anumit grad de fericire.

Toate aceste fiinTe se bucura sau aprecian anumite calita0 sau


conditii proprii lor. Desvoltarea cosmosului pare s intareasca cele
afirmate de Leibniz, Bergson 0 Eddington acea activitate armonioas i creatore, datorita Binelui prezent In lume.
Desigur, din called ca fiecare individ este un centru subiectiv
de experienn, iar realitatea universului i se revelean prin experienn,
a ctivitatea, infinit de variata, a cosmosului va fi disocian i dife-

rita In raport cu perspectiva fiecarui individ. Aceasta ne invan


Einstein, atunci &and apune ca geometrie universala nu exista
i ca fiecare eveniment este relativ la cel care observa. Dac admitem

aceast concep/ie idealista, trebue sa recunoatem numaidecat ca


Binele universului va varia dela individ la individ i nu exista

0 nici nu pot exista doi indivizi identici pe lume. Daca lumea


9 E. S. Hollands, ibid., p. 341.
6

www.dacoromanica.ro

50

KALOKAGATHON

ar fi fost statica 0 lipsita de libertate, poate ca ar fi fest Cu putinrii


sa existe doua experienIe identice. Dar ap cum este, inzestrata cu
un extraordinar joc liber de forie, lumea aceasta cuprinde o continua
varia/ie in calitaple 0 condi/iile ei.
Inseamna aceasta subiectivism? Nu credem. Afirmnd ea experienta cosmica este disociata intre indivizi nu afirmam, in niciun
fel, ca nu ar exista nimic obiectiv, nici ca indivizii ar fi nite creaturi
oarbe sau egoiste, care nu au nimic de aface cu cei din vecinatatea
lor. Dimpotriva, indivizii oglindesc universal, iar fiin/a lor e inzestrata

cu toate poten/ialitaPle universului. Ne gandim la existen/a lor


ca la o desvoltare unitara, in care subiectul i obiectul nu constituesc existe/e .duale
ci aa cum se exprima profesorul Carr o
(t rela/ie duala inteo singura existenfa 1).
Binele cosmic este, in viziunea noastr, sadit in fiecare individ,

avnd menirea, de a desvolta diferitele-i aspecto


deocamdata, binele moral, estetic 0 logic
creatoare.

sa spunem,

dup posibilitlile sale

Aceasta ne conduce, in mod necesar, spre o alta problema 0


anume: de cine sau de ce atrn aceste posibilitali pentru a fi realizate sau actualizate? Noi credem ea atrna de ins0 capacitatea

individului de a cunoate 0 ac/iona, ca 0 de masura in care 10


intrebuin/eaza libertatea sau de clarficarea ideilor lu; intr'un cuvnt
de scopurile sau finalitatea lui. Oglinzile sau indvizii 9niversului
nu pot aprehenda toate posibilitalile pe care natura lor le-ar cuprinde.
Ei trebue sa selecteze anumite posibilitli relevante.. Ei i0 dau seama
numai de acole par/i de care au nevoie pentru realizarea scopurilor
lor. Ac/iunile lor
pentru a fi intense 0 concrete cer un anumit
grad de auto-limitare 0 concentrare. Via/a individuala e mai degraba

un mozaic deck, o simfonie larg cuprinzatoare. Toate conflietele


interne 0 toate atitudinile externe dovedesc necesitatea limitarii.
Totu0, acest mozaie bogat 0 variat poate con/ine pietre cat mai filie
0 mai preTioase vrednice de a reprezenta, prin aceste roade ale
relevan/ei expresive, viziuni mai adnci 9i mai esenVale ale naturii
noastre.
Daca aa stau lucrurile
atunci via/a este o expresie disociativa
Este diviziunea aqiunii, muncii, crea/iei. Aceste unitali, care exprima
1) H. Wildon Carr. A theory ol Monada, p. 58.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

51

viala, urmaresc o anumita realizare inauntrul lor. Ele incearca 0


unifice experienlele lor variate sau ideile, iar calea de capetenie
pentru aceasta sunt activit4ile estetice, etice 0 logice. Toate acestea
sunt expresiile InaIte ale vieiii. Logica insa0 exprima viaIa fie
ca o interpretam metafizic ca Hegel, sau praginatic ca profeso'rul
Schiller, care i0 bazeaza Logica pentru uzul oamenilor (Logic for
use) pe afirmaIia umanista ca In%elegerea e individual 0 relativa
contextului personal.

A spune, apdar, ca viata este expresie inseamna A sublinia


un adevar in general admis. Si cum valorile nu sunt decat funcIii
finale pe care 0 le propune via%a, interpretarea Frumosului, Binelui
0 Adevarului ca elpresii constitue o explicatie foarte posibila..
Mul/i ganditori qi art4ti se multumesc cu concluzia ca arta este
expresie, sau
din cauza interiorit4ii ei expresie-de-sine. Degi

adevrat faptul s'ar putea spune: non satis est. Cad rick de
adevarat este ca arta-i expresie-de-sine noi nu oblinem o InIelegere specifica In privinIa calitatilor ce deosebesc arta de celelalte
activitaIi ale vieIii 0 care 0 ele sunt desigur expresii-de-sine.
Ce fel specific de expresie este arta? Aceasta este problema
noastra, care filosofic poate fi formulata sub titlul Natura frumosului,

InIelegand aici prin natura tocmai caracterul faptului artistic qi


semnificalia lui cosmica. Raspunsul este pe cAt de necesar, pe Olt
de dificil. Trebue s evitam, de asemeni, trecerea sau atribuirear
ilicita a unor caracteristici ale activitapi umane in general tocmai
pe seama faptului specific al creativit4ii artistice, dar totodata
trebue sa vedem cum se leaga arta de unele trasaturi generale ale
activit4ii 'mane.
Pe scurt, trebue sa ne ocupam de natura frumosului at 0 de
implicaIiile 0 aplicaTiile-i practic posibile.
FRUMOSUL CA SPIRITUALITATE IMAGINATIVA

Lui Benedetto Croce li datoram desvoltarea unei rodnice concepIii moderne, bazata pe deosebirea dintre intuiTie 0 logica. Inaintea

lui, Alexander Baumgarten 0 Immanuel Kant le deosebiser, tratfind cunoafterea sensibild Intr'o forma desvoltatd 0 atAt de diferita
de cunoafterea intelectualei. Croce, Insa, a dus mai departe studiul
cunoaterii sensibile, care pentru filosofi ca Descartes, Malebranche
40

www.dacoromanica.ro

KALOKAGATHON

52

Leibniz nu insemna nimic altceva decAt un motiv de deceMie,


croare i. confuzie sau, in alte cuvinte, o derogare sau degradare a
cunoa9terii intelectuale, ale cArei funcii erau acelea de a produce
idei clare i distincte. Dela Baumgarten incoace, aceste consideraiuni derogative s'au schimbat, afirmndu-se perfectio cogitationis
sensitivae. Doctrina lui Croce inseamn o adncO apreciere a celar
cunoa9terea are doua
dou feluri de cunoWere. Pentru el

forme: este sau cunowere intuitivO sau cunoWere


cunoWere dobndita prin imaginaVe sau cunoatere dobandit prin
intelect ; cunoWere a individualului sau cunowerea universului ;
a lucrurilor individuale sau a relaIiilor dintre ele ; este cunoWere
producnd fie imagini, fie concepte 1).

Aceasta cunowere produatoare de imagini este o cunoatere


estetica i pentru Croce ea este o activitate spirituala ce trebue
difereniiat, in expresia ei, de manifestatiile pur mecanice ale naturii.
Frumosul nu e un fenomen fizic din cauz c aparIine activit/ii
omului, energiei lui spirituale. Din cele patru stadii, ce simbolizeaz
complet procesul estetic i anume: a) impresiile ; b) expresia sau
sinteza spiritual. esteticd ; c) acompaniamentul hedonistic sau
plkerea frumosului (plcerea esteticO) ; d) transpunerea faptului
,estetic intr'un fenomen fizic (sunete, tonuri, miscri, combinapi de

oolori, etc.). Croce gsete cA numai stadiul b) este cu adevrat


estetic 2).

Acest accent asupra facultIii sintetice a spiritului de a produce


imagini este centrul teoriei sale. Acest caracter intuilional este un
produs independent al spiritului nostru i nu include conceptele ca
atare, ci numai ca imagini. CAt despre terminologia pe care o utilizeaz Croce, trebue s spunem cO pentru el expresia sau intuipa

aunt pure, in sensul cO, dei ele pot inciude perceppi, sunt mai
cuprinatoare deck procesul perceptiv. Intuitia sau expresia creiazei
.simplele imagini ale posibilului, obiectivdnd impresiile, oricari ar fi ele.

Aceast intuilie poate fi numith o asociaVe productivd, dac prin


asociatie intelegem. un proces sintetic, indeplinit de funcTia formativA

sau constructivO a spiritului nostru 3).


Benedetto Croce, Aesthetic as science of expression and general linguistic,

p. 1.
Ibid., pp. 96-97:

Ibid., pp. 4, 5, 7.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

53

Asa dar, deed am incerca sd definim pozi-pa lui Benedetto Croce,


credem ca cea mai bung formuld ar fi sd' spunem ea', pentru Croce,
Frumosul este o spiritualitate imaginativa, deoarece Frumosul nu-i
expresia expresiei, ci imagina-expresie a impresiilor (impresii interne). Aceastd operaIie este tot atk de perfect ca o imparIire fail
rest. Intuilia si expresia sunt identice, pentruca # activitatea intuitiva poseda intuiIii In masura in care le exprima /).

Totu0, aceasta insemnat contributie nu-i lipsit 0 de imperfecIii. Exista, in special, o dificultate ce nu poate fi usor rezolvat
In cadrul sistemului lui Croce: chestiunea sensului artei in cosmos.
Daca intre intuilie 0 actul estetic nu exist nicio diferenid
specified; daca In alte cuvinte once intuitie este estetica
pentruca, In concordanW cu Croce, este exprimata de imaginaIia
productiva a spiritului, In acest caz ar fi adevrat nu numai ca
oricine poate fi artist (In' once moment al activitkii sale intuitive)r
dar arta devine o activitate prea upara, obinuita, comuna. Contient de aceasta dificultate, Croce a incercat s'o rezolve, spunnd
ea ceea ce numim prin excelenIa arta nu-i altceva deck o complexitate cantitativa a intuiIiilor obisnuite 2). Esteticianul socoteste ca aceasta diferen0 este doar extensiva qi empirica, nu qi de
intensitate sau de calitate.
Fara sa inlaturm cu totul aceasta soluIie, trebue sa mgrturisim
ea tot mai ramne un punct de intrebare, anume: ce face pe artist
sa realizeze acest complex de acte creatoare, care cer atka lupta
0 suferinte, atka munca 0 interes? Daca arta n'ar f deck produsul

obiruit i uor al unor funcIii constitutive, noi n'am avea atk


de pulini artiti adevarap si nu ar exista sforIari artistice atit deuriase. Fara sa trecem in domeniul concret sau practic al crealiei
artistice unde voinIa selecIioneaza ceea ce trebue srtatornicit Ini
afara, tot ne mai ramne sa raspundem la aceasta intrebare: de ce
spiritul creazd imaginile simple ale posibilului? Cci, de fapt, orce
introspecIie subliniaza necesitatea spiritului nostru de a funciona
bine, extinzandu-si toate posibilitkile qi actualizfinduli tot ceea ce-1
impresioneazrt. Aceasta chestiune, dei metafizica, este de-o insem-

natate capital pentru punctul de vedere estetic 0 socotim cA


Ibid., p. 8.
9 Ibid., p. 18.
1)

www.dacoromanica.ro

54

KAL OKA GATE ON

tocmai acest act al expresiei este excelent prin el 1nsu0 0 10 este


sieli scop. Cu alte cuvinte, activitatea estetica, ce se are pe sine in860 scop, include, In chiar natura ei, un fel de excelem, ce cunowe
mai multe grade, In masura funcIiei sale extensive. Tocmai pentruca
intuilia exprima tot ce e posibil, expresia estetica ne apare ca o
completare umand imediatel, f i esentialei. Credem ca spiritul construwe

din propria lui necesitate de desavAr0re, iar desavar0rea nu-i nimic


altceva cleat unitate 0 armonie, adica completare expresiva 1).
Croce are dreptate and spune ea intui-pa exprima tot ceea ce
e posibil. Deoarece faptul estetic este conftient, ne este uor sa inIeIegem ca spiritul insu0 se bucura de aceasta excelenf, ce ti este

harazit, avnd puterea formativa de a exprima mai mult deck


ii der& realitatea pe cile perceptuale. Principesa Bibescu, in cartea
Au bal avec Marcel Proust, subliniaza ca, pentru Proust, o calatorie

pierduta, ca prima lui calatorie la Venelia sau cea la FlorenIa,


41 intrecea in realitate spiritual, In boglia emotiilor, celelalte card-

torii pe care a izbutit sa le faca 2).


Posibilitatea extensiva a viziunei complexe este, intr'un anumit
sens, fericirea inetafizica de care se bucura artitii, atunci and
10 indeplinesc funqiunile lor creatoare. Artistul poate crea o lume
mai cuprinzatoare : aceasta este superioritatea lui 0 poate tocmai
In aceasta consta semnificalia metafizica a calif-4H estetice. Sa
incercam clarificarea acestui punct.
ARTA - OGLINDA. METAFIZICA. A UNIVERSULUI

Beethoven suferea, dupa cum se tie, in mod cumplit 0 dorea


atAt, de mult a fie fericit trick, in cele din urma, s'a hotarit sali
creeze singur fericirea. Cu aceast dorinla in gAnd, a scris Simfonia
.a noua, cu sar0tul acela triumfnd intr'o viziune de pace 0 de feri-

.eire pe pArnnt. Beethoven 0-a cucerit fericirea, prin propria sa


suferinIa (Durch Leiden-Freude). E numai un exemplu, ce arata
ea artistul poseda lumea intr'o masura mult mai larga 0 mai bogata
deck restul oamenilor. Extinznduli expresia, el creaza o lume,
pe care, ap dup cum vom demonstra, nu avem dreptul s'o numim
iluzorie, cum o consider mulIi dintre esteticieni.
Bosanquet delinefte atitudinea esteticd : t simtire exprimat pentru a fi
expresie * (Three Lectures on Aesthetic, p. 37).
Princesse Bibesco, Au bal avec Marcel Proust, p. 95.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

55

Puterea intuitiei e constitutiva de realitate 0 nu trebue sa fie


confundata cu acele idei ale ra-tiunii, care, in anume inteles kantian
sunt numai orAnduitoare sau regulative. Tot ceea ce s'a spus aici,
In ultimile pagini, e fundat pe distinctia dintre cunowerea intelectuala 0 cea intuitiva. Artistu/, elaborAnd lumea prin imaginatia lui,
complecteaza sau adauga noui viziuni sintetice la acelea ale realitatii perceptuale. Unii gAnditori mari, printre care insu0 Aristoteles,
sus-tin ca omul se elibereaz de impresiile lui, elaborAndu-le in forme

artistice. Noi credem ca omul nu se elibereaza de impresiile lui,


ci, dimpotriva, ja stapAnire asupra lor, 0 aceasta larga posesiune
spirituala ii este fericirea sau satisfactia. Arta nu libereaza eul,
ci ii perfectioneaza 0 ii extinde puterea. Artistul, stapAnit de febra
creatoare, absoarbe in expresiile lui cAt mai mult posibil din realitatea potentiaI a universului. In acest sens, putem vorbi de idealitatea faptului artistic. Vrem sa spunem cu alte cuvinte ea
extinderea experientei artistice este idealuI imediat al intuitiei
umane. Desigur, deosebim, impreuna cu Kant, propriul Bens al ideaJunior ratiunii pure, ce totdeauna se bazeaza pe concepte determinate 0 slujesc ca prototip, fie pentru ac-tiune, fie pentru judecatA
de idealurile sensibilitAtii. Acestea din urma sunt, de fapt, modele
inimitabile sau tipare ale posibilelor intuitii empirice, dar nu ne dap
nicio regulA susceptibila de defini-tie sau examinare 1).

Noi credem ca unul din aceste idealuri ale sensibilitatii este


perfec'tionarea sau extinderea expresiei. Aceste idealuri sunt in
mod intrinsec estetice 0 ele au, probabil, posibilitatea de a deveni
imagini din ce in ce mai clare i mai distincte. SA fie oare aceasta
excelenta numai iluzie sau vis ? Nu o putem crede, pentru simplul
motiv ea expresia artistica' este corWienta 0 responsabila ; ordonatA

0 consequenta. t Vis, vis , spune Paul Valry, t dar vis deplin


strabatut de simetrie, de ordine desvAr0ta, de acte 0 consecinte A 2).
In integralitatea lui, Frumosul nu poate fi vis, de0 poate cuprinde

in domeniul &Au o seama de visuri. CuprinzAnd in expresia lui 0


visul actul estetic se arata a fi oglinda intuitisdi a universului.
Imagina-tia permite spiritului sA olytina o mai larga viziune rela-tionalA a lumii. Aici, mai mu/t ca oriunde, idealitatea constructiva a
1) Immanuel Kant, Critique of pure Reason, p. 477.
9 Paul Valry, L'clme et la Danse, p. 25.

www.dacoromanica.ro

56

KALOKAGATHON

eului i dovedete for/a i superioritatea. Aici este punctul de intalnire dintre Estetica i Metafizica, deoarece aici Frumosul se afla
la punctul unde realizarea-de-sine apare ca o imagine-ideal,
distinct i clara
dincolo de viziunea universului ca un tot ra/ional.

Daca frumosul este expresia inctinctului hrmatiy uman i tot


ceea ce am spus parka acum ne-a condus spre aceast concluzie
atunci pana i viziunea intuitiva a eului realizat este un act estetic,

ce poate servi drept schema pentru ra/iune i voinO, pentru o


realizare practica. Dar aici intram intr'o noua ordine de idei i
trecerea dela o imagine estetica a eului realizat la o buna voima
ra/ionala nu este numai cantitativa, ci calitativa, Etica fiind oranduita de concepte. Pozipa noastr arat, totu0, c actul estetic
implici actul etic. Dar aceast chestiune va face subiectul capitolului nostru urmtor.
Reintorandu-ne la chestiunea privind natura Frumosului, credem ea arta intern i frumosul sunt identice, de vreme ce amandoua sunt produsul activita/ii noastre. Primul nostru capitol,
privind relaiile dintre natura i artificialitatp, sau deseoperire sau
invenVe, a pregatit indeajuns pe cititor cu tratarea idealista a acestei
probleme. Eul, avand i perspectiva lui proprie i fiinduli propriul

sau centru, tot ceea ce vede este ideea lui. Daca este ap, atunci
frumosul natural sau fizic nu-i cleat imaginea lui, produsa
de unele entita/i (< de natura inscrutabila *. Mai mult Inca, frumuse/ea

spiritual este frumuse/ea eului. Dar poate ca o cercetare psihologica sau epistemologica a no/iunii de imaginqie ar clarifica mai
bine afirmapa iaoastra ca frumuse/ea e produsul eului.
CONSIDERATII PSIHOLOGICE

I EPISTEMOLOGICE

A SUPRA IMA GINATIE I

Pentru a Intelege once teorie despre Frumos, e absolut esenVal


sa avem o idee clar despre natura psihologic a experien/ei noastre
estetice. Am demonstrat pe linia lui Croce ca imaginaTia este

un element primar 0 universal in cunoWerea noastra. De fapt,


identificand intuiia, expresia i imagina/ia, Croce da termenului
estetic cel mai larg con/inut posibil. Intru cat cunoa0erea
noastra este mai tut:Ai perceptuala i apoi conceptual sau
esteticul sta la baza cunoWerii umane. El este esenTial i necesar
fra el nicio cunoatere nefiind posibila. Chiar i cunowerea

www.dacoromanica.ro

NATURA. FRUMUSETII

57

logica, ce se ocupa Cu relatiile generale dintre lucrurile individuale,


1'0 are radacinile in cunoWerea estetica. Logicul este mai mult cleat
esteticul
dar il include. In acest moment, este poate folositor

sa citam interpretarea profesorului Carr privind comparapa crocean dintre activitatea logica i cea estetica :
Once om spune H. Wildon Carr este, prin chiar natura lui,
un artist 0 un filosof, dar e filosof numai prin faptul c este inch'
dinainte un artist. Omul, prin natura lui, in/elege lumea 0 o schimba
0 o poate schimba numai pentruca o imelege. VoinTa omului depinde
de cunowerea eului, iar cunowerea omului nu-i simpla ea constnd din dona forme sau moduri ; el da forma lucrurilor individuale
prin imaginaIie, iar prin gfindire raporteaza imaginile la concepte
universale. Nu poate fi gAndire, daca nu este mai intii imaginape.

Imaginalia este o activitate estetica, in virtutea eAreia ()mill este


artist, iar gandirea este o activitate logica, in virtutea careia omul
e filosof. Aceasta este, de fapt, doctrina croceana a activitpi estetice 1).

Dar care sunt, atunci, caracteristicile imaginqiei? Si cum se


realizeaza funqiunile ei formative ? Acestea sunt chestiunile filosofice cu care trebue sa ne indeletnicim acum.
Am vazut ca Benedetto Croce nu deosebWe intre imagineaexpresie 0 intuiIie, dat fiind ca noi ne exprimam toate impresiile.
Dar sunt 0 filosofi ca G. F. Stout, care nu admit aceasta parere
0 care deosebesc intre impresie i imagine.
Stout traseaza o deosebire importanta intre ele. Pentru el, orice
imagine mentala poseda un caracter fragmentar, in timp ce senzaIiile actuale sunt continue i au asentimentul persoanei. SenzaOle intrt in simIirea generala, in timp ce imaginile sau reprezentarile sunt exterioare contextului impresional 0 din aceasta cauzil
sunt discontinue 0 relativ izolate.

at despr& existenIa sensatiilor, ele nu implied posibilitatea


de coresponden0 a imaginilor. # PuTini oameni au intr'un grad
foarte mare puterea de a transforma in imagini mentale senzaIiile
organice 2).

1) H. Wildon Carr, T1u3 Philosophy of Benedetto Croce, p. 49.

1 G. F. Stout, A Manual of Psychology, p. 550.

www.dacoromanica.ro

58

KALOKAGATHON

Stout deosebete, aa dar, intre perceptii i imagini, considernd


ca primele sunt mai intensive, In timp ce imaginile sunt doar schitate
0 au un caracter schematic 1).
Problema noastra devine acum mai complicata. In loe de doi
acum avem de considerat trei termeni. Apdar, trebue s vedem
dintre intuiie, perceptie i imaginatie.
Experienta individuala se exprima prin intuitia realitatii. Intuitie

inseamna continua orientare, deoarece este un mijloc direct de


aprehendere a vietii. Aa cum spune Bergson, care distinge cu
multa grija Intre intuiie, perceptie i conceptie, intuitia este o
aprehendere non-intelectuala a victii ; o cuprindere directa i reala
a micarii vietii. Latuitiile ne releveaza adevarata durata, schimbarea indivizibila a existentei noastre. Intuitia pura', extern sau
interna, este aceea a unei continuitati nedivizate 2). In terminologia bergsoniana, prin intuitie ne dam seama de eul care dureaz,
strabatand existenta.
Cu alte cuvinte, intuitia este o aprehendere dinamica a existentei
sau, ap cum se exprima profesorul Carr, este o forma de CUM9tere care adopta micarea 3).
Pe de alt' parte, perceptia i conceptia sunt forme intelectuale
de cunoatere. In gndirea i observatiile noastre, rupem continuitatea duratei. Cuvintele i obiectele sunt rezultatele acestei ruperi

a unitatii

originale. Totu0, aceste perceptii sunt inse0


imaginile. Ceea ce percepem sunt imagini i aceste imagini sunt
reprezentative sau picturale. Ele nu pot fi facute numai din impresiile, pe care le avem in momentul perceptiei. Bergson pune in relatie
perceptiile cu memoria, dar intr'un mod ciudat, deoarece da memo-

riei o semnificatie speciala. De fapt, el deosebwe dotal forme de


memorie
pura recoleqie i obilnuinta care repeta. Aceasta deosebire poate fi sintetizata, spunnd ca memoria este, pentru el, cu
totul altceva decat o functie a creerului ea fiind, in acela0 timp,
deosebita de perceptie, care e materiala.
Bergson sus-tine cu tarie ca i daca o privim in cea mai Inalt
desvoltare sa zicem sistemul nervos
materia servete numai
bid., p. 535.
2) H. Bergson, Matter and Memory, p. 239.
a) H. Wildon Carr, Th- Philosaphy of Change, p. 31.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

ss

pentru a primi sau pentru a transmite miscarea, dar e incapabila


de a crea sau de a pastra gandirea. Recoleclia purd pe care o realizeaza memoria e unica si nu poate fi repetita, contrastand cu habitu-

rile trupesti si cu mecanismele-i motrice. A invata pe dinafara


este a creea un mecanism cerebral ; inseamna a incepe constructia
unui modebin stare de a fi repetat de mai multe ori. Celalalt fel
de memorie este adevarata reprezentare, inregistrand fiecare moment al duratei, ca pe un moment 'Ink si ca pe un act ce nu
poste fi repetat. A confunda automatismul memoriei-obisnuingi
cu unicitatea i reprezentarea imaginativa' a memoriei-recoleclie
este desigur o mare eroare, tot asa de mare cum ar fi aceea de ta
confunda mentalul cu cerebralul sau alegerea cu necesitatea.
Incadrand aceste distinctii subtile in limitele imaginei i actiunii,
creerului i spiritului, Bergson considera' intrepatrunderea lor ca un
fenomen endosmotic. Perceptia este pentru corp, ceea ce memoria
este pentru spirit. Perceptia pur' e materie ; memoria pura este spirit.

In actiune se intalnesc ambele, prec-um in durata intalnim spiritul


si materia, iar in existenta noastr personala
sufletul
corpul.

Dar cunoasterea noastra consta din imagini si nu din senzatii.


Ceea ce percepem sunt imagini 0 ele nu pot fi alcatuite numai din
impresii sau din stimulii ce ii avem in momentul perceptiei. De aici,
concluzia ca memoria si nu perceptia este faptul primordial. Memoria

exista chiar daca nu suntem constienti de ea, din cauza ea ea este


o relatie de cunoastere esential caracteristica naturii noastre spirituale. Recolectia e ceea ce a incetat de a mai exista memoria
reveland spiritul
Imaginile-memorie infatiseaza pictural toate evenimentele trecute, cu liniile, colorile si locul lor in timp. Aceste imagini-memorie
trec printr'un progres dinamic in perceptie, devenind in ea actuale.

Mai mult cleat atat: perceptia primara inseamna un discernamant


al utilului in calitatea lucrurilor. Ea este rezultatul unui proces
disociativ al spiritului nostru, care percepe asemanarile dintre indivizii care seaman'a unul cu altul. Imaginile nu sunt create de viziuni
cerebrale. i cu atat mai mult pot fi ele produse ale memoriei (# a infVisa nu inseamna a-ti aminti ). Imaginile sunt stari originare si intre

ele si perceptii nu este deca't o deosebire de grad. 0 imagine poate

www.dacoromanica.ro

6o

KALOKAGATIION

exista chiar 9i fr a fi perceputa. PercepIiile sunt imagini actuale,


care ne permit sa acIionam prin fiecare din punctele lor 1).

Prin urmare, teoria lui Bergson are urmatoarele avantaje:


1) Concepe intuitia ca o inIelegere direct i intim a existenlei
Inse0. In acest sens, dac exprimam aceast inIelegere fundamental
dinamic noi exprimm Ins0 viaTa, sau, hi 'mice caz, cel mai
adnc contact cu realitatea metafizic ; 2) irnaginile sau semnele
spirituale ale acestei realitAi sunt forme reale 0 definite 0 ca atare
exprim tot ceca ce e mai fundamental In existema noastr ; 3) percep fide sunt imagini imobilizate, necesare In acTiunile noastre i

ca atare semnificative pentru conduita noastra final, fie ea biologic sau practic estetica.
Care este acum c4tigu1 acestei incursiuni In psihologia
filosofia bergsonian 0 cum se leaga ea cu concemia croceana,
prezentat mai sus?
De bun seam, am c4tigat o vedere metafizicA mai adnc6
despre
i susIinnd, conform cu doctrina lui Croce, c intuilia i expresia estetic6 devin identice, inIelegem mai temeinic
rdcinile metafizice ale artei, In faptul Insu0 al existenIii. Dar
aceast poziIie nu se poate susline decat dup ce vom dovedi
intuiTia i expresia esteticd sunt identice. In consecinI, vom continua cercetrile i mai adnc in natura procesului imaginativ,
despre care chiar autorii interpretaIi aici au preri diferite.
Am vzut c G. F. Stout crede c
sunt fragmentare
izolate faI de simTimirea general a persoanei adic de contextul ei impresional. Bergson, deasemeni, susIine ideea c imaginile

sunt fixaIii 0, In consecin-p, fragmente discontinue ale duratei


adevrate, pe care o reveleazA intu4ia pur. In ciuda caracterului
ei expresiv, imginaIia pare s fie mai puIin cleat intuiTia, In teoria
bergsonian.

Dar s ne vedem prerile altor psihologi. H. N. Randle, In


studiul su (4 Sense-data and Sensible Appearances in Size-distance
Perception o 2) prezint o prere foarte interesant pentru problema

noastr. El crede c: 1) trstura cea mai important a aparenIii


sensibile este plasticitatea i fluiditatea ei. Limitele ei 'nu sunt
H. Bergson, Matter and Memory, pp. 214, 35 sq. 173, 26 sq.
Publicat in Mind, July 1922, p. 284 sq.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

6r

fixate 0 e mai mult inteinsa cleat o descoper ochiul ; 2) aparen/a


sensibila o are in ea mai multa expresie cleat impresie iar posibilita/ile ei de a expirma natura real a lucrurilor nu sufera limitarile, ce par sa fie inerente impresiei sau datelor sensibile ; 3) in

contrast cu aparen/a sensibil, datele sensibile par a prezenta o


ingust 0 superficial rigiditate ; 4) datele sensibile sunt presupuse
a preceda un in/eles pe care 11 capata in urrn ; 5) dimpotriv, aparen/a sensibila este iliseparabil de in/elesul ce 11 exprima i precondiVonata de el; 6) in fine, o logic i psihologic, in/elesul sau sensul
este presupozi/ia i condi/ia precedent& orica'rei apareme sensibile ;

aparen/ele sensibile nefiind niciodata impresive, ci expresive in


natura lor .
In afar de trstura-i spiritualk aceast interpretare confirma'
chiar. faptul c& aparen/a sensibila e expresie. Ap dupa cum spune
chiar acest psiholog, intemia sa nu este de a demonstra ca o aparema
sensibila este complet adecvat realului *, ci numai c'a ea este o

expresie plastica 0 plin de semnificaVe. Daca intelegem bine,


impresia-sensibil, datele sensibile i imagina sunt aproape sinonime pentru H. N. Randle 0 ele nu fac decat sa reveleze suprafa/a
ori exteriorul unui obiect. Pe de alt parte, o aparen/ele sensibile
aunt limbajul in care facultatea poetica a spiritului incearca sa
gaseasca'
bine irgeles, in anumite limite o expresie mai pu/in
inadecvata pentru acele in/elesuri, pe care le numim fapte fizice .
Este evident ca diferenia dintre Randle 0 ceilal/i este mai mult
de terminologie. Ceea ce Croce nume0e imagine (fie percep/ie sau
nu), Randle nume0e apareirp-sensibila (intrand in ea atat obiectele
fizice cat i construe/Hie estetice) iar ceea ce Croce nume0e
intui/ie Randle nume0e date sensibile, imaging sau impresie
sensibila.
Dala Randle catigam dou interpretri: 1) in domeniul aparemei

sensibile, expresia artistica 0 realitatea fizic sunt amndota reale,


Intre ele fiind doar diferen0 de grad; 2) realitatea sensibil ca
intreg
este mai degrabA expresia spiritului decat rezultatul impresiei sensibile.
Deasemeni, profesorul Hoernl

intr'un alt context vi-a definit


chiar inainte de H. N. Randle o poziIie similard, In ceea ce privwe
Intelesul In care d-sa i Croce intrebuinIeaza termenul de imagine

iar H. N. Randle pe acela de aparen0 sensibil. Vom utiliza

www.dacoromanica.ro

62

KALOKAGATHON

pentru con.venienta termenul de imagine, ca reprezentAnd


ceea ce Croce intelege prin expresie, iar H. N. Randle prin aparemd

sensibila. Profesorul Hoernl crede ea intelectul individual este


contient nu numai de semne, adica de imaginile noastre verbale
0 altfel, dar 0 de semnificatia lor. o Consider , spune d-sa, o con.tiinta intelesului ca primara 0 fundamentala iat deosebirea
dintre semn 0 inteles ca un produs al reflectiei 1). Acela0 filosof
atribue unei imagini (fie ea idee imaginara sau pictura de vis) trei
caractere: 1) existenta ; 2) cominut ; 3) inteles. Aceste imagini pot

avea un obiect real sau ireal, cad 43 trebue sa admitem, in mod


sincer, ea putem sa ne ocupam de obiecte nereale 0 ca acele idei
care se ocupa de obiecte nereale nu se ocupa, de fapt, de niciun
obiect

adica nu exista idei MI% niciun f el de referinta obiectiva 2).

In mod ciar putem spune c toate obiectele nereale au tendinta


de a fi acceptate ca reale 0 numai pentruca au aceasta tendinta
pot sa ne bucure ori sa ne impresioneze.

De aici se poate c4tiga un alt element pentru interpretarea


noastra: anume, parerea ca deosebirea dintre inteles 0 sernn e
reflectiva in mod subsecvent 0 ca, de fapt, ele se produc impreuna.
Daca-i aa, atunci ceea ce H. N. Randle numea date-sensbile devine
dintr'odata in intelectul nostru semn 0 inteles, iar de ceca ce numete
d-sa imagine, noi nu suntem cowienti. Intelectul cuprinde dinteo-

data ceea ce H. N. Randle numwe aparenta-sensibila

adica

imaginea plastica expresiva din contextul crocean.


Ne mai ramne o intrebare la care trebue sa raspundem: sunt
oare aceste imagini estetice fragmentare 0 izolate, ap cum afirma
Stout i Bergson? Sunt ele discontinue fata de ceea ce Stout numwe

iimtire generala a persoanei sau Bergson intuitia duratei reale?


Ni se pare ea imaginatia ne asigura in mod continuu contiinta
existentei. Activitatea formatoare-de-imagini nu poate fi limitata
la combinarea sau la producerea imaginilor fixe. In interioritatea ei,

aceastk activitate fundamentala trebue sa fie continua, deoarece


altfel ar disparea insa0 continuitatea lumii. Ceca ce in sens relativ
e fixat, discontinuu 0 izolat, nu este ins0 facultatea imaginatiei
1) R. F. Alfred Hoernl II Image, Idea and Meaning i, In Mind, Jan. 1907,
p. 86.
1) bid., p. 87.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

63

insa0, ci produsele ei concrete. Credem impreuna cu Norman Kemp


Smith ca t intregul, in continuitatea lui, este at:At de determinant
pentru parIile lui constitutive incat el se men-One continuu oricat

de departe am impinge analiza ; adica, intregul sau totalitatea nu


poate fi conceput ca un agregat, constituit din parIi pe care sa nu
le faca el posibile 1). Acela0 filosof susiine mai departe o opinie
foarte favorabila pentru pozilia noastra spunand: t in imaginalie,
ca 0 in experienta sensibil, contiinIa lumii publice 0 luciditatea
simTurilor coopereaza, fiecare condiVonndu-0 posibilitatna celeilalte 2).

ImaginaTia reveleaza continuitatea vieIii noastre psihice in


cel mai larg sens posibil. Produsele ei, imaginile, sunt fara Indoiala
produse selectate 0 definite, in timp ce devin concrete 0 ca atare
sunt relativ izolate din curgerea imaginaliei. Bergson 0 Stout au
dreptate. Croce insu0 ar recunoate-o deoarece e contient ca activitatea practica schimba lucrurile pe care omul le cunoate luntric.
Imaginile concrete sau externe (sau ins50 opera de arta) sunt produsul alegerii sau al selecIiei. t A alege inseamna a voi; a voi una
0 nu cealalta; dar 0 una 0 cealalta trebuesc sa ne fie dinainte
exprimate 3).

Dar chiar in concretizare, care pentru Croce nu-i nimio altceva


cleat faptul estetic, imaginile noastre nu sunt complet fixe 0 nici
izolate. Credem ca Randle are ilreptate atunci and le consider&
plastice i fluide. Vom ilustra aceasta printr'un exemplu celebru.
Leonardo Da Vinci pieta Cina cea de Taind pe unul din pereIii
manastirii dominicane Madonna delle Grazie. In mijlocul apostolilor tulburaIi, ale caror fele exprima ingrijorarea, bunatatea,
teama, indoiala sau dragostea, prin gesturi dinamice i priviri pro-

fund expresive, Leonardo da Vinci a reprezentat pe Iisus intr'o


atitudine lin4tita, senin, stapanita. Dar pictorul vroih sa exprime
mai mult cleat atat. Leonardo dorea sa portretizeze in Iisus caracterele Dumnezeirii inse0. Tot ce facea 11 nemulIumea, nereu0nd
sa infalipze caracterul sublim al lui Iisus, aa cum 11 vedea In spiNorman Kemp Smith, Prolegomena to an idealist theory of Knowledge,
p. 140.
Ibid., p. 196.
2) Croce, op. cit., p. 51.

www.dacoromanica.ro

64

KALOKAGA.THON

ritul sau. Disperand de nereu0ta, pictorul ii mrturisi unui prieten,


Bernardo Zenale, amraciunea. Acesta 11 sfatui sa lase neterminat
chipul lui Iisus. Aa i facu Leonardo, lasand pe privitor sa-1 completeze prin imagina-pa .lui 1).
Din aceasta pilda, Imelegem c imaginile concrete nu pot acopeni

In Intregime expresia pe care artistul o poart in spirit. Pe de alt


parte, este sigur c chipul neterminat al lui Iisus poate exprima direct

sau poate sugera in spiritul privitorului o expresie superioara deat


ar fi putut-o realiza tehnica. Probabil c insu0 Leonardo da Vinci

era con0ient de aceasta posibilitate, atunci and a recomandat


foarte explicit in Tratatui asupra picturii: atitudinile i bate
membrele trebuesc astfel oranduite That prin ele sa se poata descopeni lesne intenpile spiritului 2).
poate a nu e fara rost a reaminti aici conceptia platoniana i aristoteliana a arte.i, aa cum o exprimMichelangelo in primul su sonet.
Orice concepTie inflacareaza pe-un mare artist,

Asemnarea cu care rspunde zace latent


In blocul de marmor, dar numai mana
Condusa de intelect poate sa-i dea forma 3).
In doncepIiile lor teoretice, atat naturalistul Da Vinci, cat 0
Cre0inul platonian Michelangelo recunosc caracterul spiritual al
artei, de0 Da Vinci a vorbit adeseori de misiunea artistului de a
imita natura 4). Ceca ce InIelege el, realmente, prin aceasta nu-i

deat imperativul de a urma aile de expresie ale naturii

sau,

mai bine zis, de a fi adevrat i variat cum este natura.


Acela0 lucru este adevrat i pentru Rodin, care In interpretrile

sale asupra artei spune ca urmare0e In mod credincios natura,


far& s faa nimic altceva deat s copieze ceea ce vede. Totu0,
este evident a, pentru el) a vedea nu insemna a Incerca sa vad
aa cum vedeau,
ci aa cum vede artistul pentru sine. Interpretarea noastra poate fi upr doved;ta chiar prin cuvintele lui
Rodin: (c Artistul trebue sa se in.creada in ochii lui . Ceea ce vede el

sunt, de fapt, imaginile lui mintale i aceasta se poate deasemeni


I) Giorgio Vasari, The Life of the Painters, Sculptors and Architectes II, p. 161.

Da Vinci, A treatise on Painting, Intro., p. 36; Da Vinci, ibid, par. 133.


John Harford, The Life of Michelangelo Buonaroti, with translation of

many of his poems, p. 142.


De pild, In paragraful VII al Tratatului sau.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

65

dovedi prin declaraIiile artistului ca # frumuseva este caracter i


expresie 0 nu exista nimic in natura care sa OA mai mult caracter
sau mai multa frumuseIe deck corpul uman. Corpul este, mai
presus de once, oglinda sufletului, iar dela suflet ii vine cea mai
mare frumuseIe . i, iara0, acordnd o importani.a secundara
tehnicei ca atare, saur materialului utilizat Rodin a dovedit ea
are Inca o idee clara despre arta spunnd: 4 nu exista stil frumos,
desen sau culoare. Exista un singur lucru frumos acesta este
adevarul pe care il reveleaza stilul, desenul sau colorile 1).
Incheiem cu aceste digresiuni, prin care am dovedit ca intr'adeval

caracterul primar al creapei artistice este spiritual 0 ca tehnica


nu-i deck efectul ei concret, pentru a ne reintoarce la consideraIiile psihologice privitoare la caracterul imaginaliei. Trebue sa
ne ocuparn acum cu o alta problema psihologica importanta, anume

cu relqiile dintre senzaIie 0 imaginaTie sau cu expresia intuitiva.


Psihologii moderni recunosc c dinamismul vieIii naturale este
raspunzator de experienIa ce produce structura intuiIiilor. Psihologul romn Radulescu-Motru, a carui contribuIie tiinIifica privitoare la psihologia eului i a personalismului este de deosebita impor-

tanIa, arat ea : <( Viala nu weapta p5na ce animalul are In contiirga simprile elementare 0 apoi sa poata construi din ele intuiVile
i,

in cele din urrn, din intuiIii sa-0 continue pentru el Insui

realitatea lumii externe... Viaia pornete &And mai lilt:Ai anima-

lului Increderea In realitatea lumii externe 0 dupa aceea numai


bazeaza pe ea corwiima intuiIiilor, iar, fu cele din urrna, din intuiIii
Produce, prin analiza, sinrprile elementare 2). Aceasta inseamna,
In once caz, ca intuilia confine singirile elementare. Ceva mai mult,

expresia acestei intuilii va comine tot felul de senzaIii, deoarece


In expresia estetica pot intra tot felul de simfiri 0 senzaIii cu nuanIele

lor infinite. Activitatea estetia este a tot cuprinzkoare in funcTia-i


imaginativa. Datoram profesorului Starbuck o contribuTie privitoare la analiza cominutului imaginaliei 3). Sugestia sa pentru o
Carlyle Ellis, it Rodin: A Self-Revelation , In Everybody's Magazine,
Nov., 1912.
Auguste Rodin, Art, pp. 95, '177, '178.
C. Radulescu-Motru, Curs de Psihologie, Bucu, 1923, p. 151 sq.

9 Edwin Diller Starbuck o The intimate senses as sources of wisdom i in


The Journal ol Rcligion, March 1921.
5

www.dacoromanica.ro

66

KALOKAGATHON

reclasificare a simturilor scoate In evidenta importanta aa numitelor simturi inferioare, caci dupa d-sa simturile kinestetice
organice Indeplinesc cea mai mare activitate in imaginatia artistic i religioas. O analiz a descrierii estetice despre ingratitudine, la Shakespeare, Intreprinsa de profesorul Starbuck i de elevii
sai, arata ca simturile organice, kinestetice, acela ale temperaturii,
mirosul, presiunea, durerea, echilibrul i gustul sau simturile
intime cum le numqte pot constitui imaginatia In aceea0 msur
ca i simturile superioare, i chiar intr'o msura mai mare cleat ele.
Profesorul Starbuck sustine, deasemeni, ca sinyturile intime
sau inferioare sunt tot atAt de obiective i comunicabile, ca i simurile
adica vazul i auzul. Rafinamentul i responsabilitatea simturilor inferioare, dovedit printr'o serie de experiemente psihologice, subliniaza Incaodata importanta, bogalia
varietatea lor.
Aceasta analiza scoate, ap dar, In evidenta bogatul continut al
expresiei, care, In ciuda situatiei c nuli cunoate i recunoa9te,
In functiunile ei, faptele psihologice, (deoarece activitatea ei sintetied 10 are punctul de plecare in impresii) include toate nuantele
experientii vitale.

Imaginatia, aa dar, este cea mai larga 0 mai fundamentala


baza a coWiint i. Ea este actul sau expresia principiului generator al vietii. Aceasta aperceptie e universala In natura noastra,
In care oricine percepe i 10 imagineaza propria lui lume. Poate ca

acesta este modul cel mai elementar de a trai, dar In acela0 timp
cel mai fundamental. Aceasta continua' generare de imagini, ce
purced i merg odata' cu noi, izvornd din spiritul nostru i subliniind sinaturile, este procesul cel mai natural al fiintei noastre. A fi
inseamnd a imagina sau a percepe din sistemul nostru personal de
ref erinfd.

