Tema: “Cezarismul romanesc de

la Alexandru Ioan Cuza la

Nicolae Ceausescu”

Executat: Capcelea Irina

Coordonator: Martea Eugenia
Obiective de cercetare:

O.1. Sa explic esenta cezarismului ca fenomen istoric;

O.2. Sa analizez forme de manifestare a cezarismului in perioada de domnie a lui

Alexandru Ioan Cuza

O.3. Sa descriu cezarismul carlovist, interbelic in Romania intregita

O.4. Sa determin trasaturi in guvernarea dictatoriala antonesciana

O.5. Sa argumentez ca regimul ceausist a fost un regim dictatorial si

antidemocratic

2
Planul:

1. Cezarismul – fenomen istoric

2. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza – manifestari autoritare

3. Carol al II-lea – sfirsitul parlamentarismului romanesc

4. Dictatura generalului Antonescu. Contextul intern si international

5. Nicolae Ceausescu – “Marele Cirmaci”

3
 Din cele mai vechi timpuri si pina in prezent, orice grup
social a simtit nevoia unui lider pentru a fi condus. Incepind cu monarhul si
terminind cu presedintele, caracteristic societatii moderne, comunitatile umane au
fost dirijate de-a lungul secolelor. Istoria cunoaste numerosi lideri de stat, care s-au
remarcat prin felul lor de a conduce: Iulius Cezar – conducatorul indiscutabil al
lumii romane si una dintre cele mai influente personalităţi din istorie; Adolf Hitler
– carismaticul furer german, nume de care este direct legat inceputul celui de-Al
Doilea Razboi Mondial; Nicolae Ceausescu – „Marele Cirmaci” al Romaniei care
se visa laureat al premiului Nobel etc.etc.etc...
Spre deosebire de S.U.A. si alte state europene precum Franta sau Marea
Britanie, avind vechi traditii democratice, Romania secolului XXI ramine un
pioner in ceea ce priveste sistemul democratic de organizare a societatii. Istoria ne
ofera date si evenimente concrete in acest sens.
Daca ne intoarcem in epoca medievala, in perioada domniei lui Vlad Tepes,
primim un exemplu elocvent de tiranie. Acesta conducea Tara Romaneasca intr-un
mod autoritar. Cea mai mica greseala, inclusive minciuna era pedepsita prin
tragerea in teapa. Deasemenea, domnitorul obisnuia sa practice si alte metode de
torturare, ordonind ca oamenii sa fie jupuiti de piele, fierti, decapitati,
orbiti,strangulati, spinzurati, arsi, fripti, ciopirtiti, batuti in cuie, ingropati de vii,
injunghiati. Ii placea sa le taie victimelor sale nasul, urechile, organele genitale si
limba.
Daca strabatem istoria romanilor de la inceputuri si pina in perioada interbelica ,
nu vedem nici urma de democratie in adevaratul sens al cuvintului. Avem exemplul
tiraniei lui Tepes, domniile fanariote, dictaturile lui Carol al II-lea, Ion Antonescu
si Nicolae Ceausescu, astfel ca romanii nu au cunoscut niciodata ce ar fi cu
adevarat un sistem democratic.
1.a.Esenta problemei consta in definirea modului de conducere al celor patru
personalitati: Al.I.Cuza, Carol al II-lea, Ion Antonescu si Nicolae Ceausescu;
justificarea sau condamnarea actiunilor intreprinse de acestia; relevarea necesitatii
dizolvarii Adunarii legiuitoare de catre Al.I.Cuza; condamnarea Constitutiei din 20
februarie 1938. De asemenea voi cauta sa inteleg motivul colaborarii lui Ion
Antonescu cu Germania nazista si sa caracterizez politica lui Nicolae Ceausescu –
indepartarea de U.R.S.S. si cultul personalitatii.
1.b.Importanta si actualitatea temei alese pentru dezbatere „Cezarismul
romanesc de la Al.I.Cuza la Nicolae Ceausescu” consta in faptul ca desi se
implinesc 20 de ani de la revolutia din decembrie 1989, iar tara a pasit pe un fagas
democratic, cetatenii Romaniei de astazi nu s-au obisnuit cu noua ordine, unii
tinjind chiar dupa vremurile ceausiste. In Romania, societatea trece prin procesul
democratizarii, dar pentru a trai democratia, este nevoie de timp pentru a forma
abilitati si a schimba mentalitatea, atit a conducerii statului, cit si a membrilor
societatii. Mostenirea trecutului istoric a societatii, impiedica la nivel de
mentalitate afirmarea democratiei, astfel azi, se resimte necesitatea utilizarii

4
elementelor caracteristice regimurilor autoritare, unul din ele fiind „cezarismul”.
Cezarismul este prezent si in actuala conducere a lui Traian Basescu. Aceasta se
datoreaza faptului ca insasi societatea nu este restructurata. Pretinsele institutii
democratice actuale, ori nu isi indeplinesc misiunea, fie din lipsa de mecanisme,
fie din birocratie sau poate e vina unui trecut istoric greu, ce tergiverseaza procesul
de democratizare a tuturor domeniilor vietii romanesti.

1.Cezarismul – fenomen istoric

As dori sa incep lucrarea data prin definirea notiunii de “cezarism”. Singura

sursa care ofera explicatia acestei notiuni este Internetul. Mai jos am plasat textul
definitiilor oferite de DEX-ul Electronic:
“CEZARÍSM s.n. Guvernare dictatorială militară instituită de Caius Iulius Cezar
în Roma antică. ♦ Guvernământ despotic, sprijinit de armată. – Din fr. césarisme.

CEZARÍSM s. n. sistem de guvernare dictatorială militară asemănător celui

instituit de Caesar în vechea Romă. (< fr. césarisme)

CEZARÍSM s.n. Guvernare dictatorială militară, instituită de Caius Iulius Caesar

în vechea Romă. ♦ Guvernământ despotic sprijinit pe armată. [< fr. césarisme].”

Deasemenea, notiunea poate fi intilnita si in <<Raportul de analiza politica

– Institutul “Ovidiu Sincai”>>: “Victoria democraţiei sau a neocezarismului?
Raport asupra alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din Romania” (28 noiembrie
- 12 decembrie 2004 Bucureşti 12 ianuarie 2005).
In raport se mentioneaza ca:
“„Cezarismul” defineşte modul de conducere autoritar-unipersonal, in care
instituţiile legale (guvern, parlament, partide) sunt golite treptat de
putere,autoritatea legală fiind subordonată autorităţii politice personale. Una din
caracteristicile cezarismului este guvernarea prin apelul la „popor” şi nu la
instituţii,acestea fiind considerate ca mai puţin legitime decat voinţa „cezarului”.
“

Din antichitate si pina in prezent societatea a evoluat spre noi forme si

sisteme de guvernare, astfel ca “cezarismul” pare sa fie inlocuit cu “neocezarism”,
care este
“varianta modernă a modelului din antichitate, dezvoltat in condiţiile societăţii
informaţionale, in care mass-media devine un mijloc prin care autoritatea
unipersonală este exercitată. Potrivit clasificării regimurilor politice realizat
deAristotel, guvernarea prin „popor” (varianta modernă este prin referendum)
estedenumită ohlocraţie („domnia gloatei”), fiind o formă degenerată a
democraţieireprezentative, iar conducătorii unor astfel de regimuri se numesc
tirani”( <<Raportul de analiza politica – Institutul “Ovidiu Sincai”>>).

5
 Daca analizam perioadele cind puterea politica a statului roman s-a aflat in
miinile urmatoarelor personalitati: Al.I.Cuza, Carol al II-lea, Ion Antonescu si
Nicolae Ceausescu, deducem ca modul de conducere promovat de acestia era unul
autoritar, identificindu-se cu cezarismul.

2.Domnia lui Alexandru Ioan Cuza – manifestari autoritare

Al.I.Cuza a fost ales domn al ambelor Principate (Moldova si Muntenia),

fapt ce a condus la unificarea institutiilor si la infaptuirea reformelor. Prima
reforma luata in dezbatere de catre Adunarea Electiva, dupa alegerea noului domn,
este cea agrara. In Mai 1862, guvernul Barbu Catargiu a propus spre adoptare un
proiect de lege prin care era desfiintata claca. “In intentia domnitorului si a
principalului sau sustinator, Mihail Kogalniceanu, desfiintarea clacii trebuia sa fie
insotita si de improprietarirea fostilor clacasi cu terenurile avute pina atunci in
folosinta proprie.Proiectul guvernului prevedea, in acest sens, posibilitatea ca fostii
clacasi sa poata cumpara sau inchiria terenuri din proprietatile statului sau ale
asezamintelor statului publice”(*1). Odata cu desfiintarea clacii, incepe si procesul
de modernizare a societatii romanesti, eliminindu-se, astfel, ramasitele feudale
existente.

“Relatiile dintre Cuza si Adunarea legislativa au fost tensionate inca de la

inceputul noii guvernari nationale. Cauzele au fost complexe, pe de o parte
ideologice, referitoare la diferentele programelor de reforma, si pe de alta parte
politice, izvorind din hotarirea lui Cuza de a conduce autoritar si dorinta de a nu
tolera ca cineva sa se opuna proiectelor sale…Pentru a-si consolida pozitia, cuza a
promulgat o noua lege electorala…cu toate ca, la suprafata, drepturile electorale se
apropiau de nivelul sufragiului universal pentru cetatenii de sex masculin, noua
lege nu constituia o profesiune de credinta a lui Cuza in procesul democratic.

