Izvoarele dreptului Roman part 3

Jurisprudenta clasica
In epoca clasica jurisprudenta a ajuns la apogeu intrucat in aceasta epoca s-au
afirmat cei mai mari jurisconsulti ai Romei si au fost elaborate cele mai valoroase
lucrari. Jurisconsultii clasici s-au remarcat prin marea lor capacitate de
abstractizare si de sistematizare caci lucrarile clasice au fost sistematizate pe baza
unor principii juridice. De altfel la inceputul epocii clasice s-au format 2 scoli de
drept denumite:
Scoala proculiana(fondata de marcus Antistius Labeo)
-a avut o orientare inovatoare, progresista, promova linia de gandire a edictului
pretorului
Scoala sabiniana(fondata de Caius Ateius Capito)
-a avut o orientare conservatoare intrucat ea promova solutiile legii celor 12 table

Printre mari jurisconsulti clasici ii mentionam pe:

- Mazurius Sabinus care a scris un celebru tratat de drept civil, care a fost comentat
apoi de majoritatea jurisconsultilor clasici prin lucrari denumite “libri ad sabinum”.
-Caius Casius Lunginus- care a fost atat de apreciat incat la un moment dat, scoala
sabiniana a fost denumita scoala casiana.
Deasemnea in vremea imparatului s-a remarcat Pomporius care a scris o istorie a
jurisprudentei romane, denumita liber singularis sau entiridia. Iar in unele texte, ea
este denumita liber singularis entiridi.
O adevarata enigma a dreptului roman a fost jurisconsultul Gaius, caci originea sa
nu este cunoscuta. Unii autori au afirmat ca Gaius nici nu ar fi existat si ca
lucrarile care se pun pe seama sa ar fi fost scrise de Caius Casius Longinus
Alti autori afirma ca Gaius ar fi fost grec. Iar altii ca ar fi fost un libert, adica un
sclav eliberat. Iar profesorul Aurel Topesc a sustinut intr-un studio apreciat ca
Gaius ar fi dac. Cert este ca in legatura cu Gaius s-au scris in epoca moderna cele
mai multe lucrari, ci nu pentru ca Gaius ar fi fost foarte original, ci pentru ca una
dintre lucrarile sale denumita Institutiones sau institutele lui Gaius a ajuns pana la
noi pe cale directa sub forma unui manuscris palimpsest. Palimpsestul este un
papirus de pe care s-a sters textul initial, iar in locul lui s-a scris un alt text. In
cazul nostrum de pe papirusul pe care era scris un imn religios, s-a sters si ulterior
s-a mai scris un text care cuprindea institutele lui Gaius care a fost sters si el si s-a
scris un alt text. Iar in anul 1816 cercetand biblioteca episcopala de la verona,
Profesorul Neibur a descoperit acel palimpsest, a sters textul de pe pairus si a
descifrat textul original si a constatat ca a descoperit institutele lui Gaius, dar la
acea vreme reactivii chimici erau primitive, astfel incat papirusul s-a carbonizat, iar
unele cuvinte nu au putut fi citite si de aceea se spune ca manuscrisul de la Verona
este lacunar. Dar in anul 1933 in Egipt s-a descoperit un nou papirus care
cuprindea partea finala a Institutelro lui Gaius si astfel lacunele manuscrisului de la
Verona au putut fi completate.
Institutele lui Gaius sunt un manual de scoala adresat studentilor in drept, astfel
incat materia este bine sistematizata, clar prezentata pe baza unor sprincipii
juridice. Insa cei mai mari jurisconsulti clasici au trait la sfarsitul sec 2 si la
sfarsitul sec 3 dupa Hristos. Este vorba despre Emilius Papinianus, Iulius Paulus si
Uldius Domitius.
Papinian a fost considerat si de contemporani, si de posteritate cel mai amre
jurisconsult al Romei. El era supranumit primus obdeum, adica primul dintre toti
sau princeps jurisconsultorum, datorita maiestriei cu care a solutionat diversele
cazuri ivite in practica judiciara
Paul si Iupian au fost elevii sai. Paul a fost deosebit de original, insa avea un stil
ermetic, era greu de inteles, pe cand Ulpian nu fost atat de original. Dar avea un stil
accesibil si de aceea numeroase fragmente din lucrarile lui Iupian au fost preluate
in digestele imparatului Justinian.
Ultimul jurisconsutl care a desfasurat o activitate creatoare a fost Modestin sau
Herenius Modestinus. In epoca post clasica, pe fondul decaderii generale a
societatii romane, a decazut si jurisprudenta in sensul ca jurisconsultii post-clasici
n-au mai desfasurat o activitate creatoare, ci s-au marginit sa rezume sau sa
comenteze lucrarile jurisconsultilor clasici. De aceea in practica judecatorii judecau
procesele tot pe baza lucrarilor clasice, dar jurisprudenta clasica era de necuprins,
in sensul ca jurisconsultii clasici au scris atat de multe lucrari, incat nu puteau fi
citite intr-o viata de om. Profitand de aceasta situatie in mod frecvent unii avocati
sau chiar partile aflate in process au inceput sa falsifice lucrarile clasice, punand pe
seama jurisconsultilor clasici afirmatii pe care nu le facusera cu scopul de a castiga
procesele.