Credem ea putem conchide, apdar, ca daca eul nu ar fi capabil


sa pereeapA i s imagineze Frumosul nu ar exista, caci aceasta
aprehendere a viefii pe cavile im aginaliei face parte din Ins0 natura
Fruniosului.

besigur, viata nu e secatuita prin aceast aprehensiune imagi-

nativa, dar ni se pare ea acest proces al imaginatiei este insu0


simbolul vietii. deoarece este In acela0 timp acfiune, prod uefie
crea fie.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUKUSETII

67

Ajun0 aici, se ivesc dou chestiuni noui. Prima trebue s lamureasca daca activitatea artistica este tot atat de reala c i celelalte
activitari umane. A doua, mai complex, ne cere s consideram
celelalte explica%ii estetice care ar putea eventual completa teoria
expresionist a artei. Numai dupa acestea, capitolul nostru privitor
la Natura Frumosului poate fi incheiat cu unele observarii generale despre procesul de obiectivare al imaginariei mintale i despre
universalitatea valorii artistice.
REALITATEA ACTIVITATII ARTIST ICE

Un scurt rezumat al tuturor celor ce s'au spus aici despre procesul imaginativ va fi rspunsul nostru la prima chestiune pe care
o punem acum. Am vazut ea' imaginaria este expresia impresiilor
noastre i nu expresia expresiilor noastre. Imaginaria, fiind o activitate fundamentala a fiinrei noastre, incepe cu intuiria lumii externer
ca cu coiViinra eului. In acest sens, imaginaria este intuiria
colviinra eului. Imaginaria este continua, pentruc altf el nu am

putea avea unitatea existenrei noastre sau sinyramantul continuu


al prezenrei noastre in lume. Imaginaria, ca activitate sintetic,
exprim natura fiinrei organice, care poseda simruri. In imaginarie,
lumea e coordonat pentru acriunea noastra. Imaginaria include
percepria i memoria, deorece ele sunt deasemeni produse mentaIe
sintetice. De0 deosebite ele coopereaza in viara de toate
Daca-i ap, atunci imaginea 10 are realitatea ei proprie i deosebirea dintre o aparenr ideala ,sensibila i perceprie este doar o
deosebire de grad. Amandoua sunt reale, dar de grade deosebite.
Acest fapt este foarte insemnat qi foarte relevant pentru natura artei.
Pentru slbatic, ca i pentru copil, imaginaria are valoare in raport
Cu gradul ei de realitate. De indat ce copilul descopere o mistificare,
el nu mai e interesat in lumea imaginariei lui. Aceasta vroia s spun
profesorul Hoernl cand afirma c'a toate obiectele imaginative au
tendinra sa fie acceptate ca reale. Si-i mai cu seama adevarat pentru

natura activitrii artistice. In consecinr, a spune impreuna cu


Konrad Lange ca arta e o iluzie contient e un non-sens. Artistul
crede in arta lui 0 o ia drept real, dup cum filosoful fi ja in serios
ideea, iar omul de tiinra experimentele.

Acei care vor, pot s considere arta o varietate a jocului sau a


visului, dar trebue
dea seama ca pana' i jocul incumba o cons

www.dacoromanica.ro

68

KALOKAGATHON

vingere a realitalii lui din partea juckorilor. Cu atat mai mult,


visurile cer dela eel care viseaza interes i participare, cad 0 in vis
suntem noi Inine suferind, rkand i plangand. Pentru actst
motiv, imagina0a artistic& nu are semnificaiie i forIa deck atunci
cand e luata ca reala. Beethoven i-a creat fericirea in imaginaTie,
iar biografii lui spun ca era Intr'adevar fericit dupa ce terminase
Simfonia a Noua. J. S. Bach a scris muzica in cinsfea lui Dumnezeu
iar Renoir continua sa lucreze, cu degetele aproape paralizate de
gun; 10 legase pensulele de mana i continua sa picteze, spunand
cu convingere celorlalIi: o Inca mai fac progrese )) ). CredinIa lui

Rembrandt in art.& era tot atat de mare ca 0 arta lui.


o Toata viaTa lui a lucrat intr'o lume spirituala proectata de o
atat de mare frumuseIe 0 integritate incat oamenii treceau pe lang
el &and din umeri cu o stra'mbatura de ironie 0 de invidie. Acum
e batran i bolnav, incepe sa fie incapatanat 0 in curand baetilor
de pe strzi li se va face mila de el, iar atunci cand ii va veni staritul, societaTile de binefacere il vor ingropa Inteun coil necunoscut
din bisericile noastre reci. Dar a fost cineva vreodata mai bogat dect

aceasta biata epav? A pierdut totul, atunci and s'a supus visurilor din el, dar procednd ap, a c4tigat totul... 2).
Acest exemplu al lui Rembrandt evidenTiaza at de greiIi sunt
gAnditorii ca Bertrand Russell, atunci and proeeseaza prejudecata

generala ca imaginalia este doar un refugiu in momentele grele


ale vie-0i 0 ea e mai saraca deck via-ta. Russell explica dorinIa universala de ordine 0 sigurani.a a scolasticilor ca un refugiu din nesiguranIa momentului istoric In care traiau, moment plin de masacre
i razboaie. o In idealizarea visurilor lor , spune el, o gseau sigu-

ranIa i ordinea pe care o doreau; universul lui Toma Aquinatul

sau al lui Dante este tot a-tat de mic i ordonat ca un interior


solandez 3).

Aceasta explicalie este una din cele mai artificiale din cate am
Intalnit vreodata, caci artistul sau ganditorul sufera uneori in lumea
lui o imaginara >> mai mult deck ceilalIi oameni In aa numita lume
a percemiei prin simIuri. A imagina nu Inseamnd a lenevi. Baronul
9 Frank Davis, e A Nineteenth-Century Fragonardi A. Renoir s in The
Illustrated London News, June 21, 1930.
9 Hendrik van Loon, R.V.R., pp. 388, 389, 390, 548.
9 B7 Russel, Our Knowledge of the External World, p. 10.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

69

von Opell a accentuat printre muii aiii c in cea mai umila


placere estetica eul participa in intregime, iar crealia imaginativ
a artei include tot felul de experienIe posibile In lumea sensibila
In imagine-0e sunt tot atatea desbateri 9i se dau tot atatea lupte
ca 9i in viata practic. Aquinatul era turburat in gandurile lui tot
atilt de mult ca 9i Voltaire, iar Dante trebuia s fac faIa intrebrilor i problemelor tot &tat de dificile i patetice ca 9i ale acelora care

se pregtesc de razboiu sau salveaz rniIii pe ampul de lupt.


Unii ganditori sociologi ca profesorul E. S. Bogardus au recunoscut, pe de alta parte, meritele 9tiinTifice ale imaginqiei in geneza

unor sisteme sociale utopice 2). Ceva mai mult, profesorul Carr
apra din motive filosofice lupta lui Don Quichote cu morile de vnt,

pe care le lua drept giganIi. De fapt, atitudinea lui Don Quichote


este una din cele mai substaniiale in lumea lui. 4 Lumea percepliei
lui Don Quichote e donqui9otesca... Este cu totul absurd s susIinem ca un om percepe real, iar un altul ireal 3).
Aceast ultim observaIie exprim, de fapt, tocmai ceea ce vrem
s spunem aici, anume ca fiecare percepe imagini 9i le ja drept reale.
Faptul ea imaginile nu sunt identice pentru doi indivizi este adevarat,

ca 9i faptul ca percemia sensibil variaz dela individ la individ.


Tribunalele au experienIa martorilor care descriu, cu bun credinVa
9i totu9i contradictoriu, acela9i fapt.

Din punctul de vedere launtric al individului, fiecare imagine


are un grad de realitate. Chiar 9i din punctul de vedere pragmatic,
imaginile artistice sunt adevarate, cad artistul opereaza plin de.
succes cu ele 9i societatea o recunoa9te, mai curand sau mai tarziu,
rsplatind sau apreciind lucrarile acestor 4 varizatori de visuri

TEORIA EXPRESIONISTA A ARTE!, CA GENERALIZARE


FUNDAMENT PENTRU ALTE EXPLICATII
Dar domeniul Esteticei nu-i atat de omogen cum s'ai parea.
Numeroase teorii pretind sa explice fiecare mai bine de'at alta
natura frumosului. Din cele patru misiuni pe care le studiaz
Estetica
potrivit parerii lui Ernst Meumann 9i anume:
Baron von Opell, 41 The Reality of Beauty i, The Hibbert Journal, January
1930.

E. S. Bogardus, A Hystory of Social Thought, p. 612.


8) H. Wildon Carr, Cogitans Cogitata, p. 12.

www.dacoromanica.ro

70

KALOKAGATHON

1.. Misiunea de a analiza qi a exprima prdcerea sau gustul estetie


(din condiriunile externe sau interne);
Misiunea de a prezenta o teorie a creariei artistice In
parte analizand-o psihologic, In parte urmarind condiriile ei

individuale sau sociale, In parte urmarindu-i origina In speciile


umane sau In cele mai vechi inceputuri i In condiriile primitive
ale artei umane 0 ale culturii ;
Misiunea de a studia, ca once tiinra obiectiva, arta 0 sistemele
diferitelor arte calitarile ion 0 mijloacele specifice artei, precum
0 legile tehnicei ;

Misiunea de a studia, deasemeni, cmpul larg al culturii


desigur ca ne ocupm mai mult 0 mai direct de punctul
al doilea, care cuprinde
credem noi
0 considerariile metafizice
ce le-am luat ca sistem de referintd In lucrarea de far.
estetice 1)

Dar chiar 0 In cadrul limitat al teoriei creariei estetice, ganditorii se deosebesc foarte mult. Credem ea aceasta se datorete mai
ales faptului de a avea puncte de plecare)contradictorii ; uneori prea
-metafizice, uneori catu0 de purin metafizice uneori prea psihoJogice, uneori catu0 de purin. psihologice 0 aa mai departe.
In ciuda acestor dificultari, credem ca o conciliarie Intre aceste
wederi deosebite este posibila. Desigur ar fi o Intreprindere foarte
grea sa intri In detaliile explicariilor privitoare la natura creativi-

trii artistice, dar deed am cerceta aceste teorii care iau jocul,
impulsul sexual, manifestarea muncii, placerea sensual drept
explicarii fundamentale pentru caracterul frumuserii, vedem
destul de uor c fiecare din aceste teorii subliniaza un anumit
grad de adevar care, atunci &And se Imbin cu partea a devrat
din celelalte explicarii, ar putea eventual s ne dea o vedere'sintetica
a naturii reale a procesului artistic.
S revizuim unele din aceste pozirii 0 s vedem validitatea lor
inteo vedere sin.optic.
ARTA CA JOC
Opinia exprimata de Friederich von Schiller In Scrisorile sale
despre Educa(ia esteticei a Omului anume Ca imaginaria 10 gasqte
In joc micarea liber, nu-i lipsit de temei. In asociaria libera a
ideilor (adic neoranduite de rariune), imaginaria, fcand o Incercare
1) Dr. E. Meumann, Einfuerhrung in die Aesthetik der Gegenwart, p. 45

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

71

de a crea forme libere trece la jocul estetic. In acest mod, frumosul impaca toate contrastele 0 opoziIiile. In joc, exista o comuniune intre impulsul formal 0 impulsul material sau, mai bine
zis, Intre permanema 0 schimb ; 0 pentru acest motiv jocul e humus* sau forma' vie 1). Schiller a Incercat sa arate ca frumuselea
mediaza pentru om trecerea dela simIire la gandire. El subliniaz
importanIa elementului formal (substama fiind pentru el inoperanta). Numai distrugand materia forma poate obIine un triumf
artistic 2).

Pe de alta parte, Herbert Spencer a accentuat mai puternic


partea sensual din aceasta mediape bilaterala. Pentru el, simIirile
estetice sunt produse de surplusul de energie din organism 3). Ceea
ce nu poate fi adevarat deck dach erxergia organica este o aqiune
energetica spirituala, care sa nu depinda aa mult de numarul anilor
sau de o plenitudine fizic, deoarece arti0i mari ca Pascal, Marcel
Proust, Renoir, Van Gogh 0 Maupassant aveau o constit4 fizica

qubreda 0 neobipuita 0 totu0 ei au produs lucrari de arta infinit


mai puternice deck alIi oameni puternici i sanato0. Deasemeni,
arta cunoa9te o serie intreaga de tineri muzicieni 0 poqi, care au
ajuns la cele mai inalte expresii estetice inainte de varsta la care
energia fizica 10 ob-vine plenitudinea. Reamintim pe Maria Baskirtzeva 9i dintre numeroqii copii-minune ai muzicii

pe Mozart,

Beethoven, Schubert, Liszt, Pmanini (fiecare din ei au compus


sau au interpretat muzica in copilarie) sau pe Rubinstein, Kreisler,
Hofmann, I nescu, Heifetz, Menuhin observnd c geniul artistic
nu Weapta maturizarea energiei fizice.

Pe de alta parte, sunt multe cazuri cnd punctul culminant


al operii unui artist coespunde cu baza in care energia fizica a
trecut de plenitudine i se indreapta spre decadenta. Beethoven 0
Marcel Proust au fost privaIi de unele din facultlile lor sensibile ;
primul era aproape surd, iar al doilea nu putea suferi mirosul floFr. von Schiller, op. cit., in special Scrisorile, XIV, XIX, i XXVII.
Ibid., Seri oa ea XXII.
2) Herbert Spencer, The Principles 191 Psychology, II, p. 627 sq. Este adevArat ca Fr. v. Schiller insugi a scris o propozitie, care golit de semnificatia
metafizia a contextului ar putea fi atribuit lui Spencer. Aceast propozitie
este: o ImpulNul sensual apare in joc inaintea impulsului rational, deoarece
sensatia precede contiinta; iar in aceasa prioritate a impulsului sensual
gAsim cheia istoriei intregii libertati umane.

www.dacoromanica.ro

72

KALOKAGATHON

rilor atunci &and au produd unele din operile lor, legate totu0 de

aceste facultgi, de care dac nu dispuneau fizic sau exterior,


le realizau luntric, prin imaginape.
E un fapt cunoscut ca in 1.794 Beethoven a cantat la prima vedere

0 in tempo just o lucrare complet necunoscut lui. Intrebat de un


spectator cum e cu putinia un asemenea lucru, dat fiind ca nu putea
vedea toate notele din presto, Beethoven i-a raspuns : # Nu e necesar
s le vezi. Cand cite0i- repede, nu observi greelile de trpar, chiar
cand sunt foarte multe 0 n'are nicio importanIa in ce masura cunoti
limbajul in care este exprimata opera . Prin acest exemplu, Hugo
Riemann in lucrarea sa Elements of Musical Aesthetics dorete

sa sublinieze ca ansamblul campului tonal nu poate fi imparpt


intr'un numar limitat de sunete cu intonalie diferit 1). Armonia
e un intreg spiritual continuu 0 acei care 10 dau seama de aceasta
pot selecta unele fragmente unitare pentru anumite scopuri.
Dat fiind ca ne gsim in domeniul muzical ne oprim Inca puIin
la un punct privind procesul crealiei muzicale.
Dupa Henry Cowell o fiecare calitate tonala conceptibil, fiecare
frumuseIe de nuanf, fiecare armonie sau disarmonie sau once numr
de melodii simultane pot fi ascultate fra sforIare de catre compozitorii incercaIi ; ei pot asculta nu numai sunetul fiecarui instrument,

dar 0 un infinit numar de sunete, care acum nu pot fi produse


de niciun instrument 2).
Cowell pare s ilustreze perfect tot ce s'a susIinut aci. Mai mult,

atunci cand spune, in acela0 loe, ca # ideile muzicale

ap cum

imi trec prin minte sunt o oglind perfecta a emo%iilor momentului,


sau a momentelor pe care mi le reamintesc el subliniaz, de fapt,
continuitatea imaginaVei in care aa dup.& cum evidenIiaza 0
Bergson

percepIia 0 memoria, dei distincte in mod analitic,

sunt imbinate. Scopul muzicii nu este numai s trezeasca imaginaIia aa cum spune Koestlin in Estetica lui, cat s utilizeze aceast

universala facultate uman care este imaginalia 0 pe care Croce


o consider& drept un aspect obipuit, dar valoros al naturii noastre.
Intorcandu-ne iara0 la teoria jocului, putem sa-i recunowem
importanIa estetica, daca prin joc in/elegem, ca 0 Schiller, expresia
2) Hugo Riemann, Elements d'Esthtiyue musicale.
2) Henry Cowell, The Proc ess of Musical Creation i in American Journal
of Psychology, 1926.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETH

73

libera a tuturor continuturilor psihice In forme pii i ca Spencer,


functie o conducatoare spre via-ta (fie esentiala sau nu pentru a
men-tine viata si excelen-ta-i higienica). Desigur, jocul s'i arta sunt
identice atat timp cat jocul liber al imagina-tiei nu e prasit pentru
perfectionare mai mult tehnica, asa cum se intampl, de pilda
In munca si in sport. Organizarea disciplinata a muncii face din ea
activitate obligatorie si, prin urmare, o priveaza de libertate.
Dar, de alta parte, sunt c'azuri cand artizanatul sau mestesugul
omului si constructia mecanic sunt expresii libere ale imaginatiei
noastre estetice. Muncitorii indemanatici isi indeplinesc uneori munca
lor cu bucurie si cu un sentiment de libertate. o Rapoartele ne arata

spune Henry de Man in lucrarea sa Joy in Work o ca bucuria


ereste in munca, pe masur ce creste si indemanarea pentru indeletnicirea respectiva. Dintre muncitorii necalifica-ti pe care i-am
intrebat, numai 11% mi-au declarat c in munca lor &eau mii mult
bucurie decat neplacere, dintre cei semi-calificati 44% au declarat
acelasi lucru ; iar dintre cei mai buni o majoritate de 67% &eau
bucurie in munca 1).
Ne referim la aceast observa-tie pentru a demonstra ea: 1) bu-

curia nu e caracteristica tuturor muncilor si 2) chiar atunci &and


gasim ca expresie a muncii, ea nu e doar o bucurie estetica, ci o
derivatie concreta' a pseudo-iluziei jocillui liber al imaginatiei. Acelasi
lucru este valabil pentru activitatea sportiva, in care intra o anumita

iluzie de libertate si Infrumusetare a gesturilor, ce ar putea fi confundata cu arta creatoare. Trebue s ne dam seama de toate aceste
eonfuzii si s observam ca, In arta, imagina-tia este singurul conducator, In timp ce In munch* si In sport, imaginatia e secundar si
nu mai este libera.
In ceea ce priveste jocul ca atare, Karl Groos crede ea aceasta
activitate e vitala si nu atat de liber' si desinteresat ca imaginatia
si emotia estetica. Artele superior desvoltate transcend sfera jocului
si se complac in a activa 4 pentru realizarea functiilor de miscare,
forta si animatie 2). Dar odat cu Karl Groos ne gasim in fata unei
noui si importante teorii estetice, sustinuta in special de Th. Lipps,
o teoria Einfhlungului sau a empatiei.
Henri de Man, Joy in Work, pp. 85, 86.
Karl Groos, The Play of Man, p. 323.

www.dacoromanica.ro

74

KALOKAGATHON

ARTA CA PROCES EMPATIC

Aceasta teorie, ce se stradue0e a gsi in sp ci )1 o explicatie


obiectiv atitudinii estetice, mai degraba decal procesului creator insu0, Inceara sa raspunda in acela0 timp urmatoarei chestiuni: Ce ealitati trebue sa aiba un obiect pentru a ne trezi interesul estetiq Karl Groos raspunde la aceasta intrebare cu teoria
imitatiei interioare >>. El crede ca spiritul se identifica' cu obiectul

observat 0 astfel se ajunge la o simpatie cu acesta. Dar aceast


imitaIie exterioara impune 0 o imitaIie interna, deoarece ea cuprinde

transferarea eului in obiectul empatizat. Cat despre chestiunea In


ce mod ja nwere a cest joc al imitaIiei interne, Groos raspunde
intr'un mod foarte simplu: Imitmia voluntara externa' trebue sa fie
totdeauna precedata de un stadiu de adaptare sau Einstellung ).
Micarile corporale, ce intovaraesc micarile acestui proces, sunt
ascunse, sau dupa cum se exprima Vernon Lee ele # pot fi
observate numai in experimente speciale 2). De fapt, asemene a
experimente au fost realizate de colaboratoarea sa, Miss C. Anstruther
Thompson, dar ele nu sunt semnificative din punct de vedere estetic.

Este 0 parerea profesorului Herbert Sidney Langfeld, In ciuda faptului ca el insu0 e de acord in general cu acest tip de explicaIii 3).
Theodor Lipps este acela care dui:a cum se tie a desvoltat

teoria estetica a empatiei, subliniind ceea ce este specific estetic


In procesul simpatiei interioare. El reexplica faptul ea noi atribuim
operii artistice vitalitatea noastra sau corginutul nostru psihic,
identificandu-ne cu ea (ganz und gar mit ihn identisch ). Dupa aceea

spune explicit ca' omul nu percepe opera de arta In sine insu0,


ci el se simte In opera .de arta, (Einfahlung aber heisst nicht
etwas in seinem Koerper empfinden, sondern etwas naemlich sich
selb,t in dem aesthetischen Objekte fuehlen >>) 4). Dar i lui insu0,
aceasta explicqie ii apare insuficient. Intr'un alt studiu, a incercat
s explice caracterul relaiiilor simbolice dintre subiect 0 obiect, care,
In chip imediat, se identified cu opera artistic. Acest proces de
Ibid., p. 323 sq.
Vernon Lee and C. Anstruther Thompson, Beauty and Ugliness, pp.
135, 159, 546.
S. Lungfeld, The Aesthetic Attitude, p. 119.
Theodor Lipps, 4 Einfiihlung, innere Nachahmung und Organemfindugen i In Archiv jar die Gesamte Psychologie, I Band, 1903, p. 202.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRIhAUSETII

75

activitate spirituala este o transpunere simbolica, in care suntem


activi 9i lucrana launtric, (innerlich arbeitend). i, dei unitara,
aceasta activitate launtrica (innerlich Taetigkeit) nu ne conduce,
ap cum crede Volkelt, la desagregarea (Verschmelzune subiectului sau numai la o simtire placuta 1). In procesul empatiei, subiectul

este complet activ i ii are simtamntul activitalii sale. Cu alte


cuvinte, activitatea vitala in timpul actionarii realizeaza un
fapt estetic sau o valoare.
Aceasta descriere, ca dealtfel toate teoriile Einfalungului, con.tine o grepl fundamentala. Ea explica atitudinea sau functiunea
estetica socotind dela sine existenta frumosului. Daca un obiect
ne atrage participarea teoreticienii empatiei ne pot explica ceea ce
se intampla dar ei nu pot rspunde complet i chestiunii fundamentale: ce este frumosul 9i dece simte subiectul necesitatea de a se
identifica cu un obiect frumos ? Aa dar, de unde 9tiu ei ca acest

obiect este intr'adevr frumos ? Aceasta e chestiunea esentiala


estetica la care nu raspund Groos, Lipps i Volkelt. Cel din urma
ne d, printre altele, aceasta norm ambigua: Pentru a fi estetic
satisfacatoare, o opera' de arta trebue s fie emotional pitoreasca
sau sa exprime armonia formei cu continutul. Scopul este deci
de a imbina intuitia sensibila (sinnliche Anschaung) cu pasiunea,
afectia, tensiunea i atmosfera (Leidenschaft, Afiekt, Strehung, Stimmung) intr'o asociatie perfecta 2).

Din teoria Einflihlungului capatam intelegerea unei complete


activitati psihice cuprinsa in valorificarea estetia. Oriat de paradoxal s'ar 'Area din partea unei explicatii, ce intemeiaza activitatea
estetica pe o identificare simbolica i nereala dintre subiect i obiect,
acesta este singurul adevar pe care 11 putem deduce din ea : eul este
activ i indeplinwe ceva, atunci and ia o atitudine estetica.

Aproape toate aceste descrieri ale atitudinii estetice contin un


sambure de adevr i putem lucra cu ele in mod satisfacator, dar
numai dupa ce am stabilit ce este frumosul.
Daca suntem de acord c frumosul este expresia interna a impre-

siilor noastre, putem atunci, prin analogie cu experienta noastra


1) Theodor Lipps, 4 Weiteres zur Einfahlung In Archiv fiir Gesamte Psychologie, IV Band, 1905, mai cu seama pp. 446, 447, 471, 475, 514, etc.
5) In E. Meumann, Einliihrung in die Aesthetik der Gegenwart, si G. A.
Wilson, The Sell and its World, p. 198 sq.

www.dacoromanica.ro

76

KALOKAGATHON

personal, sa inIelegem sau sa' ne transpunem in opera de art,


sau chiar, in mod ideal, in sufletele celorlalIi. Dacfi arta este expresie,
desigur ca a ctivitatea estetica va exprima toate impresiile eterogene,

de care suntem ptrun0 in viaIa fenomenala. Avantajul teoriei


expresiei este acesta : ea face din activitatea estetica cel mai elementar

mod de cunoWere 0 totodata cel mai bun drum de cuprindere a


bogatelor qi variatelor aspecte ale vieIii. Aceasta dovede0e, inteun
mod substanIial, afirmaIia antropologilor i etnologilor ca popoare
fara arta nu exista; pe &And

aa dupa cum ne informeaza Kroeber,


de pilda Pieile-Roqii americane 1).
Proverbele cer un fel de activitate logica (fie strict logica sau, intrebuinind termenul lui Lvy-Brhl prelogica). Dimpotriva, expresia artistica' este universala deoarece once spirit 10 exprima im-

popoare fail proverbe exista

presiile. Toate analizele acestei expresii, ca 9i toate obiectivarile


ei (care nu mai sunt activitaIi strict estetice) sunt importante 0
necesare. Ele prezinta cel mai mare interes pentru aceia care privesc
arta in cadrul ectivitaIii cosmice. i tocmai aceasta intreprindem
noi aici ; acesta este motivul pentru care nu ne marginim la activitatea strict estetica, asa cum procedeaza Croce, ci incercam sa vedem
0 implicaIiile ei cosmice. Urmatoarele doua capitole vor trata, aadar,
mai degraba' implicaliile artei decat despre arta insa0. Dar, inainte
de a trece de campul propriu zis al creaPei artistice trebue sa ne

ocupam de alte doua probleme: obiectivarea imaginilor estetice


In opera de arta si universalitatea valorilor estetice.
OB IECT IV A.REA IMA G INATIE I E STET ICE

Ernst Meumann in Sistemul Esteticei critica sever teoria expresiei sau expresionista i sugereaza, in locul ei, o teorie a construc-pei.

El crede ca adevaratul motiv artistic nu este expresia intuiIiilor


noastre, ci prezentarea lor inteo forma estetica. Arta este, In aceasta

concemie, o prezentare (sau plasmuire, sau intrupare, sau construe-0e) a unei munci temeinice inteo forma intuitiva, bazata
pe-un eveniment, ce ne-a emolionat 2).
Problema artei ar fi, deci, mai degraba obiectivarea sau pia'smuirea unei lucrri de arta i in mai mica masura expresia interna
a intuipei. 0 parere similara a susIinut-o, in mod hotarit, 0 George
A. L. Kroeber, Anthropology, p. 186.
Ernst Meumann, Sistemul Esteticii, p. 78.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUS ETU

77

Santayana, pentru care frumuselea este calitatea unui lucru sau


4 placerea obiectivata #. Dar acest fel de obiectivare
dei produsa
de o asocia/ie spirituala intre expresiv i exprimat sau intre obiectul
actual prezentat 0 obiectul sugerat sau evocat 1), este destul de
apropiata de teoria expresionista, aa cum am inflipt-o aici. Sensul
frumuseIii pare sa fie, dupa George Santayana, conformitatea posibila dintre suflet i natura'. Frumuselea este produsul dualitaIii,
a 0'1'6 unire accidentala constitue expresia. Frumuseiea este rezultatul placerii, pe care o gasim punand sufletul in relatie cu un obiect.
Deosebirea dintre expresionismul lui Croce i acela al lui Santayana consista in faptul ca pentru primul, ganditor idealist, expresia
este un produs sintetic al spiritului, pe and pentru al doilea mai
curand un realist critic expresia este un produs asociativ, bazat
pe relaiia duala dintre spirit 0 natura (adica, lumea percemiei sensibile). Ca atare, teoria lui Santayana nu e dincolo de once criticism.
.4a cum a observat 0 d-ra Ethel Puffer, interpretarea sa nu constitue
nicio determinare a frumusqii obiective, nicio descriere suficienta
a strii psihologice 2).
Dar in ciuda acestor obieqii (dintre care numai prima prive0e
conceplia lui Santayana, dat fiind ca' intenIia sa a fost sa ne ofere

o determinare clara a obiectivarii frumosului 0 nu o explicalie


psihologica), autorul lucrarii The Sense of Beauty a intocmit o descriere admirabila a ceca ce Croce numqte <4 transpunerea faptului

estetic inteun fenomen fizic *, de pilda in sunete, colori, tonuri,


linii, etc. Acest stadiu, de0 foarte important, nu este un stadiu pur
estetic. El este o derivaIie nu absolut necesar. De fapt, sa ne
reamintim ca din cele patru etape, care simbolizeaz, in mod complet,
procesul de creatie estetica anume: a) impresia ; b) expresia sau

sinteza spiritual ; c) acompaniamentui hedonistic qi d) transpunerea faptului estetic inteun fenomen fizic Croce crede ca numai
etapa b este, intr'adevr, estetic 3). In opozilie cu Croce, George
Santayana 10 bazeaza teoria mult mai mult pe punctele c 0 cl,
In timp ce Meumann mai milli pe punctul cl.
Acest dezacord este atat de important incat merit mai multa
struinIa. Nicio obiectivare nu-i posibil pana ce procesul intern
George Santayana The Sense of Beauty, pp. 192, 195.
1) Ethel D. Puffer, The Psychology of Beauty, p. 54.
3) Croce, op. cit., p. 96.
1)

www.dacoromanica.ro

78

KALOKA GATHON

nu devine evident. Activitatea spiritului este un element absolut ne-

cesar. Para de puterea formativa personala nu-i cu putima nicio


revelqie. Continuitatea spiritului implica necesar continuitatea
Traim spune H. Wildor Carr, intr'o lume a imaginaPei
noastre, o lume pe care ne-am creat-o singuri, o creaVe determinata
nu dintr'o revelaIie dinafara', ci din puterea formativa care e in noi 1).

Aceasta putere formativa e continua, aci altfel nu am putea


acIiona sau percepe. Totu0, 'obiectivarea faptului estetic se desvarpte rareori i, desigur, este o selectie voitil, din cominutul nostru
psihologic. Ceca ce Oscar Wilde spunea despre el insu0
e probabil adevarat pentru fiecare' dintre noi: ne punem geniul in v;a0
numai talentul in munca artistica. Pentruc, viata noastra e o
continua' imaginare, pe and arta obiectivata este numai o selecIie
relevanta a imaginaIiei. i e probabil adevarat c aceast selecIie
10 are scop i utilitate sociala, economica, bedonistia precum,
alte scopuri i
Totu0, credem impreuna cu Ernst Meumann 0 George Santayana ca pana i aceasta activitate constructiva conOrke o motivare

estetia de al doilea grad, dar totu0 estetica.


Dupa parerea noastra, aceasta obiectivare 10 are o origina destul
de complexa. Ea este mutatis mutandis ceva similar cu obiectivarea vointii in metafizica lui Schopenhauer. Obiectivarea imaginaTiei este rezultatul unui fel de principiu al individuatiei, prin care
Schopenhauer inIelegea posibilitatea de a deosebi multiplicitatea
In spaIiu i timp 2).

ConstrucIia libera a imaginilor interne constitue activitatea


estetica sau expresiva a spiritului. Spiritul ste con0ient de aceste
construqii, care sunt imediate i variate. Pentru spirit, ele sunt

fara gre, reale 0 elare. Aceasta cowiin0 este un pur act de narcisism. Ca i miticul Narcis, spiritul ti contempla propria lui activitate, propria lui durata creatoare. Limpidttatea imaginatiei i este
virtutea, iar putinta unei inf inite extensiuni, excelenta.

Aceasta cor*iinr (awareness) este pur estetica. E oglinda


universului ; iar, in continuitatea lui, universu/ ne apare, zi de zi,
mai complex. Intr'un anumit sens, Frumosul sau imaginalia este
H. Wildon Carr, Cogitans Cogitata, p. 53.
A. Schopenhauer, The World as Will and Idea.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

79

oglinda universului, strdania catre complectitudine sau catre

perfecIia intuitiv.
Pe de alt parte, este evident c, de9i funcIia imaginaVei e universal, nu toli oamenii posed aceea9i boglie i claritate in
lor. Con9tient de aceast dificultate, spiritul va incerca
obiectiveze expresiile, ca o dovada a realitIii lor i ca o verificare
intuitiva' a claritaIii lor. Aceast obiectivare e voita 9i nu necesara.

Totu9i, spiritele mari sunt atat de tulburate, at:At de frmntate


In ele in9i1e, fie de anumite condiii externe, fie de aceasta. curiozitate 9i nevoie de cunoa9tere concreta a clarit4ii lor luntrice,
incat obiectivarea devine o riguroasd consecin/d in virtutea i prin
excelenIa faptului estetic iniia1 fundamental. (Mulii scriitori
.1

spun ca-9i scriu gndurile i imaginele pentru a-9i clarifica lor

ceea ce e inuntrul sau in sufletul lor).


Obiectivarea este o intreprindere grea 9.1 nu totdeauna reu9ita 1).
1) Ocupdndu-se de spiritul creator al artistului, Paul Valry atinge gi condifiile tulburi si dificile ale creafiei : o aiteodatd, noi nu suntem in stare a ne
inchipui cd un anume om ca noi poate ji autorul unei binelaceri at& de neobipnuite (opera de arid, n. r.), iar gloria ce i-o conlerim este expresia neputinfei
noastre. Dar oricare ar fi amiinuntul acestor jocuri f i acestor drame, ce se 'bideplinesc in produciitor, totul trebue sci se desdvdrpeascci In opera vizibildfi sit
gseascii, prin insupi acest fapt, o determinare finati absolutii. Acest slrpit este
implinirea unei serii de modificdri launtrice, Kan de desordonate le vrem, dar
care in mod necesar trebue sid se rezolve in momentul in care mina lucreaza potrivit
unui comandament unic, fericit sau nu. qi aceastii mnd, aceasta acfiune exte-

rioara rezolvei, in mod necesar, bine sau rau starea de indeterminare de care
vorbeam. Spiritul.. . pare sit* luga in opera (ce o creeazii, n. r.) de instabilitatea,
incoherenfa, incomecvenfa pe care pi le Vie f i care constituesc regimul sclu cel mai
obipnuit.. . El luptd impotriva a ceea ce se cade sii admit , scl produci, ad
Instabilitatea, incoherenfa, inconsecvenfa de care vorbeam pi care it skinjenesc oi li sunt limite in intreprinderea sa de a construi sau de a intocm,i o compozifie bine inchegatii, Ii sunt deopotriva cornori de posibilitali, carora el le
stoarce bogclfiile in preajma momentului in care se consulta cu sine. li sunt
rezerve, dela care poate aptepta once, motive de neidejde cd solufia, semnalul,
imaginea, cuviintul,ce Ii lipsesc sunt mai aproape de el chiar deceit crede. .. Din
momentul in care spiritul este In cauzd, totul este in cauzii ; totul este desordine
pi once reacfiune contra desordinei este de aceeopi spefa. Desordinea este de alga
condifia fecunditii (spiritului) : ea cuprinde fagaduiala, deoarece aceasta fecunditate depinde mai curdnd de ceca ce-i neapteptat deal de ceca ce-i apteptat sau
d,e ceca ce noi ignorant f i pentrucci ignorant decdt de ceca ce gam (Paul Valry,
emita

Introduction a la Patique, N. R. F., 1938, p. 44 sq.).

www.dacoromanica.ro

8o

KALOKAGATHON

Ea este condirionata de attea lucruri Inat nu-i de mirare ca


unii arti0i 10 vor obiectiva inteo forma' inferioara imaginile lor
perfecte sau, dimpotriva, ajutari de Imprejurri, 10 vor perfecriona
viziunile iniriale. In lumea fenomenala, artistul nu-i totdeauna
liber 0 fericit ca In lumea imaginAriei lui. Narcis Insu0 a trebuit sa
plateasca pentru disprerul lui fa ra de realitatea fenomenala.
In consecinra, modesta nostra explicarie, privind obiectivarea
imaginariei expresive, s'ar putea formula prin dorinta de claritate.
Noi ne construim imaginaria In forme concrete pentru a o clarifica
0 pentru a trece In lumea fenomenal unele aspecte ale continuitarii
metafizice, care este Ins0 imaginaria sau continua imagina personal a universului. In acest mod, noi conducem In forme concrete
lumea noastra perceptual i imaginara, cu gradele-i de viara clar
0 reala.

Daca Inteadevar exista antiteze in arta sau categorii (fapt pe


care Croce 11 neaga), aceste antiteze nu pot fi altceva cleat produsul

diferitelor grade de claritate, de care dispune imaginaria noastr.


Antiteza greaca pe care o concepe Nietzsche Intre Apolinic i Dionysiac 1)
o figuri clare ale lumii lor zee0i nu poate fi, dup
noi, o opozirie real. Deasemenea nu se poate spune ca exista cloud
lumi artistice una a visului i cealalta a bqiei, care sa se exprime
cea dintai In plastica i cealalta in muzic drept manifestare
naturala a principiului individuatiei. i nu se poate spune pentru
simplul motiv ca imaginaria este o continua curgere sau desfaurare,
iar nici de cum produsul dual a dou impulsuri artistice Intreresute.
Nietzsche ne-a ajutat sa deosebim contrastele imaginariei, sa vedem
cum aceast claritate materializatc7, care este opera de arta cuprinde
umbre i lumini, pesimism 9i optimism, bucurie i seninatate. Ceea
ce intreprinde el, de fapt, nu-i cleat o cercetare diferenriala In natura
metafizica' a artei, iar dualismul sail aparent pare s conOn4 ideea
ca, In cele din urm, arta este o eliberare apolinicd. Aceasta este interpretarea filosofului romn i profesor de Estetica la Universitatea
din Bucure0i, Tudor Vianu, care ajunge la concluzia ca : o elementele
muzicale, lince, tragice epice i plastice sunt absolut toate, pentru
Nietzsche, expresii apolinice ale unui sentiment dionysiac. In aceasta
serie
ceea ce variaza este numai gradul de transfigurare apolinica,
1) Friederich Nietzsche, The Birth of Tragedy.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUDIUSETI.1

81

0 care este foarte redus in muzica 9i pare a atinge maximum in


epica 9i plastica s 1).

Pe de alt parte, urmarind interpretarea istorica 9i filosofica


a lui Friederich Nietzsche, suntem de acord cu observatia ca ratiunea

socratica a desintegrat tragedia. Observatia este valabil pentru


once activitate con.ceptuala insa, nu numai pentru activitatea
socratica, deoarece once dialectica dsgone9te muzica din tragedie,
prin silogismele sale ; adica distruge esenta tragediei ce poate fi
explicata numai ca o manifestare 9i ilustrare a starii dionysiace,
ca o simbolizare pizibilei a muzicei in lumea de vis a extazului
dionysiac s 2).

De fapt atunci and imaginatia trece in concepte, iar Estetica


In Logica, ele se distrug, devenind doar fundal pentru generalitatile relationale.
Nietzsche, ajutandu-se de unele observatii istorice, a formulat
simbolic acest adevar, care-f centrul sistemului crocean. In acela9i
timp, sunt unii ideali9ti ca W. T. Stace, care nu exclud conceptul
din sfera frumosului. Pentru acest filosof, frumusetea cere, # intr'un
mod oarecare combinatia perceptiei on concaptul. Acest mod este
fuziunea de nedistins intre continutul intelectual, consistand din

concepte de-o natura cu totul particulara (le nume9te concepte


empirice non-perceptuale) cu un camp perceptual 3). Aceasta teorie

este un tur de forta dialectic, deoarece conceptele sunt totdeauna


distincte 9i absta actii sintetice 9i prin urmare nu sunt 9i imaginative. Cand insd, de alta parte, ele sunt contopite inteun camp
perceptual, Lu mai sunt concepte, ci imagini. In consecinta, ni se
pare ca teoria lui Stace nu poate fi sustinuta in tothl.
Intorcandu-ne la Nietzche putem deduc ceva mai mult, anume
ea, in viata, arta e un corectiv al melancoliei aceasta din cauza
cristalizrii imaginatiei estetice intr'o clara opera de arta. Arta
concreta este claritate sau senintate. Aceasta e semnificetia temeinica a operii de arta. In mijlocul limitarii fenomenale, artistul incearca s mentin claritatea initiala a imaginatiei sale, turnand-o
In forme concrete. Si aceasta claritate variaza in grade diferite,
2) Tudor Vianu, Dualismul Artei, p. 38.
Friederich Nietzsche, op. cit., p. 111.
W. T. Stace, The Meaning of Beauty, p. 40 sq.

www.dacoromanica.ro

82

KALOKAGATHON

dela opera la opera si dela categorie la categorie. Aceste grade de


claritate sunt semnificative.
In acest sens, suntem de acord cu Clive Bell si alri autori, care
concep arta ca forma' semnificatiya. Opera de arta poate fi, in acest
sens, un ecou o al unei armonii mai mari si ultime 1). Arta concreta
poate fi descrisa, in consecinr, ca ecoul ciar f i precis activitatii
estetice interne. Este a doua expresie, pe care totusi o gasim intr'o
manifestare estetica, dar, desigur, seleetata si deosebita de faptul
pur estetic asa cum II concepe Croce.
Arta concreta e o selecrie pentru acriunea noastr. In acest sens,
ea nu mai este libera si interna, dar totusi reala, in mijlocul atkor
limitan i sau condi-rii limitative, ce pun in primejdie nu mumai reusita

realizkii, dar si existenra ei. Este o ac(iune care trebue sa' intrupeze
visul intr'o ordine sistematica, a5a cum ar spune Paul Valry.

Asa dupa cum &dui e mai cuprinzator decht gAndirea intrupata


(acriunea teleologica) imaginaria intrupata este mai purin deck
actul iffiaginariei. Noi nu suntem In stare s exprimam in concreto
tot ceea ce ne sugereaza imaginaria. Actul pur al metamorfozei
imaginative nu poate intra in intregime intr'o acriune artistica;
ci numai ca o selecrie relevant A. Aceasta relevanra poate depinde,
totusi, nufmai de actul estetic si nu de alte motive posibile.

In acest caz, vorbim totusi de rWv nr3 estetica, adica de


claritatea imaginariei si de nimic altceva. Produsul concret va fi
actul finalist al intruparii acestei semnifica-rii elare, In sunete
cuvinte, colori, linii, etc. Dar orick de frumoase pot fi aceste forme
concrete, ele se vor deosebi totusi de actul intern estetie, in care
idealul sensibil poate fi perf ct de ciar si continuu; real si dinamic.
Acum, daca cineva ar dori sa desminta aceast realitate a imaginariei, este liber s'o faca intocmai ca si ceilalri care sunt liberi
sa nege realitatea rariunii. Personal, credem c aceasta realitate
a imaginariei nu poate fi negata. Fie chestiune de credinra sau nu,
artistii creaza ca si cum imaginaria sau procesul imaginativ ar fi
realitatea insasi. lar and ei intrupeaz claritatea viziunii lor intecontinua a crede in realitatea operii de arta, tot atk de
rioare
mult eat logicienii In gAndirea lor sau oamenii practici in faptele lor.
Suntem de acord cu profesorul F. C. S. Schiller: o sugestia ca
1) Clive Bell, Art, p. 71.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

83

intreaga noastr viat este vis nu poate fi infirmat . 1). Dar noi
sustinem, deasemeni, cA 0 echival ntul e adevdrat. Nu se poate infirma prEtenIia de realitate a imaginaIiei.
Arta este devoTiune i responsabilitate. Pentru a crea, artistul
trebue s fie convins de importanIa real a misiunii lui. In obiectivarea imaginaVei, putem spune pentru a vorbi ca Rodin
a (c citim sufletul artistului . Aceast citire este ideal, aci influenIa numai stimuleaz ideile, nu le 0 creazd. (Un artist ca Andr
Gide mrturisea: 4 influenIa aq putea spune c nu creaz6 nimio
trezete numai 2). Judecata esteticd este ideea noastr sau participarea ideal, prin analogie cu imaginalia noastr, la imaginaIia
artistului. Aceast participare, aa dup cum am vzut, e descris
in mai multe feluri dintre care, cel mai isbutit ni se pare sistemul
empatiei, dar numai pentrucA avem in noi calitatea sintetic a imagina-tiei putem, prin analogie 0 conaturalitate, s intuim operele de art&
executate de allii. Arta celorlalIi ne inspira, pentrucd putem sd fim
inspirali. InTelegem # vorbirea tainia a florilor 0 a lucrurilor mute :

Celui dont les penses comme des alouettes,


Vers les cieux le matin prennent un libre essor,
Qui plane sur la vie et comprend sans effort
Le langage des fleurs et des choses muettes ... a).

numai pentruc imaginatia are o semnificaVe imediat 0


personalk poate fi obiectivat. Aceasta se mai poate exprima 0
In modul urmtor: numai pentruca faptul estetic exist In noi
InOne, putem selecta sau avem .ce selecta pentru obiectivarea noastr.