Era, mai curind, o incercare de reconciliere a spiritului democratic,

reprezentind idealul sau, cu o putere executiva autoritara, concesie facuta cu greu
fata de cerintele politicii practice” (*2).Suntem obisnuiti sa credem ca, daca o
anume personalitate conduce statul in mod autoritar, societatea nu cunoaste
progres. Insa aceasta prejudecata nu este valabila pentru toti. Autoritatea lui Cuza a
modernizat statul romanesc, o largit dreptul de vot, a secularizat averile
manastiresti, asigurind astfel pastrarea in patrimoniul tarii a valoroase obiecte de
arta, a facut posibila improprietarirea taranolor cu pamint.

La 2/14 mai 1864, Cuza dizolva Adunarea. “…Adunarea…este dizolvata

printr-un decret al domnitorului, care infaptuia astfel prima si singura lovitura de
Stat din istoria Romaniei moderne. Aceasta reprezenta o incalcare grava a
conventiei de la Paris, fapt ce putea avea urmari nedorite pe plan

*1.“Istoria moderna aromanilor (1821-1918), Pascu Vasile, pag.90

*2. “Istoria Romaniei”, Mihai Barbulescu…pag.380-381

6
extern(*3).Dizolvarea Adunarii i-a permis lui Al.I.Cuza sa-si realizeze programul.

El a adoptat o noua lege electorala, care a marit intrucitva numarul alegatorilor. A

adoptat Legea Instructiunii Publice, in urma careia invatamintul capata o
organizare unitara pe intreaga tara, largindu-se astfel, numarul cunoscatorilor de
carte.

“ Fermitatea in aplicarea normelor noi a intretinut o permanenta stare de

nemultumire in rindul unei parti a demnitarilor sai, in rindul celor care erau loviti
in interesele lor egoiste. In marea parte a acestora erau proprietarii marilor averi
funciare”(*4). Cei care se impotriveau realizarii reformelor lui cuza erau anume
acei proprietari funciari, care nu doreau astfel, sa ramina fara averile lor.
Desfiintarea clacii in Romania, secularizarea averilor manastiresti, precum si alte
reforme care au dus Romania spre modernizare, nu ar fi fost posibile de infaptuit
fara spiritul ferm autoritar al domnului Alexandru Ioan Cuza.

“Domnia lui Cuza,desi scurta si agitate de tensiuni politice, pune bazele

politice, economice, sociale si culturale ale Romaniei moderne”(*5)

Se spune ca domnitprul Alexandru Ioan Cuza si Unirea de la 1859 sunt doua

jumatati ale aceluiasi intreg. Istoria naeamului pastreaza marile realizari din timpul
domniei lui Cuza: desavirsirea Unirii de la 1859, adoptarea reformelor care au
consolidate statul romanesc nou-format (secularizarea averilor manastiresti, Legea
rurala, Legea Instructiunii publice, organizarea justitiei, armatei s.a.).

Este firesc faptul ca a savirsit si greseli in perioada cind s-a aflat la

conducere: crearea unui cerc de favorite care nu erau apropiati de interesele tarii si
faceau trafic de influenta sau viata aventuroasa cu frumoasa Maria Obrenovici .

Cuza a abdicat fiind constrins de catre “monstruoasa coalitie”, alcatuita din

conservatori si liberali.

La inmormintarea domnitorului, la Ruginoasa, Mihail Kogalniceanu rostea

cuvintele: “Nu greselile lui l-au rasturnat ci faptele lui cele mari. Ele sunt
nepieritoare… Vesnica lui amintire nu se va stige di inimile noastre si ale fiilor
nostri; si cit va avea tara aceasta o istorie…cea mai frumoasa pagina va fi aceea a
lui Alexandru Ioan Cuza”.

*3.“Istoria moderna aromanilor (1821-1918), Pascu Vasile, pag.91

*4.”Cirmuitorii neamului romanesc”, Virgil Vasilescu, pag.115

*5.“Scurta istorie a romanilor”, Ion Bulei, pag.79

7
Spiritul cezarist in care Cuza a condus statul roman, i-a adus faima dar si

multe probleme. Doar astfel a putut sa orienteze Romania spre modernizare si sa o

apropie pe cale diplomatica de structurile europene.

Perioada cuprinsa intre anii 1918-1938 a fost marcata de existenta unui

regim democratic in Romania. Erau respectate drepturile si libertatile
cetatenesti : votul universal si cele politice: principiul separarii puterilor in stat
pluripartitismul . Romania era o monarhie constitutionala, iar regele Ferdinand I
nu era “un adevarat arbitru in lupta dintre partidele politice”. Astfel in Romania
existau mai multe partide politice: Partidul National – Liberal, Partidul –
National Taranesc etc.

3.Carol al II-lea – sfirsitul parlamentarismului romanesc

Carol al II-lea al Romaniei a instaurat dictatura regala la 10 februarie

1938.Astfel,regimul existent pina atunci este inlocuit cu unul autoritar.Acesta
adopta o noua Constitutie (20 februarie 1938), care “nu mai era expresia unui
accord colectiv de vointa a diversilor factori constitutionali. Si ea exprima tot
vointa suveranului. Intraga structura a puterii este aprobata printr-un referendum,
in care votul este deschis…Noua Constitutie punea capat sapararii puterilor in stat,
introducea pedeapsa cu moartea, delictul public. Partidele istorice sunt desfiintate
(ele isi vor mentine tacit structura organizatorica, dar vor refuza sa colaboreze cu
regimul)(*6). Politica promovata de Carol al II-lea este o expresie a cezarismului.
Relativa democratie existenta pina la preluarea puterii de catre acesta, a disparut.
De ce mentionez “relativa democratie”, pentru ca , de exemplu, Legea electorala
din 1926 nu ainstituit egalitatea dintre femei si barbate. Conform acestei legi,
dreptul de vot este rezervat barbatilor, deschiderea electorala spre femei fiind
decisa prin legea electorala din 1929, care acorda doar anumitor categorii de femei
dreptul de vot la comuna.

In lucrarea sa – “Istoria romanilor, de la origini pina in present” - Vlad

Georgescu mentioneaza astfel: “Din punctul devedere al institutiilor sale
fundamentale, Romania Mare a incetat sa existe in 1938 o data cu instaurarea
primei dictaturi din istoria tarii; litera vechilor institutii fusese de multe ori rau
aplicata, functionarea lor incompleta, dar spiritual lor fusese, de netagaduit, bun.
Acum, spiritual insusi se pervertise, ingreunind progresul si dezvoltarea reala.
Lovitura de stat regala insemna negarea intregului curs urmat de istoria
romaneasca de la revolutia lui Tudor Vladimirescu incoace(*7).

*6.“Scurta istorie a romanilor”, Ion Bulei, pag.119

*7. “Istoria romanilor.Dela origini pina in zilele noastre”, Vlad Georgescu, pag.227

8
Vedem astfel ca Romania era inchisa catre orice fel de progres. Nu poate fi vorba
de dezvoltare cind totul este dictat de sus.

In aceeasi lucrare, autorul face referire la Constitutia din 20 februarie 1936:

„Constitutia lui carol al II-lea nu mai pastra aproape nimic din vechile institutii
democratice introduce prin constitutiile lui Carol I (1866) si Ferdinand (1923); in
primul rind nu se mai vorbea despre drepturile cetatenilor, ci despre obligatiile lor;
se interzicea printer altele “ a propovadui prin viu grai sau in scris schimbarea
formei de guvernamint a statului”… pentru a garanta linistea publica se introducea
pedeapsa cu moartea si pe timp de pace, o prevedere care nu existase in nici o
constitutie anterioara. In acelasi timp, regale punea capat separarii puterilor,
atribuindu-si atit puterea executive cit si pe cea legislativa, lipsind senatul si
adunarea deputatilor de orice atribut semnificativ(*8).Odata ce este incalcat
principiul separarii puterilor in stat, nu se mai poate vorbi despre respectarea
drepturilor si libertatilor cetatenesti, acestea fiind garantate doar prin consfintirea
principiului sus-mentionat. Orice societate sanatoasa realizeaza ca fuzionarea
puterilor statului, sau altfel spus – preluarea puterii in miinile unei singure
personae, constituie o expresie a tiraniei si o piedica serioasa in calea dezvoltarii
statului. In asemenea conditii, statul nucunoaste progres. De o nemaintilnita
stupiditate este pedeapsa cu moartea intru asigurarea linistii publice. Aceasta nu
contribuie la crearea unei societati armonioase, ci mai curind la instaurarea
spiritului de teroare in societate. Asemenea metode de gestionare a vietii publice
stimuleaza constituirea miscarilor rebele subterane.

In lucrarea “Istoria Romaniei” gasim o scurta caracterizare a vietii politice in

momentul istoric al guvernarii carloviene:” Venirea la tron a lui Carol al II-lea in
1930 a fost de rau augur pentru democratie: el nu facea nici un secret din dispretul
pe care-l nutria pentru institutiile parlamentare, si din intentia sa de a se erija drept
sursa incontestabila a puterii in stat; in plus nu se pot ignora nici schimbarile in
echilibrul de forte la nivel european. Ascensiunea Germaniei naziste si
comportamentul agresiv al Italiei fasciste, combimate cu politica de conciliere
adoptata de democratiile occidentale i-au incurajat atit pe cei care se opuneau pe
fata democratiei, cit si pe cei care ezitau sa ajunga la concluzia ca viitorul apartinea
autoritarismului. Principalele partide democratice pareau sa-si fi pierdut o buna
parte din elanul care le caracterizase in deceniul anterior. Ele s-au dovedit
incapabile sa reziste asaltului atit din exterior, cit si din interiorul tarii si au

consimtit la instituirea dictaturii lui Carol in 1938, eveniment care a marcat

sfirsitul experimentului democratic in Romania”(*9).

