Examen TGD: 18 ianuarie seria I, 103-104(16.00-18.

.00) Sistemul dreptului Functiile dreptului Definitia dreptului Tipologia juridica Sistemul dreptului Sistemul dreptului, in literatura de specialitate, se considera ca presupune 3 notiuni, concepte: sistemul dreptului stricto sensu, sistemul juridic si sistemul legislativ. Sistemul juridic reprezinta o parte componenta a realitatii sociale cuprinzand toate institutiile si autoritatile statale, principiile dreptului, fiind preocupat de analiza dreptului ca fenomen juridic. Sistemul legislativ cuprinde modul de alcatuire si de organizare al legislatiei unui stat dupa criterii alese sau stabilite de legiuitor. El cuprinde normele juridice dintr-un stat, atat cele in vigoare cat si cele anterior emise. Pentru normele in vigoare se au in vedere normele cuprinse in Constitutie, in legile organice si in toate celalalte acte normative ale statului(legile ordinare=ordonante, hotararile de Guvern, ordinele ministrilor, ordine ale prefectilor, hotarari ale consiliului judetean, hotarari ale primarului, hotarari ale consiliului local, dispozitii ale primarului dintr-o comuna). Sistemul de drept stricto sensu reprezinta unitatea indisolubila dintre ramurile si institutiile dreptului. Dreptul este alcatuit din ramuri si institutii juridice pentru ca normele juridice nu exista izolat, ele sunt grupate intr-o institutie(ex: institutia casatoriei, institutia adoptiei), pe ramuri(dreptul familiei, ramura dreptului privat). Ramura de drept reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatii sociale dintr-un anumit domeniu folosind aceeasi metoda de reglementare si acelasi principii. Din aceasta definitie, rezulta 3 notiuni: obiectul de reglementare, principiile si metoda. Obiectul si principiile sunt criterii obiective, iar metoda este un criteriu subiectiv. Obiectul relatiile sociale reglementate de normele de drept selectate din ansamblul relatiilor sociale si care se refera la un domeniu particular(de exemplu: relatiile patrimoniale si personal nepatrimoniale din societate, traditional, sunt reglementate de dreptul civil; relatiile de afaceri care au ca scop obtinerea unui profit reglementate de dr. afacerilor, relatiile internationale dintre state, precum si dintre state state si organizatiile internationale sunt reglementate de dreptul international public; relatiile de munca de dreptul muncii; relatiile de aparare sociala ca urmare a comiterii unei infractiuni sunt reglementate de dreptul penal; ) Principiile sunt principii comune de ramura, aplicabile tuturor institutiile juridice din cadrul acelei ramuri.

Metoda de reglementare arata modul in care este reglementata conduita partilor in cadrul acelor relatii sociale surprinse de norma de drept. Exista 2 metode: In dreptul public, metoda autoritarista sau a inegalitatii partilor pentru ca intotdeauna una din parti este o autoritate publica a statului. Fiind vorba despre o autoritate publica, aceasta este titular de putere , exercita atributii de putere publica si prin urmare are o pozitie privilegiata, supraordonata celorlalte parti, de aici metoda fiind de INEGALITATE. In dreptul privat, metoda egalitatii partilor indiferent de calitatea acestora, adica daca sunt autoritati publice sau nu. In raporturile de drept privat, toate autoritatile publice, inclusiv statul, se comporta ca simpli particulari pentru ca in actele juridice pe care le incheie nu este vorba de exercitarea atributiilor lor de putere publica.

Institutia juridica reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatii sociale inrudite intre ele folosind metod comun de ramura si principii comune ale ramurii:norme cu privire la conditii de fond ale casatoriei, desfacere, a casatoriei institutia casatoriei ; conditii de fond ale adoptiei, nulitatea adoptiei adoptia. Toate se grupeaza in ramura dreptului familiei. Functiile dreptului Reprezinta acele directii fundamentale ale actiunii mecanismului juridic la a caror indeplinire participa intregul sistem de drept(toate autoritatile statale). Exista 4 functii primare: 1.Institutionalizare sau formalizare juridica a organizarii social-politice 2.Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii 3.Functia de conducere a societatii 4.Functia normativa