Aceast selecIie este ipso facto o fixare intelectual, o interventie


conceptual In cm4tiinIa realitIii imaginapei. Dup cuan se exprim

D. W. Prall Inteun alt context: # noi nu percepem In-tea-at un


obiect cAt ii intuim aparenIa i atunci cnd prsim aceast suprafaV pentru a ptrunde mai adnc in semnificaTia lui sau mai larg
In relaIiile lui, ne deprtam de atitudinea tipic estetica 4).
De fapt, noi ne deprtm, in procesul obiectivrii, dela contemplaIia imediat a faptului imaginativ sau a aqiunii luntrice pentru
3) F. C. S. Schiller, Logic for Use, P. 132.
Andr Gide, Prtextes, p. 32.
Baudelaire, Les Fleurs du Mal (glevation).
') D. W. Prall, Aesthetic Judgement, p. 20.
G.

www.dacoromanica.ro

S4

KALOKAGATHON

actiune conceptuala pe care o numim intruparea imaginOei In


materiale concrete.
Este adevarat uneori ea imaginaIia e atat de clara, incat intru-

parea ei intr'o forma concreta pare sa se fi realizat direct 0 usor.


Un scriitor, analizand cazul lui Robert Browning, observa :
-4 atunci &And e vorba de suflet, expresia devine aqiune. Este gandire 0 vibrape obiectivata ; este caracter in m4care, infaiisandu-se

singur... In aceasta drama sufletul s e scena 0 tot sufletul e


singura sau principala 0 dramatis persona s. Celelalte persona;...
fapte intra in joc, dar numai prin prisma aceasta lumea intreaga
vzuta numai din punctul de vedere al sufletului ) .
Aceasta este o iluzie. Obiectivarea nu este expresia impresiei
(care-i faptul estetic pur), ci intruparea expresiei (care, prin urmare,
o derivalie estetica).
InIelegem aceasta mai bine daca ne gndim la cazul lui Da Vinci
Cu acea Cina de Taina, despre care am vorbit rnai Inainte. Da Vinci

lasat neterminat capul lui Iisus, pentruca nu putea obiectiva


tehnic perfecta imagina' ce-o avea in spirit. Intr'un asemenea caz,
in%elegem ca obicctivarea selectiva' i creatoare, intrebuintand metodele intelectuale de omisiune, pentru atingerea unor scopuri noui
0 concrete, nu este identica, ei doar o deriva%ie pailiala a faptului
stetic spiritual, care e imaginaIia.
Deocamdata, pentru a putea incheia observaIiile noastre privitoare la obiectivarea faptului estetic, putem spune c ceea ce
numim noi opere de aria nu sunt deceit intruparea actului estetic,
potrivit unei sete qii, calauzita de scopul unei clarit4i relevante. Cu
.alte cuvinte, spiritul construqte forme concrete din propria-i neceitate de perfeclie formativa.
Sugestiva
viziunea poetica a lui Charles Baudelaire, evocand
Frumuselea in modul urmator 2):
Je suis belle, 6 mortels 1, comme un rve de pierre
Et mon sein, o chacun s'est meurtri tour A tour,
Est fait pour inspirer au pote un amour
Eternel et muet ainsi que la matire.
James Fotheringam, Studise cif the Mind and Art of Robert Browning,

p. 70.
Baudelairc, La Beaut (1857).

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

85

Je treme dans l'azur comme un sphinx incompris ;


J'unis un cceur de neige a la blancheur des cygnes ;
Je hais le mouvement qui dplace les lignes

Et jamais je ne pleure et jamais je ne ris.


Les potes, devant mes grandes attitudes,
Que j'ai l'air d'emprunter aux plus fiers monuments,
Consumeront leurs jours en d'austres etudes ;
Car j'ai, pour fasciner ces dociles amants,
De purs miroirs qui font toutes choses plus belles:
Mes yeux, mes larges yeux aux clarts ternelles.
EXCELENTA UNIVERSALA. A ACTULUI ESTETIC
Dac am privi acum tot ce am spus referitor la natura frumosului,

am vedea lesne cd am adoptat i am lrgit mai mult deck once


teoria estetic a lui Benedetto Croce. Teoria lui Croce, bazat pe
semnificalia intui0ei bergsoniene i iluminat de cAteva observaiii
personale, In ceca ce privWe claritatea 9i calitatea metafizie a
faptului estetic, acestea din urm legndu-se modest cu explica/iile
bogate de cugetare i observaIie ale unor gnditori mari, dar nesistematici ca Nietzche sau Paul Valry. Am Incercat sa or'nduim.
inteo forma sistematica rezultatul eercetarilor noastre personafeprivitoare la natura frumosului. Poate p rea curios faptul ea nui
am utilizat direct pe intemeietorii acestor eonceptii anume pe Kant
Vi pe Hegel. Pricina este tehnicalitatea specified acestor mari filosofi, care ar cere o seama de explicatii i modificdri, i care la rndul
lor ar implica i o expunere chiar a filosofiei lor. Dar acei care sunt

familiarizaIi cu istoria filosofiei, pot lesne observa prezen/a spiritului lui Kant i Hegel in aceasta lucrare. Croce Insui, in teoria
expresiei, este un urma al lui Kant, care deosebew limpede car2cterul non-conceptual al frumosului, imediatitatea-i satisfckoare
i activitatea-i liber 1). Dar la Kant, funcIia judeclii estetice are
o mare i importantd senmificaTie, deoarece In activitatea ei
lumea simIurilor i lumea raIiunii ii gsesc punctul de Intalnire.
Croce, fr sa nege aceasta contributie adusa Logicii de catre Este9 iin) Kant, Critique of Judgement.

www.dacoromanica.ro

86

KALO KA GATH ON

tick face din imaginatia estetica o activitate primar i fundamentala.

Inteun anumit sens, Croce a simplificat conceptia kantian a activitatii estetice, iar noi am luat-o astfel simplificat, imbogatindu-i
fundamentele, prin conceptia bergsoniana a intuitiei, precum i-am
imbogatit functia cu unele consideratii metafizice, pe care cugettorul idealist Croce, in rezerva lui fa-V de metafizica, nu le promoveaza.

Pe de alta parte, Hegel ne-a stimulat, intr'un alt sens. Dei nu


suntem de acord cu estetica lui pan-logic, ce vede in frumos
4 ideea ca trecuta In forma concret, in sensul unei realizari exprese
i ca intrata inteo unitate imediat i. adecvata cu o astfel de realitate 1) totu0 1-am urmarit in observatiile noastre referitoare
la

imaginatie. Vrem a spunem a 1-am urmarit mai curand

In general deck In Estetica sa. De fapt, nu suntem de accord


nici
,
Cu conceptia sa despre Frumos ca Idee exprimandu-se direct simturilor, nici cu modul au de a deosebi sau masura gradele desvaririi artistice adica dup gradele de fuziune dintre forma i continut.
Dar 1-am urmarit in larga noastra viziune privind expresia estetic

a intuitiilor. Caci intr'adtvr credem a imaginatia e o facultate


puternica a simtului metafizic omenesc. Intelegem prin aceasta,
puterea sintetia a spiritului nostru de ali extinde, dincolo de once
limite sau constrangeri, viziunile-i luntrice. In acest sens, faptul
sau actul artistic (gasim a e preferabil sa-1 denumim act, deoarece
astazi faptul are un inteles concret exterior) este oglinda universului.
In acest sens, activitatea estetic este libel% i In mod coiwtient
incearca s cuprind intreaga realitate, ajungand uneori la iluzia
ca, intr'adevr, stapanete totul. i, tot in acest sens, arta este o
activitate, care ar putea fi numit perfectie sau excelenta deoarece
contine mai multe posibilitti de fericire i senintate deck once

alt activitate, prin complectitudinea-i continua pe care unii

numesc perfectie.

Aceast expresie estetica are, In conceptia noastr filosofia,


mutatis mutandis, functia larga i dinamia pe care o are gandirea
In sistemul hegelian. Ea este universala, natura la qi tot atat de indelungat ca i viata omului. Este piata inset' fi in libercl actiune. Aristo-

teles a Inteles perfect aceasta, and a spus, In Poetica lui, nu numai


1) G. W. F. Hegel, The Philosophy of Fine Art, I, p. 100.

www.dacoromanica.ro

NATURA FRUMUSETII

87

ca Frumosul depinde de mrepe i ordine, dar i ca 4 tragedia este


o imitaIie, nu a omului, ci a unei actiuni 0 a vieTei, iar viaIa consista
din aqiune, iar scopurile ei sunt un mod de aqiune i nu o calitate 1).
Arta tinde sa exprime sau sa traiasca universalul 0 totul poate
fi exprimat in domeniul ei, deoarece intreg eul este implicat. Aceasta
posibilitate bogata 0 variata a facut pe unele spirite sa gandeasca
fie ele Sf. Franscisc din Assisi sau G. Th. Fechner ca lumea
frumosului este expresia vizibila a bunatalii lui Durnnezeu 9i chiar
viziunea lui.
Desigur ea noi luam aceste pareri mai mult ca nite metafore
semnificative, deoarece arta se afla in sfera temporalului, a sehimbarii, a devenirii. Obiectivata ea poaie pretinde o relativa imortalitate, dainuind mai mult deck vieIile indivizilor. Dar i aceasta
este discutabil, deoarece atat de puline opere de arta pot face fa/a
distrugerii secolelor 0 declinului materialului.
E probabil ea filosoful teolog Jacques Maritain are dreptate and
spune ca toate artele sunt destinate a fi d stmse in ziva judecaIii din

urrna 2), de0 capdoperile ar trebui pas trate in paradis.


In once caz, consideram frumosul ca o strduinIa i desbatere
metafizica in care spiritul 10 poate aprecia imediat activitatea lui
ciar. Se pare ca in viaTa practica oamenii nu au nevoie de intreg
ci doar de aspecte definite de acTiune, in care lucreaza cu un anumit

scop. Dimpotriva, viaIa imaginaIiei pare sa fie o larg oglinda a


universului i tendinia-i naturala este clara imboga;ire a acestei
oglinzi.

Grand, suntem noi irrline i ne exprimam, in mod real, puterea


noastra metafizica de a imbogali realitatea. Arta este participare
la totalitatea naturii, deoarece pune in relaIie imediata sau leaga
spiritul uman cu totalitatea sau ihtrgul meren in imbogaIire. In
perspectiva monadica, arta e o complectitudine esenIiala. Este
experienTa ins4i pe care monada sau individul o exprima faIa de
sine 0 pentru sine. Este spiritualitate imaginativa, sau, cu alte
cuvinte, manifestarea misiunei sau instinctului formativ, care
dureaza at:At cat dureaza 0 aceasta tainica m4care care este viaIa
omeneasca i care ne ingadue noua, biete fire de nisip, sa iradiem
Aristoteles, Poetica, p. 27.
Jacques Maritain, Art and Scholasticism.

www.dacoromanica.ro

88

KALOKAGATHON

atapa frumuseIe, asisderea viziunei erechteionice a fecioarelor Gre-

ciei In forma unei coloane, asisderea imaginei unui copac traind


intr'o perfecta coloana de granit rosu, cu capitelu-i frunza de palmier, inalIndu-se in lumina cerului, lumina pe care Csar Frank
o credea existand aevea in cheia lui Fa diez major 1).

Tdlcul spiritual al artei, fie cd arta este socotitei un exerciliu spiritual suigeneris sau exprimarea conftiintei umane Intr'un mod specific sau un act de cunoaftere esencial, preocupd terneinic pe intelectualii noftri de frunte. N'avern
decdt s cercetdm luzriri atilt de deosebite ca orientare fi metodei, ca Principii de
Estetic, de G. Cillinescu ; Dela Metoda la cunoaqterea literar, de Basil Munteanu ; Aspecte din Teatrul Contemporan, de Alice Voinescu, fi Modalitatea

Esteta a Teatrului, de Carnil Petrescu, pentru a vedea cum, pornind dela o


arid anumad poesia sau teatrul acefti autori ajung la considerarea fundamentelor creafiei estetice, purulnd problema legciturii dintre arid fi naturd,

sentiment, dintre spontaneitate fi artificiu, dintre intelectualitate fi intuifie. In


genere, atitudinea esteticienilor fi criticilor noftri este de a explica fi nuana creaCia
artisticd Kea de ajutorul metalizica fi chiar al unei filoso f a complexe, reduciind
pe cd t cu putinp explicatale la fenomenele concrete ale tehnicii i expresiei respective. Totufi, adesea consideraliile acestea ajung la estetica filoso ficFi nu data
aduc interesante interpretciri de ordin metal izic, dovedind cum, mai ales in arid,

spiritul este silit sci se intoardi mereu a.supra lui nsui, ca prin oglindiri dare
fi suficiente
cunoctscit taiga fi puterile creatoare.
Cdt privefte orientarea spre realitatea socialii a artei, fi aceasta se ivefte in considera(ale unora dintre esteticienii fi criticii noftri, urmlind ca pe viitor scl se jacii
fi in aceastd directie progrese la fel de impuncitoare ca azelea dobandite prin ackin-

cirea cunoaftera strict estetice.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL III

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALITATII


SI COMPORTARII

Tema noastra ca lumea este o imagin continua pent u agenrii


care se oglindesc nu duce la implicaria cO limitele imaginariei noastre
inseamn i limitele lumii noastre.
Chiar dacO ne &Am seama c in cmpul imaginariei sunt dou-

feluri de procese, acela al imaginariei libere (care este activitatea


estetic) i acela al imaginaliei, manifestan in acriunea concret,
inc4 nu avem dreptul s credem cO imaginaria exprimald i manifestatei sunt dota activitri care epuizeazA viara 1). E drept cO ima-

ginaria este baza experienrelor noastre, este cadrul dinamic, care


conduce spiritul
lrgete viara. Dar spiritul mai are nevoie i de
altceva: de calcluzirea ratiunii, de acea activitate responsabila i
normativii care ne reglementeaza viara, prin dragoste i datorie.
RATIUNE. SI IMAGINATIE

Rariunea alege imaginile, desfdandu-le pentru scopuri anumite.

Rariunea ne caluzete s descifrm ceea ce este util i ceea ce


poate fi aplicat in acriunile noastre, precum i ceca ce poate fi
luat drept adevOrat. Rariunea cAlOuzete activitatea practicO, pre-

cum 0 activitatea logic6. Rariunea este aceea care face alegerea


In majoritatea acriunilor noastre. Rariunea este 0 iubire, deoarece
cunoscOnd pe ceilalri inrelegem, iar a inrelege insemneaz4 a iubi.
Acest punct de vedere este propus de Edward Douglas Fawcett, In
cartea sa The World as Imagination (Lumea ca imaginatie), In care concepe
facultatea de a imagina drept singurui f i atotcuprinzeitorul principiu al lumii,
aproape In acelai sens In care concepea Hegel gandirea logic. Tottqi, excluderea ratiunii face ca teza acestei arti s nu poat fi sustinutd,

www.dacoromanica.ro

90

KALOKAGATHON

RaIiunea cuprinde imaginalia i intuifia, pentruca ele sunt


apercemiuni ale vieii, in sensul cel mai larg i fundamental. Dar
raIiunea este imaginalie controlatcl i inteligentei cu seo p, iar, astfel
fiind, este mai mult decat imaginaTie.
ImaginaIia sugereaza, iar raTiunea ordon. Imaginalia nu numete,
nici nu fixeaza' obiectele, ci iTtai degraba descifreaza viaa, prin

stari clare i perfecte ale sufletului sau, cum ar spune Stephane


Mallarm, bucuria imaginaTiei consta in fericirea de a ghici, incetul
cu incetui, strile sufletului. /maginaTia variaz i ealitatea ei este
de a fi mereu noua i mereu proaspata.
Dimpotriva, raIiunea definwe i incearca sa fixeze toate semnificaiiile, prin coneeptele ei. Calitatea ei este precizia i stabilitatea. Funqiunea raIiunii are un scop i ea folosete libertatea cu
mai multa raspundere i restricpi. RaIiune insemneazi prudenIa
reducere. A raIiona inseamna a reduce experienTa imaginara la
principii, esenIe, formule. RaIiunea este ascetica i austera' pentruca
implica deliberare 0 auto-constrangere. RaTiunea este disciplina
gandirii, in timp ce imaginaIia este viaTa sa. FAr imginaie, ratiunea ar fi goala sat' oarb. Dar, pe de alta parte, fara raIiune,
ar fi fata frau i nesigura.
ImaginaIia exprim experienIa individual i este referitoare la
agentul sau observatorul care indeplinwe actele estetice i percepIiunile.

RaIiunea cere universalul 9i permanentul. Ea este mijlocitorul


dintre indivizi i ca atare impune reguli 0 norme pentru conduita
jor. Intre produsele raiuriii, adica conceptele, i acelea ale imaginaliei, a died imaginile, este o diferenIa de ealitate. Conlucrarea
lor caracterizeaza spi itul in totalitatea lui. A fi insemneaza a ima-

i a gandi.
Totu0, a gandi insemneaza a ti ce a alegi 0 ce s faci. RaIiunea ne ajuta sa luam o atitudine justa sau gre0ta in faIa vie-0i 0 se
Noi putem
desvalue prin intuiie, imaginatie, percemie
gina

hottirt cum vom acIiona, pentruc suntem fiine ralionale. Mai mult,

putem suspenda sau sch mba aqiunile noastre, dui:A cum putem
descoperi conduita cea mai 'bunk fie ea individuala, sociala sau
transcendenta.
RaIiunea desvalue

i dorinIelor noastre.
Pentru aceasta, raIiunea trebue s fie atotcuprinzatoare (at:at cat

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI $1 COMPORTARII

91

limitrile eului ingadue), mobil 0 definit. Aceste ultime dou calitati ar putea 'Area contradictorii, daca nu luam in consideraPe ca-

racterul specific al eului, care, dupa cum s'a spus, este identic In
cursul schimbarilor. Personalitatea este locul de intlnire dintre
schimbare 0 permanenTa. o Concemia unui lucru permanent cu
stri schimbatoare spune Borden Bowne In Metfizica sa, # este
intemeiata atat ca conceptie, cat 0 ca realizare In fiinIa, in faptul
fiirgei con9tiente 1).

Conceptele raIiunii ajut activitatea noastr estetica, precum


0 cea etica, de a persista nu ca forIe oarbe sau tiranice, ci ca faculta/i cowiente 0 creatoare. Ra-Ounea determina obiectivaiea actelor noastre estetice in fapte 9i obiecte estetice. Iar raTiunea, de asemeni, determina atitudinele noastre etice, dar numai dup ce am
avut intuiTia a ceea ce este bun.
IMAGINATIE, RATIUNE

1 BINE

Valorile Fsteticei constau in intptuirea actului estetic sau al


unei clare expresii - imagini. Valoarea Eticei, pe de alt parte,
consta in conduita etica sau bate clara expresie practica ori activ.
Dupa cum nicio valorificare estetic nu este posibila fra activitatea corqtient a imagina-pei libere sau a Frumosului, tot astfel nici
o valorificare etica nu poate exista Para de principiul suprem al
Binelui.
Fr finalitatea Binelui, n.0 pot fi morale nici o acOune sau niciun

end, pentruca moralitate insemneaza cea mai buna alegere in


anumite condiIii 0 situqii personale.
Aceasta alegere optimd se refera la individualit4i, deoarece numai indivi idualitaIile pot ajunge la perfecIie. Valorile sunt obiective numai In sensul ca ele pot fi manifestate in exterior.
Dar msura 9i originea lor este eul. In cadrul viqii interioare

a eului, isbucnWe 0 poate fi solulionat conflictul dintre voinla


0 raliune. De asemeni, In eu, intuilia Binelui solicita consecvenla
0 acIiunea pentruca aceste valori se refer la perspectivele fiecarui
agent 9i, mai mult deck atata, ele sunt reale, In mdsura in care sunt
derivatii numenale.
1) Borden Bovine, Metaphysics, p. 66.

www.dacoromanica.ro

92

KALOKAGATHON

In consecim, implinirea moral-a este personal. Ea insemneaza

realizare-de-sine, deorece totul se refer la un agent, care este


liber s acOoneze, potrivit propriei sale naturi, i tocmai pentruc
este liber s acIioneze, s aleag intre bine i ru, omul Ii este
msura virtuIii sale i actorul idealurilor sddite In propria-i natur.
Din ce izvor provin aceste idealuri? Din propria lui natur, de
vreme ce dorinIa fericirii este o tendinI universal, iar moralitatea
nimic altceva deck forma pe care o ja, In fiecare om, acest ideal de
fericire. Binele poate exista numai In fiinIe, pentruca este un ideal
ce depinde de intuiTiile, imagina Va i raIiunea lor 1).

Socotim c sim/im Binele, inainte de a-1 judeca prin ratiuPrincipiul Binelui se afl inraddcinat In noi, din moment
ce gsim in noi inine esenTa realitkii. Am acceptat, Intr'un capitol precedent, definiIia Binelui ca fiind once calitate sau condifie
ne.

ce poate fi imediat apreciatei sau de care ne bucuriim imediat i im-

preun cu profesorul E. S. Hollands credem c intuiia desvlue


imediat ceea ce este, dar, totodat, c ratiunea controleaz tendinIa voinei noastre ctre o valoare intuitiv semnificativ. Putem
descoperi In natura noastra ceea ce dorim sa gsim, pentrue
raIiunea ne conduc in propriile noastre
Deci, dacd intui0a desvlue sau ne lumineaza fiina, raIiunea
este facultatea organizatoare care mengne identitatea a ceea ce este
bun. RaIiunea aduce, in aqiunile noastre, permanenIa i unitatea
dup cum am spus. Dar ea mi aduce ceva mai mult i mai important: raIiunea concepe i men/ine, In identitatea sa, scopul suprem al
vieii noastre, numit Binele suprem. Impreuna cu Plato i cu Aristoteles, credem c scopul final este binele. Binele a fost pe drept socotit , spun,e Aristotel s 2), realitatea spre care tind toate lucrurile

astfel vaznd lucrkile va consta din nimic altceva


deck dintr'o activitate final, ajungnduli sic-0, a sufletului
Fericirea

Adesea judectim Binele in funcfie de om, deci ca o realizare launtricd sau


ca o actiune, iar Frumosul ca o calitate obiectioci, existeind independent de noi.
Cdnd, insci, le trecem pe amiindoucl prin Enid ptuirea noastr, Binele si Frumosut
se identified% aga cum este in opera de arid mu in realizarea-de-sine.
In Conduct of Life, Emerson susfine col o once frumusete inala are un element moral intr'insa... Caracterul conferd splendoare tinerimii i respect pielii
sbdrcite gi pdrului incarunfit e. De asemenea, e adey drat, binele Fi frumosul nu
sunt decdt le(ete di/ente ale aceluiagi Intreg
Aristoteles, Ethica Nicornachea, I, 'I.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI $1 COMPORT/id:III

93

, tre Bine. Aceast activitate trebue s fie condus dup principiile


virtuTii, adica s urmeze dorinIele since e, sub diriguirea raiiunii.
Plcerea, in genere, nu poseda aceast calitate s'i de aceea este un
stadiu de fericire inferior si provizoriu. Placerea este constiin0
unei energetizate activitaIi pailiale si temporare. Starile ei sunt
capricioase si incomplect , iar fericirea se realizeaza, sau, mai bine
zis, ar trebui sa se realizeze, dup cum spune Aristoteles, # intr'o
vieala complet '). Placerea poate sa-si aibe un loe demn in viaIa
noastr, numai daca este luata ca un mijloc, nu ca un scop. Adevarata fericire sau perfec-tiune este Inlelepciunea, care este un echilibru intre toate forIele ce se ciocnese in existenIa noastr. Astfel,
fericirea a aprut Anticilor ca o existerga frumoasa, in care
propor/ia, simetria s'i armonia se &eau tot atat de Inuit ca intr'o
opera de arta. 4 Cad fericirea este deopotriva cel mai frumos si cel
mai bun din toate lucrurile, de asemeni este cel mai placut * 2).
Plotinus este marele gnditor care a exprimat aceasta conceplie a
moralitaIii frumoase, in forma cea mai clara: t daca nu te gasesti
Inca' frumos, fa asa cum face creatorul unei statui, care va trebui sa
fie frumoas: taie aici, indulceste dincolo, face liniile mai usoaie,
pe aceasta o face mai pura, pana ce, din lucrul sau, a esit o forma
incOntatoare 3).

Grecii Isi dadeau seama de existenta obiectiva ca de ceva ce


poate fi mereu infrumuseIat 4). Viziunea etica a lui Plato si Aristoteles

se manifesta ca un proces de obiectivare estetica sau ca realizarea


unui vis. In Republica sa, Plato pare sa conceap starea morala ca
o construcIie estetica, in care simetria, ordinea, proporlia si armonia
Aristoteles, Etica Nicomachea, I, 7.
8) Aristoteles, Ethica Eudemia, I, 1..
8) Plotinus, Ennead., I, 6, 9.
Combiitdnd, in morala sa, intemeierea eticei pe raliune sau pe logica purcl,
Bergson recunoafte totusi ccl morala greacei putea invoca, in favoarea sa, motive
estetice, chiar dacd ele constituiau doar un complement artistic, dupes' ce filosolul
.yi omul moral ti indeplineau datoria fafei de cetate. Numai dupci aceasta a 8,4rvenea o morales' destinatil sci infrumuseleze vie*, tratdnd-o ca o opera de arid*
(Les deux Sources de la Morale et de la Religion, F. Alean, 1932, p. 89).
La cursurile finute la Institutul de Politicei dela Williamstown, Cecil de Lisle
Burns sublinia cii arta este at& de legatei de vieaiii incdt unele triburi primitive,
ccirora li se asigurd bale condifille de desvoltare, in afaril de practica dansului,
mor feiril dans.

www.dacoromanica.ro

KALOKAGATHON

94

sunt fundamental constitutive,.tot atat de mult ca

nteo opera

de arta 1).

Moralitatea este un proces de adnca pregatire, sau o creatie


artistica exterioara. Omul ideal era pentru Aristoteles omul temperat. Virtutea apare ca o frumusete a sufletului, deoarece, ca
frumusetea, ea este creatia simetriei i a masurii. De fapt, Plato
crede ea masura i simetria sunt frumusete i virtute, pe tot
cupr;nsul lumii

2).

De aici, ni se pare noua ea pentru Greci, a fi moral insemna a


te construi pe tine insuli. Acel cunoate-te pe tine Insuti al lui
Socrate, drago.stea lui Plato 0 mijlocia de aur a lui Aristoteles
sunt elemente ale moralei greceti In care ratiunea era numai principiul coordonator. Vointa nu era atat de mult scoasa In evidell-ta
ca ratiunea, iar conceptul de datorie lipsea cu totul din Etica greaca.
Etica greaca a fost calduzita mai mult de simtul armoniei cleat
de legi imperative sau constrangatoare. Scopul era s'ci dorefti ceea ce
este rezonabil. Dar rezonabil Insemna mai de graba armonie, cleat
ceca ce este drept sau just. Notiunea greceasca de justitie era imaginativ i activa, nu jurista ca aceea a Romanilor, care au dat
Dar daca' In Plato gasim numeroase f i elevate inspirara estetizante In materie de moral& nu tot astfel se intampla cand adancim atitudinea marelui filosof
grec lap de crearia artistica pro priu zisa. Poesiei, Plato Ei gasegte capitale cusururi : vina de a nu exprima lurnea ideald, ci doar umbra umbrei ei ; ireverenra
lap de zei f i deci lap de religie f i de moralit ; rnanifestarea artei prin parrile inferioare ale sufletului, exprimand pasiuni josnice, legate de placere f i suferinta.
Artigtii nu se bucura de un tratament prielnic in Republica idealit i unii din ei
trebuesc isgoniri. Deci fara de aria f i de art4ti, Plato apare ca un mo. ralist puritan,
pe cand lap de Frumosul imaterial al spiritului el este cu total prielnic, legandu-1
mereu de Bine. Pentru Plato, ca pentru mai tori ilosolii panel la creatorii Esteticii moderne, imaginaria insemna un mod inferior de cunoa.gtere, ceva neclar,
schimbiitor, Engelator f i chiar daunator f i nu un alt el de cunoagtere, cum este in
realitate. Aristoteles fi-a dat seama de discrepan (a dintre o atare interpretare teo
retina gi necesitatea arte i, cauta'nd o solurie pentru a readuce intre oameni arta f i
a-i salva prestigiul. Catharsisul aristotelian sau ideea c sunt f i patimi care puri-

fica, ajutand pinata este solaria prin care readuce el arta isgonita din cet atea
ideala a lui Plato. Interpretarea aceasta a funcriunei cathartice a tragediei, ca
replica data de Aristoteles condamnarii platoniane a poesiei, apare cu towel argu-

necesara in introducerea pe care D. M. Pippidi o face la traducerea


Poeticii lui Aristoteles, traducere datoritii tot d-sale. (Bucuregti, 4940).
Plato, Philebus, 65; Symposium, 201 c; Lysis, 216 d; Alcibiades, I, 116 a.
mentaria

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI

I COMPORTARII

95

extindere legii, crezand n sanctiunea principiilor rationale, dincolo


de vieat i de imaginatia uman. S ne amintim principiul lor categoric : Fiat justitia, pereat mundus 1).
Grecii iubeau prea mult aceast lume frumoas, pentru a crede
c' ratiunea poate face ceva mai mult dect s o organizeze in chip
armonios.

Binele era o chestiune de grad i de tehnie, iar nu ceva fix, pozitiv i Cu autoritate. Plato a recunosca necesitatea unei desvoltri inteligente, pentru a ajunge la Bine. Binele era scopul acestei
desvoltri, dup cum frumusetea unei opere de art const In forma

ei fined.
Pentru a putea intelege Etica Greac, trebue, dup cum sugereaz Henry Sidwick,
lsrn la o parte notiunile quasi-juridice ale
Eticei moderne i i s ne intrebam (cum fceau Grecii) nu ce este
datoria i care-i fundamentul ei? ci (4 care dintre obiectele pe care
chestiune pusa In cadrul
Intrebeindu-se ce om nou european ar fi nicesar
discufiilor din 1933 ale Institutului International de Cooperatie Intelectualci
Emilio Bodrero susfine ca Grecii pi-au constituit tipul lor de om fi au inventat
o formula minunattl pe care nu au f tiut 8 o aplice : omul grec, omul ideal,
caruia once om trebuia sa se sforteze a-i semana, pe care fiecare trebuia
imite. . . ached omul bun f i frumos. Aceasta formula, Grecii nu au aplicat-o niciodata ; Grecia a produs o cantitate de oameni de geniu, cum nicio alta civilizafie
nu a vazut In afa awn& ; ei au umplut lumea cu (minus*, filosofie, gdndire,
ideal, arid, dar ei niciodata nu au f ti ut sit dea pe omul civitizaiei lor.. . Ei nu
au fundat decdt oameni artificiali, deoarece omul stoic, omul epicurean, omul
filosofiei academice sau peripatetice sau chiar cinicii qi scepticii, to(i erau un
om potrivit pe un sin gur tip, adica un om negativ care nu trebuia s aiba decdt
imp pasive : ataPaxie, autarhie, rezisten(a in lap raului, potrivit unei concepfii
pesimiste pe care noi o repudiem, iar acest om nu a slujit la nimic. Era doar o
societate de f ilosofi care forma 4eorii doar pentru elite, era o mipare de pura culturtla (L'Avenir de 'Esprit Europen, pp. 165-166).
Inalari de contradic(ia evidenta c Grecii nu au creat un om al civilizatiei
ion, de,si toti erau potriviti dupel acelaqi tip (ceca ce Ensearnna deci ca Grecii au
creat un tip de on: sau un om tipic lor, la care se poi reduce variatele atitudini
de f coale f i mifcari filosof ice) lui Bodrero, provenind dinteun mediu fascistcomunicarea sa e *Wet' In 1933 era firesc sit i se para omul grec un oat artificial f i cu forte pasive pentrucit slujea mai ales ideile qi idealurile, iar nu o mirginita actiune pi oagmatica, filosoful italian preferdnd omului grec pe cel roman
4 care relua formula greaca, adaptand-o la o realitate politic& la o real itate umanii
fi putem spune ilosofica s. .Ftim bine ce a Ensemnat adaptarea la realitatea polifiat fi la realitatea umancl b In regimurile fasciste pentru a nu mai starui.

www.dacoromanica.ro

96

KALOKAGATHON

oamenii le doresc 0 le cred bune, este mai adevkat sau mai demn
de dorit, Binele sau Binele Suprem? sau, intr'o forma' 0 mai gpecializata a chestiunii ce o introduce intuilia morala, care-i
relaIia de grad dintre Binele pe care-I numim virtute, calitkile
conduitei i caracterul pe care oamenii /1 recomanda i Iladmira',
fa-VA de alte lucruri bune i demne de dorit?
1).
Etica greaca, de0 deductiva ra/ional, era tot atat de activa
de practica, pe cat Estetica greaca. Grecii au inceput a prqui constructiile morale ca pe n4te opere de arta. Nobil i josnic, potrivit
nepotrivit, erau primele lor valorificari, care, in prezent, par a
apartine mai de graba Esteticei, deck Eticei 2).
Habitudinea moral a Grecilor era o realizare a armonioaselor
forme vii in care elementele biologice, sociale i estetice trebuiau
gasite In aceea0 msura ca i cele ralionale i etice.
resEvul Mediu a dat desvoltare numai legilor i
trictive preconizate de Evrei, de stoici i mai presus de toate de
catre doctrina sublima a lui Iisus, dar Impreuna cu acestea, nobilimea i cavalerismul au eontinuat o morala estetica, similara cu
aceea a vechilor Greci. Sensul onoarei a cunoscut o extraordinara
desvoltare in aceasta perioada, in care Regii i Principii cultivau
ceea ce era nobil, onorabil, incantegtor i frumos, tot atat de mult
ca i ceca ce era sfeint, divin, drept i bun. In Evul Mediu, conceptia
aristrocratica a raIiuniii devine religioasa, iar dorinIele armonioase
sunt luate drept criterii ale conduitei nobile. In aceasta perioada
gustul i tactul sunt criterii morale. Omul era judecat ca fiind un
nobil 0 un gentleman, dupa capacitatea sa de gust 9i
frumoase. Codul onoarei, duelurile, ace/e <ctournois, manierele nobile
sunt calauzite mai de graba de principii estetice, deck de ra%ionale
principii etice 3).
1) Henry Sidwick, The Methods of Ethics, p. 94.
t) Datoram profesorului F. C. S. Shhiller unele din sugestiile privitoare la
elementul estretic in morala greacd, facute In cadrul prelegerilor sale despre
Etica pragmatica, la Universitatea Southern Californiei, In primavara anului 1930.
8) Aspect tipic kalokagathonic, pe care nu l-am putut In deajuns cerceta fi dovedi, dar pe care-1 enunolm ca o problema' deschisci, ni se pare a avea comportarea cavalerilor medievali.

Nu numai omul grec credea In estetizarea viefii fi a comportdrii, coreldnd


mereu Binele fi Frumosul, dar fi cavalerismul medieval urmirea stilizarea vielii

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI $1 COMPORTARII

97

Renwerea aceentuiaza din nou farmecul estetic ca o forth' a


regulei morale. 0 abatere de ordin social (in franeez, une gaffe),
o lips' de tact sau once fel de lips de continuitate in moravuri,
era condamnata tot atAt de gray ca 0 un omor. E posibil ca pentru
mulIi o crima sa fi parut iriai degrab urat'a i desgustatoare, cleat
rea qi inumana. NestpAnirea era un lucru ridicol. Ra'sul era luat
ea o sancOune moral. Poetul Santeuil (1630-1691) formuleaza
urmtorul motto pentru a slujii ca orn m nt intelectual cortinei
teatrului lui Domenico: (c castigat ridendo mores .
fi datoria cavalerului de a construi din persoana lui fi din acfiunile sale un
tablou memorabil En f afa semenilor scli. Galanteria, curajul, manierele, eticheta
cavalereascil aveau de sigur un dublu aspect, ptic i estelic. Cavalerul vroia
se impunes ca o Iiinf dreaptcl fi armonioas, ca un om cu Bullet, chip fi
purtiiri cdt mai Irumoase. Gesturile sale adesea ne par a ji urmarea nu atcita a

unei idei sau unui principiu moral, ccit a unei imagini frumoase, pe care
cavalerul fi-o lam despre sine Ensufi fi cauta, prin cele mai grele ergo
fi riscuri, s o impuncl fi
Ins,si faima sau gloria constitue fi un
fenomen estetic, I iind vorba de transmiterea nu nismai a cdtorva idei fi
aprecien i morale, dar fi a unei imagini frumoase, prin care cavalerul dorea
ed apar fi sd r einsdn In ochii fi amintirea semenilor. Numai astfel se explicit'
anumite ritualuri, gesturi fi acfiuni cavalerefti, care din punct de vedere al economiei forfelor sau al reufitei eerie par de prisos sau chiar absurde. Sentimentul
viefii mew* implicd ritualuri fi amploare esteticd, o idealizare a eului de clitre
eu fi impunerea acestei idealizri in ochii semenilor.
Onsul impune in jala semenilor fi toed dupei amarte o anumitd imagin-sintezei,
ce-1 caracterizeazcl cel putin cdt o biografie sau un portret. O ftiu aceasta domni-

torii, conducdtorii, cavalerii, lar in zilele noastre o ftiu mai ales romanticii pi
ideaiLtii cari strue scl mai creadci In 4 sufletul frumos 5, mai greu de uitat chiar
deceit sufletul bun.
Aceast imagine-sintezii se dobcindefte printr'o stilizare * a pro priei tale vieri,

rezunulnd Entr'un el realizarea-de-sine la care ai ajuns.


In studiul Die Stilisierung des eignen Lebens, in dem Ruhmesvverk Kaiser
Maximilian, des letzten Raters to al lui Georg Misch(Nachrichten von der Gesellschaft der Wissenschaften zu Gttingen. Sonderdruck Fachgruppe IV, Nr. 8,
1930) se vorbefte de datoria omului de a-fi stiliza vie*, nu numai structura propriei viefi, dar fi tabloul sau portretul prin care vrea s
Fantazia constructivil urmeazii o configurafie ideal in convenfiile viefii cavalerefti fi lumii de curte. Probabil cd in Huizinga s'ar putea gsi mai mult, sau
deduce de acolo mai mutt, dar nu ne-am putut procura lucrrile sale des pro
cavalerismul medieval.
J. Huizinga accentueazei natura de * joc social )) a cavalerismului. Vd. comu-

nicarea sa, In volumul L'Avenir de l'Esprit Europen (Institut International


de Coopration Intellectuelle), p. 59.
7

www.dacoromanica.ro

98

KALOKAGATHON

Dar eficacitatea aprecierii estetice ca sanqiune etica este mult


mai veche. i Chinezii o cunosteau de secole: Actorul Mei Lan-Fang

a reprezentat pe scena un episod dintr'un roman popular chinez,


Trei regate, din secolul III, pe vremea and China era impartita in
trei state. Generalul Chang Fei din regatul lui Su lupta intai calare, apoi pe jos cu Ciu Yu, generalul din regatul lui Wu. Chang
Fei isi infrnge adversarul si il leaga. Este dreptul lui sa-1 omoare,
dar, in loc sa o faca, Chang Fei isi desleaga dusmanul si rade de el.
Ridicolul si umilima fac ca mndrul si sensibilul Ciu Yu sa intre
In convulsiuni si sa scoat sange pe gurd.
Fine(ea chineza este prezentata aici cat se poate de plastic.
Rasul si ironia sunt instrumente mult mai bune impotriva inamicilor
decal uciderea sau o pedeapsa morala. Aici se poate vedea din

nou cum morale este ajutata de instrumentele esteticei.


In ceea ce priveste moravurile cavaleresti, de care am vorbit
mai sus, amintim ca Friederich von Schiller este ganditorul care a
observat ca # nedreptatea naturii este corectata de generozitatea
moravurilor cavaleresti e I).
Acest poet-filosof si-a exprimat in eseul sau despre utilitatea moralcl

a manierelor astetice punctul de vedere ca gustul poate fi prielnic


moralei, in conduita, dei el singur nu poate produce nimic moral.
Pentru Schiller, Binele era produsul raIiunii in conflict cu dorinIele placute, produse de simIuri. Morale, dupa el, poate fi favo-

rizata in doua moduri: sau prin ace,entuarea raliunii si a puterii de voin0 ; sau prin inlaturarea forlei ispititoare, cu scopul
de a lasa ea datoria sa triumfe mai tarziu. Aceasta de a doua posibilitate este-meritul bunului gust, care one cere moderaIie si demnitate ;
si caruia ii este groaza de tot ceea ce este aspru, greoi sau violent,

placandu-i tot ceea ce se formeaza cu usuriap si armonie e a).


Astfel o sufletul estetic purificat e este o faza preliminara catre
sufletul raIional si moral, care, dupa maestrul lui Schiller, trebue
s urmeze aceast lege: o Poart-te ca si cum maxima actiunei
tale ar trebui sa devina prin voino ta o Lege u. niversala a naturii e 3).
Vom reveni la aceste relaIii dintre sufletul estetie s'i cel etic, in

capitolul urmator. Pentru momerit, nu dorim deck sa desvoltam


Frieclerich von Schiller, Letters upon Aesthetic Education, XVII.
Fr. von Schiller, Essays Aesthetical and Philosophical, p. 122.
Kant, Critique of Practical Reason, p. 39.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI $1 COMPORTXRII

99

cAteva puncte de vedere concrete despre conduita moralk bazate


pe criteriul estetic al bunului gust.
Vom considera o form inferioark revelatoare pentru acest gen
de conduit, i. anume snobismul.

0 EVALUARE A SNOBISMULUI, CA MODEL INFERIOR DE


CONDUITA. ESTETICA
In sens Kantian, suntem liberi i nobili numai dac urrnm calea

ra/iunii. Numai libertatea moral ne ridica peste for/a naturii marginite, in timp ce toate celelalte activitli urmeaz mai mult eau
mai pu/in calea acestei limitari naturale. Snobismul nu este de fel
o eliberare din vanit/ile de ordin lumesc, eliberare ce nu poate fi
atinsa deck pe calea datoriei desinteresate i a iubirii pure.
Snobismul iqi are originea in dorin/e i necesit4, ce privesc mai
mult ambi/iile sociale deck pe noi inOne. Vanitatea, acest izvor
nesecat, ne d puterea s Invingem, asigurarea ca insemnm ceva in
lume i imboldul de a lsa dup noi ceva care s tind spre perpetuare.

Mitul fericirii imediate ne orbwe uneori atk de mult pentru


a putea ra/iona cum trebue In alegerea cilor noastre. Pe de a1t1
parte, conqtiin/a cosmic, ce slluete chiar In eel mai ulna individ,

ne d un imbold de a ac/iona, de a face ceva mai bun deck


ne credem in stare i In special s artm celorlal/i ca suntem mai
capabili deck ne-au crezut ei. Dar cand este vorba despre ceilal/i,
eul nostru uit rela/iile lui cu eternitatea cosmosului i semnifica/iile sale devin relative i variaz cu standardele relative ale egalilor notri sociali. Aici, credem, se afl dorirqa plcut a unei ne-

muriri de ordin social. Mul/i oameni caut imortalitatea nu In


cetatea Domnului, ci In societatea creia ii apar/in. Cu at devenim
mai sociali, doriina de a fi nemuritori va primi evaluarea i sprijinul

societlii in care trim. Fericirea noastr va fi In mijlocul socie-MO i nu in afara ei.


Dorin/a fiecrui om este de a fi ludat i respectat in societate.
Dar el dorete aceast stim mai mult pentru profesia sa, deck
pentru sufletul su. Astzi mai cu seam, fiecare vrea s fie apreciat

nu atat de mult pentru ceca ce este realmente, at pentru activitatea sa. S'a spus adesea c omul inseamn ceva numai prin faptele
sale. Mul/i cred cfi spiritul nu poate fi vAzut i c numai actele de
conduit pot fi observate. Dar In timp ce accentueaz importan/a
7

www.dacoromanica.ro

loo

KALOKAGATHON

faptelor, care prin natura lor sunt legate de societatea in care s'au
produs, omul uita lucrurile care privesc sufletul, suflet ce apartine
in primul rand individului vi numai apoi societtii.
Dar, dac toate acestea sunt adevkate ; daca omul este plin
de vanitate, in cea mai mare parte a vietii lui, daca ia ca msura
a capacitatii sale relative, societatea in care trete, nu vedem de
ce este atka ipocrizie, de ce atta teama de a se recunoavte in mod
rational ceea ce atkia oameni au profesat de secole in ordinea social : tendinta de a ajunge mai sus, cu once prep
Nu intelegem de ce se comit atkea ipocrizii vi imposturi, cu
buna vti nt sa fara, in ceea ce privevte metodele reuOtei. De
ce oare atka contradictie, de pild, in aprecierile noastre asupra
snobismului ?

Acest snobism, care a existat vi mai exista Inca in aproape fiecare om vi fiecare societate, are, ca oricare alta valoare relativa,
vi aspecte bune vi aspecte rele. Vom indrzni sa spunem: din punctul

de vedere al acelora care judeca vieata numai sub aspectul temporar, snobismul este o calitate a crei valoare o recunosc cu greu.
Singurul lucru care rmne dupa un om, in societate, este ceca
ce cred ceilalti despre el. Pentru societate, valoarea unui om consta
In idei generale vi vagi pe care ceilalti le asociaza cu numele sat'.
Omul de azi o vtie prea bine. Suntem prea multi pentru a ne
cunoavte temeinic. Despre multi avem doar parerile bune sau rele,
pe care le-am primit dela altii. Ne raudara cu controlul pe care-I
exercitm, dar putem atk de putin controla ! De aceea, epoca
noastra nu poate face deck cu greu deosebirea intre un om care
face binele din convingere i datorie i altul care il face din vanitate.
Impostorii profita de aceasta imposibilitate vi, la fel cu elevii lenei,

dar devtepti, ne dau o falsa impresie despre valoarea lor real.


