Resurse Agroturistice

Conf. univ. dr.
ROMEO CĂTĂLIN CREŢU

Drd. ing. PETRICĂ ȘTEFAN
RESURSE
AGROTURISTICE
1
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
CREŢU, ROMEO CĂTĂLIN
Resurse agroturistice / Romeo Cătălin Creţu. - Bucureşti : Ceres, 2012
Bibliogr.
ISBN 978-973-40-0940-4
63:796.5(498)(075.8)
338.43(498)(075.8)
ISBN 978-973-40-0940-4
2
CUPRINS
INTRODUCERE 7
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 1: TURISM RURAL ŞI AGROTURISM.

DEFINIŢII, CONCEPTE, TEORII 9
1.1 Obiectivele Unităţii de învăţare nr. 1 9
1.2 Turismul rural 10
1.3 Agroturismul 13
1.4 Definiţii rezultate din reglementările legale 18
1.5 Comentarii şi răspunsuri la teste 23
1.6 Lucrare de verificare nr. 1 26
1.7 Bibliografie minimală 26
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 2: RESURSE AGROTURISTICE

NATURALE ŞI ANTROPICE 27
2.2 Potenţialul turistic al României 28
2.3 Resurse agroturistice naturale 30
2.4 Resurse agroturistice antropice 37
2.5 Activităţi umane cu funcţie agroturistică 40
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 3: RESURSELE AGROTURISTICE DIN

JUDEŢELE: ALBA, ARAD, ARGEŞ, BACĂU, BIHOR, BISTRIŢA NĂSĂUD,
BOTOŞANI, BRĂILA, BRAŞOV ŞI BUZĂU 50
3.2 Resursele agroturistice din Judeţul Alba 51
3.3 Resursele agroturistice din Judeţul Arad 55
3.4 Resursele agroturistice din Judeţul Argeş 57
3.5 Resursele agroturistice din Judeţul Bacău 60
3.6 Resursele agroturistice din Judeţul Bihor 63
3.7 Resursele agroturistice din Judeţul Bistriţa Năsăud 66
3
3.8 Resursele agroturistice din Judeţul Botoşani 69
3.9 Resursele agroturistice din Judeţul Brăila 71
3.10 Resursele agroturistice din Judeţul Braşov 72
3.11 Resursele agroturistice din Judeţul Buzău 74

JUDEŢELE: CĂLĂRAŞI, CARAŞ-SEVERIN, CLUJ, CONSTANŢA, COVASNA,
DÂMBOVIŢA, DOLJ, GALAŢI, GIURGIU, GORJ 78
4.2 Resursele agroturistice din Judeţul Călăraşi 79
4.3 Resursele agroturistice din Judeţul Caraş - Severin 81
4.4 Resursele agroturistice din Judeţul Cluj 84
4.5 Resursele agroturistice din Judeţul Constanţa 87
4.6 Resursele agroturistice din Judeţul Covasna 91
4.7 Resursele agroturistice din Judeţul Dâmboviţa 94
4.8 Resursele agroturistice din Judeţul Dolj 97
4.9 Resursele agroturistice din Judeţul Galaţi 99
4.10 Resursele agroturistice din Judeţul Giurgiu 101
4.11 Resursele agroturistice din Judeţul Gorj 103
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 5: RESURSELE AGROTURISTICE

DIN JUDEŢELE: HARGHITA, HUNEDOARA, IALOMIŢA, IAŞI, ILFOV,
MARAMUREŞ, MEHEDINŢI, MUREŞ, NEAMŢ, OLT 107
5.2 Resursele agroturistice din Judeţul Harghita 108
5.3 Resursele agroturistice din Judeţul Hunedoara 111
5.4 Resursele agroturistice din Judeţul Ialomiţa 114
5.5 Resursele agroturistice din Judeţul Iaşi 115
5.6 Resursele agroturistice din Judeţul Ilfov 117
4
5.7 Resursele agroturistice din Judeţul Maramureş 119
5.8 Resursele agroturistice din Judeţul Mehedinţi 121
5.9 Resursele agroturistice din Judeţul Mureş 124
5.10 Resursele agroturistice din Judeţul Neamţ 126
5.11 Resursele agroturistice din Judeţul Olt 129

JUDEŢELE: PRAHOVA, SĂLAJ, SATU MARE, SIBIU, SUCEAVA,
TELEORMAN, TIMIŞ, TULCEA, VÂLCEA, VASLUI, VRANCEA 133
6.2 Resursele agroturistice din Judeţul Prahova 134
6.3 Resursele agroturistice din Judeţul Sălaj 137
6.4 Resursele agroturistice din Judeţul Satu Mare 140
6.5 Resursele agroturistice din Judeţul Sibiu 142
6.6 Resursele agroturistice din Judeţul Suceava 146
6.7 Resursele agroturistice din Judeţul Teleorman 149
6.8 Resursele agroturistice din Judeţul Timiş 151
6.9 Resursele agroturistice din Judeţul Tulcea 154
6.10 Resursele agroturistice din Judeţul Vâlcea 156
6.11 Resursele agroturistice din Judeţul Vaslui 159
6.12 Resursele agroturistice din Judeţul Vrancea 161
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 7: STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE

A RESURSELOR AGROTURISTICE DIN ROMÂNIA 166
7.2 Valorificarea resurselor agroturistice montane 167
7.3 Valorificarea resurselor turistice balneare 168
7.4 Valorificarea potenţialului turistic al Litoralului marin 169
7.5 Valorificarea resurselor agroturistice ale Deltei Dunării 170
5
7.6 Valorificarea resurselor agroturistice antropice 170
7.7 Valorificarea resurselor agroturistice în condiţiile protejării şi conservării potenţialului
turistic şi a mediului înconjurător 171
7.8 Zonarea turistică a României, sinteza valorificării resurselor agroturistice 172
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 8: EXPLOATAREA DURABILĂ A

RESURSELOR AGROTURISTICE ŞI DEZVOLTAREA AGROTURISMULUI 183
8.2 Conceptul de saturare a zonei agroturistice 184
8.3 Indicatorii de eficienţă economică a exploatării resurselor agroturistice 188
8.4 Indicatorul de impact al agroturismului asupra mediului înconjurător 191
8.5 Principalele probleme cu care se confruntă agroturismul din România 192
8.6 Propuneri de măsuri necesare pentru dezvoltarea agroturismului 193
BIBLIOGRAFIE 197
6
INTRODUCERE
Bine aţi venit în marea familie a studenţilor din Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi
Medicină Veterinară din Bucureşti!
Cursul de „Resurse Agroturistice” se adresează studenţilor înscrişi la programul de studiu
ID, organizat de Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare
Rurală - Specializarea de inginerie şi management în alimentaţie publică şi agroturism şi face
parte din planul de învăţământ aferent anului III, semestrul II.
Îţi propunem, stimate student, să trecem în revistă care sunt obiectivele principale ale
acestui curs, concretizate în competenţele pe care tu le vei dobândi după parcurgerea şi asimilarea
lui:
 Analizezi potenţialul turistic al României
 Cunoşti noţiunea de resursă agroturistică naturală
 Cunoşti noţiunea de resursă agroturistică antropică
 Constaţi care sunt principalele activităţi umane cu funcţie agroturistică
 Cunoşti resursele agroturistice naturale din judeţele României
 Cunoşti resursele agroturistice antropice din judeţele României
 Cunoşti stadiul valorificării resurselor agroturistice naturale din România
 Cunoşti stadiul valorificării resurselor agroturistice antropice din România
 Cunoşti indicatorii de eficienţă economică a exploatării resurselor agroturistice
Cursul „Resurse Agroturistice” este structurat pe opt unităţi de învăţare (capitole), fiecare
dintre acestea cuprinzând lucrări de verificare, pe care tu le vei transmite tutorelui care ţi-a fost
alocat.
Autorii
7
8
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 1:
TURISM RURAL ŞI AGROTURISM. DEFINIŢII, CONCEPTE, TEORII
CUPRINS
1.2 Turismul rural 10
1.3 Agroturismul 13
1.4 Definiţii rezultate din reglementările legale 18
1.1 Obiectivele Unităţii de învăţare nr. 1
Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să:

 Defineşti turismul rural şi agroturismul
 Identifici terminologia utilizată în studierea agroturismului şi
a resurselor agroturistice
 Stabileşti şi să interpretezi diferenţele dintre turismul rural şi
agroturism
 Cunoşti principalele aspecte legate de agroturismul european
 Constaţi care sunt principalele definiţii rezultate din
reglementările legale
9
1.2 Turismul rural
Fenomenul turismului rural nu este unul nou. Dorinţa de expansiune şi petrecere a timpului
liber şi a vacanţelor la „ţară” constituind preocupări vechi mai ales ale împătimiţilor de natură. Nou
este modul în care a evoluat această formă de turism atât cantitativ cât şi calitativ în ultimele
decenii, el tinzând să devină un fenomen de masă.
Această formă de turism s-a dezvoltat, valorificând caracteristicile deosebit de favorabile
celor trei elemente principale ce concură la înfăptuirea actului turistic:
 Spaţiul rural (vatra şi moşia satului) ca suport al procesului de vieţuire şi derulare a
activităţilor specifice;
 Populaţia rurală ca element al perenităţii de veacuri a obiceiurilor şi tradiţiilor populare ale
satelor, factor al transformării mediului natural, a resurselor locale;
 Produse naturale (bogăţii naturale) care satisfac cerinţele personale şi pe cele ale ofertei
turistice, destinate persoanelor care vin în ospeţie.
Turismul rural cuprinde activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, circulaţie
turistică, derulare de programe, prestare de servicii de bază şi suplimentare) - activităţi
economice (predominant agricole, dar şi practicarea unor ocupaţii tradiţionale), precum şi
modul de petrecere a timpului liber, pentru cei ce solicită acest tip de turism. Turismul se
dezvoltă în mediul rural în strânsă corelaţie cu economia locală, ceea ce conduce la
interdependenţa dintre aceste două laturi.
Dezvoltarea turismului rural a produs mutaţii importante în viaţa satelor, cu deosebire a
celor care dispun de o ofertă turistică importantă, aducând elemente noi privind:
 valorificarea resurselor proprii specifice (balneare, naturale, vitipomicole, cinegetice,
gastronomice, artizanale, etnografice şi folclorice);
 transformări în plan edilitar şi al dotărilor prin apariţia unor construcţii specifice (ferme
agroturistice, pensiuni), puncte de informare, brutării, unităţi de deservire (magazine, poştă),
amenajări pentru sport şi echitaţie, echipamente igienico-sanitare;
 modificări ale structurii culturilor agricole şi ale şeptelului, în concordanţă cu satisfacerea
cerinţelor turistice în plan gastronomic;
 evitarea procesului de depopulare rurală prin apariţia unor soluţii noi de ocupare a forţei de
muncă, mai ales în localităţile rurale, în care turismul se poate practica tot timpul anului;
 dezvoltarea micii industrii rurale de valorificare primară a produselor agricole şi
revitalizarea meşteşugurilor specifice zonei rurale;
 valorificarea resurselor de apă locale în scopuri energetice şi, mai ales, pentru piscicultură;
10
 abordarea unor soluţii echilibrate privind dezvoltarea viitoare a sectorului agricol, zootehnic,
silvic şi agroturistic;
 combaterea poluării mediului prin eliminarea surselor şi conservarea pe această cale a unor
condiţii de viaţă optime în zonele agroturistice;
 crearea unor noi surse de venit în bugetele familiale, inclusiv prin dobândirea unor facilităţi
financiare privind investiţii noi pentru turism sau extinderea celor existente.
Turismul rural se bazează, în majoritatea tipurilor de primire existente, pe dotările ce se
regăsesc, în mare parte, în proprietatea privată a locuitorilor din spaţiul rural, participanţi (în calitate
de prestatori) la activităţile turistice.
Reţeaua turismului rural prezintă cea mai bună organizare în cadrul statelor Uniunii
Europene. Aceasta datorită:
 condiţiilor de organizare create;
 organismelor neguvernamentale naţionale şi internaţionale existente;
 sprijinului primit din partea statului (credite pe termen lung, cu dobânda de 3 - 5 % – Franţa,
Germania, Austria – scutite de impozit pe activitatea turistică, sprijin logistic, formare de
cadre şi îndrumare), a U.E., prin intermediul programelor PHARE;
 experienţei câştigate şi dorinţei de perfecţionare manifestate permanent (Nistoreanu, 1999).
În general, în domeniul turismului practicat în mediul rural, se utilizează în mod frecvent o
terminologie diversă, dominată, în principal, de cele trei noţiuni: agroturism, turism rural,
ecoturism.
11
Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Identificaţi cele trei elemente principale ce concură la înfăptuirea
actului turistic:
b) Ce cuprinde turismul rural?
c) Ce elemente noi au apărut în lumea satelor, prin dezvoltarea turismului

rural?
Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare.
După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

 Elementele principale ce concură la înfăptuirea actului turistic.
 Definiţia Turismului Rural.
 Dezvoltarea turismului rural a produs mutaţii importante în viaţa
satelor, cu deosebire a celor care dispun de o ofertă turistică
importantă, aducând elemente noi.
 Reţeaua turismului rural prezintă cea mai bună organizare în cadrul
statelor Uniunii Europene.
12
1.3 Agroturismul
Agroturismul este definit prin deplasarea unor persoane într-o localitate rurală
nepoluată, aşezată într-o zonă pitorească, finalizată prin şederea a cel puţin 24 ore şi prin
consumul de produse alimentare şi nealimentare specifice, completată cu coabitarea şi
integrarea în societatea rurală privită în toată complexitatea sa.
Această formă de turism cuprinde două mari componente: activitatea turistică propriu-zisă,
concretizată în cazare, servicii de masă, agrement (călătorie, pescuit, echitaţie), alte servicii curente,
iar pe de altă parte, activitatea economică, (agricolă) prestată de proprietarul fermei (pensiunii)
agroturistice gazdă, concretizată în producerea şi prelucrarea primară a produselor agroalimentare în
gospodărie şi comercializarea lor direct la turişti sau prin alte reţele comerciale.
Agroturismul joacă, fără îndoială, un rol important în metamorfoza de ansamblu a spaţiului
rural, cu deosebire a satelor şi a oraşelor mici cu grad sporit de ruralitate şi un potenţial turistic
valoros.
Aşezările cu un trecut istoric îndelungat, cu clădiri în stil arhitectonic caracteristic regiunii,
cu obiceiuri, tradiţii şi un mod de viaţă propriu, atrag turiştii care doresc să cunoască pe viu aceste
aspecte.
Nu este de ajuns să spunem că România este frumoasă, că poate oferi multe posibilităţi
pentru practicarea turismului rural şi agroturismului, ci este necesar să dezvoltăm aceste două
activităţi complementare pe principiul rentabilităţii (Buianu, 2001).
Zonele pentru agroturism reprezintă în numeroase ţări ale lumii o creaţie mai recentă,
apărută din nevoia de evadare în spaţii de linişte, dincolo de zidurile oraşului sau de aglomeraţia
unor staţiuni turistice. Ele pun în evidenţă specificul unor zone rurale (cadrul natural, construcţii,
obiceiuri, activităţi, tradiţii gastronomice) diferite de la o zonă la alta. Există spaţii geografice
extrem de generoase, mai mult sau mai puţin extinse, în care odihna se îmbină cu recreaţia,
plimbarea, activităţile practice, lectura, în unele situaţii valorificându-se chiar unii factori naturali
de cură balneară. Pot apare în teritoriu în mod unitar (ca în culoarul Bran-Rucăr, Depresiunea
Dornelor, Valea Arieşului sau dispersate sub forma satelor turistice (staţiuni verzi), precum: Poieni
(jud. Cluj); Geoagiu Băi (Hunedoara); Tismana (Gorj); Murighiol (Tulcea); Botiza (Maramureş).
Experienţe importante înregistrează în acest domeniu ţările alpine europene, acestea fiind
printre primele ţări în care s-a practicat această formă de turism (Mitrache, Manole, Bran, Stoian,
Istrate, 1996).
Între acestea, Elveţia este ţara în care a apărut „aventura turistică” (denumirea de început a
agroturismului) în jurul anilor 1840. Este vorba de zona Chateau d’Oex, unde englezii au descoperit
13
o lume mirifică (peisaje montane, ape de munte, pajişti bogate cu turme de vite, oameni primitori) şi
în care s-au revărsat (peste 700 de turişti, în anul 1878), ocupând toate pensiunile agroturistice. La
cele 6 milioane de locuitori, Elveţia găzduieşte astăzi 10 milioane de turişti anual, practic satele sale
dobândind, în cea mai mare parte, funcţia agroturistică (zona lacului Leman, Munţii Jura,
Neuchatel).
Franţa are o veche şi bogată tradiţie în organizarea turismului rural, activitatea fiind aici
coordonată de asociaţia generală TER (Tourisme et Espace Rural). Statul francez încurajează
dezvoltarea acestor zone, înspre care se dirijează persoanele cu venituri mai modeste, promovând
un sistem de creditare avantajos şi o politică fiscală stimulatoare. Aceasta explică evoluţia rapidă a
numărului de adăposturi rurale (Gites de France) clasificate şi a numărului de nopţi de cazare
petrecute (2,5 milioane în 1994). Cele mai importante zone pentru această formă de turism sunt:
Masivul Central (Auvergne, Limousin, Cantal), Bretagne, Savoia, Champagne, Vosgi.
Austria a dezvoltat o importantă bază turistică în mediul rural (satele turistice de recreaţie),
promovând sistemul pensiunilor complete rurale pentru vacanţele familiale. Sunt bine reprezentate
în Tirol şi zona Salzburg, pe Valea Dunării.
Germania a trecut la organizarea turismului rural după 1960, prin organizarea primară a
unui inventar al siturilor care se pretează la practicarea turismului, cu deosebire fermele bine între-
ţinute. Cele mai multe au fost înregistrate şi funcţionează în Munţii Pădurea Neagră (Schwartzwald),
dar la fel de importante sunt şi cele răspândite în celelalte landuri de la Marea Nordului.
În Munţii Alpi, în zonele montane din sud, turismul rural se manifestă ca un puternic
ferment de stimulare a producţiei artizanale şi a comerţului cu produse proaspete de fermă.
Polonia deţine peste 3.000 de sate turistice, primele amenajări turistice rurale apărând în
jurul anului 1970, zonele rurale preluând importante efective turistice interne şi internaţionale,
descon-gestionând astfel marile zone şi centre, practic sufocate în timpul sezonului. Satele turistice
au apărut ca urmare a iniţiativelor locale pe baza unui nomenclator de criterii, fiind omologate prin
certificat de clasificare de către Centrul Naţional de Informaţii Turistice.
Belgia şi-a construit veritabile nuclee pentru turismul rural prin asocierea a 5 - 6 familii care
investesc, derulează activităţile şi împart profitul. Prezenţa turismului rural a încurajat producţia
locală alimentară, cointeresând direct micii producători.
Danemarca a promovat produsul turistic rural denumit „vacanţe active”. Sunt oferite
servicii complete (pensiune la fermă) în 22 de aşezări rurale cu 3000 de locuri de cazare.
Irlanda dispune de circa 500 de ferme cu capacităţi de 6 - 10 persoane, în care se oferă
servicii complete sau parţiale, completate cu activităţi de agrement diversificate (echitaţie, pescuit,
escaladă, golf).
14
Italia a trecut la promovarea pe scară largă a „vacanţelor verzi”, în care un rol important
revine agroturismului. Dispune de peste 1500 locuri de primire (ferme, vile, case tradiţionale,
castele), situate în 20 de regiuni ale ţării (Piemonte, Toscana, Veneto, Alto, Adige, Abruzzo,
Calabria, Sicilia). Această activitate este puternic stimulată printr-o publicitate constantă, ghidul
Agroturist care apare din 1995, menţionând informaţii foarte preţioase. Tradiţiile culturale,
gastronomia şi vinurile, folclorul, fac din Italia un principal receptor şi, în acelaşi timp, un emiţător
al turismului rural european.
Finlanda are omologate peste 500 de sate turistice, cu peste 10.000 locuri de cazare.
Beneficiind de un cadru natural de excepţie, rezultat din alăturarea oglinzilor de apă (18.800 lacuri)
cu păduri (68 % din teritoriul ţării), precum şi prezenţa nopţilor albe, Finlanda oferă doritorilor de
linişte şi destindere posibilităţi de agrement multiple (schi, pescuit, saună, echitaţie), inclusiv
participarea la diverse lucrări agricole în fermele agroturistice gazdă.
În România, bazele instituţionalizate ale agroturismului au fost puse în anul 1972, când
Ministerul Turismului a selectat 118 aşezări rurale reprezentative, ce urmau a fi promovate în
turism (OMT 297/1972).
Prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 744/16 iulie 1973, au fost declarate „sate turistice”
un număr de 14 aşezări rurale din 10 judeţe ale ţării: Bogdan Vodă (Maramureş), Fundata şi Şirnea
(Braşov), Sibiel (Sibiu), Vatra Moldoviţei (Suceava), Poiana Sărată (Bacău), Recaş (Timiş),
Tismana (Gorj), Vaideeni (Vâlcea) etc.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 438/1990, s-a înfiinţat Comisia Zonei Montane din România
ale cărei atribuţii au fost preluate, după 1993, de către Federaţia Română pentru Dezvoltarea
Montană şi de către Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC), afiliată
(din 1994) la EUROGITES (Federaţia Europeană de Turism Rural, care coordonează întreaga
activitate de promovare şi dezvoltare în domeniu).
Organizarea spaţială a agroturismului este caracterizată prin dualitatea concentrare –
dispersie:
 concentrarea serviciilor de masă, cazare şi animaţie în sate sau staţiuni verzi;
 dispersia activităţilor (promenadă pietonală sau ecvestră, pescuit, turism fluvial) în spaţiul rural.
Turismul rural are o sferă de cuprindere mult mai largă, un caracter continuu şi dispune de o
structură de primire eterogenă, reprezentată nu prin gospodăriile ţărăneşti, ci prin campinguri,
popasuri turistice, sate de vacanţă cu bungalouri sau vile grupate în jurul unor spaţii comune pentru
masă, distracţii sportive. În acest caz, activitatea de bază a persoanelor implicate este prestarea unor
servicii turistice, iar veniturile realizate au caracter permanent (Cândea, Erdeli, Simon, 2001). În
Franţa, el reprezintă 28 % din totalul sejururilor estivale şi 28% din cel al sejururilor de iarnă.
15
Satele turistice sunt aşezări rurale pitoreşti, bine consolidate din punct de vedere economic,
edilitar şi cultural, situate în medii nepoluate, conservatoare a unor modele culturale (obiceiuri,
inventar al obiectelor de muncă, port, gastronomie) şi care, dincolo de funcţiile politice,
administrative, culturale, sociale, îndeplinesc, sezonier sau permanent, funcţia de primire a
turiştilor.
Numeroase clasificări avansate de specialişti au în vedere funcţionalitatea acestor sate
(Negoescu, 1974, Nistoreanu, 1999, Buianu, Bogdan, 2001), adică elementul esenţial care
conturează motivaţional actul turistic. Au fost identificate următoarele tipuri de sate:
 sate peisagistice şi climaterice: Fundata, Şirnea (în culoarul Rucăr-Bran), Tismana (Gorj),
Brădet, Podul Dâmboviţei (Argeş), Botiza (Maramureş), Dorna Cândreni (Suceava),
Arieşeni (Alba), Vama Veche, 2 Mai (Constanţa);
 sate turistice pentru practicarea sporturilor de iarnă: (Fundata – Braşov, Gărîna – Caraş
Severin) şi nautice (Murighiol, Mila 23);
 sate balneare: Zizin, Covasna, Bala (Mehedinţi), Oglinzi şi Bălţăteşti (în Subcarpaţii
Moldovei), Coştiui (Maramureş), Călacea (Timiş), Săcelu (Gorj), Geoagiu şi Vaţa de Jos
(Hunedoara), Moneasa (Arad), Tinca (Bihor);
 sate turistice pastorale: Orlat, Răşinari, Sălişte, Gura Râului, Miercurea Sibiului,
Cisnădioara (toate în Mărginimea Sibiului), Vaideeni, Polovragi, Stăneşti, Pocruia, Tismana
(în depresiunile Olteniei), Borlova, Turnu Ruieni (Caraş Severin), Pui, Clopotiva, Ohaba de
sub Piatră (în ţara Haţegului);
 sate cu monumente istorice, de artă şi arhitectură: Suceviţa, Putna, Dragomirna, Agapia,
Văratec (în Moldova), Aninoasa, Cotmeanca, Cozia, Horezu, Polovragi, Tismana (în
Subcarpaţii Getici), Hărman, Prejmer, Biertan, Feldioara, Cristian – cu renumitele biserici
fortificate (în Transilvania);
 satele turistice etnofolclorice: Curtişoara (Gorj), Avram Iancu (Alba), Răşinari (Sibiu),
Vama (Suceava), Săpânţa (Maramureş), Pietroşiţa (Dâmboviţa), Bujoreni (Vâlcea), Năruja
(Vrancea);
 sate turistice de creaţie artistică şi artizanală: Oboga, Marginea (Suceava), Corund
(Harghita), Humuleşti (Neamţ), Săcel şi Săpânţa (Maramureş), Cărpuş (Cluj), Malu cu Flori
(Dâmboviţa);
 sate turistice pomi-viticole: Recaş şi Giarmata (Timiş), Voineşti (Dâmboviţa), Coteşti,
Jariştea, Străoane (Vrancea), Pietroasele, Săhăteni (Buzău), Rădăşeni (Suceava), Şiria
(Arad), Agapia (Neamţ), Murfatlar şi Ostrov (Constanţa), Bucium (Iaşi), Dăbuleni (Dolj).
16
2. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul
avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele
întrebări:
a) Definiţi agroturismul:
b) Prezentaţi experienţa unor ţări europene în domeniul agroturismului:
c) Cum şi când a apărut agroturismul în România?
d) Care sunt diferenţele dintre agroturism şi turismul rural?
e) Care sunt tipurile de sate turistice?

 Definiţia Agroturismului.
 Această formă de turism cuprinde două mari componente: activitatea
turistică propriu-zisă, concretizată în cazare, servicii de masă, agrement
(călătorie, pescuit, echitaţie), alte servicii curente, iar pe de altă parte,
activitatea economică (agricolă) prestată de proprietarul fermei (pensiunii)
agroturistice gazdă, concretizată în producerea şi prelucrarea primară a
produselor agroalimentare în gospodărie şi comercializarea lor direct la turişti
sau prin alte reţele comerciale.
 Experienţa unor ţări europene în domeniul agroturismului.
 Diferenţele dintre agroturism şi turismul rural.
 Tipurile de sate turistice.
17
1.4 Definiţii rezultate din reglementările legale
În ultimii ani, la nivel mondial, s-au manifestat preocupări intense de reglementare a

activităţii de turism. În 1999 Organizaţia Mondială a Turismului a adoptat Codul global de etică
pentru turism care stabileşte un cadru de referinţă pentru dezvoltarea responsabilă şi susţinută a
turismului. Codul conturează regulile de comportament pentru destinaţii, guverne, turoperatori,
investitori, agenţi de turism, lucrători şi chiar pentru turişti.
La nivelul Uniunii Europene a fost emisă Directiva 90/314/EC privind comercializarea
pachetelor de servicii turistice şi Directiva 95/57/EC privind colectarea datelor statistice în
domeniul turismului.
În majoritatea ţărilor cu un turism puternic dezvoltat, au apărut reglementări specifice care
orientează şi integrează această activitate în ansamblul economiilor naţionale, asigurând totodată
condiţii de conservare şi protejare a resurselor turistice.
În România, prin Ordonanţa de Urgenţă 236/2000 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată prin Legea
462/2001 şi prin Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice se asigură cadrul
adecvat de protecţie a moştenirii naturale şi culturale şi de valorificare a acesteia, inclusiv prin
turism.
Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de
turism în România, nu satisface decât în mică măsură cerinţele unui act normativ de largă
cuprindere care să permită şi să stimuleze dezvoltarea durabilă a turismului în România. Din acest
motiv, Ministerul Turismului a iniţiat un Proiect de Lege a Turismului.
Acest proiect de lege a turismului îşi propune să integreze într-un cadru general unitar
ansamblul reglementărilor specifice activităţii de turism, să stabilească aceste reguli care să asigure
dezvoltarea durabilă a turismului în România, cu protecţia corespunzătoare a participanţilor la actul
turistic.
În acest sens, proiectul reglementează:
- Implicarea Ministerului Turismului în gestionarea patrimoniului turistic;
- Cadrul instituţional de desfăşurare a activităţii turistice;
- Dezvoltarea activităţii turistice;
- Drepturile şi obligaţiile agenţilor economici cu activităţi de turism;
- Protecţia turiştilor;
- Formarea profesională în turism;
- Contravenţiile în activitatea de turism şi modul de sancţionare a acestora.
18
L E G E A T U R I S M U L U I (Proiect)
Art. 1 Prezenta lege reglementează organizarea, coordonarea şi dezvoltarea durabilă a

turismului ca domeniu prioritar al economiei naţionale.
Art. 2 În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel:
- agenţie de turism – orice unitate specializată, autorizată în condiţiile legii, care
organizează, oferă şi vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora;
- agenţie de turism detailistă – agenţia care oferă şi vinde pachete de servicii turistice sau
componente ale acestora, în cadrul colaborării cu agenţiile de turism turoperatoare sau cu prestatorii
de servicii turistice;
- agenţie de turism turoperatoare – agenţia de turism care are ca obiect de activitate
organizarea şi vânzarea pe bază de cataloage a pachetelor de servicii turistice sau componente ale
acestora, direct sau prin intermediari;
- brevet de turism – documentul prin care se atestă capacitatea profesională în domeniul
turismului a persoanelor fizice care asigură conducerea agenţiilor de turism sau a structurilor
turistice cu funcţiuni de cazare;
- funcţie turistică – capacitatea de a produce bunuri şi servicii turistice;
- ghid de turism – persoana atestată în condiţiile legii, care asigură desfăşurarea în bune
condiţiuni a programelor turistice;
- licenţă de turism – documentul prin care se atestă capacitatea titularului de a comercializa
servicii turistice în condiţii de calitate şi siguranţă pentru turişti şi posibilitatea de a înfiinţa o
agenţie de turism;
- localitate turistică – aşezare urbană sau rurală cu funcţie turistică, care dispune de un
patrimoniu turistic semnificativ şi în care activităţile turistice ocupă o pondere importantă;
- obiectiv turistic – element individualizat al resursei turistice, introdus în circuitul turistic;
- ofertă turistică – ansamblul bunurilor şi serviciilor destinate consumului turistic;
- pachet de servicii – combinaţie prestabilită a cel puţin două dintre următoarele trei grupe de
servicii, cu condiţia ca durata neîntreruptă a acestora să depăşească 24 de ore sau să cuprindă o
înnoptare şi anume: transport, cazare, alte servicii, fără legătură cu transportul sau cazarea, sau care
nu sunt accesorii ale acestora şi care reprezintă o parte semnificativă a pachetului de servicii
turistice, cum ar fi: alimentaţie, tratament balnear şi de recuperare, agrement şi altele asemenea;
- patrimoniu turistic – resursele turistice şi structurile realizate în scopul valorificării
acestora prin activităţi de turism;
- potenţial turistic – patrimoniul turistic împreună cu infrastructura generală, forţa de muncă
şi sistemul de comercializare a produselor turistice;
19
- produs turistic – complex de bunuri materiale şi de servicii, concentrate într-o activitate
specifică, oferite pachet consumului turistic;
- punct turistic – obiectiv turistic cu amenajări aferente necesare desfăşurării activităţii
turistice;
- resurse turistice – componente ale mediului natural şi antropic, care prin calităţile şi
specificul lor, sunt valorificate prin turism, în măsura în care nu sunt supuse regimului de protecţie
integrală;
- resurse turistice antropice – monumente şi situri arheologice, monumente istorice,
ansambluri şi rezervaţii de arhitectură, monumente de artă şi ansambluri memoriale, monumente
tehnice, muzee, elemente de folclor şi artă populară;
- resurse turistice naturale – elemente de relief, întinderi de apă şi cursuri hidrografice, de
climă, de floră şi de faună, peisaje, zăcăminte de substanţe minerale cu efecte terapeutice;
- staţiune turistică – localitate sau parte a unei localităţi care dispune de un patrimoniu
turistic important şi în care activităţile turistice sunt preponderente;
- structură turistică – orice construcţie şi amenajare destinată, prin proiectare şi execuţie,
cazării turiştilor, servirii mesei pentru turişti, agrementului, transportului special destinat turiştilor,
tratamentului balnear şi de recuperare pentru turişti şi organizării de conferinţe şi alte evenimente
speciale, împreună cu serviciile aferente;
- structuri turistice cu funcţiuni de agrement – cluburi, parcuri de distracţii, cazinouri,
instalaţii şi dotări specifice agrementului turistic;
- structuri turistice cu funcţiuni de alimentaţie – unităţi de alimentaţie din incinta
structurilor turistice cu funcţiuni de cazare, unităţi de alimentaţie independente, situate în staţiuni
turistice, precum şi cele de categorii superioare care deservesc turiştii, indiferent de amplasament,
de tipul: restaurante, baruri, unităţi tip fast-food, cofetării, patiserii;
- structuri turistice cu funcţiuni de cazare turistică – hoteluri, hoteluri-apartament,
moteluri, hoteluri pentru tineret, hosteluri, tabere şcolare, vile, bungalouri, cabane turistice, refugii
turistice, cabane de vânătoare şi de pescuit, sate de vacanţă, campinguri, popasuri turistice, pensiuni
turistice urbane, pensiuni turistice rurale şi pensiuni agroturistice, apartamente sau camere de
închiriat în locuinţe familiale sau în clădiri cu altă destinaţie, structuri turistice cu funcţiuni de
cazare pe nave fluviale şi maritime şi alte unităţi cu funcţiuni de cazare turistică;
- structuri turistice cu funcţiuni de transport aviatic – avioane pentru curse de linie şi
charter, elicoptere pentru agrement;
- structuri turistice cu funcţiuni de transport pe cablu – telecabine, telescaune, teleschi şi
alte tipuri de mijloace de transport pe cablu pentru persoane;
20
- structuri turistice cu funcţiuni de transport feroviar – trenuri de epocă, trenuri de
agrement, trenuri turistice, trenuri cu cremalieră şi alte tipuri de mijloace de transport feroviar
pentru persoane;
- structuri turistice cu funcţiuni de transport fluvial şi maritim – nave, iahturi şi alte tipuri
de ambarcaţiuni de transport fluvial şi maritim pentru persoane;
- structuri turistice cu funcţiuni de transport rutier – autocare, microbuze şi alte tipuri de
mijloace de transport auto pentru persoane;
- structuri turistice cu funcţiuni de tratament balnear şi de recuperare – unităţi de
prestări servicii pentru tratament balnear, independente sau integrate complexurilor de turism
balnear. Complexul de turism balnear este ansamblul care include în acelaşi edificiu sau în edificii
legate fizic sau funcţional, structuri turistice cu funcţiuni de cazare turistice, de alimentaţie şi de
tratament balnear şi de recuperare, eventual de agrement;
- structuri turistice cu funcţiuni specifice organizării de conferinţe şi alte evenimente
speciale – centre de conferinţă independente şi structuri de conferinţă integrate complexurilor
hoteliere. Centrul de conferinţă este ansamblul care include în acelaşi edificiu spaţii proiectate şi
amenajate special pentru organizarea de evenimente, dotate corespunzător, în care se prestează
servicii specifice, cu personal calificat. Facilităţile de conferinţă reprezintă spaţii cu destinaţie
specială aflate în incinta unui hotel sau legate fizic şi funcţional cu hotelul, având aceleaşi dotări şi
servicii ca şi centrele de conferinţă;
- turismul – ramură a economiei naţionale, cu funcţii complexe, care include activităţile
desfăşurate pentru producerea de bunuri şi servicii oferite spre consum persoanelor ce călătoresc în
afara mediului lor obişnuit pe o perioadă mai mică de un an şi al căror motiv principal este altul
decât exercitarea unei activităţi remunerate în interiorul locului vizitat;
- zonă turistică – teritoriu delimitat distinct din punct de vedere geografic, caracterizat printr-
o concentrare de resurse turistice, care include mai multe obiective, localităţi sau staţiuni turistice;
- zonă de recreere periurbană – areal situat în zonele limitrofe ale oraşelor care beneficiază
de cadru atractiv, accesibilitate şi de dotări corespunzătoare pentru petrecerea timpului liber, în
principal la sfârşitul de săptămână.
21
3. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul
întrebări:
a) Definiţi turismul:
b) Definiţi potenţialul turistic:
c) Definiţi resursele turistice:
d) Definiţi localitatea turistică:
e) Definiţi structura turistică:

 Definiţia turismului.
 Definiţia potenţialului turistic.
 Definiţia resurselor turistice.
 Definiţia localităţii turistice.
 Definiţia structurii turistice.
22
1.5 Comentarii şi răspunsuri la teste
Întrebarea 1
a) Cele trei elemente principale ce concură la înfăptuirea actului turistic sunt:

 Spaţiul rural (vatra şi moşia satului) ca suport al procesului de vieţuire şi
derulare a activităţilor specifice;
 Populaţia rurală ca element al perenităţii de veacuri a obiceiurilor şi
tradiţiilor populare ale satelor, factor al transformării mediului natural, a
resurselor locale;
 Produse naturale (bogăţii naturale) care satisfac cerinţele personale şi pe
cele ale ofertei turistice, destinate persoanelor care vin în ospeţie.
b) Turismul rural cuprinde activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune,
circulaţie turistică, derulare de programe, prestare de servicii de bază şi
suplimentare) - activităţi economice (predominant agricole, dar şi practicarea unor
ocupaţii tradiţionale), precum şi modul de petrecere a timpului liber, pentru cei ce
solicită acest tip de turism.
c) Dezvoltarea turismului rural a produs mutaţii importante în viaţa satelor, cu
deosebire a celor care dispun de o ofertă turistică importantă, aducând elemente noi
privind:
 valorificarea resurselor proprii specifice (balneare, naturale, vitipomicole,
cinegetice, gastronomice, artizanale, etnografice şi folclorice);
 transformări în plan edilitar şi al dotărilor prin apariţia unor construcţii
specifice (ferme agroturistice, pensiuni), puncte de informare, brutării,
unităţi de deservire (magazine, poştă), amenajări pentru sport şi echitaţie,
echipamente igienico-sanitare;
 modificări ale structurii culturilor agricole şi ale şeptelului, în concordanţă cu
satisfacerea cerinţelor turistice în plan gastronomic;
 evitarea procesului de depopulare rurală prin apariţia unor soluţii noi de
ocupare a forţei de muncă, mai ales în localităţile rurale, în care turismul se
poate practica tot timpul anului;
 dezvoltarea micii industrii rurale de valorificare primară a produselor
agricole şi revitalizarea meşteşugurilor specifice zonei rurale.
23
Întrebarea 2
a) Agroturismul este definit prin deplasarea unor persoane într-o localitate rurală
nepoluată, aşezată într-o zonă pitorească, finalizată prin şederea a cel puţin 24 ore şi
prin consumul de produse alimentare şi nealimentare specifice, completată cu
coabitarea şi integrarea în societatea rurală privită în toată complexitatea sa.
b) Experienţe importante înregistrează în acest domeniu ţările alpine europene,
acestea fiind printre primele ţări în care s-a practicat această formă de turism. Între
acestea, Elveţia este ţara în care a apărut „aventura turistică” (denumirea de
început a agroturismului) în jurul anilor 1840. Este vorba de zona Chateau d’Oex.
Franţa are o veche şi bogată tradiţie în organizarea turismului rural, activitatea fiind
aici coordonată de asociaţia generală TER (Tourisme et Espace Rural). Austria a
dezvoltat o importantă bază turistică în mediul rural (satele turistice de recreaţie),
promovând sistemul pensiunilor complete rurale pentru vacanţele familiale. Sunt
bine reprezentate în Tirol şi zona Salzburg, pe Valea Dunării.
c) În România, bazele instituţionalizate ale agroturismului au fost puse în anul
1972, când Ministerul Turismului a selectat 118 aşezări rurale reprezentative, ce
urmau a fi promovate în turism (OMT 297/1972). Prin Ordinul Ministerului
Turismului nr. 744/16 iulie 1973, au fost declarate „sate turistice” un număr de 14
aşezări rurale din 10 judeţe ale ţării.
d) Turismul rural are o sferă de cuprindere mult mai largă, un caracter continuu
şi dispune de o structură de primire eterogenă, reprezentată nu prin gospodăriile
ţărăneşti, ci prin campinguri, popasuri turistice, sate de vacanţă cu bungalouri sau
vile grupate în jurul unor spaţii comune pentru masă, distracţii sportive.
e) Sate peisagistice şi climaterice, sate turistice pentru practicarea sporturilor de
iarnă, sate balneare, sate turistice pastorale, sate cu monumente istorice, de artă şi
arhitectură, sate turistice etnofolclorice, sate turistice de creaţie artistică şi
artizanală, sate turistice pomi-viticole.
24
Întrebarea 3
a) Turismul: ramură a economiei naţionale, cu funcţii complexe, care include

activităţile desfăşurate pentru producerea de bunuri şi servicii oferite spre consum
persoanelor ce călătoresc în afara mediului lor obişnuit pe o perioadă mai mică de un
an şi al căror motiv principal este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate în
interiorul locului vizitat;
b) Potenţialul turistic: patrimoniul turistic împreună cu infrastructura generală, forţa
de muncă şi sistemul de comercializare a produselor turistice;
c) Resursele turistice: componente ale mediului natural şi antropic, care prin
calităţile şi specificul lor, sunt valorificate prin turism, în măsura în care nu sunt
supuse regimului de protecţie integrală;
d) Localitatea turistică: aşezare urbană sau rurală cu funcţie turistică, care dispune
de un patrimoniu turistic semnificativ şi în care activităţile turistice ocupă o pondere
importantă;
e) Structură turistică: orice construcţie şi amenajare destinată, prin proiectare şi
execuţie, cazării turiştilor, servirii mesei pentru turişti, agrementului, transportului
special destinat turiştilor, tratamentului balnear şi de recuperare pentru turişti şi
organizării de conferinţe şi alte evenimente speciale, împreună cu serviciile aferente.
25
1.6 Lucrare de verificare nr. 1
INSTRUCŢIUNI
Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită
cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. 1.
Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii,
corectare şi evaluare.
Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui
curs (RESURSE AGROTURISTICE), numărul lucrării de verificare,
numele şi prenumele studentei (studentului).
Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o
jumătate de pagină. Punctajul aferent este menţionat pentru fiecare
întrebare.
Întrebările la care trebuie să răspundeţi sunt următoarele:
1) Care sunt diferenţele dintre agroturism şi turismul rural? – 2 p
2) Care sunt tipurile de sate turistice? Exemplificaţi. – 2 p
3) Treceţi în revistă apariţia şi dezvoltarea agroturismului în România. – 1 p
4) Daţi exemple de ţări unde agroturismul este puternic dezvoltat. – 2 p
5) Identificaţi şi alte definiţii date agroturismului şi turismului rural din
bibliografia studiată. – 2 p
6) În ultima parte a lucrării, vă rog să comentaţi conţinutul testelor de
autoevaluare şi să subliniaţi ce credeţi că ar trebui să cuprindă acestea
pentru a fi mai eficiente.
* Un punct se acordă din oficiu.
1.7 Bibliografie minimală
1. Antonoaie Niculaie, Foriş Tiberiu, Creţu Romeo ş.a. – „Management în turism.

Ecoturismul – componentă a turismului modern”, Editura Psihomedia, Sibiu, 2002.
2. Bran Florina, Marin Dinu, Şimon Tamara – „Turismul Rural, modelul european”,
Editura Economică, Bucureşti, 1997.
3. Creţu Romeo Cătălin – „Resurse agroturistice”, Editura Cartea Universitară, Bucureşti,
2005.
4. Neacşu Nicolae – „Turismul şi dezvoltarea durabilă”, Editura Expert, Bucureşti, 1999.
26
RESURSE AGROTURISTICE NATURALE ŞI ANTROPICE
CUPRINS
2.2 Potenţialul turistic al României 28
2.3 Resurse agroturistice naturale 30
2.4 Resurse agroturistice antropice 37
2.5 Activităţi umane cu funcţie agroturistică 40

 Analizezi potenţialul turistic al României
 Cunoşti noţiunea de resursă agroturistică naturală
 Cunoşti noţiunea de resursă agroturistică antropică
 Constaţi care sunt principalele activităţi umane cu funcţie
agroturistică
27
2.2 Potenţialul turistic al României
Potenţialul turistic se cere a fi analizat în conceptul mai cuprinzător de ofertă turistică, al

cărei conţinut a preocupat mai mulţi autori. Astfel, încă din 1959, cunoscutul specialist elveţian
W. Hunzicker, în manualul său de economia turismului, arăta că „oferta turistică este o combinaţie
de elemente materiale şi servicii”, combinaţie în care serviciile joacă rolul principal.
Englezul H. Medlik consideră produsul turistic „un amalgam de elemente tangibile şi
intangibile, concentrate într-o activitate specifică şi cu o destinaţie specifică”, iar profesorul elveţian
J. Krippendorf înţelege prin oferta turistică „un mănunchi de elemente materiale şi imateriale oferite
consumului şi care ar trebui să aducă unele foloase cumpărătorului, adică să-l satisfacă”. El include
în elementele politicii produsului turistic următorii factori: factori naturali (poziţia în teritoriu,
relieful, vegetaţia, fauna, clima, peisajul); factori generali ai existenţei şi activităţii umane
(ospitalitatea, obiceiurile, folclorul, cultura, arta, economia, politica etc.); infrastructura generală
(transporturi şi comunicaţii), populaţia şi aşezările omeneşti, alţi factori ai infrastructurii (apă,
canalizare, telecomunicaţii etc.).
Lista elementelor care concură la crearea produsului turistic, după E. Nicolescu, ar trebui să
includă următoarele categorii principale de factori: patrimonial turistic, cu factori naturali (aşezare
geografică, clima, relief, peisaj); diverse elemente naturale de atracţie specifică (cursuri de apă,
izvoare, lacuri etc.); factorul uman (ospitalitate, obiceiuri şi datini, folclor, istorie, arta, cultura etc.);
infrastructura generală a zonei incluzând dezvoltarea economică generală (industrie, agricultură,
transporturi, comerţ); dezvoltarea demografică (populaţie şi aşezări umane); infrastructura generală
edilitară, infrastructura cu specific juridic; cadrul general privind pregătirea şi perfecţionarea
personalului din turism; cadrul instituţional legat direct sau indirect de turism.
Mai uzitată este noţiunea de potenţial turistic naţional, alcătuit, la rândul său, din resurse
turistice naturale şi resurse turistice antropice care generează diverse forme de turism. Într-o
accepţiune generală, potenţialul turistic al unui teritoriu este definit ca ansamblul elementelor
naturale, economice şi cultural-istorice, care reprezintă anumite posibilităţi de valorificare turistică,
dau o anumită funcţionalitate pentru turism şi deci constituie o premisă pentru dezvoltarea activităţii
de turism. Un teritoriu interesează sub aspectul potenţialului turistic, în măsura în care acesta oferă
resurse turistice naturale sau antropice, a căror valorificare, pe fondul unor amenajări complexe,
poate determina o activitate de turism şi includerea acelui teritoriu în circuitul turistic intern şi
internaţional.
28
a) Care sunt autorii care au analizat conceptul de potenţial turistic?
b) Care sunt opiniile acestora?
c) Definiţi potenţialul turistic al unui teritoriu:

 Potenţialul turistic se cere a fi analizat în conceptul mai cuprinzător
de ofertă turistică, al cărei conţinut a preocupat mai mulţi autori.
 Mai uzitată este noţiunea de potenţial turistic naţional, alcătuit, la
rândul său, din resurse turistice naturale şi resurse turistice
antropice care generează diverse forme de turism.
 Un teritoriu interesează sub aspectul potenţialului turistic, în
măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale sau antropice.
29
2.3 Resurse agroturistice naturale
Sunt cele care, de-a lungul anilor, s-au păstrat, într-o formă sau alta, neatinse de activităţile
umane. Astfel, este binecunoscut faptul că poziţia geografică îi conferă României statutul de ţară
carpato-danubiano-pontică, datorită celor trei elemente naturale definitorii în structura peisagistică
şi a teritoriului: Munţii Carpaţi, fluviul Dunărea şi Marea Neagră.
Reputatul specialist Nicolae Neacşu afirma că noţiunea de „resursă” turistică este mai
completă şi defineşte mai concret implicaţiile acesteia asupra activităţii de turism ca domeniu
economic. Prin specificul, conţinutul şi valoarea lor, resursele turistice naturale reprezintă, pe de o
parte, atracţii turistice pretabile pentru vizitare, iar pe de altă parte, ele pot fi valorificate direct în
activitatea de turism ca „materie primă”, constituind sau intrând în componenţa diferitelor produse
turistice şi generând anumite forme de turism (factori naturali de cură în turismul balnear, grosimea
şi durata stratului de zăpadă în turismul montan ş.a.).
Resursele agroturistice naturale sunt cele oferite de cadrul natural al României prin
componentele sale: relief, condiţii climatice, râuri, lacuri, ape subterane, apa mării, vegetaţie şi
faună etc.
Aceste componente naturale de peisaj se impun ca resurse turistice potenţiale, au un rol
principal în dezvoltarea turismului şi constituie oferta primară potenţială. Ele prezintă importanţă
pentru activitatea de turism prin următoarele elemente:
 Valoarea peisagistică, estetică şi recreativă, indiferent de locul unde se află (munte, deal,
câmpie, litoral); uneori aceasta este determinantă ca motivaţie turistică (peisaj deltaic, peisaj
alpin glaciar etc.);
 Valoarea balneoclimaterică a unor componente, considerate ca factori naturali de cură,
inclusiv bioclimatul;
 Suport al unor activităţi turistice, generând forme de turism specifice (stratul de zăpadă,
oglinzile de apă, resursele cinegetice etc.);
 Valoarea cognitivă, în general, dar mai ales în cazul componentelor desemnate ca rezervaţii
ştiinţifice şi monumente ale naturii etc.
După cum se poate observa din aspectele prezentate mai sus, resursele agroturistice naturale
ale României reprezintă o însumare a capacităţilor de potenţial oferite de toate componentele fizico-
geografice ale ţării.
30
Sintetic, resursele agroturistice naturale sunt:
RELIEF ŞI GEOLOGIE
- Trepte şi forme de relief;
- Fenomene geologice;
- Peisaj natural;
- Forme bizare de relief;
- Structuri geologice;
- Monumente ale naturii.
CLIMA
- Temperatura aerului;
- Temperatura apei;
- Precipitaţii;
- Grosimea şi durata stratului de zăpadă;
- Durata de strălucire a soarelui.
HIDROGRAFIA
- Ape freatice şi minerale;
- Râuri şi lacuri;
- Dunărea;
- Marea Neagră.
VEGETAŢIA
- Păduri etajate;
- Flora specifică;
- Monumente ale naturii;
- Rezervaţii ştiinţifice.
FAUNA
- Fond cinegetic;
- Fond piscicol;
- Specii faunistice ocrotite;
- Rezervaţii ştiinţifice.
NATURA OCROTITĂ
- Rezervaţii naturale;
- Parcuri naturale.
31
În ceea ce priveşte relieful României, trebuie spus că acesta se înscrie drept cel mai variat şi
mai important potenţial turistic, prezentând interes prin valoarea sa peisagistică şi prin posibilităţile
de acces, de desfăşurare a activităţilor turistice şi de amenajare pentru turism. România se impune
printr-o mare diversitate a peisajelor generate de diferite forme de relief glaciar din Munţii Făgăraş,
Parâng, Rodnei etc.; peisajele carstice din Munţii Aninei, Bihorului, Mehedinţi, Valea Cernei etc.;
peisajele cu relief structural şi petrografic din Munţii Ceahlăului, Ciucaş, Bucegi; peisajele de
dealuri subcarpatice etc. Acestea se completează, de regulă, cu componente ale apelor, vegetaţiei şi
faunei, sporindu-şi complexitatea. Relieful României deţine: întinse domenii schiabile (mai ales în
Carpaţii Meridionali, în Munţii Apuseni şi în Munţii Rodnei); importante trasee pentru drumeţie şi
alpinism; un domeniu speologic de mare amploare şi valoare ştiinţifică şi estetică, multe dintre
peşteri fiind ocrotite de lege, ca monumente ale naturii (Comarnic şi Popovăţ în Munţii Aninei,
Cetăţile Ponorului şi Scărişoara în Munţii Bihorului etc.) sau rezervaţii speologice (Cloşani din
Munţii Mehedinţi). Se adaugă acestora impresionante chei (ale Bicazului, Olteţului, Turzii etc.) şi
diferite defilee (ale Dunării, Oltului, Jiului etc.) ce întregesc patrimoniul de frumuseţe şi atracţii
naturale ale României.
Fondul hidrografic deţine şi el un important potenţial. Ne referim la numeroasele şi
variatele resurse de ape minerale, ape curgătoare, oglinzi de ape naturale sau artificiale, care sunt
utilizate ca atare în scopuri turistice, pentru agrement (Snagov, Siutghiol, Ciucaş, Trei Ape, Secu) şi
balneoturism (Lacul Ursu, Lacul Sărat, Techirghiol) sau se integrează celorlalte peisaje,
îmbogăţindu-le şi mărindu-le atractivitatea (Vidraru, Sf. Ana, Lacul Roşu, lacurile glaciare din
Carpaţii Meridionali etc.). Marea Neagră deţine un rol important în potenţialul turistic hidrografic,
prin salinitatea apei şi nisipul fin al plajelor.
Un alt important element al potenţialului turistic îl reprezintă condiţiile de climă. Acestea
creează ambianţa pentru activitatea de turism, dar constituie în acelaşi timp şi un important factor
natural de cură (climatoterapie); se disting trei tipuri de bioclimat: excitant-solicitant (de câmpie şi
de litoral); sedativ-indiferent (de dealuri şi podiş) şi tonic-stimulent (de munte). Unele dintre
elementele climatice se constituie chiar în factori indispensabili practicării turismului (de exemplu,
zăpada pentru sporturile de iarnă), reprezentând în acelaşi timp şi un important potenţial turistic,
interesând activitatea de turism, atât în sezon, cât şi în extrasezon.
Potenţialul natural generat de vegetaţie completează, de regulă, gama atracţiilor proprii altor
compartimente naturale din cadrul peisajelor geografice. Alteori, potenţialul fitogeografic devine
esenţial pentru activităţi turistice, chiar în regiuni atractive (rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale,
monumente ale naturii, parcuri dendrologice etc.). Pădurile din zonele periurbane prezintă un
interes deosebit pentru turism prin valoarea peisagistică, dar şi prin funcţia lor socială, oferind
32
condiţii pentru odihnă, recreere şi agrement, fără a fi afectat mediul ambiant. Sintetic, întâlnim
peisajele fitogeografice de păşuni şi pajişti alpine, de păduri de răşinoase, de păduri de foioase, de
zăvoaie, de bălţi şi mlaştini, de deltă etc.
Din punct de vedere turistic, fauna prezintă importanţă mai mult prin valoarea sa cinegetică
şi estetică. Fauna de mare interes vânătoresc (urs, mistreţ, cerb, cocoş de munte etc.) se
concentrează în unităţile montane, dar şi în pădurile de deal şi câmpie (căprior), iar bălţile şi Delta
Dunării constituie paradisul păsărilor. Lacurile, iazurile, râurile şi mai ales Dunărea, Delta Dunării
şi Marea Neagră deţin o bogată şi variată faună ihtiologică.
Din cele prezentate rezultă că fiecare componentă a cadrului natural deţine, după specificul
său, o anumită capacitate de potenţial turistic. Dar, în teritoriu, aceste componente se împletesc în
mod armonios, realizând peisajele geografice, ceea ce face ca şi capacităţile lor de potenţial să se
integreze, completându-se reciproc şi conducând la amplificarea complexităţii potenţialului turistic.
De aici şi varietatea formelor de turism care se pot practica pe un teritoriu restrâns, caracteristica de
bază a turismului românesc. Această complexitate de potenţial, urmărită pe trepte majore de relief,
creşte de la câmpie la dealuri şi podişuri până la unităţile montane, excepţie făcând litoralul
românesc al Mării Negre şi Delta Dunării, care prezintă condiţii fizico-geografice originale. Altfel
spus, resursele turistice naturale ale României se concentrează în zona montană şi pe litoralul
românesc al Mării Negre, urmând apoi unitatea de dealuri şi podişuri, iar între componentele
naturale generatoare de turism se individualizează lanţul montan, apele minerale, litoralul românesc
şi Delta Dunării.
România dispune de o mare bogăţie de factori naturali de cură. Aceştia pot fi structuraţi,
după importanţa lor în turismul balnear, în: ape minerale, mofete, nămoluri, lacuri terapeutice şi
sunt răspândiţi pe întreaga suprafaţă a ţării.
Apele minerale şi termominerale, prin volumul rezervelor şi calităţii terapeutice, reprezintă
principalul factor natural de cură din ţara noastră, de care se leagă aproape întreaga activitate
balneoturistică.
Structura geologică deosebit de complexă a teritoriului face ca România să dispună de o
inepuizabilă rezervă de ape minerale. Acestea sunt cantonate, în principal, în zona montană (mai
ales în aureola mofetică din catena vulcanică Oaş-Călimani-Harghita), apoi în cea de dealuri
subcarpatice şi de podiş şi, în cele din urmă, în câmpie. În ţara noastră există aproape toate tipurile
de ape cunoscute, şi anume: oligominerale, alcaline (bicarbonatate), alcalino-feroase, feruginoase,
clorurate sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, carbogazoase, arsenicale, radioactive, termale etc.,
cu o mare varietate în privinţa compoziţiei fizico-chimice, a gradului de mineralizare şi a
temperaturii.
33
O altă particularitate este aceea că, pe spaţii restrânse, se întâlnesc numeroase surse de ape
minerale cu concentraţii şi compoziţii chimice diferite, fapt ce permite tratarea simultană a mai
multor categorii de afecţiuni la acelaşi curant. Aşa se explică faptul că în principalele staţiuni
balneare din ţară – Covasna, Călimăneşti-Căciulata, Băile Herculane, Vatra Dornei, Slănic-Moldova
etc. – se tratează alături de profilul principal, mai multe boli asociate. Prin calităţile fizico-chimice
şi valoarea terapeutică, apele minerale din ţara noastră sunt similare şi chiar superioare surselor
minerale din vestite staţiuni balneare de peste hotare şi au o adresabilitate balneoclimaterică foarte
largă, fiind utilizate în terapia (profilactică, curativă şi recuperatoare) a 12 categorii de afecţiuni.
Valorificarea complexă a apelor minerale se face, în staţiunile balneare, prin cura internă şi cura
externă sau prin îmbuteliere ca „ape medicinale” şi „ape de masă”.
Prin calităţile fizico-geografice ale apelor lor, numeroase lacuri prezintă un interes
terapeutic, în general, apele clorurate sodice, uneori sulfatate, cu o mineralizare medie (30 - 80 g/l).
Lacurile cele mai folosite în balneoturism sunt cele din Câmpia Română (Balta Albă, Lacul Sărat,
Lacul Amara) sau de pe litoralul marin (Techirghiol), unde bioclimatul excitant-solicitant, băile de
aer şi de soare sporesc efectul terapeutic al băilor de lac. De asemenea, sunt utilizate şi lacurile din
masivele de sare de la Sovata, Ocna Mureş, Ocna Sibiului, Ocna Şugatag, Ocnele Mari, Slănic,
Telega etc., care prezintă interes atât prin apa sărată, cât şi prin fenomenul de heliotermie care
completează calităţile terapeutice. Toate aceste lacuri depun pe fundul lor nămoluri sapropelice de
mare importanţă balneoclimaterică.
Apele lacurilor sărate sunt utilizate în terapia afecţiunilor reumatismale, ale sistemului
nervos periferic şi ginecologic.
Ţara noastră dispune de importante rezerve de nămoluri terapeutice. Acestea, după
originea lor şi calităţile fizico-chimice, se împart în trei categorii: sapropelice (Techirghiol, Amara,
Lacul Sărat, Sovata, Ocna Sibiului, Slănic, Marea Neagră), turbe descompuse chimic (Mangalia,
Vatra Dornei, Borsec, Bihor), nămoluri minerale de izvor (Sângeorz-Băi). Compoziţia chimică
este în funcţie de originea nămolului. Terapeutic, sunt utilizate în aceleaşi afecţiuni ca şi apele
lacurilor sărate, administrându-se sub formă de împachetări de nămol încălzit şi băi de nămol.
Un alt factor natural de cură sunt emanaţiile de bioxid de carbon şi cele sulfuroase.
Emanaţiile CO2, specifice munţilor vulcanici Harghita, Călimani, sunt utilizate ca mofete
naturale (prin captarea gazului emanat şi folosit terapeutic) sau ca mofete artificiale (gaz extras din
apele minerale carbogazoase). La Băile Tuşnad, Borsec, Buziaş, Covasna, Sângeorz-Băi etc. se
foloseşte gazul carbonic în tratamentul afecţiunilor cardiovasculare şi ale aparatului locomotor,
având efecte terapeutice considerabile.
34
Emanaţiile sulfuroase, numite solfatare, apar la Turia, Şugaş-Băi şi Harghita, fiind unice în
Europa, dar nu sunt suficient studiate terapeutic şi, deci, nici folosite pe măsura importanţei lor.
Salinele constituie un important factor de cură în terapia afecţiunilor căilor respiratorii. În
această privinţă, bazele de tratament de la Târgu Ocna şi Slănic Prahova sunt cele mai
reprezentative, fiind solicitate şi de curanţii din străinătate.
Plantele medicinale, factori naturali de cură foarte răspândiţi, sunt din ce în ce mai
solicitate în cura balneară (fitoterapia), atât în prepararea unor medicamente pe cale naturală, cât şi
în cura externă, ca băi de plante. Medicamentele pe bază de plante se impun, de altfel, alături de alte
produse medicale de vârf ale medicinii româneşti, în terapia multor afecţiuni.
Factorii climatici pot fi utilizaţi în menţinerea sau ameliorarea stării de sănătate a
organismului uman prin climatoterapie (aeroterapie, helioterapie şi cura de teren), putându-se asocia
şi cu alte metode balneomedicale. Se recomandă în terapia anemiilor, în nevrozele astenice,
surmenajului fizic şi intelectual, afecţiunilor respiratorii. Pentru definirea acţiunii condiţiilor de
climă asupra sistemului neuroendocrin s-au stabilit şi o serie de indici bioclimatici, ca şi tipurile de
bioclimat pe care le-am amintit mai sus.
Aeroionizarea este, de asemenea, un factor de cură mai puţin studiat sub aspect terapeutic.
Toţi aceşti factori naturali de cură, la care se adaugă apa Mării Negre, acţiunea nisipului de
pe plajă etc. constituie potenţialul balnear al României, foarte bogat şi variat, cu numeroase calităţi
balneomedicale.
35
a) Ce sunt resursele agroturistice naturale?
b) Cum se clasifică acestea?
c) Daţi câteva exemple de resurse agroturistice naturale:

 Resursele agroturistice naturale s-au păstrat, într-o formă sau alta,
neatinse de activităţile umane.
 Resursele agroturistice naturale ale României reprezintă o însumare
a capacităţilor de potenţial oferite de toate componentele fizico-
geografice ale ţării.
 Fiecare componentă a cadrului natural deţine, după specificul său, o
anumită capacitate de potenţial turistic.
36
2.4 Resurse agroturistice antropice
România este deţinătoarea unui tezaur imens de vestigii arheologice, monumente istorice, de
arhitectură sau de artă, ca şi a unui inestimabil patrimoniu care atestă evoluţia şi continuitatea de
muncă şi de viaţă pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii şi artei poporului român. Tot acest fond
cultural-istoric formează o parte însemnată a ofertei turistice potenţiale (aşa-zisa ofertă potenţial
secundară) şi o componentă a imaginii turistice a ţării noastre pe piaţa internaţională.
Între componentele resurselor turistice antropice reprezentative se înscriu următoarele:
1. Vestigii arheologice legate de geneza poporului român şi paternitatea sa pe aceste locuri:
cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, ruine ale unor cetăţi medievale etc.
2. Monumente istorice, de arhitectură şi de artă cu valoare de unicat, unele de notorietate
mondială, ca bisericile şi mănăstirile cu fresce exterioare din Bucovina; bisericile de lemn din
Maramureş; bisericile şi cetăţile ţărăneşti fortificate din Transilvania; monumentele stilului
moldovenesc din Moldova Centrală; monumentele stilului brâncovenesc şi complexele de artă
feudală din Oltenia şi Muntenia; monumentele arhitecturii neoromâneşti (neoclasice); monumentele
istorice din principalele oraşe – vechi capitale ale ţărilor româneşti sau oraşe medievale.
3. Muzeele şi casele memoriale, multe dintre ele de interes internaţional – din Bucureşti,
Cluj-Napoca, Alba Iulia, Constanţa, Sibiu, Iaşi, Braşov – sau naţional – muzeele judeţene şi
orăşeneşti.
4. Mărturiile civilizaţiei şi culturii populare (elementele de etnografie şi folclor):
arhitectura şi tehnica populară tradiţională (Maramureş, Nordul Moldovei, Sibiu, Oltenia de Nord,
Câmpulung, Bran etc.); creaţia artistică populară: meşteşuguri, artizanat, ceramică, port popular,
folclor literar, muzical şi coregrafic (Oaş, Maramureş, Nordul Moldovei, Mărginimea Sibiului,
Sălaj, Bistriţa-Năsăud etc.); manifestări populare tradiţionale (târguri, festivaluri etc.); muzee
etnografice etc.
Aceste elemente se concentrează în principalele zone etnografice ale ţării: Maramureş,
Bistriţa-Năsăud, Oaş, Bucovina, Mărginimea Sibiului, Oltenia de sub Munte, Ţara Haţegului etc.
5. Satele turistice, care, prin specificul, originalitatea şi valoarea turistică, cultural istorică,
prin ambianţa cadrului natural şi bogăţia resurselor sale, pot să se constituie ca un produs turistic
inedit, satisfăcând o gamă variată de motivaţii în turismul intern şi internaţional. Ele se pot clasifica
după tipurile de potenţial turistic în: sate peisagistice (climaterice, balneare, pentru sporturi de iarnă,
sate cu podgorii şi pomiviticole, pastorale, pescăreşti şi de interes vânătoresc, pentru sporturi
nautice etc.), sate de interes cultural-istoric (cu monumente istorice şi arhitectonice, monumente ale
stilului moldovenesc sau brâncovenesc unicate naţionale) şi etnofolclorice (de creaţie artistică şi
37
artizanală etc.). Satele turistice constituie destinaţii pentru sejur, turism de cunoaştere, balneoturism,
sport etc. în turismul organizat şi pe cont propriu, intern şi internaţional.
6. Resursele turistice legate de activitatea economică includ lucrările inginereşti şi
arhitectonice cu o valoare turistică inedită, cum sunt: barajele şi acumulările de apă de interes
hidroenergetic, hidrocentralele, canalele de navigaţie şi alte obiective economice. Se impun în
această privinţă barajele şi lacurile Vidraru şi Bicaz, lacurile şi sistemele hidroenergetice şi de
navigaţie de la Porţile de Fier I şi II, canalul Dunăre-Marea Neagră şi podurile de peste acesta,
podurile de peste Dunăre, de la Cernavodă şi Feteşti etc. Desigur, sunt şi alte obiective economice şi
sociale (fabrici de sticlă, combinate industriale, complexe comerciale, sisteme de irigaţii, ferme
agricole, centre de artizanat, instituţii sociale etc.), care pot fi integrate într-o anumită formă de
turism specializat.
Potenţialul turistic natural şi antropic generează variate forme de turism, care, în condiţiile
ţării noastre, sunt reunite într-o gamă foarte largă.
38
a) Ce sunt resursele agroturistice antropice?
b) Cum se clasifică acestea?
c) Daţi câteva exemple de resurse agroturistice antropice:

 România este deţinătoarea unui tezaur imens de vestigii
arheologice, monumente istorice, de arhitectură sau de artă, ca şi a
unui inestimabil patrimoniu care atestă evoluţia şi continuitatea de
muncă şi de viaţă pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii şi artei
poporului român.
 Potenţialul turistic natural şi antropic generează variate forme de
turism, care, în condiţiile ţării noastre, sunt reunite într-o gamă
foarte largă.
39
2.5 Activităţi umane cu funcţie agroturistică
Nedeile sunt evenimente cu adânci rădăcini în tradiţiile popoarelor, prilejuite de succesiunea

ciclică a anotimpurilor, de reluare ritmică a unor vechi trăiri şi obişnuinţe. În general, ele se
desfăşoară primăvara, când natura se trezeşte la o nouă viaţă. Aproape fiecare floare are nedeia ei:
înflorirea narciselor adună oamenii la Negrileasa, în Munţii Apuseni; înflorirea liliacului la Ponoare
în Podişul Mehedinţi. Nedeile sunt legate de anumite ritualuri ale muncii: păstorit, arat. În acest
context se înscriu nedeile din „mărginimea” Sibiului, Culoarul Bran-Rucăr (Fundata, Şirnea),
Depresiunea Haţeg, Oltenia subcarpatică (Vaideeni, Polovragi, Horezu, Tismana).
Carnavalurile impresionează turiştii prin exuberanţa lor, prin acea descătuşare de energie şi
imaginaţie. Deşi pe mapamond astfel de evenimente sunt pretexte pentru a atrage milioane de
turişti, în România nu avem încă o tradiţie în exploatarea lor.
Târgurile şi expoziţiile devin, o dată pe săptămână, pe lună sau într-un an, centre de
polarizare a turiştilor nu atât prin activităţile comerciale desfăşurate, cât prin atmosfera inedită şi
noutatea produselor expuse. Aceste manifestări pot avea încărcături şi de alt ordin, aşa cum ne
exemplifică „Târgul de fete” de pe Muntele Găina, ce are loc în a doua jumătate a lunii iulie a
fiecărui an (prima duminică după 20 iulie). El prilejuia, în primul rând, întâlnirea locuitorilor din
toate cele patru zări ale Apusenilor, pentru a-şi schimba produsele între ei, dar şi pentru a pune la
cale înţelegeri şi cununii între tineri.
Festivalurile artistice (muzicale, folclorice) atrag o anumită fracţiune de vizitatori ce
practică turismul cultural şi nu numai. Festivalurile folclorice pot avea caracter naţional sau
internaţional. Ele pot constitui pretexte excelente pentru atragerea de turişti în zonele rurale.
Hramurile şi pelerinajele religioase concentrează anual, indiferent de cultul religios
practicat, mase enorme de oameni, între care numeroşi turişti. Hramul bisericilor şi mănăstirilor
noastre (Râmeţ, Nicula, Tismana, Putna, Voroneţ, Suceviţa) este un pretext al polarizării regionale
sau locale a turiştilor. Pelerinajul religios constituie pentru turism o resursă de practicanţi şi de
venituri apreciabile.
Resursele turistice de natură etnografică. Ocupă un loc distinct în cadrul obiectivelor
turistice de provenienţă antropică, în primul rând prin specificitatea lor, ştiut fiind că fiecare etnie
posedă un patrimoniu propriu, spiritual şi material, rezultat din evoluţia conştiinţei sale în timp şi a
răspândirii populaţiei în spaţiu. O altă caracteristică a resurselor etnografice este îmbinarea
permanentă a edificiilor şi obiectivelor cu funcţie atractivă cu manifestările ce se desfăşoară într-un
cadru oferit, frecvent, de primele. Destinul turistic al patrimoniului etnografic relevă astăzi situaţii
aparent paradoxale; ponderea sa minimă se regăseşte în ţările cel mai puternic industrializate şi
40
urbanizate, în vreme ce resursele cele mai bogate se află în ţările în curs de dezvoltare. Aceasta
deoarece cultura populară veritabilă este apanajul vieţii rurale continue şi viguroase, cu tradiţii
conservate şi îmbunătăţite prin experienţa propriilor creatori. Ori, oraşul şi viaţa urbană au
modificat condiţiile şi au îndepărtat omul de practicile ancestrale din care a rezultat folclorul. Nu
este deci de mirare că ţări precum Marea Britanie, Franţa, S.U.A., Canada, Australia, Germania, au
o zestre turistică etnografică modestă. Pentru unele din aceste ţări, cu o imigraţie puternică, faptul
apare uşor explicabil: dezrădăcinarea populaţiei emigrate din matricea contextului naţional a coincis
cu renunţarea la propriile tradiţii.
Din fericire, la acest capitol, ţara noastră are resurse inestimabile şi foarte bine conservate.
Între elementele atractive etnografice, o importanţă majoră prezintă: ocupaţiile şi meşteşugurile;
obiceiurile; portul, jocul şi cântecele populare; arhitectura şi instalaţiile tehnice ţărăneşti; aşezările.
Ocupaţiile şi meşteşugurile relevă o mare diversitate tipologică. Modul cum populaţia rurală
îşi asigură existenţa diferită de la un tip de relief la altul, de la o regiune climatică la alta (cu totul
aparte sunt ocupaţiile în zona de câmpie în raport cu cea montană; în regiunile calde în comparaţie
cu cele temperate sau reci). Atractivitatea acestora constă în modul lor de practicare, în ustensilele
folosite, în modificările aduse peisajului natural, în rezultatul final al activităţii umane. De
asemenea, zestrea lor atractivă se multiplică în momentul în care ocupaţiile şi meşteşugurile devin
pretextul afirmării unor altor manifestări etnografice, îndeosebi a obiceiurilor, jocurilor şi cântecului
popular.
Astfel de ocupaţii şi meşteşuguri sunt: cultivarea pământului, creşterea animalelor, exploatarea
şi prelucrarea lemnului, vânătoarea, pescuitul, albinăritul, aurăritul, olăritul, cojocăritul, fierăritul.
Cultivarea pământului cu mijloacele şi tehnicile tradiţionale reprezintă, de regulă, o
„noutate” pentru turiştii ce se deplasează dintr-o regiune geografică în altă regiune.
Creşterea animalelor îmbracă şi ea nuanţe multiple, reflectate în modul de edificare a
stânelor, în practicile de exploatare pastorală a terenurilor. Inventarul uneltelor folosite este, de
asemenea, foarte variat, iar obiceiurile legate de această ocupaţie dintre cele mai pitoreşti. Este de
ajuns să amintim, pentru spaţiul nostru geografic, momentul constituirii stânelor când are loc
„măsurişul” – o practică ancestrală în care se stabilesc riguros relaţiile între proprietari şi ciobani.
Obiceiurile prilejuite de „sâmbra oilor” de la Certeze sau Cămârzana din Ţara Oaşului sunt
renumite în întreaga ţară. Folclorul liric adiacent păstoritului este de o mare profunzime ideatică.
Nimic nu este mai edificator în acest sens decât motivul Mioriţei care străbate întreaga creaţie orală
a poporului român.
Exploatarea şi prelucrarea lemnului este o ocupaţie şi un meşteşug totodată, materialul fiind
ulterior transformat prin prelucrarea artizanală într-un foarte mare număr de produse de uz casnic
41
sau decorativ. O vom întâlni, cu predilecţie la locuitorii din regiunile montane, în special acolo unde
predomină esenţele uşor prelucrabile, mai ales cele răşinoase. La noi în ţară, Maramureşul şi Munţii
Apuseni sunt cele două regiuni-etalon pentru această ocupaţie. Dacă în Maramureş populaţia s-a
specializat îndeosebi în exploatarea şi sculptarea lemnului (renumite sunt bisericile şi porţile
maramureşene), în Munţii Apuseni, meşteşugul prelucrării lemnului a devenit o sursă de existenţă,
dar şi o adevărată artă. Specializarea pe ramuri este foarte riguroasă, din punct de vedere turistic
interesând îndeosebi cioplitorii în lemn (vechii constructori de biserici din care a făcut parte şi
Horea) şi văsarii, artizanii obiectelor din lemn. „Ţara Moţilor” a fost şi este încă regiunea de
referinţă a prelucrării tradiţionale a lemnului în România, cu renumitele centre locale de la Vidra,
Avram Iancu, Casa de Piatră, Gheţari, Vadu Moţilor, Horea sau Albac. În Maramureş, localităţile
unde se sculptează porţi sunt: Ieud, Mara, Botiza, Slătioara, Giuleşti. În timpuri apuse, transportul
lemnului cu plutele anima multe din râurile carpatice (Bistriţa superioară).
Vânătoarea ca ocupaţie primordială a omului a inclus în sfera sa de activitate teritorii şi
populaţii numeroase. Din punct de vedere etnografic interesează mai ales diferitele tehnici şi
mijloace utilizate în timpul vânătorii. Modul ingenios de construire şi amplasare a capcanelor,
armele folosite pentru doborârea vânatului sunt adesea de mare originalitate. Vânătoarea presupune
şi prelucrarea şi valorificarea trofeelor, în special a blănurilor şi coarnelor.
Pescuitul a însoţit, cu statut complementar, vânătoarea ca sursă de procurare a hranei. Şi în
acest caz, atracţia turistică este dată de gama tehnicilor şi uneltelor folosite. Astfel, pe râurile de
munte se practică „răstocirea” (schimbarea cursului apei pe un anumit sector), pescuitul cu ostia,
undiţa, plasa, cu sacul. În zonele din Delta Dunării sau litorale inventarul creşte, pescuitul devine o
ocupaţie principală.
Albinăritul este o îndeletnicire din timpuri imemoriale. Aria sa de dezvoltare este largă, de la
câmpie la poalele munţilor. Cea mai veche formă de practicare este „bărcuitul” sau vânătoarea
stupilor sălbatici. În acest scop se utilizau ştiubeie din trunchiuri de copac, lingura şi cornul de
bărcuit. Construirea „prisăcilor” din coşniţe tradiţionale este o fază ulterioară bărcuirii, care a fost
înlocuită, la rândul ei, cu stupăritul modern, dar cu un coeficient mai redus de atractivitate.
Aurăritul a îmbrăcat două forme majore de practicare, şi anume: exploatarea aurului în
subteran şi recoltarea lui din nisipurile aurifere. „Cetăţile romane” de la Roşia Montană au fost o
ilustrativă dovadă a vechimii şi amploarei la care ocupaţia a ajuns în Apuseni. Cu atât mai mare este
pierderea suferită prin distrugerea lor în ultimii ani ai comunismului sau, mai recent, prin noul
proiect de extracţie al Societăţii Gold Corporation. Au mai rămas doar şteampurile şi inventarul deosebit
de bogat al uneltelor pe care această ocupaţie s-a sprijinit milenii la rând. Pentru adunatul aurului
din aluviuni stau mărturie numeroase movile din luncile râurilor Arieş şi, mai ales, afluenţii săi.
42
Olăritul este o practică veche, fiind reliefat de tradiţiile poporului nostru în acest meşteşug
ce se înscrie în continuitatea practicilor dacice, de la care s-a moştenit tehnica prelucrării ceramicii
negre şi roşii. Numărul mare al centrelor de olărit şi varietatea ceramicii rezultate atestă
preocuparea şi talentul creator al artizanilor noştri. Centre renumite sunt la Vama (Ţara Oaşului),
Săcele (Maramureş), Corund (Depresiunea Transilvaniei), Vadu Crişului, Băiţa de sub Codru,
Rădăuţi, Marginea, Horezu, Vlădeşti (Vâlcea).
Între ocupaţiile cu tente arhaice practicate încă în ţara noastră, amintim cojocăritul,
fierăritul, vărăritul, torsul şi ţesutul, apreciate de turiştii români, dar mai ales străini, prin nota de
inedit şi calitatea produselor rezultate. Acestora li se adaugă şi alte elemente ce pot constitui surse
de atracţie turistică.
Obiceiurile sunt manifestări creatoare ale spiritualităţii rurale în care diferitele evenimente
din viaţa obştii sau individului sunt înălţate la statutul de simbol. Ele sunt asociate succesiunii
anotimpurilor (obiceiurilor calendaristice de iarnă sau primăvară), evenimentelor familiale sau
individuale (obiceiuri de naştere, obiceiuri de nuntă sau înmormântare).
În cadrul obiceiurilor calendaristice de iarnă, cele mai multe celebrează naşterea
Mântuitorului (la creştini) şi venirea noului an. În această categorie intră colindele religioase sau
laice, viflaimul (cu elemente de teatru popular), mascotele de moşi şi babe puse de Anul Nou la
casele fetelor sau feciorilor; strigatul peste sat, jocurile cu măşti (capra, ursul, căiuţii).
Obiceiurile de primăvară au rolul de a semnala reîntoarcerea naturii la viaţă şi reintrarea
comunităţii în circuitul ancestral al muncii. „Sângeorzul”, „Tânjaua maramureşeană”, „Focul viu”,
„Măsuratul oilor”, sunt câteva din obiceiurile plaiurilor noastre pline de autenticitate şi pitoresc.
Alte obiceiuri au menirea de a invoca forţele binelui în sprijinul comunităţii ameninţate
(paparudele, descântecele).
Obiceiurile familiale marchează principalele momente din viaţa omului şi se desfăşoară într-
o succesiune logică de la naştere până la moartea acestuia. Ele îşi propun să consfinţească trecerea
de la o stare la alta, acele „rituri de trecere”. „Moşitul” noului născut cu ritualurile şi descântecele
sale are un farmec aparte; botezul este un prilej de ritualizare, dar şi de petrecere şi veselie.
Obiceiurile de nuntă sunt o varietate fără seamăn, îmbinând elementele cu caracter
economic, juridic, ritualic şi folcloric, într-un mare spectacol popular. Peţitul, cununia, petrecerea
propriu-zisă, sunt punctate cu felurite datini ce diferă de la o zonă la alta.
În majoritatea cazurilor, obiceiurile de înmormântare sunt foarte vechi, anterioare
creştinismului (la români) fiind, dintre toate manifestările mai sus menţionate, cele mai
conservatoare (jocurile de priveghi din Vrancea şi Maramureş; bocitul; înmormântarea – nuntă
pentru morţii tineri).
43
Portul, jocurile şi cântecul popular diferenţiază un popor de alt popor (dacii îşi acompaniau
morţii cu petreceri în cântec şi dans – appetius morti), o etnie de alta. Se poate concluziona, fără
riscul de a greşi, că fiecărei etnii îi corespunde o anumită particularitate a costumaţiei tradiţionale.
Există şi varietăţi în cadrul portului popular al aceluiaşi popor, fiecare zonă etnografică având un
costum şi manifestări proprii. În România există adevărate comori ale îmbrăcăminţii, jocurilor şi
cântecelor populare, în extrem de numeroasele sale zone folclorice: Ţara Oaşului, Maramureş,
Sălaj, Năsăud, Ţara Moţilor, Câmpia Transilvaniei, Făgăraş, Banat, Secuime, Oltenia, Dobrogea,
Moldova, Bucovina. Varietatea extraordinară a celor trei elemente etnografice în Transilvania, pe
fondul general al limbii şi culturii româneşti comune, fără diferenţieri zonale, se explică prin
vechimea deosebită a populaţiei autohtone în teritoriu, dar şi prin apariţia unor fâşii tampon între
diferitele comunităţi autohtone constituite prin pătrunderea elementului străin, maghiar şi ulterior,
german, care au condiţionat o dezvoltare mai închisă, fără influenţe din exterior, a comunităţilor
româneşti. Zona etnografică a secuilor s-a conturat după fixarea acestora la frontierele de răsărit ale
Principatului Transilvaniei, într-o regiune cu o populaţie românească mai puţin densă. În
consecinţă, în toate ţările din Transilvania (noţiunea de ţară neavând un echivalent politic, ci sens de
habitat şi entitate etnografică), folclorul s-a dezvoltat de sine stătător şi s-a conservat în toată
diversitatea sa. Acolo unde astfel de bariere au lipsit, influenţele s-au manifestat fără oprelişti
ducând la o mare uniformitate etnografică (Moldova, Ţara Românească). Subliniem originalitatea
absolută a folclorului românesc, marea sa varietate (cu diferenţieri notabile adesea între o localitate
şi alta) şi conservarea sa de excepţie până în zilele noastre. Costumele populare din Năsăud, Oaş,
Bucovina, Oltenia sau Muntenia sunt repere unice pentru spiritualitatea ţăranului român.
Din punct de vedere agroturistic, costumele, jocurile şi cântecele populare sunt o resursă de
a cărei valoare excepţională, din păcate, nu ne dăm seama.
Arhitectura şi instalaţiile tradiţionale confirmă geniul artistului anonim. Arhitectura
populară relevă anumite particularităţi regionale, ca expresie a unei concepţii anumite asupra
frumosului şi utilului. Porţile sculptate cu motive florale, solare sau în spirală din Maramureş
prevestesc explozia geniului brâncuşian; turlele zvelte ale bisericilor din Maramureş, Sălaj sau
Munţii Apuseni sunt o replică autohtonă a goticului exuberant vest-european. Modul şi materialul
din care sunt edificate gospodăriile şi anexele lor constituie o subtilă adaptare la timp, spaţiu şi
eternitate. Instalaţiile tradiţionale (mori, pive, vâltori) sunt, la rândul lor, de o mare complexitate şi
varietate.
Aşezările umane reprezintă o chintesenţă a elementelor susmenţionate, o comuniune de
edificii şi spiritualitate. Aşezarea rurală apare ca un tot unitar, bine individualizat, căruia
creativitatea locuitorilor săi îi conferă un grad mai mic sau mai ridicat de specificitate.
44
Habitatele umane devin obiect al atracţiei turistice datorită unor valori recreative, clar
individualizate sau prin atributele lor: vechime, structură, amplasare în teritoriu, arhitectură.
Sunt cunoscute crângurile din Munţii Apuseni, grupate pe criterii de înrudire sau de
proprietate asupra noilor terenuri de păşunat răpite pădurii. Crângurile sunt o expresie concludentă a
asaltului populaţiei asupra munţilor, iar pentru agroturism, indiferent de regiunea în care se găsesc,
joacă rolul unor posibile avanposturi, sub aspectul infrastructurii. Prin adaptare şi multiplicare
funcţională, multe din gospodăriile unor astfel de habitate pot deveni unităţi de cazare pentru
turismul de drumeţie estival sau hibernal.
Formele de turism posibil a fi utilizate

În literatura de specialitate s-au adoptat diferite clasificări ale formelor de turism practicate
sau practicabile, în funcţie de anumite categorii, urmărindu-se o grupare cât mai corespunzătoare
specificului resurselor turistice, structurii turiştilor, motivaţiilor deplasărilor şi caracterului activ al
turismului etc.
Principalele categorii de resurse turistice din România generează şi formele de bază ale
turismului românesc: turism montan (odihnă, sporturi de iarnă, drumeţie, speoturism, alpinism,
cunoaştere, ştiinţific etc.); balnear (cură balneară, climatism, odihnă); de litoral (odihnă,
balneomedical, agrement, sportiv); vânătoare şi pescuit; turism sportiv şi de agrement; turism
cultural (de cunoaştere, educativ-instructiv); de afaceri, ştiinţific, de congrese etc.
45
a) Care sunt activităţile umane cu funcţie agroturistică?
b) Daţi câteva exemple de forme de turism:

 Resursele turistice de natură etnografică ocupă un loc distinct în
cadrul obiectivelor turistice de provenienţă antropică, în primul
rând prin specificitatea lor, ştiut fiind că fiecare etnie posedă un
patrimoniu propriu, spiritual şi material, rezultat din evoluţia
conştiinţei sale în timp şi a răspândirii populaţiei în spaţiu.
 Între elementele atractive etnografice, o importanţă majoră
prezintă: ocupaţiile şi meşteşugurile; obiceiurile; portul, jocul şi
cântecele populare; arhitectura şi instalaţiile tehnice ţărăneşti;
aşezările.

46
Întrebarea nr. 1
a) Autorii care au analizat conceptul de potenţial turistic sunt: W. Hunzicker, H. Medlik,
J. Krippendorf;
b) Elveţianul W. Hunzicker arăta că „oferta turistică este o combinaţie de elemente
materiale şi servicii”, combinaţie în care serviciile joacă rolul principal. Englezul
H. Medlik consideră produsul turistic „un amalgam de elemente tangibile şi
intangibile, concentrate într-o activitate specifică şi cu o destinaţie specifică”, iar
profesorul elveţian J. Krippendorf înţelege prin oferta turistică „un mănunchi de
elemente materiale şi imateriale oferite consumului şi care ar trebui să aducă unele
foloase cumpărătorului, adică să-l satisfacă”;
c) Potenţialul turistic al unui teritoriu este definit ca ansamblul elementelor
naturale, economice şi cultural-istorice, care reprezintă anumite posibilităţi de
valorificare turistică, dau o anumită funcţionalitate pentru turism şi, deci, constituie
o premisă pentru dezvoltarea activităţii de turism.
Întrebarea nr. 2
a) Resursele agroturistice naturale sunt cele oferite de cadrul natural al României
prin componentele sale: relief, condiţii climatice, râuri, lacuri, ape subterane, apa
mării, vegetaţie şi faună etc.
b) Acestea se clasifică astfel: relief şi geologie, clima, hidrografia, vegetaţia, fauna,
natura ocrotită;
c) Câteva exemple de resurse agroturistice naturale: Munţii Carpaţi; Fluviul
Dunărea; Marea Neagră; Râurile: Olt, Siret, Prut, Mureş; Lacurile: Sf. Ana, Snagov,
Techirghiol.
47
Întrebarea nr. 3
a) România este deţinătoarea unui tezaur imens de vestigii arheologice, monumente
istorice, de arhitectură sau de artă, ca şi a unui inestimabil patrimoniu care atestă
evoluţia şi continuitatea de muncă şi de viaţă pe aceste meleaguri, dezvoltarea
culturii şi artei poporului român;
b) Vestigii arheologice legate de geneza poporului român şi paternitatea sa pe
aceste locuri; Monumente istorice, de arhitectură şi de artă cu valoare de unicat;
Muzeele şi casele memoriale; Mărturiile civilizaţiei şi culturii populare;
c) Câteva exemple de resurse agroturistice antropice: cetăţile dacice din Munţii
Orăştiei, ruine ale unor cetăţi medievale; bisericile şi mănăstirile cu fresce exterioare
din Bucovina; bisericile de lemn din Maramureş; bisericile şi cetăţile ţărăneşti
fortificate din Transilvania; monumentele stilului moldovenesc din Moldova
Centrală; monumentele stilului brâncovenesc şi complexele de artă feudală din
Oltenia şi Muntenia; monumentele arhitecturii neoromâneşti (neoclasice);
monumentele istorice din principalele oraşe – vechi capitale ale ţărilor româneşti sau
oraşe medievale; elementele de etnografie şi folclor: arhitectura şi tehnica populară
tradiţională (Maramureş, Nordul Moldovei, Sibiu, Oltenia de Nord, Câmpulung,
Bran etc.).
Întrebarea nr. 4
a) Activităţile umane cu funcţie agroturistică sunt: Nedeile; Carnavalurile;
Târgurile şi expoziţiile; Festivalurile artistice (muzicale, folclorice); Festivalurile;
Hramurile şi pelerinajele religioase;
b) Principalele categorii de resurse turistice din România generează şi formele de
bază ale turismului românesc: turism montan (odihnă, sporturi de iarnă, drumeţie,
speoturism, alpinism, cunoaştere, ştiinţific etc.); balnear (cură balneară, climatism,
odihnă); de litoral (odihnă, balneomedical, agrement, sportiv); vânătoare şi pescuit;
turism sportiv şi de agrement; turism cultural (de cunoaştere, educativ-instructiv); de
afaceri, ştiinţific, de congrese etc.
48
INSTRUCŢIUNI
Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii,
corectare şi evaluare.
Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura acestui
curs (RESURSE AGROTURISTICE), numărul lucrării de verificare,
numele şi prenumele studentei (studentului).
jumătate de pagină. Punctajul aferent este menţionat pentru fiecare
întrebare.
1) Cum se clasifică resursele agroturistice naturale? – 2 p
2) Daţi exemple din fiecare categorie de resurse agroturistice
naturale. – 2 p
3) Daţi exemple din fiecare categorie de resurse agroturistice
antropice. – 2 p
4) Care sunt activităţile umane cu funcţie agroturistică? – 2 p
5) Daţi câteva exemple de forme de turism. – 1 p

2005.
49
RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢELE: ALBA, ARAD, ARGEŞ,
BACĂU, BIHOR, BISTRIŢA NĂSĂUD, BOTOŞANI, BRĂILA, BRAŞOV ŞI
BUZĂU
CUPRINS
3.2 Resursele agroturistice din Judeţul Alba 51
3.3 Resursele agroturistice din Judeţul Arad 55
3.4 Resursele agroturistice din Judeţul Argeş 57
3.5 Resursele agroturistice din Judeţul Bacău 60
3.6 Resursele agroturistice din Judeţul Bihor 63
3.7 Resursele agroturistice din Judeţul Bistriţa Năsăud 66
3.8 Resursele agroturistice din Judeţul Botoşani 69
3.9 Resursele agroturistice din Judeţul Brăila 71
3.10 Resursele agroturistice din Judeţul Braşov 72
3.11 Resursele agroturistice din Judeţul Buzău 74