*8. “Istoria romanilor.Dela origini pina in zilele noastre”, Vlad Georgescu, pag.227

*9.“Istoria Romaniei”, Mihai Barbulescu…pag.429-430

9
 Astfel, Carol al II-lea a distrus spiritual democratic existent in Romania pina
la 1938.Dictatura carlovista a insemnat inceputul ascensiunii spre putere a
legionarilor.

Democratia este o forma de organizare si conducere politica a societatii

prin consultarea cetatenilor, tinind cont de vointa acestora, de interesele si
aspiratiile de progress ale tarii. Este guvernarea de catre popor. Putera suprema
revenind poporului si fiind exercitata direct de el sau de catre reprezentantii alesi
conform unui sistem electoral liber. Politica dusa de Carol al II-lea in Romania,
contravine normelor democratice. Puterea suprema in stai revine monarhului.
International si nu poporului.

4. Dictatura generalului Antonescu. Contextul intern si international

La data de 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a abdicat in favoarea fiului sau

Mihai I. Ca urmare a acestui fapt, in ziua de 14 septembrie 1940, s-a format un
guvermn din antonescieni si legionar, iar Romania a fost proclamata stat national-
legionar.

Ion Antonescu isi aroga de la inceput puteri dictatoriale. Acesta intrunea

puterile legislative si executiva si putea sa guverneze tara prin decrete-legi. Pe
linga prerogativele legislative, conducatorul statului incheia conventii
internationale, numea si confirma in functii publice, confirma gradele militare.

“ Am subliniat fara ezitare ca la 6 septembrie am luat conducerea statului

singur si numai cu sprijinul domnului Mihai antonescu, am declarat fara a intreba
poporul ca politica ce trebuie s-o duc este alaturi de Axa, ca este exemplu unic in
istoria popoarelor cadoi oameni indrazneti sa declare deschis si sa cheme poporul
si sa lucreze intr-o politica, care era natural sa para odioasa, pentru ca intr-un an
suferise cele mai grele si catastrofale lovituri – prabusirea frontierelor – si aceasta
datorita poporului cu care decisesem sa fac o politica de colaborare si amicitie, pe
cind imensa masa a poporului nutria acum sentimente contrarii si purta ura asupra
acelui popor.” Acestea au fost cuvintele Maresalului. Pentru a lua o decizie de o
asemenea importanta, in mod normal, este necesar de a asculta macar opinia
cetatenilor. Antonescu, dupa cum a spus si singur, a declarat fara sprijinul
poporului ca trebuie sa duca o politica alaturi de Axa. Dupa cum e si firesc,
reactiile in tara au fost diferite.

“Ca om, era de o remarcabila cinste si onestitate. Stapinit de un puternic

sentiment de dragoste de neam, avea credinta aproape mesianica a menirii lui de
conducator al neamului. Ca orice dictator, credea ca este singurul care putea
adduce binele tarii, salvarea ei. Credea, de asemenea, in primii ani de razboi, in
Victoria fortelor Axei si voia sa foloseasca aceasta victorie in interesul tarii. In
conjunctura internationala de atunci, de aceea se si aliaza cu Germania.

10
Nu din simpatie pentru Hitler” (*10).

Ion Antonescu era intr-adevar un mare patriot, si vedea in alierea cu

Germania o sansa de a reintoarce in posesia tarii teritoriile pierdute in urma
Pactului Molotov-Ribbentropp. Pus în situaţia de a alege un aliat, dintre
Germania care ameninţa din vest, URSS din est şi Bulgaria din sud, Antonescu se
împrieteneşte cu Germania lui Hitler, sperând să recupereze teritoriile anexate de
URSS. Hitler îi garanta că teritoriile rămase între graniţele României nu erau
ameninţate, în schimbul petrolului românesc mult-dorit.

“Germania a urmarit prin intermediul guvernarii Ion Antonescu sa

transforme Romania in colonie germana. Aceasta idée a fost urmarita in toate
sectoarele de activitate ale tarii si intreaga politica a dictaturii Antonescu se rezuma
la realizarea acestui scop al imperialismului german, odata cu satisfacerea poftelor
imperialistilor romani. Intreg dezastrul tarii , cu toate consecintele pe cere tara le
suporta azi, izvoraste di aceasta politica de subjugare”, se mentioneaza in lucrarea
“Procesul lui Ion Antonescu” (*11).Nimeni nu stie cum ar fi evoluat lucrurile daca
Antonescu nu se alia cu Germania. Ramine doar sa presupunem. Indiscutabil este
faptul ca Ion Antonescu actiona intru reintoarcerea Basarabiei in sinul Romaniei.

Antonescu are o imagine dubla. Pentru occident, el este aliatul lui Hitler,
trimitind numerosi evrei din Basarabia si Bucovina in lagarele din Transnistria.
„Imaginea din tara il arata mai curind ca pe seful de stat care, cu toate insistentele
lui Hitler, nu a admis trimiterea nici unui evreu in lagarele din Germania si Polonia
si, care, cind a trimis in ghetouri evrei din Basarabia si Bucovina, a facut-o
nemultumit de comportamentul din vara anului 1940 al populatiei evreiesti, care
pactizase cu sovieticii. Aceasta imagine interna cuprinde si un Antonescu intrind in
razboi comtra Rusiei Sovietice in 1941, pentru reintregirea tarii cu provinciile
pierdute in vara anului 1940. Doua ipostaze greu de impacat”(*12). Ion Antonescu
a ales ca destinatie pentru evrei Transnistria, pentru ca aceasta era mai aproape de
Rusia. În 1941, cind Antonescu a ordonat deportarea în Transnistria a evreilor
basarabeni şi bucovineni, pe motive diferite de cele ale lui Hitler era pentru ca
aceştia erau consideraţi agenţi comunişti. Mulţi dintre aceştia au murit în drum
spre Transnistria, din cauza condiţiilor inumane din "trenurile morţii". “Nu am
nicio milă decât de neamul românesc. Problema trebuie luată şi individual şi în
colectivitate. Nu mă interesează dacă e ucrainean, grec etc., să treacă afară din
Ţara Românească! “ (Ion Antonescu).

Este curios faptul ca se insinua ca Antonescu era francmason. Era utoritar,

dar nu si fascist, chiar de s-a aliat cu Hitler, si cu atit mai putin francmason, in

*10. “Scurta istorie a romanilor”, Ion Bulei, pag.123

*11. “Procesul lui Ion Antonescu”, pag.11

*12.”Scurta istorie a romanilor”, Ion Bulei, pag.124

11
opinia mea. I-a spus lui Hitler că "nu îl interesează ideologiile, ci interesele
superioare ale patriei sale. Dr. Goebbels scria în jurnalul său, în februarie 1941:
"Antonescu guvernează cu ajutorul masonilor şi al duşmanilor Germaniei.
Minorităţile noastre sunt asuprite. Reich-ul şi-a dat atâta osteneală pe degeaba..."
Mai mult, Antonescu nu era de acord cu tendinţele de purificare ale lui Hitler, iar
evreii din România nu au fost trimişi în lagărele germane. Pe de altă parte,
deportările şi execuţiile cerute de mareşal ar fi fost de fapt de natură economică,
ponderea evreilor în economia naţională fiind importantă.

In nota din 7 iunie 1941, Ion Antonescu a scris urmatoarea rerolutie,

referitoare la evrei: „…Sa se inchida toate cafenelele evreiesti comuniste din
Moldova. Sa fie identificati – pe regiuni – toti jidanii, agentii comunisti sau
simpatizanti. Ministerul de Interne trebuie sa-i stie, sa le interzica circulatia si sa
fie in masura a face cu ei ceea ce voi ordona, cind va veni momentul oportun.
Trebuie sa se pregateasca serviciul care sa adune din Basarabia si Bucovina toate
crimele si toate suferintele populatiei in timpul dominatiei bolsevice, pentru a fi
imediat folosite in toata tara, in fabrici, cinematografe si scoli (*13)”. Consider
politica de exterminare a evreilor ca fiind inumana si lipsita de temei. Este
inadmisibil si de neiertat uciderea a atitor suflete nevinovate, pentru realizarea unor
scopuri politice. Numarul oficial al evreilor exterminati in timpul celui de al doilea
razboi mondial este de 400,000. Conducatorul militar al Romaniei, in cel de al
doilea razboi mondial, Maresalul Ion Antonescu a avut mana libera pentru a pune
in aplicare planurile sale de exterminare a cit mai multi evrei posibil, nu prin
gazarea lor ci prin munca fortata, pogromuri, lagare de concentrare.Sub regimul
comunist el a fost declarat criminal de razboi. Aceasta decizie a asigurat, pentru
gruparile politice nationaliste si xenofobe, transformarea Maresalului Ion
Antonescu intr-un martir si patriot national.

Ramine la discretia noastra sa ne formulam o opinie proprie despre metodele

de guvernare antonesciene, sau aceasta trebuie sa fie unica pentru toti? In opinia
mea, vor fi mereu contradictii intre cei care il considera pe Ion Antonescu un
tradator pentru ca s-a aliat cu Germania si asasin, pentru case face vinovat de
uciderea a mii de evrei, si intre cei care ii justifica actiunile, deoarece scopul
urmarit de acesta era reintoarcerea in tara a teritoriilor anexate de catreU.R.S.S.

