Asemanari si deosebiri intre democratia ateniana si cea contemporana

Primele conceptii teoretice si practice in legatura cu democratia dateaza inca din

antichitatea ateniana, de unde deriva si sensul etimologic al termenului demos-popor
si kratos-putere, autoritate, adica detinerea si exercitarea puterii de catre popor.
Cetatea Atena era, acum aproape 2500 de ani, o democratie directa, in care toti
cetatenii intruniti in Adunarea poporului participau la conducerea statului.
Pentru a fi cetatean, un atenian ( doar barbatii liberi, caci femeile nu au avut
niciodata drepturi politice in antichitate) trebuia sa indeplineasca doua conditii
: in primul rand, era obligatoriu sa se fi nascut dintr-un tata atenian, iar, in al
doilea rand, trebuia sa fie major. Acest lucru se intampla la varsta de 18 ani,
dar pentru ca toti tinerii urmau sa presteze serviciul militar timp de doi ani, ei
nu puteau patrunde in Adunare mai devreme de implinirea varstei de 20 de ani.
Pe vremea aceea, grecii erau faramitati intr-o multitudine de orase -state. Un
„polis” clasic se defineste ca o comunitate de cetateni, in totalitate
independenta, suverana peste cetatenii care o compun, intarita de cultele
religioase si condusa de legi. Foarte importante pentru greci, legile determinau
intreaga viata a cetateanului de la nastere si pana la moarte.
Viata de zi cu zi a cetateanului atenian era dominata de atentia pe care trebuia
sa o acorde treburilor satului. Cu toate acestea, prezenta in Adunarea
poporului nu era intotdeauna obligatorie, dar pentru a limita cat mai mult
eventualul absenteism, orice convocare a adunarii, precum si ordinea ei de zi
erau anuntate cu patru zile inainte. De regula, sedintele se tineau in Agora, un
fel de piata publica, cu un diametru de peste 100 de metri, ce putea adaposti
mai mult de 20.000 de persoane. Adunarea era prezidata de un Sfat alcatuit din
500 de membri, cate 50 pentru fiecare trib important al Atenei. Timp de un an,
acestia se aflau in slujba statului, neglijandu-si, de cele mai multe ori, treburile
personale. Plata pe care o primeau era destul de mica, sub ceea ce am numi
astazi venitul mediu. Pentru ca legea nu permitea atenienilor sa devina (prin
tragere la sorti) decat de doua ori in viata, membri al Sfatului, ne dam seama
ca, orice cetatean, in masura in care dorea, avea foarte mari sanse de a face
parte din prezidiul Adunarii poporului. Scopul Sfatului era, printre altele, de a
propune proiecte de legi ce vizau viata cetatii. Textele puteau fi amendate sau
chiar respinse de catre Adunare, in urma unor lungi discutii ce se puteau
intinde din zori si pana in amurgul unei zile.
In Atena, toate cele trei puteri considerate astazi fundamentale : legislativa,
executiva si judecatoreasca ce emanau de la Adunare poporului. Daca putem
considera Sfatul un soi de parlament stravechi, puterea executiva era
reprezentata de catre cei zeci strategi, cate unul din fiecare trib. Acestia erau
insarcinati cu apararea nationala si comandau armatele aflate in campanie.
Discutau, in numele statului, clauzele tratatelor si aveau dreptul de a solicita
intrunirea Adunarii. Strategii puteau fi realesi de un numar indefinit de ori.
Intreaga activitate politica era supervizata de magistrati, care nu intrau in
functie decat dupa o examinare prealabila, care trebuia sa confirme atat
moralitatea cat si competenta lor. La iesirea din functie, orice magistrat trebuia
sa dea socoteala de activitatea sa. Interesant este faptul ca in cazul in care un
om politic atragea banuiala ca ar fi prea ambitios, acesta putea fi ostracizat,
adica trimis intr-un exil de 10 ani, chiar daca impotriva lui nu era formulat
explicit nici un cap de acuzare.
Democratia vechilor greci se suprapune peste perioada clasica a Eladei, o
epoca stralucitoare sub foarte multe aspecte. Stafeta peste timp, democratia
va reinvia in istoria moderna a umanitatii, sub alte chipuri si sub alte definitii.
Societatea contemporana are la baza democratia de tip reprezentativ. De aceasta
data, aveam de a face cu o democratie indirecta, in care poporul nu mai guverneaza
el insusi, ci isi numeste anumiti reprezentanti care sa il conduca. O conditie
necesara a democratiei reprezentative o reprezinta democratia electorala, adica
posibilitatea ca opinia publica sa se manifeste in cadrul alegerilor legislative.
In unele state ( Peru, de pilda) exercitarea dreptului de vot este obligatorie,
absenteismul putand fi considerat un act de nesupunere civica, dar, in cele mai
multe tari, participarea la vot este facultativa. Apatia, care caracterizeaza marea
majoritate a electoratului din Romania , a fost pusa, initial, pe baza saraciei sau a
analfabetismului. Apoi, cand, mai ales in occident, cele doua tabere s-au redus
spectaculos, s-a dat vina pe lipsa de informatie si de educatie civica.
Noi ne alegem conducatorii, deci un procent foarte ridicat dintre
oameni nu au sanse efective de a fi alesi.
Democratia ateniana avea sclavi, democratia moderna nu.
In democratia ateniana exista o diferentiere clara intre cet atenii polisului si straini.
Regimele democratice moderne nu fac astfel de discriminari.
Democratia ateniana era o democratie directa, democratia moderna este una
reprezentativa.
Cele doua se aseamana prin faptul ca in ambele cazuri, conducatorii sunt alesi, mai
mult sau mai putin de catre popor. 
Cele doua se deosebesc prin faptul ca in timpul democratiei ateniene existau sclavi,
pe cand in cea din lumea moderna, nu.