1. Dreptul are menirea sa asigure functionarea si organizarea legala a autoritatilor statului, a exercitiului puterii; acest lucru se face prin legea fundamentala a statului Constitutia si prin legile organice, precum si prin intregul sistem al actelor normative. Fiecare autoritate statala exercita una dintre cele 3 puteri clasice ale statului, avand competentele si limitele acestor competente, reglementate prin normele juridice. Nu poate exista autoritate publica in afara legii. 2. Orice norma de drept ocroteste o valoare sociala considerata fundamentala, esentiala. Dreptul are rolul de a interveni de fiecare data atunci cand valorile sociale sunt incalcate prin folosirea aparatului de constrangere statala, astfel, dreptul este un instrument al controlului social pentru ca el are rolul de a preveni pe cat posibil comportamentele neconforme cu normele juridice, precum si de a sanctiona aceste comportamente. Dreptul defineste cadrul general de desfasurare a proceselor sociale si sanctioneaza conduitele deviante.

3. Functia de conducere Norma juridica, norma de drept reprezinta un act de conducere a societatii pentru ca numai in cazul lor obligativitatea respectarii acestora este statala. Legea este o forma universala de exprimare a intereselor si a dezideratelor esentiale, majore, iar forta statului se legitimeaza prin exercitarea ei prin normele ei de drept. 4. Functia normativa Dreptul inseamna limitarea conduitei, comportamentului cetatenilor prin normele sale. Din momentul aparitiei unei norme de drept, comportamentul cetatenilor in domeniul de reglementare al normei nu mai poate fi intamplator, la libera alegere a fiecaruia pentru ca acest comportament nu mai poate fi decat cel prescris, cel prevazut de norme. Dreptul in sistemul normativ social Sistemul normativ social cuprinde mai multe categorii de norme, in cadrul caruia normele de drept ocupa un rol aparte, astfel: pe langa norme de drept, intalnim norme cutumiare, norme religioase, norme etice, norme politice si norme tehnice. Normele etice Initial dreptul s-a confundat cu morala, in sensul ca normele de morala erau norme de drept. Ulterior, acesta s-a separat de morala, la ora actuala dreptul fiind total independent, acest lucru nu inseamna ca normele dreptului sunt amorale; fiecare norma juridica contine un minim de morala. Influenta moralei se observa atat in procesul de creare, de elaborare a dreptului, cat si in procesul de aplicare a acestuia. Doctrina juridica este unanim de acord ca dreptul pozitiv trebuie sa se fundamenteze pe morala, astfel incat niciodata sa nu se ajunga la reglementari imorale. Normele cutumiare sau de obicei Normele juridice s-au fundamentat si s-au dezvoltat in timp pe norme cutumiare(nescrise). Obiceiul reprezinta o regula de conduita sau de comportament cu caracter repetat, practicata intr-un timp indelungat cu convingerea sociala ca este obligatorie. Aceste 2 elemente, elementul material de practica sociala indelungata(a da, a face si nu a face ceva) si elementul psihologic constand in convingerea obligativitatii ei, au determinat transformarea unei norme obisnuielnice, cutumiare, de obicei intr-o norma de drept astfel multe cutume au fost absorbite de normele de drept, in lege scrisa. Normele tehnice Sunt norme care apar in procesul de productie, care vizeaza eficacitatea si siguranta in diferite activitati: nuclear etc, dar exista si norme de creare a unui act normativ. Aceste norme de tehnica legislativa, in timp, s-au transformat in norme juridice, fiind cuprinse in legi. Unele norme tehnice au fost absorbite de normele juridice, fiind prevazute si sanctiuni in cazul nerespectarii acestora.