Daca este sa-l invinuin pe Ion Antonescu de antisemitism, trebuie sa

mentionam ca ura fata de evrei in Romania incepe mai devreme. Corneliu Zelea-
Codreanu – liderul Legiunii Arhanghelul Mihail (devenita Garda de Fier) spunea
despre evrei urmatoarele:” Democratia transforma milioanele de jidani in cetateni
romani. Pe ce baza? Noi sintem aici de mii de ani. Cu plugul si cu arma. Cu munca

*13. “Maresalul In Antonescu. Secretele guvernarii”, pag.73

12
si cu single nostru. De unde egalitate cu cei de abia 100, de 10 sau de 5 ani, aici?
Privind trecutul: Noi am creat statul acesta. Privind viitorul: Noi romanii, avem
raspunderea istorica intreaga a existentei Romaniei Mari. Ei n-au nici una. Ce
raspundere pot avea jidanii in fata istoriei pentru disparitia statului roman? Prin
urmare: nici egalitate in munca, jertfa si lupta la crearea statului si nici egalitate de
raspundere pentru viitorul lui. Egalitate? Dupa o veche maxima: egalitate inseamna
a trata inegal, lucruri inegale. Pe ce baza cer jidanii trarament egal, drepturi politice
egale cu ale romanilor?” Astfel, nu Ion Antonescu este intemeiatorul
antisemitismului in Romania.

În iarna anului 2006, Curtea de Apel din Bucureşti anunţa o decizie istorică:
exonerarea (eliberarea de raspundere) mareşalului Ion Antonescu pentru crime
împotriva păcii. Magistraţii au hotărât că sprijinul acordat de România Germaniei
naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost legal. Decizia de
achitare privea acuzaţiile privind colaborarea militară România - Germania în
cadrul Alianţei Tripartite şi agresiunea armată împotriva Uniunii Sovietice.

5. Nicolae Ceausescu – “Marele Cirmaci”:

“De o remarcabila abilitate si siretenie politica, de o energie inepuizabila, N.

Ceausescu reuseste sa elimine, in numai citiva ani, pe cei mai apropiati tovarasi de
drum ai predecesorului sau ( gheorghe Apostol, Chivu Stoica, Alexandru draghici
s. a. ), pentru ca ulterior sa-I indeparteze si pe cei ce-l sprijinisera in atingerea
acestui scop. Cu o minutie, inteligenta si tenacitate impresionante, Nicolae
Ceausescu isi croieste drumul spre stapinirea absoluta a aparatului de partid si de
stat si, in cele din urma, a intregii suflari romanesti. Devoratoarea sete de putere si
orgoliul nemasureat il fac sa caute nu numai aplauzele si omagiile in intensitatea
salilor si stadioanelor nationale, ci si consacrarea in arena politica
internationala(*14).” In timpul aflarii sale la “cirma statului” a primit in audienta
numeroase personalitati si delegatii, si a intreprins un numar mare de vizite
oficiale peste hotare.

Ceausescu, folosea mecanismele autoritarismului populist, manipularii

simbolice si, in special dupa 1980, a terorii psihologice in masa. A permis
Securitatii sa stabileasca o enorma retea de informatori si "colaboratori", al carei
scop era sa previna aparitia oricarui curent critic.In ultimii ani ai conducerii lui
Ceausescu, romanii au cunoscut teribile lipsuri economice, dar de asemenea o
stare de deprimare morala si frica. Conducatorul se imagina drept garantul
independentei tarii, toate formele de opozitie si dezacord erau tratate drept delicte
criminale. A pune la indoiala infailibilitatea lui Ceausescu insemna o incercare de a
slabi suveranitatea si sistemul de aparare al tarii.

Cei care indrazneau sa critice masurile politice tot mai irationale ale lui

*14.”Scurta istorie a romanilor”, Ion Bulei, pag.124

13
Nicolae si Elena Ceausescu erau in mod automat categorisiti drept tradatori ai
intereselor nationale. Unii erau dati afara din tara, altii erau tinuti sub arest la
domiciliu sau aruncati in temnita.

Spre deosebire de alti lideri din blocul sovietic, Ceausescu nu era marioneta
Kremlinului. Acesta a cautat mai degraba, sa indeparteze Romania de U.R.S.S.

Intregul sistem educational si cultural era subordonat deciziilor ale Elenei

Ceausescu. Daca in prima etapa a conducerii sale, Ceausescu a simulat toleranta
fata de marxismul critic si a permis experimentul cultural, situatia s-a schimbat
dramatic dupa o vizita in China si Coreea de Nord, in 1971. Dupa acea calatorie,
Ceausescu s-a angajat intr-o minirevolutie culturala, cu urmari dezastruoase pentru
viata spirituala a Rominiei. Multi dintre intelectualii straluciti ai Rominiei au
emigrat. Altii s-au retras intr-o emigratie interna, refuzind sa ia parte la paradele
oficiale.

Un document secret, declasificat in 2008 de Departamentul de Stat al SUA,

dar făcut public în aceste zile, arată cum, în 1975, în timpul administraţiei
preşedintelui Gerald Ford şi în mijlocul Războiului Rece, Nicolae Ceauşescu cerea
rachete antiaeriene şi antitanc (Stinger, Redeye şi TOW) americanilor. Nu
cunoastem cit de veridica este aceasta informatie, nici pentru ce i-ar fi trebuit lui
Ceausescu rachete antiaeriene.
„In perioada 1965 – 1974, Romania e vizitata de presedintii americani
Richard Nixon si Gerald Ford, de Charles de Gaulle, care aduc cu ei bunavointa
Occidentului si ajutorul lui economic. In 1967 Bucurestiul stabileste relatii
diplomatice cu Bonnul, Romania fiind, dupa U.R.S.S., primul dintre statele
“socialiste” care face acest pas. In acelasi timp, mentine relatiile diplomatice cu
Israelul si dupa razboiul de sase zile din 1967. Comunitatea evreilor romani adera
la Congresul Mondial Evreiesc. Refuzul de a participa la manevrele militare ale
Tratatului de la Varsovia este consecvent manifestat. La fel si refuzul de a ingadui
manevre straine pe teritoriul national”(*15). Ceausescu se orienta tot mai mult
spre occident, indepartindu-se de Rusia Sovietica.”Actiunea cea mai spectaculoasa
de distantare de politica Moscovei are loc in august 1968, cind Bucurestiul refuza
sa participle la invazia Cehoslovaciei si mai mult, condamna public si vehement
actiunea militara a Tratatului de la Varsovia. Romania nu era, prin toate aceste
actiuni, independenta de Moscova, dar era, dintre toate tarile “socialiste”, cea mai
indepartata de ea. Fapt bine vazut si incurajat de Occident. Pe de alta parte, aceste
actiuni de independenta nu deranjau esential Moscova, pentru ca Romania pastra,
pe plan intern, neabatute structurile sistemului instituit de Kremlin. Iar aceste
structuri impuneau limite peste care liderii de la Bucuresti nu puteau trece si nici
nu-si propuneau sa treaca. “Independenta” lui Nicolae Ceausescu in raporturile
externe si omnietalata lozinca a “neamestecului strain in treburile interne ale
fiecarui stat” porneau din vedertea dictatorului, care intelegea sa faca ce voia la el

*15. “Scurta istorie a romanilor”, Ion Bulei, pag.139

14
acasa, nestinjenit si nederanjat de nimeni din afara”(*16).Nicolae Ceausescu vedea
in izolarea politica si indepartarea de Moscova o posibilitate de a promova o
politica proprie, de a fi dictatorul unic al lumii comuniste in Romania. Meritul
indiscutabil al lui Nicolae Ceausescu consta in indepartarea de Moscova. Insa nu
putem sa nu-i reprosam “Conducatorului”, teroarea ce s-a instaurat in societatea
romaneasca, precum si decaderea morala, spirituala si culturala a tarii. Din cauza
cenzurii, numeroase opera ale artistilor romani nu au ajuns sa vada lumina zilei.
Pentru a plăti datoriile externe pe care guvernarea sa le-a acumulat în anii
1970, Ceauşescu a decis, în 1982, exportul masiv al producţiei agricole şi
industriale. Consecinţele acestei politici - reducerea drastică a hranei, a energiei, a
medicamentelor - au transformat România dintr-un stat cu o economie relativ
dezvoltată, într-un stat aflat în pragul prăbuşirii.
Cultul personalităţii cuplului dictatorial ajunsese la forme de-a dreptul
aberante. „Patria recunoscătoare” trebuia să-l ridice în slăvi pe „cel mai iubit fiu al
poporului” şi pe „savanta de renume mondial”. Nicolae Ceausescu a devenit un
erou exemplar al neamului la 26 ianuarie 1973, cand, pentru prima data, propria lui
zi de nastere se transforma intr-un ritual politic de celebrare publica a puterii
sefului de partid. La aceasta prima sarbatorire de amploare a zilei de nastere a lui
Ceausescu, la care au participat toate institutiile politice si culturale ale statului,
tovarasul primeste, drept cadou, titlul de ""teoretician strans legat de viata"" si
""om de omenie"", dar si titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din
Bucuresti, iar cineva propune ca
numele epocii contemporane sa fie... ""Secolul Ceausescu"".

Ceauşescu cerea să-i fie aduse omagii nu numai din România, ci şi din
străinătate. Pentru Nicolae Ceauşescu, cultul personalităţii nu mai era suficient în
ultimii ani de „domnie”. Îşi dorea recunoaştere internaţională şi premiul Nobel
pentru pace. Pretenţia la admiraţia globală a lui Ceauşescu crea mari greutăţi celor
care se ocupau de promovarea imaginii sale. Dacă în prima perioadă de după
instalarea sa în funcţie, mai ales după 1968, dictatorul român a fost privit de
occidentali cu simpatie, ca un disident în cadrul Pactului de la Varşovia, ultimii săi
ani la conducerea României au fost total diferiţi, presa străină catalogându-l
„ultimul stalinist”.