Astfel, evalukile noastre la prima vedere par dubioase, mai ales
and uitam, dupa cum spune Profesorul Flewelling, ea # ne trim
vietile noastre exterioare, cu obiceiuri vi maniere conventionale
vi cteodata o vieata interioar cu totul diferita, cu dorinte adnci 1).

Ca snobul este un om rnediocru care se straduete sa para su-

perior; sau un nobil din initiativ personaba; un om care, prin


ambitie, vrea sa dea societatii impresia ea este un erudit ; o per1) R. T. Flewelling, Creative Personality, p. 278.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALE' SI COMPORT/IBM

MI

soana superficiala care afecteaza o cultura vasta i profunda.; un


om de gust indoielnic care-0 afirm mai mult bunul gust, deck
0-1 dovede9te
toate acestea sunt opinii curente despre snobism.
Paginele nu totdeauna patrunzatoare ale lui Thackeray au epuizat
Cu aproximMie toata aceasta tem 1). De0 Thackeray era un om
inteligent i de0 era un bun cre9tin, i-a lipsit in-olegerea adanca
0 subtila.
Snobismul ar putea fi considerat astfel, numai daca lumea ar
fi compusa din buni 0 rai, din inIelep/i sine ri 9i prefacuti.
Dar tocmai pentruca relativitatea caracterizeaza. 0 folla i slabiciunea noastra, tocmai pentruca este preferabil, din punctul de

vedere al cunowerii, sa nu fii absolut ignorant, ci s dore0i sa


cuno0i, in once domeniu, trebue sa acceptam snobismul ca un inceput de cunoWere, de actiune 0 de traire intr'o atmosfer # mai
inalta *.

Cand Socrate se interesa de snobul atenian, Alcibiade, de buna


seam'a ca el socotea superior un inceptor ambilios unc persoane
inactive 0 ignorante. Dar odata cu Acibiade, sa trecem la o scurta
privire- asupra snobismului, in diverse societati, pentru ca interpretarea noastra finala a snobismului sa reiasa mai ciar.
Pentru majoritatea oamenilor, Alcibiade era demn numai de
dispre/. Ramane de vazut, mai cu seam-a azi, daca el este tipul de
snob pe care noi 1-am putea condamna. Alcibiade era un tank.,

pe cat de frumos, pe atat de mandru 0 ambilios. '0 disprquia


tovara0i pentruca li se credea superior prin virtutea nobletei sale,
a nazuinIei sale de infinit (ar fi preferat moartea daca posibilitaIile
i-ar fi fost reduse) i a increderii nemrginite in el insu0.
Ambilia sa era atat de mare incat se credea mai in masur ei.

couduca politica Atenei cleat Pericle. Prquirea pe care o avea


faIa de sine nu era absoluta, ci relativa la posibilitalile societalii
In care tria 2). Cand Socrate 1-a intrebat pe ce 10 bizue pretenpi le
1) Thackeray, The Book ol Snobs.
9 In capitolul &du a educatia copiilor * (Harvard Classics, vol. 32, pp. 55,
60) Montagne II caracterizeaza gi II apreciaz pe Alcibiade in termenii urmatori: re Am observat adesea cu mare admiratie, natura aceea minunat a lui
Alcibiade, pentru a vedea cat de ukor se putea adapta el la mode tli la dispozitii
Rat, de diferite, fAra s'a'-rti vatAme sfinAtatea, cateodatA intreciind somptuozitatea

i pompa Persienilor sau frugalitatea Lacedemonienilor; pe &At de sobru la


Sparta, pe atAt de voluptuos in Ionia *,

www.dacoromanica.ro

102

KALOKAGATHON

i-a aratat c pentru a fi un bun politician, trebuia s se cunoasc,


In primul rnd, pe sine (pentruca numai cunosandu-se pe sine,
poate un om
cunoasc i sa-i conduc pe ceilalIi), Alcbiade
i-a rspuns ca ceilaii politicieni nu erau mai invIati sau mai Intelemi deck dnsul i c in consecin0 nu este nevoie s inve-p
pentru a conduce 1). CAti conducatori ai lumii nu 0-au inceput
cariera cu atitudinea snoab a lu Alcibiade 2)?

Totu0, Socrate a fost poate singura fiin Care a Tinut la


sufletul lui Alcibiade. Socrate a inTeles inteadevr ca Alcibiade
avea suflet i ca
11 va duce departe 0 poate spre ceva
bun. InIeleptul a vazut In ambiia lui Alcibiade, nu o forma

goa/, lipsit de conIinut, ci a presupus ca ambifia sa era rezultatul unor


interioare. E ceea ce spunea data' el lui Charmides : Este inteadevar drept
cred
ea tu ar trebui sa-i intreci pe ceilal%i, in toate bunele lor caliti, pentruc, daca nu gre-

tiesc, nu se afla nimeni aici care s-mi poata arata cu uurint


dou familil ateniene, din unirea carora s fi putut ie0 un via/Aar mai bun 0 mai nobil, decht cele dou, din care ai ieit tu 3).
Omenirea a trait mult vreme in crednIele aristocratice ale
Socrate Plato, care, In Republica sa, vorbe0e de legea
Chiar epoca noastra democratic apreciaz, daca nu s'angele strlor, i dac nu calitlile, cel puIin educalia
mo0lor no0ri,
pe care au dat-o urma0lor lor. Goethe insu0 spunea: Poarta pe
care intram In viap nu este fr important
A fost o vreme cand snobii i aveau originea mai mult In e
sele superioare *. Erau oameni care, gsindu-se druiIi de natura,
cereau privilegii i admiraIie dela ce pe care-i socoteau inferiori.
Numero0 Alcibiazi doreau puterea, bogatille qi rangul pe baza
naterii, frumuseIei i inteligenIei, ne mai strduindu-se s adauge
nimic acestor insuOri. Ei erau snobi numai din cauza
9 Plato, Akibiades, I, 119.
2) Cdrid am consid,erat snoaba aceasta atitudine de parvenire politica a lu
Alcibiade, ne-am gdndit nu atilt la simplul lapt al dorinfri de a fi sau de a ajunge
cava superior, ci la ambifia de a straluci intr'o lume ademenitoare. Tumai CAW
arnbitia de a purveni cuprinde fi o nuanfil esteticis', numai atunci se poate vorbi
da snobtsm. Altlel e simpla parvenre. Argumentalia aceasta se desvolta, dealtfel,
En cele ce urmeaza.

9 Plato, Charmides, 151. sq.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI SI COMPORTXRII

103

lor i numai pentru ca doreau sa para prin mijloace mediocre mai

mari deck erau In realitate.


Mai tarziu, trecerea dela o clas la alta a devenit mai upara
qi foarte adesea parvenifii erau fotii snobi sau gentlemeni ajun0
nobili. Pentru a te ridica mai sus, imiativa acestora se caracteriza
prin finefe i strategie, astfel ca rangul pe care-1 dobandeau era
rasplata sforprilor depuse.
Dar chiar astfel stand lucrurile, tipurile cele mai reu0te de snobi
nu se &eau printre parveniti, ci printre regi. Ludovic al XIV-lea
a fost, fara Indoiala, un snob genial, in timp ce Frederic cel Mare
al Prusiei, dei un om mare, nu a fost un snob reusit. Amandoi au
cultivat i patronat valori pentru care nu aveau o, inIelegere profunda': ei pretindeau ca iubesc literele, artele i mai ales poesia,
mai mult decat le iubeau in realitate. Multe manuscrise ne arata
ce slaba poesie seria Frederic cel Mare 0 cata ambi/ie avea sa
inIelept 1).

Printre filosofi, Leibniz ne apare cateodata un snob stralucit.


Viaa lui nu este aceea a unui filosof, i chiar daca o interpretam
ca pe aceea a unui spirit larg i atogtiutor, amestecul sau In toate
toate relaIiile sale cu numeroasele
problemele diverselor
familii regale din Europa, sunt actele unui om care
dorit
exercita puterea politica
posibilitati cat mai inalte, pentru
mondena.

Leibniz voia sa faca prea multe lucruri In acela0 timp, ceea ce


nu se potrivea cu un filosof. El a dorit sa asigure alegerea unui
interesele
rege In Polonia, sa reuneasca bisericile, sa cleplaseze
lui Ludovic XIV catre Egipt, In avantajul Austriei. Simultan, a fbst
9 Snobismul Enseamncl a don i participarea la idei ademenitoare, la ere:LW
artistice sad la o atmosferd sociales frumoasit, pentru care, Ensd, nu ai vocalia f
nici nu depui sulicientd slorfare tehnicd de Ertfelegere f i participare. Un patron
al artelor poate fi la el de snob fafei de artii cat un artist, care mad proteclia
cercurilor conduccitoare, /a01 de respectiva atmoslerd nobild sau aristocraticd. In
fruntoase
toate acestea, esteticul e inclus, cdnd oamenii cauld atitudini salt
ce conlerd bon ton. Un politician priceput, dar care nu are sulictentif Enfelegere
fi dragoste tap de artete pe care totufi le susine, pentrucit 4 face ft.:Linos*, este

snob numai in privinfa patronatului artistic, nu si En celelalte. La cl un artist


adevdrat, care cautd atmosfera frumoasd a cercurilor se trdesc fruinos, este snob
nu ca artist, ci ca om. Este un snob social, precum policitianul de mai 8148 este
un snob estet.

www.dacoromanica.ro

104

KALOKAGATHON

secretarul i consilierul Ducelui de Brunswick-Lueneburg, ca 9i al


Electorilor de Brandenburg-Hanovra i a Electresei Sofia, cu care
obinuia sa discute despre imortalitatea monadelor. Avea relaIii,

discupi 9i polemici cu aproape tovi marii filosofi 0 oameni de


9tiinIa contemporani. Nu a avut intotdeauna succes 0 nu a avut
norocul sa-1 vada pe Ludovic al XIV-lea. Cei doi mari snobi, Ludovic al XIV-lea i Leibniz erau prea mult orbili de propria lor

stralucire, pentru a putea atrage in jurul ion mai mult deck admira tori.

Pang acum, cititorii au dreptul de a nu fi convin0. Sa-1 numim


pe Leibniz snob pentruca dorise prea multe lucruri, pentru o singura viaI de om? 0 atare concemie despre snobism ar face din
fiecare geniu un snob. Si totu0 credem ca adevrul nu este departe:
fiecare om care dore0e ceva placut 0 superior condiIiei sale, este,

Ong ce reue0e, un snob. Exact astfel este tnarul care dore0e


cuceriri prea mari ; politicianul care este prea diplomat 0 tainic,
gentlemanul care dore0e relaIii mai inalte 0 mai exclusive. ToIi
apar snobi in ochii contemporanilor.
Rana ce reue0e, once om de acest fel este un Alcibiade inchipuit
sau un Leibniz i e I sigur de sine.
Cfin.d nu este prea mediocru (in aceasta cercetare nu trebue s
neglijam gradele) snobul pare sa fie excesiv de trufa. El este orbit
de succesele streducitoare ale celorlalti, dar criteriile sale sunt estelice,

nu rationale. El este calauzit de viziuni imediate, mai de graba


deck de concepte morale. Dar chiar imitnd pe cei superiori lui,
snobul contracteaza anumite obligatii pe care trebue sa le satisfaca necontenit, pentru ali consolida i ameliora situalia.
Snobul monden, politic, literar, muzical, este un om care pre.
tinde ca se intereseaza de societate, politica, literatura' sau muzica.
Si iat-1 foarte stnjenit, and, din cauza pretenIiilor sale, risca sa
fie consultat in aceste probleme.
Dar un om care adopta un gen (un genre), trebue sa-1 pstreze
pAna la 6apat. Daca e un cavaler, un # dandy )>, un erou, un om

de0ept, trebue sa fmkia astfel pana la capat, chiar daca risca


sa fie ameninIat cu moartea, ca Petronius sau Beau Brummell. Nu
trebue sa uitam, nicio clip, ea snobul este un om extrem de ambiIios i ca intreaga sa conduit urmare0e s intereseze pe ceilalIi
In privinia persoanei sale.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI *I COMPORTIRII

105

Tot ce va face el va fi in conformitate cu situalia sociald pe care


0-o dore9te. IniIiativa sa personal de a fi nobil, om de bun gust,
om detept, sau un Don Juan trebue continuat cu erice prq. Pe de
alt parte, vanitatea il poate duce-la reu0t. El poate ajunge cu
adevarat, la ceea ce, la inceput, era doar ambilie. Acesta este cazul
unui mare numr de snobi.
Acesta este caracterul creator 0 pozitiv al snobismului: realizare-de-sine, prin iubire de sine 0 ambilie, legate de un estetic
farmec social.

Snobismul este, in acest caz, o imitaIie social-estetick este un


mijloc nou de expresie, avnd un scop estetic, i anume o plcut
situaTie socialk
Dorind s par mai sus, snobul ajunge cteodat cu adevrat
sus. Voiata unui astfel de om este attlt de puternic i oamenii
ambilio0 sunt atat de sensibili 0 de susceptibili incAt nu rareori
imaginalia lor Cstetica ti face s indeplinease adevrate miracole,
care totu0 au o prea mica' valoare moral.
Dar de ce 0 in ce scop, atIta voin-v 0 atita imaginalie? In procesul snobismului trebue s gAsim un punct de plecare. A spune c
snobismul incepe 0 sffirpte cu vanitatea, ar fi a dam o explicalie
cu totul insuficientd.
Omul dorete totdeauna ceea ce nu are i se simte atras de lucruri opuse lui insu0, iar in ceea ce caut este pretenIios i optimist,
pentruc dorete mai mult cu ajutorul imaginaVei decAt cu acela
al raIiunii. Snobul dorete o mai inalt atmosfer estetic. El e
insufleIit intotdeauna de un anumit ideal uman: tendinIa de a fi
printre cei pu/ini 0 ale0. Idealul su este O. le fie asemdruitor, lor 0
imagines.' lor, care-i pare atat de frumoasd. Aceast asemanare este
mai mult exterioard decat interioar 0 de aceea, chiar din punct
de vedere estetic, imaginaVa unui snob este mai mult imitativk
cleat liber i creatoaie i, deci, de un tip inferior.
Snobismul este ap dar, o tendinI social-estetick format i
cluzit de anumite imagini personale a ceea ce este distinctiy.
Este participarea individului la un alt grup, cleat acela cruia ii
apaqine in mod obinuit. Este dorinIa de a fi primit in cercuri,
socotite de el superioare sau mai nobile. De cele mai multe ori,
este un proces de rafinament estetic, sau, cum ar spune, Friederich
von Schiller, un proces de creare a unui suflet u estetic purificat *.

www.dacoromanica.ro

106

KALOKAGATHON

Dorima de a tri intr'o atmosfer de oameni rafina/i, cu maniere


distinse, cu gusturi subtile, cu elegani natural, cu conversmie inteligent, atrage pe omul care pan& atunci a frecventat numai cercuri
vulgare, in care glumele sunt triviale, iar conversa/ia banal. Mitul
sau viziunea unei societki alese stapane0e pe to/i oamenii cu sen-

sibilitate mai accentuata, indiferent de originea 0 exprienla lor.


Necesitatea de a cunoWe artele i de a se gasi in cercuri artistice nu-i conduce totdeauna pe snobi la vizite in muzee sau la
studiu serios. Sunt oameni care nu au aceast for/a de a invka
0 care prefer sa progreseze incetul cu incetul, ascultnd 0 pretinzand ca sunt de prerea celor ce li se par speciali0i, astfel ca, pana
la urma, 0 aceste persoane pot ajunge specialiste, dup modelul
acelor pe care ii admira.

Dorino pentru cunoa0ere incepe odat cu voinia de a 0i 0


data cu imitarea estetica a acelora care tiu. Cad nimic nu este
mai nesigur deck originalitatea mondena.
Adevrata originalitate este o calitate care apar/ine mai mult
actului estetic interior, deck ob4nuitelor rela/ii sociale, in care o
anumit conduit tipic este .socotit mai aristocratic& deck tot
ceea ce este extravagant, capricios i nou. E drept ca snobul dore0e
s utilizeze conduita estetica formal i standardele social-estetice 0
astfel el le modified, incetul cu incetul, pentruca imita/ia duce la
inveniie.
Pe de alt parte, aceia care incep prin a imita 0 a afecta cunotin/e, pentru a le dobandi, sunt, de cele mai multe ori, snobi desinteresaii, cu toat vanitatea lor. Snobismul, asemeni transmigra/iei

sufletelor, este un mijloc de a te ridica. Nu v'ati inchipuit niciodata un suflet frumos care este nemul/umit de trupul in care se afl?
Acesta este snobul, care, psichologic, apar/ine unei lumi imagi-

nare, deosebite de aceea in care este silit s triasca.


El este desinteresat pentruc obiectul dorin/elor sale nu este
inmagazinarea de bunuri economice, ci ob/inerea unei atmosfere
spirituale i estetice. Spe/a cea mai tipic de snobism presupune o
ambi/ie gratuit, pusa numai In serviciul vanitkii de a se afla in
cercuri mai bake. Pasiunea snobismului este pasiunea pentru o
situalie sociala distinsa.
Snobul este un ciudat amestec, pe de o parte de iubire de sine
0 mandrie individual ; pe de alta, de prea mult sociabilitate.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALE' $1 COMPORTXRII

107

Snobul este un visator, cate ()data cu posibilit4 artistice 0 cu


suflet rafinat. In acela0 timp, el are nevoie de aprobarea societaIii
0 aici este un alt punct curios: se simte in largul su atunci cand
este tolerat sau admirat In societatea distins, In care a incercaf sa
ajunga, 0 se simte foarte strein In societatea sa de origina, pentrucl
vede in ea toate deficientele propriei sale imperfecIii, precum 0 un
regres fa-VA de desvoltarea la care a ajuns.
Dar, de alta parte, in grupul select, ii este foarte greu sa cuceTeased, pentruca snobul nu este atat de energic ca arivistul. Pentru
cel din urma, grupurile sociale nu sunt deck mijloace pentru scopul lui interesat. Arivistul este un om care, in loc sd se lase dominat
de societate, vrea sa o domine. La snobi, dorima este mai mare
deck puterea. La arivisti, doriMa este egala cu puterea. Arivistul
utilizeaza once mijloc, snobul numai anumite mijloace, pentruca este
caluzit de anumite imagini nobile de elegama 0 distictie.
Snobul viseaza sa participe la valorile imateriale ; arivistul In-

cearca sa stapaneasca valori economice 0 putere.


Pe de alta parte, snobul vrea prea multe lucruri (4orin4a de
ubiquitate pe care o gasim i in opera lui Marcel Proust) 0 nu e
capabil sa se concentreze intr'o singur ramura de activitate sociala.
Arivistul este specializat 0 energic ; ingust ca veden i 0 concentrat.
Snobul este condamnabil pentruck In general, este un amator
0 trebue sa recunowem ea el are mereu nevoie de emulaIia socie00. El ajunge treptat la valoare, adaptandu-se la statandardurile

societ4ii In care traqte.


Sunt 0 snobi pentru care o atmosfera de lnalta intelectualitate

sau de rang Inalt poate deveni un mijloc bun pentru dobandire


de foloase cum ar fi credit financiar, poziIii inalte, etc., dar acetia
sunt mai de grab oameni de afaceri deck snobi. Mai ramane un
tip de snobi foarte interes4 (din punct de vedere economic): aceia
care doresc casatorii cu fiime superioare lor.
Dar 9i In acest caz, dorinia de a ajunge este, uneori, in armonie
cu dorima de a avea o tovar4a de vieala distinsa i deosebita de

el insu0. Am intalnit mul/i oameni simpli care doreau sa aibe o


sMie distinsa, elegant i rafinata. Inca data, doriMa de a imbina
contrastele In armonie sau compensaIie estetica este explicalia
cea mai adecvata a snobismului. Contrastul nu trebue s fie totu0
prea extremist. Se poate spune ea snobul procedeaza mai de graba

www.dacoromanica.ro

108

KALOKAGATHON

prin nuanIe 0 dore0e compania celor cu care seaman din cauza


calitatilor sale psihologice 0 a educaTiei sale estetice.
Este cazul marilor poqi, spirite alese, care au cautat compania
societa/ii aristocratice. Este cazul poeplor de curte, art4tilor de salon,

muzicienilor la moda. Nu credem ca Aristoteles, in tovara0a lui


Alexandru cel Mare, sa fi fost snob. De asemeni, nu tim daca Shakespeare a fost sau nu snob. Dar tim ca Leibniz, Liszt, Richard
Wagner 0 Marcel Proust au fost mki snobi.
Nevoia de unificare a cOntrastelor e cunoscuta de toate spiritele
alese. Poqii doresc sa fie regi, iar regii doresc sa fie poqi. Un caz

de acest fel este binecunoscutul Villiers de L'Isle Adam, care se


simIea foarte fericit cand era adesea luat drept un descendent al
ilustrei familii cu acela nume. Altul este dorinIa neizbutita a lui
Frederic cel Mare de a fi poet.
Dar tocmai din cauza aces tor incongruitali se pare, cel pu%in In
Europa occidentala, ca snobismul este mai accentuat deck inainte.

In FranIa, unde marele Marcel Proust a descris incantatoarele


farmece, de fin-de-sicle ale unei lumi decadente intr'unele privirile, dar nu lipsita de inteligenp 0 gust fin, snobismul nu este acelav
lucru ca in Anglia sau America. Snobismul in Frania este mai greu

de ascuns cleat In alte Iri, pentruc el implica atat o dorin0


calitativa, cat 0 o dorinIa raIionala de a cunowe elementul aristocratic i rafinat. Acolo, snobismul consta mai mult din disocierea
de clas i mentalitate, iar aceasta disociere are o pronunIata nu-

anIa estetica 0 critica.


De aceea, idea Francezilor despre snobism este larga 0 critica,
iar in FranIa unii nobili au avut de secole minii alese prin.tre ei,
Para sa se fi %hint seama de natere. Nu oricine poate fi azi un snob,

In aceasta Iara.
Snobismul englez, pe de alta parte este mai rigid, dar in alt
sens. Se pare ca aristocraIia britanica menIine Inca o deosebire
neta intre nobil i gentleman, i chiar cand unul din ei prime0e
un titlu (chiar daca este un ef socialist, ca d-1 Sidney Webb, fondatorul fabianismului. primit de curand In Camera Lorzilor, sub
numele de Baron Passfield) faptul este socotit, fara indaiala, ca o
onoare. Snobul englez apreciaza lini0ea i vorbele pu%ine. El nu

serie poesie atunci and nu are con0iinIa ca e un geniu, dar ii


place A interpreteze 0 sa recite poeziile geniilor, de0 numai in

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI SI COMPORTARII

109

fragmente, ea sa nu fie luat drept un licean. Este retras, dar pentrued trebue s comunice Cu aiii, suride 9i glumete. Daca nu eti
plin de humor, nu po%i fi snob in Anglia, caci pair -ii englez consider tacerea drept privilegiul lor special, cel puTin cei de azi, mai

puIin naivi cleat aceia, pe care Thackeray Ii descrisese acum un


veac 1).

Dar de ce e snobismul mai des intalnit astzi? Presupunem


snobismul apare cu mai multa putere in timpurile moderne and
clasele sociale sunt in disolvare 9i and standardurile raIionale i
morale sunt sacrificate, in folosul unui succes social mai upr, ealauzit de-o imaginqie upara dee'at de o imaginalie riguros controlata. In timpul perioadelor de transiIie, contactul dintre clase
este mai upr. Dupa.RevoluIia francez, u0le nobilimii, care mai
dorea sa aiba oarecare influenIa, se deschideau mai uor. Intervalul
de o suta cincizeci de ani intre ruina nobilimii franceze i ridicarea
burgheziei, chiar cu tot absolutismul care exista, a fost foarte favorabil snobilor.
Tema transplantarii dintr'o clasa intealta, a fost subiectul unei
operii lui Barres Les Dracins
mari polemici, cu ocazia
(Desradacina/ii). Acest roman a starnit, prin problemele ce le punea
o polemica intre Charles Maurras, de o parte 0 Andre Gide, de alta,
acestuia alaturandu-i-se Remy de Gourmont, Leon Blum i Emile
Faguet.
Ideii engleze de snobism ii mai putem aduga, de asemenea, un anumit
fel de loialitate irationala, ap cum reiese din drama lui John Galsworthy Loyalty.
Englezii au desvoltat dou& trasaturi caracteristice de mare insemntate:
loialitatea i corectitudinea sportivd (sportsmanship). Daca nu grevim, J. S. Haldane e acela care a scris undeva ca aceasta corectitudine sportiva (sportsmanship)

este un rod etic 4 pe care istoricii viitorului li vor considera, poate, o inventie
britanica tot atat de importanta cat i parlamentul *. Totu0, aceste doug trasaturi englezeqti pot fi intrebuintate de catre snobii englezi intioun mod imitativ
s devina, astfel, atitudini snoabe, far& cohesiune rational& 0 sinceritate.
Spiritul cavaleresc, pe de alt parte, pare a fi facut din loialitate un fel de devotiune sincera 0 de respect. Aspectul estetic al loialitatii cavalereti este simbolizat, printre alte personalitati, 0 de catre Richard Lovelace, un galant i loial
soldat 0 poet, autor al unor numeroase versuri omagiale. Purtarea unor astfel
de poeti-curtezani consist& mai mult intr'o traditional& atitudine estetica decat
Intr'o actiune rationala i controlata. Versurile lor sunt omagiale i upare mai
eurand decat sincere 0 profunde. Pentru amanunte privind pe Lovelace, vd.
Cyril Hughes Hartmann, The Cavalier Spirit.

www.dacoromanica.ro

110

KALOKAGATHON

Andre Gide recunWea c desradacinarea nu este favorabila


naturilor slabe; ca e bine ca majoritatea oamenilor s'a traiasca
s moara acolo unde s'au nascut, dar el credea ea transplanta;ia
este buna pentru cei tari i acest lucru Ii intarete 0 mai mult.:
Dei aceasta problem nu are o legatura directa cu snobismul,
credem ca observaIia lui Gide este valabila i pentru snobism.
Snobul capata prin transplanta-Pe o noua energie. O ridicare, fie
ea chiar imperfectd, poate duce la bune rezultate. Unde este ambilie,
este viear i imagin4e, activitate, ba uneori.chiar un stadiu macar

redus de responsabilitate. A trece dinteun grup social In altul,

cere stracluinI i doriuta de a ajunge mai


a deveni mai
nobil *. Snobii sunt, in genere, oameni inteligen0 i sensibili. Ei
nu se simt bine in once mediu, i doresc un loe uncle sa le placa.
Si acesta este chiar elementul estetic al moralitaIii lor ').
2) In literatura romeinii, nu s'a realizat aproape nicio lucrare in care sei se
analizeze relevant fi amplu aspectul estetic al parvenirii, snobismul gratuit, legal
numai de ncizuinfi estetice. Ingigi parvenifii sociali qi economici au lost priviti,
multa vreme, de srriitorii romdni
infelegere i frd simpatie. Cu at& mai
putin puteau fi simpatizati snobii. Epica fi teatrul romdnesc nu posedd suficient

tehnica dinamicei sociale, excepfie in ordin politic land Carageate, care f i el


rdindne la o atitudine conservatistcl, chiar dacci sesizeazei prefacerile inerente evolufiei sociale. Scriitorii nogtri nu au simpatie pentru aceia care sfarmci condifiile
lor originare pentru altele politice, sociale, estetice superioare eau meteor

mai vii. Printhe pulinele romane, in care, totugi, gasim o inflifigare realistd f i
dinamicd a procesului parvenirii sociale, structurdnd anumite tipuri pe o linie
balzacianei, este romanul Srargit de Veac In Bucureti de Ion Marin Sadoveanu.
Aici, parvenirea este inteleasii ca un lapt pozitiv fi necesar, vital fi energetic.
Existd fi unele aspecte de snob ism estetic, nu la tat& care parvine gi care fiind
luptcitor dcirz qi grosolan nu are reigazul de a naui gi la rafinamente estetice, ci
la fiica acestuia, care pricepe qi doregte anumite atitudini fine ale boerimii in
declin, uceasta trileifigatcl de Ion Marin Sadoveanu intr'un decadentism nu numai
social gi economic, dar pared reintandndu-i drept singur bun izolarea intr'un devitalizat estetism.
Dealtlel, estetismul dela finele,veacului trecttt este un fenomen nu indeajuns
de analizat. L-au avut nu numai nobilimea in decadenfd, dar gi cei proasplit ridicafi. Scriitorii qi artigtii francezi gi englezi fi-au estetizat viafa, nu nwnai opera

gi, uneori, intr'un mod cu totul discutabil. Cultul actului gratuit, al imaginatiei
lard Irdu, al gustului capricios qi neprevizibil l-au avut mai toli aceia care au
crezut in arta pentru arid, in libertatea actului estetic, ce vor fi continua(i piing
In zilele noastre de reprezentaniii poesiei pure gi ai artei independente. Baudelaire,
Verlaine, Rimbaud, Mallartn, precedafi de Edgar Allan Poe. La Oxford, Walter

Pater cerea studenfilor sii fie pasionafi tap- de arid', sit ardd totdeauna cu o fla-

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI SI COMPORTXRII

III

Snobul, ca .1 capitalistul, sunt indivizi strans lega-ti de societate. Ei lucreaza pe propria lor raspundere i risca totul, snobul,
pentru a dobandi puterea mondena, bancheruI, pentru a o4ine
card intensii pi strdlucitoare ca nestematele. Poetul Swinburne, romancierul George

Moore, paradoxalul Wilde fi pictorul de obdrfie americand Whistler au luptat


pentru arta liberd f i pentru imaginatia necontrolatii de prejudecezli. (Dar una
e imagingia necontrolatd de prejudeclifi fi alte e imagingia refuzdnd once judecatii fi deci devenind ea insitgi o cdtd forma de prejudecatd). Ruskin a lost infra' nt
de Whistler, alftigdnd procesul de defiiimare artisticd intentat In urma unei cri-

tic/ a lui Ruskin.


Insufi marele etician social Pbsen nu a riimas in afara inrduririi estetismului. Hedda Gabler, una din ultimele sale piese scrisii En 1890, la 62 de ani
intrupeazil estetismul, asa schematicii, uniliniard f i absurdd, cum a lost construitei de Ibsen. Hedda Gabler se crede o femee superioard , dar nu face nimic pentru

a ni-o dovedi, aintndu-fi strident plictiseala in casa sofului pe care-I dismfuefte. Asprit, rea, egoisa, capabilei de gesturile cele mai fatale, ea nici mdcar nu
iubefte profund pe Lvborg, omul de t i in (cl, ci doar Il invidiazii pentrucci este
superior sofului ei, fiind totodatii geloasii pe d-na Elvsted, muza inspiratoare a
destrilmatului Lvborg. Salomeia lui Oscar Wilde era motivates' de puternica-i
pasiune ; Hedda, nu. Ea distruge manuscrisul unic al lui Lbvorg fi it indeamnd
la sinucidere, cereindu-i ad* moard frumos. E disperatel ca'nd

cei, totugi, Lvborg

nu a murit in Manus*, ci s'a sinucis in casa unei prostituate fi nu s'a impuf cat
In tdmpld, cum va face Hedda, la sicirfitul piesei, ci in stomac. o Ridicolul f
nicia cuprind ca un blestem tot ceca ce ating eu o rostefte esteta Hedda Gabler.

Astjel de estetism, lipsit de substagli umand fi desliittindu-se-dintr'o imaginafie nu atat purd gi gratuitii cdt voit izbitoare fi scandaloasii (scandaloasei estetic
fi metafizic) nu are nimic kalokagathonic. De aceea, o bund parte din atitudinele
estefilor dela jinete veacului trecut nu au rdmas decdt in meisura in care au trecut
In crea fia artisticei, restul pukind fi considerat expresie desgolitei de omenie f i
semnificalie.
Ne gdndim, revenind la crea fia romilneascd, totufi la un persona/ creat de un

dramaturg. E vorba de Andrei Pietraru din drama Suflete Tari de Camil Petrescu. Andrei Pietraru, fiu de Wan, ajuns prin pricepere fi culturd, bibliotecarul
boerului Boiu, se indrii gostefte de fiica acestuia. Pentru a-i dovedi cei iubirea lui
e purd, Andrei se sinucide la urmd, ardldnd astfel eel a lost desinteresat. Ica un
caz de parvenit In (eles in Leiria lui, in superioritatea lui. laid o moarte fruaici este un estetism
moasii, a unui om care dovedefte ce suflet frumos a avut.
asemiintitor cu acela al Heddei Gabler : scl mori in frumusefe o, dar pe cdnd
eroina lui Ibsen a trdit fi a murit tnteo evidentii urdfenie fi a impiirtilfit naive
fi puerile idei, fiind deci o esteta' feird rapund,ere eticei, Andrei Pietraru trdefte
fi moare frumos. E poate singurul parvenit din literatura romdnet, what intr'o
tdrie de sullet fi cu rulzuinfi de estetism real. In fafa gestului lui decisiv, nu se
mai poate Wit spune a este cumva un parvenit social, un arivist dornic de mbogalire sau doar un snob, a,spirdnd ciitre o lume adecvata finefei lui lituntrice.

www.dacoromanica.ro

112

KALOKAGATHON

puterea financiara. Ambii se bizuiesc pe credit, sunt grabiti sa


ajunga 0 incep in genere cu foarte putin. Amandoi sunt ariviti,
dar nu tiu exact unde vor ajunge. Amandoi pot deveni conduckori
precum se pot prbu0. Snobul e atras de miTajul lucrurilor distinse,
capitalistul de mirajul sumelor fabuloase. Amandoua scopurile pot

fi la fel de deprte. Putini dezaproba pe bancher, dar toata lumea


ura00 pe snob. Aceasta numai pentruca unul pune in joc situatia
noastra materiala, iar celalalt, calittile noastre psihologice? Credem ca ar trebui sa fim mai toleranti cu cei care ne cauta pentru
calitatile noastre psihologice, deck cu cei care ne lingursc pentru
averea noastra sau pentru puterea noastra de munca.
Pe de alta' parte, sa nu uitam ca snobul mai creeaza i alte procese in conventionalismul literar, monden 0 politic 0 astfel el devine un factor de progres. Cali oameni nu spun ca le place ceva,
and In realitate nu le place? De ce spun astfel? Pentruca persoanelor, in care ei au incredere sau vad ca cei ale0 au incredere
le place acel lucru. Multumita snobilor, arta promoveaza multe
curente noui, pana ce autoritatile criticei yin sa le valorifice.
In genere, snobul nu are rigiditatea omului prea legat de o clasa
sau de un grup. El are mobilitate 0 suplete, pe care le folose9te in
bine sau in ru, caci nu este destul de calauzit de ratiune. El

invata din experienta 0 fail intentie, ajungan cateodata la lucruri


cu adevarat bune. Cateodata, el incepe prin a fi un papagal 0 sfarmte prin a fi un nobil din initiativ personala.
Snobul nu trebue sa fie, in mod necesar, nesincer sau prefacut,
tidied sa uite prea repede grupul social dela care a pornit i sa
impresioneze lumea cu nouile sale achizitii de ordin spiritual 0
cultural. De sigur, pentru multi, snobul apare astfel: neloial i laudaros. Dar aceste caractere nu sunt generale pentru snobi. Si chiar
aceasta categorie de snoll inca are un merit: acela de a ie0 dintr'un cerc sarac 9i strmt, intr'unul superior. Evident, este ru0nos
9i nede,mn sa-ti uiti rudele sarace, verii plictico0 0 cuno0iintele
lor necioplite. Dar chiar fara sa tie snobi, cati oameni sunt mai
buni deck snobii, stapaniti de ambitie?
Cum am spus i mai sus, trebue sa facem o distinctie intre snobi.
Exista snobi in continuu progres 0 snobi care stagneaza In situatii

mediocre. Primii apartin snobismului dinamic, cei de al doilea


i limitat. Ambele grupuri incep prin a disimula

unui tip static

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALE' $1 COMPORTAMII

113

(se tem sa spuna: 4 nu am citit cartea aceasta s nu am auzit


de acest autor s cine este domnul acesta, caruia i se da importanr ? ). Dar aceasta disimulare ja dota forme deosebite in vieIile
snobilor. Snobului dinamic ii va fi rusine ca a mintit si va Incepe
realmente sa-si largeasca cunostinTele si sa-si rafineze atitudinile,
pentruca amblIia lui si nevoia de a-si consolida pozitia sa in lume
II obliga sa se comporte ca atare. Snobului li este teama sa nu fie
Intrebat sau suspectat si de aceea, daca vrea sa-si mentina sau sal.'
Intareasca prestigiul social, este silit sa progreseze.
Celalalt tip de snob va continua disimularile In mod penibil si

va ajunge la o prabusire din situalia sa sociala. Acestia sunt cei


care contrazic si afirma fall dovezi: Acestia sunt cei cari iau idioate
atitudini de bravada si care se cred originali, &and imprumuta pa-

rerile altora. Snobii din aceasta categorie sunt pulin numerosi,


pentruca succesul lor este cu totul nesigur, mai ales astazi, cand
oamenii stiu multe, iar naivitatea este un atribut mai rar.
Dar daca pentru aceste doua tipuri de snobi se cere voinIa de a fi

snob, mai exista Inca un fel, snobismul accidental, pe care 11 are


fiecare din noi, In actuala forma de organizare sociala, pentruca cel
putin in unele momente din vieata noastra, nu putem evita de a
nu fi snobi.

Lumea moderna nu cunoaste sau nu pretueste sinceritatea


ignoranIei, nici curajul mrturisirii slabiciunilor. COO dintre noi
nu se tem sa marturiseasca adevrul cand Inteo tat% streina nu cunosc

un cuvant din limba respectiva; &and pe o lista de mancare, nu


cunosc felurile, and inteo %at% pe care o vad pentru prima oara
nu cunosc obiceiurile ?
Sau, ca%i dintre noi, in discuIiile de seminar cu profesorii nostri
mai ales In Europa au curajul sa le spuna ea nu au InIeles
anumite chestiuni? Cate idei gresite nu avem In minte, numai pen-

trued ne este rusine sa Intrebam ce insemneaza cutare cuvant sau


dee !

Astazi, suntem ingeniosi si diploma-P. Incercam sa descoperim


ceca ce nu stim, fat% sa ne marturisim lipsurile. Incercdm sa ajungem
la situaIii, idei, fapte, indirect. Nu sunt oare oameni care, prin tacerea
Ion, dau falsa impresie ca inIeleg despre ce vorbesc ceilalIi ?

In timp ce cunostinIele noastre sunt incomplete si nesigure, ne


bucuram sa procedam ca snobii, asteptand pe tacute sa ne lamurim.
$

www.dacoromanica.ro

114

KALOKAGATHON

Alt gen de snobism este acela al timiditalii. Bravrn riscurile


situaIiilor, socotind pe alfii snobi. Cnd nu suntem siguri ea o per-

soana 10 amintqte ea ne-a cunoscut acum cateva zile, ne facem


ca nu o cunoWem.
De cate ori nu avem tendinla sa respingem o cunotima noua
numai din cauza timidit4ii ? La cate glume nu raspundem ca n4te
snobi, pentruca timiditatea nu ne-a dat libertatea unui raspuns demn?

Copiii i tinerii care-0 fac pentru prima oara intrarea in socie-

tate, cunosc prea bine snobismul timiditlii. Copiii care mor


de plictiseala, dar care nu au curajul sa vorbeasca cu ceila4i, cand

li se dau semne de prietenie, sunt snobi, fara sa-0 dea seama.


La fel, tinerii care intl.-A pentru prima data in societate sunt
snobi in situaliile incurcate, parnd, de pilda, ca nu-s de parerea
celorlalp, Iinndu-se tacu/i 0 de o parte. Cand sentimentele noastre
de sociabilitate nu sunt sigure, procedam ca snobii. Acest ultim fel de

snobism ar putea fi definit prin urmatoarele atribute: un rest de


timiditate, un surplus de mandrie, o incredere de sine, legate de
dorinta de a frecventa o societate aleasa. Snobismul-abilitate 0
snobismul-timiditate sunt doua forme, pe care credem ca le-a avut
fiecare din noi la inceputul vie/ii sale sociale.
Mai ramane, poate, snobismul naturilor delicate, care din cauza
unei constituIii fizice slabe i din cauza unei puternice vie-0 inte-

rioare, evita contactul cu marele public. In Europa sunt oameni


care evit intotdeauna amestecul cu mulIimile. Suntem siguri ca
niciodata, in via%a lor, nu s'au aflat in mulIimi, pentruca nu se
sim/eau bine cleat singuri sau cu prietenii lor. Distal-4de sociale
nu sunt parcurse bucuros de catre aceti oameni.

Exista, insa, un alt fel de snobi, care se joac cu distanIele


sociale, fiind sau exclusivi 0 ducand o viala de oameni rezervaIi
(primind doar pulini ale0), sau placandu-le multimile. Aceasta pare
pentru mulIi supremul snobism. Cand se plictisesc in tovarasia
catorva, le place sa fie cu rani-0 (ceca ce Francezul numwe 4 s' encanailler ). Aceti oameni due o viala dubl 0 tree cu placere dela
un grup restrans 0 pretenIios, in cercurile largi ale maselor, in
cabarete, balciuri 0 piqe. La i ceitst spell predomina o ingamfare
neralionala, dar 0 o fantezie cono,ienta. 0 Sunt atat de snob ,
ne-a spus cineva, 0 hick in mijlocul celei mai mari mulIimi ma simt
intotdeauna singur, intotdeauna eu-Insumi .

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALE' SI COMPORTARII

115

Jocul distamelor sociale devine In acest caz ceva rafinat


poate chiar, disimulat. Dar chiar in acest fel de snobism, trebue sa
se reina nevoia de contact cu oamenii, indiferent de cat este de
disimulata sau deghizata ).
O concluzie se impune. In modul In care Bunt organizate astazi
societatea i rela/iile dintre oameni, fiecare om este snob, cel puIin
In anumite momente din viala. Daca ne referim la actuala concemie
medie de via-Va, care cere forla i progres, cu once preT, snobismul
nu este un lucru rau, daca omul nu se limiteaza la el 0 nu-0 dispreIuwe semenii.

Marele snob nu este un om rat', nici un prefacut mediocru.


El este doar un om care urmarete fericirea cu mai multa graba
deck ceilal%i, fra sri judece mijloacele i sa urmeze ordinele
Fericirea sa este o imagine, nu un concept sau un imperativ

Dece sri acuzam pe snobi, &and intre ei i ceilalti oameni medii


nu exista deck o diferen0 de grad? Majoritatea oamenilor nu cred

cri fericitea consta in saracie, simplitate, tacere, contemplatie


introspecIe. Snobul ar acelea0 pareri ca i ei. Snobul este admiratorul estetic al puterii i farmecului pe care 11 exercita asupra sa
anumite valori sociale, distinqia, eleganIa, inteligen/a, exclusivitatea, pedanteria, originalitatea. In cateva cuvinte, snobul este
omul care cauta acel u haut ton In toate aspectele vieTii 0 care
dorete sa le cucereasca cat mai repede i cat mai lesne posibil.
El este un idealist sui generis. Idealismul sax], este mai mult de un
tip estetic inferior, deck de natura ra0ona1a.
In societkile In care se crede ca totul poate fi dobandit- i a
natura insemneaza mai puTin deck voinTa omului, snobismul este
doar o oglinda credincioasa, uneori satisfacatoare, alteori neplacuta,
a acestor societali. E oare snobismul vanitate? Desigur. Dar totul
In aceasta via/a, in afara de credinIa, munca i dragoste de Dum-

nezeu, Idee 0 omenire este vanitate.


1) Reamintim c lucrarea a lost scrist1 In anii 1929-1931 f i din perspectiva
lumii occidentale de atunci. Snobismul linde, firefte, scl se atenueze i chiar sti
disparcl In societtifile fundate pe egalitatea Intri oameni, and aceastei egaiitate est
piistratd In viala sociald, neliind numai punct de piecare. 1 emocrq a reald,
dizolvand barierele sccia e fi procedeete de parvenire lcituralnica sau der va/c1, na
()Ara loc de trecere smbismului.

www.dacoromanica.ro

116

KALOKAGATHON

IMAGINATIE SI CONDUITA.

Am discutat pe larg concepria snobismului, pen.tru a sublinia


faptul ca purtarea calauzita de imitalie imaginativei poate reusi
social, Mil ca sa fie nici etica, nici rarionala, ci numai o purtare
esteticei pur fi simplu concreta.

Este oare acest fel de conduita sau purtare snoba, ceva nobil?
De loe, daca prin conduita nobila Inrelegem pe aceea calauzita
de rariune, asa cum o Inrelege Friederich von Schiller, sau daca
ne gandim la alta conceprie de aristocrarie spiritual, socotita drept

calitatea unei corectitudini interioare tipice, o atitudine sociala


rezervata, din care au fost alungate ostentaria si origin.alitatea.
Dar chiar din punct de vedere estetic, snobismul nu este debo
tipul cel mai inalt de conduit. Cand imaginaria este obiectivat a
inteo opera de arta, ea pastreaza Inca o anumita claritate si consisteara pe care am putea-o numi sinceritatea expresiei si care
nu se afl In conduita estetica imitativa care este snobismul. Sno,bismul este o imitarie estetic-sociala, careia ti lipseste forra interioara

.a artistului, atunci and acesta isi obiectiveaza imaginaria.