 Cunoşti resursele agroturistice naturale din judeţele ALBA, ARAD,
ARGEŞ, BACĂU, BIHOR, BISTRIŢA NĂSĂUD, BOTOŞANI,
BRĂILA, BRAŞOV ŞI BUZĂU
 Cunoşti resursele agroturistice antropice din judeţele ALBA,
ARAD, ARGEŞ, BACĂU, BIHOR, BISTRIŢA NĂSĂUD,
BOTOŞANI, BRĂILA, BRAŞOV ŞI BUZĂU
50
3.2 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL ALBA
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNTELE MARE
2. MUNŢII BIHOR
3. MUNŢII METALIFERI
4. MUNŢII TRASCĂU
LACURI
LACUL DE ACUMULARE OAŞA
51
RÂURI
1. ARIEŞ
2. MUREŞ
3. TÂRNAVA
PEŞTERI
1. BAZINUL HIDROGRAFIC AL ORDĂNCUŞII
2. BAZINUL HIDROGRAFIC AL VĂII GÂRDA SEACĂ
3. CHEILE AMPOIŢEI - REZERVAŢIE NATURALĂ
4. COMPLEXUL PLATOUL CARSTIC SCĂRIŞOARA
5. PEŞTERA GHEŢARUL DE LA SCĂRIŞOARA
6. PEŞTERA VÂRTOP
MONUMENTE ALE NATURII
1. CHEILE RÂMEŢILOR
2. IEZERUL ŞUREANU
3. RÂPA ROŞIE – REZERVAŢIE NATURALĂ
4. REZERVAŢIA SCĂRIŞOARA BELIOARA
FENOMENE ŞI STRUCTURI GEOLOGICE
1. AVENUL DIN PIATRA CEŢII
2. BAZINUL HIDROGRAFIC AL ORDĂNCUŞII
3. BAZINUL HIDROGRAFIC AL VĂII GÂRDA SEACĂ
4. CHEILE ALBACULUI ŞI ALE MÂNDRUŢULUI
5. CHEILE AMPOIŢEI – REZERVAŢIE NATURALĂ
6. CHEILE ÎNTREGALDE ŞI REZERVAŢIA NATURALĂ ÎNTREGALDE
7. DETUNATELE – REZERVAŢIE NATURALĂ
8. MUNTELE VULCAN
9. RÂPA ROŞIE – REZERVAŢIE NATURALĂ
REZERVAŢII NATURALE
1. CHEILE ALBACULUI ŞI ALE MÂNDRUŢULUI
2. CHEILE AMPOIŢEI – REZERVAŢIE NATURALĂ
3. CHEILE ÎNTREGALDE ŞI REZERVAŢIA NATURALĂ ÎNTREGALDE
4. CHEILE RÂMEŢILOR
5. COMPLEXUL PLATOUL CARSTIC SCĂRIŞOARA
6. DETUNATELE – REZERVAŢIE NATURALĂ
7. GRĂDINA BOTANICĂ (din BLAJ)
52
8. IEZERUL ŞUREANU
9. MUNTELE VULCAN
10. PUNCTUL FOSILIFER DEALUL CU MELCI
11. REZERVAŢIA IGHIEL
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BUSTURILE LUI HOREA
2. CETATEA FEUDALĂ COLŢEŞTI
3. CETATEA GREAVILOR (GROFILOR)
MONUMENTE DE ARHITECTURĂ
1. CETATEA CÂLNICULUI
2. CETATEA GREAVILOR (GROFILOR)
3. CETĂŢILE DE PE PIATRA CRAIVII
VESTIGII ARHEOLOGICE
1. CETATEA DACICĂ (din CĂPÂLNA)
2. CETATEA FEUDALĂ COLŢEŞTI
3. CETĂŢILE DE PE PIATRA CRAIVII
BISERICI, CATEDRALE ŞI MĂNĂSTIRI
COMPLEXUL MĂNĂSTIRII RÂMEŢ
MUZEE
1. MUZEU ETNOGRAFIC (în LUPŞA)
2. MUZEU MEMORIAL AVRAM IANCU
3. MUZEUL MINERITULUI (din ROŞIA MONTANĂ)
PODGORII ŞI CRAME
CRAMA COMBINATULUI VITICOL (din JIDVEI)
CONSTRUCŢII TEHNICE (poduri, canale, pasaje, tunele, construcţii hidrotehnice etc.)
LACUL DE ACUMULARE OAŞA
ETNOGRAFIE ŞI FOLCLOR
1. CENTRU ETNOGRAFIC (în ŞUGAG)
2. CENTRU FOLCLORIC (în AVRAM IANCU)
3. CENTRU FOLCLORIC (în CĂPÂLNA DE JOS)
4. CENTRU FOLCLORIC (în LUPŞA)
53
5. CENTRU FOLCLORIC (în ŞUGAG)
6. MUZEU MEMORIAL AVRAM IANCU
7. MUZEUL MINERITULUI (din ROŞIA MONTANĂ)
8. OCOALE
ARHITECTURA ŞI TEHNICA POPULARĂ
1. CASE DE LEMN (în ABRUD)
2. SAT TURISTIC ALBAC
ALTE RESURSE ANTROPICE
DOMENIU SCHIABIL (în ARIEŞENI)
SATE TURISTICE
OCOALE
54
3.3 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL ARAD
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII CODRU MOMA
2. MUNŢII ZARAND
RÂURI
1. CRIŞ
2. MUREŞ
PEŞTERI
PEŞTERA BISTRIŢA (LILIECILOR)
1. CASTELUL DE LA VINEŞTI CU PARC DENDROLOGIC
2. CASTELUL MACEA (CU PARC DENDROLOGIC)
3. REZERVAŢIA DOSUL LAURULUI
4. REZERVAŢIA NATURALĂ PĂDUREA RUNCU GROŞI
55
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. CETATEA DEZNA
2. CETATEA ZĂRANDULUI
3. MONUMENTUL EROILOR DE LA PĂULIŞ
CASTELUL DE LA VINEŞTI CU PARC DENDROLOGIC
MUZEE
MUZEUL VIEI ŞI VINULUI (din MINIŞ)
1. ACTIVITĂŢI ARTISTICE POPULARE (în INEU)
2. CENTRU ETNOGRAFIC ŞI FOLCLORIC HĂLMAGIU
STAŢIUNI BALNEARE
1. LIPOVA
2. MONEASA
56
3.4 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL ARGEŞ
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII FĂGĂRAŞ
2. MUNŢII IEZER
3. MUNŢII LEAOTA
LACURI
1. LACUL PECINEAGU
2. LACUL VIDRARU
3. LACURI NATURALE (în NUCŞOARA)
4. LACURI NATURALE (în RUCĂR)
57
RÂURI
1. ARGEŞ
2. DÂMBOVIŢA
3. NEAJLOV
4. VEDEA
PEŞTERI
1. CHEILE MICI ALE DÂMBOVICIOAREI
2. PEŞTERA DÂMBOVICIOARA
1. PĂDUREA IEDU-CERNAT
2. PARC DENDROLOGIC (în MIHĂEŞTI)
3. PARCUL TRIVALE (din PITEŞTI)
4. REZERVAŢIA ALBEŞTI
5. REZERVAŢIA NATURALĂ IEZER
6. REZERVAŢIE FLORISTICĂ (în NEGRAŞI)
7. REZERVAŢIE FORESTIERĂ (în AREFU)
ALTE RESURSE NATURALE
RESURSE BALNEARE (în NUCŞOARA)
RESURSE ANTROPICE
1. CASTRUL ROMAN JIDAVA
2. RUINELE CETĂŢII POIENARI
1. CENTRU ETNOGRAFIC (din MUŞĂTEŞTI)
2. CENTRU ETNOGRAFIC (în DRAGOSLAVELE)
3. CENTRU ETNOGRAFIC (în POIENIŢA)
4. CENTRU ETNOGRAFIC (în SĂLĂTRUCU)
5. LEREŞTI
6. MANIFESTARE POPULARĂ TRADIŢIONALĂ (în CÂMPULUNG)
7. MANIFESTĂRI POPULARE TRADIŢIONALE (în PITEŞTI)
8. RUCĂR
9. SATUL TURISTIC PODU DÂMBOVIŢEI
58
SATE TURISTICE
1. LEREŞTI
2. RUCĂR
STAŢIUNI BALNEARE
BUGHEA DE SUS
ALTE STAŢIUNI ŞI LOCALITĂŢI TURISTICE
BĂILE BRĂDETU
59
3.5 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL BACĂU
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII BERZUNŢI
2. MUNŢII CIUCULUI
3. MUNŢII GOŞMANU
4. MUNŢII NEMIRA
5. MUNŢII TARCĂU
6. MUNŢII VRANCEI
LACURI
LACUL BĂLĂTĂU
RÂURI
1. BISTRIŢA
2. SIRET
60
STEJARUL LUI ŞTEFAN CEL MARE
1. CODRUL SECULAR RUNC
2. DEALUL PERCHIU
3. PĂDUREA ARSURA
4. PĂDUREA DE LA IZVORUL ALB
5. PARC DENDROLOGIC (în HEMEIUŞ)
6. PLAIURILE ŞI STÂNCĂRIILE NEMIREI
7. REZERVAŢIA DE ARINI (din DOFTEANA)
8. STEJARUL LUI ŞTEFAN CEL MARE
TÂRGU OCNA
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA Adormirea Maicii Domnului (din BORZEŞTI)
2. BISERICA DIN LEMN Sf. Voievozi (din TISA SILVESTRI)
3. BISERICA FOSTEI MĂNĂSTIRI BERZUNŢI Adormirea Maicii Domnului
4. CONACUL ROSETTI-TESCANI (cu parcul dendrologic)
5. CONACUL ROŞU
6. LOC ISTORIC – MONUMENT COMEMORATIV (în OITUZ)
7. MONUMENTUL EROILOR (din GHIMEŞ)
8. PODUL LUI ŞTEFAN CEL MARE
BISERICA FOSTEI MĂNĂSTIRI CAŞIN
1. AŞEZAREA DACICĂ ZARGIDAVA
2. CETATEA DACICĂ TAMASIDAVA
CENTRU FOLCLORIC (în CLEJA)
1. CENTRU ETNOGRAFIC (din GHIMEŞ)
2. CENTRU ETNOGRAFIC (în CAŞIN)
61
3. CENTRU ETNOGRAFIC (în GLĂVĂNEŞTI)
4. CENTRU ETNOGRAFIC (în POIENI)
5. CENTRU ETNOGRAFIC ŞI FOLCLORIC (în BERZUNŢI)
1. ZONĂ DE AGREMENT (în SĂLĂTRUC)
2. ZONĂ DE AGREMENT GHERĂIEŞTI
STAŢIUNI BALNEARE
SLĂNIC MOLDOVA
62
3.6 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL BIHOR
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNTELE ŞES (PLOPIŞ)
2. MUNŢII BIHOR
3. MUNŢII CODRU MOMA
4. MUNŢII PĂDUREA CRAIULUI
5. MUNŢII VLĂDEASA
63
LACURI
1. LACUL BUCURA
2. LACUL CICOŞ
3. LACUL DE ACUMULARE LEŞU
RÂURI
1. BARCĂU
2. CRIŞ
PEŞTERI
1. AVENUL CÂMPENEASCA – IZBUCUL BOIU
2. CETĂŢILE PONORULUI
3. PEŞTERA FOCUL VIU
4. PEŞTERA GĂLĂŞENI
5. PEŞTERA MEZIAD
6. PEŞTERA UNGURULUI
7. PEŞTERA URŞILOR
8. PEŞTERA VACII
9. PEŞTERA VADU CRIŞULUI
10. PEŞTERA VALEA LEŞULUI
11. PEŞTERA VÂNTULUI
CHEI
DEFILEUL CRIŞULUI REPEDE
1. CALCARELE CU HIPURIŢI
2. COMPLEXUL HIDROLOGIC VALEA RECE
3. DEFILEUL CRIŞULUI REPEDE
4. IZVOARELE DE LA RĂBĂGANI
5. LACUL CICOŞ
6. LOCUL FOSILIFER DE LA CORNIŢEL
7. PARCUL DENDROLOGIC (din BALC)
8. POIANA CU NARCISE DE LA GORONIŞTE
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA DE LEMN (din MARGINE)
2. BISERICA DE LEMN (în BOIANU MARE)
64
LACUL DE ACUMULARE LEŞU
1. CENTRU FOLCLORIC (în BOIANU MARE)
2. CENTRU FOLCLORIC (în CĂPÂLNA)
3. MUZEUL ETNOGRAFIC (din BEIUŞ)
STAŢIUNI MONTANE
STÂNA DE VALE
STAŢIUNI BALNEARE
1. BĂILE FELIX
2. TINCA
MARGHITA
65
3.7 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL BISTRIŢA NĂSĂUD
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII BÂRGĂU
2. MUNŢII CĂLIMANI
3. MUNŢII RODNA
4. MUNŢII ROTUNDA
5. MUNŢII ŢIBLEŞ
LACURI
1. LACUL COLIBIŢA
2. LACUL CETĂŢELE
3. LACUL INEU
4. LACUL LALA MICĂ
66
5. LACUL LALA MARE
6. LACUL OCHIUL MĂRII
7. TĂUL ZÂNELOR
RÂURI
1. BISTRIŢA
2. SOMEŞU MARE
PEŞTERI
1. PEŞTERA MAGLIEI
2. PEŞTERA ZÂNELOR
3. PEŞTERA JGHEABUL LUI ZALION
4. PIATRA CORBULUI
CHEI
CHEILE BISTRIŢEI
1. MOLIDUL CANDELABRU (din MUREŞENII BÂRGĂULUI)
2. VULCANII NOROIOŞI (din MONOR)
1. CHEILE BISTRIŢEI
2. COMPLEXUL CARSTIC TĂUŞOARE-ZALION
3. MASIVUL DE SARE (din SĂRĂŢEL)
4. PETRELE TĂTĂRCII
5. PEŞTERA JGHEABUL LUI ZALION
6. PIATRA CORBULUI
7. RÂPA VERDE
8. REZERVAŢIA COMARNIC
1. PĂSTRĂVĂRIILE FIAD, CORMAIA ŞI TELCISOR
2. PODGORIA LECHINŢA-TEACA
RESURSE ANTROPICE
1. CETATEA CICEU
2. RUINELE CASTRULUI ROMAN (din ORHEIU BISTRIŢEI)
3. RUINELE CETĂŢII RODNA
67
MUZEE
1. MUZEU SĂTESC (în MAIERU)
2. MUZEUL MEMORIAL GEORGE COŞBUC
3. MUZEUL MEMORIAL ION POP RETEGANUL
4. MUZEUL MEMORIAL LIVIU REBREANU
1. ACTIVITĂŢI ARTISTICE (în BISTRIŢA)
2. CENTRU FOLCLORIC (în BISTRIŢA BÂRGĂULUI)
3. CENTRU FOLCLORIC (în ILVA MARE)
4. CENTRU FOLCLORIC (în JOSENII BÂRGĂULUI)
5. CENTRU FOLCLORIC (în MAIERU)
6. CENTRU FOLCLORIC (în MUREŞENII BÂRGĂULUI)
7. CENTRU FOLCLORIC (în NĂSĂUD)
8. CENTRU FOLCLORIC (în SÂNGEORZ-BĂI)
DOMENIU SCHIABIL FÂNTÂNELE
STAŢIUNI BALNEARE
SÂNGEORZ-BĂI
68
3.8 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL BOTOŞANI
RESURSE NATURALE
LACURI
1. LACUL „CAL ALBˮ
2. LACUL „STÂNCA COSTEŞTIˮ
3. LACUL DRACŞANI
4. LACUL HĂNEŞTI
5. LACUL HĂVÂRNA
6. LACUL MIHAI EMINESCU
7. LACUL MILEANCA
8. LACUL NEGRENI
9. LACUL STÂNCENI
69
RÂURI
1. BAHLUI
2. JIJIA
3. PRUT
4. SIRET
PEŞTERI
REZERVAŢIA ARHEOLOGICĂ (din RIPICENI)
1. ARINIŞUL DE LA HORLĂCENI
2. COMPLEXUL FORTIFICAT DE CETĂŢI DACICE
3. FAUNĂ CINEGETICĂ (în CERBU)
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. COMPLEXUL MĂNĂSTIRESC VORONA
2. PODUL DIN LEMN (din LOZNA)
1. COMPLEXUL FORTIFICAT DE CETĂŢI DACICE
2. REZERVAŢIA ARHEOLOGICĂ (din RIPICENI)
CASE MEMORIALE
COMPLEXUL MUZEAL MIHAI EMINESCU
1. CENTRU ETNOGRAFIC (în CORDĂRENI)
2. CENTRU FOLCLORIC (în CORDĂRENI)
3. CENTRU FOLCLORIC (în FLĂMÂNZI)
CENTRU ETNOGRAFIC (în MIHĂILENI)
70
3.9 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL BRĂILA
RESURSE NATURALE
LACURI
1. BALTA BRĂILEI
2. LACUL JIRLĂU – ZONĂ DE PESCUIT SPORTIV
3. LACUL NATURAL IANCA
4. LACUL SĂRAT
5. LACUL SĂRAT MOVILA MIRESEI
RÂURI
1. BUZĂU
2. DUNĂREA
BALTA BRĂILEI
RESURSE ANTROPICE
BISERICI, CATEDRALE ŞI MĂNĂSTIRI
MĂNĂSTIREA MĂXINENI Naşterea Sf. Ioan Botezătorul
STAŢIUNI BALNEARE
LACUL SĂRAT
71
3.10 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL BRAŞOV
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII CIUCAŞ
2. MUNŢII BAIULUI
3. MUNŢII BÂRSEI
5. MUNŢII PERŞANI
6. MUNŢII PIATRA CRAIULUI
7. MUNŢII SIRIU
8. MUNŢII ŢAGA
RÂURI
1. BUZĂU
2. OLT
3. PRAHOVA
PEŞTERI
PEŞTERA VALEA CETĂŢII (FUNDATA)
72
1. MLAŞTINĂ EUTROFĂ (în PREJMER)
2. MLAŞTINA EUTROFĂ DUMBRĂVIŢA BÂRSEI
3. PĂDUREA DE STEJAR (din CRISTIAN)
4. PĂDUREA PREJMER
5. PEŞTERA VALEA CETĂŢII (FUNDATA)
6. POIANA CU NARCISE DIN POIANA VADULUI
7. PUNCTUL FOSILIFER VAMA STRUNGA
8. REZERVAŢIA NATURALĂ DE PE MUNTELE TÂMPA
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA EVANGHELICĂ (din HĂLMEAG)
2. BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ (din FELDIOARA)
3. BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ (din RÂŞNOV)
4. BISERICA ORTODOXĂ Adormirea Maicii Domnului (din CRISTIAN)
5. BISERICA ORTODOXĂ Sf. Nicolae (din RÂŞNOV)
6. BISERICA ORTODOXĂ Sf. Ioan Botezătorul (din FELDIOARA)
7. CASTELUL BRAN (MUZEUL BRAN)
8. MĂNĂSTIREA SÂMBĂTA
1. ACTIVITĂŢI ARTISTICE ŞI MANIFESTĂRI TRADIŢIONALE (în ORAŞUL CODLEA)
2. CENTRU FOLCLORIC (în BRAN)
3. CENTRU FOLCLORIC (în MOIECIU DE JOS)
4. CENTRU FOLCLORIC (în MOIECIU DE SUS)
5. CENTRU FOLCLORIC (în POIANA MĂRULUI)
6. MUZEUL SĂTESC (din ŞIRNEA)
ZONĂ DE AGREMENT (în CODLEA)
STAŢIUNI MONTANE
1. PÂRÂUL RECE
2. POIANA BRAŞOV
3. PREDEAL
73
3.11 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL BUZĂU
RESURSE NATURALE
MUNŢI
MUNŢII SIRIU
LACURI
1. BALTA ALBĂ
2. LACUL DE ACUMULARE SIRIU
3. LACUL NEGRU
RÂURI
1. BUZĂU
2. RÂMNICU SĂRAT
PEŞTERI
1. BLOCURILE DE CALCAR DE LA BĂDILA (SAREA LUI BUZĂU)
2. ZONĂ DE CARST DEZVOLTAT PE SARE (în MÂNZĂLEŞTI)
1. FOCUL VIU (din TERCA)
2. ZONĂ DE CARST DEZVOLTAT PE SARE (în MÂNZĂLEŞTI)
74
1. FOCUL VIU (din TERCA)
2. GRUNJUL DE LA MÂNZĂLEŞTI (POARTA ALBĂ)
3. PLATOUL CARSTIC DE LA IZVORUL SĂRAT (MELEDIC)
4. VULCANII NOROIOŞI
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICI RUPESTRE (în NUCU)
2. MĂNĂSTIREA CIOLANU
3. SCHITU ALUNIŞ TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL
MUZEE
1. MUZEUL CHIHLIMBARULUI
2. MUZEUL MINA DE PĂCURĂ
PODGORII ŞI CRAME
CENTRU VITICOL ŞI DE VINIFICAŢIE (din PIETROASELE)
1. LACUL DE ACUMULARE SIRIU
ACTIVITĂŢI ŞI MANIFESTĂRI CULTURALE
1. CENTRU ETNOGRAFIC ŞI FOLCLORIC (în BISOCA)
2. TABĂRA DE SCULPTURĂ MODERNĂ ÎN AER LIBER (de la MĂGURA)
2. CENTRU FOLCLORIC (în ZIDURI)
1. CENTRU ETNOGRAFIC (în CHIOJDU)
HERGHELIE DE CAI DE RASĂ (în RUŞEŢU)
STAŢIUNI BALNEARE
SĂRATA MONTEORU
BALTA ALBĂ
75
1. Având în vedere cele învăţate în acest capitol şi ţinând cont de spaţiul
întrebări:
a) Identificaţi principalele resurse agroturistice naturale din judeţele
studiate:
b) Identificaţi principalele resurse agroturistice antropice din judeţele

studiate:
După parcurgerea acestui capitol trebuie să reţineţi:

 Principalele resurse agroturistice naturale din judeţele studiate.
 Principalele resurse agroturistice antropice din judeţele studiate.
76
INSTRUCŢIUNI
Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru
comentarii, corectare şi evaluare.
Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele: Titulatura
acestui curs (RESURSE AGROTURISTICE), numărul lucrării de
verificare, numele şi prenumele studentei (studentului).
jumătate de pagină.
1) Precizaţi 5 resurse agroturistice naturale şi 5 resurse agroturistice
antropice din judeţele studiate. – 9 p


2005.
77
RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢELE: CĂLĂRAŞI, CARAŞ-
SEVERIN, CLUJ, CONSTANŢA, COVASNA, DÂMBOVIŢA, DOLJ, GALAŢI,
GIURGIU, GORJ
CUPRINS
4.2 Resursele agroturistice din Judeţul Călăraşi 79
4.3 Resursele agroturistice din Judeţul Caraş-Severin 81
4.4 Resursele agroturistice din Judeţul Cluj 84
4.5 Resursele agroturistice din Judeţul Constanţa 87
4.6 Resursele agroturistice din Judeţul Covasna 91
4.7 Resursele agroturistice din Judeţul Dâmboviţa 94
4.8 Resursele agroturistice din Judeţul Dolj 97
4.9 Resursele agroturistice din Judeţul Galaţi 99
4.10 Resursele agroturistice din Judeţul Giurgiu 101
4.11 Resursele agroturistice din Judeţul Gorj 103

 Cunoşti resursele agroturistice naturale din judeţele: CĂLĂRAŞI,
CARAŞ-SEVERIN, CLUJ, CONSTANŢA, COVASNA, DÂMBOVIŢA,
DOLJ, GALAŢI, GIURGIU, GORJ
 Cunoşti resursele agroturistice antropice din judeţele: CĂLĂRAŞI,
CARAŞ-SEVERIN, CLUJ, CONSTANŢA, COVASNA, DÂMBOVIŢA,
DOLJ, GALAŢI, GIURGIU, GORJ
78
4.2 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL CĂLĂRAŞI
RESURSE NATURALE
LACURI
1. IEZERU MOSTIŞTEA (Pescuit sportiv)
2. LACUL FRĂSINET
3. LACUL VALEA ROŞIE
RÂURI
1. ARGEŞ
2. DÂMBOVIŢA
3. DUNĂREA (Călăraşi)
1. PĂDUREA CAIAFELE
2. PĂDUREA CIORNULEASA
3. PĂDUREA FUNDENI
4. PĂDUREA TĂMĂDĂU
5. PĂDUREA VĂRĂŞTI
PĂDUREA FLOROAICA
79
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA FOSTEI MĂNĂSTIRI NEGOEŞTI
2. BISERICA FOSTEI MĂNĂSTIRI PLĂTĂREŞTI
3. BISERICA MĂNĂSTIRII COBIA (CORNĂŢEL)
4. BISERICA Sf. Andrei (din FUNDENI)
5. BISERICA Sf. Nicolae (din POPEŞTI)
CASE MEMORIALE
CASA MEMORIALĂ ALEXANDRU SAHIA
1. MANIFESTARE POPULARĂ TRADIŢIONALĂ (în CĂLĂRAŞI)
2. MUZEU SĂTESC (în CĂLĂREŢI)
CENTRU ETNOGRAFIC (în LEHLIU-GARĂ)
HERGHELIE DE CAI (în DOR MĂRUNT)
80
4.3 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII ALMĂJULUI
2. MUNŢII ANINEI
3. MUNŢII CERNEI
4. MUNŢII DOGNECEA
5. MUNŢII GODEANU
6. MUNŢII POIANA RUSCĂI
7. MUNŢII SEMENIC
8. MUNŢII ŢARCU
LACURI
1. LACUL BREAZOVA
2. LACUL DRACULUI
3. ZONĂ DE AGREMENT (în ANINA)
81
RÂURI
1. BÂRZAVA
2. CARAŞ
3. CERNA
4. DUNĂREA
5. NERA
6. POGĂNIŞ
7. TIMIŞ
CASCADE
PLATOUL CARSTIC CĂRBUNARI
PEŞTERI
1. CHEILE NEREI – BEUŞNIŢA
2. MUNCEII DOMAN – CUPTOARE
3. PEŞTERA BUHUI
4. PLATOUL CARSTIC CĂRBUNARI
5. PLATOUL CARSTIC SF. ELENA
1. AVENUL PIN DIN POIANA GROPII
2. MUNCEII DOMAN – CUPTOARE
1. CHEILE MINIŞULUI
2. CHEILE NEREI – BEUŞNIŢA
3. IZVOARELE NEREI
4. POIANA CU NARCISE (din BORLOVA)
5. PUNCT FOSILIFER APADIA
6. PUNCTUL FOSILIFER SOCENI
7. VALEA CICLOVEI – ORAVIŢA
8. VALEA MARE
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BAIA ROMANĂ (din BĂILE HERCULANE)
2. BISERICA ORTODOXĂ SÂRBĂ A MÂNĂSTIRII BAZIAŞ
3. DRUMUL ROMAN (din BERZOVIA)
82
4. MĂNĂSTIREA CĂLUGĂRA
5. PODUL DE PIATRĂ (din BĂILE HERCULANE)
6. RUINELE CETĂŢII CUIEŞTI
7. RUINELE CETĂŢII FEUDALE (din MEHADIA)
8. RUINELE CETĂŢII FEUDALE PESCARI
CETĂŢI ŞI CASTELE
RUINELE CASTRULUI ŞI AŞEZĂRII ROMANE TIBISCUM
1. ACTIVITĂŢI ARTISTICE (în BOCŞA)
2. ACTIVITĂŢI ARTISTICE (în CARANSEBEŞ)
3. ACTIVITĂŢI ARTISTICE (în MOLDOVA NOUĂ)
4. ACTIVITĂŢI ARTISTICE (în REŞIŢA)
5. CENTRU FOLCLORIC (în BORLOVA)
1. CENTRU ETNOGRAFIC (în BINIŞ)
2. CENTRU ETNOGRAFIC (în BORLOVA)
ZONA DE AGREMENT TEIUŞ
STAŢIUNI MONTANE
1. MUNTELE MIC
2. SEMENIC
3. TREI APE
STAŢIUNI BALNEARE
1. BĂILE HERCULANE
2. CRIVAIA
1. POIANA MĂRULUI
2. SECU
83
4.4 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL CLUJ
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNTELE MARE
2. MUNŢII GILĂU
3. MUNŢII VLĂDEASA
LACURI
1. LACUL DRĂGANUL
2. LACUL TARNIŢA
3. LACUL ŞI VALEA LEGII
4. LACUL ŞTIUCILOR
RÂURI
1. ARIEŞ
2. CRIŞ
3. SOMEŞ
84
4. SOMEŞU MARE
5. SOMEŞU MIC
CASCADE
1. CASCADA MOARA DRACULUI
2. FORMAŢIUNI CARSTICE (în RĂCHIŢELE)
PEŞTERI
1. CHEILE TURENILOR
2. FORMAŢIUNI CARSTICE (în SMIDA)
CHEI
1. CHEILE BACIULUI
2. CHEILE BURU
3. FORMAŢIUNI CARSTICE (în RĂCHIŢELE)
1. CHEILE TURZII
2. DEALUL CU MELCI
1. CHEILE BACIULUI
2. CHEILE TURENILOR
3. CHEILE TURZII
4. FÂNEŢELE DE LA SUATU
5. FÂNEŢELE CLUJULUI
6. FORMAŢIUNI CARSTICE (în SMIDA)
7. GRĂDINA BOTANICĂ (din CLUJ-NAPOCA)
8. LACUL ŞI VALEA LEGII
9. LACUL ŞTIUCILOR
10. MOLHAŞUL MARE DE LA IZBUC
11. PUNCT FOSILIFER (în CORUŞU)
12. REZERVAŢIA DE LILIAC (în IZVORUL CRIŞULUI)
13. REZERVAŢIA DUMBRAVA FILEI
14. STUFĂRIŞURILE DE SIC
15. TURBĂRIA DE LA CĂPĂŢÂNA
16. VALEA CĂPRIOAREI
BĂILE SOMEŞENI
85
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA DIN LEMN (din CIUCEA)
2. BISERICA FOSTEI MĂNĂSTIRI VAD
3. BISERICA ORTODOXĂ Sf. Paraschiva sau Adormirea Maicii Domnului (din FELEACU)
4. CETATEA DĂBÂCA
5. MĂNĂSTIREA NICULA
1. LACUL DRĂGANUL
2. LACUL FÂNTÂNELE
3. LACUL TARNIŢA
1. CENTRU ETNOGRAFIC (în CĂPUŞU MARE)
2. CENTRU ETNOGRAFIC (în CIUCEA)
3. PARCUL ETNOGRAFIC ROMULUS VUIA
1. DOMENIUL SCHIABIL (în SATUL MUNTELE BĂIŞORII)
2. DOMENIUL SCHIABIL (MUNŢII VLĂDEASA)
STAŢIUNI BALNEARE
1. BĂILE BAIŢA
2. BĂILE TURDA
1. BĂILE COJOCNA
2. OCNA DEJULUI
86
4.5 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL CONSTANŢA
RESURSE NATURALE
LACURI
1. LACUL HAZARLÂC
2. LACUL MANGALIA
3. LACUL OLTINA
4. LACUL SINOIE
5. LACUL SIUTGHIOL
6. LACUL TĂBĂCĂRIEI
7. LACUL TATLAGEAC
8. LACUL TAŞAUL
9. LACUL TECHIRGHIOL
RÂURI
DUNĂREA
87
PEŞTERI
1. PEŞTERA LIMANU (CARALILALA)
2. PEŞTERILE DE LA GURA DOBROGEI
LITORAL
1. PLAJA (din Olimp)
2. PLAJA (din Cap Aurora)
3. PLAJA (din Costineşti)
4. PLAJA (din Eforie Nord)
5. PLAJA (din Eforie Sud)
6. PLAJA (din Jupiter)
7. PLAJA (din Mamaia)
8. PLAJA (din Mangalia)
9. PLAJA (din Năvodari)
10. PLAJA (din Neptun)
11. PLAJA (din Saturn)
12. PLAJA (din Vama Veche/2 Mai)
13. PLAJA (din Venus)
1. PĂDUREA COMOROVA – NEPTUN
2. PĂDUREA HAGIENI
3. PĂDUREA NEGRU VODĂ
6. REZERVAŢIA DE DUNE 2 MAI – VAMA VECHE
7. REZERVAŢIA DE DUNE MARITIME
8. REZERVAŢIA FÂNTÂNIŢA – MURFATLAR
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA VECHE Sf. Gheorghe (din MANGALIA)
2. CATEDRALA EPISCOPIEI TOMISULUI ŞI A DUNĂRII DE JOS Sf. Apostoli Petru şi
Pavel
3. CATEDRALA ROMANO-CATOLICĂ (din CONSTANŢA)
4. COMPLEXUL MONASTIC BASARABI
88
5. COMPLEXUL MONUMENTAL TROPAEUM TRAIANI
6. FARUL GENOVEZ (din CONSTANŢA)
7. GEAMIA ESMAHAN SULTAN (din MANGALIA)
8. GEAMIA HUNCHIAR (din CONSTANŢA)
9. GEAMIA PRINCIPALĂ (din MEDGIDIA)
10. MAREA MOSCHEE (din CONSTANŢA)
11. SCHITUL Sfântul Andrei
1. COMPLEXUL ARHEOLOGIC ÎN AER LIBER (RUINELE CETĂŢII TOMIS)
2. EDIFICIUL ROMAN CU MOZAIC (din CONSTANŢA)
3. GEAMIA HUNCHIAR (din CONSTANŢA)
4. GEAMIA PRINCIPALĂ (din MEDGIDIA)
5. MORMÂNTUL SCITIC (din MANGALIA)
8. RUINELE CETĂŢII ANTICE HISTRIA
9. RUINELE CETĂŢII HÂRŞOVA
10. RUINELE ORAŞULUI ANTIC CALLATIS
MUZEE
1. ACVARIUL PROFESOR ION BORCEA
2. COMPLEXUL MUZEAL DE ŞTIINTE ALE NATURII (din CONSTANŢA)
3. DELFINARIU
4. MICROREZERVAŢIA DE ANIMALE ŞI VOLIERA DE PĂSĂRI EXOTICE ŞI
DECORATIVE
5. MUZEUL DE ARHEOLOGIE CALLATIS
6. MUZEUL DE ARTĂ POPULARĂ (din CONSTANŢA)
7. MUZEUL DE FLORĂ ŞI FAUNĂ MARINĂ ION BORCEA
8. MUZEUL DE ISTORIE NAŢIONALĂ ŞI ARHEOLOGIE
9. MUZEUL MARINEI ROMÂNE
10. MUZEUL VITICULTURII (din BASARABI)
PODGORII ŞI CRAME
1. MUZEUL VITICULTURII (din BASARABI)
2. PODGORIA MEDGIDIA
3. PODGORIA MURFATLAR
89
MUZEUL DE ARTĂ POPULARĂ (din CONSTANŢA)
HERGHELIA MANGALIA
SATE TURISTICE
1. 2 MAI
2. VAMA VECHE
90
4.6 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL COVASNA
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII BARAOLT
2. MUNŢII BODOC
3. MUNŢII HARGHITA
4. MUNŢII NEMIRA
LACURI
1. LACUL BELIN
2. LACUL SURDUC
91
RÂURI
1. BUZĂU
2. OLT
3. RÂU NEGRU
1. BALTA DRACULUI
2. MESTECĂNIŞUL DE LA RECI
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA FORTIFICATĂ (din BODOC)
2. BISERICA FORTIFICATĂ (din ZĂBALA)
3. BISERICA ORTODOXĂ (în ARACI)
4. BISERICA ORTODOXĂ Adormirea Maicii Domnului (din BELIN)
5. BISERICA ORTODOXĂ Adormirea Maicii Domnului (din TÂRGU SECUIESC)
6. BISERICA ORTODOXĂ Sf. Nicolae (din COVASNA)
7. BISERICA REFORMATĂ (din BIBORŢENI)
8. BISERICA REFORMATĂ (din SFÂNTU GHEORGHE)
9. BISERICA REFORMATĂ (în ARACI)
10. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ (din BARAOLT)
11. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ (din TÂRGU SECUIESC)
12. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ (în BELANI)
13. CASE VECHI (în TÂRGU SECUIESC)
14. CASTELUL MIKO
15. CETATE SĂTEASCĂ (în BĂŢANII MICI)
16. CETATE ŢĂRĂNEASCĂ (în AITA MARE)
17. CETATE ŢĂRĂNEASCĂ (în BELIN)
18. CETATE ŢĂRĂNEASCĂ (în ILIENI)
19. CETATEA PĂGÂNILOR
1. CENTRU FOLCLORIC (în BARAOLT)
2. CENTRU FOLCLORIC (în BELIN)
3. CENTRU FOLCLORIC (în COVASNA)
4. CENTRU FOLCLORIC (în ÎNTORSURA BUZĂULUI)
92
5. CENTRU FOLCLORIC (în ZĂBALA)
6. FESTIVALUL CÂNTECULUI, JOCULUI ŞI PORTULUI POPULAR (în BALVANYOS)
STAŢIUNI BALNEARE
1. BALVANYOS
2. COVASNA
1. BIBORŢENI
2. BODOC
3. MALNAŞ
4. VÂLCELE
93
4.7 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL DÂMBOVIŢA
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII BUCEGI
2. MUNŢII LEAOTA
LACURI
1. LACUL PUCIOASA (pe IALOMIŢA)
2. LACUL VĂCĂREŞTI
94
RÂURI
1. ARGEŞ
2. DÂMBOVIŢA
3. IALOMIŢA
4. NEAJLOV
5. SABAR
PEŞTERI
1. PEŞTERA IALOMIŢA
2. REZERVAŢIA NATURALĂ COMPLEXĂ BUCEGI
1. REZERVAŢIA NATURALĂ COMPLEXĂ BUCEGI
2. REZERVAŢIE NATURALĂ DE ZIMBRI
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. ANSAMBLUL PALATULUI BRÂNCOVENESC
2. BISERICA ALBĂ Intrarea în Biserică şi Sf. Trei Ierarhi (din TÂRGOVIŞTE)
3. BISERICA ANDRONEŞTI SAU DOAMNEI Sf. Nicolae cel Vechi (din TÂRGOVIŞTE)
4. BISERICA CIOFLEC Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (din GĂEŞTI)
5. BISERICA CREŢULESCU Adormirea Maicii Domnului
6. BISERICA DIN LEMN Sf. Nicolae (din TITU)
7. BISERICA MITROPOLIEI TÂRGOVIŞTE Înălţarea Domnului
8. BISERICA Naşterea Maicii Domnului (din DOICEŞTI)
9. BISERICA Schimbarea la faţă (din GORGOTA)
10. BISERICA Sf. Ierarh Nicolae şi Toţi Sfinţii (din BEZDEAL)
11. BISERICA Sf. Ioan Botezătorul (din BĂLENI)
12. BISERICA TÂRGULUI (din TÂRGOVIŞTE)
13. CAPELA MAUSOLEU (din GHERGANI)
14. CASA GORAN OLĂNESCU
15. COMPLEXUL MUZEAL CURTEA DOMNEASCĂ (din TÂRGOVIŞTE)
16. CONACUL GHICA
17. MĂNĂSTIREA NUCET Sf. Gheorghe
18. RUINELE PALATULUI BRÂNCOVENESC
95
LACUL PUCIOASA (pe IALOMIŢA)
1. MUZEU COMUNAL (în RĂZVAD)
2. MUZEU ETNOGRAFIC (în GHEBOAIA)
3. MUZEU ETNOGRAFIC (în MALU CU FLORI)
4. MUZEU ETNOGRAFIC (în MOROIENI)
5. MUZEU ETNOGRAFIC (în PIETROŞIŢA)
6. MUZEU SĂTESC (în BEZDEAL)
STAŢIUNI BALNEARE
PUCIOASA
VULCANA-BĂI
96
4.8 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL DOLJ
RESURSE NATURALE
LACURI
LACUL BISTREŢ
RÂURI
1. AMARADIA
2. DUNĂREA
3. JIU
REZERVAŢIE NATURALĂ (în BUCOVĂŢ)
1. REZERVAŢIE FORESTIERĂ (în PLENIŢA)
2. REZERVAŢIE NATURALĂ (în BUCOVĂŢ)
3. REZERVAŢIE NATURALĂ (în CIUPERCENII NOI)
97
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. ANSAMBLUL ARHITECTURAL COŢOFENI
2. BISERICA BELIVACA Sf. Nicolae
3. BISERICA DOMNEASCĂ Sf. Dumitru
4. BISERICA HAGI ENUSI Toţi Sfinţii
5. BISERICA MADONA DUDU Adormirea Maicii Domnului şi Sf. Pantelimon
6. BISERICA Sf. Gheorghe şi Cuvioasa Parascheva
7. BISERICA Sf. Ilie
8. BISERICA Sf. Împăraţi Constantin şi Elena
9. BISERICA Sf. Îngeri (din ALMĂJ)
10. BISERICA Sf. Mina
11. BISERICA Sf. Nicolae (din FILIAŞI)
12. CULA IZVORU
13. CURTE BOIEREASCĂ (în MELINEŞTI)
14. MĂNĂSTIREA SADOVA Sf. Nicolae
MANIFESTARE CULTURAL-ARTISTICĂ (în BĂILEŞTI)
98
4.9 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL GALAŢI
RESURSE NATURALE
LACURI
LACUL BRATEŞ
RÂURI
1. BÂRLAD
2. DUNĂREA
3. PRUT
4. SIRET
REZERVAŢIE NATURALĂ (în HANU CONACHI)
1. REZERVAŢIE NATURALĂ (în HANU CONACHI)
2. REZERVAŢIE NATURALĂ (în ROSCANI)
3. REZERVAŢIE PALEONTOLOGICĂ (în TECUCI)
99
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA MAVROMOL Adormirea Maicii Domnului (din GALAŢI)
2. BISERICA PRECISTA Adormirea Maicii Domnului (din GALAŢI)
3. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ (din GALAŢI)
4. LOC ISTORIC – NĂMOLOASA
5. MĂNĂSTIREA ADAM Adormirea Maicii Domnului
6. MONUMENT COMEMORATIV (în ROSCANI)
1. CENTRU FOLCLORIC (în INDEPENDENŢA)
2. CENTRU FOLCLORIC (în NĂMOLOASA)
3. CENTRU FOLCLORIC (în SUCEVENI)
4. CENTRU FOLCLORIC (în TECUCI)
5. MANIFESTARE POPULARĂ TRADIŢIONALĂ (în GALAŢI)
6. MUZEUL COMUNAL (din BUCIUMENI)
7. MUZEUL SĂTESC (din SUCEVENI)
CENTRU ETNOGRAFIC (în RĂDEŞTI)
100
4.10 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL GIURGIU
RESURSE NATURALE
LACURI
1. LACUL COMANA
2. LACUL DE ACUMULARE (ZONĂ DE AGREMENT)
RÂURI
1. ARGEŞ
2. DÂMBOVIŢA
3. DUNĂREA
4. NEAJLOV
5. SABAR
REZERVAŢIA COMANA
101
1. PĂDUREA CĂSCIOARELE (ZONĂ DE AGREMENT)
2. PĂDUREA FÂNTÂNELE
3. PĂDUREA MANAFU
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. ANSAMBLUL MONUMENTAL
2. BISERICA Adormirea Maicii Domnului
3. BISERICA DIN ZID Intrarea în biserică a Maicii Domnului
4. BISERICA DIN ZID Sf. Nicolae
5. BISERICA DIN ZID Sf. Voievozi
6. BISERICA DRĂGULEŞTI Buna Vestire
7. BISERICA Sf. Nicolae
8. BISERICA Sf. Nicolae
9. BISERICA Sf. Voievozi
10. BISERICA Sfânta Treime
11. BISERICI DIN ZID
12. CONACUL BĂLEANU
13. LOC ISTORIC
14. MĂNĂSTIREA COMANA
15. MĂNĂSTIREA NEAJLOV
1. CENTRU ETNOGRAFIC
2. CENTRU FOLCLORIC
3. CENTRU FOLCLORIC
4. CENTRU FOLCLORIC
5. MUZEUL COMUNAL
6. MUZEUL DE ARTĂ POPULARĂ
7. MUZEUL DE ETNOGRAFIE ŞI ARTĂ POPULARĂ A CÂMPIEI ROMÂNE
BISERICA DIN LEMN
102
4.11 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL GORJ
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII CĂPĂŢÂNII
2. MUNŢII GODEANU
3. MUNŢII PARÂNG
4. MUNŢII VÂLCAN
LACURI
1. LACUL CÂLCESCU
2. LACUL IOVAN
RÂURI
1. AMARADIA
2. CERNA
3. GILORT
103
4. JIU
5. MOTRU
6. OLTEŢ
PEŞTERI
1. PEŞTERA GURA PLAIULUI
2. PEŞTERA MUIERILOR
3. PEŞTERA POLOVRAGI
CHEI
1. CHEILE OLTEŢULUI
2. CHEILE TISMANEI
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. ANSAMBLUL ARHITECTURAL CORNEA BRĂILOIU
2. ANSAMBLUL MĂNĂSTIRII TISMANA
3. BISERICA NEGUSTORILOR SAU CATEDRALA DOMNEASCĂ Sf. Voievozi (din
Târgu Jiu)
4. BISERICA Sf. Apostoli Petru şi Pavel (din TÂRGU JIU)
5. MĂNĂSTIREA LAINICI Intrarea în biserică a Maicii Domnului
6. MĂNĂSTIREA POLOVRAGI Adormirea Maicii Domnului
7. MĂNĂSTIREA STRÂMBA Sf. Treime
8. SCHITUL CIOCLOVINA DE JOS
9. SCHITUL LOCURI RELE
1. MANIFESTARE POPULARĂ TRADIŢIONALĂ (în TÂRGU JIU)
2. MUZEUL ETNOGRAFIC ÎN AER LIBER (din BUMBEŞTI JIU)
3. TISMANA
SATE TURISTICE
TISMANA
104
4. 12 Comentarii şi răspunsuri la teste
1. Având în vedere cele învăţate în acest capitol şi ţinând cont de
studiate.