Pentru a se pune capat aceste practici, in anul 427 d.hr s-a dat legea citatiunilor
prin care s-a prevazut ca in fata judecatorilor pot fi citati numai 5 jurisconsulti
clasici care erau celebri, lucrarile lor erau cunoscute de judecatori si nu puteau fi
falsificate fara ca judecatorul sa depisteze falsul. Cei 5 erau:
Papinian Paul Ulpian Gaius Modestin
De regula cei 5 mari jurisconsulti aveau aceleasi opinii in diversele probleme de
drept. Totusi, uneori solutiilor celor 5 erau controversate, diferite. In asemenea
cazuri spunea legea citatiunilor, judecatorul trebuia sa urmeze legea majoritatii, dar
uneori putea sa apara si paritatea, insa in cazul in care 2 jurisconsulti aveau o
anumita parere, 2 alta parere, iar al 5-celea nu se pronunta in acea problema,
judecatorul trebuia sa urmeze parerea lui Papinian daca Papinian se pronunta iar
tocmai papinian daca era acela ce nu se pronunta, judecatorul trebuia sa aleaga
intre cele 2 pareri.
Jurisconsultii romani au oferit consultatii atat persoanelor fizice, cat si
judecatorilor, dar la origine acele consultatii ale jurisconsultilor nu erau obligatorii
pentru judecatori. Insa imparatul Ocvatian Augustus a initiat o reforma prin care a
creat Ius Publice Repsondendius Bublius sau dreptul de a oferi consultatii juridice
cu caracter official cu precizarea ca acest drept nu a fost acordat tuturor
jurisconsultilor, ci numai celor ce erau in gratiile imparatului. Consultatiile oferite
de jurisconsultii investiti cu ius publice respondendi erau obligatorii pentru
judecatori. Dar ele erau obligatorii numai in speta respectiva, nu si in cazurile
similar. Iar imparatul Hadrian a facut un pas mai departe si adecis ca acele
consultatii sunt obligatorii nu numai pentru speta in care au fost date, ci si pentru
toate cazurile similar. Tot in epoca clasica normele dp roman au fost exprimate si
prin senatusconsulte. Asa cum am mai spus, in epoca republicii hotararile senatului
nu aveau putere de lege, si cu toate acestea senatul influenta procesul de legiferare
intrucat legile votate de popor intrau in vigoare numai daca erau ratificate de senat.
Pe de alta parte senatul putea ordona magistratilor sa introduca in edictele lor
anumtie dispozitii care dobandeau pe acesta cale putere de lege, dar incepand din
epoca lui Hadrian, senatusconsultele au devenit izvoare de drept in sens formal,au
dobandit putere de lege astfel incat s-ar putea crede ca puterile senatului au sporit,
in sistemul politic al romanilor, dar in realitate senatul era un instrument in mainile
imparatului, prin care isi impunea vointa. De altfel in vederea adoptarii unui
senatusconsult, imparatul se prezenta in fata senatului si citea proiectul din
senatusconsult, dupa care parasea incinta senatului, nu mai astepta rezultatul
votului, si de aceea in documentele vremii, senatus consultele erau denumite si
Horationes, adica simple discursuri imperiale.
In epoca clasica normele dreptului roman au fost exprimate si prin constitutiunile
imperial. Initial, pana la Hadrian edictele imperiale erau valabile pana la moartea
imparatului, dar de la Hadrian incol, ele au dobandit putere de lege si erau de 4
feluri:
Edicta Mandacta Decreta Rescripta
Edictele erau dispozitii de maxima generalitate care erau date atat in domeniul
public, cat si in cel privat.
Mandactele erau instructiuni cu caracter administrativ adresate inaltilor funcionari
imperiali si guvernatorilor.
Decretele erau hotarari judecatoresti pronuntate de imparat, imparatul putea sa fie
ales si el judecator. De regula acele judecatoresti pronuntate de imparat erau
obligatorii numai pentru partile afalte in process, dar cu timpul s-a constatat ca
uneori cu ocazia pronuntari sentintei judecatoresti, imparatul formula o noua regula
de drept, regula care devenea general obligatorie.
Iar in Rescritpe erau consultatii juridice oferite de unii imparati, in calitate de
jurisconsulti pentru ca unii imparati ca Hadrian aveau pregatire juridica si ofereau
consultatii juridice care erau obligatorii pentru judecatori.