Am lamurit faptul ea once obiectivare artistica' nu mai este
un act pur estetic, ci un fapt estetic derivat, a carui concretizare
se face sub controlul rariunii si cu ajutorul voinrei. Wilhelm Worringer a subliniat, in special in cartea sa Formprobleme der Gotik,
importanra vointei de a crea, adica de a da o expresie adecvata' si
proprie valorii interioare 1).
Chiar comparat cu arta obiectivata, snobismul, luat drept mod

de comportare, nu este o reala construcrie de valori, imitand mai


mult obiectele exterioare (stralucirea moravurilor sociale, de pilda)
s' nefiind o concretizare exterioara a expresiilor interioare bogate,
clare si sincere. Apoi, este Mai mult clauzit de scopul reusitei
sociale decat de propria-i realizare, conforma' unui principiu interior,
dei analiza noastra a 1ncercat sa arate si punctele valabile ale idealismului estetic al snobismului.

Din punct de vedere metafizic, conduita estetica este doar


pleicutii. pentru simruri ; nu e nici pur frumoasa, nici pur etica. Ea
foloseste imaginaria ca un mijloc si de ca'te ori imaginaria nu este
1) W. Worringer, Fornsprobleme der Gotik, pp. 7, 9.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI I COMPORT/1Rn

II7

libera in scopurile ei, nu avem de a face Cu un pur act estetic, ,ci


numai cu o derivatie.
Omul poate avea trei modalitati de viatei : instinctele oarbe,
imaginatia clara i ratiunea diriguitoare. Conduita salbateca este
aceea a oamenilor primitivi sau
care nu utilizeaza in
mod armonios idealurile imaginatiei impreun cu disciplina arid
Cu consistenta umana a ratiunii
Pentru acevtia i pentru toti cei care traiesc unilateral, viata
este o frustrare. Ei nu ajung sa vada cele mai inalte valori ale vietii
viata lor este marunta i imperfect, din pricin a este incompleta.
Ei nu sunt nici personalitati, nici persoane, pentruca t persona
significat id quod est perfectissimum in tota natura 1).,
Pe de alta parte, oamenii rationali care nu vad frumusetea
tresc vi-ei o existenr sraca vi imperfecta'. Duc, de fapt, o viar
fara viata, in care nu sunt posibile nici conflicte, nici
Nu aceasta este viata spiritelor religioase, artistice i filosofice.
Oameni religiovi, chiar and dispretuest frumusetea sensuala a

lumii, cum ar fi aceea a operelor de arta, tides o alta frumusete


in sufletele lor: Frumusetea cerurilor, viziunea Raiului, scenele
dramatice ale Bibliei. Viata lor interioar este tot att de bogat
ca aceea a Sfntului Francisc, Martin Luther sau Swedenborg.
Descrierea acestuia din urma despre Rai vi Tad este o fuziune sinceri

intre ratiune vi o imaginatie superioara, care cuprinde intreaga


viata spiritual 2). Astfel de vieti sunt complete din punct de vedere

calitativ, pentrua ele au capacitatea de a descoperi universalui


vi esentialul vieii, prin plenitudinea imaginaici. Astfel de oameni

sunt inteligenti, pentruc deosebesc unitatea in varietate. Pentru


ei, este adevrat ceea ce spune Lewis Mumford despre oamenii buni,

In general, vi anume c ei

pot s moara tineri, pentrua avnd

Stantul Toma din Aquino, Sum. Theol., I, Q., 29, art. 3.


Puritanismul multor filosofi fi mai ales moralifti trece ca vederea faptu cd,
daca pustnicilor fi misticilor, cdnd se retrag din' lume, le dispare legillura directd
cu semenii, Incd le MIMI& viziunile frufnusetii lumefti pi ed puntea de legil turd cu
Dumnezeu se siivdrfefte prin mijlocirea esteticii sac& imaginaliei, chiar cdnd religia
face in.utild etica. Imaginaga mai ca seamd este ca atdt mai vie cu cdt se sdvdrfefte iefirea din mores sau obiceiuri sociale.

Ne gdndim la schivnicul din Fratii Jderi, romanul legendar al lui Mihail


Sadovednu, schivnic trdind in comuniune ca natura fi ca bourul dela Izvorul Alb
fi care asculta glasul pdmdntului, proorocind.

www.dacoromanica.ro

x18

KALOKAGATHON

o viara completa, moartea nu este o pagubire :1). A urma instinctele


sau inspiraria, deci contiinIa relevantei claritari a imaginariei

sau semnificaria etica a rariunii iata cele trei conduite caracteristice oamenilor, conduite de deosebita valoare, fire9te.
Imaginaria este prezenta atat In primul mod cat 0 In al treilea

mod. Imaginaria, dei neutra prin ea ins4i, pare mai mult In serviciul rariunii, decat In al instinctului. Ca 0 viara, imaginaria Inclina

spre armonie 0 consisten, 0 cum raul 0 minciuna nu au putere de


consistenra 0 armonie, ala cum au bunatatea 0 adevarul, ni e pare

rarional sa presupunem ea imaginaria, obiectivata In practica


fie ea sub forma de opere de arta sau sub forma unei comportari
armonioase este mai favorabila binelui decat raului.
Desigur, o asemenea presupunere depinde de concepria pe care
o dm naturii existenrii. Daca existenra ar fi indiferenta sau neutra,

din punct de vedere moral, imaginaria ar fi 0 ea neutra. Dar am


aratat, mai Inainte, ca o armonie prestabilita sau o evolurie creatoare par a fi caracterele existenrei noastre. Daca e aa, atunci
imaginaria trebue sa fie considerata In lumina acestor fapte 0
aceasta o vom face in urmatoarele doua capitole.
GUSTUL ESTETIC I CONDUITA
Inainte /ma de a profunda aceasta problema, sa ne amintim ca
/n conduita mai gsim un element estetic 0 anume gustul. Se pare
ca Intr'adevr comportarea estetica 10 are legi nescrise, cateodata
tiranice 0 absurde, dar In acela timp mai putermce decat legile
serse, Intru cat cele nescrise sunt imediat firrelese 0 urmate. Gustul
estetic nuli serie 0 nu-vi fixeaza legile. Ca 0 Lacedemonienii care
nu-0 scriau legile In carri, pentru ca tinerii sa le citeasc, ci cautau
sa le faca obinuite, prin acriunile 0 faptele lor 2), oamenii de bun
gust se educa ei singuri, traind In confornaitate cu ceca ce li se pare

armonios 0 ciar.
Ni se pare ca vechii Greci au /tildes 0 au apreciat vieara
ca un proces creator, similar construcriei unei opere de arta 3).
1) Lewis Mumford, The Golden Day, p. 220.
e) Montaigne, The Education of Children In Harvard Classics, vol. 32,
p. 61.
3) Vd. pasagiile noastre referitoare la Plato, Aristoteles, Plotin, etc., In
aceasta lucrare.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALE' $1 COMPORTXRII

119

Cicero credea c disciplina de a teal cum trebue era t cea mai de-

puna din
din toate artele 1).
Aceast art de a trai pare sa fie rezultatul imaginaliei 0 al gustului estetic i numai apoi este caluzin ea de raIiune. Putem
vorbi despre arta de a treii, ap cum vorbim despre arta, adica inTelegand ca aceasn infrumuseIare este o derivaIie a imaginaTiei este-

tice, cu care se imbina multe alte elemente, astfel ca rezultatul


sa fie o persoana cu gust ales, maniere placute, conduit buna
rafune nobila.
Bunul gust pare a fi o calitate naturala, care trebue desvoltata
social. El este imediat i prezent in toate desvoltatele judecali ulterioare. Este un fel de simfrnant care caluzete aprecierea imaginaIiei. Este un fel de satisfacIie imedian, pe care unii o numesc
placere, de0 aceast placere nu este nici raPonal, nici sensuala.
Este intuilia a ceea ce este armonios. Sau, cum Il definqte SainteBeuve, gustul este # facultatea
clare i perfecte, extragerea
elementelor Frumosului 2).
Aceast facultate spiritual, fiind insu0 produsul imaginaTiei
estetice, este o judecata sui-generis. Este subiectiv i totu0 se poate
obiectiva. Kant insu0 a soluPonat antinomia gustului ca factor
imediat i bazat pe concepte demonstrand adevrul afirmaIiei

ca judecata de gust se bazeaza pe un concept despre care nu se


poate ti rumie i nu se poate dovedi nimic, in ceea ce privqte obiectul sau 8). Aceasta insemneaza c gustul poate fi discutat, cum dore;te Bosanquet, i chiar educat, dar nu poate fi dovedit i cunoscut
In substratu-i cel mai adanc. Putem gsi idei similare 0 la alti autori, ca de pild la Edmund Burke, care, incercand s defineasca
gustul ca facultatea mirri ce formeaza judecata asupra operelor
de imaginaVe i de art frumoas, crede ca # gustul (oricare ar fi el)

se poate imbunanIi, ap cum ne imbunanlim judecata, prin extinderea cunoaterii, printr'o atenlie susIinuta asupra obiectului
ce ne intereseaza i printr'un exerciIiu repetat 4). D. W. Prall
crede, de asemeni, ea judecata estetica este o judecata # care inregistreaza, in primul rand, suprafata discriminat a frumusetilor,
9 Montaigne; loc. cit., p. 60; Cicero, Tuse. Qu.

9 Saike Beuve, t Montaigne Harvard Classics, vol. 32, p. 112.


9 Kant, Critique of Judgment, p. 230 sq.
4) Edmund Buike, s On taste 5 Harvard Classics, vol. 24, Pp. 13, 26.

www.dacoromanica.ro

120

KALOKAGATHON

ap cum sunt prezente ele simIurilor sau ea ea inregistreaza experienTa plcut, a contemplarii suprafeIii lumii numai pentru ea insa0 1).

Gustul nu este ins numai greu de definit, dar 9i de educat. MulIi

arti9ti cred ea gustul este o predispoziIie naturala, care poate fi


sporit prin experien-0, dar nici de cum creat. Mai mult, sunt critici
ca Herman Bahr, care cred nu numai ea <( acela are gust care este
In stare a spune imediat 4 da sau (c nu , inainte ca el s 9tie de ce ,

dar ea omul educat 0-a pierdut treptat aceasta facultate, tocmai


din cauza educa-pei, care in loc s permita copilului sa vada singur
ce e frumos, incearea sa-i impun ceea ce trebue s-i plac 2).

Cu alte euvinte, gustul se desvolt din libertatea naturii, iar


educalia trebue s lase individul sa fie liber 9i el insuO, atunci
and judeca frumuselea. Astfel, facultatea bunului gust se va ex-

prima direct 0 natural.


Referindu-ne la analiza noastra asupra snobismului, putem
spune ca in conduita snobului, gustul nu este destul de desvoltat.
Nu numai, intr'o asemenea conduit-a, raTiunea este slab, dar
chiar gustul este cu totul nesigur i mai de graba imitatiy, decat
o expresie proprie.
Gustul trebue s fie educat de individ, in mod inteligent. Shaftesbury, in ale sale Miscellaneous Reflections, spunea ca gustul trebue
sa fie educat prin (c munea i truda critieismului 3).

Dar cu Shaftesb ry, ajungem la un grad mai Inalt de moralitate


estetic. In morala, preconizata de acest filosof, este o frumuseIe
mai larg 0 mai valoroasa. De fapi, nu mai este vorba numai de o

conduita frumoas, ci 9i de caracterul frumos, de aqiunile frumoase, de o corqtiinf cosmie frumoas. Dei aceste considerqiuni
ne vor cere o atenIie speciala in capitolul urmtor, putem s ark.tam de pe acum concepIia pe care o are Shaftesbury despre gentleman, pentru a o pune in contrast cu punctul nostru de vedere
asupra snobului. In aceast caracterizare, vom avea de urmarit
concemia sa nu numai asupra conduitei estetice (care este aplicalia
externa sau sociala a moralit0), dar 9.1 pe cea a unei morale
estetice.
D. W. Prall, Aesthetic Judgment, pp. 19, sq.
Hermann Bahr, Expressionism, p. 12 sq.
Shaftesbury, Characteristicks, vol. III, t Misc. Refl. , P. 148.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI $1 COMPORTARII

121

4 Prin gentlemeni la mod, eu inTeleg , spune Shaftesbury,


4 pe aceia crora un bun geniu natural (adica voca/ia naturala, n.
tr.) sau forIa unei bune educaIii le-a da l simOmntul a ceca ce
este, in mod natural, graIios sau ademenitor (naturally graceful
and becoming)... Din toate celelalte frumusqi, pe care virtuo0i
le urmresc, poeTii le sarbatoresc, muzicienii le cnt, iar arhiteclii
0 art4tii, de once fel, le descriu sau le formeazA lucrul cel mai
atrgator i mai patetic este ceca ce este scos din vieala reala 0
din pasiuni. Nimic nu afecteaz inima ca aceea ce este propriu ei

0 din ins0 natura ei, aa cum sunt frumuselea sentimentelor,


graIia aqiunilor, ornduirea caracterelor, sau proporpile 0 trsturile spiritului omenesc ).
Aceast conceplie scoate in evideat, far indoiald, nu numai
o morar frumoasa, dar i un # suflet frumos .
Morala primWe la Shaftesbury o noted interpretare. Este o moral' care consta nu din lupta cu impulsurile sensuale, ci din desvoltarea estetic a vie-pi noastre interioare, cu toate elementele ei. La

Shaftesbury gsim expresia doctrinei mai trzii a lu Johannes


Volkelt, care in cartea sa Kunst und Volkserziehung sustine urmtoarele: #Conceptului de om moral ideal li apaqine nu numai o
voin% luminoas, dominat de raVune, dar i pn la un oarecare pun.ct

calauzirea rmional a impulsurilor,

prospeIimea

spontaneitIii 0 bucuria sensibilului... Sau Inca' altceva: Conceptul de om moral mai const, de asemeni, din expresia vicIii noastre,
conform fant ,ziei i atmosferei (stimniung), din construclia artistica

a lumii noastre interioare. Sau inca': morala nu este intotdeauna


In mod necesar, numai o luptd cu impulsiunile sensuale, ci ja, de
asemeni, forma de t morar frumoas 2).
Cu Anthony of Shaftesbury, Friederiuh von Schiller 0 Johannes
Volkelt, intrm chiar in miezul celei de a doua problem a noastra
0 anume aceea care trateaz despre relaIiile dintre Frumos 0 Bine.
Acesta este subiectul capitolului urmdtor, dar, inainte de a ajunge
acolo, mai avem de fcut c5.teva observa%iuni in ceca ce privete

prezenIa elementelor estetice in morara 0 in conduit.


9 Shaftesbury's, Characteristicks, vol. I, 1744, s An Essay on the Freedom
of Wit and Humor *, pp. 112, 122.
2) Johannes Volkelt, Kunst und Volkserziehung, p. 9.

www.dacoromanica.ro

122

KALOKA GATHON

Gustul estetic este, fdra indoiald, un element important al unei


culturi caluzite de criterii estetice at O morale. Pentru a deveni
eficace din punct de vedere social, gustul trebue s'A' fie general 9i
puternic. Nu putem spune c oamenii de bun gust sunt totdea una
de acord. Mai de graba' sunt de acord cei cu un gust indoelnic, pen-

truca fi este mai upr societ4ii s'A imite, deat sli exprime constara aceea0 inala prquire. Probabil di cea mai buna formula
pentru criteriul gustului este aceea a lui beWitt Parker: o cei care
pot fi de acord 1 or ajunge de acord pala in cele din urm 1).
Aceasa posibilitate nu se prezint lusa in fiecare epoel i in
fiecare societate, pentruca dei stpanit de to/i oamenii, de toate
societlile i de toate epocile, gustul va diferi In grade de permanena,
vitalitate O comuniune. Aa dar, aceste caracteristice ale imaginaIiei concretizate O ale gustului se deosebesc dup.& indivizii 0 mediul

In care sunt create. Importan/a variabil ce se acord anumitor


feluri de ara, de pild' diversele moduri de obiectivare a imaginaTiei, depinde de materialul folosit.
Bernard Bosanquet, spre deosebire de Croce, pune accentul
pe exprimarea sentimentelor i inceara s'a deosebease diferitele
feluri de ara, dupd mediile sau materialele din care sunt construite.
o Diferen/ele dintre inarile arte sunt aa dar , spune Bosanquet,
o doar diferente ca acelea dintre modelarea in lut, sculptura in lemn,
lucrul in metal btut, desvoltate tosa pe o scara imensa 9i Cu consecin/ele inevitabile pentru toate domeniile imaginqiei estetice 2).

Privite din punct de vedere exterior, aceste diferente, de0 nu


par estetice, sunt totu0 deriva/ii estetice, iar printre ele problema
stilului artistic este cea mai importana, pentruca ea subliniazg
for/a elementului estetic In momia O conduita epocelor O a socie-

tapor.
STILUL CA MANIFESTARE SOCIAL-ESTETICA.

Cnd se foloswe conceptul de stil, lumea imelege o atitudine


sociala luan de un grup de asemeni in exprimarile concrete ale artei
lor. Stilul bizantin sau gotic insemneaza o conduit social, caracte-

ristica pentru un anumit grup de oameni, inteo anumit epoc4.


Dewitt Paiker, The Principles of Aesthetics, p. 152.
B. Bosanquet, Three Lectures on Aesthetic, p. 62.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI $1 COMPORTARII

123

Stilul, luat in acest sens, este intruparea anumitor idealuri si imagini, propuse de cativa indivizi, sau de catre un singur individ. El
este o obiectivare generala a unor principii religioase, morale si
estetice. Stilul este o generalizare colectiva' a unor idealuri individuale, luate ca norme. Stilul, prin el insusi, nu este un element pur
estetic, ci o derivatie sociala a criteriilor estetice, precum si a celor
morale sau intelectuale.
Dupa cum Biserica este doar intruparea omenesca a unor dogme
si credinte, tot astfel stilul este difuzarea sociala a anumitor imagini
si idei obiectivate.
Desi a pierdut multi ani pentru pregatirea ertii sale immit
Ce este Arta?, Tolstoi defineste gresit arta in termeni de stil. # Arta
este o activitate umana )>, spune Tolstoi, o ore consta in aceea ca
un om in mod constient, prin mijlocirea anumitor semne exterioare, trece altora simtiri pe care le-a trait, iar ceilalti, contaminati
de aceste simtiri, le experimenteaza si ei 1).
Inlocuiti in aceasta definitie, in loc de arta, once alt euvnt ca
filosofie, religie, morala si definitia tot va fi adecvata, pentruca
ceca ce defineste Tolstoi nu este arta, ci socializarea larga a artei,
filosofiei, religiei, moralei, care nu este nimic altcev cleat stilul.
Aceasta eroare logica este obisnuita la multi enditori, ale caror
definitii aleg anumite trasaturi comune si omit trasaturile esentiale
si revelatoare ale diferentierei. Aceasta se numeste uneori eroarea
accidentului. Tolstoi confunda un aspect al procesului artistic, si
anume comunicarea sociala a artei, cu intreaga esenta a obiectelor
transmise. Daca este adevarat ca arta ii uneste pe oameni, dupa
cum afirma Tolstoi, nu este insa adevarat ca arta sau esenta ins4i
a artei este chiar aceasta unificare.
Arta ca mijloc de unire intre oameni, nu mai este arta, ci stil,
adica difuziunea ei sociala, cu toate consecintele respective.
i din nou trebue sa scoatem in evidenta faptul ca aceasta este
tot at:At de valabil pentru arta, ea si pentru filosofie, religie sau
stiinta. Aspectul social al fiecarei manifestari omenesti este foarte
important, iar sociologia vine la timp sa se ocupe de ele.
Societatea, ca depozit colectiv, se amelioreaza atunci cAnd cunoaste valorile. Aprecierea valorilor este una din dovezile cele mai
1) Tolstoi, What is Art?, p. 50.

www.dacoromanica.ro

124

KALOKAGATHON

importante ale progresului nostru social sau ale civilizatiei noastre.

Ea este de fapt problema cea mai inalt, cci, dui:A cum afirm
profesorul Ciar nc Marsh Case, chiar utilizarea materialelor i fortelor

naturii i egalizarea distributiei sociale, care sunt alte dou forme


fundamentale de progres, depind de ea 1).
Stilul, ca atare, este atmosfera social, in care normele estetice
traiesc inteo anumit unitate spa-tial i temporal. In perioadele
de inflorire, ca acelea in care au fost construite Parthenonul, Sfnta
Sofia, Catedralele gotice i palatele dela Versailles, au predominat
criteriile estetice. In atari perioade, puterea oamenilor este &Mauzit mai mult de gust, de relatii politicoase, de maniere plcute.
Epocile lui Pericle i a lui Voltaire tiau cum sd le aprecieze in
intreaga configuratie sociala Apoi, organizarea societtii este clauzit de art i estetica, mai mult deck de standardurile obinuite
sau de realizrile (4 practice . Salonul aristocratic al marchizei de
Rambouillet oferea multe privilegii pentru cultivarea burgheziei
franceze. In asemenea momente, morala devine estetic, supremul

arbitru fiind bunul gust 0 nu judecata rationald sau imbunttirile de ordin practic .
Prezenta idealurilor artistice i extinderea rafinamentului artistic chiar in cele mai obinuite actiuni din viata zilnica sunt un

fenomen comun in viata tranului chinez sau romn, tot att de


mult ca in societatea descrisd de Marcel Proust sau in atmosfera
estetic bostonian a D-nei Jack Gardner 2).
Dar ceea ce caracterizeaz un stil, din punct de vedere estetic,
este viata-i puternicei 3) i continuitatea sa. In unele societati,
arta este tot atat de necesar ca i hrana. (Am am nt t
exist popoare -primitive, care, dac sunt lipsite de dansurile lor,
mor).
Clarence Marsh Case e What is Social Progress? s, In E. S. Bogardus,
History of Social Thought, p. 458 sq. Progresul oricarui grup de oameni nu
poate fi exprimat pe deplin In termenii de utilizare gi egalizare, deoarece pentru

fericirea umanti, mai important& deck posesia de bunuri sau chiar deck o
echitabil6 distribuire a lor, este capacitatea de a le aprecia la justa lor valoare
i de a se bucura de ele, cu Intelepciune Intr'un cuviint, a aprecia intregul
proces i elementele care-I compun , ibid., p. 461.
Lewis Mumford, The Golden Day, p. 211 sq.

Roger Fry, Vision and Design, p. 23 sq.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI SI COMPORTAR!!

125

Stilul insemneaza tocmai participarea colectivii la idealurile artis-

tice ale creatorilor unei epoci. El nu este o cultur estetica moarta,


pstrata in muzee si carIi. Stilul este trdirea in societate a anumitor
forme estetice. El cuprinde o conduitd adecpatd chiar in cele mai

lipsite de importanla acte ale vieTii-neimportante din punct de


vedere biologic, nu din punct de vedere estetic sau etic si nu
numai o slaba curiozitate sau un interes moderat faIa de aceste
valori. Stilul este un proces de infrumusetare generala a unei socie-0.0, intr'o anumita perioada.
Stilul este coloritul general al unei epoci, in palorificcIrile-i estetice.

Originele stilului sunt individuale, dar rezervorul comun care este


societatea pare sa-i extinda caracterul, cel puIin in cantitate. o Stil *
spune scriitorul si ganditorul roman Lucian Blaga, o este tocmai
ceca ce arta unei epoci are comun cu celelalte ramuri ale culturii.
Deaceea, stilul nu este un produs sau o forma a elementului estetic
prin el insusi, ci o invazie exterioara in cmpul esteticei, o invazie
cultural& 1).

Atunci cand societatea apreciaza arta, este probabil ca geniile


sa intampine mai puIine obstacole in obiectivarea imaginaIiei lor
si In acest sens putem spune, impreun cu profesorul C. DeLisle
Burns, ea o operele de arta s'i tipurile de caractere sunt cele mai
frumoase produse ale oricarui sistem social 2).
Dar nu toate epocile dau nastere unui stil, pentruca stilul implica
participarea la interesul artistic al unei scoale sau al unui individ.
Istoria omenirii nu este aceea a stilurilor artistice, ci numai istoria
artei este istoria lor. Stilul este o notiune sociala si istorica, ce nu
merge paralel cu societatea si istoria in mod continuu. El este obiectivarea colectiva Inteun mod puternic, foarte intens, dar perioa idealurilor artistilor si scoalelor lor. In studiul sau Istoria
dic
artei ca filosolie a istoriei, stefan NeniIescu defineste stilul ca o
continua forma sociala a artei. Stilul este, pentru d-sa, utilitate artistica, sinceritate noua si frumuseIe veche ; este unitate spirituala sau
valoare concreta. Este traditie artistied i ca atare istoria artei este
singura filosofie posibila a istoriei, deoarece activitatea ei isi ajunge
1) Lucian Blaga, Filosofia Stilului, p. 81.
) C. DeLisle Burns, *The spiritual Power and Democracy* in The International Journal of .Ethics, Octomvrie, 1929.

www.dacoromanica.ro

126

KALOKAGATHON

Intotdeauna sie0. Istoria artei este istoria afirmaIiei 0 a muncii


umane 1).

La rndul nostru, am deosebit In limitele unei culturi naTionale tradiIia, ca formd ideald, mereu dinamic a acestei culturi
nalionale 0 ca msur a valorii specificului nalional (sau tradiIia
In genere), de tradi/ia artisticd, ce cere ca arta sociald sau na%ionald s fie rezultatul acestor dou elemente: artd 0 tradiVe. Pentru
noi, tradiOa este c( norma care domin i conduce o naliune In toate
actele sale 0 deoarece este rezultatul a c dei fuziuni misterioase a
sensibilitlii metafizice, a temperamentului biologic 0 a voinIei
nalionale, tradiIia, adicd principiul naVional In continu devenire,
este izvorul culturii nalionale 0 se statornicqte sub forma operelor
de artd, sub forma actelor de culturd i actelor politice, obiceiurilor,
credh4elor sensibilit4ii, i limbii naliunii 2).
Aa dar, tradilia tinde sd fie urmat mai mult sau mai pupn,
fdr discriminarea raliunii. Schimbrile ei sunt mai mult estetice,
deck, raponale. Obiceiurile ei sau mores au autoritate dincolo de ceca
,ce este raIional. Majoritatea obiceiurilor curente 9i a convenVilor,
dei iralionale, se pdstreaz In uz, nu numai pentruc sunt vechi 0

ca atari sunt susIinute de puterea obipuinIei, dar 0 pentruc par


frumoase.

profesorul E. S. Bogarduts In ale sale Essentials of Social Psychdogy d o list de numeroase obiceiuri 9i convenIii irqionale din
timpurile noastre, care nu rspund deci cerh4elor de adecvare, eficienVa 0 utilitate 3). Dar unele dintre ele, ca de pild purtarea bldnurilor In zilele cdlduroase de yard (de cdtre femei), sau purtarea de

gulere tari (de cdtre brbaIi) 10 au totu0 ratiunea de a fi In aazisa lor frumuse/e.

Yrjo Hirn, vorbind despre aspectul istoric 0 social al artei,


arata cum obiceiurile se menIin chiar atunci &And semnificalia lor
cade In uitare 0 cum o anumit ralionalizare a posteriori Incearc
s le justifice 4).
$tefan Neniteseu, Istoria Artei ca Filosofie a Istoriei, 3 vol., In special

vol. II, pp. 266-267 fti vol. III, p. 219 SQ.


Petru Comarnescu, Specilicul Romanesc In cultura fi arta , In Acliune
fi Rearfiune, 1930, p. 29.
E. S. Bogardus, Essentials of Social Psychology, p. 143.
1 Yrjo Him, The Origins of Art, p. 171.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALE' $1 COMPORTARII

127

Daca este adevarat ca o in aproape oricare manifastare artistica


putem ceti o poveste a trecutului 1), nu este mai putin adevarat
ca In aproape fiecare poveste sau obiceiu al trecutului putem gasi

0 un aspect estetic care sa explice In mod partial, de sigur, farrnecul 0 autoritatea pastrarii lor. Pe &and participarn la lucrarile
de monografie sociologica organizate sub conducerea profesorului

Dimitrie Gusti dela Universitatea din Bucurwi, am avut prilejul


s observam ca pentru taranul romn, a carui viata sociala era
obiectul studiilor pe teren, Intreprinse de echipele de studenti 0
specialiti, Frumosul 0 Binele sunt aproape totdeauna identificate
Cu prestigiul vechilor traditii 0 obiceiuri. Frumusetea caluzqte,
rnai mult sau mai putin prin imitatie sociala, 0 dovedete o supunere

servila fa-V de gustul stramo0lor, f-ta de autoritatea trecutului,


fail de prestigiul societatii.
Dar chiar imitatia social-rationalei, care, dupa parerea profesorului Bogardus insemneaza acceptare critica a obiceiurilor i asta
pe baza utilitatii lor 2), cuprinde multe elemente estetice. CunoWem

pe cineva care prefera sa fumeze tigari Chesterfield numai pentruca se fac pentru aceste Tigri o reclama mai artistica, prezentndu-se desene frumos colorate 0 cu subiecte distinse, in timp ce
celorlalte tigari li se fac o reclama mai comuna. Pentru el, calitatea
tigarilor Chesterfield este egala cu aceea a tigarilor Lucky Strike
sau Camel, totu0 avantajul tigrilor Chesterfield consta In aceea
ca li placeau prin reclama lor artistica. Acest exemplu este o dovada
a imitatiei social-rationale pe baza alegerii estetice.

Asemenea exemple sunt destul de numeroase 0 variaza dupa


gradul de bun gust pe care 11 are persoana respectiva. Cunoatem
pe altcineva care refuza sa mannce cremvuqti In America, ce acolo
sunt numiti o ail-1i calZi hot dogs pentruca, In mintea sa, imaginea

estetica sugerata de aceste cuvinte este mai puternica cleat


utilitatea lor culinara. In acest caz, actul este mai estetic decat
In exemplul precedent, pentruca bunul gust Invinge obinuinta.
Conduita este de astdata sanctionata 0 caluzita de desgust.
Un mare numar din actiunile noastre provin sau dintr'o aprobare
simpatetica sau din desgust.
Yrjo Hirn, The Origins of Art, p. 168.
E. S. Bogardus, op. cit., p. 142.

www.dacoromanica.ro

128

KALOKA GATHON

In acest capitol, am incercat, aqa dar, s sugerm cateva observqii referitoare la elementele estetice ale moralei 0 conduitei. Am
ales cateva aspecte mai puIin cunoscute, de0 poziIia noastr ar fi
fost poate mai relevant-a daca am fi /uat, de pilda, categorii estetice
ca cele tragice sau comice 0 le-am fi artat efectele morale. Dar
influenia morala a acestor lucruri este mai bine cunoseuta, precum
i

faptul ca arta ja uneori, in unele din speciile ei, o forma

didactica.

Scopul nostru a fost sa artam aici partea creatoare a moralei


i a conduitei, dela snobism, forma inferioara a conduitei

estetice

estetice, Oita la stil, forma cea mai inalta de moral& social-estetica.

Trebue s nu uitam ca in aceti factori elementul estetic nu este


accidental. Colectivismul Evului-Mediu a putut realiza un stil
perfect 'nu numai pentruca era social ca structurd, dar 0 pentruc
fiecare individ avea in el o puternica viata interioara. Constructorii
anonimi ai catedralelor Evului-Mediu 0-au exprimat sentimentele
religioase 0 morale in cele mai inalte forme estetice. In spiritul lor
intuiVa mistica, imaginaIia clar qi forIa spirituala au colaborat in
vederea unei perfecte expresiuni artistice. Morala 0 conduita lor
erau, de asemeni, o manifestare social-estetia, iar o Estetica sociologica la fel cu aceea a lui M. Guyau ne-ar ajuta BA intelegem mai
bine aspectul social a acestei nazuinIe colective spre frumusele,
bunatate i adevar. In concepIia artei ca sociomorf ism, poate exista
o mare parte de adevr, dar elementul esergial i scopul artei nu
pot fi, dupa cum gandesc Guyau sau Tolstoi, produsul unei emoIii
estetice cu caracter social 1), ci mai de graba expresia vieIii interioare, sub forma unor imagine clare 0 unice. Ceea ce Guyau 0
Tolstoi inIelegeau prin arta
am incercat sa dovedim nu
este nimic altceva decat manifestarea social-estetica sau stilul,
care, de0 important, nu este nici esenIialmente, nici exclusiv
estetic.

I)
Le but le plus haut de l'art est de produire une motion esthtique d'ux
caractre social a. M. Guyau, L'art au point de vue Bociologique, p. 21. Tolstoi,
el 1nsui, pare sa fi Imprumutat multe din ideile sale despre art& din aceasta
carte, dei nu o citeaza de loc In Ce este Arta?, dar citeaza alta opera a lui Guyau,
Problmes de l'Esthticue contemporaine. Parerea aceasta este expusa de Alfred
Fouille, in cartea sa La Morale, l'Art et la Religion d'aprs Guyau, p. VIII.

www.dacoromanica.ro

129

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI $1 COMPORTARII

Si apoi, stilul nu este numai intruparea sociala a catorva idealuri individuale, lunte ca norme 1). El nu este numai participarea
0 ajustarea celorlalli la modelele geniilqr, nici o relaIie vie 0 constructiva social esteticei, intre cativa conducatori 0 mulli condu0.
Stilul poate fi realizat de personalitatea ulna)* In ea insa0 0
pentru ea insa0. Ceea ce nu este uor pentru orice societate este
posibil pentru fiecare individ 0 anume de a avea stilul su propriu,
de a-0 fi creat singur un stil, sau, 0 mai bine, de a fi o personalitate
armonioascl. Acesta este suprema perfecIie la care li este dat fiecarui
individ sa ajunga: sa-0 realizeze viaIa ca o opera de arta, prin des-

voltarea calit4lor sale potenIiale 0 prin construirea sa (Se construire soi-mme, Paul Valry) ca o unitate armonioasa.
Aici se gasqte puterea metafizica de a uni Binele cu Frumosul

aproape intr'o identitate, In sufletul frumos sau personalitatea.


Astfel, am ajuns de capitolul referitor la acest subiect.

1) De pilla, realizarea Republicei platoniane ar fi putut fi o organizatie


reusita si totusi nu ar fi putut produce un stil artistic.
Plato eliminase libertatea imaginatiei din cetatea sa, pentruca nu-i placea
niciun f el de scbimbare. Iar stil insemneaza expresie continua social-estetica
si vointa de a o intrupa in forme concrete.
Plato dorea un singur stil, permanent si imuabil, ceea ce este imposibil. El
intelesese corelatia dintre idealurile estetice si morala. Damon ii spunea lui
Socrate ea 4 atunci &and modurile muzicei se schimba, se schimba si legile fundamentale ale Sta tului t., iar Socrate era de acord cu el. Plato, Repub/ic,
IV, 4P*. Aceasta idee arata ca si Plato isi dacha seama de extinderea artei in
societate sub forma de stil, si de variatia pe care o sufere fiecare societate, in
urma influentei artei. Plato nu dorea nicio schimbare in cetatea sa ideal& si, in
consecinta, era consecvent punctului sau de vedere, de a alunga varietatea
libera a imaginatie estetice.
9

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL IV

FRUMO SUL SI B INELE

Viata practica este terenul pe care se tntalnesc exptesia libera


a imaginatiei, scopul salvrii religioase, aplicarea cunoWerii teoretice i indeplinirea datoriei sociale. In vieata de toate zilele,
toate aceste idealuri i teluri se impletesc, dar depinde de individ
ca aceasta fuziune sa fie armonioasa i ierarhic. Individul este
msura propriilor sale I eluri i mijloace, iar inteligenta i intuitia
sa le pot distinge i evalua la justa lor Insemnatate.
De fapt, inteligenta este calitatea d:scriminatoare O. f. n-drt in
fiinta noastra 1). Sau, cum spune Jacques Maritain, este ((capacitatea de a sesiza universalul, de a deosebi esenta lucrurilor, de a
urma cu docilitate intorsaturile i fat mecele (dlicatesses) realului 2).

Dar pin folosirea la maximum a tuturor a cestor InsuOri, personalitatea omeneasca 10 realizeaza astfel nu numai actiunile praee Faptul de a trcli este in el insusi bun si pleicut... Dar acela care vede percepe cd vede ; iar acela care aude percepe cii aude ; f i acela care merge percepe cd

merge... (alci) este ceva in noi care percepe propria noastrit actiune, asifel cd
noi putem simti cei simiim si putem cunoaste di cunoastem. Dar a simti cci sinifins
eau cunoaftem este a simti al existeim, deoarece existenta inseamnd a simti f i a
cunoafte.... lar a simli ell' trifiefti este un lucru pia cut in sine, viata fiind bund,
dela sine, iar a simli prezenta in noi twine a ceca ce-i dela sine bun este (cu adevdrat) pleicut. Prin urmare, laptul de a triii este vrednic mai ales pentru oatnenii
buni, pentru ei eTistenla fiind band f i plcicutd, ceici pleicerea ei o capcitel din constiinta lduntricii a ceca ce este bun in sine (Aristoteles, Etica NicomacheanA,

Cartea IX, Cap. IX, 1170 b).


In ajar de anticiparea cartezianii a argumentului prin care existen (a se invedereazei din cugetare f i percepfie pasa jul acesta aristotelian are f i insemndlatea
de a invedera bucuria ce o produce constiinia Binelui in noi insine, prin f nsdfi
cortftiin(a a existam f i activiim. Euforia aceasta are deopotrivii o naturei esteticd,
precum si intelectualci, dacei addncim temeinic implicaiile gdndirii aristoteliene.

Jacques Maritain, Trois Reformatiurs, p. 6.


9.

www.dacoromanica.ro

132

KALOKAGATHON

tice, conditionate de existema fenomenal, dar, mai mult cleat


atat, si misiunea sa metafizica, misiunea sa spiritual.
Inteun om complet, frumosul si binele nu pot tr.-di separat. Un
om rational trebue sa perceapa i sa imagineze, pentruca realitatea
se prezinta ca o imagine cu diverse grade de claritate i, deoarece
claritatea este o calitate pozitiva, cu diferite grade de perfectie.
Aat din punct de vedere metafizic, ct i din punct de vedere
practic, Binele se desvaluie Frumosului In diverse feluri. SA procedm la examinarea lor.
VIATA MORALA. CA TRAIRE CONgIENTA.
A IMAGINATIEI
Tati oamenii, ea artisti, au o inteligenp a particularului, adica

a imaginatiei individuale, In diferite grade. Aceia care ajung la


perfectia artistica, sau la aceea liber expresie interioara a impresiilor lor pot patrunde mai profund In domeniul relatiilor
care se ocupa cu universalul. Friederich von Schiller a sustinut
teza ea stadiul estetic este singura trecere posibila, dela stadiul
natural sau instinctiv la cel rational. Cu alte cuvinte, imaginaria
estetica, fiind Iiica
ridic pe om la spiritualitate, pentrued aceasta fa'cultate a imaginapei este, ea Insasi, spirituala
nu materiala. Omul estetic nu mai este un barbar, a sa dar, ci o
fiinta nobila. Activitatea artistica educa sensibilitatea noastra si
o face cu adevarat libera. Arta geniului amelioreaza societatea.
Trete cti epoca ta spunea Friederich von Schiller, dar nu fii
creatia ei; munceste pentru contemporanii tai, dar fa pentru ei
ceca ce au nevoie, si nu ceea ce ei laud& 1). Aceasta pentru simplul
motiv c rariunea i imaginatia sunt facultati autonome si ea atare

nu pot fi dirijate de viata social si practica. Suntern creatia unei


Realitari ultime, si nu aceea a semenilor nostri, cu care comunicara
si schimbam idei. Punnd in jurul lor u forme mari, nobile i ingenioase cu alte cuvinte, opere de arta, le putem trezi potentialul
estetic, dar nu li-1 putem creea. Este tocmai ceea ce sugereaza
pentru a ridica omul dela stadiul de barbarie la acela de
rationalism nobil. Ne putem cultiva gustul, numai pentruca poFriederich von Schiller, Letters upon the Aesthetic Education of Man
scrisoatea IX.

www.dacoromanica.ro

FRUMOSUL SI BINELE

I33

sedgm gust, ca un atribut natural. 4 Ego sau persoana se manifest& ea ins6-0, pentru sine ins0 0 1). Schimbarea prin educaTie
este posibila numai pentruca exist o realitate permanent: personalitatea, far4 de care nu este posibil4 nicio relalie.

Deci, actul estetic, dup cum am vzut, este atotcuprinzkor


0 astfel intreaga lume se inftipaz4 spiritului individual, ca o imagine. Aceast imagine este personala, pentrucA fiecare individ sau
monada i0 are perspectiva sa proprie. Ra/iunea, pe de ala parte,
nu este personal4 ; ea este universal 0 social, creatoare de relmii.,
RaIiunea ne poate indica Binele att pentru noi ct i pentru
ceilal/i.

Inteun sens, raVunea este absolut. Ea exprim ceea ce ar


trebui s fie. RaPunea se bizuie pe comprehensiunea imaginilor,
nu numai pe aprehensiunea lor. Raviunea relateaz6 0 universalizeaz4 particularul, in timp ce actul estetic este, prin natura lui,
particular 0 10 ajunge sie-0. Dnduli seam4 de aceast4 distinc/ic,
Friederich von Schiller, recunoscAnd autonomia amandorora, ra/iune 0 imaginalie, nu le confund, ci doar crede c actul estetic
implica 0 actul etic.
4 Nu exist aka cale s4" faci o fiinV rezonabil4 dinteun om sensual, deck fcndu-1 s fie, in primul rnd, estetic 2).

Aceast pozi/ie este foarte plauzibil. Imagina/ia conduce la


ra/iune, iar Frumuse/ea la Buntate. De fapt, Bunatatea confine
In sfera sa Frumuse/ea, care este expresia ciar 0 plcut a vie/fib
sub forma imaginilor intuitive.
Swedenb rg a cucerit adevarul prin imagina/ie, tot att de
mult ca 0 Beethoven sau Bach, Rembrandt sau Phidias, Homer
sau Walter Pater.
Imagina/ia este via/4, in timp ce ra/iunea 0 alegerea sa morala nu sunt nimic altceva deck conftiinfa de a tr'di viala. Via/a
moral este re-examinarea vigii ca imaginalie. In consecin/A, suntem de acord in parte cu Warner Fite e morala este trdirea
con.ytientd a pie ta 3, 0 nu numai o conduit6 ra/ional4 fa/4' de ceilal/i,
sub cfilauzirea imperativului categoric. Acela gfinditor desvolt4
Ibid., scrisoarea XI.
Ibid., scrioarea XXIII.
*) Warner Fite, Moral Philosophy, p. 3.

www.dacoromanica.ro

KALOKAGATHON

134

mai departe punctul de vedere ea, de fapt, 4 motivul moralei nu


este de a judeca, ci de a intelege . Pentruca # tout comprendre est
tout pardonner 1).
Aceasta disociere intre morala rational& i morala, ap cum o
inteleg Fite i altii, ne duce la cateva deosebiri importante, care
ne vor lamuri mai bine afirmatiile.

IMAGINATIA IN CONFLICT CU MORAVURILE

1 NU CU BINELE ETIC
Morala obinuita, de care am vorbit in ultimul capitol, poate fi
cateodata in conflict cu arta. Obiceiurile, fie ele economice sau morale, au tendinta de a se fixa. Ele devin habitudini. W. G. Sumner
a subliniat ca modalitatile de comportare obteti (folkways) aunt
incontiente i variaza incet. Mores sau obiceiurile sunt o cal de a
face lucrurile obinuite in societate, pentru a satisface nevoile i
dorintele omenwi, impreuna cu credinta, notiunile, codurile i

standardurile unui bun trai, inerente acestor di, avand o legaturfi


genetica cu. ele 2).