studiate.

105
INSTRUCŢIUNI
Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu
depăşească o jumătate de pagină.
2) În ultima parte a lucrării, vă rog să comentaţi conţinutul testelor
de autoevaluare şi să subliniaţi ce credeţi că ar trebui să cuprindă
acestea pentru a fi mai eficiente.

2005.
106
RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢELE: HARGHITA,
HUNEDOARA, IALOMIŢA, IAŞI, ILFOV, MARAMUREŞ, MEHEDINŢI,
MUREŞ, NEAMŢ, OLT
CUPRINS
5.2 Resursele agroturistice din Judeţul Harghita 108
5.3 Resursele agroturistice din Judeţul Hunedoara 111
5.4 Resursele agroturistice din Judeţul Ialomiţa 114
5.5 Resursele agroturistice din Judeţul Iaşi 115
5.6 Resursele agroturistice din Judeţul Ilfov 117
5.7 Resursele agroturistice din Judeţul Maramureş 119
5.8 Resursele agroturistice din Judeţul Mehedinţi 121
5.9 Resursele agroturistice din Judeţul Mureş 124
5.10 Resursele agroturistice din Judeţul Neamţ 126
5.11 Resursele agroturistice din Judeţul Olt 129

 Cunoşti resursele agroturistice naturale din judeţele: HARGHITA,
HUNEDOARA, IALOMIŢA, IAŞI, ILFOV, MARAMUREŞ,
MEHEDINŢI, MUREŞ, NEAMŢ, OLT
 Cunoşti resursele agroturistice antropice din judeţele: HARGHITA,
HUNEDOARA, IALOMIŢA, IAŞI, ILFOV, MARAMUREŞ,
MEHEDINŢI, MUREŞ, NEAMŢ, OLT
107
5.2 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL HARGHITA
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII BODOC
3. MUNŢII CIUCULUI
4. MUNŢII GIURGEU
5. MUNŢII GURGHIU
6. MUNŢII HARGHITA
7. MUNŢII HĂŞMAŞ
DEALURI ŞI PODIŞURI
1. DEALUL MELCULUI
2. DEALUL SĂRAT
LACURI
1. LACUL DRACULUI
2. LACUL IEZER
108
3. LACUL RAT
4. LACUL ROŞU
5. LACUL SFÂNTA ANA
RÂURI
1. MUREŞ
2. OLT
3. TÂRNAVA
PEŞTERI
1. CHEILE VÂRGHIŞULUI ŞI PEŞTERA MEREŞTI
2. PEŞTERA SUGĂU
1. LACUL SFÂNTA ANA
2. PEŞTERA SUGĂU
3. VULCANII NOROIOŞI (din FILIAŞ)
1. MLAŞTINA BORŞAROŞ
2. MLAŞTINA DE LA VALEA MIJLOCIE DIN TUŞNAD
3. MLAŞTINA DUPĂ LUNCĂ
4. MLAŞTINA PÂRÂULUI DOBREANU
5. PARC DENDROLOGIC (în GHEORGHENI)
6. POIANA NARCISELOR (din DEALU)
7. POIANA NARCISELOR (din VLĂHIŢA)
8. POIANA NARCISELOR HĂGHIMAŞ
9. REZERVAŢIA DUMBRAVA HARGHITEI
10. REZERVAŢIE NATURALĂ (în REMETEA)
11. TINOVUL LUCI
12. TINOVUL MOHAŞ
13. ZONĂ CINEGETICĂ (în BĂILE TUŞNAD)
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICĂ DIN LEMN (din SÂNDOMINIC)
2. BISERICA ARMENEASCĂ (din GHEORGHENI)
3. BISERICA FORTIFICATĂ (din DAIA)
109
4. BISERICA FORTIFICATĂ (din DÂRJIU)
5. BISERICA FORTIFICATĂ (din PORUMBENII MARI)
6. BISERICA FORTIFICATĂ Sf. Ioan (din DELNIŢA)
7. BISERICA REFORMATĂ (din PRAID)
8. BISERICA-CETATE (din LĂZAREA)
9. CASTELUL LAZAR
10. CETATE ŢĂRĂNEASCĂ (în CÂRŢA)
11. CETATEA BUD
12. MĂNĂSTIREA PÂRÂUL DOAMNEI
1. CENTRU ETNOGRAFIC (în PORUMBENII MARI)
2. CENTRU FOLCLORIC (în CÂRŢA)
3. CENTRU FOLCLORIC (în LUETA)
4. CENTRU FOLCLORIC (în VĂRŞAG)
5. COLECŢIE SĂTEASCĂ (în LĂZAREA)
6. MANIFESTARE POPULARĂ TRADIŢIONALĂ (în VOŞLĂBENI)
7. MANIFESTĂRI POPULARE TRADIŢIONALE (în MIERCUREA CIUC)
8. MANIFESTĂRI POPULARE TRADIŢIONALE (în ODORHEIU SECUIESC)
9. MUZEUL ETNOGRAFIC (în SÂNDOMINIC)
10. MUZEUL ETNOGRAFIC (din PRAID)
11. MUZEUL ETNOGRAFIC (din SĂRMAŞ)
12. MUZEUL ETNOGRAFIC (din TOPLIŢA)
13. MUZEUL ETNOGRAFIC (în REMETEA)
14. MUZEUL TEHNICII POPULARE (în CRISTURU SECUIESC)
STAŢIUNI MONTANE
1. IZVORU MUREŞULUI
2. LACU ROŞU
STAŢIUNI BALNEARE
1. BĂILE HOMOROD
2. BĂILE TUŞNAD
3. BORSEC
4. PRAID
110
5.3 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL HUNEDOARA
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII GODEANU
2. MUNŢII METALIFERI
3. MUNŢII PARÂNG
4. MUNŢII POIANA RUSCĂI
5. MUNŢII RETEZAT
6. MUNŢII VÂLCAN
7. MUNŢII ŞUREANU
LACURI
1. LACUL BUCURA
2. LACUL DE ACUMULARE CINCIŞ
111
3. LACUL GURA APEI
4. LACUL VALEA DE PEŞTI
5. LACUL ZĂNOAGA MARE
RÂURI
1. CRIŞ
2. JIU
3. MUREŞ
PEŞTERI
1. CALCARELE DIN DEALUL MĂGURA
2. CHEILE CRIVADIEI
3. CHEILE MADEI
4. PEŞTERA BOLII
5. PEŞTERA CIOCLOVINA USCATĂ
6. PEŞTERA CIZMEI
7. PEŞTERA CU CORALI
8. PEŞTERA PONORICI
9. PEŞTERA ŞURA MARE
CHEI
1. CHEILE BULZEŞTI
2. CHEILE MADEI
1. ARBORETUL SIMERIA
2. COPACUL PURTĂTOR DE LALELE
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA DE PIATRĂ Sfântul Nicolae (din DENSUŞ)
2. BISERICA DE ZID Adormirea Maicii Domnului (din CRIŞCIOR)
3. BISERICA ORTODOXĂ Sfântul Nicolae (din HUNEDOARA)
4. CASTELUL CORVINEŞTILOR (HUNIAZILOR)
5. LOC ISTORIC – ŢEBEA
6. MÂNĂSTIREA PRISLOP
7. MORMÂNTUL LUI AVRAM IANCU ŞI GORUNUL LUI HOREA
112
1. ACTIVITĂŢI ARTISTICE (în DEVA)
2. CREAŢIE POPULARĂ (în ŢEBEA)
ARHITECTURĂ ŞI TEHNICĂ POPULARĂ
CENTRU ETNOGRAFIC (în DĂBÂCA)
STAŢIUNI BALNEARE
1. GEOAGIU BĂI
2. VAŢA DE JOS
113
5.4 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL IALOMIŢA
RESURSE NATURALE
LACURI
1. LACUL AMARA
2. LACUL STRACHINA
3. LACURILE JILAVELE ŞI RATCA (PESCUIT SPORTIV)
RÂURI
1. DUNĂREA
2. IALOMIŢA
3. PRAHOVA
ZONĂ DE AGREMENT (în SINEŞTI)
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA Adormirea Maicii Domnului (din MAIA)
2. BISERICA Adormirea Maicii Domnului (din URZICENI)
3. BISERICA Mucenic Procopie (din NENIŞORI)
4. BISERICA Sf. Ioan Botezătorul (din JILAVELE)
5. BISERICA Sf. Nicolae (din HAGIEŞTI)
6. CONACUL MIHAIL MARGHILOMAN
MANIFESTARE POPULARĂ TRADIŢIONALĂ (în SLOBOZIA)
STAŢIUNI BALNEARE
AMARA
114
5.5 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL IAŞI
RESURSE NATURALE
RÂURI
1. BAHLUI
2. JIJIA
3. MOLDOVA
4. PRUT
5. SIRET
DEALUL REPEDEA
1. DEALUL REPEDEA
2. FÂNTÂNELE DE PE VALEA LUI DAVID
3. GRĂDINA BOTANICĂ A UNIVERSITĂŢII Al.I. CUZA
4. PĂDUREA CĂTĂLINA
5. PĂDUREA DE SALCÂMI (din VALEA LUNGĂ)
6. PĂDUREA DUMBRAVA ROŞIE
7. PĂDUREA HUMOSU
115
8. PĂDUREA POIENI
9. PĂDUREA ROŞCANI
10. PĂDUREA SOCI
11. PĂDUREA URICANI
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA MĂNĂSTIRII TREI IERARHI
2. BISERICA SF. NICOLAE DOMNESC
3. BISERICA Sf. Sava
4. BISERICA SF. SPIRIDON
5. BISERICA Sfântu Gheorghe (din HÂRLAU)
6. CASA CANTACUZINO-PAŞCANU
7. CASA DOSOFTEI
8. CASA MAVROCORDAT
9. CLĂDIREA UNIVERSITĂŢII Al.I. CUZA
10. CONACUL LUI P.P. CARP
11. MĂNĂSTIREA DOBROVĂŢ
12. MĂNĂSTIREA HLINCEA
13. PALATUL AL. I. CUZA
14. PALATUL STURZA (din MICLĂUŞENI)
15. PALATUL UNIRII (din IAŞI)
16. PODUL DE PIATRĂ (din CÂRJOAIA)
17. RUINELE ANSAMBLULUI CURŢII DOMNEŞTI
18. RUINELE BISERICII CATOLICE (din COTNARI)
19. RUINELE CASELOR DOMNEŞTI (din COTNARI)
PODGORII ŞI CRAME
1. PODGORIA BOHOTIN
2. PODGORIA COTNARI
1. CENTRU FOLCLORIC
2. CENTRU FOLCLORIC
STAŢIUNI ŞI LOCALITĂŢI TURISTICE
STRUNGA
116
5.6 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL ILFOV
RESURSE NATURALE
LACURI
1. LACUL CĂLDĂRUŞANI
2. LACUL MOGOŞOAIA
3. LACUL SNAGOV
4. LACUL ŢIGĂNEŞTI (BĂLTENI SCROVIŞTEA)
RÂURI
1. ARGEŞ
2. DÂMBOVIŢA
3. IALOMIŢA
4. SABAR
1. PĂDUREA CĂLDĂRUŞANI
2. PĂDUREA MOGOŞOAIA
3. PĂDUREA RÂIOASA
4. PĂDUREA SNAGOV
117
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. ANSAMBLUL ARHITECTONIC MOGOŞOAIA
2. COMPLEXUL LEBĂDA
3. CONACUL CANTACUZINO
4. MĂNĂSTIREA CĂLDĂRUŞANI
5. MĂNĂSTIREA CERNICA
6. MĂNĂSTIREA PASĂREA
7. MĂNĂSTIREA SNAGOV
8. MĂNĂSTIREA ŢIGĂNEŞTI
1. LACUL MOGOŞOAIA
2. LACUL ŢIGĂNEŞTI (BĂLTENI SCROVIŞTEA)
ZONA DE AGREMENT (din SILIŞTEA SNAGOVULUI)
118
5.7 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL MARAMUREŞ
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII GUTÂI
2. MUNŢII MARAMUREŞ
3. MUNŢII RODNA
4. MUNŢII ŢIBLEŞ
RÂURI
1. BISTRIŢA
2. LĂPUŞ
3. SOMEŞ
CHEI
1. CHEILE LĂPUŞULUI
2. CHEILE TĂTARULUI
3. DEFILEUL VASERULUI
REZERVAŢIA NATURALĂ CHIUZBAIA
1. MLAŞTINA POIANA BRAZILOR
2. PĂDUREA COMJA
3. PĂDUREA CRĂIASA
4. PĂDUREA RONIŞOARA
119
5. POIANA CU NARCISE (din REPEDEA)
6. REZERVAŢIA NATURALĂ CHIUZBAIA
7. REZERVAŢIA NATURALĂ Rozeta de piatră de la Ilba
8. REZERVAŢIE NATURALĂ (în BORŞA şi împrejurimi)
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. ANSAMBLUL MONUMENTAL (din MOISEI)
2. BISERICA „Sfânta Paraschivaˮ
3. BISERICA DE LEMN Adormirea Maicii Domnului (din LĂPUŞ)
4. BISERICA DIN DEAL Naşterea Maicii Domnului (din IEUD)
5. BISERICA DIN LEMN Adormirea Maicii Domnului (din SĂCĂLĂŞENI)
6. BISERICA DIN LEMN Cuvioasa Parascheva (din BOTIZA)
7. BISERICA DIN LEMN Cuvioasa Parascheva (din BUDEŞTI)
8. BISERICA DIN LEMN Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (din BÂRSANA)
9. BISERICA DIN LEMN Naşterea Maicii Domnului (din CĂLINEŞTI)
1. CENTRU ETNOGRAFIC (din ROGOZ)
2. CENTRU ETNOGRAFIC (din STOICENI)
3. CENTRU FOLCLORIC (din BORŞA)
4. CENTRU FOLCLORIC (în BÂRSANA)
5. CENTRU FOLCLORIC (în IEUD)
6. CENTRU FOLCLORIC (în VADU IZEI)
7. CENTRU FOLCLORIC (în ŞUGATAG-SAT)
8. DESEŞTI
GRĂDINA MORII (din SIGHETU MARMAŢIEI)
SATE TURISTICE
1. DESEŞTI
2. IEUD
STAŢIUNI MONTANE
BORŞA
STAŢIUNI BALNEARE
OCNA ŞUGATAG
IZVOARELE
120
5.8 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL MEHEDINŢI
RESURSE NATURALE
MUNŢI
MUNŢII MEHEDINŢI
LACURI
1. LACUL OSTROVU MARE
2. LACUL ZATON
RÂURI
1. CERNA
2. DUNĂREA
3. MOTRU
121
PEŞTERI
1. CAZANELE DUNĂRII
2. COMPLEXUL CARSTIC TOPOLNIŢA
3. FENOMENE CARSTICE (în ISVERNA)
4. FORMAŢIUNI CARSTICE (în BALTA)
5. PEŞTERA BULBA
6. PEŞTERA GURA PONICOVEI
7. PEŞTERA LUI EPURAN
8. PEŞTERA TOPOLNIŢA
CHEI
1. CHEILE BULBA
2. CHEILE COSTEŞTILOR
3. CHEILE TOPOLNIŢEI
2. VÂRFUL LUI STAN
2. PĂDUREA BÂLVĂNEŞTI
3. PĂDUREA DE LILIAC PONOARELE
4. PEŞTERA GURA PONICOVEI
5. PUNCTUL FOSILIFER BAHNA – VÂRCIOROVA
6. REZERVAŢIA BOTANICĂ GURA VĂII – VÂRCIOROVA
7. REZERVAŢIA BOTANICĂ SVINIŢA
8. REZERVAŢIA LUNCA VÂNJULUI
9. REZERVAŢIA NATURALĂ PONOARELE
10. VÂRFUL LUI STAN
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA DE LEMN Sf. Apostoli Petru şi Pavel (din BREBINA)
2. BISERICA DE LEMN Sf. Voievozi (din GODEANU)
3. BISERICA DE LEMN Sf. Voievozi (din ISVERNA)
4. BISERICA DOMNEASCĂ Sf. Treime (din CERNEŢI)
122
5. BISERICA FOSTEI MĂNĂSTIRI Sf. 24 Voievozi (din BAIA DE ARAMĂ)
6. BISERICA GRECESCU (din DROBETA-TURNU SEVERIN)
7. MĂNĂSTIREA GURA MOTRULUI
8. MĂNĂSTIREA VODIŢA
9. MĂNĂSTIREA-CETATE STREHAIA
10. MONUMENTUL COMEMORATIV AL REVOLUŢIEI DE LA 1821 (din CERNEŢI)
1. CENTRU FOLCLORIC (în BAIA DE ARAMĂ)
2. CENTRU FOLCLORIC (în ISVERNA)
3. CENTRU FOLCLORIC (în OBÂRŞIA-CLOŞANI)
BALA
123
5.9 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL MUREŞ
RESURSE NATURALE
MUNŢI
2. MUNŢII GURGHIU
LACURI
LACUL RĂSTOLIŢA
RÂURI
1. MUREŞ
2. TÂRNAVA
CHEI
DEFILEUL TOPLIŢA – DEDA
124
1. PĂDUREA MOCIAR
2. PĂDUREA SĂRĂŢENI
3. PĂDUREA STEJĂRIŞ
4. PARC DENDROLOGIC (în GURGHIU)
5. POIANA CU NARCISE (din GURGHIU)
6. POIANA DE BUJORI (din ZĂU DE CÂMPIE)
ZONĂ CINEGETICĂ ŞI DE PESCUIT SPORTIV (la SOVATA)
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA REFORMATĂ (din SÂNGEORGIU DE PĂDURE)
2. CASTELUL BETHLEN (în CRIŞ)
3. CETATEA MEDIEVALĂ (din TÂRGU MUREŞ)
4. CETATEA SIGHIŞOARA
5. CETATEA ŢĂRĂNEASCĂ (din SASCHIZ)
6. LOC ISTORIC ŞI OBELISC (în ALBEŞTI)
7. MONUMENTUL EROILOR (din OARBA DE MUREŞ)
LACUL RĂSTOLIŢA
1. CENTRU FOLCLORIC (în SÂNPETRU DE CÂMPIE)
2. MANIFESTĂRI POPULARE (în GURGHIU)
3. MUZEU DE ETNOGRAFIE (în REGHIN)
STAŢIUNI BALNEARE
SOVATA
1. IDECIU DE JOS
2. SÂNGEORGIU DE MUREŞ
125
5.10 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL NEAMŢ
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MASIVUL MUNTICELU ŞI CHEILE ŞUGĂULUI
2. MUNŢII BISTRIŢA
3. MUNŢII CEAHLĂU
4. MUNŢII GOŞMANU
5. MUNŢII HĂŞMAŞ
6. MUNŢII STÂNIŞOAREI
7. MUNŢII TARCĂU
LACURI
LACUL DE ACUMULARE IZVORUL MUNTELUI
RÂURI
1. BÂRLAD
2. BISTRIŢA
3. MOLDOVA
4. SIRET
126
CASCADE
CASCADA DURUITOAREA
PEŞTERI
PEŞTERA TOSOROG
CHEI
1. CHEILE BICAZULUI
2. DEFILEUL BISTRIŢEI AURII
1. CHEILE BICAZULUI
2. PĂDUREA DE ARAMĂ ŞI DE ARGINT
3. PĂDUREA DE STEJAR (de la MĂNĂSTIREA NEAMŢ)
4. PĂDUREA GOŞMAN
5. PĂDUREA PÂNGĂRAŢI
6. PIATRA TEIULUI (REZERVAŢIE NATURALĂ)
7. REZERVAŢIA DE ZIMBRI (de la MĂNĂSTIREA NEAMŢ)
8. STÂNCA MĂGURA ŞERBEŞTI (REZERVAŢIE NATURALĂ)
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril (din RĂZBOIENI)
2. CETATEA NEAMŢ
3. CETATEA NOUĂ A ROMANULUI
4. COMPLEXUL MONUMENTAL FEUDAL DIN TIMPUL LUI ŞTEFAN CEL MARE
5. LOC ISTORIC – RĂZBOIENI
6. MĂNĂSTIREA AGAPIA
7. MĂNĂSTIREA BISERICANI
8. MĂNĂSTIREA BISTRIŢA
9. MĂNĂSTIREA NEAMŢ
10. MĂNĂSTIREA PÂNGĂRAŢI
11. MĂNĂSTIREA SECU
12. MĂNĂSTIREA VĂRATEC
13. PALATUL CNEJILOR
1. AGAPIA
2. CENTRU FOLCLORIC (în TÂRPEŞTI)
3. COLECŢIE MUZEALĂ (în CEAHLĂU)
127
SATE TURISTICE
1. AGAPIA
2. BISTRIŢA
3. VĂRATEC
STAŢIUNI MONTANE
DURĂU
STAŢIUNI BALNEARE
BĂLŢĂTEŞTI
OGLINZI
128
5.11 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL OLT
RESURSE NATURALE
LACURI
1. LACUL DRĂGĂNEŞTI
2. LACUL FRUNZARU
3. LACUL IPOTEŞTI
4. LACUL IZBICENI
5. LACUL STREJEŞTI
129
RÂURI
1. DUNĂREA
2. OLT
3. OLTEŢ
4. VEDEA
1. PĂDUREA CĂLUGĂREASCĂ
2. REZERVAŢIA DE ARBORETE DE GÂRNIŢĂ
3. REZERVAŢIA DE BUJORI A ACADEMIEI
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA DIN ZID Toţi Sfinţii (din CARACAL)
2. BISERICA Sf. Parascheva (din IANCU JIANU)
3. MĂNĂSTIREA BRÂNCOVENI
4. MĂNĂSTIREA CĂLUI
5. MĂNĂSTIREA HOTĂRANI
6. MĂNĂSTIREA SEACA-MUŞETEŞTI
7. RUINELE CURŢII DOMNEŞTI (din BRÂNCOVENI)
8. SCHITUL STREHAREŢ
9. TURNUL MEDIEVAL (din HOTĂRANI)
10. VESTIGIILE CETĂŢII SUCIDAVA
1. CENTRU FOLCLORIC (în CORABIA)
2. CENTRU FOLCLORIC (în CRĂCIUNEI)
3. MANIFESTARE TRADIŢIONALĂ (în SLATINA)
4. MUZEU SĂTESC (în SLĂVENI)
1. CENTRU ETNOGRAFIC (în OBOGA)
2. CENTRU ETNOGRAFIC (în SCORNICEŞTI)
130
întrebări:
studiate.

studiate.

131
INSTRUCŢIUNI

2005.
132
RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢELE: PRAHOVA, SĂLAJ,
SATU MARE, SIBIU, SUCEAVA, TELEORMAN, TIMIŞ, TULCEA,
VÂLCEA, VASLUI, VRANCEA
CUPRINS
6.2 Resursele agroturistice din Judeţul Prahova 134
6.3 Resursele agroturistice din Judeţul Sălaj 137
6.4 Resursele agroturistice din Judeţul Satu Mare 140
6.5 Resursele agroturistice din Judeţul Sibiu 142
6.6 Resursele agroturistice din Judeţul Suceava 146
6.7 Resursele agroturistice din Judeţul Teleorman 149
6.8 Resursele agroturistice din Judeţul Timiş 151
6.9 Resursele agroturistice din Judeţul Tulcea 154
6.10 Resursele agroturistice din Judeţul Vâlcea 156
6.11 Resursele agroturistice din Judeţul Vaslui 159
6.12 Resursele agroturistice din Judeţul Vrancea 161

