GÎNDIREA POLITICĂ A ROMEI ANTICE

Roma Antică s-a manifestat printr-o bogată experienţă privind organizarea

şi conducerea politică. Realizările din acest domeniu au avut mai mult o aplicare
practică.
In domeniul dezvoltării gîndirii politici a Romei antice s-a manifestat
unicul teoretician roman Cicero, Marcus Tullius (106-43 î.Hr.), ilustru orator,
celebru avocat, filosof şi mare om politic.
Prin lucrările sale Despre stat, Despre republică, Despre legi, Despre
îndatoriri, Cicero contribuie la dezvoltarea teoriei politice expunînd idei politice
originale, adaptînd la condiţiile istorice a Romei antice ideele gînditorilor
politici ai Eladei despre formele de guvernare, dreptul natural etc.
Cicero a contribuit la răspîndirea gîndirii greceşti în lumea latină. A avut o
carieră politică bogată: a fost consul, a luptat împotriva conjuraţilor strînşi în
jurul lui Catilina, pe care i-a executat, necătînd la faptul că erau cetăţeni romani.
Cicero prin tratatul Despre destin se consideră un clasic al stoicismului,
de unde reea ideea caracterului natural al sociabilităţii şi al polisului (cetăţii).
Viaţa socială este efectul unui instinct natural, gregar. Diferenţa între cea ce este
frumos din punct de vedere moral şi urît din punct de vedere moral nu este nici
întîmplătoare, nici rezultat al vreunei înţelegeri.
Teoria politică a lui Cicero se sprigină pe ideea dreptului natural care vine
de la Aristotel. Apud Cicero, dreptul natural se deosebeşte de dreptul care există
în mod pozitiv în diferitele polise. Cicero se opune acestui drept existent: bazele
dreptului pozitiv nu sunt opiniile oamenilor, ci ale naturii, nu sunt legile scrise
de oameni, ci legile naturale care sunt totodată raţiunea supremă adevărul şi care
sunt o verigă de legătură între oameni şi zeu Dreptul (jus) nu este cea ce se
hotărăşte de o putere, ci cea ce este în armonie cu natura: „Dacă dreptul nu se
întemeiază pe natură,- scrie Cicero,- atunci toate virtuţile dispar".
 Ideea privind dreptul natural se consideră ea cel mai importatnt aport a lui
Cicero în dezvoltarea teoriei politice. Aceste idei au ajuns să trăească şi în zilele
noastre. Conform dreptului natural, toţi oamenii sunt egali; statul este o
comunitate de oameni; statul şi dreptul acestui stat sunt supuse legii zeilor, care
reprezintă legea naturală.
Cicero supune unei analize minuţioase şi diferite forme de stat. Statul
trebuie să protegeze proprietatea. Cicero evidenţiază trei forme de guvernare:
puterea regală (monarhia) , puterea aristocraţiei, numită „optimus" şi puterea
populară (democraţia). Cicero aduce ologiu formei combinate, „mixte" de
guvernare, idee împrumutată de la Polybios pe care l-a tradus în latină, idee a
cărei rădăcini le găsim încă la Aristotel. Se credea că regimul ideal, „mixt"
îmbină tot ce este mai pozitiv în regimurile democratice, aristocratice şi
monarhice. În regimul „mixt" există: consulii, senatul, adunarea populară,
izonomia1 cetăţenilor şi stabilitatea statului. Din punctul de vedere a lui Cicero
cu statul ideal trebuie să conducă un singur om. Romanii însuşi, menţionează
Cicero, au dovedit o reală înclinaţie către sistemul de conducere, avînd în frunte
o singură persoană. Cicero vede cetăţeanul ca subiect al relaţiei de drept,
formulează noţiunea de „popor", care este unul al cetăţii terestre. De asemeni
formulează şi noţiunea de „drept al popoarelor" prin care înţelegea necisitatea
de a respecta obligaţiile determinate de tratatele internaţionale. În, Despre stat,
Cicero atrage atenţia asupra ciclului istoric al formelor de guvernare, fapt care
trebuie să fie luat în consideraţie de către conducătorii înţelepţi pentru a nu
permite degradarea spre cea mai rea formă de guvernare - tirania.
In, Despre Republică, Cicero dă definiţia republicii - „respublica est res
populi"-republica este lucru al poporului. O „res publica", sau „res populi" nu
este orice agregat uman sau orice turmă, ci doar „un grup numeros de oameni
asociaţi unii cu alţii prin adeziunea la aceeaşi lege şi printr-o anumită comunitate
de interese." Cu alte cuvinte este fals să afirmi că este cu neputinţă să guvernezi

1
izonomie. Egalitate în faţa legii, termen de origine greacă format din iso, acelaşi, şi din nomes, lege.
fără dreptate, ci, dimpotrivă, trebuie să susţii că, fără o adevărată dreptate, nici o
guvernare nu este cu putinţă. Despre această patrie, despre acest popor întemeiat
pe dreptul natural se poate spune că salvarea îi este legea supremă: Salus populi
suprema lex. În Despre Republică Cicero pledează în favoarea legii, amintind de
Platon, Aristotel, de egalitate în faţa legii, izonomie. „întrucît legea este legătură
a societăţii civile şi întrucît principiul legii este egalitatea , care este dreptul cu
care rămîne o societate de cetăţeni cînd condiţia cetăţenilor nu este egală?"
„Res publica" este un bun al poporului. Din aceste considerente menirea
conducătorilor politici, oricare ar fi regimul poiltic (democraţia,
aristocraţia,monarhia), nu poate fi decît realizarea bunei stări a maselor
populare.
Ideele lui Cicero privind dreptul natural, spiritul civic al cetăţii antice,
noţiunea de „popor"etc au avut o influenţă enormă asupra dezvoltării teoriei
politice a Evului mediu şi a Renaşterii. Pe baza lor a fost întemeiată religia
civică. Opera lui a avut o influenţă pozitivă asupra Sfîntului Augustin, făcînd să
se ivească dorinţa de Dumnezeu şi să-l depăşească.
Augustin a dat o apreciere lui Cicero ca om politic. Augustin considera că
, întrucît Cicero l-a susţinut pe Augustus împotriva lui Antoniu, care a pus să-l
ucidă, Cicero a dat dovadă de miopie şi lipsă de prevedere.