Imaginatia estetica fiind libera ii schimba sau desvolt&


starile ei mai repede decat institutiile fixe din mediul social. Arta,
obiectivare a imaginatiei libere, este intotdeauna nona, pentruc&
este o activitate creatoare. Ca atare, ea nu-i bazata pe imitatia obiceiurilor i nu recunoate caracterul de lege al moravurilor.
De aici, conflictul dintre obiceiurile stabilite, conveniente, maniere, care uneori contin, dupa cum am aratat, multe elemente estetice i noile forme artistice.
Geniile au suferit mai intotdeauna din cauza rigidittii moramrilor. Ele vad mai departe decal contemporanii lor i de aceea
Bunt desconsiderate de catre contemporani. Activitatea geniului nu
este anormala, dar ea anticipeaz, prin originalitatea-i exemplarcl,
idealurile societatii. # Creatiile sale , spune Kant, # trebue sa fie
modele, adica exemplare ; i, in consecinta, ele trebue sa rezulte nu
din imitaIie, ci s& serveasca drept model sau regula de judecat&
pentru ceilalti 3).
1) Ibid., p. 190.
9 W. G. Sumner, Folkways, p. 59.
9 Kant, Critique of Judgment, p. 189.

www.dacoromanica.ro

FRUMOSUL SI BINELE

135

Pentruc, uneori, artivtii sunt in conflict cu rigiditatea moralei


obivnuite, ei refuz sa admit& ea arta poate avea vreo rela/ie cu
morala. Umanitatea lor trgte vi nzuevte spre ceva mai bun, care
pentru societatea contemporan nu apare totdeauna astfel, ci cateodata drept ceva mai rail. i totuvi societVle traiesc vi sunt simboli-

zate prin activitatea geniului. Dupa ce a omorit pe Socrate vi pe


Isus sau l-a alungat pe Lao-Te vi nesocotit pe Plato, societatea
le-a preamrit invIaturile.
Destinul geniului, in care natura ivi gasevte expresia pe o scar
monumentala 1), este mai totdeauna tragic.
FRUMOSUL CONDUCND LA BINE

Daca prin moral inIelegem calauzirea voinIei prin ra/iune,


iar, de alt parte, o inIelegere a vieIii, nu putem inltura concluzia

ca Frum sul este

parte din Bine, partea lui dinamic

vi

constructiv. RaIiunea singur nu poate face nimic. Friederich von


Schiller a inIeles ciar aceasta, urmand vi desvoltnd ideile maestrului sail Kant. Acesta vazuse, de asemeni, ca o Frumosul este simbolul Binelui moral vi ca numai, sub acest aspect... del% placere,

cerand incuviinIarea tuturor celorlalte elemente. Prin aceasta,


spiritul devine convtient de o anumita innobilare a ridicarii deasupra
simplei sensibilitli faI de plcerile primite prin simpiri 2).
Dela Kant v'i Schiller relinem, ava dar, ca imaginatia esteticil
purifica. fi elibereazii spiritul pentru actul etic. Devi mores, ca norme
stabile sociale, vi arta, ca noutate, pot fi in conflict imagina/ia
estetica (sau Frumuselea) vi realizarea-de-sine (sau Buntatea
etic) totuvi conlucreaza 3).
2) Gabriel Sailles, In lucrarea sa Le gnie dans l'Art are o parere similara
punctului nostru de vedere metafizic, referitor la arta, ca o continuare a naturii.
Pentru el, geniul reprezinta trecerea continua' dela spirit la natura si dela natura
la spirit. s Gebiul este uniunea Insasi si munca simpatica a acestor dou moduri
de actiune, a uneia si aceleiavi forte, care se numeste, dupa punctul de vedere
din care o priNim, natura sau gandire s. Essai sur Le Gnie dans l'Art, p. 306.
2) Kant, Critique of Judgment, pp. 250, 251. Totusi, Kant nu poate sprijini
cu tarie pozitia noastra, deoarece, pentru el, 1ntre frumos si bine exista o dierenta de calitate. Primul place fara concept, In timp ce ultimul consta din Wailzirea vointei, prin conceptele ratiunii.
6) Ni se pare ciudat cd filosofi cdutiitori de sinteze finale ca Hegel old In monad luptil, iar in arid acord sau armonie. Desigur, monda Inseamnii f i luptii

www.dacoromanica.ro

136

KAL OKA GATH ON

In totalitatea ei, este o armonie, In care daca tm sa


gasira echilibrul, totul nazue0e perfecIia. ImuginaIia duce spre
aceast perfec%ie pentruc este expresia liber i universal a naturii noastre metafizice 1). Para sa preconizara doctrine ca Pancalismul lui James Mark Baldwin, pentru care realul se savarp0e
Entre voinfa liberd gi pasiune, intre spirit gi trup, intre cuget f i naturci aga cum
crede Hegel, dar morala superioard poate fi i armonie, nu numai cdutaul, dar gi
realizatd in dilerite trepte. De asemenea, arta este acordul acestor elemente in conflict, acordul realizat, dar ictrag nu
lama*. e Binele este acordul cautat ; Frumosul este armonia realizatd. Problema artei este d,eci distinctd de problema moralii i susfine Hegel. De sigur, sunt distincte, dar nu pen:rued una ar fi caracterizatii prin lupta, iar cealalld prin acord sau armonie. .111orala nu e necesar tupid,
ci poate insemna intelegere, armonie, inseninare, construire-de-sine. Arta gi months
se adreseazii unor scopuri di /ente qi intrebuinfrazd mijloace di/ente, una sing&

mtintul etic, cealaltd simiclmntul Frumosului dar drumurile lor nu sunt paralele, ci se Entretaie qi coincid in bund parte. Aceasta ne preocupd mereu pe noi:
fn ce mdsurii eticul qi esteticul sunt nu numai solidare, dar chiar coincid saa mdcar
se intretaie.
Dacci cu tistul :sau contemplatorul nu are congtiinfa nu numai cd ascultd, de
gu,stul estetic gi de imperativul de a crea extern sau intern, dar cd, proceddnd
el indeplinegte gi un act clic, manilestarea lui va fi minord fi mai pieritoare deccit
altfel. De asemenea, omul moral care nu are congtiinfa frumusefii experientei sale
sau care nu-pi satisface, odatii cu sim(dmcintul rafional al datoriei, qi sensibilitatea
sau imaginatia lui, ne apare dep &tat de perfecfia ndzuit.
A spune cd uncle opere de arid au un elect salutar asupra sulletelor, aga cum
recunoagte Hegel, este prea puOn. Nu numai efectul mari/or opere de artii poate fi
salutar, dar tristigi existenta lor, mnsi prezenta lor.
Catharsisul aristotelian inseamnii, de fapt, recunoagterea acestui elect salutar,

conceput de Aristoteles pentru a salva arta dela condamnarea dictard de Plato


In Republica sa. (Vd. D. M. Pippidi, Introducerg la traducerea Poeticii). Catarsisal este una din solutille pe care marile spirite le-au dat pentru a apcira aria fa(d
de moraligtii puritani, aga cum era uneori austerul, dar gi inspiratul at& de sensibil Plato.
1)
Acest admirabil, acest nemuritor instinct a/ Frumosului ne face s socotirn
pilmdntul qi spectacolele lui ca o mifire (un apercu), ca o corespondenp a Cerului.
Nepotolita sete de tot ce este dincolo gi care Ennegureazci viata este cea mai vie do-

vadd a nemuririi noastre. Prin poesie gi peste poezie, prin musicd fi peste ea,
i ccind un poem ales
ademenegte lacrimile in marginea ochilor, aceste lacrimi nu sunt dovada unui
sulletul intrezdregte splendorile dincardtul 'mormdntului.

exces de bucurie, ci mai curdnd miirturia unei melancolii tul burate, a unei postuldri
a nervilor, a unei naturi exilatd in imperlectiune gi care ar don i
insugeascd

imediat, chiar pe acest parniint, raiul revelat. Astfel, principiul poesiei este, pur
qi simplu, aspirafia clitre o frumusefe superioarcl, iar manifestarea acestui principiu sdliigluegte intr'un entusiazrn, o rdpire a sufletului, entusiazm, cu totul neo-

www.dacoromanica.ro

FRUMOSUL $1 BINELE

137

prin implinirea 0 imbucurarea Frumosului 0 care gasWe <( in contempla0a estetica organul cuprinderii realului, in forma sa completa,
sintetica i, In anumite sensuri, absoluti 1), nu putem nega
validitatea paniala a unei astfel de poziIii. Ni se pare adevarat i

am susIinut ea realitatea este capabila de o organizare. perfecta


in expresia-i estetica. Dar aceasta cuprindere a vieIii este tot atat
de important ca i inIelegerea ei, cad adevarul nu poate fi inIeles
niunai in mod mistic 0 imaginativ. Binele nu poate insemna
numai bucuria existentei, dar fi geisirea unui sens rational qi a unei
obligatii in aprecierile noastre. Frumos a 0 Bin ,le sunt strAns

legate In viaIa practica, iar, din punct de vedere metafizic ele se


pot identifica In Realitatea ultima, care este unitatea, dar funcTiunile 9i natura lor nu sunt identice intru at intre ele este o diferenIa de calitate. Cum am mai spus, con0iinIa cosmica trebue cantata prin simtire, intuilie 0 gAndire.
Dac este astfel, Etica i Estetica nu sunt identice, de0 colaboreaza totdeauna in viaIa practica, iar In anumite cazuri se contopesc. Procesul estetic, ca infrumuseTare constructiva a vieIii inseamna, in Implinirea lui, Binele. ConcepTia greaca i uneori
romana a vieIii, ca tehnica artistica pentru ajungerea la supremul
Bine, poate fi un punct relevant in aceasta identificare 2).
tdrnat de pasiune, care este befia inimii, f i de adevar, care este hrana raliunii s.
Baudelaire, cf. notei lui Th. Gautier.
Este cert cd Baudelaire vede aici o prelungire in Binele metal izic f i etic a Frumosului, asemuindu-le sau chiar contopindu-le.
Tot dela Baudelaire se cade sd refinem chipul in care el interpreteazd urttul
pi rdul vietii En opera de aril., neadmirdnd cd arlistul le poate inliifipa decdt cu
frumuselea f i binele, caracteristice experienfri estet ice. E vorba de t Vera pour le
portrait d'Honor Dawnier :
Mais l'nergie avec laquelle

Il peint le Mal et sa squelle


Prouve la beauth de son coeur.

Le rire, hlas! de la gaith


N'este que la douloureuse charge ;

Le sien rayonne, franc et large,


Comme un signe de boni!
J. M. Baldwin, Genetic Theory of Reality, p. 302.
In lucrarea Cycles of taste, Frank P. Chambers accentuiaza ic rezistenta
morala fata de rtele frumoase to, In Grecia, dar nu d destultt atentie celuilalt

www.dacoromanica.ro

138

KALOKA GAT HON

Dar aici intalnim una di tre cele mai mari dificult4i ale problemei. Daca Frumosul este prielnic Binelui, nu implica oare aceasta o subordonare a faptului estetic far de faptul etic? Nu apare,
Cu alte cuvinte, Frumosul, ca o functie a Binelui i deci ca lipsit
de autonomie?

inversand chestiunea, nu reiese ca daca o actiune morala


devine frumoasa (cum erau actiunile moralei greceti) autonomia
Binelui dispare? 1).
aspect, privitor la elementul estetic al moralei grecesti. Callos nu este, In mod
necesar, ceea ce noi numim azi frumusete, totusi Callos sau to Caton india,
dup cum sustine R. G. Collingwood, obiectul dorintii, ceea ce este dorit sau
bun (R. G. Collingwood, 4 Plato's Philosophy of Art , In Mind, 1925, p. 165)
Credem c Inteadevar Kaloltagathos este o dubla calificare, dualitate trite
singur existent.
1) o Putirtra de determinare esteticd nu are limite, cad. unegte Wald realitatea e,

observii Fr. von Schiller (Scrisoarea XX/), dar cu condifia de a da vicip a tot
ceea ce este intern fi a da o forma' la tot ce e extern, intrunind frumusefea gratioascl
(ce se adreseazd simfurilor) cu cea energicii (ce se adreseazd ra(iunii).
Nu suntem aici departe de virtutea f i infelepciunea in sens socratic, ceici dupd
cum ne aratei fi Xenofon (Memorabilia) Socrates cugeta cd o agiunile f i bate formete activadtii virtuoase sunt frumoase f i bune e, virtutea liind 4 frumoascl
blind in acelagi amp*.
Credem cd, in ciuda idealismului fi rationalismului socratic c platonian, Grecii
vedeau virtutea fi eelelalte calitizli morale intrupate t oameni, deci nu nurnai
le judecau in abstract, dar gi le vedeau ca imagini concrete. cum erau sau nu realizate de diferifi semeni ai lor.
De aici, probabil, consid,erarea deopotrivei esteticd ei elicit' a actelor morale gi
invers
considerarea died a actelor estetice, ceea ce nu era deci o conjuzie, ci a
continua' intrepiltrundere a rafiunii gi sensibiliteifii, a ideii e imaginii, a geindului

gi a intuifiei.
Exprioldndu-se fried poetic, prin imagini, comparafii c meta/ore, filosofi ca
Plato gi istorici ca Xenolon sunt departe de a fi conjuzi, ci intrdnd mai addnc in
realitate, aga cum infra' i poetul, coreldnd atdtea elemente, aflau esente c calitti
care scapd gdndirii des-estetizate.

Imaginea nu este decdt o forma' magicei a principiului identitatii observa'


Pierre Guguen (citat de I. Biberi, In 4 Poesia, rnod de existenfii e, Revista Fundatiilor Regale, Martie 1945), observaie plin3 de semnificatie. Kalokagathon
este o astlel de idee, care e, totodatit, gi imagine sinteticd, relevcind magic o identitale sau milcar o eorelafie ce fungioneazd addncind adeveirul, iar nu intunecdndu-1
.Relevanta acestei idei gi imagini ne conduce inset la reideicinile metafizice ale
chiar datlei purcede din reatitatea imediat e palidd a aparentelor. Dim%

intr'adevdr unegte toatii realitatea, atunci e pad* de determinare esteticei nu are


limitee.

www.dacoromanica.ro

PRUMOSUL SI BINELE

r39

0 atare dificultate nu poate fi soluVonata fara consideraIii


metafizice. Daca raIiunea ar fi fost o funcIie inexistent-a a spiritului nostru, am fi putut lesne nega diferema dintre o opera* de arta
0 obiceiuri, sau dintre Estetica pura 0 Etica pull.
Daca viata noastra nu ar avea o misiune sacra 0 o obligaVe
morala, am putea spune: Estetica este Etica (9i vice versa) sau
tot atat de bine ca 9i imaginaiia este RaIiune (0 vice-versa). Daca
al. fi cu putinr sa negam partea transcendenta faIa de imanerta
n oastra .0 s spunem ea toate propoziIiile logice sunt imagini sau
picturi ale realitlii, am putea spune, In acest caz: tot ceea ce cunoa9tem este imagina 9i modelul realitaIii, a9a cum credem noi ca este.

Aceasta este, de fapt, pozitia lui Ludwig Wittgenstein, logician


simbolic, pentru care 4 Etica 0 Estetica sunt una intru cat toate
propoziIiile au o valoare egala, iar e sensul lumii trebue sa se afle
In gall de lume . In lume, spune logicianul, nu exista valoare i
4t totul este a9a cum este 9i se intmpla a9a cum se intampla *. De9i
lash' loe 9i misticismului (e simIamal tul lumii, ca un intreg limitat,
este simpmantul mistic 0) evita , cu prudenra, posibilitatea de a transcende limitele acestei lumi. e Misticismul consta' nu in cam e lumea,
ci di ea este *. e Nicht wie die Welt ist, ist das Mystische, sondern

dass sie ist ). El neaga eficacitatea voinIii, ca 9i nexul cauzal in


Logic. Intr'o astfel de lume in care faptele se intampla a9a cum se
intampla, 0 nu pot fi mnuite, ci numai constatate prin limbaj,
care spune numai ceea ce spune (e tot ceea ce poate fi spus, poate fi
spus ciar ) 1), noi suntem in stare sa intelegem lesne a suntem
marginiIi doar la aprehensiunea faptelor sau evenimentelor 0 nu
la determinarea lor cauzard prin alegere libera 0 realizare-de-sine.
Intr'o astfel de lume Estetica 0 Etica pot fi una, din moment ce
amndoua sunt naturale. 9i inevitabile.
Dar precum am 0 aratat, lumea este un intreg armonios, in
care nu imaginam numai, dar 0 acIionam 9i cunoa9tem. RaIiunea
orndue9te cunoa9terea 9i ne arata cum sa acIionam faVa de noi
9i faIa de semenii no9tri. RaIiunea aduce obligqii, care pot fi universalizate pentru acOunea nostra. Chiar alegerile voinTei noastre
trebue sa fie conduse de ra/iune, 9i nu numai de habitudini 0 in1) Ludwig Wittgenstein, Tractalus Logico-Philosophicus,
79, 183 sq.

www.dacoromanica.ro

pp. 31, 41, 0,

140

ICALOKA GATHON

stincte. Astfel rariunea distrug- sau armueste libertatea pull a


Rariunea este prezenta In toate marile noastre acriuni
concrete, fie ele imaginarie obiectivata, cum ar fi de Oda operile
de arta, sau desavArsire-de-sine morala.

Pe de alta parte, imaginaria este elementul material si creator


al oricarei acriuni i cunoasteri. Acesta este punctul in care credem
ca eFrumosul ajuta direct Binelui. SA intram mai adnc in cercetarea acestei teme.
REALIZAREA-DE-SINE, CA IMAGINATIE OBIECTIVATA.
SAU ARTA

Am desvoltat punctul de vedere ea imaginaria este libera


ca atare este prezenta in intreaga noastra viara 1). Este intuirie
manifestata in forma unei imagini continue. In imaginarie,
binele raul intra tot atat de mult ca in viara, pentruca imaginaria
este, intr'un sens, aprehensiunea sau cuprinderea viei in clare
imagini-expresie. Conceptele rariunii pot intra si ele in revarsarea
imaginariei, dar funcriunile lor devin ipso facto estetice sau expresii.
Le vedem ca imagini ; le vedem imediat i liber. Imaginaria inrelege

imediat tot ceea ce este viu i semnificaria ei nu-i nimic altceva


decat expresia clara a acestor aprehensiuni. Precum Narcis, vazfindu-se pe suprafara clara a apei, iubi o speranra lipsita de substanrialitate :

Dumque sitim sedare cupit, sitis altera crevit


Dumque bibit, visae correptus imagine formae
Spem sine corpore amat, corpus putat esse, quod
umbra est 2).

si nu putea gasi totusi esenra contemplariei sale:


Et placet et video, sed quod videoque placetque
Non tamen invenio... 3).
Imagina(ia este liber i dinamicd, spre deosebire de perceplia care imobilizeazd. Libertatea i asigurd imaginafiei claritatea i extensiunea, unind sen,sibil
fntreaga reatitate i releviind-o expresiv. Intreaga realitate ia forma n imaginalia
noastrd, iar experienia esteticcl constitue expresia creatoare a misiunii metaf izice
a natura noastre : creativitatea.
Ovidiu, Metamorphoses, III, 415 sq.
2) Ibid., 445, 446.

www.dacoromanica.ro

FRUMOSUL SI BINELE

tot astfel ne vedem i noi

in imaginaIia noastra

141

buni yi rai,

marinimoyi i mcschini, frumoyi yi ura% aya cum suntem, in intu4ia

noastra launtrica yi in viziunea noastra. Pentru noi, imaginea


noastre este clara i real, ha chiar viaIa noastra are o calitate pe
care destinul lui Narcis nu o avea. Noi nu suntem condamnaIi ca el
si se non noverit , ci suntem liberi sa ne cunoaytem i sa ne rea-

lizm. Narcis a dat de limitele existemei intealtfel deat noi. Povestea fiului lui Cephisos i al Liriopei exprima de fapt ceea
ce ar fi omul fra puterea
posibilitatea unei aqiuni libere,
fara putinTa alegerii in concreto. Binele existentei ne cere ceva mai
mult: voina formativa de a ne realiza in aqiune, in trairea printre
ceilaii semeni i condiIii. Ea ne cere o armonie concret. Astfel,
suntem obiigai sa aqionam cu noi i cu ceilaii. Realizarea de sine
devine, in acest caz, o obligaIie universala. Creafla cea mai esergiald
pe care o are de Endeplinit omul este de a se realiza pe sine. A se constru

pe sine insufi este o opera de arta cel puIin tot atat de insemnata,
ca once alta crea Ve in b onz, marmora sau coloare. Desigur, este o
construe-0e sui generis, pentruca eul este aici yi creator yi mediu.
Misiunea de a ne construi pe noi inyine este concentrarea imagina iei

noastre in cadrele fiinei noastre. Ea este calauzit de ratiune


condiiionata de imprejurari ct i obiectivarea actului estetic in
oricare alt material concret. Dar este, totdeodata, un act estetic
intim decAt creearea operei de arta, realizarea-de-sine fiind
mai degraba un act interior cleat exterior, in timp ce construirea
unei sculpturi este mai mult activitate exterioara.
Desigur, realizarea-de-sine nu este un act estetic pur, fiind o
exprimare calauzit de raIiune ; o relevanta imagineexpresie, selecIionata yi desvoltata in termeni concreIi. Pe aceasta cale yi numai
pe aceasta tale, expresii ca o suflet frumos sau o personalitate
frumoasa pot avea o semnificalie definita, caci, intr'o persoana
realizata, totul este armonios, ciar i omplet ca inteo opera de arta.
Realizarea-de-sine este tot atilt de mult f apt etic cdt fi /apt estetic.

Din punct de vedere al imaginqiei pure, ea este, desigur, o derivaIie, ca oricare opera de art obiectivata. Din punct de vedere
al raIiunii, este o concepIie in care imaginele sunt echilibrate
stabilizate. Realizarea-de-sine este o statornicire concretd a imaginelor

armonizate de ratiune. RaIiunea alege din imaginaIie ceea ce este


mai relevant pentru sensu-i moral, iar perfecIia se formeaza

www.dacoromanica.ro

142

KALOKAGATHON

launtric in aceasta opera de arta, ce este eul realizat. Realizareade-sine este o inveigie umana, pentruca fo1ose0e libertatea deseoperirii. 10 este, deasemeni, din punct de vedere imanent scop
sie-0. Are toate caracterele imaginaliei, dar limitan
libel t tea
Ea se extinde in timp i spaIiu ca i dansul, care este muzica
volum 1).

Credem ca aceasta conceppe privitoare la contribtgia estetica


In realizarea eului poate fi intemeiata, pornind dela Plato i Aristoteles, care par a concepe viaIa ca un proces artistic. De fapt, viaIa
este tot eat de mult arta, ca i tiin. Viata se exprima' prin

monade sau indivizi. Ace0ia se desavArpsc prin art, adica prin


aqiune concreta', i cuno0int, adica prin raIiune. Arta este mai
individuala, in timp ce cuno0inta sau tiina sunt mai mult exterioar e.
Filosofia i tiinele ei au recunoscut-o. Hugo Munsterberg are,

poate, dreptate and spune ca tiiiga este conexare, in timp ce fruFaptul esenfial al moralitafii este eel Binele nu se realizeaza friteurc singur
act sau inteo singura japid, ci intr'o fiinlii ; cii Binele nu este o atitudine cazualii,
ci un stil de victfci sau o comportare permanent& o experienta continua, o equafie
pergonalc7 fi lcluntrica, deci mai mull chiar deceit o metoda sau o arta. Binele, in
realizarea noastrcl dice, este o opera a construirii-de-sine, o neincetata implinire

prin intenii, atitudini fi lapte bane, care, in alara de electul lor extern, ne des&

fi ne incheagit personalitatea.
Om un nu este acela care are numai motive fi intenfii bane, nici acela care
nu pa'catuefte niciodatcl, ci acela care-fi lace un (el din Bine fi se construefte necurmat pentru Bine, ajungcind ca viafa lui sa insemne o proporfie covargitor superioara a Binelui jap de ra'ul pe care fiecare 11 savarfefte macar involuntar. Morala e o devenire fi o lupta, ca fi viafa noastrit. E o activitate de liece moment, dar
cu conftiinfa intregirii sau construirii
noastre.
Pe de all parte, nici atitudinea esteticci nu este numai contemplativa, pasivii,
receptiva', ci f i activa', de vreme ce ne modified viafa f i ne lace creatori. Artistul
pi spectatorul (spectatorul mai mull sau mai pufin critic) ifi insufefte punctul de
vedere al Creatorului, uitand cci este ,la reindul lui, o creafie fi, cu anumite libertali, urmeazci un destin.
Deosebirea mire creafia esteticc7 propriu-zisa fi creafia-de-sine eticit (sau construirea-de-sine) consta' in aceea cc's' pe cdnd in prima uitm ca suntem creali fi
deci ne punem in situalia Creatorului Absolut (cel putin edad cream o opera de
arta sau ne identificam cu ea), in cealaltii, defi ne con,struim pe noi tnfine, nu
vargesc

uitm niciodatcl cd suntem crea fi, pastrcind umilinfa pi dragostea Ma' de Supremul

Creator, ale carui indicafii le urmam, ale carat: semnificafii le realizatn, realizcindu-ne.

www.dacoromanica.ro

FRUMOSUL *I BINELE

143

rnuselea este izoldre sau ca obiectul tiinVi ne duce departe de


obiectul real, dandu-ne doar adevrul sail 1).
i totu0, in. limitele inse0 ale personalitlii, izolarea 0 conexiunea conlucreaz, ca 0 iniagina0a i ra0unea inteo opera de arta.
Personalitatea este singura. entitate capabil de exceleno armonioasa. Dup cum spune profesorul R. T. Flewelling o insemnatatea

unui spirit neegoist, pentru personalitate st In implinirea privilegiata a unitlii interioare 0 a detaOrii 2). In aceea0 carte, mai
gsim o alta concemie revelatoare a personalit0i, ca unitatea in
varietate a forIelor In conflict. o Miezul implinirii st , spune pro-

fesorul Flewelling, o in acel fel de rugaciune, care unifica toate


visele i dorin%ele i puterile de auto-expresie a omului, toate aspira-Oile morale i spirituale, in direc0a aceluia0 scop mare i nobil 3).

Ca atare, personalitatea, care este sufletul realizndu-0 misiunea-i


metafizic, nu este o un egoism metafizic , pentrucd personalitatea
insemneazd armonizarea elementelor vie0i i nu ceva arbitrar

sau anarhic. E drept, individualismul ar putea duce la anarhie,


precum colectivismul (sau un sentiment social exagerat) ar putea
duce la o societate de personalita0 inexistente sau de individualit-0
goale, care nu exista prin ele in.01e, ci prin ceilalii 4).

Dar metafizica monadic i personalist nu poate fi invinuita


de implica0i anarhice, deoarece ra0unea este nexul universal dintre

spirite. Personalismul este cel mai armonios sistem, tocmai din


aceast cauza. Personalitatea este o cel mai complet auto-control,
In interesul celui mai inalt scop Cu putin0 5). Ea concepe entit-01e

metafizice ca simple unit0 capabile de perfec0e, i realizandu-se


9 Hugo Munsterberg, The Principles of Art Education.
9 Ralph Tyler Flewelling, Creative Personality, pp. 287 sq.
1 Ibid., p. 281.
4) Realizarea-de-sine se inliiptueste in cornunitate. Aici, individul precum

se exprima F. H. Bradley

este a Entruparea frumusefii, buneitalii f i adeva4

rum: a adevcirului. pentrucit el corespunde ca concepfia lui universala ; a fru-.


musefii, pentrucii el o realizeaza intr'o singura forma /a{(1 de simfuri sau imaginalie ; a bun:Can-0i, pentrucii voinfa lui exprima si este poinfa universalului 1).
(Ethical Studies, p. 185. Vd. Petra Comarnescu 4 Etica Realizarii-de-Sines
Expunere, interpretare si incercare de intregire a teoriei morale a lui F. H.
Bradley In Arhiva pentru Stiinfa si Reforma Sociala, Anul XIV, II, 1936,

pp. 602 sq.


9 R. T. Flewelling, Creative Personality, p. 285.

www.dacoromanica.ro

144

KALOKAGATRON

In libertatea de a descoperi ceea ce este esenIial si universal in natura

lor. In termeni figuraIi, am putea vorbi de perfecIia unei societ4i,


dar din punct de vedere metafizic aceasta nu ar insemna nimio
mai mult decat perfecIia membrilor reali care compun aceast
societate. Tot profesorul Flewelling sugereaz c progresul social
poate fi considerat ca rezultnd, in primul rnd, nu din schimbarea
mediului inconjurAtor, sau al imprejurrilor sociale, ci mai inainte
de toate, din constituirea personalitlii 1).
In consecinO, socotim ca aceia care cred ca moraba depse0e
pe individ i ne Indeamn la ceea ce ar trebui s facem chiar In desa-.
vantajul nostrw se Inpl. Dac moral insemneaz altceva cleat
realizare-de-sine, potrivit raIiunii i imagina/iei, prima sugernd
sensul moral sau datoria, iar a doua aduand claritatea i armonia,
atunci ea nu mai este morald. De aceea, moravurile 9i obiceiurile
iraTionale nu sunt, prin ele inse0, etice 2).
Ibid., p. 297.
0 pozitie apropiata de cea a lucritrii de /ad are profesorul dela Universitatea Princeton, Warner Fite, autorul ceirtii Moral Philosophy: The Critical
View of Life (edi(ia englezit purtdnd titlul An Adventure in Moral Philosophy,
ed. Methuen, London). Critiaind o seam's' din non-sensurile moralei filoso/ice
fi moralei carente, alirmeind o tipic americand bucucie de a trcli fi a Entelege viata,

Warner Fite reactioneazd Empotriva Empartirii spiritului pe compartimente sau


In forme separate, ironizdnd moda sau mania a caracteristic latines de a sili spiritul ed tresiasces sau numai estetic, sau numai logic, sau numai economicefte sau
numai etic. Reactiunea Empotriva acestei mutiliri devine din ce In ce mai sustinutd, date% ca reinstaurarea conceptiei humaniste fi cu idealul omului Entreg
fi armonios.
Fite revendial prezenta caliteitii morale In orice mifcare a spiritului, s moralitatea cuprinzdnd tot ceca ce este Ensemnat En caracterul uman fi In personal tate.

Ldrgind considerabil cdmpul etic, afa cum fi noi El lrgim prin corelatia ca
celelalte valori, dar firefte En alt cadru fi cu alte proced,ee, legate de idealismul grec
fi modern fi de humanismul kalokagathonic, elemente fundamentale In conceptia

noastrd fi care lipsesc din critica lisi Fite, acest /iloso/ american delinefte moralitatea ca trdirea conftientii a viefii (self-conscious living of life), recunoscdnd
variabilitatea idealurilor morale potrivit conditiilor de viald fi Endeletnicirilor
fiecirui individ, dar urmdrind peste tot atitudinea died.
V iata orneneascd este suma tuturor valorilor, iar local
este peste
tot, atribuind moralei un aspect generic, afa cum procedeazd Croce ca estetica,
afezdnd-o ca bazd a oricdrei experiente consiente. Moralitatea, inteligenta, frumusetea stint expresii ale yielii qi aceste valori au fi la Fite panda comune fi
chiar contopiri. Nu-i adevdrat cd moralitatea este t pur obiectives* iar frumu-

www.dacoromanica.ro

FR1JMOSUL

DINELE

145

Adevrata moral 4si are rdcinile raIionale si metafizice


personalitate. Ea nu poate recomanda niciodat ceva in desavantajul personal, cci chiar jertfa de sine este pentru o personalitate
real, nu un desavantagiu, ci o fericire. Raliunea i imagin4a dau
pur subiectivd a. Nu-i adevdrat cci rnoralitatea este obligatie absolutii, iar
frumusetea doar alegere. In lumea morald sau in lumea frumuseta, once alegere

setea

implicit o obligatie, iar fiecare obligatie se Enterneiazd pe o alegere*. De asemenea,

frumusetea fi virtutea (moralci) nu pot rdnidne separate in decursul experientii


reilexive fi a gustului re flexiy. Parafrazdnd conceptia lui Royce privind experimentul gAndirii, Fite sustine qi cerceteazd experimentul
Acceptdnd pe Croce intr'unele privinti esentiale, Il dezaprobd atunci cdnd el
socotegle arta ca irelevantd pentru moralitate. a Separa tia frumuseta de virtute
(virtutea morald n. r.) este inspirata' mai ales de teama acelei conceptii autoritare a moralitlitii, ce deline,ste virtutea ca purtare dreaptcl gi stabilegte ca juncitune
a eticii aceea de 4 a invdta* (adicei a da precepte morale n. r.).. . Dar nici f uricDaccl nici /unctiunea
liunea ilosof lei morale nu este aceea de 4 a Erwla

artistului nu este de a tuvata pe altii, ea este ca sigurantd aceea de a exprima.


data' el nu exprima' lectii morale, atunci el exprand impresii, conceptii, aprecieri ale vietii, exprimcind astlel ceea ce este, in cel mai semnilicativ mod, moral.
Dater filosofia morald este studiul vieta, atunci cred cd trebue sit" gdsim in arid gi
literatures*, fi ca at& mai 'impede in poesie gi epic, laboratorul experimental cel
mai important. Pentru mine, studiul scopurilor qi motivelor criticei literare relevei,
rnai adecvat decdt cele mai multe din tratatele etice, logica distinctivd ql motivul
lumii o morale*.

Bucuria vielii sau bucuria de viatii este un element esential al moralei, Fite
fiind de acord In aceastd privinfei -ca George Santa yana.
In privinta relatalor dintre frumusete qi adevarul logicei, Warner Fite, care,

dupd cum am vcizut, ardnduegte ca gi Croce imaginatia la baza experienta,


considerd experienta adeveirului a fi experienta unei imaginatii satis *aid critic *.

Aici, In privinta corelatiei estetico-logicd se apropie Warner Fite de conceptia


greaccl a vietii, iar nu in relatiile estetico-etice. r A cred,e cd moralitatea este inteligenp inseamna a sugera, totodatd, viziunea greceascit a Pieta. Grecii concepeau
moralttatea mai curdnd in termenii o binelui a dealt in ceca ce este drept, qi astfel
ca alegare deccit ca obligatie autoritarii. Toatd f ilosof ia mora Id greceascit este accen-

tuates. .. in doctrina lui Socrate cd virtutea este cunoagtere a.


Ce departe suntem ccind Ii citim pe Santa yana sau Warner Fite de analiza a compartimentald a gi seacd a tui Charles Lalo, din L'Art et la Morale, model
de cercetare nerelevantd, socotind confuzie acolo unde este izvor de intensitate vital('

qi cunoagtere creatoare, urmrind doar du.gmdraile gi deosebirile dintre valori fi


ajungcind la pigrerea : a paralelism, dar nu interferentd pi nici mdcar convergentd
aceasta este poate norma artei gi a moralei, aga cum este hard indoiald qi aceea a
gtiintei gi a religieia. Nu ne mirci cd un astfel de autor neinspirat qi lipsit de orice
subtilitate 4i va insugi parerea izolat ql faisd a arheologului Donna, care micforeazcl noble (ea artei greceiti.

www.dacoromanica.ro

KALOKAGATHON

146

nastere idealurilor morale, ce trebuesc aplicate In aqiunile noastre.


Etica are si un sens transcendent si o utilizare transcendent, dar

sensul ei transcendent este religia. Imaginalia, pe de alt parte,


are un sens transcendent, dar nu i o utilizare transcendenta. Cand
transcendem via a, printr'un sacrificiu cerut de raTiunea noastr,
indeplinim In primul rand un act religios. Sacrificiul lui Iisus, dei
sublim, adic frumos prin victoria sa asupra materiei fenomenale
drept, adica dirijat de ordinea ra-Ounii, este, In primul rand, un
fapt religios, Intru cat scopul i-a fost salvarea
pentru o
vrednica via-Va vesnica.

In aspectul imanent al existen0i, imaginaTia decurge continuu


si este uneori plina de iubire. Nefericitul Narcis, lipsit de puterea
ra-Ounii si a actiunii libere, deoarece fusese condamnat de zei, dorea
mai mult decat pe sine sal.' pastreze imaginea-i frumoasa pe care
o iubise atat de mult:
Hic, qui diligitur, vellem diuturnior esset ;
Nunc duo concordes anima moriemur in una 1).
Imaginalia are, prin insasi func-pa ei, tendinIa de a crea lucruri
imbucuratoare sau pesim:ste, care tind spre permanenIa. Raiiunea

da acestei conditii doar un singur sens, sensul justqii. Ea face


imaginaIia, cum ar spune Longfellow s fie <( mereu dornica de a
Implini ceea ce-i just .

Via-0 practica distinge autonomia imaginaiei

i a

ra-Ounii,

ImpreiTandu-le i fcandu-le sa conlucreze. Omul estetic este un


om moral, atunci &hid acceptdnd lumea afa cum este 'in imagina(ia
lui,Encearcei se fie o unitate finalei armonioasii , In varietatea sa.

de a crea o personalitate frumoas, eliberata de exagerare si incongrui i, contradictii si nesinceritap, i este idealul.
In cadrul
sau al existentei fenomenale, omul estetic este

un om moral, dac e luat drept un creator constient de sine. Dar


omul estetic trebue sa iubeasc viata, si pentruc idealul sau este
de a-si realiza In primul rand via-0 individuala, ca o unitate armonioasa, el este interesat de aceasta viata i II displace moartea,
deoarece ea Insemneaza distrugerea strdaniei de a fi o forma vie
de arta. i totusi, Iisus, Socrates, Epictet, Huss si atatia
luptatori sau oameni credinciosi nu s'au temut si nu se
1) Ovid, Metamosphoses, III, 472, 473.

www.dacoromanica.ro

FRUMOSUL $1 BINELE

147

tem de moarte. De aceea suntem siliti s recunowem ea, in anumite


cazuri, identificarea concreta' a imaginaIiei 0 raIiunii inteo personalitate frumoasa 0 buna, trebue sa se rezolve in favoarea raTiunii
0 a datoriei. B ncle supratemporal nu mai este similar cu idealul
estetic al personalitalii armonioase.
Acest fel de Etic este Religia, care este atat supra-estetic, cat
0 supra-etic. Scopul ei este eternitatea sau B nele absolut.

Dar sub specie aeternitatis B nele este Dumnezeu 0 toate deosebirile par sa fie absorbite In puternica Sa radian-O. In convcinIA,
numai In cadrul personalitaIii fenomenale, frumusetea este sau
devine identica cu bunatatea. Realizarea-de-sine, in aceasta lume,
poate lua forma imaginaliei obiectivate, sau cu alte cuvinte, a artei.
In afara eului, 11 gsim pe Dumnezeu, in a crui cetate pierdem
probabil toat aceasta forIa creatoare ce o avem. In lume, gasim,
pe de alt parte, obiceiuri sociale, cu care putem fi uneori in conflict.

In aspectul mrunt al personalitalii, Frumuse-pa 0 BunbAatea se


identifica'. Acesta este sensul artei, care-i produsul rafiunii i al
imaginaliei, sau al Binelui i al Frumosului.
<( L'art, mes enfants, est d'gtre absolument soi-m8me .
Putem incheia, spunand ea realizarea-de-sine este un act moral,
constnd din infrumusetarea eului, potripit poteNialiteitilor seidite de
cdtre Dumnezeu in natura lui Dumnezeu fiind, ipso facto, imanent
9i transcendent in aceast lume. Raul este nereu0ta sau neglijenIa

de a ne realiza eul. Este numai un principiu de contradicIie al


Binelui, sau o libertate gre0t utilizata. Limitarea de sine a lui Dum-

nezeu, In interesul creaturilor sale, a druit lumea cu libertatea,


pe care avem datoria s o desvoltam. Raul nu-i nimic altceva deck
nevrednicia de a desvolta sensul armonios al libertillii. In acest sens,
raul i uritul se pot identifica.

CATEVA LIMPEZIRI FILOSOFICE REFE MTOARE LA


MORALA Flit1MOASA. CU REFERINTA SPECIALA.
LA SHAFT E SBU hY

Pentru a accentua conceinia unei morale frumoase (in aspectul


imanent al eului), pot fi utile cateva exemplificri i preri autorizaie.

Conceptul unei morale frumoase 0 a sufletului frumos apare


bite() analiza relevanta a romanului Fraii Karamazofi de Dosto10*

www.dacoromanica.ro

48

KALOKAGATHON

evsky, analiz facuta de Sergius Hessen Intr'un studiu numit a Tragedia Binelui in 4 Fratii Karamazoff 1). Karamazoff-tatal nu are
4e loe sentimente morale. El traqte aproape animalic. Dimitri, fiul
cel mare, este, dimpotriva, capabil i de vieaTa morala 0 de animalitate. El oscileaza intre idealurile cele mai inalte 0 depravatia oca
mai josnica, iar In conduita sa Binele are o imediatitate elementara.
Al doilea fiu e inzestrat Cu morala rationala. Hessen 11 identifica pe
el i purtatea sa cu aceea a unui erou kantian, ascultand de imperativul categoric. Dar o Binele ca iubire este intruchipat in fiul cel
mic, Aliop, care iubwe liber t pentru nimic *, cum spune Gru9enka. El este activ 0 contemplativ, in acela timp. Sergius Hessen
spune ca Alioa poseda o idealul sufletului frumos *, ap cum 11 inTelesese Friederich von Schiller.

Dragostea lui unifica inclinalia naturala cu datoria ra/ionala.


t In fiecare virtute a lui Aliop, se poate vedea un moment estetic
(t In jener schenkenden Tugend von Alioscha sieht man ein gleichsam aesthetisches Moment enthalten ). Lumea este acceptata aici
in FiinIa ei, binecuvantata ca o creqie a lui Dumnezeu 0 fiecare
sens al acestei lumi
poate fi Inteles numai ca Iubire. Binele, dupa
i
autorul acestui studiu, ja la Alioa forma iubirii active. Pentru
Alioa, raul nu este altceva deck indolenta inimii `(Traegheit).
-Dostoewsky concepe aceasta indolenta drept un pacat capital, fiind
astfel de acord cu tradi%ia ,cretina.
Ideea frumuse%ii morale este mult desvoltata 0 la ganditori ca
Shaftesbury, Hutcheson sau la poqi, ca discipolul lui Shaftesbury,

poetul Pope care spunea:


Intreaga natura nu-i deck art.& necunoscuta /ie ;
Once ansa-i cale, pe care n'o poli vedea ;
Orice discordie, armonie Inca neinTeleasa ;

Once rau parlial, bine universal 2).


In eseurile lui Shaftesbury, frumuselea morala sau morala frumoasa este conceputa, ca 0 In scrierile grecwi, drept o armonie
in caractere fi ac(iuni.
In Etica lui Shaftesbury, realizarea morala de sine este cea mai
inalt pera estetica. Omul este propriul sail arhitect. Cea mai Malta
Sergius Hessen, s Die Tragoedie des Guten in i Brueder Karamazoff s,
jn Der Russische Gedanke, I, 1, 1929.
Pope, Essay on Man, Ep. I, 289, 292.

www.dacoromanica.ro

FRUMOSUL SI BINELE

149

ordine a frumusetii este t ordinea frumusetii care nu formeaza doar


ceea ce numim simple forme, dar chiar formele care ele insu0 formeaza, caci noi in0ne suntem arhitectii harnici In aceasta privinta
putem da forma trupurilor fara viata, le putem modela cu mainile
noastre. Dar ceea ce modeleaza spiritele 2nei contine in sine toate
frumusetile modelate de aceste spirite 9i este, in consecint, principiul i izvorul oricarei frumuseti 1).
Shaftesbury pare sa priveasca lumea sub specie pulehri. El con-

cepe lumea ca o seara ascendenta de humus*, dela

formele

moarte , Oda la Creatorul lor, in care toate lucrurile sunt Unul.


Totul este armonie sau proportie i singura deosebire dintre bunatatea morala i bunatatea estetica pare a fi ea prima este calitatea
obiectelor, in timp ce a doua este calitatea caracterelor. Dar, deoarece ambele sunt partile unei aceleia0 realitati metafizice i cum
Shaftesbury are o conceptie unitar i sistematica a ei, putem lesne
intelege de ce totul trebue sa fie bun i frumos. Shaftesbury este
un ganditor foarte consecvent: deoarece totul are o singura origine,
pe Dumnezeu, totul trebue s fie ca El 0 cum lumea este un tot
armonios, fiecare parte fie ea forma moarta sau spirit uman sau
numai trup umantrebue sa fie armonioasa. Procesul lumii este tot
atat de bun i de frumos, cum este i originea ei. Frumusetea virtutii este proportia justa dintre partile i actiunile sale. Bunavointa, Entuziasmul, Dragostea, Admiratia, totul pare sa faca
parte din virtute 2). A inf rumuseta este Frumosul adeveirat. Arta este
ceca ce infrumuseteaza 3). In consecint, virtutea este arta de a

frumuseta eul. Aceasta arta, care aduce eului satisfactii, este buna-

tatea. Intr'un astfel de proces, este implicata ratiunea i R chiar


acel care respinge aceasta parte de cugetare sau deliberare, o face
dinteo anumita ratiune 0 din persuasiune 4). Dar t nimic nu mica

mima mai mult decat ceca ce vine din ea Ensafi 0 din propria-i
natura, ca, de Oda, frumusetea sentimentelor, gratia actiunilqr,
tipul caracterelor i proportiile ci trail turile

umane 5).

Shaftesbury, Characteristicks, vol. II, The Moralists s, p. 197.


Ibid., p. '191.

8) Ibid., pp. 194-195.


4) Ibid., p. 226.
') Shaftesbury's Characteristicks, vol. I, s Eseu despre libertatea inteligentii qi a humorului s, '1743, p. 122. Toate italicele sunt in textul citat.

www.dacoromanica.ro

150

KALOKAGATHON

Pentru a-I inTelege pe Shaftesbury, trebue sa vezi lumea ca un


proces artistic, emannd dela un Artist Suprem. In acest proces,
totul este ce este 0 cuprinderea-i naturala este frumuseica. Morala
este aproape sinonima cu aprehensiunea sau cuprinderea estetica,
pentruca morala nu insemneaza lupta intre forIe opuse, ci descope.-

rirea 0 invemia fiber& a ceea ce este. Prin simpla contemplatie,


bunul gust indeplinwe o aqiune, atat moi6ala c't 0 estetica. Toate
faptele sunt, daca 11 InTelegem bine pe Shaftesbury, evenimente
care caut o integrare armonioasa in tot. Filosofia, inteo astfel de
viziune, nu-i nimic altceva deck studiul fericirii 1). Fiecare din
noi filosofeaza 2).