 Cunoşti resursele agroturistice naturale din judeţele: PRAHOVA,
SĂLAJ, SATU MARE, SIBIU, SUCEAVA, TELEORMAN, TIMIŞ,
TULCEA, VÂLCEA, VASLUI, VRANCEA
 Cunoşti resursele agroturistice antropice din judeţele: PRAHOVA,
SĂLAJ, SATU MARE, SIBIU, SUCEAVA, TELEORMAN, TIMIŞ,
TULCEA, VÂLCEA, VASLUI, VRANCEA
133
6.2 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL PRAHOVA
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNTELE DE SARE
2. MUNŢII CIUCAŞ
3. MUNŢII BAIULUI
4. MUNŢII BUCEGI
LACURI
LACUL PALTINUL
RÂURI
1. PRAHOVA
2. TELEAJEN
134
CASCADE
CASCADA URLĂTOAREA
CHEI
CHEILE DOFTANEI
1. MUNTELE DE SARE
2. PĂDUREA GLODEASA
3. PARCUL NAŢIONAL BUCEGI
4. PUNCTUL FOSILIFER PLAIUL HOŢILOR
5. REZERVAŢIA NATURALĂ ANINIŞUL DE LA SINAIA
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA DE LA HAN Adormirea Maicii Domnului (din CÂMPINA)
2. BISERICA DIN ZID Sf. Treime (din CÂMPINA)
3. BISERICA DIN ZID Trei Ierarhi (din FILIPEŞTII DE PĂDURE)
4. BISERICA DOMNEASCĂ Sf. Procopie (din GHERGHIŢA)
5. BISERICA FOSTULUI SCHIT SLOBOZIA (din CÂMPINA)
6. BISERICA Sf. Împăraţi Constantin şi Elena (din BĂICOI)
7. BISERICA Sf. Nicolae (din BREAZA)
8. BISERICA Sf. Trei Ierarhi (din SLĂNIC PRAHOVA)
9. CASA DOMNEASCĂ MATEI BASARAB
10. COMPLEXUL PALATUL CANTACUZINO
11. CONACUL FILIPESCU
12. MĂNĂSTIREA BREBU
13. MĂNĂSTIREA GHIGHIU Izvorul Tămăduirii
14. MONUMENTUL CRUCEA EROILOR DIN CARAIMAN
15. MONUMENTUL ULTIMA GRENADĂ
16. PALATUL BIBESCU
PODGORII ŞI CRAME
PODGORIA DEALUL MARE
LACUL PALTINUL
135
1. MANIFESTARE TRADIŢIONALĂ (în ORAŞUL BREAZA)
2. MUZEUL DE ARTĂ POPULARĂ (din BREAZA)
3. MUZEUL DE ETNOGRAFIE (din URLAŢI)
4. MUZEUL DE ETNOGRAFIE AL VĂII TELEAJENULUI
STAŢIUNI MONTANE
1. AZUGA
2. BREAZA
3. BUŞTENI
4. CHEIA
5. POIANA ŢAPULUI
6. SINAIA
STAŢIUNI BALNEARE
SLĂNIC PRAHOVA
136
6.3 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL SĂLAJ
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNTELE ŞES (PLOPIŞ)
2. MUNŢII MESEŞ
LACURI
BALTA CEHEI
RÂURI
1. BARCĂU
2. CRASNA
3. SOMEŞ
PEŞTERI
PEŞTERĂ (în CUCIULAT)
POIANA CU NARCISE (din RACÂŞ)
1. BALTA CEHEI
2. CALCARELE DE RONA
137
3. GRĂDINA BOTANICĂ (din JIBOU)
4. GRESIILE DE PE STÂNCA DRACULUI
5. LUNCA CU LALEA PESTRIŢĂ – VALEA SĂLAJULUI
6. PĂDUREA DE CASTANI (din ROGNA)
7. POIANA CU NARCISE (din RACÂŞ)
8. REZERVAŢIA PEISAGISTICĂ TUSA – BARCĂU
9. STEJĂRIŞUL PANIC
1. ZONĂ CINEGETICĂ (în COSNICIU DE SUS)
2. ZONĂ CINEGETICĂ (în PĂDURILE CEHEI şi ŞIMLEULUI)
3. ZONĂ CINEGETICĂ (în TREZNEA)
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA DE LEMN Pogorârea Sf. Duh (din FILDU DE SUS)
2. BISERICA DIN LEMN (din CIZER)
3. BISERICA DIN LEMN Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril (din CIUMĂRNA)
4. BISERICA DIN LEMN Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril (din DERŞIDA)
5. BISERICĂ FORTIFICATĂ (în UILEACU ŞIMLEULUI)
6. BISERICA ORTODOXĂ DIN LEMN (din CEHEI)
7. BISERICA ORTODOXĂ Naşterea Maicii Domnului (din PĂUŞA)
8. BISERICA REFORMATĂ (din CEHU SILVANIEI)
9. CASTELUL BATHORY
10. CASTELUL DRAGFI (din CEHU SILVANIEI)
11. CETATEA ALMAŞULUI
12. CETATEA DE PĂMÂNT (din CEHU SILVANIEI)
13. LOC ISTORIC – GURUSLĂU
14. MONUMENTUL EROILOR (din TREZNEA)
15. MONUMENTUL MARTIRILOR (din IP)
1. CENTRU ETNOGRAFIC (în MESEŞENII DE SUS)
2. CENTRU FOLCLORIC (în ALMAŞU)
3. CENTRU FOLCLORIC (în BUCIUMI)
4. CENTRU FOLCLORIC (în CĂPÂLNA)
138
5. CENTRU FOLCLORIC (în CIZER)
6. CENTRU FOLCLORIC (în DERŞIDA)
7. CENTRU FOLCLORIC (în GIURTELECU ŞIMLEULUI)
8. CENTRU FOLCLORIC (în MESEŞENII DE JOS)
9. CENTRU FOLCLORIC (în MESEŞENII DE SUS)
10. CENTRU FOLCLORIC (în NUŞFALĂU)
11. CENTRU FOLCLORIC (în PRIA)
1. BIZUŞA BĂI
2. BOGHIŞ
139
6.4 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL SATU MARE
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII GUTÂI
2. MUNŢII OAŞ
LACURI
1. ZONĂ DE AGREMENT (în CĂLINEŞTI OAŞ)
2. ZONA DE AGREMENT VALEA MĂRIEI
RÂURI
1. CRASNA
2. SOMEŞ
1. PĂDUREA FOIENI
2. PĂDUREA SANISLĂU
140
3. PĂDUREA URZICENI
4. PARCUL DENDROLOGIC (din CAREI)
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA DE LEMN Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril (din CORUND)
2. CASTELUL LONYAI
3. CETATEA MEDIEVALĂ ARDUD
4. MĂNĂSTIREA BIXAD Sf. Vasile
5. MONUMENTUL OSTAŞULUI ROMÂN (din CAREI)
1. ACTIVITĂŢI ARTISTICE (în ORAŞUL TĂŞNAD)
2. CENTRU ETNOGRAFIC ŞI FOLCLORIC (în CĂLINEŞTI)
3. CENTRU FOLCLORIC (în APA)
4. CENTRU FOLCLORIC (în CERTEZE)
5. CENTRU FOLCLORIC (în HOMOROADE)
6. CENTRU FOLCLORIC (în HUTA CERTEZE)
7. CENTRU FOLCLORIC (în NEGREŞTI-OAŞ)
8. CERTEZE
ZONA DE AGREMENT VALEA MĂRIEI
SATE TURISTICE
1. CERTEZE
2. HUTA CERTEZE
BIXAD
141
6.5 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL SIBIU
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII CINDREL
3. MUNŢII LOTRULUI
LACURI
1. LACUL BÂLEA (Rezervaţie naturală)
2. LACUL FĂRĂ FUND
3. LACUL MÂŢELOR
4. LACURILE DE ACUMULARE (din SADU)
5. REZERVAŢIA NATURALĂ IEZERELE CINDRELULUI
RÂURI
1. CIBIN
2. OLT
3. TÂRNAVA
142
1. CALCARELE CU HIPPURITES
2. CALCARELE NUMULITICE (EOCENE) DE LA TURNU ROŞU – PORCEŞTI
3. LACUL MÂŢELOR
5. VULCANII NOROIOŞI DE LA HAŞAG
1. CALCARELE CU HIPPURITES
2. CALCARELE NUMULITICE (EOCENE) DE LA TURNU ROŞU – PORCEŞTI
3. LACUL BÂLEA (Rezervaţie naturală)
4. LACUL FĂRĂ FUND
5. PARCUL NATURAL DUMBRAVA SIBIULUI
6. REZERVAŢIA DE STEPĂ DIN VALEA SÂRBĂ
8. SUVARA SAŞILOR
9. VULCANII NOROIOŞI DE LA HAŞAG
1. ZONĂ CINEGETICĂ (din BIERTAN)
2. ZONĂ CINEGETICĂ (din MERGHINDEAL)
3. ZONĂ CINEGETICĂ (din RĂŞINARI)
4. ZONĂ CINEGETICĂ (din SADU)
5. ZONĂ CINEGETICĂ (din SĂLIŞTE)
6. ZONĂ CINEGETICĂ (în AŢEL)
7. ZONĂ CINEGETICĂ (în CÂRŢIŞOARA)
8. ZONĂ CINEGETICĂ (în GURA RÂULUI)
9. ZONĂ CINEGETICĂ (în MOŞNA)
10. ZONĂ CINEGETICĂ (în PORUMBACU DE JOS)
11. ZONĂ CINEGETICĂ (în TĂLMACIU)
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. ANSAMBLUL FOSTEI MĂNĂSTIRI CISTERIENE
2. BISERICA CETATE (din CISNĂDIE)
3. BISERICA DE LEMN Adormirea Maicii Domnului (din POIANA SIBIULUI)
143
4. BISERICA DIN COPŞA MARE
5. BISERICA EVANGHELICĂ (din DÂRLOS)
6. BISERICA EVANGHELICĂ (din DUPUŞ)
7. BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ (din AVRIG)
8. BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ (din AŢEL)
9. BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ (din BAZNA)
10. BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ (din BUZD)
11. BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ (din CRISTIAN)
12. BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ (din IGHIŞU NOU)
13. BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ (din MOŞNA)
14. BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ (din RICHIŞ)
15. BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ (din SATUL AXENTE SEVER)
16. BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ (din ŞAROŞ PE TÂRNAVE)
17. BISERICA EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ Sf. Petru
18. BISERICA EVANGHELICĂ Sf. Mihail (din CISNĂDIOARA)
19. BISERICA ORTODOXĂ Buna Vestire (din CRISTIAN)
20. BISERICA ORTODOXĂ Cuvioasa Parascheva (din RĂŞINARI)
21. BISERICA ORTODOXĂ Duminica Floriilor (din AVRIG)
22. BISERICA ORTODOXĂ Sf. Nicolae (din TURNU ROŞU)
23. BISERICA Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril (din OCNA SIBIULUI)
24. BISERICA Sf. Ioan Botezătorul (din SĂLIŞTE)
25. BISERICA-CETATE (din OCNA SIBIULUI)
26. CĂMINUL Sf. Anton (din MEDIAŞ)
27. CASA EPISCOPIEI ORTODOXE (în RĂŞINARI)
28. CASTEL-FORTIFICAŢII ÎN ZONA CENTRALĂ (din MEDIAŞ)
29. CATEDRALA ARMENEASCĂ (din DUMBRĂVENI)
30. CETATEA SALGO (CETATEA SIBIEL)
31. CETATEA SĂTEASCĂ CU BISERICĂ (din DEALU FRUMOS)
32. CETATEA SĂTEASCĂ CU BISERICĂ EVANGHELICĂ (din CURCIU)
33. CETATEA SLIMNICULUI (STOLZEMBURG)
34. CETATEA ŢĂRĂNEASCĂ CU BISERICĂ (din ALMA)
35. CETATEA ŢĂRĂNEASCĂ CU BISERICĂ (din MIERCUREA SIBIULUI)
36. CETATEA ŢĂRĂNEASCĂ CU BISERICA EVANGHELICĂ (din AGNITA)
37. CETATEA ŢĂRĂNEASCĂ CU BISERICA EVANGHELICĂ (din BIERTAN)
38. CLĂDIREA VECHIULUI OFICIU POŞTAL (din PORUMBACU DE JOS)
39. LOC ISTORIC – ŞELIMBĂR
144
40. MONUMENT COMEMORATIV (în ŞELIMBĂR)
41. PALATUL BRUKENTHAL
42. RUINELE CETĂŢII TURNU ROŞU
1. CENTRU ETNOGRAFIC (în JINA)
2. CENTRU FOLCLORIC (din SĂLIŞTE)
3. CENTRU FOLCLORIC (în CÂRŢA)
4. CENTRU FOLCLORIC (în COVEŞ)
5. CENTRU FOLCLORIC (în GALEŞ)
6. CENTRU FOLCLORIC (în JINA)
7. CENTRU FOLCLORIC (în POIANA SIBIULUI)
8. CENTRU FOLCLORIC (în RĂŞINARI)
9. CENTRU FOLCLORIC SĂSESC (în SATUL AXENTE SEVER)
10. COLECŢIE ETNOGRAFICĂ (în JINA)
11. COLECŢIE MUZEALĂ (în SATUL VALE)
12. MUZEU ETNOGRAFIC (în GURA RÂULUI)
13. MUZEU ETNOGRAFIC (în POIANA SIBIULUI)
14. MUZEU ETNOGRAFIC (în RĂŞINARI)
15. MUZEU SĂTESC (în GALEŞ)
16. MUZEU SĂTESC (în SIBIEL)
17. MUZEUL ETNOGRAFIC (din BOIŢA)
18. MUZEUL ETNOGRAFIC (din CISNĂDIOARA)
19. MUZEUL ETNOGRAFIC AL CÂRŢIŞOAREI
20. MUZEUL SĂTESC (din CRISTIAN)
21. SIBIEL
SATE TURISTICE
SIBIEL
STAŢIUNI MONTANE
PĂLTINIŞ
STAŢIUNI BALNEARE
BAZNA
1. MIERCUREA BĂI
2. OCNA SIBIULUI
145
6.6 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL SUCEAVA
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII BISTRIŢA
3. MUNŢII RARĂU
4. MUNŢII RODNA
5. MUNŢII STÂNIŞOAREI
6. MUNŢII SUHARD
RÂURI
1. BISTRIŢA
2. MOLDOVA
3. SIRET
4. SOMEŞU MARE
5. SUCEAVA
146
CHEI
CHEIA ZUGRENI
1. REZERVAŢIA NATURALĂ CODRUL SLĂTIOAREI
2. REZERVAŢIE DENDROLOGICĂ (în VATRA DORNEI)
1. REZERVAŢIA „PIETRELE DOAMNEIˮ
2. REZERVAŢIE PALEONTOLOGICĂ (la POJORÂTA)
1. PARCUL NATURAL
2. REZERVAŢIA CINEGETICĂ GIUMALĂU
3. REZERVAŢIA FLORISTICĂ RĂCHITIŞU-GLODU
4. REZERVAŢIA FORESTIERĂ FĂGETU DRAGOMIRNEI
5. REZERVAŢIA NATURALĂ CODRUL SLĂTIOAREI
6. REZERVAŢIA NATURALĂ TINOVUL ŞARU DORNEI
7. REZERVAŢIE DENDROLOGICĂ (în VATRA DORNEI)
8. REZERVAŢIE NATURALĂ (în COŞNA)
9. REZERVAŢIE NATURALĂ (în LUNCA)
10. REZERVAŢIE NATURALĂ (în SALCEA)
11. REZERVAŢIE NATURALĂ (la POJORÂTA)
12. REZERVAŢIE NATURALĂ TINOVU MARE
13. REZERVAŢIE PALEONTOLOGICĂ (la POJORÂTA)
14. REZERVAŢII NATURALE (în MOLDOVA SULIŢA)
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA ALBĂ (Sf. Gheorghe) (din BAIA)
2. BISERICA BOGDANA (Sf. Nicolae)
3. BISERICA CATOLICĂ Maica Domnului (din SIRET)
4. BISERICA DIN LEMN (din PUTNA)
5. BISERICA DIN ZID TĂIEREA CAPULUI SF. ION BOTEZĂTORUL (din REUSENI)
6. BISERICA Înălţarea Sfintei Cruci (din PĂTRĂUŢI)
7. BISERICA MILIŞĂUŢI Sf. Procopie
8. BISERICA Sf. Ioan Botezătorul (din SIRET)
147
9. BISERICA Sf. Treime (din SIRET)
10. BISERICA TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL (din ARBORE)
11. CETATEA SUCEAVA
12. CHILIA SF. DANIIL SIHASTRU
13. CURTEA DOMNEASCĂ
14. MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA
15. MĂNĂSTIREA HUMOR
16. MĂNĂSTIREA MOLDOVIŢA
17. MĂNĂSTIREA PROBOTA
18. MĂNĂSTIREA PUTNA
19. MĂNĂSTIREA RARĂU
20. MĂNĂSTIREA Sf. Nicolae (din RÂŞCA)
21. MĂNĂSTIREA SLATINA
22. MĂNĂSTIREA SOLCA
23. MĂNĂSTIREA SUCEVIŢA
24. MĂNĂSTIREA VORONEŢ
CASA ATELIER COLIBABA
SATE TURISTICE
1. MĂNĂSTIREA HUMORULUI
2. REUSENI
3. SUCEVIŢA
4. VAMA
5. VATRA MOLDOVIŢEI
6. VORONEŢ
STAŢIUNI MONTANE
VATRA DORNEI
ŞARU DORNEI
148
6.7 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL TELEORMAN
RESURSE NATURALE
LACURI
LACUL SUHAIA
RÂURI
1. DUNĂREA
2. OLT
3. VEDEA
149
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA DIN LEMN Cuvioasa Parascheva (din VIDELE)
2. BISERICA DIN ZID Sf. Pantelimon (din VEDEA)
3. BISERICA Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril (din VIDELE)
4. BISERICA Sf. Dumitru (din COŞOTENI)
5. COMPLEXUL FORTIFICAT La Ziduri (din TĂTĂRĂŞTII DE SUS)
6. LOC ISTORIC – IZLAZ
1. CENTRU ETNOGRAFIC (în CONŢEŞTI)
2. CENTRU ETNOGRAFIC (în SCRIOŞTEA)
3. CENTRU ETNOGRAFIC (în SUHAIA)
4. CENTRU ETNOGRAFIC (în TĂTĂRĂŞTII DE SUS)
5. CENTRU ETNOGRAFIC (în VEDEA)
150
6.8 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL TIMIŞ
RESURSE NATURALE
MUNŢI
MUNŢII POIANA RUSCĂI
LACURI
LACUL AVRIG
RÂURI
1. BÂRZAVA
2. BEGA
3. MUREŞ
4. POGĂNIŞ
5. TIMIŞ
PEŞTERI
1. PEŞTERA CU APĂ (din ROMÂNEŞTI)
2. PEŞTERA PIETROASA
151
1. INSULA IGRIŞ ŞI MOVILA SISITAK
2. PĂDUREA CĂTĂLINA
3. PĂDUREA CENAD
4. PĂDUREA DUMBRAVA
5. PAJIŞTEA CU NARCISE BĂTEŞTI
6. PARC DENDROLOGIC (în SURDUCU MIC)
7. PUNCT FOSILIFER RĂDMĂNEŞTI
8. REZERVAŢIA NATURALĂ (ORNITOLOGICĂ) DELTA BANATULUI
9. REZERVAŢIA SLATINA (SĂRĂTURILE DE LA DINIAŞ)
10. REZERVAŢIE NATURALĂ (FLORISTICĂ) (în DUBOZ)
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA CISTERIANĂ (în SÂNPETRU MARE)
2. BISERICA DE LEMN Cuvioasa Parascheva (din BĂTEŞTI)
3. BISERICA ORTODOXĂ (din SÂNNICOLAU MARE)
4. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ Sf. Tereza (din LENAUHEIM)
5. BISERICA SÂRBEASCĂ Adormirea Maicii Domnului (din SÂNNICOLAU MARE)
6. BISERICA SÂRBEASCĂ Maica Domnului (din CIACOVA)
7. BISERICA Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril (din BANLOC)
8. CASTEL (în BANLOC)
9. CASTELUL HUNIAZILOR
10. LOC ISTORIC – CENAD
11. MĂNĂSTIREA Adormirea Maicii Domnului (din HEZERIŞ)
12. MĂNĂSTIREA IZVORUL MIRON
13. MĂNĂSTIREA SĂRACA
14. MONUMENTUL RUGUL LUI DOJA SAU MONUMENTUL SF. MARIA
15. RUINELE CETĂŢII FĂGET
16. RUINELE CETĂŢII FEUDALE (din CIACOVA)
17. RUINELE CETĂŢII ŞI MĂNĂSTIREA CENAD
1. CENTRU ETNOGRAFIC (în CHIZĂTĂU)
2. CENTRU ETNOGRAFIC (în RECAŞ)
152
3. CENTRU FOLCLORIC (din FĂGET)
4. CENTRU FOLCLORIC (în CHIZĂTĂU)
5. CENTRU FOLCLORIC (în TOMEŞTI)
6. EXPOZIŢIA DE VITICULTURĂ (din TEREMIA MARE)
7. MANIFESTARE POPULARĂ TRADIŢIONALĂ (în CENAD)
8. MUZEU SĂTESC (din CENAD)
STAŢIUNI BALNEARE
1. BUZIAŞ
2. CĂLACEA BĂI
153
6.9 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL TULCEA
RESURSE NATURALE
LACURI
1. COMPLEXUL LAGUNAR RAZIM-SINOE (RAZELM)
2. LACUL BABADAG
3. LACUL DRANOV
4. LACUL FURTUNA
5. LACUL GORGOVA
6. LACUL JIJILA
7. LACUL LUMINA
8. LACUL MATIŢA
9. LACUL MERHEI
10. LACUL ROTUND
11. LACUL ROŞU
12. LACURILE SĂRĂTURA I, II, III
13. PUNCT TURISTIC MALIUC
154
RÂURI
DUNĂREA
LITORAL
1. PLAJA (din Sf. Gheorghe)
2. PLAJA (din Sulina)
1. COMPLEXUL LAGUNAR RAZIM-SINOE (RAZELM)
2. LACURILE SĂRĂTURA I, II, III
3. PĂDUREA CARAORMAN
4. PĂDUREA LETEA
5. POIANA KIORUM
6. REFUGIUL SĂRĂTURILE
7. REFUGIUL UZLINA
8. REZERVAŢIA NATURALĂ VALEA FAGILOR
9. REZERVAŢIA PERITEASA – LEAHOVA – PORTIŢA
10. REZERVAŢIA ROŞCA – BUHAIOVA – HRECISCA
11. REZERVAŢIA SF. GHEORGHE – PERIŞOR – ZĂTOANE
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA Sf. Atanasie (din NICULIŢEL)
2. CIŞMEAUA KALAIGI
3. FARUL VECHI (GENOVEZ) (din SULINA)
PODGORII ŞI CRAME
PODGORIA SARICA-NICULIŢEL
SATE TURISTICE
1. CRIŞAN
2. MILA 23
3. MURIGHIOL
4. SF. GHEORGHE
155
6.10 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL VÂLCEA
RESURSE NATURALE
MUNŢI
1. MUNŢII CĂPĂŢÂNII
2. MUNŢII COZIA
4. MUNŢII LOTRULUI
LACURI
1. LACUL BRĂDIŞOR
2. LACUL VIDRA
156
RÂURI
1. OLT
2. OLTEŢ
CHEI
COMPLEXUL CHEILE BISTRIŢEI
1. PĂDUREA LATORIŢA
2. PIRAMIDELE DIN VALEA STĂNCIOIULUI
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. ANSAMBLUL MĂNĂSTIRII COZIA
2. ANSAMBLUL MĂNĂSTIRII GOVORA
3. ANSAMBLUL MĂNĂSTIRII HUREZ
4. BISERICA Adormirea Maicii Domnului (din BUJORENI)
5. BISERICA Sf. Grigore Decapolitul Eleonul (din BISTRIŢA)
6. BISERICA Sf. Îngeri (din ROMANII DE JOS)
7. BISERICA Sf. Nicolae (din BĂILE OLĂNEŞTI)
8. BISERICA Sf. Voievozi (din CĂLIMĂNEŞTI)
9. BISERICA VIOREŞTI Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
10. CULA DUCA
11. CULA GRECEANU
12. MĂNĂSTIREA „DINTR-UN LEMNˮ
13. MĂNĂSTIREA ARNOTA
14. MĂNĂSTIREA FRĂSINEI
15. MĂNĂSTIREA STĂNIŞOARA
16. MĂNĂSTIREA SURPATELE
17. SCHITUL CORNEŢU Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul
18. SCHITUL IEZERU Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
19. SCHITUL PAHOMIE Sf. Prooroc Ilie
20. SCHITUL TURNU Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
PODGORII ŞI CRAME
PODGORIA DRĂGĂŞANI
157
1. CENTRU FOLCLORIC (în BĂRBĂTEŞTI)
2. MUZEU ETNOGRAFIC (în MĂLDĂREŞTI)
SATE TURISTICE
VAIDEENI
STAŢIUNI MONTANE
VOINEASA
STAŢIUNI BALNEARE
1. BĂILE GOVORA
2. BĂILE OLĂNEŞTI
3. CĂLIMĂNEŞTI-CĂCIULATA
1. BISTRIŢA
2. OCNELE MARI
158
6.11 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL VASLUI
RESURSE NATURALE
LACURI
1. LACUL PUŞCAŞI
2. LACUL SOLEŞTI
RÂURI
1. BÂRLAD
2. PRUT
159
1. PUNCT FOSILIFER (în MĂLUŞTENI)
1. COASTA RUPTURILE
2. FÂNEŢELE DE LA GLODENI
3. PĂDUREA BĂLTENI
4. PUNCT FOSILIFER (în MĂLUŞTENI)
5. REZERVAŢIA MOVILA LUI BURCEL
PĂDUREA BĂDEANA
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BISERICA DOMNEASCĂ Sf. Gheorghe (din BÂRLAD)
2. BISERICA DOMNEASCĂ Sf. Ioan Botezătorul
3. BISERICA EPISCOPALĂ Sf. Apostoli Petru şi Pavel (din HUŞI)
4. CASTELUL ROSETTI – SOLESCU
5. CODRII COSMINULUI
6. LOC ISTORIC – VASLUI
7. MĂNĂSTIREA MELINEŞTI
8. MAUSOLEUL PENEŞ CURCANUL
9. PALATUL CUZA
DRÂNCENI
160
6.12 RESURSELE AGROTURISTICE DIN JUDEŢUL VRANCEA
RESURSE NATURALE
MUNŢI
MUNŢII VRANCEI
LACURI
1. LACUL MOTOC
2. LACUL VERDE
RÂURI
1. PUTNA
2. RÂMNICU SĂRAT
3. SIRET
161
CASCADE
REZERVAŢIA NATURALĂ CASCADA PUTNEI
PEŞTERI
GROTA TOJANULUI
CHEI
1. CHEILE COZEI
2. CHEILE TIŞIŢEI
1. REZERVAŢIA NATURALĂ CASCADA PUTNEI
2. REZERVAŢIA NATURALĂ FOCUL VIU
3. REZERVAŢIA NATURALĂ LEPŞA – ZBOINA
4. REZERVAŢIILE NATURALE CENARU I ŞI CENARU II
1. CRESCĂTORIE DE PĂSTRĂVI
2. RESURSE BALNEARE (în LEPŞA)
RESURSE ANTROPICE
MONUMENTE ISTORICE
1. BECIUL DOMNESC (din PANCIU)
2. BISERICA DE LEMN Cuvioasa Parascheva (din VALEA SĂRII)
3. BISERICA DIN LEMN Sf. Nicolae (din VARNIŢA)
4. BISERICA DIN LEMN (din CÂMPURI)
5. BISERICA DIN LEMN (din VIZANTEA MÂNĂSTIREASCĂ)
6. BISERICA DIN LEMN Sf. Nicolae (din STRĂOANE)
7. BISERICA DIN LEMN Sf. Nicolae (din VRÂNCIOAIA)
8. BISERICA DIN LEMN Sf. Parascheva (din CRUCEA DE JOS)
9. BISERICA DIN ZID Sf. Cruce (din VIZANTEA MÂNĂSTIREASCĂ)
10. MĂNĂSTIREA COTEŞTI Sf. Treime
11. MĂNĂSTIREA LEPŞA
12. MĂNĂSTIREA MERA
13. MĂNĂSTIREA POIANA MĂRULUI
14. MĂNĂSTIREA RECEA Naşterea Maicii Domnului
15. MONUMENTUL DOMNITORULUI ŞTEFAN CEL MARE
162
PODGORII ŞI CRAME
1. BECIUL DOMNESC (din PANCIU)
2. PODGORIA COTEŞTI
3. PODGORIA PANCIU
1. CENTRU FOLCLORIC (în PALTIN)
2. CENTRU FOLCLORIC (în TULNICI)
3. COLECŢIE MUZEALĂ SĂTEASCĂ (în COTEŞTI)
ZONĂ DE AGREMENT (în PETREŞTI)
VIZANTEA MÂNĂSTIREASCĂ
163
întrebări:
studiate.

studiate.

164
INSTRUCŢIUNI


2005.
165
STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE A RESURSELOR
AGROTURISTICE DIN ROMÂNIA
CUPRINS
7.2 Valorificarea resurselor agroturistice montane 167
7.3 Valorificarea resurselor turistice balneare 168
7.4 Valorificarea potenţialului turistic al Litoralului marin 169
7.5 Valorificarea resurselor agroturistice ale Deltei Dunării 170
7.6 Valorificarea resurselor agroturistice antropice 170
171
turistic şi a mediului înconjurător
7.8 Zonarea turistică a României, sinteza valorificării resurselor agroturistice 172

 Cunoşti stadiul valorificării resurselor agroturistice naturale din România.
 Cunoşti stadiul valorificării resurselor agroturistice antropice din România.
Resursele agroturistice – elemente ale cadrului natural sau cultural-istoric – au fost

valorificate în turism încă din cele mai vechi timpuri, fie că ne referim chiar şi numai la apele
minerale sau aşezămintele religioase din antichitate şi evul mediu care generau anumite fluxuri de
vizitatori.
166
În condiţiile prezente şi viitoare ale dezvoltării României, valorificarea superioară a
resurselor agroturistice se impune, cu pregnanţă, ca orice domeniu economic. Aceasta presupune
atât o valorificare complexă şi eficientă în contextul unui turism intensiv, cât şi o protejare şi o
conservare a valorilor turistice, multe dintre ele epuizabile într-un volum de timp redus.
Valorificarea resurselor agroturistice şi dezvoltarea turismului trebuie să fie organic corelate
cu prevederile generale ale sistematizării complexe a teritoriului, care asigură o dezvoltare
armonioasă tuturor sectoarelor economice şi o îmbinare a criteriilor de eficienţă economică cu cele
de ordin social.
Practica a dovedit că turismul românesc a cunoscut până în prezent o dezvoltare extensivă şi
îndeosebi conjuncturală, fără o concepţie unitară care să cuprindă toate categoriile de resurse
turistice. Această concepţie a condus, pe de o parte, la fărâmiţarea investiţiilor, la nivel teritorial,
realizându-se totodată „produse turistice” (montane, balneo-turistice, culturale etc.) incomplete şi
mai ales necompetitive pe piaţa externă, iar pe de altă parte, au fost lăsate în afara turismului
obiective turistice şi zone cu potenţial turistic reprezentativ.
7.2 Valorificarea resurselor agroturistice montane
Principalele începuturi ale turismului montan organizat datează de la sfârşitul secolului

al XIX-lea, când iau fiinţă diferite asociaţii de turism: Asociaţia Transilvăneană Carpatina, la Sibiu
(1880); Cercul excursioniştilor, la Bucureşti (1891); primele cabane în Cindrel, Făgăraş, Bucegi; se
pun bazele primei staţiuni montane din ţară (Păltiniş, la 1450 m) etc. Ulterior, turismul montan a
cunoscut o dezvoltare susţinută, pe lângă cabanele iniţiale s-au conturat complexe şi microstaţiuni
turistice montane, unele dintre ele devenind staţiuni montane recunoscute, apreciate şi peste hotare.
Din analiza gradului de echipare tehnică a masivelor montane (cazare, pârtii de schi şi
mijloace de transport pe cablu, accesibilitate, poteci marcate etc.), precum şi a circulaţiei turistice,
rezultă următoarele:
 Dotarea necorespunzătoare din punct de vedere tehnic: din totalul de 60 de masive
analizate circa 20 dispun de o anumită echipare tehnică, iar numai 13 au dotare mai bună
(Postăvaru, Bucegi, Gârbova, Cindrel, Semenic, Ceahlău, Muntele Mic, Ţarcu, Făgăraş, Rodnei
etc.); turismul montan în anul 1993 deţinea 7,0 % din locurile de cazare ale ţării; cele circa 150 de
cabane cu 5.500 de locuri nu acoperă spaţiul montan, iar din punct de vedere tehnic, în general, sunt
necorespunzătoare; echiparea tehnică în acelaşi an cuprindea: 61 teleferice – telecabine, telescaune
şi teleschiuri – ce însumau 62 km lungime (faţă de 3.696 teleferice în Austria, 3.033 în Franţa, 1.534
în Elveţia, 1.200 în Cehia şi Slovacia etc.) şi aproape 80 km de pârtii amenajate (faţă de 9.500 km în
167
Austria şi 2.500 km în Franţa); de aici şi ponderea redusă, în anul 1993, a numărului de turişti
români (12,0 %) şi turişti străini (9,0 %) faţă de total ţară. Structurile de primire din zona montană
se concentrează în 8 staţiuni şi 5 complexe turistice; dintre acestea, numai 4 staţiuni (Poiana Braşov,
Sinaia, Predeal şi Buşteni) şi 3 complexe turistice (Durău, Semenic şi Borşa) prezintă dotări
adecvate turismului internaţional.
 Neconcordanţa între valoarea şi complexitatea potenţialului turistic montan şi gradul de
înzestrare tehnică (masivele Postăvaru şi Gârbova au cea mai bună amenajare pentru turism în
comparaţie cu Parâng, Rodna, Făgăraş etc. – cu cele mai complexe resurse turistice, dar cu o slabă
dotare tehnică).
 Echiparea diferenţiată, cu mari discrepanţe, a masivelor montane; între acestea, masivele
Bucegi, Postăvaru şi Gârbova deţineau, în 1993, peste 75 % din capacitatea de cazare, peste 70 %
din mijloacele de transport pe cablu şi peste 90 % din pârtiile amenajate; mai pregnant apare faptul
că peste 80 % din spaţiile de cazare cu confort superior se concentrează tot aici, restul munţilor
dispunând de cabane şi vile de confort redus (excepţie Semenic, Ceahlău, Rodna).
 Necorelaţie între capacitatea de cazare şi lungimea şi capacitatea pârtiilor de schi,
realizându-se valori reduse (de până la 5 m loc/cazare) chiar în staţiunile montane din Buşteni şi
Postăvaru, faţă de 6 - 6,5 m loc/cazare pe plan mondial (şi chiar 8 - 8,5 m loc cazare în staţiunile cu
pondere mare a turismului la sfârşit de săptămână); aceeaşi necorelaţie se observă şi între spaţiile de
cazare şi capacitatea creată a tuturor mijloacelor şi dotărilor pentru sporturi de iarnă (pârtii,
teleferice), indicele respectiv fiind cu mult sub media internaţională.
Analizele realizate mai sus evidenţiază ca lanţul carpatic românesc dispune de un potenţial
turistic deosebit de complex şi cu reale posibilităţi de utilizare în turism, dar insuficient valorificat.
Concentrarea turismului în munţii din bazinul prahovean se datorează apropierii de puternicele
centre urbane şi turistice (Bucureşti, Ploieşti şi Braşov), de existenţa unei infrastructuri generale, de
tradiţie şi mai puţin de valoarea potenţialului turistic (excepţie masivul Bucegi).
7.3 Valorificarea resurselor turistice balneare
Factorii naturali de cură din România au fost utilizaţi pentru tratament de aproape două mii
de ani, prin descoperirea şi folosirea în scopuri terapeutice a apelor minerale de la Băile Herculane
de către daci şi romani. Ulterior, s-au dezvoltat şi alte staţiuni balneare ca: Băile Felix şi Vatra
Dornei, apoi Călimăneşti-Căciulata, care au căpătat faimă internaţională încă din secolele trecute.
România dispune în prezent de peste 160 de staţiuni şi localităţi cu factori naturali de cură.
În multe dintre ele s-au construit moderne hoteluri de cură şi complexe sanatoriale, în care serviciile
168
de cazare, masă, diagnostic şi tratament sunt oferite în cadrul aceleiaşi clădiri (Băile Felix, Băile
Herculane, Sovata, Băile Tuşnad, Covasna, Călimăneşti-Căciulata, Mangalia etc.). Staţiunile
balneoclimaterice dispun şi de o largă gamă de proceduri terapeutice, pe măsura varietăţii factorilor
de cură, ca şi de baze de tratament moderne şi complexe, care satisfac cerinţele turismului intern şi
internaţional.
Din prezentarea factorilor naturali de cură se desprind o serie de aspecte deosebit de
interesante pentru analiza întreprinsă, o importanţă deosebită prezentând:
- folosirea cu precădere a surselor de ape minerale şi local a nămolului;
- utilizarea preponderentă a apelor minerale pe profilul staţiunilor balneare şi deci,
parţială, faţă de polivalenţa terapeutică a acestor ape;
- dezvoltarea staţiunilor balneare tradiţionale şi cu factori curativi reprezentativi, paralel
cu staţiuni de importanţă locală, fără o fundamentare hidrogeologică şi balneomedicală;
- utilizarea incompletă a factorilor de cură tradiţionali sau recent puşi în evidenţă;
folosirea mai redusă a noilor produse medicale realizate pe baza factorilor naturali de cură etc.
Cu toată bogăţia, varietatea şi valoarea terapeutică a factorilor naturali de cură din România,
ca şi eficienţa lor incontestabilă şi unanim recunoscute pe plan internaţional, valorificarea acestora
în balneoturism este sub posibilităţi.
Ca urmare, activitatea balneară din ţara noastră se concentrează în circa 19 staţiuni balneare
de interes general, din care doar 13 corespund, în parte, turismului internaţional. Prin echiparea
turistică şi tehnico-medicală se remarcă staţiunile: Băile Felix, Băile Herculane, Sovata, Băile
Tuşnad, Covasna, Slănic-Moldova, Vatra-Dornei, Buziaş, Băile Govora, Călimăneşti-Căciulata,
Eforie Nord şi Mangalia.
7.4 Valorificarea potenţialului turistic al Litoralului marin
Turismul pe litoralul românesc a apărut într-un cadru organizat în a doua parte a secolului
XIX şi a căpătat o mare amploare după 1956, când a început realizarea unor mari complexe
hoteliere. Condiţiile naturale, deosebit de favorabile pentru practicarea unui turism complex, au
permis construirea în cele 12 staţiuni a unei puternice baze materiale, de cazare, tratament,
alimentaţie publică, agrement, comerţ general etc., litoralul marin românesc fiind considerat prima
zonă turistică din ţară, cu toate că, prin specificul său, activitatea se caracterizează printr-o
accentuată sezonalitate.
Capacitatea de cazare a litoralului marin este de cca. 160.000 de locuri, reprezentând 45,0 %
din spaţiile de cazare ale ţării, cele 12 staţiuni având peste 260 de hoteluri şi 300 de unităţi de
alimentaţie publică.
169
Cu toate acestea, potenţialul turistic al litoralului este insuficient valorificat. Ne referim mai
ales la resursele balneare de mare valoare terapeutică, cum sunt apele termo-minerale, nămolurile
sapropelice şi de turbă. De altfel, baza de cazare pentru o cură balneară reprezintă doar 12,1 % din
spaţiile litoralului. Mai mult, unele elemente de potenţial se degradează sau se reduc treptat (plajă,
nămol etc.), conducând la diminuarea potenţialului turistic al litoralului.
7.5 Valorificarea resurselor agroturistice ale Deltei Dunării
Faţă de valoarea de excepţie a Deltei Dunării, echiparea tehnică şi mai ales circulaţia
turistică organizată sunt foarte reduse. Aceasta face ca valorificarea turistică să fie sub posibilităţi.
Subliniem că nu avem în vedere realizarea unei aglomerări de spaţii de cazare pe uscat, ci o dotare
corespunzătoare cu hidrobuze, bărci, vase dormitor etc., ambarcaţiuni moderne, silenţioase şi
nepoluante, corespunzătoare turismului itinerant şi ecosistemului deltaic.
Spaţiile de cazare însumează doar circa 3.000 de locuri, din care numai 36,5 % în delta
propriu-zisă. Delta Dunării a fost vizitată, în medie anuală (1991 - 1997), de peste 250 mii turişti,
din care peste 20 de mii au fost străini.
7.6 Valorificarea resurselor agroturistice antropice
Acestea sunt valorificate, în general, prin turismul itinerant, cu valenţe culturale şi de

cunoaştere. Este greu de precizat stadiul şi nivelul unei astfel de valorificări, deoarece valorile
cultural-istorice sunt răspândite pe întreg teritoriul ţării, iar baza de cazare se află, de regulă, în
centre sau pe artere rutiere, înregistrându-se astfel atât circulaţia de interes general sau de tranzit,
cât şi cea turistică, fiind greu de precizat tranzitul şi scopul real al călătoriei. De aceea, considerăm
că, prin circulaţia turistică internaţională, se exprimă mai bine atât nivelul, cât şi valorificarea
resurselor turistice antropice. Din această analiză rezultă următoarele:
- Baza de cazare pentru turismul internaţional din alte localităţi decât staţiunile balneare,
montane sau de pe litoral şi care răspunde cerinţelor mai sus amintite reprezenta, în anul
1993, circa 70,0 % din totalul locurilor din aceste localităţi, ceea ce exprimă importanţa care
se acordă acestor resurse de turism;
- Circulaţia turistică internaţională aferentă reprezenta, în acelaşi an, 65,0 % din totalul
turiştilor străini sosiţi în ţară; în cadrul acestora, majoritatea o deţineau turiştii din ţările
dezvoltate (65,5 % din total), ceea ce reflectă, cu claritate, locul potenţialului cultural-istoric
în cadrul ofertei româneşti pentru străinătate;
170
- Judeţele cu valoros potenţial cultural-istoric se situează pe primele locuri în ceea ce priveşte
numărul de turişti străini înregistraţi (Braşov, Cluj, Sibiu, Suceava, Timiş, Neamţ, Mureş etc.);
- Obiectivele cultural-istorice cu valoare de unicat reprezintă o atracţie deosebită pentru
turiştii străini, asigurând o intensă circulaţie turistică; este vorba îndeosebi de cele din
judeţele Suceava, Neamţ, Sibiu, Braşov;
- Turismul internaţional de factură culturală şi de cunoaştere este axat pe principalele artere
rutiere internaţionale;
- Valorificarea sub posibilităţi a acestui potenţial turistic, ca urmare a faptului că în actuala
organizare, oraşul Bucureşti este singurul centru de dispersie a programelor turistice care se
derulează în întreaga ţară.