Sărbătorirea zilei de naştere a lui Nicolae Ceauşescu făcea parte din cultul
personalităţii şi a luat amploare mai ales în ultima parte a anilor ‘80, când începea
mult mai devreme şi avea ecouri cel puţin câteva zile.
Ziarele, programele radio şi TV, manifestările culturale erau confiscate de
campaniile de preaslăvire a „iubiţilor conducători“.Istoricii spun astăzi că, spre
deosebire de primii ani ai „domniei” lui Ceauşescu, când sărbătoarea era modestă,
la sfârşitul anilor ‘80 devenise ridicolă, sustinuta de aparatul de partid.

*16. “Scurta istorie a romanilor”, Ion Bulei, pag.139

15
 „Slăvirea lui Ceauşescu s-a accentuat după plecarea fostului prim-ministru
Ion Gheorghe Maurer, care a coincis şi cu intrarea în forţă a lui Ceauşescu în
partid. Dacă ar fi fost numai ziua respectivă, era ceva. Dar sărbătoarea începea cu
mult înainte şi continua şi după. La început era numai ziua lui, dar apoi a venit şi
ziua ei”, spune academiDupă vizita din 1971 din Coreea de Nord şi din China,
modul în care era sărbătorit Ceauşescu a devenit mult mai vizibil.
„Vizita din ţările asiatice cu cele mai dure regimuri comuniste a oferit lui
Ceauşescu un model şi a exacerbat şi apetitul pentru putere”, afirmă istoricul
Andrei Muraru, cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.
În 1974, Ceauşescu devine preşedintele Republicii Socialiste România, iar
de atunci, ziua lui de naştere a început să fie aniversată împreună cu alte date
importante. „De exemplu, în 1978 se sărbătoreau şi 45 de ani de activitate
revoluţionară neîntreruptă. Cu două zile mai devreme, pe 24 ianuarie, ASE-ul îl
făcuse doctor în economie.
În Coreea de Nord se organizaseră manifestări pentru ziua prietenului român.
Pe 28 ianuarie, Ceauşescu a a vizitat Scorniceştiul, unde casa natală devenise
muzeu”, spune Andrei Muraru. Istoricii arată că, de cele mai multe ori, proslăvirea
lui Ceauşescu avea loc prin concerte.

Psihiatrii susţin că Ceauşescu a fost sub influenţa puternică a cel puţin trei
persoane care au practicat cultul personalităţii ( Carol al II-lea, Stalin si Gheorghiu-
Dej).În opinia lor, Ceauşescu poate fi încadrat în categoria celor care suferă de
sindromul Regelui Ubu: dorinţa fără margini de putere, decizia discreţionară şi
complet nemotivată, grandomania, neîncrederea în ceilalţi.

Cei patru lideri politici – Alexandru Ioan Cuza, Carol al II-lea, Ion
Antonescu si Nicolae Ceausescu – au condus statul roman in mod autoritar, fiind
adevarati cezari ai epocilor sale.Cezarismul lui Cuza a adus modernizarea in
societatea romaneasca; cezarismul carlovian a stagnat procesul de dezvoltare a
Romaniei interbelice; cezarismul antonescian izvoraste din sentimental unitatii
nationale a Maresalului; iar cezarismul ceausist a indepartat Romania de Moscova
si a extenuate societatea romaneasca. Political or nu se identifica cu democratia.

3.Concluzii:

Dar ce de fapt este democratia? Trebuie sa incepem cu aceasta, inainte de a

face oricare declaratii sau acuzatii.

Prin urmare, DEMOCRATIA este un sistem de guvernare caracterizat prin

participarea cetatenilor la procesul de conducere. Acest regim politic se defineste
prin:
separatia puterilor in stat, alegeri libere, pluralism,
respectarea drepturilor si libertatilor oamenilor,domnia majoritatii si protectia
minoritatilor. Cuvantul “democratie”a fost pentru prima data folosit in urma cu
aproximativ 2500 ani si provine din limba greaca in care "demos" inseamna popor,

16
iar "kratos"inseamna putere. Prin democratie se intelege puterea poporului,
conducerea poporului de catre popor.

In lucrarea sa –“Introducere in politologie” – Adrian Paul Iliescu spune

despre democratie urmatoarele: “Ideea fundamentala aflata in spatele conceptului
de “democratie”, este suveranitatea poporului, sau a majoritatii cetatenilor;
autoritatea suprema in societate trebuie sa apartina cetatenilor si nu unor elite, unei
minoritati oligarhice, sau unui singur om, investit cu puteri depline. Democratia
implica faptul ca, сel putin, in ultima instanta, puterea apartine poporului, ea
nefiind ”rezervata” exclusivist doar anumitor grupuri sociale”(*17)

Democratia presupune existenta unor valori, precum: libertatea, dreptatea si

egalitatea. Acestea reprezinta idealuri pentru care oamenii au luptat intotdeauna si
in acelas timp, repere pe baza carora s-au creat normele ce reglementeaza viata in
societate.Oamenii trebuie sa traiasca in libertate. De aceea statul democratic
garanteaza si promoveaza libertatile personale, in limite stabilite de lege. Cetatenii
trebuie sa aiba dreptul la opinii proprii si totodata, sa se bucure de securitatea
personala, si a bunurilor pe care le poseda. Ei trebuie sa isi poata exercita

libertatea de a se exprima, precum si dreptul de a-si alege conducatorii si de a

decide in probleme de interes public.

Primele state democratice moderne sunt Marea Britanie si S.U.A., unde s-a
trecut la separarea puterilor in stat si la alegerea conducatorilor. In Anglia, in 1689,
conform Declaratiei drepturilor, puterea a fost incredintata unui parlament ales in mod
liber de cetatenii cu drept de vot, iar in S.U.A., in 1787, a fost adoptata prima constitutie
moderna. In secolele urmatoare, sistemul democratic s-a extins in numeroase tari,
indiferent de forma lor de guvernamant.
Libertatea si dreptatea sunt valori la care au visat si au sperat generatii de oameni.
Pentru ca libertatea sa aiba sens si sa nu se transforme in dominatia celui mai tare asupra
celor slabi, este nevoie de legi. Libertatea are nevoie de un stat de drept puternic care sa
o protejeze, in care sa domneasca legea, si oamenii sa nu se afle la bunul plac al
conducatorilor. Ea nu inseamna absenta autoritatii, ci se bazeaza pe aceasta. Intr-un stat
democratic, oamenilor le sunt recunoscute si respectate drepturile.
Democratia presupune si egalitatea in drepturi a cetatenilor, a oportunitatilor pe care
societatea le ofera, egalitatea in fata legii. O societate dreapta asigura membrilor ei sanse
egale de reusita in viata, fara privilegii si fara discriminari. Egalitatea nu inseamna
uniformitate. Oamenii se deosebesc intre ei prin capacitati, educatie, preferinte sau
priceperi. Diversitatea trebuie acceptata si respectata, pentru ca este un factor important
al dezvoltarii societatii si culturii.
"Democraţia este un sistem politic prost, cel mai bun, însă,
dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum" – a spus fostul prim-ministru
britanic Winston Churchill. Nicăieri în lume nu există o formă perfectă de

*17.”Introducere in politologie”, Adrian-Paul Iliescu, pag.148

17
 democraţie, cu toate acestea, democraţia este cea mai de succes metoda pentru
soluţionarea paşnică a conflictelor.
Regimurile democratice pot fi usor inlaturate, dat fiind faptul ca ele
reprezinta lupta libera si concurenta pentru putere. Astfel, ele pot fi usor inlocuite
cu regimurile totalitare. Precum raul este dat lumii pentru pretuirea binelui,
totalitarismul a fost dat pentru a contrasta cu democratia si a alege metoda mai
buna de administrare.
Democratia este un fenomen relativ. Privind democratia sub aspectul
respectarii drepturilor si libertatilor personale ale individului, deducem ca
democratia se manifesta diferit in diferite perioade istorice. Abia in 1920, in SUA,
tara cu vechi traditii democratice, au loc alegeri prezidentiale la care au participat
femeile. Rezulta ca ceea ce pretinde a fi numit regim democratic depinde fara doar
si poate de regulile impuse de societate intr-o anumita perioada istorica.
Dupa experienta monstruosului totalitarism sovietic, sau nazismului german,
societatea la etapa actuala, are o atitudine pragmatica fata de democratie, fiind
deseori incapabila, fie din incapatinare, fie din naivitate, ai recunoaste natura
firava. Democratia insasi este o utopie foarte frumoasa, caci chiar de garanteaza
libertati si drepturi, nu le poti face pe plac tuturor, sau altfel zis, exista mereu o
minoritate nesatisfacuta, care in orice moment se poate revolta, inlaturind regimul
democratic existent.
După evenimentele din decembrie 1989 majoritatea populaţiei Romaniei s-a
trezit în faţa unor situaţii pe care nu prea le înţelegea:democraţia şi
pluripartitismul. Desigur, o tara care a trait sub jugul communist se simtea precum
“maimuta cu grenada”, bucuroasa de noua jucarie, dar care nu prea stia ce sa faca
cu ea.
In lucrarea data am incercat sa aduc un pic din Romania lui Cuza, Carol al
II-lea, Antonescu si Ceausescu, pentru a arata ca clasa politica romaneasca din
toate timpurile nu a condus in spiritual democratiei clasice. Astfel, nici societatea si
nici statul in ansamblu nu puteau cunoaste progres.
Democratia inseamna puterea poporului asa cum se intelege si din originea
greceasca a acestui cuvant "demo"= putere "cratos"=popor, dupa cum am invatat
eu la istorie.
Insa puterea de decizie asupra legilor care ne privesc direct pe noi poporul este in
mana a doar cateva sute de oameni care nu au fost alesi de noi sa ne reprezinte
interesele la nivel national. Adica, noi am ales programul lor politic pe care ni-l
turnau in campania electorala, dar am primit doar coruptie si promisiuni mereu
calde.
In perioada interbelica procesul de "europenizare" a Romaniei continua cu si
mai multa tarie. Iar daca Romania a fost europeana in aceasta perioada acest lucru
s-a datorat in primul rand culturii sale. Astazi, Romania este membra a Uniunii
Europene. Din 1 ianuarie 2007, Romania este stat cu drepturi depline a acestei
organizatii. In opinia mea, Uniunea Europeana a facut o greseala investind
Romania in aceasta calitate. 20 de ani dupa inlaturarea gangrenei comuniste, sa
recunoastem, Romania este o tara saraca, cu o economie slaba, inapta de

18
concurenta, cu institutii democratice doar pe hirtie, din cauza lipsei de mecanisme,
ce ar face posibila buna lor functionare.