Valoarea lucrarilor lui Right Honorable Anthony, Earl of


Shaftesbury nu consta pentru noi, in primul rand, nici din faptul
ca teoria sa etica poate fi tradusa intr'una estetica, dupa cum sugereaza 9i Thomas Fowler, nici pentruca el a fost, in unele privinIe,
predecesorul lui Diderot sau Lessing 3), ci consta In optimismul sau
metafizic perfect consistent, optimism cu care Leibniz Insu0 era de
acord 4).

Hutcheson a distrus economia acestui optimism, distingand intre


sensul moral 0 sensul frumuse(ii. Shaftesbury nu le separa. Ambele

sunt unul 0 acela sens, aplicat insa la obiecte diferite. Ambele


sunt imediate 0 se gasesc In natura omului. Aqiunile sunt bune sau
rele, dupa sensul moral, pe care-I poseda individul. Acest sens moral
este similar gustului artistic. Ambele sunt inascute, iar sancOunee
lor este fericirea.
Dar aceasta morald binevoitoare mai are Inca o sanc/iune, mai
definitiva: credinIa In Dumnezeu. c PerfecIia i culmea virtqii
trebue sa apaqina credinIei intr'un Dumnezeu 5). Ca 0 In sistemul
lui Leibniz, iubirea de Dumnezeu este elevalia moral-a a indivizilor.
Leibniz el 2nsu0 vede in Dumnezeu pe Constructor cat i pe Dcltdtorul de Legi. Ordinea naturii ti poarta legile 6), ca i in viziunea lui
9 Op. cit., vol. II, t Moralistii s, p. 222.
3) Thomas Fowler, Shaftesbury and Hutcheson, p. 126.
Benjamin Rand, Introduction to Shaftesbury's Second Characters, p. 22.
Fowler, op. cit., pp. 57, 137.
1 Shaftesbury, Characteristicks, vol. I, t An Inquiry concerning Virtue and
Merit *, p. 61.
6) Leibniz, Monadology, p. 87 i 89.

www.dacoromanica.ro

FRUMOSUL SI BINELE

151

Shaftesbury. Armonia consta din faptul ca lucrurile pro greseaza


dela sine, de-a-lungul cailor naturale, catre grarie 1).
In consecinIa ,din punct de vedere imanent, morala i arta sunt
una. Din punct de Vedere al perspectivei transcendentale, morala
este mai mult decat activitate estetica, i anume este credinIa
Aici sta izvorul obligaTici morale, ca i cel al tuturor valorificarilor pozitive (prin gandire sau aqiune).
ViaIa imanenta este o continua experienIa, realizata in limitele raIiunii active i ale imaginalie.. Solidaritatea valorilor se releya
In acriunea practica. Realizarea eului nu este nici act estetic per
(am vazut ea actul estetic'este imaginea expresiv interioara, a impresiilor noastre) i nici act raIional pur (am vazut ca raIiunea singura nu poate indeplini nimio). Realizarea eului este o aqiune sintetica in care intra toate facultalile noastre: imaginaria concreta,
rariunea practica, voinra final. Vedem Binele, credem in valoarea-i
practica, Il dorim. Morala -este arta infrumuseVrii existenIei,
potrivit sensului nostru inascut de armonie, calauzit de obligaIia
morala, sadit in noi de &are Realitatea
Vorbind de analogia lui Shaftesbury intre Arta i Moral, FrumuseIe 9i Virtute, Thomas Fowler declara aceasta analogie...
mi se pare prea rafinata pentru a fi de mare folos in cercetarea
etica 2). Nu suntem de acord cu aceasta observaIie. Nimic nu-i
prea rafinat pentru omenire, i chiar daca ar fi, nu este in acest caz
un eec al moral4tilor i nu a naturii noastre ? 3)
Ibid., 88.
Fowler, op. cit., p. 94.
In.semnatatea lui Anthony Ashley Cooper, al treilea duce of Shaftesbury,
este departe de a fi indeajuns cunoscutd, mai ales la noi. Numerofi gdnditori
poefi ca Leibniz, Kant, Voltaire, Diderot, Leasing, Mendelsohn, Wieland, Herder
au lost inspira fi de acest neo-platonician, care aduce inceputului veacului al
XVIII-lea mesajul helenismului fi dumnezeescul culi al Frumuselii.
Citind pe Shaftesbury ai aceiagi impresia, ca la Plato, uneori, cd The musetea este cams tainic, prin care poti participa la Binds suprem, cd frumusefea
este o foriii ce te indreaptd spre adeviir, conjerind un complex entusiasm tn tap
vielii fi a realitlii ultime. Entusiasmul apare ca dragoste de frumusefe si ca activitate esteticd.

La jet de interesant, dar mai puf in personal, este urmaful fri apdreitorul lui

Shaftesbury, Francis Hutcheson, al dirui tratat Inquiry concerning Beauty,


Order, Harmony, and Design (1725) precede tratatul Printelui Andri (1741)

www.dacoromanica.ro

152

KALOKAGATHON

Credem c aprecierea estetia a lumii conduce la o vieala demna,


plina de bucurie i activitate. A recunonte frumuse/ea lumii, in
imaginalia pura, ca in imaginalia obiectivata este cel mai bun
remediu impotriva scepticismului i a inactivitaIii. Frumuseiea
cheama i contemplaIia noastra i acTiunea noastra. Aspectul concret al infrumuseteirii este meralitatea adevarat etica (0 pu
Astfel, imaginele clare ale idealismului nu mai sunt simple
elemente statice gi negative, ci sunt pozitive i constructive. Estetica pura implic Etica. Morala este construire. Moralitatea nu este
numai legis1aie negativa, cum pare sa creada subtilul filosof
literat Santayana. De0 de acord c judecalile estetice i morale
trebuesc clasate impreuna, spre deosebire de judecalile intelectuale deoarece primele dou'a sunt judeali de valoare, pe and
cele din urma sunt numai judecaIi de fapt, George Santayana pune,
totuO, In contrast valorile niorale i cele estetice, Land distincTia
timp ce judecaiile estetice sunt, In primul and, pozitive,

fi pe Alexandru Baumgarten (1750) fi care sustine cd noi suntem fnzestrati cu


un simt anumit, prin care percepem frumusetea, armonia fi proportia ; sant
reflex fi lifuntric sau s o putere pasivd de a recepta ideile frumuseta dela toate
obiectele in care este Uniformitate in Varietate
Hutcheson mai mentioneazii, anticipdnd estetica modernii, cif diformitatea
este numai absenta Frumusetii sau delicienpi in frumusetea afteptatii in once
specie o. Noi posedclm a o putere naturalci sau simtdyndntul fruniusetii In obiecte,
antecedeAt oridirui obiceiu, oricdrei educatii sau pude s.

In Essay on the Human Nature and Conduct of the Pasions, Hutcheson


enutradra simturile oinului, mentiontind s simtul jrumuseta s, simtul public sau
sensus communis s, prin care suntem determinati a fi incdntati de fericirea celorlalti fi suinjeniti de nenorocirile lor (elemente de sociologie, deci) fi simtul moral

sau simpl moral al frumusetii in actiuni sau afecfii, prin care percepern virtulea sau viciul En noi infine fi la alta o, in fine simtul onoarei, simtul ridicolutui,
etc. .Enumdrarea este desigur nesistematidi fi insulicient analiticii, dar cuprinde
mutate care lipsesc celor riguros sistematici.
Dacd Hutcheson e de acord cu Locke in privinta repudierii ideilor fruaiscute
in schimb, nu e de aceiati pclrere cu el cdnd ajirm eel noi posedcim ideia

personate, de-a-dreptul din conftanta.


Cercetarea mai atentd decdt am putut-o noi intreprinde aici a tilosoliei lui
Shaftesbury fi Hutcheson creatorii Esteticii moderne fi pe temei neo-platonian ar putea aduce noui luniini in privinta relatalor dintre valori.
secolului al XVIII-lea, cu exceptia lui Hume, ad fost deosebit de interesati In
problemele morale, dar putini au lost mai aproape de frumusetea creatoare de
Bine ca acestia.

www.dacoromanica.ro

FRIJMOSUL $1 BINELE

153

adica percemii ale binelui, judecalile morale sunt, in primul rand


fundamental negative, sau pereeplii ale'raului 1).
Morala este ceea ce oamenii pot realiza. Este libertatea de a
descoperi, cu ajutorul
ceea ce putem indeplini ca 0 construe-

a ceea ce dorim sa Indeplinim. Binele este atributul lumii


ca intreg; este chiar calitatea Constructorului 0 a Datatorului de
legi ale naturii. Dar, in limitele puterilor umane, Binele este
art.; sensul moral este infrumuseIarea existemei; gustul este calitatea innAscuta de a distinge imediat ceca ce are valoare i ceea ce

nu are.
Vieata are misiune formativa. Noi dam forma la ceea ce este
exterior 0 exprimam ceea ce este interior. Instinctul de formare
este moral i estetic. Ilabdarea istoriei 9i recunowerea radaeinilor
metafizice ale naturii noastre sunt cei mai buni sfetnici, pentru susTinerea acestuh punct de vedere, care acord vieii omeneti acelea0 atribute de perfecIie, ca 9i operei de arta.

Iar Arta, pe cand plasmuete forme noua de frumusele,


De9teapta noui idei, ce inainteaza spiritul
In viao Raiunii catre inlelepciunea lui Dumnezeu 2).
Sfantul, eroul, filosoful, artistul,' omul de tiinia sunt pllde de
inalta realizare. Ei sunt rezultatul procesului de creaTie, care este
inIelege, Intrebuinfandu-i
viaIa. O societate care-i apreciaza
ca modele, este o societate eivilizata. (Clive Bell vorbete de individualismul grec, care 9tia sa aprecieze pe omul inteligent, bate
lume de colectivism oriental 3).
G. Santayana, The Sense of Beauty, p. 23. Dezacordul nostru fall de
George Santayana priveste mai mult unele principii filosofice fundamentale
deck rezultatele valoroasei sale ^ugetari i exceptionalelor sale intuitii. De
fapt, lucrarea lui Santayana ne-a fost de mare kilos pentru punctul nostru de
vedere, deoarece arta este, pentru d-sa, un mod de viata pozitiv i esential.
Astfel, de pilda, G. Santayana concepe bunul gust ca t o buna posesiune,
crede ch o imaginatie civilizata trebue
prietenul omului Intreg
leag lumea t sa o slujeasca *. (Vd. The Life of Reason, Vol. IV, Reason in
Art, p. 207). Imaginaria slujeste lumea, deoarece * arta.., este cel mai bun
instrument al fericirii.... (I In arta, mai direct deck in oricare din celelalte
gaseste imediat
activitati, expresia-de-sine omeneasca este cumulativa
rasplata s (ibid., p. 229).
Robert Brjdges, The Testament of Beauty, cartea II, 846-849.
Clive Bell, Civilization, p. 106.

www.dacoromanica.ro

154

KALOKAGA.THON

Cercetarea noastr se poate ispravi daca desvoltam cele doufi


implica/ii ale concemiei noastre estetico-etice despre lume. Acestea

vor forma obiectul urmtorului 9i ultimului capitol. Ele sunt de


mare importanId, deoarece, daca' socotim viaia noastr ca o opera
de arta realizabila va trebui s'a' explicAm cum se poate ea indeplini
9i and putem vorbi cu adevrat de o realizare-de-sine.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL V

IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI SI TEORIA VALORILOR


Am definit mai inainte Binele, ca fiind once calitate sau condiIie
care este apreciata 0 de care ne bucurm in mod imediat. Frumosul

am argumentat este un aspect al Binelui. Ceca ce incercam .sa


traducem in activitate concreta este satisfacIia sau placerea spirituala, pe care o avem in actul pur al imaginaliei. Situalia este
similara i pentru Adevar Adevarul este o certitudine logica, pe
care incercam sa o traducem in activitate concreta', adica incercam
s lucram cu ea sau s o aplicam particularului. In consecima,
voinIa este tot atat de important in Estetica practica, precum i in
Logica practica. Voin%a colaboreaza atat cu imaginaia, cat i Cu
raIiunea. VoinIa este subordonata spiritului, iar selec/iile ei constituesc aspectul concret al realitaIii. Once fel de construcIie este
estetica pentruca urmeaza facultatea imaginaliei, a card activitate
continua este aceea de a crea noui imagini i percepIii. A fi insemneaza a fi imaginat i perceput. Once fel de gand, anterior acestei
construqii, este pur logic. Realitatea concreta este locul unde se
intalnesc gandirea i imaginalia (imaginaIia libera' sau estetica
imaginalia perceptiva.), cu ajutorul voin%ei. Frumosul i Adevarul
sunt in consecima, izvoare ale Binelui activ din existeno noastra.
Etica este, prin excelen/a, Binele numai pentruca activitatea sa
consta inteo dreapta aqiune de cooperare a raIiunii, imaginaVei
voinIei.

Aqiunea, dupa cum o caracterizeaza Blondel, este principiul


sintetic al realitalii, sau expresia sintetica a realitaIii prin viao
care oglindesc in ele intregul univers. Aqiunea premonadelor
zinta (Iota aspecte de egala importanf. Unul este motivarea sa
interioara, care este etic, prin excelenTa ; celalalt este realizarea sa,

www.dacoromanica.ro

156

KALOKAGATHON

care este estetic prin excelen/. Primul este voin/a earmuita de


ra/iune; celalalt este construe/ia sa imaginativa. Once element din
via/a, a9a dar, fie el cunwinf, arta, manic& sau atitudini morale,
este frumos, &And se desvolta armonios 0 ciar. Pe de alta parte,
once element din via/a este bun din punct de vedere etic, cand
conduce spre acest proces armonios.
Din punct de vedere metafizic, valorile vie/ii nu pot fi separate,
deoarece sunt aspectele esemiale ale fiecarei creaturi. De asemenea

nu pot fi separate In aspectul practic al vie/ii, intru at fiecare


ac/iune poate fi in ace1a0 timp, frumoasa, buna i adevarata. Via/a

0 expresia-i cea mai inalt, personalitatea, aduna laolalta atatea


elemente. Imaginqia, ca pur act estetic, nu se intereseaza de implica/iile morale ale expresiilor ei libere. De asemeni, nici cunowerea
,nu se intereseaza, in ceea ce incl id sau exclude, de ceea ce este
bine sau ru. $i, totu0, amandoua sunt bune, deoarece conduc spre
armonie i adevar, and sunt obiectivate In ac/iunea 0 contempla/ia
oamenilor.

Daca puterea omului ar

fi nelimitata, probabil

el nu

ar avea nevoie de sens moral. Libera aprehensiune a frumuse/ii,


sau forma expresiei-imagina estetica 0 cunoaterea de sine, sub

forma reqiunii i a judeca/ii, ar fi atributele sale, 0 ca atare


bune, deoarece ele i-ar permite sa se bucure 0 sa se aprecieze
pe sine.
Dar deoarece omul 10 are destinul de a se realiza in limitare i
constrangere de sine 0 deoarece el are de impar/it cu ceilal/i, nu
cantitativ, ci calitativ, adica sintetic 0 prin intensitate Bunatatea realitapi, el trebue s se construiasca astfel incat sa se realizeze cat mai bine. Acesta este motivul pentru care exista realizarea
etica ; pentruca omul este fiu i frate, 0 nu o entitate complet

independenta. $i acesta este motivul pentru care realizarea sa


etica este obliga Ve data universului ski pentru a se desvoita
armonios.

Suntem in totul de acord cu profesorul Ralph Tyler Flewelling,


atunci and el concepe obliga/ia morala astfel: 1. descoperirea socratica: daca omul privew adanc in sufletul sail, el va sim/i instinctiv
ceca ce este bine 0 ceea ce este rau )>, sau corwiima morala ; 2. con-

tiin/a ca o inima universului este morala, prielnica drepta/ii ,


ceca ce inseamna c exista un Dumnezeu 0 de aceea aceasta

www.dacoromanica.ro

IDEALTJL ESTETIC AL ARMONIEI SI TEORIA VALORILOR

157

ton0iin0 moral-a din om este universala ; 3. 0 iubirea de aproape


ca de tine-ins4 >>. Formula profesorului Flewelling este sal-

varea morala a lumii weapta adevarat proporlionata iubire


fa0 de Dumnezeu, de eu i de om 1). In aceasta formula,
aqiunea morela este luata atat in sens etic cat i in sens estetic.
In om, Binele sau totalitatea valorilor trebue s fie estetic
propollionat.

De fapt, fiecare mare misiune a omului solicita participarea


intregii noastre personalit4i. In cadrul personalitaiii, valorile trebue sa conlucreze unitar, deoarece eul nu se poate realiza, prin catiguri fragmentare. Gnditori spirituali0i ca Maurice Blondel ne-au
prevenit in privin0 primejdiei unilateralitaIii. Nimio nu este mai
periculos (in problemele morale) , spune Blondel, decat deducVile logice, ideile clare i distincte, simplificarea dusa la extrem.
CredinIele vitale ale omului sunt rezultatele unor continue dibuiri,
nenumarate experimente 0, daca putem spune, al unei stabilizari
treptate in propria-i via-0 spirituala. Aceste procese conTin mai mult

In;elepciune 0 introspeqie, decat sistemul unui geniu stralucit sau


decat gandirea adnca a unei intregi academii >> 2). i aceasta este

adevrat 0 pentru activitatea independenta a imaginaliei ca 0


pentru morala insa0.
Adevrul, Binele 9i Frumosul 10 primesc adevarata lor valoare
definitiva in valorificarea numita realizare-de-sine. In aqiunea pers'a spus adesea
sonal putem gasi echilibrul, pentruca echilibrul
nu este nimio deck o ac(iune armonioasei. tiinIe ea Logica, Etica 0

Estetica, pot afirma 0 asuma, din motive metodologice, i pe cale


analitica, autonomia acestor valori 3). Dar intr'o incercare metafizica, aa cum este aceasta, care, in cea de a doua parte, se silete
s arate cum poate fi o existenIa frumoas 0 dreapta in care valo-

rile sa coopereze eat mai strans 0 mai intim avem de urmat


conexiunile dintre valori, mai mult de( at diferenIele dintre ele.
') Ralph Tyler Flewelling, The Relativity of Moral Obligation , In The
Personalist, Aprilie 1931.
9 M. Blonde], L'Action, p. 283.
3) Am subliniat la inceputul lucrArii noastre exagerArile celor cari diao

ciazA valorile de vieatA astfel hick vieata apare lipsit de armouie vi ca


scenA de forte In lupt. Vezi pp. 1 vi urrn.

www.dacoromanica.ro

I.58

KALaKAGATHON

CATEVA OBSERVATII REFER TOARE LA


TEORIA VALOAILOR
Tratand despre natura frumuse/ii, nu am vorbit aproape de loc
despre placerea sau bucuria ce o produce; 0 aceasta pentru simplul motiv ca inso/irea hedonica, de0 important, nu este un eleMent constitutiv al frumuse/ii, ci deriv din ea. Plcerea este prezent in fiecare straduima izbutit a noastr, iar durerea se afl
in fiecare straduinrd neizbutit. Plcerea poate fi gsita si in imagina/ie, i in cugetare, 0 In arta, 0 in munc.
Am evitat, de asemeni, cu grije, de a defini valoarea Frumosului,
In termenii sim/irii sau chiar ai dorinIii, intru cat aceste elemente
nu sunt caracteristice pentru valoarea estetica, ci pentru toate valorile, sau mai bine zis, ele sunt radacinile psihologice din care activitatea uman i0 trage practica de a valorifica. Ehrenfels a definit
valoarea in sens de dorini (u valoarea unui lucru este susceptibilitatea de a fi dorit ) iar Meinong incerand s vad ce anume
are prioritate: sim/irea, adic sensa/iile interioare actual experimenta te, sau dorin/a ajunge la concluzia ea valoarea nu poate fi
definit prin dorima, ci mai de graba prin sim/ire. Meinong deosebeste intre valorificare 0 valoare, argumentand ca imediat ce se
dobandeste valoarea intrinsec, dorinla face loc sim/irii 1).
Teoria noastra asupra Frumosului, cerand o continua activitate
de exprimare a impresiilor sub forma de imagini, nu intmpina
astfel de dificultali, deoarece imagina/ia este o activitate libera',
permanenta si mereu spirituala, in care subiectul nu este niciodata
despr/it de obiectul sal', adica spiritul nu este niciodat despar/it
de imaginele sale interioare. i chiar and este vorba de obiectivarea
imaginilor noastre, selec/ia sau alegerea elementelor care trebuesc
concretizate posed obiectul poten/ial, astfel ca descriind partea
afectiv a acestui proces, nu-i aducem o adevarata explica/ie. Ra/iunea alege din imaginele exprimate pe acelea care sunt mai relevante prin dlaritatea i distinc/ia lor. Claritatea este un motiv pozitiv 0 constructiv pentru obiectivarea estetica. Valoarea ei nu poate
consta numai in sim/irea starnita de aceste imagini, nici numai in
1) Howard O. Eaton, The Austrian Philosophy ol Values, pp. 96 sq., 107,
181 sq., 202.

www.dacoromanica.ro

IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI SI TEORIA VALORILOR

159

dorinIa unei imagini concretizate, de0 nu se poate tagdui ea amndoud, i simIirea i dorinta, intr n acest proces.
Ni se pare c valoarea inseamna mai mult satisfacga functiitor
noastre constitutive, oricare ar fi ele. In acest sens,
Binelui,

ca fiind once calitate sau condiIie de care ne bucuram i pe carg


o apreciem imediat, ni se pare adevratO. Valoarea este legatO de
libertatea descoperirii, adic de putinIa de creatie i cunowere.
Aceast desvoltare reu0ta a posibilit4ilor noastre este valoarea,
care obline diferite grade de satisfacere dela imediata noastrO luciditate (awareness), sub forma unei vagi dorime, i pn ce perfecta
sa realizare este implinit in limitele personalitOlii noastre. Pentru
a don i ceva, trebue sO avem ceva de dorit, iar aceasta este valoarea
ins0, premiza intuitiv4 a valorificarii noastre.

In consecinI, valorile sunt mai mult experienIe sau expresii


active ale indivizilor cdtre un Tel ce se and in natura lor launtrica.

In acest caz, valorile sunt punctele realizate sau realizabile ale


acestui continuu proces de valorificare, care este viata omeneasa.
Definind funcIia Logicei ca valorificarea gAndirii reale 1), profesorul

F. C. S. Schiller propune tocmai acest punct de vedere dinamic


asupra valorilor, ca avnd radd.cinile i ramificaIiile in personalitatea uman 2) i fiind intotdeauna legate de un valorificator 3)
(c( Caci ele sunt constituite din judecata lui .de aprobare sau desaprobare ).

Valoarea este realizarea evaluarii noastre. In cmpul valorilor


morale, W. R. Sorley gndete la fel, din moment ce, pentru el,
In mOsura in care se realizeazO perfec%ia, in aceea0 mOsura exist-a
acolo valoarea. Valoarea este posibild numai pentrucd existdm i se

ataeaz4 unicitii noastre, pentrue individul este totdeauna unic.

Standardul nostru definitiv de valoare este un ideal al valorii


personale. Toate celelalte valori sunt relative la, pentru sau inteo
persoand 4).

Totu0, morala nu este subiectivA, deoarece Binele este in legca intreg.


tur cu intregul concret, iar Buntatea apaqine
Spiritele limitate ajung sd recunoascd valorile, care sunt posibile
F. C. S. Schiller, Logic for Use, p. 35.
Ibid., p. 44.
1 Ibid., p. 147.
9 W. R. Sorley, Moral Values and the Idea of God, p. 123.

www.dacoromanica.ro

160

KALOKA GATHON

numai printr'un sistem sau ordine a unei inteligente supreme. Ele


nu sunt nici cel putin o expresie a spiritului social, caci comunica tia
unui spirit cu altul i cre0erea cunostintelor 9i a ordinei sociale,
implica faptul ca legile natruii i valorile morale sunt valide Inainte
0 independent de recunoa0erea lor 1).
Aceasta pozitie este foarte favorabila punctului nostru de vedere. Noi credem ca obiectivitatea valorii trebue sa fie privita ca
rezultatul uniformitatii naturii i datorita faptului ca unicitatea
noastra este numai de grad intr'o armonie sistematic vie, aa cum
o concepe Leibniz. In consecinta, de0 apreciem, in general, viziunile
sociologice, nu putem fi de acord cu E. Durkheim 0 Charles Bougl,
in conceptia lor despre valoare. De0 Durkheim recunoa0e ca idealul
depinde de cauze naturale, crede ca societatea desvolta aceste idealuri prin interactiuni, detaOnd din sinteza lor o vinta spirituala
de un nou tip 0 de o intensitate, pe care omul nu o posed. Cu alte
cuvinte, valorile devin supraindividuale 2).
Pe de alta parte, Charles Bougl, intelegand prin valori posibilitkile permanente de satisfacer, sustine existenta caracterului imperativ al lor (promovat de G. Simmel i E. Durkheim) numai pentruca
valorile sunt colective. Mais s'ils sont impratifs, n'est-ce pas parcequ'ils sont collectifs? 3).
Credem ca necesitatea de a valorifica viata, care se poate exprima

i colectiv, provine dintr'un izvor mai adanc deck societatea 0 a


descrie procesul de evaluare ca b relatie intre un organism, o situa-tie 0 un obiect, aa cum procedeaza C. H. Cooley 4), sau a sustine,
Impreun6 cu acest psiholog social, ca exista un fel de valori numite
valori institutionale, deosebite de valorile naturii umane, este posi-

bil numai daca ne dam seama ca aceste distinctii sunt derivatii


relative ale tendintelor metafizice, sklite In mod permanent In
natura, prin factorii reali, numiti indivizi sau monade. De fapt,
toate aceste valorificari institutionale sunt expresii- colective ale
unor spirite individuale, care au simtirea imediata a ceca ce este
valoare, iar validitatea lor sociala depinde de ele, de acordul sau
W. R. Sorley, op. cit., pp. 109, 116, 140, 352 i urm.
E. Duikheim, a Jugements de valeur et jugements de ralit , In Revue
de Mtaphysique et de Morale, 1911, p. 47 si urm.
t) Ch. Bougl, Lepons de Sociologie sur l'volution des Valeurs, pp. 19, 27.
4) C. H. Cooley, Social Progress, pp. 284 si urm.

www.dacoromanica.ro

IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI SI TEORIA VALORILOR

r61

dezacordul dintre ele. Cand anumite valori devin institu/ionale,


aceasta Insemneaza ea ele sunt comune pentru un mare numar de
indivizi, sau ea ele sunt expresii ale naturii lor. Fara sa negrn
puterea de crea/ie a vie/ii sociale, inceram sa nu vedem In ea nimic

mai mult dect rezultatul unita/ii armonioase a naturii umane 6i


64' subliniem ca armonia sociala sau lipsa de armonie se datore6te
doar diverselor grade de perfec/ie, pe care indivizii, in unicitatea
lor, le pot atinge, prin potemialele lor metafizice, societatea fiind
aspectul colectiv al actualizarilor acestor poten/iale metafizice, fii e6te

In co, diii variabile 6i de diferi consti uctivitate.


Societatea poate atinge perfec/ia numai atunci and elementele
ei constitutive Implinesc aceasta perfec/ie. Individul, InsA, poate
ajunge la perfeclie 6i Intr'o societate rea sau indiferenta, de6i cu

mult mai greu. Credera Impreuna cu W. R. Sorley nu numai


completa i desavar6ita
valorile caracterizeaza via/a personala
ele sunt factori In Implinirea scopului, iar scopul este o esen/iala tra-

saw a a personalita/ii 1), dar, de asemeni, ea pentru a dobandi o


inIelegere adecvata a lumii, care, neindoios, este o lume de indivi:
trebue sa evaluam existen/a In cadrul factorilor responsabili, 6i nu in afara lor sau fara ei 2). Credem ca persoanele pot
refuza ca natura lor sa fie evaluata de epoca 6i societate. In realitatea persoanelor exista ceva absolut, ca 6.1 faptul 1nsu6i al existernii lor, iar valorile nu sunt In afar sau independente de aceste
persoane, cum cred G. E. Moore 6i discipolii si 3), ci sunt expresii
personale. Concep/ia realist& a valorii intrinsece face ca valoarea
sa depinda numai de natura intrinseca a obiectului valorificat
nu de observator 4).

O astfel de pozilie ni se pare de nesuslinut, mai ales acum,


cand Eistein a dovedit c totul este relativ la un observator, iar
2) W. R. Sorley, if Value and Reality *, in J. H. Muirhead, Contemporary
British Philosophy (Personal Statements), p. 258.
Vezi, de asemeni, W. R. Sorley, Moral Values and the Ideas of God, p.

233 si urm.
De pildl, Mary Evelyn Claike, care in A Study in he Logic ol Value Inchele

valoarea nu este un element psihic * (p. 320) si s intru ct viepta Insasi


Au este Binele suprem, alte lucruri decett cei care existh in mod constient vor
avea adesea o valoare care nu cere pentru realizarea el niciun subiect viu *
(p. 322).

G. E. Moore, Philosophical Studies, pp. 253 si urm.


Ii

www.dacoromanica.ro

162

KALOKAGATHON

geometria universal este o imposibilitate. Primul nostru. capito/


a prezentat i a fost de acord cu implica/iile idealiste i personaliste ale tiintei i gandirii prezente. Nici concemia despre valoare,
aa cum o trateaza R. B. Perry, nu poate satisface noile tendinIe
filosofice, pentruca, dei d-sa consider interesul constituind vabarca, in sensul ei de baza 1), concepe totui valoarea (a oriicare
obiect al oricarui interes. Valoarea apare ca o relaie specifica,
In care lucrurile posedand once fel de situaIi4 ontologica, fie reala
sau imaginara, sa intre cu subiectele care sunt interesate 2).
De aici, valoarea este identificata cu obiectul interesului, nu
cu satisfacerea interesului i nici cu interesul insui. Cu alte cuvinte,

Binele ar trebui sa insemneze, dupa R. B. Perry, interesul faIa de


caritate i nu caritatea Insbi, nici Implinirea dorimelor de caritate, nici tendirga noastra innascuta spre voinIa de Bine, de oarece
valorile nu trebuesc valorificate, pentru a fi valori 3).
Convingerea noasira, bazata pe intreaga argumentare metafizica a lucrrii de faTa, este ea valorile sunt scopul tendinlelor noastre
inn'dscute. Valorile sunt satisfacerea naturii noastre, fie cd sunt sub

forma de intuitie, imagine sau


Ele sunt, In acela timp, mijloace i scopuri prin care ne realizam pe noi lnine 4). Ele se vad i se realizeaz prin eurile active,

In anumite grade de armonie i claritate. Ele sunt obiective, in


sensul Ca sunt comune tuturor oamenilor, sadite In natura fiecarui
om i pot fi implinite de once om. Valoare insemneazd totodatd
actiune fi contemplage. Pentru a aprecia sau a ne bucura de cali-

2)

R. B. Perry, General Theory of Value, p. 116.


R. B. Perry, op. cit., ibid.
Ibid., p. 595.

) Prolesorul Tudor Vianu considera' Enlantuirea valorilor, o valoare putnd


ajuta la realizarea alteia. Dar, spre deosebire de valorile relative, care pot funcfiona cdnd ca eco p, cdnd ca mijloc, cum este de Odd valoarea politic,
valorile
teoret ice, estetice, morale fi religioase sunt e scoputi absolute, deoarece in cuprinderea lar, congtiinia nu le postuleazcl niciodata ca mijloace in vederea unor scopuri
mai tnalte decdt ele. . . V alorile estetice sunt scopuri absolute ale congtiintei. Ele
nu se gdsesc In interiorul unei inliintuiri de valori deceit atunci cdnd, prin cuprin-

dere inadecvatd, pot apiirea ca forme de expresie a adevdrului eau ca mijloace


In vederea educatiei morale a omului (Tudor Vianu, Introducere In Teoria Valorilor, pp. 82 sq., 120). In perspectiva rnetafizicd aici construitd, am aulat
demonstriim cd valorile nu mai sunt absolute fi se pot adecva miicar En parte fi
pentru anumite scopuri necesare misiunii omului.

www.dacoromanica.ro

IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI

I TEORIA VALORILOR

163

taTile date nou sau semenilor notri, trebue sa avem, prin contemplalie, simOmantul lor imediat. Contempla-Pa ne releva' ceea
ce are valoare, n sensul de bun, adevrat, frumos, dar aqiunea fi
verifica valoarea prin satisfacIia conferit. Valoarea este experiem, sau mai bine zis, exprese satisicicutcl. Ra-liunea este o valoare,

aa cum este i imagina-0a. Una este o valoare de cunoWere, cealalt estetic. Etica este o valoare complexa, rezultatul cooperrii
dintre raiune, imaginalie i voine. sau concepte, imagini i iubire.
CONTEMPLATIE, ACTIUNE I ARMONIE

Aciiunea trece In fiecare moment in obiect de contempla-0e, in-

trand In trecut. ContemplaIia /ine 9i de viitor, procurnd noui


Contempla-0a este viziunea intregii noastre ideasprijinita de imagini, concepte i dorinIi. Memoria i imaginaIia fi sunt principalele elemente constitutive. ContemplaIia vede-

sufletul, dincolo de aqiunea prezenta. Este expresia-imagina a


sufletului, dincolo de aqiunea prezenta. Ea vede pentru a vedea
ceea ce devine dup ce a vazut pentru aqiune.
Aqiunile se pot imita mai upr decat contemplaIiile lor. Conreleva
templaVa este interioara i unic pentru fiecare individ
adevrul fiin%ei sale. In contemplmie, suntem noi-Inine i nicio
imitmie a celorlalIi nu poate sa schimbe sau s sporeasca adevarul
nostru. Contemplalia este mai mult decat un act estetic, pentruca
ea cauta i In/elege prin simtire, imaginalie i gandire, destinul
nostru i caile sale 1). Contempla0a, spre deosebire de aqiunea_
') Participarea este una din condifiile realizdrii-de-sine. Participare ceft mal
intened f i mai clara, inabogiffind simfirea f i netulbureind mintea astfel ca ed pierda

confainia ierarhalor sau a deosebirii de calitate gi grad.


Simbolice ne par alirmaiiile lui Rabindranath Tagore : e Pentru a privi un
drum sunt cloult puncte de vedere deosebite : unii vdd En el distanfa care-i desparte de finta pe care trebue s o ajungd, alfa veid in el, dimpotrivd, cateo cure-i
duce la finto dorad n. (Vd, N. Bagdasar, Din problemele Cultura Eurapene, p. 89).

Prima atitudine e cea a Europenilor, cea de a doua a Indienilor.


Parafrazdnd pe Tagore, putem apune al, In general, sunt unii gdnditori care
Infeleg drumurile ci adevitrurile ca despertind pe oameni, iar alfil ca apropiindu-i.

Cduteitorii de sinteze i sustindtorii participdrii sunt, firefte, In ceo de a doua


categorie.

Mesajul vechii Inda este semnificativ In aceastd privinfcl, fiind exprimat


astfel de Tagore: e India a recunoscut un mare ademar: noi suntem in armonie.

li.
www.dacoromanica.ro

164

KALOKA GATHON

practica, insemneaza a ctivitate spirituala exemplara, discriminnd

din viata noastr interioara ceca ce este mai valoros i mai necesar. Contemplatia ne reveleaza ob1igaii1e sau necesitatile
noastre. Un om care contempla tie sa faca distinctie filtre alarde
eficiente fi cele finale. Contemplatia implic intreaga noastra

i revelndu-ne pe noi, nou nne, cerceteaza toate exagerarile,


greelile, imperfectiile. In seninatatea ei, vedem actiunile noastre
trecute i viitoare i astfel le putem compara i corecta, cu ochi de
constructori. Contemplatia este, in ultima analiza, piatra de. incercare a frumusetii i a dreptatii. In contemplatie le avem pe toate
cu natura ; omul poate gandi pentrucd ideile lui sunt in armonie Cu lucrurile ;
el poate intrebuinra pentru scopurile lui 'miele natura pentrucd forra lui sta in
armonie ca forra universala , scopurile lui nu se pot ciocni niciodatti, multa vreme,
dusmanos ca scopurile natura D.

Insusi Plato a recurs la participare s pentru a evita ruptura absoluta filtre


adevitrate fi lumea aparenfelor, pentru a impcica pe Parmenide

lumea

care nu are ochi dedil pentru cea dintai


cu pdrerea care nu atribue existenfa
decrit celei de a doua... Termenul de imitarle, pe care Plato fl substitue, adesea,

termenului de participafie, este departe de a lamina adeveirata-i natura... lar


compara fia platoniana mire model fi copie nu ne ingiadue de a sesiza destul de
ciar ceca ce este propriu participariei, anume de a constitui intr'adevdr
noastra, in cursul rtnei stradanii, prin care, creindu-ne esertra nocrstril eterna, noi
giihdim a nu lace nimic altceva dectit de a o regasi. Participarea este, fard indoialit, imitafie, asa cum bine a simrit Plato, dar este fi mai mult, fiind fi invenfie.
Este imitarie pentruca-i subordonatcl unei reallfati ce o depiggegte. Dar ne darn

seama cd in imitarie sunt grade atril c'e di/ente. Imitarea unui obiect deja realizat rut-i dedil cea mai evidenta si mai grosolana forma a imitariei, pe aind
imitarea unei tarife de catre alta este ceva mult mai gingaf. Aici avem, mai fruta,
imitarea comportara ei sensibile, devertind apoi, incettil cu incetul, imitarea intenrionalitclrii ei tainice fi, In once caz, aceasta imitare presupune o readaptare originald. Dar adevarata imitare este aceea prin care noi incerccim, fie prin gandire,
fie prin acriune, de a lace ca lucrurile sci semene ideilor.
mai ales sulletut
nostru t'icen-4'm 844 modelan; d2pd ele. Dar astfel ne dam searna cd termenul

imitafie nu mai este la local lui, avara/ a lace cu o participare adevaraid, In


care ideea devine a noastrii, gasind in noi Intruparea, finand de noi ceca ce o face
INTurnai
sil fie in lame fi primind dela noi o viecifig insperfectii gi manifestii
prin participare se statorniceste legatura In/re pasivitatea fiinfei mete psihologice

fi Acial metalizic de care ea &cima si care interneiaza larga mea adevitrata


(Louis Lavelle, De l'Ac te, Fernand Aubier, 1937, pp. 168-169).
Participarea valorilor etice la cele estetice fi invers, chiar daca in alte relarii
fi proporlii, este o necesitate pentru onstruirea-de-sine caca fi pentru creara;
estetica.

www.dacoromanica.ro

IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI SI TEORIA VALORILOR

165

noi suntem in toate. Intre empatie i contemplqie exista o continuitate, pentruca ne gasim participAnd in i cu intreaga lume.
ContemplaIia este masura omului, ca unitate intreaga. In latura-i
mistica, individualitatea pare sa se anuleze, ca si in empatie
totusi contemplaTia nu aduce numai o sporire a senzualitIii in
sirrgire, dar si o dorin%5 de armonie, de unitate in varietate. ContemplaIia ne ofer nu numai. imperativul datoriei si misticismul
dragostei, dar si un alt fel de imperafiv: creeazei-te astf el incdt in
toate actiunile tale, In toata varietatea experientei tale, sei fii o unitate armonioasei, adeveiratel, dreaptei f i frumoasel pentru tine insu;i
pentru

Un suflet nu poate fi frumos in simplitatea sa, ci numai in


armonia elementelor sale, in justa proporIie a manifestarilor sale,
In substanTialitatea expresiilor sale. Valorile nu sunt absolute, ci
numai derivaIii ale Singurului Absolut Posibil. Valorile sunt acele
elemente, a caror justa intrebuinIare aduce fericire. Fericirea nu
poate fi numai intr'o activita'te contemplativa, cum crede Aristoteles 3), ci trebue sa fie in intreaga expresie fi manifestare a fiintei.
Fericirea este armonia perfecta a intregii noastre fiine 2). lar arAristoteles, Nichomachean Ethics, _X, 8.
Armonia se relerd la relatiile calitative, pe card proporfia f i simetria la
cantitate. Tolugi, in cazul
toate au aspect si calitativ,
cantitativ, deoarece ea nu e numai acumulare de fapte bune, ci lormarea unei personalitan desavargite, in care gindul f i apta, salletul f i ac(funile sa fie hurte f
1)
2

fruntoase. Fericirea este o existen(ci frurnoasd, aga caen o vedea f i Aristoteles, preci-

zdnd cti virtutea este mi/local de a gunge fericlt. Fericirea e mai statornicii
se obiectiveaz'a mai mull deed? plarerea. Aceasta, ca mijloc iar nu ca stop, poate
fi un bine, inai ales cand este plcicere sau bucurie estetica, intovareigind trairea
valorilor spirituale.
Moralitatea nu este o schema de via(cl sau o. comportare calatizita de un

singar principia sau unwind orbegte obiceiurile tradinei. E o continua experimentare, urrnarind uni licarea sau sinteza Binelui in cadrul pulerii omului de
a se construi ca personalitate.
Fericirea este realizarea Bineltti in personalitate. Tehnicele acestei realizari
sane plurale f i variaza dupcl calacinle inniiscute ale omttlui, dar f i dupa condifide in care se all. In once caz, realizarea-de-sine nu-fi poate propane ca scop
f i asigura tehnica necesara, ignorcind respectul valorilor spirituale f i necullivandu-le.
Desconsiderarea imaginaliei este tot alai de prime jilioasa, ca i desconsiderarea

intelectului, ajar dacci unii oarneni au mai multa irnaginafie, lar aliii mai multe

www.dacoromanica.ro

z66

KALOKA GATHON

inonia nu este nimio altceva deck mijlocia sau masura de aur


he golden mean din tre contemplatie i actiune, spirit i trup, datorie
plcere, individ i societate
dintre elementele etice 0 cele este-

tice din fiinta noastra. Numrul de aur este existenta echilibrat ;


este virtutea sufletului nosiru, corectat in
contemplativ
de actiunea practicA. Astfel un meter in once art, spune Aristoteles, evit excesul i defectele i cautO mijlocia i 10 alege
aceast mijloc'e nu in obiect, ci relatip la nob> 1). Oamenii, ca mweri-

art4ti ai propriei lor realizdri-de-sine, au de ales, inainte de toate,


mOsura dreapt potrivit fiirei lor. Ei sunt proprii lor judeckori
art4ti, deoarece o mijlocie de aur obiectiva nu este cu putint
din moment ce fiecare om are un grad deosebit de experient
-divCrse nuante finale. Dar aceasta nu implicg egoismul, pentruc
,egoismul este exces unilateral 2), iar mijlocia de aur este echilibrul
intre a da i a lua, iar un om care d atat de mult, pe cat ja, este
lar imaginatia sau intelectualitatea aril ;dui Binelui, ca expresie
arm ca diruire lap de ceilalfi, reimcin sterpe gi nu aduc fericirea sau mul(umireade-sine, ce le verified valabilitafra.

Criticismul luntric frzseamnii cumpanirea unui impuls cu altul, a unei


imagini cu alta, a unei idei cu alta, pastreind nurnai ceea ce echilibreaa

armo-

nizeaza, ceca ce avem ca ceca ce dobandim.

Distincfia lui Gabriel Marcel ca oamenii superiori sunt, iar ceilalli au sau
poseda bunuri este plind de consecinfe. Tot ce dobeindegte omul realizat, dob4n-

degfr pentru flinfa lui, devenind bun spiritual, iar nu avere.


Aga cum principiul Binelui se reduce pentru Plato la legea Frnmosului, la
el ceea ce dobandim ne face s ftm, nu sa avem. Binele este Frumosul gi provine
din prezenra simetriei, o scrie in nenumiirate locuri Plato,, dar simetria, sel nu
uitdm, const in alegere f i construire, prin imaginii-expresie En experienfa esteticii ;
pi-in idee f i imagina In experienra

Kallos inseatnnii mai totdeauna ceca ce aspira la Bine. Chiar daca' pentru
Plato arta copiazel natura, En sensul ea experienta estetica are a face cu aparenta
lumea perceptiei este o aparen(ii), mi-i mai puf in adeveirat a, En lumea aceasta
pcirelnicd, imaginafia fi arta sunt un el de rulzuin(cl nitre Bine gi se arata ca
simbol al realului tAltim, a acelei lumi a Ideilor, ceirmuita de Supremul Bine.
Aristoteles, Nicomachean Ethics, II, 6.