turistic şi a mediului înconjurător
Ca ansamblu al elementelor naturale şi antropice, resursele agroturistice se prezintă ca o

componentă a mediului înconjurător, în cadrul căruia se desfăşoară activitatea turistică, dar în
acelaşi timp şi ca o „materie primă” pentru formarea forţei turistice. De aceea, valorificarea
resurselor respective şi dezvoltarea teritorială a turismului, implantarea unor obiective ale acestuia,
realizarea unor programe şi trasee nu pot fi rezolvate decât în strânsă interdependenţă cu mediul
înconjurător în care se dezvoltă activitatea turistică.
Dezvoltarea activităţii de turism trebuie să se facă în concordanţă cu legile privind protecţia
mediului înconjurător, a apelor, a fondului funciar şi forestier, urmărind apărarea şi păstrarea intactă
a condiţiilor naturale şi a integrităţii mediului ambiant în teritoriile de interes turistic. Avem în
vedere, în acest sens, îndeosebi următoarele aspecte:
- Conservarea, protejarea şi ameliorarea mediului înconjurător în staţiunile, centrele,
localităţile şi obiectivele integrate în circuitul turistic;
- Amenajarea, exploatarea raţională şi conservarea mediului înconjurător în teritoriile turistice
valorificate incomplet; acţiunile respective urmează să se realizeze în concordanţă cu
perspectivele de dezvoltare turistică, în aşa fel încât să satisfacă şi cerinţele unor fluxuri
viitoare;
- Urmărirea permanentă a efectelor activităţii turistice, în vederea preîntâmpinării degradării
mediului înconjurător şi a resurselor turistice etc.;
- Promovarea unei activităţi de amenajări turistice care să asigure în continuare utilizarea
raţională a resurselor turistice naturale şi evitarea degradării acestora, precum şi protejarea şi
171
conservarea monumentelor naturii, a vestigiilor istorice, a arhitecturii tradiţionale etc. în
scopul evitării distrugerii sau degradării lor inevitabile şi integrarea în circuitul turistic.
Se poate afirma că potenţialul turistic al României este, în cea mai mare parte, în afara
pericolului de poluare şi de degradare. Sunt însă necesare măsuri pentru a i se păstra această
calitate. De aceea, protejarea şi conservarea mediului înconjurător şi a potenţialului turistic al ţării
se înscrie ca o problemă majoră în activitatea economică de turism, ocupând un loc definit în cadrul
amenajărilor pentru turism.
7.8 Zonarea turistică a României, sinteza valorificării resurselor agroturistice
În România, zonarea turistică a fost concepută ca modalitate de valorificare superioară şi

complexă a resurselor agroturistice, într-o viziune unitară, în vederea exploatării eficiente a
patrimoniului turistic. Raportată la scara întregii ţări, concepând turismul ca sistem, zonarea
turistică urmăreşte stabilirea unui model de evaluare, ierarhizare, valorificare şi amenajare prioritară
a patrimoniului turistic. Ea s-a dovedit o importantă analiză unitară a relaţiilor existente între turism
şi teritoriu, în vederea dezvoltării optime, armonioase a turismului.
Aşa cum s-a arătat în paragrafele anterioare, pretutindeni în România sunt răspândite
obiective turistice de mare valoare, care se găsesc în armonie perfectă cu frumuseţea şi farmecul
peisajului natural şi cu ospitalitatea tradiţională a poporului român constituind zone turistice bine
delimitate.
În cele mai reprezentative zone turistice ale României se disting câteva caracteristici
deosebite.
1. MUNICIPIUL BUCUREŞTI ŞI ÎMPREJURIMILE SALE

Oraşul Bucureşti este capitala României (din 17 februarie 1968), primul dintre oraşele ţării
ca mărime şi importanţă politică, economică, financiar-bancară, comercială, cultural-ştiinţifică,
turistică, unul dintre marile oraşe ale lumii, situat la aceeaşi altitudine cu Genoa (Italia), Bordeaux
(Franţa), Minneapolis (S.U.A.). Oraşul Bucureşti este situat în partea de sud a ţării, în centrul
Câmpiei Române, la o altitudine de 70 - 80 m, la circa 60 km de Dunăre, la 100 km de lanţul
Carpatic şi la 250 km de Marea Neagră, la întretăierea paralelei 44°26 grade latitudine nordică cu
meridianul de 26°06 grade longitudine estică.
Potrivit tradiţiei, Bucureştiul exista ca târg încă dinainte de formarea statului independent
Ţara Românească, la începutul sec. XIV, întemeietorul său fiind considerat ciobanul Bucur sau
legendarul Negru Vodă. În a doua jumătate a sec. XV Bucureştiul a trecut treptat de la faza de târg
172
la cea de oraş, procesul de urbanizare desăvârşindu-se în sec. XVI. Primul document în care
Bucureştiul este atestat ca oraş poartă data de 3 iunie 1533. Încadrat de o salbă de lacuri, împodobit
cu tei şi salcâmi, strejuit de plopi, această veche cetate de scaun a ţării cuprinde administrativ 6
sectoare dispuse radiar.
Capitala României, cel mai mare centru politic, industrial, administrativ, cultural, ştiinţific şi
turistic al ţării, oraş cu 2,2 milioane de locuitori, are peste 10 mii locuri de cazare în hoteluri de 1 - 5
stele, în hanuri, vile şi campinguri. În construcţii şi arhitectură, Municipiul Bucureşti oferă o
îmbinare între vechi şi nou, între diverse stiluri arhitectonice. Monumente istorice, monumente de
arhitectură, palate şi clădiri monumentale, biserici şi mănăstiri, busturi şi statui, muzee şi case
memoriale stau faţă în faţă cu clădirea Teatrului National, cu impunătoarele construcţii ale
hotelurilor Athenee Palace Hilton, Marriott Grand Hotel, Crowne Plaza, Intercontinental, Sofitel
sau Bucureşti; artere vechi, biserici, Vechea Curte Domnească se combină cu construcţiile
magazinelor Unirea, Cocorul, Victoria sau cu metroul bucureştean şi Stadionul Naţional, de 80 mii
locuri. Şi peste tot, parcuri, grădini, lacuri amenajate pentru agrement, locuri de distracţie, conferind
Capitalei României o personalitate aparte. În împrejurimi, Băneasa, Snagov, Cernica etc. sunt tot
atâtea locuri pentru petrecerea week-end-ului, cu păduri bogate, lacuri, ştranduri, din păcate
insuficient amenajate pentru practicarea sporturilor nautice sau pentru pescuit.
2. CARPAŢII ROMÂNEŞTI
Prin întindere, uşoara accesibilitate, originalitatea şi frumuseţea peisajelor montane, bogăţia
de ape minerale şi multiplele posibilităţi de practicare a sporturilor de iarnă, Munţii Carpaţi
constituie cea mai mare şi complexă zonă turistică a ţării. Aici se găsesc renumitele staţiuni
montane internaţionale Poiana Braşov, Sinaia, Predeal, care, alături de Borşa, Stâna de Vale,
Păltiniş, Durău, Semenic, Muntele Mic, Bâlea, dispun de hoteluri mai mult sau mai puţin moderne
şi vile, restaurante, numeroase posibilităţi de agrement, pârtii şi instalaţii pentru sporturile de iarnă
şi transport pe cablu. Turismul balnear are, de asemenea, puternice baze de tratament şi de cazare şi
mai puţin de agrement în frumoasele staţiuni din depresiunile sau culoarele de văi carpatine: Băile
Felix, Călimăneşti-Căciulata, Slănic-Moldova, Băile Tuşnad, Covasna, Sovata, Vatra Dornei etc.
3. LITORALUL ROMÂNESC AL MĂRII NEGRE

Zona respectivă are o alcătuire complexă care îi măreşte valoarea turistică. Ea se desfăşoară
pe o lungime de 244 km, porţiunea nordică mărginind Delta Dunării şi complexul de lagune Razim-
Sinoe, iar către sud, pe cca. 70 km, întinzându-se litoralul turistic propriu-zis. Întreaga zonă dispune
de plaje întinse şi însorite cca. 9 - 12 ore pe zi, nisipuri cu calităţi deosebite, lacuri cu ape dulci sau
173
sărate şi nămoluri terapeutice, izvoare minerale, faleze înalte. Apa Mării Negre cu o salinitate mai
redusă şi fără maree, lipsa stâncilor şi a faunei periculoase, climatul marin intens excitant conferă,
de asemenea, litoralului românesc calităţi deosebite. Staţiunile balneoclimatice, bine cunoscute în
turismul internaţional – Mamaia, Eforie Nord, Techirghiol, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter,
Venus, Saturn, Mangalia, cu moderne baze de cazare şi tratament, mai vechi sau mai noi şi diverse
posibilităţi de agrement – oferă condiţii optime pentru odihnă şi tratament atât în sezonul estival, cât
şi în extrasezon.
Cele mai vechi urme de viaţă din Dobrogea datează din paleolitic (peşterile de la Gura
Dobrogei), iar lângă Cernavodă s-a descoperit statuia „Gânditorulˮ, aparţinând culturii Hamangia
din neolitic (mileniul IV - II î.Hr.). Pe pământul acestei regiuni au înflorit civilizaţii străvechi. Aici
au venit şi s-au aşezat, încă din sec.VII î.Hr., coloniştii greci din Asia Mică, porniţi din Milet spre
meleagurile noastre. Sunt aproape 3.000 de ani de când ei au înfiinţat cetăţile Histria, Tomis
(Constanţa) şi Callatis (Mangalia), cele mai vechi oraşe de pe teritoriul actual al României.
Între anii 62 şi 44 î.Hr. Dobrogea a făcut parte din statul centralizat al geto-dacilor, condus
de marele Burebista. În anii 29 - 27 î.Hr. a urmat stăpânirea romană în Scythia Minor (Dobrogea),
care a durat 700 de ani. Romanii au ridicat puternice cetăţi: Carsium (Hârşova), Axiopolis
(Cernavodă), Altina (Oltina), Capidava etc. Mai târziu au trecut peste Dunăre numeroase popoare
migratoare (goţii, hunii, slavii, avarii etc.) care, în drumul lor spre imperiul bizantin, au pârjolit
mereu aceste meleaguri, în vremea stăpânirii bizantine (sec. X - XII) regiunea a cunoscut o nouă
înflorire (Păcuiul lui Soare).
În perioada 1348 - 1384, Dobrogea era sub comanda conducătorului militar Dobrotici (de la
care derivă şi numele provinciei). În 1388 această regiune a intrat sub stăpânirea lui Mircea cel
Bătrân care se intitula „domn al ţinuturilor româneşti până la Marea cea mareˮ. Din anul 1417
aceste ţinuturi au fost ocupate de turci care le-au stăpânit timp de 4 secole, în urma Războiului de
Independenţă din 1878 acest teritoriu a revenit României.
Oraşele judeţului Constanţa sunt: municipiile Constanţa (reşedinţa, 310.471 locuitori),
Mangalia, Medgidia, Basarabi, Cernavodă, Eforie, Hârşova, Năvodari, Negru Vodă, Ovidiu,
Techirghiol.
Vestigiile de pe teritoriul oraşului Constanţa deapănă o lungă şi captivantă poveste ce
aminteşte de perioade de strălucire dar şi de prăbuşiri, de exilul lui Ovidiu, care-l denumea „prea
strălucită metropolă şi capitală a Portului Stângˮ. Grecii veniţi aici acum două milenii şi jumătate au
întemeiat colonia Tomis. Cea mai veche atestare a oraşului este din sec. III î.Hr., secol în care
oraşul a cunoscut şi o mare dezvoltare (s-au construit multe edificii, apar primele monede tomitane).
Tomisul a intrat sub influenţa romană între 72 î.Hr. şi 62 î.Hr., după care a fost ocupat vremelnic de
174
regele geto-dac Burebista. După moartea acestuia, romanii au reuşit să înfrângă triburile geto-dace,
oraşele pontice intrând în subordinea Romei.
Tomisul a atins maximum de înflorire în sec. II d.Hr., în timpul dinastiei Antoninilor şi
Severilor, devenind cel mai mare port de pe ţărmul Pontului Euxin. Începând cu sec. IV d.Hr.,
oraşul a luat numele de Constantia (după numele împăratului Constantin cel Mare). După anul 600 a
fost grav afectat de migraţiile slavilor, bulgarilor şi avarilor, iar din sec. X intră în stăpânirea
Bizanţului. Din sec. XV localitatea a căzut sub dominaţia otomană, devenind o modestă aşezare cu
numele de Kiistenge.
Reala dezvoltare a oraşului începe în 1878, odată cu alipirea Dobrogei la România. Regele
Carol I i-a dat o nouă viaţă la începutul sec. XX, ca port şi staţiune balneară, în prezenţa sa se
inaugurează docurile şi silozurile portului, operă a specialistului român, ing. Anghel Saligny, care
erau, în 1909, cele mai mari din lume.
4. DELTA DUNĂRII
Este situată în partea de nord a litoralului românesc, la 122 km de Constanţa. Se prezintă ca
o imensă suprafaţă cu stuf, din care se desprind plaurii, cu nuferi, plante amfibii şi carnivore, păduri
de plopi şi salcii pletoase. Delta Dunării este totodată şi cel mai bogat parc faunistic din Europa, cu
peste 280 de specii de păsări, 60 specii de peşti de mare valoare economică – crapul, şalăul, somnul,
precum şi sturionii: cega, păstruga, nisetrul, morunul – sursa icrelor negre. Ea reprezintă un unicat
european prin valoarea floristică, faunistică şi peisagistică. Din mai până în octombrie, vizitatorii au
la dispoziţie pontoane-dormitoare, vase fluviale de agrement, şalupe şi bărci de pescari cu care pot
pătrunde printre meandrele acestei împărăţii de ape. În ultimii ani s-au construit moderne hoteluri şi
pensiuni în multe localităţi din deltă: Sulina, Crişan, Uzlina, Sf. Gheorghe, Gura Portiţei,
Mahmudia, Dunavăţu de Jos etc. Poarta de intrare în Delta Dunării este oraşul Tulcea, cu
numeroase obiective turistice, hoteluri (Rex, de patru stele, Delta, Egreta şi Select de trei stele),
camping, restaurante cu specific.
Situat în sud-estul României, între Dunăre, Braţul Chilia şi Marea Neagră, judeţul Tulcea
ocupă partea nordică a Dobrogei. Braţul Chilia al Dunării formează frontiera de stat cu Ucraina.
Este judeţul care deţine în limitele sale cea mai mare suprafaţă lacustră (peste 20 % din suprafaţa
totală).
Judeţul Tulcea este unul dintre judeţele cu o veche şi bogată istorie care începe în paleolitic
(Ceamurlia de Jos, mileniile FV - II î.Hr.). Neoliticul este reprezentat prin urmele materiale
aparţinând culturii Gumelniţa, descoperite la Dinogetia. Dintre numeroasele aşezări ale geto-dacilor
amintim: Aegyssus (Tulcea), Murighiol etc. în perioada dominaţiei romane (sec. I d.Hr.) s-au ridicat
175
aici o serie de castre şi aşezări dintre care amintim: Arrubium (Măcin), Salsovia (Mahmudia),
Noviodunum (Isaccea), Dinogetia (Garvăn) etc. Unele dintre ele au fost locuite până în sec. XII de
către populaţia autohtonă.
În vremea lui Mircea cel Bătrân, zona Tulcei a intrat în componenţa Ţării Româneşti. Apoi,
în 1420, ea a căzut sub dominaţie otomană care a durat până în 1878 când, în urma Războiului de
Independenţă, regiunea a revenit la România.
Judeţul Tulcea are următoarele oraşe: municipiul Tulcea (reşedinţa, 91.875 locuitori);
Babadag, Isaccea, Macin şi Sulina.
Municipiul Tulcea este menţionat documentar pentru prima dată cu acest nume pe o hartă
întocmită de Paolo Giorgici în anul 1595, însă Tulcea este unul dintre oraşele ţării cu o istorie
multimilenară, fiind înfiinţat acum 2.600 de ani de către grecii din Milet.
Aşezare geto-dacă, anticul Aegyssus devine în perioada romană un oraş înfloritor. Ovidiu,
poetul Romei exilat la Tomis (Constanţa), scria: „Cetatea veche este la Dunăre sau Istru / Cu ziduri
tari, într-însa nu-i lesne de pătruns / Aegyssus a clădit-o şi-i zice tot Aegyssus...ˮ.
În prezent important port fluvio-maritim, oraşul Tulcea (la 334 km de Bucureşti şi la 123 km
de Constanţa) este cel mai important centru turistic al zonei, poartă de intrare în universul fascinant
al Deltei Dunării, vizitat de zeci de mii de turişti români şi străini.
Numeroase vestigii istorice întâmpină vizitatorii în acest colţ de ţară, dar, în mod special aici
există o împărăţie a apelor, a vegetaţiei şi a păsărilor: minunata Deltă care face parte dintre cele mai
impresionante monumente naturale ale lumii.
5. MOLDOVA DE NORD, BUCOVINA SAU „ŢARA DE SUS A MOLDOVEI”

Este renumită pe plan internaţional prin mănăstirile şi bisericile sale – Voroneţ, Moldoviţa,
Suceviţa, Humor, Agapia, Putna etc. – decorate în exterior cu fresce de mare valoare artistică,
unicate în arhitectura veche românească. Respectivele monumente istorice şi de artă sunt incluse în
nomenclatorul UNESCO drept „Mari monumente ale lumii”.
Situat în nordul ţării (şi în nord-vestul Moldovei), judeţul Suceava se suprapune unui ţinut în
care formele de relief se îmbină într-o întocmire armonioasă şi o desăvârşită împlinire. Limita
nordică a judeţului corespunde frontierei de stat cu Ucraina.
Situat pe malul drept al râului cu acelaşi nume, oraşul Suceava este o aşezare locuită din
timpuri străvechi (paleolitic; în sec. II - III, vatră a dacilor liberi). Aflat pe calea unor importante
drumuri comerciale care legau Europa Centrală şi de Nord cu Marea Neagră, Suceava a fost un
important centru meşteşugăresc şi comercial în sec. XTV - XVHI. A fost atestată documentar pentru
prima dată în 1388, ca şi capitală a Moldovei, funcţie pe care a îndeplinit-o din timpul domniei lui
Petru Muşat (1374 - 1391) şi până în 1566 când Alexandru Lăpuşneanu mută capitala la Iaşi.
176
Epoca de glorie a Sucevei avea să fie în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, când devine o
cetate vestită şi un târg prosper. Cetatea Sucevei a fost înconjurată de aureola invincibilităţii,
niciuna din armatele care au asediat-o nu au reuşit să o ocupe, deşi una dintre aceste armate a fost
condusă chiar de Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Prin aspectul său de astăzi,
Suceava este un oraş plăcut şi interesant, un important obiectiv turistic, în special prin vechile
monumente ce amintesc de glorioasa cetate de scaun a domnilor Moldovei. Pe tot cuprinsul
judeţului Suceava se pot face excursii de neuitat, în mijlocul unor frumuseţi naturale calme şi
subtile, în ţinuturi pline de farmec şi tradiţii („Ţara Dornelorˮ), în zonele de pescuit şi de vânătoare
de la Valea Putnei şi Valea Moldovei, în masivele Rarău şi Giumalău (unde drumeţia cunoaşte o
mare amploare).
Întreaga regiune a Sucevei este un uriaş muzeu de istorie fondul turistic cultural-istoric
punând în lumină intensa trăire şi marea sensibilitate artistică a oamenilor acestor locuri. Istoricul
D. Onciul arată că „nicăieri pe tot pământul românesc, nu se află pe un spaţiu atât de mic, atâta
bogăţie de Istorie...ˮ
Ceea ce a dat însă faimă acestei părţi a României sunt minunatele mănăstiri din Bucovina,
adevărate bijuterii de arhitectură feudală moldovenească. La Voroneţ, Humor, Moldoviţa, Suceviţa
etc., turiştii rămân profund uimiţi de admirabilul simţ al proporţiilor, de iscusita armonizare a
culorilor din picturile care îmbracă bisericile mănăstirilor.
6. MARAMUREŞ – OAŞ
Perimetrul respectiv reprezintă una dintre cele mai originale zone istorico-etnografice ale
ţării. El include aşezări seculare, păstrătoare ale unui adevărat tezaur de arhitectură populară, tradiţii
şi obiceiuri, meşteşuguri etc. Bisericile din lemn, porţile masive ce au încrustări originale şi
ornamente variate, ceramica cu motive decorative dacice (Vama-Oaş), frumuseţea şi originalitatea
cântecului şi portului popular sunt bine cunoscute în ţară şi peste hotare.
Judeţul Maramureş este situat în extremitatea nord-nord-vestică a ţării, la graniţa cu Ucraina.
Străveche provincie românească, Maramureşul păstrează urme de viaţă încă din neolitic (Apa,
Săpânţa ş.a.). Triburile dacice (Onceşti, sec. I î.Hr.), rămase în afara Daciei romane, au avut o
strânsă legătură cu lumea daco-romană. Din acest pământ al dacilor liberi s-au ridicat viteji de
frunte. Aşa a fost Bogdan cel „mândru ca un soareˮ, care a „descălecatˮ peste munţi, devenind
primul domn independent al Moldovei.
Oraşele judeţului sunt: municipiile Baia Mare (reşedinţa, 150.000 locuitori) şi Sighetu
Marmaţiei; Borşa, Vişeu de Sus, Baia Sprie, Târgu Lăpuş, Cavnic şi Seini. Municipiul Baia Mare,
situat la poalele Munţilor Gutâi, pe râul Săsar, este un vechi centru minier atestat documentar pentru
177
prima dată în 1327 („civitas Rivulus Dominarumˮ). Vestigiile arheologice atestă însă existenţa
vieţii omeneşti încă din Epoca Bronzului şi exploatări miniere din perioada dacilor liberi, începând
din 1445, Iancu de Hunedoara acordă oraşului privilegii, favorizându-i dezvoltarea. Astfel, în Evul
Mediu, Baia Mare era un renumit centru de exploatare şi prelucrare a aurului şi argintului, dar şi un
puternic centru meşteşugăresc.
Maramureş păstrează nesecate comori de frumuseţe, într-un univers cu totul aparte: peisaje
de un neasemuit pitoresc, zeci de izvoare minerale, întinse pajişti alpine, ape năvalnice, păduri
compacte cu o faună care le-a dus faima printre vânători (urşi, cerbi carpatini, mistreţi etc.).
7. ZONA OLTENIA DE SUB MUNTE

Provincie românească, Oltenia se constituie într-o regiune turistică importantă, situată între
Carpaţii Meridionali şi Dunăre şi străbătută de drumurile naţionale DN 67 şi DN 67 D care leagă
arterele internaţionale E 79 şi E 70. Ea oferă peisaje naturale de mare spectaculozitate şi numeroase
comori de artă ca: ansamblul sculptural monumental format din Coloana Infinitului, Masa Tăcerii,
Poarta Sărutului create de Brâncuşi la Târgu Jiu, complexele arhitecturale monahale Tismana şi
Horezu, arhitectura tradiţională şi casele ţărăneşti fortificate („cule”), muzeele etnografice în aer
liber, renumitele covoare şi ţesături olteneşti şi vâlcene, binecunoscuta ceramică pictată de la
Horezu şi Oboga, obiceiuri, folclor şi port popular specific.
Judeţul Gorj este localizat în sud-vestul României („ţara de sus” a Olteniei) pe cursul
mijlociu al râului Jiu. Judeţul Gorj este o veche unitate administrativă care apare, încă de la sfârşitul
sec. XV, sub această denumire (în slavonă Gornîi - Jiu = Jiul de Munte sau Jiul de Sus). Urmele de
locuire a acestei regiuni sunt mult mai vechi, în Peştera Muierii de lângă Baia de Fier s-au
descoperit vestigii ce datează din Paleoliticul Mijlociu. Pe muntele Padeş, în Cheile Olteţului, a
rămas o puternică cetate dacică (sec. II - I î.Hr.). Din vremea stăpânirii romane au fost identificate
castrele de la Bumbeşti-Jiu şi Săcelu. În sec. XIII, pe aceste locuri se întindea voievodatul lui
Litovoi.
8. ZONA TRANSILVANIA
Sub acest nume este cunoscută, încă din vremea cuceririi romane, regiunea geografică din
România cuprinsă în interiorul arcului carpatic, având cca. 200 km în diametru. Redutabile
fortificaţii naturale, Carpaţii Orientali, Meridionali şi Apuseni, munţi ocrotitori, au înlesnit, în bună
măsură, dezvoltarea pe aceste meleaguri a unor straturi succesive de civilizaţie materială,
permanentă, din neolitic până în zilele noastre. Aici se află principalul perimetru al statului Dacia şi
al Provinciei Dacia Romană. Pe acest teritoriu sunt menţionate primele formaţiuni statale româneşti
178
conduse de Gelu şi Vlad. Aici, la Alba Iulia, s-a înfăptuit pentru prima dată unirea celor trei
principate româneşti, sub sceptrul lui Mihai Vodă Viteazul şi tot aici s-a desăvârşit unificarea
statului naţional român în 1918. Tumultul istoriei a lăsat mărturii, sub forma ruinelor cetăţilor
dacice şi romane, a oraşelor medievale, a cetăţilor fortificate – valoroase obiective turistice. Cluj-
Napoca, Sibiu, Târgu Mureş, Alba Iulia sunt doar câteva repere ale unor itinerare de mare atracţie în
zona turistică Transilvania.
9. MOLDOVA CENTRALĂ
În general, Moldova este provincia istorică românească situată la est de Carpaţii Orientali. O
călătorie în Moldova Centrală înseamnă un act de cultură. Originalitatea acestor vechi meleaguri
româneşti stă în parfumul de epocă şi pitorescul aşezărilor, în mulţimea şi valoarea bisericilor şi
mănăstirilor – monumente arhitectonice şi de artă – în frumuseţea deosebită a cadrului natural. La
Iaşi sau Piatra Neamţ, la Bacău sau Paşcani, la Cotnari sau Vaslui sunt nenumărate locuri în care
vechi monumente stau alături de construcţii moderne, încadrate în peisajul de dealuri şi coline
subcarpatice sau în cel al culmilor carpatine.
Judeţul Iaşi, situat în partea de nord-est a României, este al doilea judeţ al ţării din punct de
vedere demografic. Râul Prut (în estul judeţului) formează frontiera de stat cu Republica Moldova.
Viaţa umană începe încă din paleolitic, cunoscând o dezvoltare accentuată în neolitic (Cozla,
Glăvăneşti, Iaşi, Ruginoasa etc.). Descoperirile de la Cucuteni au dat numele uneia dintre cele mai
celebre culturi eneolitice din Europa (mil. IV - III î.Hr.); de mare valoare sunt vasele de ceramică
pictată aparţinând Culturii Cucuteni.
Aproape toate marile evenimente din istoria zbuciumată a Moldovei sunt indisolubil legate
de numele oraşului Iaşi. Menţionat documentar pentru prima dată în anul 1387, a devenit capitala
Moldovei în 1564, pe vremea lui Alexandru Lăpuşneanu. După trei secole (în 1862), în urma Unirii
Principatelor Româneşti, capitala României se stabileşte la Bucureşti. De-a lungul veacurilor Iaşiul
a trecut prin tot felul de încercări grele: jafurile tătăreşti şi turceşti, atacul trupelor regelui polon
Ioan Sobieski, epidemia de ciumă din 1734, mari incendii etc. Totuşi, oraşul a continuat să fie cel
mai important centru economic, politic şi cultural al Moldovei (aşa cum este şi astăzi). Ştefan cel
Mare, Petru Rareş, Ioan Vodă cel Viteaz, Petru Şchiopul, Aron Vodă, Vasile Lupu, C. Mavrocordat
şi mulţi alţi domnitori au scris măcar câte o pagină din istoria oraşului.
10. VALEA DUNĂRII

Dunărea a constituit încă din antichitate o arteră de comunicaţie între Europa Centrală şi
Peninsula Balcanică. Şi astăzi este una dintre principalele artere de navigaţie ale Europei, fiind o
179
cale de legătură printr-un sistem de canale, între ţările din Europa Centrală şi cele din Europa Estică
şi Vestică sau Orientul Mijlociu, între Marea Neagră şi Marea Nordului, 38 % din lungimea totală
(2.858), respectiv 1.075 km se desfăşoară pe teritoriul României.
Atracţia turistică îi este conferită de către croazierele pe Dunăre, cu opriri în porturile
principale şi de aici mici incursiuni în interiorul ţării: Orşova, Drobeta-Turnu Severin, Giurgiu,
Olteniţa, Călăraşi, Brăila, Galaţi. O apariţie în „peisajul” dunărean este Canalul Dunăre-Marea
Neagră, cu ramificaţiile Poarta Albă – Midia – Năvodari şi Poarta Albă – Constanţa.
11. BANATUL
Străveche vatră de locuire şi de cultură românească, Banatul este situat în sud-vestul
României, între Dunăre, Mureş şi lanţul Carpaţilor Meridionali. El cuprinde, de la est la vest toate
formele de relief – munţi, dealuri, câmpii. Grosimea şi durata stratului de zăpadă au favorizat, de
asemenea, dezvoltarea sporturilor de iarnă în Semenic, Muntele Mic, Poiana Mărului, iar izvoarele
de ape minerale şi termominerale au stat la baza apariţiei unor staţiuni balneare de notorietate
mondială – Băile Herculane (cu izvoare cunoscute încă de pe vremea romanilor), Buziaş ş.a.
Atracţiile turistice naturale se grupează în Munţii Semenic, pe văile carstice ale Nerei şi Carasului.
Numeroase sunt şi resursele turistice antropice, reprezentate prin muzee şi monumente în
Timişoara, Caransebeş şi Reşiţa, precum şi arta populară autentică şi construcţii bănăţene.
180
întrebări:
a) Cum sunt valorificate resursele agroturistice montane?
b) Cum sunt valorificate resursele agroturistice din Delta Dunării?