Intreaga clasa politica romaneasca trebuie sa se reformeze si modernizeze.

Este nevoie de profesionalizarea spiritului politic, de moralitate in modalitatile de
guvernare, echitate. Este nevoie sa se renunte la atitudinea de superioritate politica,
si sa se promoveze in schimb o atitudine umana, amicala si empatica.. România
este caminul unei clase politice ineficiente şi corupte care încearcă să îşi pastreze
prin legi puterea şi privilegiile.Întreaga dezbatere privind reformarea clasei politice
pleacă de la ideea că societatea românească s-a săturat de ineficienţa politicienilor
şi că doreşte o schimbare a sistemului electoral.
Daca e sa ne amintim de politica domnitorului Alexandru Ioan Cuza,
functionarii de stat se opuneau traducerii in practica a reformelor
modernizatoare, de teama sa nu-si piarda averile, atit de greu agonisite din
averea statului. Desfiintarea clacii si improprietarirea taranilor cu pamint, ar fi
insemnat ruinarea marilor proprietari funciari. Situatia actuala nu se diferentiaza
cu nimic de cea din trecut.
Nu-i putem invinui pe romani de lipsa de experienta. Ei sunt la inceputul
unui drum, care, sa speram va duce spre realizari frumoase.
Vina pentru stagnarea procesului de restructurare a societatii o poarta
clasa politica impotenta pentru schimbare si fair-play.
Precum am mentionat mai sus, democratia este o marime relativa si nu
una absoluta. Fiecare om se naste, creste formindu-se ca personalitate si
vietuieste intr-o anumita perioada istorica, ce are cerintele, normele si
prejudecatile ei. Anume psihologia epocii in care traim da o anume nuanta
conceptului de democratie. Credem cu sfintenie in corectitudinea unui fapt, doar
daca acesta este democratic, adica corespunde psihologiei epocii. Rezulta ca
democratia este un teatru, o farsa, un concept moral rezultat din consecintele
actiunilor clasei politice precedente.
Oamenii se nasc si traiesc in cadrul institutiilor si culturii societatilor, pe
care le considera corecte si firesti ca limba pe care o vorbesc. Ei sunt modelati
de cultura in care traiesc, si nu ajung in ea total formati si capabili sa aleaga o
societate care sa le fie pe plac. O cultura este un sistem de prejudecati.
Institutiile sociale si culturale sunt rareori alese, ele reprezinta destinul nostru,
nu si alegerea noastra. Deseori, oamenii sint nemultumiti de modul in care se
desfasoara lucrurile in comunitatea in care traiesc, cind doleantele si nevoile lor
sunt ignorate, considerind democratia ca fiind absenta.
Romania postcomunista este un pioner al democratiei. Este nevoie de
suficient timp pentru a dezvolta abilitati si mecanisme caracteristice unei
societati democratice. Chiar daca este „cea mai rea inventie a omenirii”,
democratia este preferabila in raport cu alte sisteme de guvernare, caci asigura o
mai sanatoasa evolutie a societatii umane.
Guvernarea de astazi in persoana lui Traian Basescu este tot mai des
invinuita de cezarism. Aceasta se datoreaza trecutului istoric multisecular, unde
nu au existat traditii democratice si a mentalitatii specifice romanesti. Societatea
19
romaneasca nu s-a adaptat la noua ordine de dupa 1989, in conditiile in care
majoritatea dominanta in societate o constituie generatia comunista. Vazind
desfriul provocat de posibilitatile de afirmare pe care le ofera democratia, marea
lor majoritate tinjeste dupa vechile vremuri ceausiste cind, dupa cum zic ei
„existau principii morale si rusine”.
Astfel, nu-i putem invinui pe bietii oameni de subreda democratie din
Romania. Jocul politic in Romania a fost facut de clasele politice, de cele mai
multe ori fara consimtamintul poporului.
Pentru ca aceasta problema sa fie solutionata, este necesara schimbarea
clasei politice actuale cu alta noua, reformatoare. Chiar si in acest caz,
rezultatele nu vor fi imediate. Este necesar timp pentru a planta radacini
puternice ale sistemului democratic in viata romaneasca.

20
Anexe:
Anexa I.

SCHEMA ORGANIZĂRII ADMINISTRĂRII BASARABIEI, BUCOVINEI ŞI

TRANSNISTRIEI.

Regele României Mihai I

Palatul Regal

Conducătorul Statului,
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
Mareşalul Ion Antonescu

Preşedinţia Consiliului de Miniştri (Vice

preşedinte, Preşedinte ad-interim al
Consiliului de Miniştri, Ministrul -
Afacerilor Externe, Ministrul Propagandei
Naţionale, prof. Mihai Antonescu)