Tot la materia izvoarelor este necesar sa facem unele precizari in legatura cu opera
legislative a imparatului Justinian. Imparatul Justinian era un om instruit, avea o
cultura encicloepdica, astfel incat el si-a dat seama ca sistemul sclavagist roman se
aflta in ultimul stadiu al descompunerii si de aceea el a ordonat unor profesori si
avocati sa sistematizeze izvoarele dreptului classic, in special jurisprudenta si sa le
repuna in vigoare in speranta ca prin repunerea in vigoare a dreptului classic,
sistemul sclavagist roman va fi salvat de la pieire, cee ace nu s-a intamplat. Si cu
toate acestea opera legislativa a imparatului Iustinian prezenta o importanta istorica
inestimabila. Importanta care decurge dintr-o intamplare si anume, documentele
care cuprindeau izvoarele dp classic roman nu s-au pastrat, n-au ajuns pana la noi,
au fost distruse de barbari, pe cand opera legislativa a imparatului Justinian s-a
pastrat. Prin opera legislativa, s-a putut reconstitui tezaurul gandirii juridice
romane, iar daca imparatul Justinian nu ar fi avut inspiratia geniala de ordona
elaborarea acestei opera legislative, noi modernii n-am fi cunoscut valorile juridice
romane, iar societatea, istoria omenirii ar fi evoluat cu totul diferit. Aceasta opera
legislativa cuprinde 4 lucrari:
Codul sau Codex digestele sau digesta institutele sau institutiones si lovelele sau
nuvele constitutiones
Codul lui Justinian a fost elaborate de o comisie formata din 10 profesori si
avocati in frunte cu Tribonian, cel mai inalt functionar imperial. Aceasta comisie a
sistematizat constitutiunile imperiale care au fost date incepand din vremea
imparatului Hadrian. Lucrarea s-a elaborat in 2 editii:
Prima a fost publicata la 529
A diua la 534
Prima editie s-a pierdut, pe cand a doua denumita Codex repetite prelectionis s-a
pastrat si cuprinde constitutiunile imperiale care au fost dat incepand din vremea
imparatului Hadrian pana la 534. Lucrarea este structurata in 12 carti. Cartile sunt
impartite in titluri, constitutiuni, iar unele constitutiuni, acelea care aveau mai
multe dispozitii erau impartite in paragrafe. De aceea pentru citarea unui text din
cod se scrie un C de tipar care inseamna Codex, dupa care urmeaza 3 sau 4
numere. Cartea, titlut, constitutiunea. Fata de faptul ca aceasta codificare urma sa
fie aplicata in practica instantelor judecatoresti au fost incluse in cod numai
constitutiunile imperiale ramase in vigoare, nu si cele abrogate.
Pe de alta parte membrii comisiei au constatat ca unele dispozitii erau depasite si
de aceea le-au modificat, astfel incat unele constitutiuni imperiale au suferit
anumite modificari.
1 Digestele imparatului Justinian au fost publicate in anul 533, iar digestele sunt o
culegere de fragmente extrase din lucrarile jurisconsultilor clasici. Aceasta lucrare
a fost elaborate de o comisie formata din 15 profesori si avocati in frunte cu acelasi
Tribonianus. Metoda de lucru a comisiei a fost stabilita chiar de catre Justinian,
prin 3 constitutiuni imperiale care ulterior au devenit prefete. Trecand la cercetarea
lucrarilor jurisconsultilor clasici, membrii comisiei au constatat ca unele texte sunt
depasite si de asemenea au constatat ca unele solutii erau controversate in sensul ca
uneori jurisconsultii clasici aveau pareri diferite in anumite probleme de drept si de
aceea imparatul Justinian a maid at 50 de constitutiuni imperial prin care a pus
capat tuturor controverselor si a desfiintat toate institutiile depasite. In vederea
elaborarii digestelor membrii comisiei au studiat mii de lucrari clasice din care au
extras cele mai valoroase fragmente. Lucrare care a fost sitematizata in 50 de carti.
Cartile au fost impartite in titluri,fragmente, paragrafe. In fruntea fiecarui fragment
se afla o inscription prin care se precizeaza din ce lucrare a fost extras fragmentul
respective si cine este autorul acelei lucrari, spre exemplu daca fragmentul era
extras din lucrarea lui Ulpian denumita Regule, in inscriptie se mentiona Regule
Ulpiani. Multa vreme s-a crezut in mod gresit ca fragmentele extrase din lucrarile
jurisconsultilor clasici au fost asezate in cadrul digestelor la intamplare fara vre-o
metoda. In realitate insa in cadrul titlurilor, fragmentele nu au fost asezate la
intamplare, ci intr-o anumita ordine, ordine decurgand din metoda de lucru a
comisiei deoarece comisia lui Tribonian a fost impartita in 3 subcomisii. Fiecare
dintre ele avand misiunea de a extrage cele mai valoroase fragmente din anumite
lucrari clasice, astfel prima subcomisie a extras cele mai valoroase fragmente din
digestele 1 21 59