Dragostea spirituala de sine Ins*, compasiunea pe care o incerci faia


de tine Ensuti, se poate cherna egotism ; dar nimic nu-i este Mai opus decal egoismul vulgar. Caci din aceasta dragoste sau comptimire fafcl de tine insuti, din
xiceast disperare de a nu fi lost inainte de a te fi nscut f i de a Enceta de a
ajungi tu s resimfi aceeagi compcItimire, adicit aceeagi
incti fi dupa moarte
dragaste, si lap de semenii gi fara de frafii ti Entruapareng aceastel procesiune
de umbre nenorocite care trec din neant In neant, scntei de congtiinla stralhcind

www.dacoromanica.ro

IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI SI TEORIA VALORILOR

167

un om bun. Aristoteles insusi a observat acest adevr 0 a recomandat c o omul bun ar trebui
iubeasca eul (pentruca va profita 0 el fcnd acte nobile, i vor profita i semenii lui) 1).
Mijlocia sau masura de aur mai inseamn i disciplina de sine

auto-constrangere, pentruc ordinea este libertate armonizata


sau disciplina. Dupa cum artistul nu poate fi indulgent cu opera
sa, la fel i omul masurat nu poate fi indulgent, slab 0 unilateral.
Disciplina de sine a fost recomandat atat de Confucius, cat 0 de
Aristoteles. Conceptul chinez Chung (loialitate, devoliune, reveren0)
a devenit principiu de baza in invalaturile lui Confucius : o Ja credinla i sinceritatea ca prime principii 2), propovaduia Confucius,

cerand o consecven(cl nedeviatcl, att in vieqa individual, cat


In vieala sociala, i ca toate aqiunile s fie onorabile 0 prudente 3).
Iar discipolul su i contemporanul lui Aristoteles, Mencius i-a

dus invlatura mai departe, aratnd c o valoarea bunavoimei


atarn in intregime de maturizared ei 4). Aceasta maturizare este
o clip, En besnele infinite i vefnice . (Miguel de Unamuno, Le Sentiment
tragique de la Vie, N. R. F., ed. 7-a, p. 89).
E o ipostazel pesimistd, care nici la Unamuno nu e ldsatei astlel fi ca at&
yiefii
mai puf in trebue lcisatd la cei cari cred eel, in ciuda scurtimii f i
individuate, rdmdne destu/ loc pentru creatie f i cunoaftere, ceiftigndu-se in intensitate i calitate ceea ce nu se poate in cantitate.
De altfel, insufi Unamuno sustine o solutie constructiv : sci *ern ca neantul,
dacd ni este sortit, sci fie o nedreptate ; s luptiim impotriva destinutui, chiar fri
f circi ncidejdea unei victorii ; s-1 combatem in ftlul lui Don Quichotte (p. 165).
Aceasta dupci ce citase pe Calderon care in La Vida es sueno meirturisefte : oVisez
fi vreau sci activez cum trebu. e, cesci actiunea cea bund, chiar in vis, nu se pierde .
Luatel ca vis sau ca joc, lumea deplifefte Endoiala fi infreinge indolerga, statornicind conven(iile lui o ca fi cum u Realizarea-de-sine este visul cel mai frumos
al vis ului, dacd vis ar fi existen fa noastrd . lar rgalizarea aceasta e fi in act estetic,
prin imagini f i emo(ii armonios cumpiinite.
Nu putem fi, deci, de acord ca principiul criticei maioresciene cd emotia
artisticci aduce uitarea de sine f i promoveazii o iniatare impersonal& fcnd, prin
acest fapt, moral arta. Depdfirea implic de sigur o inaltare, dar tocmai nu prin

uitarea de sine, ci prin conftiinta de sine. qi de aceea arta este f i mai moral&
desciveirfind eul, afa cum egotismul com,piitimitor f i lupititor, interpretat de Unamuno, este profund estetic f i moral.
Aristoteles, Nicomachean Ethics'; IX, 8.

') Confucius, Annalects, I, VIII, 2.

') Ibid., XII, XIV, XV, II.


4) Mencius, The Works of, VI, XIX.

www.dacoromanica.ro

168

KAL OKA GATHON

o tehnic artistica i virtutea omului superior, santatea, frumui bunstarea sufletului 1). Chiar la un metafisician anti-

setea

activist, cum era Lao-Tze, pentru care u adevarata bunatate...


Isi alege drept lacas o livada linistit; drept inima, un vartej
Incercuit. In generozitate este buna; In vorb, sincera; In autoritate este ordine; In afaceri este abilitate; In miscare, ritm; In maaura In care e mereu pasnIca, nu-i niciodata invinuita 2), se gaseste

totusi un principiu de aqiune armonioas: pune ordine in lucruri,


inainte ca M inceapd desordinea 3).
Observand, acum, vima de toate zilele, vedem ca omul mijlociu este doar o construc%ie abstract si c foarte puini oameni
sunt mijlocii. Majoritatea este unilateral si nes iu oal e, iar ceea ce
numim mediocritate nu este o cale de mijloc, o medie sau o unitate
echilibrat, ci o limit pejorativa. Aceasta arat cat de greu se
poate ajunge la mijlocia sau msura de aur i cu cat sunt mai usoare
o strlucire necontrolat sau o stupiditate statica. Cea mai mare
dificultate este, asa dar, tocmai realizarea mijlociei de aur pentruc acolo este Binele viu. 0 atare realizare cere o tehnica
asa cum cere arta, pen truc, dupa parerea noastra, mijlocia de aur nu Insemneaza atat de mult represiun- sau eliminare
cat ordine armonioasa i a-tot-cuprinzatoare a intregii noastre
Raliunea trebue s conduca in armonie cu dorin/a ;
cu bunatatea etic 4).
1) Plato, Republic, 444.
1.ao-Tze, Tao-Telt-King, VIII.

3) Pentru parta construclivd a Metafizieei lu Lao-Tze: Hu-Shih, The


Development of the Logical Method in Arzcient China, p. 17 i urm.
) Contemplarea frumosului nuturar pi a operelor de arid pricinuepte o imbu-

curare pi transligurare, ca aceea a SIdniului Francisc din Assisi pentru care


lumea cdntald de el palm Entr'adevcir pare o expresia vizibild a buncitcifii lui
Dumnezeu o.

Nu socotim de loc, ca Leon Chestov, cci este trulie necugetata s crezi In om

f i In puterile lui creatoare, dacd acestea aduc bucurie f i argire a imaginaiiei


i cunoapterii, realizdnd pe om ci lumea lui.
Chestov fine de rdu catolicismul ci chiar pe Socrates de a fi conlerit omului
# puterea cheilor s, ca care el crede cd are dreptul de a deschide porfile cerului,
date Slcintului Petru ci prin el Papei. ldeea puterii nelimitate pe are o posedd
omul in ceruri pi pe p'dmdrit ar veni din capul lui Socrates, sustine Chestov,

www.dacoromanica.ro

1DEALUL ESTETIC AL ARMONIEI SI TEORIA VALORILOR

169

Mijlocia de aur este ceea ce John Ruskin inIelegea prin minunatul echilibru i simetrie a forlelor vitale '); este arta de a trai
bine. John Ruskin este cel care ne-a lasat acest minunat testament:
tot ce puteli face bine, sau devine onorabil, depinde de stdpdnirea
acestor doua instincte, ordinea i bundtatea, prin acea mare facultate imaginativa, care va da mo0enirea trecutului, adancirea prezentului, autoritatea asupra viitorului 2).

Acesta este tocmai fructul contemplaIiei 0 este o trasatura


caracteristica a omului superior, care se gndete mai mult la virtute, frumusqe, bunatate i adevar, decAt la confort, favoruri,
convenienIe i relativitate. Binele este acest fel de implinire, sau
cum se exprima Mary Whiton Calkins, Binele, cea mai plina
completa viaIa con0ienta posibila in comunitatea universala ,
este scopul vitalitlii instinctive controlate i organizate s).
TendinIa de a ne controla pe noi-in0ne este sensul moral, in
timp ce aceea de a ne organiza este sensul estetic 4). Imperativul de
denunicind-o ca un act de trufie (Leon Chestov, Potestas Clavium, tr. Boris de

Sehloezer, J. Sehiffrin, Paris, 1928).


imbuncit (ire dices' pe care omul are a le realiza,
Varietatea artei
pentrd sine fi pentru progresul lurnii, nu-8 ireverenle lap- de Creator, ci slabe
ascultiri ale sensului creator sildit de el in lume.
De sigur, omul nu poate schimba totul Fr: e rdspunziftor mai ales de ceea ce
poate el, dar poate inlinit mai mull dealt realizeaa. &intern de acord ca Epictet
esen(a binelui este in ceea ce (Varna' de noi 8, dar nu Fi cu cealallci al irmafie
a lui cci s singura cale care conduce la ea (la esen(a Binelui, n. r.) este dispreful
a ceea ce nu aidrnd de noi (Ench., XIX). Tocmai pentrucel nu Oita cera ce
nu ateirnei de noi ci nu Oita cat de intens ne putem realiza estetic Fi die, nu rebus
sci disprequirn, ci mereu sci vedem dacii nu suntern in stare a preface ceea ce credem

di nu atcirnii de noi.
John Ruskin, Lectures on Art, p. 72.
Ibid., p. 88.
Mary Whiton Calkins, The Good Man and the Good, p. 98.
Kirkegaard vede vie* prin stadii succesiv realiza te, contradictorii unele
fa(d de altele. Continuitatea este, pentru el, o abstraqie, viea(a spiritului land
alatuilii din eta pe sau stadii, separate de rupturi absolute. El crede intr:o dialectied a opozi(iilor calitative, deosebitei de cea hegelianii, care suprimii opozi(iile
ajunge la sintezei. A jungi la etic, rupcind cu esteticul f i ajungi la religios rupdnd
cu eticul, sus fine Kirkegaard. (Vd. Jean Wahl, gtudes Kirkegaardiennes).
Deci la baza filosoliei existen(iale de acest jet, unitatea eului este mereu sfiireimatit ci de aceea sinteza realize:Ira-de-sine nu poate fi susfinuld. Mergcind, had,
pe unja idealismului antic ci leibnizian, eul poate fi explicat ca o unitate ncizaind

www.dacoromanica.ro

170

KALOKAGATHON

a ne creea pe noi-infine, le implick asa dar, pe amndou, din moment ce cere at:At intenIia, eat i realizarea. Un suflet frumos este
un suflet moral, creeat prin sine Insusi. Este adevrata personalitate, care are nu numai grija de a urma reguli de felul acelora propuse de William Morris: s nu ai nimic In casa ta, cruia sA nu-i
cunosti utilitatea, sau s nu crezi c e frumos 1), dar care personalitate Incearcrt s fac fiecare aqiune i fiecare end coherent si
armonios cu intregul, devenind perfect ca i in contemplaIie 2).
mereu spre sinteza, traind f i implinindu-se prin colaborarea valorilor, mergdndpcina la confluenta lor, prina la substanta lor metalizica.
Tot ceca ce am trait este bun trait, iar realizarea-de-sine constitue implinirea
sau desaydrfirea sau dovada oricarei etice adevarate.
Realizarea-de-sine este, de sigur, un act esential elle, dar care cuprinde fi
cultul celorlalte valori, caci lard devotiunea Ala' de adevar fi bucuria estetica, fdra
o corelare vie fi autentica a acestor valori, realizarea eului nu este electuatii.
O rnetafizica humanista' implied tocmai aceasta corelare a valorilor estetice
fi etice, puncind in joc desvoltarea omului intreg. Po(i urma legea lui Handing :
o vezi bine care este pentru tine valoarea fundamentalii f i Intru cd,t se conformeaza
voinfa ta i agiunile tale ca ea e, dar numai in sensul de a pref era o valoare

alteia, in funclie de conftiinta ca o poli realiza tu mai bine dealt pe celelalte,


prin vocafie f i specializare. Dar aceasta nu implica ignorarea sau dispreful celorlalte valori.
Mai mult triar: din punct de vedere moral, cine ignora rigurozitatea adevarului

f i imbucurarea estetica, disprquind imagina(ia, contemplafia f i operele de arta


nu poate fi socotit un om realizat, vieqa lui fiind lipsita de armonia fundamentalei f i de varietatea cunoasterii. Ala cum pentru un Croce logicul
fi esteticul, fiind o ridicare la noliuni peste sensibilitate sau intuiie, putem apune
ca eticul implied esteticul, deoarece imagina-ex presieeste baza cunoafterii luniii
fi actul spiritual pe care construim apoi toate ac(iunile fi atitudinile vitale.
Fares' estetices, etica reduce baza sentimentala fi serzsibila a spiritului, promovdnd eventual principii de vieala pentru o Pimp' care nu mai este tra' itii, caci noi
trdim mai intdi prin imaginafie. Binele fi Frumosul pot fi uneori doi dufmani,
In ochii acelor care Ii triliesc vie* din hurt-L.(i fi ca priva fiuni spirituale, dar
chiar fi aceftia ar trebui sa' infeleaga ca' cei doi dufrnani net se pot menfine unui
and celalalt, ca insafi lupia Ii arata' apartindnd aceleiafi lumi fi aceleiafi familii.
1) William Morris, Hopes and Fears for Art, p. 108.
') O identitate kal6kagathonica stabilefte in &moil, in lucrarea sa O viziune
romneaseA a lumii, Ovidiu Papadima, ardtnd urrntoarele : spre deosebire de
trite elemente, in care folklorul nostru este trirdurit de creftinism, atunci and e
vorba de frumos fi de dragoste folklorul nostru e mull mai aproape de frumosul
antic dealt de cel creftin. e Cosmosul nostru este clic in miisura to care e estetic,
la fel ca fi cel antic. Binele in el nu poate fi decal frumos fi frumosul nu se poate
sa nu fie recunoscut in lumea binelui. Fiinda at& cosmosul nostru folkloric cdt

www.dacoromanica.ro

IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI

I TEORIA VALORILOR

171

PERFECTIA ARMONIEI IN REALIZAREA OMULUI


SI AL TiSlULUI

Perfectia, in acest caz, poate avea o semnificatie praetica. Perjeclie pentru intrebuintare nu este nimic alteeva decat implinirea
unei trairi armonioase vi complete. Aceasta plinatate trebue sa fie
calitativ vi nu cantitativ. Inseamna ca eul trebue sat Implineascei
tot ce are mai bun, pentru a ajunge la o anumita existenIa unitara
intreaga. Este ceea ce numim un om care s'a realizat pe sine 1).
In implinirea personalitatii noastre, atingem anumite
care sunt pentru noi definitive. and o actiune a noastra este suficienta prin ea ins4i i prin scopul ei, atunci putem vorbi de perfectia
ei (In special, daca ea nu este accidentala fiinei noastre) pentruca
este o armonie satisfeicutei a artei de a tri. In acest sens, putem spune

ca, devi pentru societate progresul este un fapt netagaduit, macar


din punct de vedere statistic pentru personalitate i pentru arta

In general, este mai bine sa se vorbeasca de perfeclie, deck de


progres. Construe-Oa Parthenonului, moartea ironica a lui Socrate,
f i cel al mitologiei greco-latine e o lume de simetrii f i nu de individualitati, o
lume de perfecfn prestabilite ti nu una care se cauta pe sine, o lame de armonii
ti nu de sbuciume. Omul pentru amsind,oull aceste viziuni de vieafa trebue
sa se integreze f i fizirette In armonia ti per fecfia firii. Sii nu o contrazicii. Sii
gisetti, adicii, in chipul lui simetriile f i linittea marea a lira. Frumosul folkloric, ca i cel antic, e astfel o problemil de proporfii fi nu una de expresie.
firesc sis' fie ata. Ca scl se integreze in armonia firii, omul trebue s fie el insuti

o armonie... Poesia noastra a iubirii este in acelati limp f i una a frumosului,


numai a lui. Aproape nicclieri in poesia aceasta nu se vorbette de sullet. 1 ubirea

crette numai din admirafia Ala de infilfitarea statuara a omului. Urifenia de


once el e gonitil din acest paradis cu biciul celei mai violente cruzimi... Delinii prin expresia t oameni insemna(i#, adial pecettuifi din naciere cu un stigmat
de netters, ei stunt evitafi
suspectali de cruzime, ca intrupiri ale rului, potrivit
concepfiei Alklorice cif tot ce e urit in cosmos e fapta Diavolului... ,Ftiinfa modernii explic omul prin cosmos. V iziunea folkloricei explicii vieafa cosmica prin
om... In cea folklorial, el se integreaza senin intr'o armonie universala (pp.
177-179, 219).

2) 0 pilduitoare realizare-de-sine etica fi Melia este aceea a lui T. E. Lawrence. Monumentala sa epopee Cei *apte StAlpi ai Intelepciunii editura Fundafiei Regale pentru Literaturii qi Artd, 1937), tradusd de noi cu o lungii introducere, constitue, de Apt, un model de realizare-de-sine cu toute indoielite

avcin-

turtle spiritului, cu atdtea incerciiri ale viefii ci depatiri ale ei din dragaste
pentru Frumos, Bine fi Adeviir.

www.dacoromanica.ro

172

KALOKAGATHON

ridicarea catedralelor gotice, sunt realizari absolute, perfecte


prin ele-insele, i pentru ele-insele. Artiti i ganditori ca Andr
Gide i Clive Bell se opun conceptiei evolutioniste a artei. Ultimul,

concepand arta ca o religie, adica avand un sens definitiv, nu se


ferqte de a-0 exprima nemultumirea fata de conceptia evolutionista, in urrnatorii termeni
o Niciodata, o minte de arlatan
nu a produs o teorie mai dezastruoasa, deck aceea a evolutiei artei

Fara s fim intru totul de acord, trebue sa marturisim ca in


cadrul temporal al personalitatii vii, evolutia are o slaba semnifiea-tie i ar putea duce la implicatii sceptice. Daca realizarea-de-sine
are o semnificatie, atunci are una singura i anume ca o perfecta
excelenta posibila oricarui individ
independenta de timp
spatiu. Trebue sa adaogam ca de0 schimbarea nu poate fi tgaduita, In personalitate se afla anumite momente de fericire sau de
multumire absolut, care nu pot evolua pentruca sunt definitive.
Asemenea momente pot fi realizate In viata actual 0 ele constituesc
ceca ce Jules de Gaultier numete o eternitatea In prezent 2). In
astfel de momente, determinarea estetica, intrunete toata realitatea i ii trilefte idealurile. Realizarea de sine ea imaginatie obiectivat ne este fericirea . o L'imagination objective est ame et corps,
organisation complke la manire des vivants: L'ideal s'est incarn,
mais il a da subier des transformations, rductions et adaptations
pour devenir pratique... 3) (Th. Ribot).
Trairea definitiva a idealurilor este rezultatul organizarii armonioase a valorilor noastre. Suntem de acord cu acei ganditori care
cred c 'aloare absoluta este o contradictie de termeni. Dar nu
putem fi de acord cu cei care neaga personalitatii puterea de a trai
de a realiza, prin suferinte i corectari perfectia de/in itiv. Viata
individuala nu poate fi nici joca nici intrebare fr raspuns.
individuala poate atinge d savar0lea In ea Ins0 i pentru ea-insa0,
pentruca eul este factorul raspunzator de propria sa fericire sau
multumire, iar omul nu poate sa fie victinia unei soarte oarbe sau
a unui destin capricios, din moment ce este In stare sa realizeze
atata armonie i atka bunatate.
.

3) Clive Bell, Art, p. 102.


3) Jules de Gaultier: s Les lments esthtiques de la Moralit i, In Revue Philosophique, Martie-Aprilie, 1930.

3) Th. Ribot, Resat eur l'Imagination cratrice, p. 266.

www.dacoromanica.ro

IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI $1 TEORIA VALORILOR

173

Perfectia este raspunsul pe care-I primim drept rasplata tuturor


stradaniilor noastre etice i estetice. L'homme de bien est sa
manire le plus grand de tous les artistes

spunea Victor Cousin 1).

Dar arta sa de a trai bine este mai grea deck viata insi, pentrun
cere acea tehnica necurman i grea, care este via-ta estetica
moral. Cand un om ca Beethoven spunea vreau sa dovedesc
ca oricine se comporta bine i nobil, poate, numai prin aceasta, sa
indure nefericirea , el trebue sa se fi gandit ca a acIiona bine
nobil este o masura pozitiva i stabila de apreciere. Personalitatea,
per se subsistens i per se operans, are, aqadar, o semnificatie
pert ec(ia ei posibila, care este ant de definitiva, !neat nefericirile pot fi suportate fan sa-i schimbe fericirea dobandita
temeinic 2).

Adevrul este aceasta perfectie, corqtient incercan de individul


intreg; este solidaritatea armonioasa a tuturor valorilor finale din
existema noastr ; este mijlocia de aur caracterizata prin armonie
sau InIelepciune. Cea mai bun cale de a cunoWe o personalitate
este de a-i gasi poziia ca un punct cosmic coordonat prin valori.
Pe o atare scan cosmin, fiecare punct 4i are fericirea de a fi determinat de care valori, in diferite propor/ii, potrivite
Acela
care se creaza pe el insu0 exista sau este, atunci cand Ii indeplinete
munca sau opera creatoare potrivit cu ceea ce are mai de preI in el,
1) Victor Cousin, Du Vrai, da Beau et du Bien, p. 170.
Sporul pe care-I Nine artistul crecind o opera sau omul etic, realizdndu-se
pe sine, conlirmii principiul cartezian cci o in elect trebue s lie cel putin cdt in
cauza Artistul omul etic simt nevoia unei atitudini afilare, a unui stil existential. Un ozn cu stil este convins cei nu e deajuns sci intreprindci lapte bane,
dar fi sci aib atitudine expresivd, construindu-si din sine o imagines' multumitoare.

Intr'un sujlet mare total e mare *, spunea Pascal. Mai ales total devine
mare, cdnd se realizeazei intr'un om adeviirat.

Stilul e unitate, e intregime, e armonie permanentd.


Grecii antici avdnd ca nornui de vieatii Binele fi Frumosul, acel Kalokagathon, se obligau singuri sei-I trcliascci fi sii-I realizeze, neavcind nevoie de voinki,
care gi lipsefte din morala lor ci de dortil perlectiei, de participarea lireascei
la ceea ce este semnat in tine fi trebue doar cultivat fi cules. Alumni Mud vie*
ti s'a uritit stoicii fi epicureenii au sustinut desprtirea de vieatei, adicci stpcinirea ei prin inklepciune negativii. Atunci, gndul fi dorinta s'au desprtit de
frumusek fi de vieatd. V iitorul omenirii va trebui sei intruneascd din nou valorile
In om fi societate, litcdndu-le &it mai solidare fi armonizndu-le in personalitiiti
realizate, in oameni ca sal fi In societti sau tntr'o singuril societate cu

www.dacoromanica.ro

174

KALOKAGATHON

prin harul lui Dumnezeu. Arta este devo/iune activa fa/5. de tot
ceca ce avem vrednic sadit in natura noastra.
o Practicarea moralei, trebue sa ne amintim intotdeauna, nu
este o chestiune de estetic ; este o chestiune de arta 1). Asa incheie

Havelock Ellis lucrarea Dance of Life, 0 cu concemia lui, mul/i


esteticieni noi par sa fie de acord, pentruca, inpreuna cu el, cer ca
Estetica sa fie o partea metafizica a oricarei trairi productive 2).
Rttiene Souriau, In studiul au sur l'objet d'une science naissante,
L' Avenir de l'Esthetique sugereaza ca Estetica sa fie stiima formelor,

deoarece o orice speculaTie relativa la forma, este de natura estetica 3). Sora M. Basiline a studiat sistemele si judeca/ile primilor
filosofi greci, ca entit4i estetice, deoarece pentru ea, o once judecata
este estetica, prin aceea ea aduce o unitate, din datele ce le are
si o satisfac/ie cercettorului iar o sistemele sunt constituite, nu
pe o teorie a cunoasterii, ci pe o baza a Esteticii ; permanentul este
o unitate a unor par/i /inute intre ele, prin anumite principii, ca
simetria, echilibrul, propor/ia, potrivit acestora intervenind schimbrile 4).

Daca Estetica este ftiinta inter-rela(iilor armonioase, dupa cum


se pretinde ca este, atunci studiul realizrii morale, ca proces armo-

nios, trebue sa aib un Inceput tocmai aici.


Intreprinderea noastr se sfirseste cu aceasta sugestie pretenVoasa pentru vkoare cercetri. Am urmarit-o si noi, mai mult sau
mai pu/in, In relaVile dintre Metafizica, Etica' si Estetica. Din confluen/a apelor, am incercat sa deosebim unde puterea Bineilui se
retrage In Frumos, iar Frumosul in Bine, ca astfel sa demonstram un

adevr, care nu va Imbatrni niciodata si anume ca o msura si


simetria sunt frumuse/e si virtute In toata lumea 6).
Educarea sufletului

care-este personal itatea

absoarbe In uni-

tatea sa armonioas toate aceste ape, dupa cum personalitatea lui


IiAns Hristos, prin spiritul sail universal, a fost o capabila de a
Imbratisa si regenerea toute lucrurile 6).
9 Havelock Ellis, The Dance of Life, p. 327.
2) Ibid., p. 326.
9 Etienne Souriau, L'Avenir de l'Esthflique, p. 36.
4) Sister M. Basiline, The Aesthetic moat from Thales to Plato, pp. 1-3.
9 Plato, Philebus, 64.
) Vladimir Solovyof, The Justification of the Good, p. 194.

www.dacoromanica.ro

IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI SI TEORIA VALORILOR

175

Personalitatea, avand o expresie reu0ta, este frumoasa 0 avand


o funqiune reu0ta, este bunk'. Fericirea, mai presus de toate, este
cea mai completa realizare a acestei func%ii expresive, multumita
puterii creatoare, daruita noua de Dumnezeu, acest spectator etern
al tuturor timpurilor 0 al tuturor fiimelor.
...4 i se ca de a spunem ca in devenirea sufletului ceva bun
0 frumos este devenirea lui ca Dumnezeu, pentruca din ceea ce-i
dumnezeesc provin tot R umosul i tot Binele, in fiinIe. . . ').

1) Plotinus, Enn., I, 66.

www.dacoromanica.ro

BIBLIOGRAFIE

12

www.dacoromanica.ro

L CaRTI
Aliotta A., The Idealistic Reaction against Science, Macmillan and Co., London, 1914.
Anstruther-Thompson C. and Vernon Lee, Beauty an,11 Ugliness. The Bodley
Head, London, 1912.
Aquinas Thomas Saint, Summa Theologica, Part I, Burus Oates and Washbourne, London, 1920.
Aristotle, Ethica Eudemia, translated by J. Solomon, Clarendon Press, Oxford, 1925.
Ethica Nicomachea, tr. by W. D. Ross, Clarendon Press, Oxford, 1925.
Metaphysics, tr. by W. D. Ross, Clarendon Press, Oxford, 1925.
Poetics, tr. by J. H. Butcher, Macmillan, London 1920.
Bahr, Hermann, Expressionism, tr. by R. T. Gribble, Frank Henderson, London.
Baldwin, M. J. Genetic Theory of Reality, G. P. Putnam's Sons, New-York, 1915.
Basiline M. Sister, The Aesthetic Motif from Thales to Plato, Schwartz, Kirwin

and Fauss, New-Xork, 1921.


Bell Clive, Art, Chatto And Windus, London, 1928.
Civilization, Harcourt, Brace Co., New-York, 1928.
Bergson, Henri, Creative Evolution, tr. by A. Mitchell, H. Holt, Nevv-York, 1911.

Matter and Memory, tr. by Nancy Margaret Paul and W. Scott Palmer, Allen Unwin, London.
Mind-Energy, tr. by H. Wildon Carr, H. Holt, New-York, 1920.
Bibesco, Princesse, Au Bal avec Marcel Proust, Librairie Gallimard, Paris, 1928.
Blaga, Lucian, Filosof ia Stilului, Cultura National5, Bucarest, 1924.

Blondel, Maurice, L'Action, F. Alcan, Paris, 1893.


Bogardus, S. E., A History of Social Thought, J. R. Miller, Los Angeles, 1923.
Bosanquet, Bernard, A History of Aesthetic, G. Allen Unwinn, London, 1917.
Three Lectures on Aesthetic, Macmillan, London.
Bougl, Charles, Lecons de Sociologie sur l'volution des V aleurs, A. Colin,

' Paris, 1922.


Boutroux, gmile, La Nature et 'Esprit, Librairie Philosophique, J. Vrin,
Paris, 1926.
Bowne, Borden Parker, Metaphysics, American Book Co., New-York.
Bridges, Robert, The Testament of Beauty, Oxford University Press,
York, 1930.

New-

12*

www.dacoromanica.ro

18o

BIBLIOGRAFTE

Calkins, Mary Whiton, The Good Man and the Good, Macmillian, New-York, 1918.

Carpenter, Edward, The Art of Creation, G. Allen Unwinn, London.


Carr, Herbert Wildon, A Theory of Monads, Macmillan, London, 1922.
Cogitans Cogitata 'University of Southern California, Los Angeles, 1930.

Leibniz, Little Brown Co., Boston, 1929.


The General Principles of Relativity, Macmillan, London.
The Monadlogy of Leibniz, University of Southern California, 1930.
The. Philosophy of Benedetto Croce, Macmillan, London, 1917.
The Philosophy of Change, Macmillan, London, 1914.
Carritt, E. F., The Theory of Beauty, Macmillan, New-York, 1919.
Chambers, Frank P., Cycles of Taste, Harvard University Press, Cambridge ,
1928.

Chevalier, Jacques, La Notion du Ncessaire chez Aristote et chez ses prdces-

seurs, F. Alcan, Paris, 1915.


Cicero, De finibus malorum et bonorum, Heinemann, London, 1 914.
Clarke, Mary Evelyn, A study in tlu3 Logic of Value, University of London
Press, 1929.
Confucian Annalects.
Cooley, C. H., Social Process, Ch. Scribner's Sons, New-York, 1927.

Cousin, Victor, Du Vrai, du Beau et du Bien, Didier Co., Paris, 1858.


Croce, Benedetto, Aesthetic as Science of expression and general linguistic, tr.
by Douglas Ainslie, Macmillan, London, 1922.
Diogenes, Laertius, Lives of Eminent Philosophers, 2 vol., tr. by R. D. Hicks,
W. Heinemann, London, 1925.
Doren, Maik Van, An Anthology of World Poetry, Albert and Ch. Boni, NewYork, 1928.
Ducasse, Curt Jchn, The Philosophy of Art, Lincoln MacVeagh, New-Yolk, 1929.

Eaton, Howald O., The Austrian Philosophy of Values, University of Oklahoma Press, Norman, 1930.
E ddington, A. S., The Nature of the Physical World, Macmillan, New-York, 1929.

Ellis, Havelock, The Dance of Life, Houghton Mifflin Co., Boston, 1923.
Emerson, Ralph 1/1 aldo, The Conduct of Life, J. N. Dent, London, 1915.
Fawcett, Edwaid Douglas, The World as Imagination, Macmillan, London, 1916.
Pite, Warner, Moral Philosophy, Lincoln MacVeagh, Ncw-Yoik, 1925.

Flaccus, Louis W., The Spirit and the Substance of Art, F. S. Crofts, NewYork, 1926.
Flewlling, Ralph Tyller, Bergson and Personal Realism, The Abbingdom Press,
New-York, 1920.
Creative Personality, Macmillan, New-York, 1926.
Forkel, Johann Nikolaus, Johan Sebastian Bach, Harcourt, Brace and Co.,
Ncw-Yoik, 1920.

Fotheringam, James, Studies of the Mind and Art of Robert Browning, H. Marshall and Sons, /London, 1900.
Fouille, Alfred, La Morale? L'Art et la Religion d'aprs Guyau, F. Alcan, Paris.

www.dacoromanica.ro

BIBLIOGRAPII

ItSY

Fowler, Thomas, Shaftesbury and Hutcheson, Putnam's Sons, New-York, 1883.


Fry, Roger, Vision and Design, Bretano's, New-York.
Gaultier, Jules de, Le Bovarysme, Mercure de France, Paris, 1921.
Gentile Giovanni, The Reform of Education, tr. by Dino Bigongiari, Harcourt,
Brace Co., New-York, 1922.
Gide, Andre, Prtextes, Mercure de France, Paris.

Guyau, J. M., L'Art au point de vue sociologique, F. Akan, Paris.


La Morale d'picure, F. Alcan, Paris, 1917.
Groos, Karl, The Play of Man, tr. by Elizabeth L. Bladwin, D. Appleton,
New-York, 1901.
Harford, Joh, The Life of Michel Angelo Buonaroti, 2 vols., Longman, Brown,
Green, London, 1857.
Hartmann, Cyril Hughes, The Cavalier Spirit, G. Rotlege, London, 1925.
Hegel, G. W. F., The Philosophy of Fine Art, 4 vols., tr. by F. P. B. Osmaston,
G. Bell and Sons, London.
Hirn, Yrjo, The Origins of Art, Macmillan, London, 1900.
Hocking, W. E., The Self, its Body and Freedom, Yale University Press, New,
Haven.
Hu-Shih, The Development of the Logical Method in Ancient China, A. Probsthain, London, 1928.

Kandinsky, Wasily, The Art of Spiritual Harmony, tr. by M. T. H. Sandler


Constabl, London, 1904.
Kant, Cri tiqu of Judgment, Tr, by J. H, Bernard, Macmillan, Lodon, 1914.
Kan , Criti ue of Practical Reason, Tr, by T. K. Abbott. Longmail, Green,
Co. London, 1904.
Kant, Critique of Pure Reason, tr. by Norman Kemp Smith, Macmillan
London, 1930.
Kroeber, A. L., Anthropology, Harcourt, Brace Co., New-York, 1930.
K lpe sm.:Ad, Einleitung in die Philosophie, S. Hirzel, Leipzig, 1928.
Lai) d, John, The Idea of the Soul, Hodder Stoughton, London.
Lalo Ch arles, L'Art et la Morale, F. Akan, Paris, 1922.
Langfeld, H. S., The Aesthetic Attitude, Harcourt, Brace and Co., New-York,
1920.

Lao-Tze, Tao Tch King, Ir. by D. Goddard, Brentano's, New-York, 1919.


Lee, Vernon, ard C. Anstruther-Thompson, Beauty and Ugliness, The Bodley
Head, London, 1912.
Leibniz, Monadology, tr. by Montgomery, Open Court, Chicago.
Lir &roan, Edmond C., Social Discovery, Republic Co., New-Yolk, 1924.
Mann, 1-1(nri de, Jcy in 14 oar, Ir. of a Der Kempf um die Arbeitsfreude by

Eden and Cedar Paul, H. Holt, New-York.


Maritain, Jacques, Art and Scholasticism, tr. by J. F. Scanlan, Ch. Scribner's
Sons, New-York.
Trois Rformateurs, Pion, Paris, 1925.
Mencius, The Works of Mencius.

www.dacoromanica.ro

182

BIBLIOGRAFIE

Meumann, Dr. E., Einfhrung in die Aesthetik der Gegenwart, Quelle u. Meyer,
Leipzig, 1919.

Sistemul Esteticei, Roumanian translation by I. Gabrea, Casa $coalelor, Bucarest, 1926.


Moore, G. E., Philosophical Studies, Kegan Paul, Trubner Co., London, 1922.
Morris William, Hopes and Fears for Art, Roberts Brothers, Boston, 1882.
Muirhead, J. H., Contemporary British Philosophers (Personal Statements),
Macmillan, New-York.
Mumford, Lewis, The Golden Day, Boni and Liveright, New-York, 1926.
Miinsterberg, Hugo, The Principles of Art Education, The Pray Educational
Co., New-York, 1904.
Nietzsche, Friedrich, The Birth of Tragedy, tr. by William Hausmann, T. N.
Foulis, London.
Nenitesco Stefan, atora Artei ca Filosofie a Istoriei, 3 vol., Bucarest, 1925.

Osborn, Henry Fairfield, Man Rises to Parnassus, University of Princeton


Press, 1928%

Men of the Old Ston,e Age, Ch. Scribner's Sons, New-York, 1924.
Ovid, Metamorphoses, W. Heinemann, London, 1916.
Parker, Dewitt, The Principles of Aesthetics, Silver Burdett Co., New-York, 1920.
Perry, R. B., General Theory of Value, Logman's Green, New-York, 1926.
Plato, The Dialogues of Plato, 5 vols., tr. by B. Jowett, Oxford University
Press, 1924.
Plotinus, The Ethical Treatises, tr. by Stephen Mackenna, The Medici Society,
London and Boston, 1926.
Pope, .E'ssay on Man, Clarendon Press, Oxford, 1904.
Prall, D. W., Aesthetic Judgement, T. Cromwell, New-York, 1929.
Puffer, Ethel D., The Psychology of Beauty, Houghton, Mifflin and Co., 1905.
Radulescu-Motru C., Curs de Psihologie, Cultura Nationalii, Bucarest, 1923.
Personalismul Energetic, Casa Scoalelor, Bucarest, 1927.
Ribot, Th., Essai sur l'Imagination cratrice, F. Alcan, Paris, 1931.

Riemann Hugo, glments d'Esthtigue musicale, French Translation by G.


Humbert, F. Alcan, 1906.
Rodin, Auguste, Art, tr. from the French of Paul Gsell, by Mrs. Romily Fedden,

Hodder and Stougton, London.


Rolland Romain, Beethoven, tr. by B. Constance, Kegan Paul, London, 1924.
Beethoven the Creator, V. Gollancz, London, 1929.
Ruskin, John, Lectures on Art, Clarendon Press, Oxford, 1870.
Russell, Bertrand, Mysticism and Logic, Longmans, Green Co., London, 1921.
Our Knowledge of the External World, Open Court, Chicago, 1915.
Santayana George, The Life of Reason, 5 vols., Reason in Art, vol. 4, Ch. Scribner's Sons, New-York, 1928.
The Sense of Beauty, Scribner's Sons, New-York.
o

Schiller, Ferdinand Canning Scott, Logic for Use, Harcourt Brace Emd Co., 1930.
Schiller, Friedrich von, Essays Aesthetical and Philosophical, G. Bell and Sons,
London, 1875.

www.dacoromanica.ro

BIBLIOGRAFIE

i$13

Schopenhauer, The World as Will and Idea, 3 vols., tr. by R. B. Haldane and
J. Kemp, Kegan Paul Treuch, Treubner, London.
Sailles, Gabriel, Essai sur le Gnie dans l'Art, F. Alcan, Paris, 1911.
Schlegel, Friedrich von, The Aesthetic and Miscellaneous Works, G. Bell, London, 1889.
Shaftesbury, Characteristich, 3 vols., 1744, 1745.
Second Characters, University Press, Cambridge, 1917.
Sidgwick, Henry, The Methods of Ethics, Macmillan, London, 1874.
Smith, Norman Kemp, 'Prolegomena to an Idealist Theory of Knowledge, Macmillan, London, 1924.
Solovyof, Vladimir, The Justification of the Good, tr. by Nathalie Duddington,
Macmillan, New-York, 1918.
Sorley, W. R., Moral Values and the Idea of God, Caxnbridge University Press,
1921.

Souriau, ttienne, L'Avenir de l'EsthAtitique, F Alcan, Paris, 1929.


Spencer, Herbert, The Principles of Psychology, 2 vols., William and Norgate,
London, 1881.

Stace, W. T., The Meaning of Beauty, Grant, Richards and Humphrey, London, 1929.
Sfout, G. F., A Manual of Psychology, W. B. Clive, London, 1913.
S umner, W. G., Folkways, Ginn and Co., Boston, 1906.
Taylor, A. E., Epicurus, Constable, London, 1911..
Thackeray, The Book of Snobs, Belford, Claike, Chicago.
Thayer, Alexander Wheelock, The Lite of Ludvig van Beethoven, The Beethoven
Association, New-York, 1921.

Tolstoi, What is Art? tr. by A. Maude, Cromwel and Co., New-York.


Valry, Paul, Eupalinos ou l'Architecte ; 'Ame et la Danse, Nouvelle Revue
Francaise, 1924.
Vasari, Giorgio, The Lijes of the Painters, Sculptors and Architects, 4 vols.,
Everyman's Library.
Viano Tudor, Dualismul Artei, Bucarest, 1925.
Volkelt, Johannes, Kunst und Volkserziehung, C. H. Bechsche, Miinchen, 1911.

Wang Yang-Ming, The Philosophy of, tr. by F. G. Henke, The Open Court,
London, 1916.
Watson, John, Schelling's Transcendental Idealism, S. C. Griggs Co., Chicago,
1892.

Wildenband, Dr. Wilhelm, A History of Philosophy, tr. by J. Tufts, Macmillan,


New-York, 1926.
Wilson, G. A., The Self and its World, Macmillan, New-York, 1916.
Wilson, Woodrow, When a Man comes to .FI imsel I, Harpers, New-York, 1915.
Wittgenstein, Ludwig, Tractatus Logico-Philosophicus Harcourt, Brace and
Co., New-1 o k. 1922.
Whitehead, A. N. The Concept of Nature, University Press, Cambridge, 1920.
Worringer, Yvilhelm, Formprobleme der Gotik, R. Piper Co., Miinchen.

www.dacoromanica.ro

BIDLIO GRAF iE

184

U. ARTICOLE

Burke, Edmund, e On Taste 0, Harvard Classics, Vol. 24.


Burns, Cecil De Lisle, 4 The Spiritual Power and Democracy *, The International Journal of Ethics, Oct. 1929.
Case, Clarence Marsh, e Toward G stalt Sociology *, Sociology and Social
Research, Sept,-Oct, 1930.
What is Social Progress D in Bogardus, A History of Social Tlwugt.
Cohen Morris, $ Vision and Technique in Philosophy *, The Philosophic
Review, March 1930.

Collingwood, R. G., e Plato's Philosophy of Art *, Mind, 1925.


Comarnesco Petru, 4 Specifieul Romanesc In cultura gi arta 0, Acliune
Reacliune, Bucarest, 1930.
Cowell, Henry, a The Process of Musical Creation 0, The American Journal of
Psychology, April 1926.
Davis, Frank, A nineteenth century Fragonard: A. Renoir 0, The Illustrated
London News, June 12, 1930.
Durkheim, E., e Jugements de valeur et jugements de ralit 0, Revue de Methaphysique et de Morale, 1911.
Ellis, Carlyle, 4 Rodin: A Self-revelation 0, Everybody's Magazine, Nov., 1912.
Gaultier, Jules de, 4 De l'thique l'Esthtique travers la Mystique 0,
Revue Philosophique, Mai-Juin 1928.
4 Les elements esthtiques de la moralit 0, Revue Philosophique,
Mars-Avril 1930.
Hessen Sergius, Die Tragoedie der Guten in Br*.der Karamazoff 0, Der Russische Gedardce, I, 1929.

Hornle, Alfred R. F., 4 Image, Idea and Meaning 0, Mind, January 1907.
Hollands, Edmund S., 4 Nature and Spirit 0, The International Journal of
Ethics, July 1925.
Lessing, e The Education of the Human Race 0, Harvard Classics, Vol. 32.
Lipps, Th., 4 Einfhlung, innere Nachahmung und Organempfindungen 0,
Archiv fiir die Gesamte Psychologie, I. Band, 1903.
Weiteres zur Eifafhlung 0, Archiv far die Gesamte Psychologie,
IV. Band, 1905.
Montaigne, e Education of Children *, Harvard Classics, Vol. 32.
Oppell, Baron von, 4 The Reality of Beauty s, Hibbert Journal, Jan. 1930.
Ralea Mihail, e Definitia Omului 0, Viata Romdneascd, Iassy, Roumania, 1928.
Randle, H. N., 4 Sense-data and sensible Appearances in Size-distance Perception 0, Mind, July 1922.
Sainte-Beuve, e Montaigne 0, Harvard Classics, Vol. 32.
Schiller, Ferdinand Canning Scott, e Relevance s, Mind, April 1912.
Schiller, Friedrich von, 4 Letters upon the Aesthetic Education of Man s,
Harvard Classic, Vol. 32.
Starbuck, Edwin Diller, tc The Intimate Senses as Sources of Wisdom 0, The
Journal of Religion, March 1921.

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL

Pag.

Prefatii

Capitolul
NX'PLRA $1 ARTIFICIALITATE

Peisajul furtunos al gandirii contimporane.

13

"Metoda cercetarii noastre

20
25
32
36

Natura i spirit

Eul, ca parte a Naturii


Natura i Artificialitate

Capitolul II
NATURA FRUMUSETII
Eul i posibila-i periedie In expresia-de-sine
Frumusetea ca spiritualitate imaginativ
Arta-oglinda metafizica a universului
Consideratii psihologice i epistemologice asupra imaginatiei

42
51

Realitatea activitatii estetice

67

Teoria expresionista a artei, ca generalizare i baza pentru alte explicaii

60

Arta ca joe

70
74

Obiectivarea imaginatiei estetice .


Excelenta universala a actului estetic

76.

Arta ca proces empatic ........

85

Capitolul III
ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI $1 COMPORTARII
Ratiune i imaginatie
91
Imaginatie, ratiune i Bine
90
0 exaluare a snobismului ca model inferior de comportare estetica
116
Imaginatie i conduita
118
Gustul estetic i comportarea etica
122
Stilul ca manifestare social-estetica

Capitolul 1V
FRUMOSUL $1 BINELE

Vieata morala ca traire corqtientii a imaginatiei


Imaginatia In conflict cu mores qi nit cu binele etic
Frumosu conducand la Bine

www.dacoromanica.ro

132
134
135

i86

CUPRINSUL
PAg.

Realizarea-de-sine ca imaginatie obiectivatii sau artii


Ciiteva limpeziri filosofice referitoare la morala frumoasa, cu referint
specialii la Shaftesbury

140
147

Capitolul V
IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI *I TEORIA VA LOR1LOR
Citeva observaiii privitoare la teoria valorilor
Contemplatie, actiune si armonie
Perfectia armoniei estetice in realizarea omului si artistului
Bibliografie

www.dacoromanica.ro

158
163
171
174

1.10NITORUL OFICIAL
4MPRIMERIILE STATULUI
IMPRIMERIA NATIONALA

4RUCURESTI, 1946

www.dacoromanica.ro

C 34.602.

www.dacoromanica.ro