Cabinetul civilo-militar pentru Basarabia,

Bucovina şi Transnistria, Ovidiu Vlădescu

Ministerele, Subsecretariatele de Stat

Guvernământul Guvernământul Guvernământul

Basarabiei Bucovinei Transnistriei

21
ANEXA II.
ORDONAN.A DE URGEN.A NR. 31
PRIVIND INTERZICEREA
ORGANIZA.IILOR .I SIMBOLURILOR
CU CARACTER FASCIST, RASIST
SAU XENOFOB
Norma juridica care a devenit, o data cu adoptarea ei, pilonul combaterii
extremismului de dreapta in Romania este Ordonan.a de urgen.a nr. 31
.i a fost adoptata la 13 martie 2002 de catre guvernul Romaniei.1. Comisia
pentru cultura a Senatului a avizat-o favorabil, la 28 mai, propunand introducerea
in text a defini.iei Holocaustului: „exterminarea sistematica in
masa a evreilor europeni in lagarele de exterminare naziste, in timpul celui
de-al doilea razboi mondial” (defini.ia dic.ionarului Webster).2.
Ordonan.a este cel mai radical act normativ de dupa 1989 in materia
liberta.ii de expresie .i a dreptului de asociere, deci a doua valori
esen.iale pentru func.ionarea unei democra.ii. Ordonan.a ar trebui sa
aiba, in principiu, un impact puternic asupra vie.ii asociative, politice .i
asupra discursului public. Devenind piesa centrala a instrumentelor
indreptate impotriva extremismului de dreapta, ea impune o evaluare
detaliata. Aceasta analiza pleaca de la observa.ia ca instrumentele legislative
in lupta impotriva extremismului, dorite eficace .i de lunga
durata, trebuie sa fie precise, legitime .i sa aiba putere de discriminare.
Altfel, arbitrariul lor poate impiedica punerea in aplicare a legii iar in
timp, creaza o reac.ie contrara.
Ordonan.a de urgen.a nr. 31 define.te organiza.iile cu caracter fascist,
rasist sau xenofob grupurile care au ca scop „promovarea ideilor, concep.iilor
sau doctrinelor fasciste, rasiste sau xenofobe, precum ura .i violen.a
pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase .i
inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la
99
Gabriel Andreescu: Extremismul de dreapta in Romania
violen.a pentru schimbarea ordinii constitu.ionale sau a institu.iilor
democratice, na.ionalismul extremist” (art. 2, (1)). Constituirea unei organiza.ii
cu caracter fascist, rasist sau xenofob se pedepse.te cu inchisoare
de la 5 la 15 ani .i interzicerea unor drepturi (art. 3 (1)). Raspandirea, vanzarea
sau confec.ionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe se
pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani .i interzicerea unor drepturi
(art. 4, (1)). Promovarea cultului persoanelor vinovate de savar.irea unei
infrac.iuni contra pacii .i omenirii sau promovarea ideologiei fasciste,
rasiste ori xenofobe, prin propaganda, sava.ita prin orice mijloace, in
public, se pedepse.te cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani .i interzicerea
22
unor drepturi (art. 5). Contestarea sau negarea in public a Holocaustului
ori a efectelor acestuia se pedepse.te cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani .i
interzicerea unor drepturi. Se interzice ridicarea sau men.inerea in locuri
publice a unor statui, grupuri statuare, placi comemorative referitoare la
persoanele vinovate de savar.irea unor infrac.iuni contra pacii .i omenirii
(art. 12), ca .i acordarea numelor acestora unor strazi, bulevarde,
scuaruri, pie.e, parcuri sau altor locuri publice.
Ne oprim la prevederile de mai sus. Cu privire la acestea, vom face o
analiza a „calita.ii” actului normativ, prin asta in.elegand atat coeren.a
sa, cat .i raportul prevederilor sale cu alte principii .i uzan.e de drept.
O prima intrebare are in vedere caracterul de „urgen.a” al actului
normativ. Ordonan.ele de urgen.a sunt o excep.ie de la regula legislativa,
care da Parlamentului statutul de „unica autoritate legiuitoare a .arii”
(Constitu.ia Romaniei: art. 58, (1)). Guvernul capata abilitatea de a
legifera doar prin excep.ie. Activitatea legislativa a guvernului este
supravegheata prin transmiterea acestei abilita.i in urma unui vot parlamentar.
In plus, ordonan.ele guvernamentale nu pot reglementa domeniul
legilor organice, masura evidenta pentru a sublinia re.inerea la care
este dator guvernul in privin.a legiferarii.
Ordonan.a de urgen.a nr. 31 reglementeaza in domeniul infrac.iunilor,
iar acestea sunt de domeniul legilor organice. Guvernul s-a
prevalat de art. 114 (4)/ Constitu.ia Romaniei, privind ordonan.ele de
urgen.a, care nu mai pune condi.ii privind natura organica a domeniilor
reglementate. Cu atat mai mult, intr-o atare situa.ie, adoptarea actului
normativ de catre Guvern trebuie sa se bizuie pe o argumentare substan.iala
in privin.a „urgen.ei” sale. Formularea constitu.ionala care
abiliteaza Guvernul in materie subliniaza de altfel condi.ia: „in cazuri
excep.ionale”. Condi.ia o subliniaza .i Curtea Constitu.ionala in decizia
nr. 65/1995, unde se spune ca „legiferarea” prin ordonan.e de urgen.a,
inclusiv in domenii care fac obiectul legilor organice, se poate justifica
„numai in cazuri excep.ionale”, pentru „adoptarea de solu.ii imediate, in
vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public”. Este semnificativa
.i declararea in anul 1997, de catre Curtea Constitu.ionala, a
100
Anexa II. – Ordonan.a de urgen.a nr. 31
neconstitu.ionalita.ii Ordonan.ei de urgen.a privind administra.ia publica
locala pe motivul absen.ei „urgen.ei”.
Mai multe referiri aparute in presa sugereaza ca Guvernul Romaniei
a considerat „urgenta” rezolvarea unei solicitari externe, condi.ionarea
integrarii Romaniei in Alian.a Nord-Atlantica. Aceasta motivare ar fi
legitima, in masura in care integrarea in NATO reprezinta, in conformitate
cu programul guvernamental .i cu atitudinea majorita.ii popula.iei
din Romania, expresia interesului na.ional. Un contraargument ar fi ca
Guvernul a depa.it cu mult sfera masurilor anti-extremiste care pot
reprezenta condi.ionari ale integrarii Nord-Atlantice. In privin.a reglementarilor
23
care interfereaza cu drepturile .i liberta.ile omului este in
mod special necesar ca Parlamentul sa i.i afirme statutul sau de „organ
reprezentativ suprem al poporului roman”.
In privin.a coeren.ei actului normativ, aceasta trebuie privita ca
problema a consecven.ei sale interne, dar .i din perspectiva acordului cu
legisla.ia generala. O prima chestiune este ridicata de prevederea 3 (1),
prin care se pedepse.te „constituirea unei organiza.ii de tip fascist, rasist
.i xenofob”. Or, criteriul prim ar trebui sa fie activita.ile fasciste, rasiste
.i xenofobe, nu inten.ia din momentul constituirii lor. Aceasta, intrucat,
pe de o parte, se poate imagina intrunirea unor grupuri care sa fi expus,
ini.ial, un obiectiv de natura extremista, dar care sa nu fi activat in nici
un fel in aceasta direc.ie. Pe de alta parte, o organiza.ie fondata fara
inten.ii fasciste poate sa fie orientata ulterior, de catre unii membri ai ei,
in sensul manifestarilor incriminate. Ar rezulta, conform art. 3 (1),
pedepsirea unor persoane care nu au avut niciodata manifestari rasiste,
xenofobe etc, .i la fel, pedepsirea unor fondatori care nu sunt in nici un
fel raspunzatori de evolu.ia organiza.iei lor. E adevarat ca prevederea
privind dizolvarea persoanelor juridice are in vedere activita.ile specifice
organiza.iilor, nu constituirea lor. Dar articolele Ordonan.ei tot nu
discern suficient.
O alta problema ridica art. 9 (1) al carui con.inut arata in felul urmator:
„Pot fi dizolvate prin hotarare judecatoreasca persoanele juridice care
desfa.oara una sau mai multe dintre urmatoarele activita.i:
a) activita.i specifice organiza.iei cu caracter fascist, rasist sau xenofob
in sensul art. 2 lit. a);
b) raspandirea, vanzarea sau confec.ionarea de simboluri fasciste,
rasiste ori xenofobe, in vederea raspandirii, a unor astfel de simboluri ori
utilizarea lor in public;
c) promovarea cultului persoanelor vinovate de savar.irea unor infrac.iuni
contra pacii .i omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori
xenofobe, prin propaganda savar.ita prin orice mijloace, in public…”
Formularea „pot fi dizolvate” arata ca instan.ele judecatore.ti au .i
competen.a sa refuze desfiin.area persoanelor juridice in cauza, chiar
101
3 Ca in expresia „instan.a poate dispune (…) incredin.area supravegherii minorului
unei persoane sau institu.ii” (art. 110, C.p.)
Gabriel Andreescu: Extremismul de dreapta in Romania
daca le-au gasit pe acestea autoare ale infrac.iunilor. Cu alte cuvinte, de.i
persoanele juridice sunt gasite vinovate pentru activita.i ilegale atat de
grave incat membrii lor primesc pedepse cu inchisoare de la cinci ani la
15 ani, totu.i ele pot fi lasate sa fiin.eze. Pentru a fi coerenta cu marimea
pedepselor, Ordonan.a ar fi trebuit sa enun.e art. 9 (1) sub forma imperativa:
„Se dizolva prin hotarare judecatoreasca persoanele juridice
care…”. Asta, intrucat daca sunt verificate infrac.iunile in urma unui
proces echitabil, atunci instan.a trebuie sa dizolve, nu doar sa poata
24
dizolva o organiza.ie pentru a carei constituire membrii ei sunt pedepsi.i
cu cel pu.in cinci ani de inchisoare.
Ce sens mai are pastrarea unei asocia.ii ai carei membri ispa.esc,
pentru constituirea ei, ani de inchisoare? Legea asocia.iilor .i funda.iilor
intrata in vigoare in anul 2000 indica drept motiv al dizolvarii imposibilitatea
realizarii scopului pentru care asocia.ia a fost constituita;
imposibilitatea constituirii adunarii generale; faptul ca scopul ori activitatea
asocia.iei au devenit ilicite sau contrare ordinii publice. De vreme
ce toate acestea sunt prezente implicit in actul condamnarii membrilor
asocia.iei, Ordonan.a de urgen.a nr. 31 ar fi trebuit sa introduca o formulare
imperativa privind dizolvarea persoanelor juridice respective.
Legiuitorul utilizeaza expresiile „se poate”, „pot fi” atunci cand cere
instan.elor masuri de oportunitate..3
In concluzie, Ordonan.a de urgen.a inzestreaza instan.ele cu dreptul
subiectiv de a dizolva sau nu organiza.iile fasciste. Nu doar de a stabili
caracterul fascist al acestor organiza.ii, ci .i de a hotari asupra oportunita.ii
dizolvarii lor. Or, in context, aceasta ar fi o competen.a fireasca a
organului legiuitor.
Compara.ia cu alte norme juridice
In ceea ce prive.te „coeren.a externa”, trebuie avuta in vedere, in
primul rand, Ordonan.a 137/2000 impotriva fenomenului discriminarii.
Ultima considera drept contraven.ii actele care, in logica unei ideologii de
extrema dreapta, impiedica participarea unor oameni la pia.a muncii,
acordarea drepturilor sociale, accesul la serviciile publice, administrative
.i juridice, accesul la sanatate, la educa.ie, libertatea de circula.ie, libera
alegere a domiciliului. Se are in vedere .i discriminarea fa.a de demnitatea
persoanei, considerand ca atare actele de instigare la ura rasiala ori na.ionala,
ori crearea unei atmosfere intimidante, ostile, impotriva unei per-
102
Anexa II. – Ordonan.a de urgen.a nr. 31
soane sau a unui grup. Pedepsele pentru astfel de contraven.ii ating sume
de la 1 milion la 10 milioane, in cazul persoanelor fizice, .i dublu, pentru
persoane juridice. Evident, sanc.iunile Ordonan.ei de urgen.a nr. 31/2002
sunt cu totul dispropor.ionate in raport cu Ordonan.a nr. 137/2000.
La aceasta se adauga doua prevederi din Codul penal. Articolul 317
enun.a: „Propaganda na.ionalist-.ovina, a.a.area urii de rasa sau
na.ionale, daca fapta nu constituie infrac.iunea prevazuta in art. 166, se
pedepse.te cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani”. Articolul 247 prevede:
„Ingradirea, de catre un func.ionar public, a folosin.ei sau a exerci.iului
drepturilor vreunui ceta.ean, ori crearea pentru acesta a unor situa.ii de
inferioritate pe temei de na.ionalitate, rasa, sex sau religie, se pedepse.te
cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani”.
In sensul art. 317, propaganda na.ionalist-.ovina are sensul de
„incitare” (legiuitorul a folosit cuvantul „a.a.are”) iar art. 247 are in vedere
un act efectiv de ingradire a drepturilor – in cazul agravant, al ac.iunii
25
unui func.ionar public – pe motive rasiale. Cele doua prevederi acopera
par.ial prevederile art. 1 .i 2, dar limitele pedepselor sunt mult mai mici.
In acest sens, putem spune ca Ordonan.a de urgen.a nr. 31 are o
problema de compatibilitate cu alte prevederi ale legisla.iei romane.ti,
pe care le extinde mult .i carora le mare.te substan.ial pedepsele.
Totu.i, tema principala a Ordonan.ei de urgen.a ramane confruntarea
ei cu alte principii .i valori, in primul rand cu drepturile .i liberta.ile
fundamentale.
Cultul personalita.ilor vinovate .i reglementarea spa.iului
public
Una dintre prevederile Ordonan.ei care a .i fost pusa in aplicare
aproape imediat prive.te ridicarea sau men.inerea in locuri publice a
unor statui, grupuri statuare, placi comemorative referitoare la persoane
vinovate de savar.irea unor infrac.iuni contra pacii .i omenirii. Nu se
pot acorda numele acestor persoane unor strazi, scuaruri ..a. Formularile
legii au un subtext foarte precis. De mai mul.i ani, in mai multe localita.i
din .ara, a fost dat numele Mare.alului Ion Antonescu, vinovat de crime
impotriva umanita.ii, unor strazi .i pie.e .i i s-au ridicat statui. Dintre
acestea – statui fiind ridicate in Piatra Neam., Slobozia, Le.cani (Ia.i),
Calara.i, Jilava, Sarma.i, Bucure.ti – .ase au fost date jos.
Masurile amintite reglementeaza exclusiv spa.iul public, care poate
.i trebuie ferit de simbolurile cu caracter extremist. Necesitatea unor
reglementari de acest gen poate fi cu greu contestata. Reglementarea
acopera .i cazurile in care un proprietar privat expune pe teritoriul sau
obiecte comemorative vizibile din spa.iul public ori in locuri unde exista
103
Gabriel Andreescu: Extremismul de dreapta in Romania
un acces public. Exemplul tipic este statuia lui Ion Antonescu ridicata in
curtea Bisericii ctitorite chiar de catre Mare.al. Se pune .i intrebarea
daca Ordonan.a de urgen.a nr. 31 nu violeaza raportul dintre autonomia
locala .i puterea centrala, mai ales in contextul faptului ca memoria
Mare.alului Antonescu a fost promovata de catre anumite autorita.i
locale – un exemplu: primarul din Piatra Neam.. Cel pu.in in cadrul constitu.ional
romanesc, administra.ia publica locala este vazuta ca instrument
al serviciilor publice (art. 119). In acest sens, valorile politice generale
slujite prin activitatea Parlamentului .i Guvernului nu sunt atacabile
de catre autoritatea administra.iei publice locale.
Promovarea cultului persoanelor vinovate de savar.irea unei infrac.iuni
contra pacii .i omenirii este .i subiectul art. 5 al Ordonan.ei de
urgen.a, cei vinova.i fiind pasibili cu pedeapsa de la 6 luni la 5 ani .i
interzicerea unor drepturi. In acest caz nu mai este vorba despre reglementarea
spa.iului public, ci despre o situa.ie in care apare un conflict
cu drepturile .i liberta.ile individuale.
Avand in vedere obiectul Ordonan.ei de urgen.a, care circumscrie
manifestarile fasciste, dictatori precum Gheorghiu-Dej ori Stalin par sa nu
26
faca parte dintre subiec.ii acoperi.i de lege, cu atat mai mult cu cat nu
exista oricum sentin.e in acest sens, .i din acest punct de vedere, articolul
.inte.te, limpede, cultul Mare.alului Ion Antonescu. Se pune problema
in ce masura promovarea cultului Mare.alului nu este protejata de
catre libertatea de expresie. Intrebarea are loc pe fundalul unei dezbateri
relativ largi .i nicidecum terminate, referitoare la fostul .ef al statului. O
discu.ie libera asupra responsabilita.ilor Mare.alului Ion Antonescu a
putut avea loc de abia dupa 1990, iar informa.iile, ca .i cercetarile au
inceput sa patrunda in opinia publica de abia in ultimii ani.
Analiza cazului Antonescu beneficiaza de hotararea pe care Curtea
Europeana a Drepturilor Omului a luat-o in cazul Lehideux et Isorni v.
France (1998) .i datorita paralelei care se poate face, pana la un punct,
intre Ion Antonescu .i Philippe Petain.
Justi.ia franceza ii condamnase pe Lehideux .i Isorni pentru apari.ia
in „Le Monde” a unui grupaj publicitar care prezenta drept salutare anumite
ac.iuni ale lui Philippe Petain, grupaj interpretat drept „apologie a
crimelor de razboi sau a crimelor ori delictelor de colabora.ionism”.
Grupajul repeta francezilor ca au memorie scurta daca nu-.i amintesc
fapte pe care autorii le interpretau drept favorabile lui Petain .i negative
pentru alte personalita.i franceze ale perioadei. In.iruirea de date .i evaluari
a fost contestata de instan.ele franceze in ce prive.te atat acurate.ea
faptelor, cat .i a interpretarilor.
In analiza sa, Curtea a sus.inut ca „nu ii revine ei sarcina sa rezolve
aceasta chestiune [privind rolul lui Petain], care .ine de o dezbatere in
curs intre istorici asupra desfa.urarii .i interpretarii evenimentelor
104
Anexa II. – Ordonan.a de urgen.a nr. 31
despre care este vorba. Din acest punct de vedere, ea iese din categoria
faptelor istorice clar stabilite – precum Holocaustul – a carui negare sau
revizuire ar cadea sub prevederile art. 17 privind protejarea articolului
10 [libertatea de expresie]”.
Curtea a mai notat „gravitatea unei condamnari penale pentru apologia
crimelor sau a delictului de colaborare, avand in vedere existen.a .i
altor mijloace de interven.ie…, cum ar fi caile civile”. In concluzie, ea a
condamnat Fran.a pentru incalcarea art. 10 printr-o masura dispropor.ionata
.i ne-necesara.
Paralela dintre cazul Antonescu .i Petain merge destul de departe .i
din faptul ca ambii au fost condamna.i pentru crime impotriva pacii .i
omenirii. O alta analogie decurge din caracterul controversat ori chiar
contradictoriu
al celor doi conducatori. Desigur, aceasta nu inseamna introducerea
unor dubii asupra principalei lor responsabilita.i istorice. Dar
arata ca dezbaterea istorica .i publica in aceasta materie trebuie sa fie
libera. Ea nu poate .i nu trebuie sa fie tran.ata prin deciziile unui tribunal.
In acest sens, sus.inem ca Ordonan.a de urgen.a nr. 31 face un pas
27
remarcabil prin reglementarea spa.iului public, nepermi.and ca spa.iul
sa fie folosit pentru cultul unor persoane responsabile pentru crime de
razboi .i impotriva omenirii. Dorind sa limiteze cat mai sever cultul personalita.ilor
vinovate, Ordonan.a de urgen.a nr. 31 intra insa .i in terenul
unor drepturi .i liberta.i fundamentale, ceea ce ridica o problema
serioasa de legitimitate. Comentariile Cur.ii Europene asupra cazului
Lehideux et Isorni v. France sunt valabile, dupa opinia noastra, .i in ce
prive.te dezbaterea din jurul Mare.alului Ion Antonescu. Asigurarea caracterului
liber al dezbaterii publice in cazul unor astfel de personaje
istorice este o condi.ie a sanata.ii unei societa.i democratice.