 Cum sunt valorificate resursele agroturistice din ţara noastră.
 Principalele zone agroturistice din România.
181
INSTRUCŢIUNI
1) Precizaţi care sunt principalele zone agroturistice din ţara noastră. – 9 p

2005.
182
EXPLOATAREA DURABILĂ A RESURSELOR AGROTURISTICE ŞI
DEZVOLTAREA AGROTURISMULUI
CUPRINS
8.2 Conceptul de saturare a zonei agroturistice 184
8.3 Indicatorii de eficienţă economică a exploatării resurselor agroturistice 188
8.4 Indicatorul de impact al agroturismului asupra mediului înconjurător 191
8.5 Principalele probleme cu care se confruntă agroturismul din România 192
8.6 Propuneri de măsuri necesare pentru dezvoltarea agroturismului 193

 Cunoşti indicatorii de eficienţă economică a exploatării
resurselor agroturistice
 Cunoşti principalele probleme cu care se confruntă
agroturismul din România
183
8.2. Conceptul de saturare a zonei agroturistice
Evaluarea capacităţii de primire a spaţiului turistic

Definirea turismului de masă, ca subsistem social, corespunde existenţei unui spaţiu precis,
care formează un sub-element al structurii spaţiale şi evidenţiază amprentele activităţii turistice
asupra teritoriului.
Pentru a percepe natura particulară a acestui spaţiu (spaţiu turistic, care poate fi definit prin
existenţa unui sistem de organizare internă şi a anumitor relaţii precise cu diversele elemente ale
structurii spaţiale) trebuie să fie analizate procesele particulare pe care se bazează turismul de masă.
O asemenea analiză trebuie să evidenţieze schimbările funcţionale, induse de turism asupra
teritoriului, în corelaţie cu tendinţa de creştere a specializării spaţiale şi să determine, în acelaşi
timp, raportul care există între acest spaţiu şi spaţiile consacrate producţiei, consumului şi
schimburilor în fiecare caz particular.
Construcţia teoretică a unui model spaţial necesită elaborarea de tipologii în două
dimensiuni: una structurală, în funcţie de diferenţierea modelelor spaţiale turistice, rezultate prin
introducerea unui anumit număr de variante pertinente şi alta istorică, ca urmare a transformării
diferitelor tipuri de spaţii în cursul diverselor etape ale dezvoltării turistice.
Două probleme se pun în legătură cu analiza organizării spaţiale a turismului:
 Formele concrete care evidenţiază raportul între diversele elemente constitutive ale
organizării spaţiale pentru o anumită dată;
 Cadrul istoric în care formele concrete au evoluat.
Capacitatea de primire şi saturare
Agroturismul depinde în mare măsură de exploatarea şi dezvoltarea resurselor naturale şi
culturale naţionale, ca şi de originalitatea zonei turistice. Dar, în dezvoltarea acestor resurse,
există riscul de a modifica sau chiar distruge principalele atuuri turistice. Determinarea limitelor şi
normelor în cadrul cărora exploatarea resurselor agroturistice să nu intre în conflict cu necesitatea
păstrării echilibrului planificării şi construcţiei diferitelor tipuri de echipamente şi instalaţii turistice.
Unul din principalele criterii pentru determinarea acestor limite este capacitatea de primire optimă a
teritoriului turistic considerat.
Conceptul de capacitate de primire se referă la un număr maxim de turişti care pot fi cazaţi
simultan în timpul unei zile din plin sezon turistic şi care să profite la maxim de posibilităţile de
destindere, dar fără a rezulta inconveniente pentru mediul înconjurător şi pentru organizarea vieţii
teritoriului respectiv.
184
Termenul de capacitate maximă de primire s-a dezvoltat ca urmare a apariţiei conceptului de
„dezvoltare durabilă” şi pentru a se evita utilizarea necontrolată a structurilor turistice.
În literatura de specialitate întâlnim o serie de definiţii ale acestui termen între care amintim:
 Tipul de exploatare pe care îl poate suporta o zonă dezvoltată într-o anumită perioadă de
timp, până la un anumit nivel, fără a produce daune excesive mediului înconjurător (Lime şi
Stankey, 1970);
 Numărul de vizitatori pe care îi poate găzdui un areal fără a se ajunge la un impact negativ
asupra mediului fizic, asupra atitudinii turiştilor sau asupra nivelului de acceptare socială a
oaspeţilor (Martin şi Uysal, 1990);
 Cel mai mare număr de organisme de diverse specii care poate fi menţinut fără restricţii, ca
parte a mediului înconjurător (Burch, 1984);
 Capacitatea fizică, biologică, socială şi psihologică drept suport al activităţii turistice, fără
diminuarea calităţii mediului sau satisfacţiei vizitatorilor (Lindsay, 1986).
Capacitatea de primire este determinată ţinând cont de diferite elemente:
 Consideraţii privind protecţia naturii şi, înainte de toate, privind păstrarea echilibrului
mediului înconjurător;
 Consideraţii privind confortul, sănătatea şi securitatea turiştilor, posibilitatea acestora de a se
bucura de o destindere veritabilă care să răspundă exigenţelor refacerii fizice şi psihice;
 Consideraţii psihologice.
Putem distinge mai multe tipuri de capacităţi de primire turistică, şi anume:
 Capacitatea ecologică – care se referă la acel nivel de dezvoltare a turismului sau
activităţilor recreaţionale, peste care mediul devine degradant sau compromis;
 Capacitatea fizică – vizează acel nivel al dezvoltării turistice sau al activităţilor
recreaţionale la care facilităţile oferite de teritoriu sunt „saturate” sau încep să se manifeste
deteriorările asupra mediului, datorită unor suprautilizări turistice sau a unei reţele
infrastructurale inadecvate. Un exemplu potrivit îl reprezintă punctele turistice unde apa este
poluată, fie datorită deversărilor sau prin afluenţi, fie datorită sistemelor de canalizare
depăşite sau altor cauze, ceea ce afectează zona turistică şi deci satisfacţia turiştilor. Acest
fenomen este întâlnit mai ales în zonele relativ mici de unde turismul de masă a luat
amploare;
 Capacitatea social-perceptivă – constituie nivelul de saturare a populaţiei locale şi de
respingere a vizitatorilor, considerând că aceştia dăunează culturii sau activităţilor locale, că
distrug mediul. Aceasta reprezintă gradul de schimbare la care localnicii percep mediul ca
fiind, într-o măsură mai mare sau mai mică, modificat faţă de perioada anterioară;
185
 Capacitatea economică de primire – este acea capacitate de a absorbi funcţiunile turistice
fără însă a-şi face apariţia şi alte activităţi nedorite;
 Capacitatea psihologică de primire – se consideră depăşită atunci când turiştii nu se mai
simt confortabil în zona de destinaţie, datorită atitudinii negative pe care o percep din partea
localnicilor, a deteriorării mediului fizic sau a aglomerării. Turiştii care vizitează o anumită
zonă simt o satisfacţie personală în funcţie de experienţele acumulate pe parcursul călătoriei
sau în funcţie de felul în care au fost primiţi de localnici în mediul lor.
Toate categoriile capacităţii de primire, enumerate mai sus, trebuie obligatoriu luate în
considerare în proiectele de amenajare şi dezvoltare agroturistică, pentru evitarea urmărilor
negative ce pot să apară în plan economic, social, fizico-geografic sau ecologic. Capacitatea de
primire a teritoriului trebuie privită ca o sinteză a tuturor categoriilor de capacităţi de primire,
prezentate mai sus.
Turismul aduce beneficii pentru turişti ca şi pentru zona receptoare, ea poate determina
efecte pozitive şi negative.
Între aspectele pozitive menţionăm efectele:
 Asupra turiştilor, oferind posibilităţi de recreere şi de cunoaştere;
 Asupra comunităţilor gazdă, stimulând dezvoltarea infrastructurii locale.
Între cele negative menţionăm efectele:
 Asupra turiştilor, prin nesatisfacerea unor aşteptări;
 Asupra comunităţilor indigene, prin supraîncărcarea zonei, perturbări socio-economice şi
degradarea tradiţiilor culturale şi a mediului natural. Dacă aceşti factori negativi predomină
şi se depăşeşte un anumit prag al numărului total de turişti, beneficiile activităţilor turistice
încep să scadă; acest prag corespunde de fapt capacităţii de primire maxime sau nivelului de
saturare al zonei respective.
Atunci când discutăm problema nivelului de saturare trebuie să avem în vedere două
elemente:
 Imaginea turistică a zonei (cu cât se depăşeşte acest nivel de saturare, cu atât zona devine
mai puţin atractivă din punct de vedere turistic, pierzându-şi valoarea);
 Mediul indigen (saturarea duce la degradarea mediului fizic, cultural, social).
Evaluarea capacităţii de saturare

Evaluarea pragurilor de saturare şi de capacitate este necesară din două motive:
 Pentru elaborarea unei planificări turistice care să evite saturarea;
 Pentru a rezolva problemele legate de o saturare existentă sau iminentă.
186
Fenomenul de saturare este în principal sezonier; într-adevăr nicio regiune turistică nu suferă
de saturare în tot timpul anului şi, de asemenea, dezechilibrul între cerere şi infrastructură nu se
produce decât în cursul unei scurte perioade de sezon. Aceste perioade necesită investiţii importante
constituind de asemenea surse de pierderi de ordin socio-economic. Caracterul sezonier al activităţii
turistice joacă un rol esenţial în determinarea capacităţii maxime de primire sau în determinarea
nivelului de saturare. Planificarea în turism trebuie să ţină cont de acest element esenţial în
momentul în care se concep strategii de dezvoltare turistică a unei zone.
Capacitatea de primire a unei destinaţii turistice atinge efectiv pragul sau toleranţa atunci
când factorii negativi încep să îşi facă simţită prezenţa. În termeni statistici, acest prag se referă la
numărul de persoane care pot vizita un loc în orice moment al anului, fără a afecta proprietăţile
turistice ale acestuia sau fără a degrada mediul înconjurător.
Criteriile care privesc capacitatea de primire sunt fie măsurabile (cele referitoare la
mijloacele de cazare, infrastructura sau rezultatele economice), fie imposibil de a fi evaluate în mod
exact (cum ar fi impactul asupra tradiţiilor culturale sau impactul psihologic asupra vizitatorilor).
Capacitatea generală va fi cel mai adesea, rezultanta echilibrului între diferite criterii (măsurabile şi
nemăsurabile), depinzând totodată de forma de turism practicată, de resursele şi de ţara la care se
referă.
Criteriile măsurabile pot fi cuantificate din punct de vedere temporal şi spaţial:
1. Criteriul temporal
 Capacitatea maximă (cu privire la planificarea „loisir”-ului individual); număr maxim de
persoane la un moment dat;
 Capacitatea maximă (cu privire la planificarea dezvoltării); numărul maxim de persoane
care pot fi cazate pe zi sau pe săptămână;
 Capacitatea anuală (cu privire la o planificare la nivel înalt şi pe termen lung); numărul de
persoane care pot fi cazate într-un an ţinând cont de sezonalitate datorită variaţiunilor
climatice şi a unei cereri neregulate.
Planificarea şi gestiunea fenomenului de saturare trebuie să micşoreze fluctuaţiile sezoniere.
2. Criteriul spaţial
Criteriile măsurabile din punct de vedere spaţial pot fi exprimate în unităţi sau în „durate”,
cu ajutorul unui coeficient (Butler, 1980).
Indicatorul general valabil, cu largă utilizare în turism, este capacitatea optimă de primire
(suportabilitate) a teritoriului, care se calculează utilizând două variante de formule:
Cp = ∑ Si x ni x ki
187
în care: Cp – capacitatea optimă de primire;
Si – suprafaţa/volumul fiecărei resurse (factor);
ni – norma de spaţiu (volumul pentru fiecare persoană);
ki – indice de utilizare a fiecărei resurse la ora de vârf.
Cp = ∑ S x ki x n
în care: Cp – capacitatea optimă de primire;

S – suprafaţa în ha sau m2;
n – norma de spaţiu pentru o persoană;
ki – coeficient de atractivitate al zonei.
8.3 Indicatorii de eficienţă economică a exploatării resurselor agroturistice
În evaluarea acestui indicator trebuie ţinut cont de resursele agroturistice şi valoarea lor
calitativă, precum şi de ponderea fiecăreia dintre ele în ansamblul potenţialului turistic. Analiza
trebuie continuată în vederea identificării acelor resurse care sunt pretabile pentru anumite forme de
turism şi stabilirii ponderii acestor forme de turism în ansamblul activităţii de turism desfăşurate
(Nicolae Albu, 2001).
În zona Braşov există un important potenţial pentru dezvoltarea unor activităţi turistice:
schiul, drumeţia, alpinismul, speologia, vânătoarea, pescuitul, ascensiunile cu telecabina,
deltaplanism, zbor cu parapanta, golf, tenis de câmp, orientare turistică, cicloturism.
În prezent, din toate acestea numai câteva au o dezvoltare mai importantă (schiul, drumeţia,
echitaţia), dar nu suficientă; altele sunt puţin reprezentate şi slab valorificate (deltaplanismul şi
zborul cu parapanta, cicloturismul, alpinismul); altă categorie sunt activităţile potenţiale, adică cele
pentru care sunt condiţii naturale excelente, dar nu şi valorificate sau cele pentru care există cerere
pentru dezvoltarea capacităţilor existente.
Problema care se pune este dacă acest potenţial este eficient exploatat, în condiţiile existenţei
unei cereri. Exemplul cel mai clar îl constituie schiul şi transportul pe cablu.
Dacă în perioada anilor 1970 - 1980 Poiana Braşov intra în rândul staţiunilor de sporturi de
iarnă ale Europei prin pârtiile şi instalaţiile de transport pe cablu şi serviciile aferente, găzduind
chiar concursuri internaţionale de schi, se pare că din diverse motive acest potenţial care atrăgea în
fiecare sezon zeci de mii de schiori şi amatori ai sportului de iarnă, nu mai este valorificat
corespunzător, numărul turiştilor reducându-se considerabil, ca şi încasările.
188
Ce s-a întâmplat? Solicitările au fost atât de mari încât cu greu se putea obţine un sejur la
Poiana Braşov, capacităţile de cazare şi masă fiind utilizate la maxim. Pârtiile de schi şi instalaţiile
de transport pe cablu s-au dovedit insuficiente, creându-se cozi de aşteptare de nivelul orelor.
În paralel serviciile de cazare, masă nu s-au mai îmbunătăţit, pârtiile de schi au rămas
aceleaşi, amenajarea lor lasă de dorit, iar capacitatea de transport pe cablu nu s-a dezvoltat.
O parte din cerere s-a redistribuit pe alte destinaţii. Pentru prevenirea acestei situaţii se
puteau amenaja şi moderniza mai bine pârtiile existente, erau şi sunt posibilităţi pentru amenajarea
altora. Trambulina pentru sărituri cu schiurile s-a depreciat total, fiind impracticabilă; se putea
menţine şi moderniza. Există posibilitatea construcţiei altor trambuline de nivel competiţional
internaţional. Pârtiile pentru săniuţe sunt improvizate deşi pe vechiul drum al Poienii se desfăşurau
concursuri naţionale; nu s-a amenajat nimic, nu s-a dezvoltat nimic deşi condiţii sunt.
Există posibilităţi pentru biatlon, care se practică sporadic, neexistând nişte trasee amenajate
după normele Federaţiei Internaţionale de Schi. Deşi sunt condiţii pentru amenajarea unei pârtii de
bob, aceasta încă nu s-a amenajat.
Seria ar putea continua cu multe asemenea exemple. Concluzia este una, resursele turistice
oferite de cadrul natural sunt insuficient valorificate. Având în patrimoniu asemenea bogăţii este
necesar a analiza cu ce eficienţă sunt valorificate. Din acest motiv propunem un model de indicator.
Exemplu:
 Pentru schi putem aprecia măsura valorificării potenţialului turistic prin indicatorul de
exploatare al potenţialului schiabil (IEPs):
Np.exist .
IEPs1 = 100
Np. posib
unde: IEPs – indicatorul de exploatare al potenţialului schiabil;
Np.exist. – numărul pârtiilor de schi existente;
Np.posib. – numărul pârtiilor posibil de amenajat.
Np.act
IEPs2 = 100
Np.am.
unde: Np.act. – numărul pârtiilor active;
Np.am. – numărul pârtiilor amenajate.
Np.act .
IEPs3 = 100
Np. posib.
unde: Np.poib. – numărul pârtiilor posibil de amenajat.
Acestea sunt în variantă fizică, dar indicatorii nu au precizie, nu reflectă exact ceea ce
urmărim şi atunci propunem o formă mai exactă. Cele trei relaţii vor deveni:
189
Kmp.exist .
IEPs1 = 100
Kmp. posib.
unde: Kmp.exist – Km de pârtie existentă;
Kmp.posib. – Km de pârtie posibil de amenajat.
Kmp.act .
IEPs2 = 100
Kmp.am.
unde: Kmp. act. – Km de pârtie activi;
Kmp. am. – Km de pârtie amenajaţi.
Kmp.act .
IEPs3 = 100
Kmp. posib.
Există şi forma cea mai exactă pentru fiecare variantă, cea valorică. Cea mai fidelă este IEPs3
care devine:
Îpact .
IEPs1 = 100
Îp. posib.
unde: Îp.act. – încasări obţinute din exploatarea pârtiilor active;
Îp.posib. – încasări posibile de obţinut.
Valoarea indicatorului este subunitară şi este favorabilă în situaţia în care tinde spre 1.
Similar se poate proceda şi cu celelalte activităţi, transport pe cablu, bob, golf, drumeţie,
alpinism.
Sintetic, vizând gradul de exploatare al întregului potenţial al zonei, indicatorul va avea
forma:
n
I iact
IEPG = i 1
m
 100
I
j 1
jposib
unde: IEPG – indicatorul de eficienţă a exploatării potenţialului turistic, general;

Ii act – încasările obţinute din activităţile de pe amenajările active (utilizate);
i – numărul activităţilor desfăşurate pe amenajările active;
Ij posib. – încasările posibil de obţinut din activităţile care s-ar putea desfăşura în amenajările
posibil de executat;
j – numărul activităţilor ce s-ar desfăşura în amenajările posibil de executat.
Indicatorul general în formă valorică, reflectă sintetic gradul de exploatare a resurselor
agroturistice ale zonei, are valoare subunitară. Cu cât se apropie mai mult de 1 situaţia este
favorabilă.
190
8.4 Indicatorul de impact al agroturismului asupra mediului înconjurător
Indicatorul de impact (IIMP) al agroturismului asupra mediului este relativ, încercând să dea
o măsură a profitului în funcţie de nivelul impactului amenajărilor turistice asupra mediului
ambiant. Există situaţii când intervenţiile în natură pot fi justificate prin profit până la un anume
nivel, dar fără a afecta şi mediul ambiant (poluare, degradare).
În cele ce urmează vom încerca să demonstrăm limita de „suportabilitate” rezonabilă a
mediului în faţa expansiunii amenajărilor turistice şi a dorinţei de obţinere a unui profit. Obţinerea
profitului din turism nu trebuie făcută cu orice preţ, deoarece consecinţele negative, mai ales cele pe
termen lung, pot fi dezastruoase pentru mediu şi necesită investiţii majore pentru a reechilibra
mediul din punct de vedere ecologic.
Impactul investiţiilor cu destinaţie turistică asupra mediului ambiant poate fi măsurat prin
volumul acestor investiţii materializate. În zona montană, mai ales pentru amenajări turistice
specifice de pârtii şi instalaţii de transport pe cablu, situaţia este complexă, intervenţia omului fiind
mult mai profundă şi uneori cu efecte majore în modificarea echilibrelor ecologice (exemplu de
lucrări de despăduriri, captări ale pânzei de apă freatică, drenări, amenajări de versanţi muntoşi,
taluzări, înierbare, plantarea puieţilor de arbori şi arbuşti pentru fixarea stratului de sol arabil).
În mod normal, o investiţie în domeniul turistic este considerată eficientă în cazul în care
valoarea acesteia este recuperată din profitul obţinut în termenul de recuperare.
În literatura de specialitate efectele impactului asupra mediului, de obicei negative şi
cuantificabile, nu sunt luate în calcul, nemaiaducând în discuţie pe cele necuantificabile, pe care le
intuim sau chiar le identificăm, dar nu le putem comensura.
Indicatorul de impact (IIMP) asupra mediului pe care dorim să-l proiectăm pune în evidenţă
tocmai valoarea efectelor negative cuantificabile, astfel riscul este ca aceste efecte să anuleze
profitul.
De exemplu, valorificarea unor sute de ha de pădure, defrişate pentru amenajarea unei pârtii
de schi şi a unei instalaţii de transport pe cablu, ar aduce venituri în timpul duratei normale de
exploatare, care poate fi de 50 de ani.
În varianta minimală a eficienţei economice a investiţiei aceasta este recuperată din profitul
obţinut în termenul de recuperare, astfel:
Vi = Pa x Tr
în care: Vi – valoarea investiţiei;
Pa – profitul anual;
Tr – termenul de recuperare a investiţiei.
191
Astfel, profitul obţinut în termenul de recuperare este:
p = Pa x Tr = Vi
Dar luând în calcul valoarea efectelor negative de impact (Vefn) vom avea:
P = Vi + Vefn
unde: P este profitul care asigură recuperarea investiţiei şi acoperă eventualele efecte negative de
impact, în care P > p; când Vefn > O.
P se poate calcula ca o sumă de profituri anuale (Pa) obţinute sau ca un produs de profituri
anuale într-un număr de ani (Na) care trebuie să respecte următoarea restricţie:
Tr < Na ≤ Dn
unde: Na - care asigură obţinerea profitului (P) trebuie să fie mai mare decât termenul de
recuperare al investiţiei Tr şi mai mic sau egal cu durata normală a investiţiei. Restricţia este
obligatorie la partea superioară a intervalului, astfel Na > Dn. Profitul (P) nu asigură recuperarea
investiţiei şi acoperirea efectelor negative.
Indicatorul de impact se calculează conform relaţiei:
P
IIMP = 100
Vi  Vefn
Situaţia este favorabilă pentru valorile supraunitare ale raportului şi nefavorabilă pentru
valorile subunitare.
8.5 Principalele probleme cu care se confruntă agroturismul din România
Infrastructură necorespunzătoare:
 Drumuri degradate şi căi de acces greu accesibile (jud. Braşov, Covasna, Suceava, Prahova,
Dâmboviţa, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Tulcea);
 Lipsa reţelelor de canalizare şi a staţiilor de epurare (cu precădere în zona Făgăraş, Covasna,
Suceava);
 Lipsa utilităţilor (apă, gaze, curent electric) în zonele cu mare potenţial pentru agroturism
(Valea Prahovei, Valea Oltului, Făgăraş, Tulcea, Cluj);
 Lipsă de organizare eficientă în colectarea deşeurilor menajere (Suceava, Dâmboviţa,
Tulcea);
 Lipsa unui stil arhitectural unitar, armonios, specific zonei.
Lipsa de informaţie şi pregătire profesională a deţinătorilor de structuri turistice:
 Necunoaşterea legislaţiei din domeniul turismului şi a reglementărilor fiscale;
 Necunoaşterea noţiunilor elementare de aranjare a mesei, a modului de servire;
192
 Comunicarea dificilă cu turiştii străini din cauza necunoaşterii unei limbi străine;
 Insuficienţa personalului calificat şi aplicarea necorespunzătoare a normelor igienico-
sanitare;
 Decoraţiuni interioare impersonale şi amenajări exterioare neadecvate specificului zonei.
Administrarea necorespunzătoare a domeniului public de către Consiliile Locale cu
privire la păstrarea stării de curăţenie, îngrijirea spaţiilor verzi, respectarea normelor de protecţie a
mediului. De asemenea, numeroşi deţinători de pensiuni turistice rurale se confruntă cu situaţii în
care primăriile nu acordă sprijin suficient sau sunt chiar potrivnice dezvoltării turismului rural.
Denaturarea conceptului de agroturism (structuri de capacitate mică) prin mărirea
capacităţii de cazare a unor unităţi neadecvate suprafeţelor disponibile, nedimensionarea reţelelor de
utilităţi în mod corespunzător extinderilor.
Practicarea agroturismului neautorizat. În afara pensiunilor clasificate, există numeroase
cazuri de practicare a turismului „la negru”. Astfel, întâlnim această situaţie în aşa-zisele case de
oaspeţi de pe lângă bisericile evanghelice şi în localităţile amplasate în jurul mănăstirilor (cu
precădere cele din nordul Moldovei). De asemenea, mulţi turişti preferă cazarea în camere de
închiriat sau în case particulare neclasificate situate în staţiunile balneo (Băile Herculane, Moneasa,
Slănic Moldova, Băile Felix etc.). Acelaşi lucru se întâmplă şi în gospodăriile localnicilor amplasate
în localităţi din Delta Dunării.
Printre cauzele care conduc la practicarea agroturismului „la negru” se pot evidenţia
următoarele:
 Necunoaşterea legislaţiei;
 Numărul insuficient al asociaţiilor profesionale sau al personalului birocratic;
 Modul greoi de obţinere a avizelor şi autorizaţiilor necesare;
 Resurse financiare reduse;
 Lipsa unor facilităţi fiscale şi/sau credite subvenţionate pentru modernizări şi amenajări ale
pensiunilor;
 Neimplicarea administraţiei publice locale în depistarea şi punerea în legalitate.
8.6 Propuneri de măsuri necesare pentru dezvoltarea agroturismului
 Implicarea activă şi permanentă a administraţiei publice locale în rezolvarea problemelor

legate de infrastructură şi de practicarea turismului „la negru”, precum şi intervenţia
acesteia în dezvoltarea şi iniţierea creării de noi activităţi lucrative prin împletirea tradiţiilor
locale cu activitatea turistică şi de agrement;
193
 Sprijinul continuu al asociaţiilor profesionale în activitatea de îndrumare şi consultanţă a
deţinătorilor de pensiuni turistice rurale;
 Înfiinţarea unor centre de informare turistică cu scopul popularizării şi promovării
destinaţiei şi unităţilor turistice existente;
 Iniţierea unei strategii pe termen mediu şi lung de îmbunătăţire a agroturismului prin
acordarea de facilităţi fiscale şi/sau credite cu dobânzi subvenţionate;
 Implicarea instituţiilor descentralizate ale statului în îndrumarea prestatorilor de servicii din
mediul rural în vederea aprofundării cunoaşterii şi aplicării adecvate a legislaţiei în
domeniu;
 Acordarea de asistenţă tehnică în construcţii de locuinţe noi şi/sau modernizarea celor
existente, astfel încât să devină compatibile cu cerinţele practicării agroturismului;
 Simplificarea procedurilor de înregistrare şi obţinere a avizelor şi autorizaţiilor de
funcţionare şi reducerea taxelor aferente;
 Crearea unor noi forme de asociere în interiorul localităţilor rurale sau între localităţi
învecinate potrivit conceptului european de „asociere” comunitară şi organizate pe principiul
subsidiarităţii.
194
întrebări:
a) Care sunt indicatorii de eficienţă economică a exploatării resurselor
agroturistice?
b) Care sunt principalele probleme cu care se confruntă agroturismul din

România?

 Indicatorii de eficienţă economică a exploatării resurselor
agroturistice.
 Principalele probleme cu care se confruntă agroturismul din
România.
195
INSTRUCŢIUNI
1) Precizaţi care credeţi că sunt, în viziunea dumneavoastră, măsurile
necesare pentru dezvoltarea agroturismului. – 9 p

2005.
196
BIBLIOGRAFIE
1. Antonoaie Niculaie, Foriş Tiberiu, Creţu Romeo ş.a. – „Management în turism. Ecoturismul –
componentă a turismului modern”, Editura Psihomedia, Sibiu, 2002.
2. Bran Florina, Marin Dinu, Şimon Tamara – „Turismul Rural, modelul european”, Editura
Economică, Bucureşti, 1997.
3. Bran Florina, Marin Dinu, Şimon Tamara – „Economia turismului şi mediul înconjurător”,
4. Brătucu Gabriel, Dima Doru – „Marketing în turism”, Editura Psihomedia, Sibiu, 2002.
5. Brown R. Lester – „Eco – Economie, crearea unei economii pentru planeta noastră”, Editura
Tehnică, Bucureşti, 2001.
6. Brown R. Lester – „Starea lumii”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2003.
7. Brown R. Lester – „Starea lumii”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2004.
8. Cocean Pompei, Vlăsceanu Gheorghe, Negoescu Bebe – „Geografia Generală a turismului”,
Editura Meteor Press, Bucureşti, 2003.
9. Creţu Romeo Cătălin – „Resurse agroturistice”, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2005.
10. Glăvan Vasile – „Turismul în România”, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
12. Neguţ Silviu – „Geografia turismului”, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2003.
13. *** - Institutul Naţional de Statistică. „Turismul României – breviar statistic” 2000 - 2010.
14. Albu Nicolae – „Indicatorii de eficienţă economică a exploatării potenţialului turistic”, Revista
Convorbiri Economice, nr. 11 - 12 din 2001.
15. *** - Monitorul Oficial al României, Legislaţia din domeniul turismului 1997 - 2011.
16. *** - Revista Vacanţe şi Călătorii, 2002 - 2011.
17. *** - Revista Vacanţe la Ţară, 2004 - 2011.
18. *** - Revista Vacanţe în România, 2002 - 2011.
19. *** - Revista Turism.ro , 2002 - 2011.
20. *** - Ghidul Turistic al României, Editura Publirom, 2010.
21. *** - Ghidul Pensiunilor, ANTREC.
22. *** - site I.N.C.D.T.
197
198

Resurse Agroturistice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Resurse Agroturistice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Conf. univ. dr.

ROMEO CĂTĂLIN CREŢU

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 1: TURISM RURAL ŞI AGROTURISM.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 2: RESURSE AGROTURISTICE

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 3: RESURSELE AGROTURISTICE DIN

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 4: RESURSELE AGROTURISTICE DIN

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 5: RESURSELE AGROTURISTICE

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 6: RESURSELE AGROTURISTICE DIN

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 7: STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 8: EXPLOATAREA DURABILĂ A

1.1 Obiectivele Unităţii de învăţare nr. 1

Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să:

b) Ce cuprinde turismul rural?

c) Ce elemente noi au apărut în lumea satelor, prin dezvoltarea turismului

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare.

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

b) Prezentaţi experienţa unor ţări europene în domeniul agroturismului:

c) Cum şi când a apărut agroturismul în România?

d) Care sunt diferenţele dintre agroturism şi turismul rural?

e) Care sunt tipurile de sate turistice?

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare.

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

În ultimii ani, la nivel mondial, s-au manifestat preocupări intense de reglementare a

Art. 1 Prezenta lege reglementează organizarea, coordonarea şi dezvoltarea durabilă a

b) Definiţi potenţialul turistic:

c) Definiţi resursele turistice:

d) Definiţi localitatea turistică:

e) Definiţi structura turistică:

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare.

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

a) Cele trei elemente principale ce concură la înfăptuirea actului turistic sunt:

a) Turismul: ramură a economiei naţionale, cu funcţii complexe, care include

1.7 Bibliografie minimală

1. Antonoaie Niculaie, Foriş Tiberiu, Creţu Romeo ş.a. – „Management în turism.

2.1 Obiectivele Unităţii de învăţare nr. 2

Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să:

Potenţialul turistic se cere a fi analizat în conceptul mai cuprinzător de ofertă turistică, al

b) Care sunt opiniile acestora?

c) Definiţi potenţialul turistic al unui teritoriu:

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare.

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

b) Cum se clasifică acestea?

c) Daţi câteva exemple de resurse agroturistice naturale:

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare.

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

b) Cum se clasifică acestea?

c) Daţi câteva exemple de resurse agroturistice antropice:

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare.

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

Nedeile sunt evenimente cu adânci rădăcini în tradiţiile popoarelor, prilejuite de succesiunea

Formele de turism posibil a fi utilizate

b) Daţi câteva exemple de forme de turism:

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare.

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

2.8 Bibliografie minimală

1. Antonoaie Niculaie, Foriş Tiberiu, Creţu Romeo ş.a. – „Management în turism.

3.1 Obiectivele Unităţii de învăţare nr. 3

Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să:

b) Identificaţi principalele resurse agroturistice antropice din judeţele

După parcurgerea acestui capitol trebuie să reţineţi:

2) În ultima parte a lucrării, vă rog să comentaţi conţinutul testelor de

* Un punct se acordă din oficiu.

3.14 Bibliografie minimală