Norme religioase O parte din normele religioase au fost transformate in norme de drept, au devenit juridice: recunoasterea unor sarbatori religioase, cand s-a decis ca unele dintre ele sa fie zile libere legale. Norme politice Sunt rezultate din anumite practici politice practicate de partide politice, de autoritatile politice ale statului si in cazul acestora unora au fost absorbite de normele de drept, fiind gasite in regulamentele Camerei Deputatilor si Senatului. Principiile generale ale dreptului Termenul de principiu provine de la latinescul principium care inseamna idee calauzitoare a unui domeniu, chintesenta unui domeniu. Principiile de drept sunt idei centrale care stau la baza continutului tuturor normelor juridice. Principiile au un rol contructiv, axiologic, ajuta la crearea dreptului, precum si la aplicarea acestuia. Are un rol axiologic, valorificator pentru ca principiile reprezinta rezultatul unui proces de selectie si valorizare a conduitelor sociale, conduite devenite reguli, transformate in principii. In doctrina juridica, s-au cristalizat 4 principii generale de drept, aplicabile oricarei familii de drept, sistem. 1. Asigurarea bazei legale de functionare a statului Fiecare putere a statului exercitata printr-o autoritate este reglementata in ceea ce priveste organizarea, functionarea si limitele sale de o norma de drept. 2. Principiul libertatii si egalitatii. Intr-un stat de drept functionarea acestuia nu poate fi conceputa fara a fi garantate drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, precum si egalitatea tuturor in fata legii. Astfel, pe de o parte, cetatenii trebuie sa se supuna statului si sa respecte dreptul creat de acesta, iar pe de alta parte statul trebuie sa se supuna propriului drept prin asigurarea si prin respectarea unui corpus de drepturi si libertati sine qua non inerente fiintei umane. Aceste drepturi sunt considerate a fi esentiale, fundamentele pentru buna functionare insasi a statului. In statele totalitare, incalcarea acestor drepturi fundamentele a dus la conflicte sociale, demonstrand ca protectia care trebuie asigurata acesteia de catre stat este absolut necesara si ca, trebuie sa fie de prim rang al reglementarii, sa fie de nivel constitutional. La ora actuala, aceasta protectie e asigurata si la nivel international prin tratate si conventii internationale. Principiul egalitatii se regaseste in Constitutia oricarui stat democratic, la noi: Nimeni nu este mai presus de lege. Acest principiu are drept corolar, principiul nediscriminarii, fiind precizate criteriile de discriminare, care pot aduce atingere principiului egalitatii. Principiul egalitatii inseamna aplicarea unui tratament identic in situatii identice.

3. Principiul responsabilitatii Initial, in doctrina s-a considerat ca responsabilitatea nu apartine dreptului, ci moralei, dreptului fiindu-i proprie numai notiunea de raspundere. Ulterior, aceasta conceptie a fost abandonata, astfel ca la ora actuala se considera ca si responsabilitatea apartine dreptului, prin urmare, dreptul nu are numai un caracter represiv, nu are numai rolul de a sanctiona, de a trage la raspundere persoanele neconforme cu conduita reglementata de lege pentru ca el nu intervine numai pe terenul raului deja infaptuit, ci are si rolul de a preveni comportamentele antisociale. Normele de drept, odata ce au fost adoptate responsabilizeaza individul, astfel, dreptul intervine si antefactum, nu numai postfactum. De asemenea, responsabilitatea se afla in stransa legatura cu libertatea cetateanului, ea reprezinta o premisa a acesteia si chiar o conditie a garantarii juridice, a protectiei juridice a acesteia. 4. Principiul echitatii si al justitiei Este un principiu prin care dreptul se autolegitimeaza, asigurand procesul de aplicare a normelor de drept. Dreptul, in primul rand, trebuie sa legifereze numai ceea ce este just, corect, adevarat si rezonabil pentru membrii societatii, pentru societate in general. Se spune ca principala lui misiune este aceea de a asigura justitia, adica de a face dreptate, de a asigura echilibrul social. Aplicarea dreptului, fie de catre autoritatile administrative, fie de catre judecatori inseamna a asigura dreptatea, a asigura echilibrul social, dar acest lucru presupune interpretarea normei de drept. Normele dreptului trebuie interpretate cu respectarea unor principii speciale, evitanduse o interpretare subiectiva care ar putea aduce atingere aplicarii dreptului si prin aceasta, principiului echitatii si justitiei. De aceea, orice norma de drept trebuie aplicata in litera, cat si in spiritul ei.