28
Cuprins:
1. Obiective pag. 2
2. Planul pag. 3
3. Introducere pag. 4
4. Cezarismul – fenomen istoric pag. 5
5. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza – manifestari autoritare pag. 6
6. Carol al II-lea – sfirsitul parlamentarismului romanesc pag. 8
7 Dictatura generalului Antonescu. Contextul intern si international pag. 10
8. Nicolae Ceausescu – “Marele Cirmaci” pag. 13
9. Concluzii pag. 16
10. Anexe pag. 21
11. Bibliografie pag. 30

29
Bibliografie:

 „ Istoria romanilor. De la origini pina in zilele noastre”, autor: Vlad

Georgescu, editura „Humanitas”, 1995; pag.227

 „Scurta istorie a romanilor”, autor: Ion Bulei, editura „Meronia”, 1996;

pag.79, 119, 123, 124, 139

 „ Istoria moderna a romanilor (1821-1918)”, autor: Profesor Pascu Vasile,

editura „Clio Nova”, 1996; pag.90, 91

 „Istoria Romaniei”, autori: Mihai Barbulescu, Dennis Deletant, Keith

Hitchins, sarban Papacostea, Pompiliu Teodor, editura „Editura
Enciclopedica”, 1998; pag. 380, 381, 429, 430

 „Introducere in politologie”, autor: Adrian – Paul Iliescu, editura „BIC

ALL”, 2002; pag.148

 „ Cirmuitorii neamului romanesc”, autor: Virgil Vasilescu, editura

„Cartier”, 2001, pag.115

 „Procesul lui Ion Antonescu”, editura „Coresi”, 1991; pag.11

 „Maresalul Ion Antonescu.Secretele guvernarii. Reyolutii ale

Conducatorului Statului (septembrie 1940 – august 1994)”, Cucint
inainte, selectie, note si indice de Vasile Arimia si Ion Ardeleanu, editura
„Romanul”, 1992; pag.73

30