Cetateanul Turmentat

- personaj de comedie - personaj comic- tipul cetateanului "O scrisoare pierduta ", de Ion Luca Caragiale - comedieIon Luca Garagiale (1852-1912) a ramas definitiv in literatura romana printr-o opera monumentala, alcatuita din comedii, nuvele, momente si schite, prin intermediul carora scriitorul face o adevarata radiografie a societatii romanesti, inagurand o epoca literara de inalta valoare artistica, atat din punct de vedere tematic, cat si al limbajului surprins cu maiestrie neegalata pana astazi. Caragiale se remarca prin arta compozitiei, fiind cel mai priceput creator de caractere din literatura romana. Sarcastic si necrutator, Caragiale satirizeaza sclipitor incultura, imoralitatea, coruptia, prostia omeneasca in cea mai larga acceptie a cuvantului, atitudini ce se manifest nu numai la indivizi izolati, ci la intregi categorii sociale. Comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884. "O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri sociale si politice, Caragiale ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei -Catavencu si grupul de "intelectuali independenti" - si membrii partidului de guvernamant- Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii comice, cu scopul de a satiriza moravurile sociale si politice ale vremii. Cetateanul turmentat, reprezentantul omului simplu, al alegatorului care nu are ambitii, este mereu ametit si confuz pentru ca tot ceea ce se intampla in zona politicului este neclar si incoerent. El gaseste scrisoarea de amor pe care o pierduse Zoe Trahanache si, pentru ca fusese postas, intentia lui este de a duce scrisoarea "andrisantului", dar nu este nici el un cetatean tocmai cinstit, pentru ca mai intai o citeste sub felinar. Comicul de caracter compune structura morala, care reiese, in mod indirect, din atitudinea, faptele si vorbele cetateanului, iar in mod direct din didascalii sau din relatia cu celelalte personaje. Ca "apropitar" (proprietar de bunuri, cu drept de vot - n.n.), adica platitor de impozite, cetateanul are drept de vot si este mandru ca-l cunoaste "conul Zaharia de la 11 fevruarie". Aluzia personajuiui se refera la faptui ca la 11 februarie 1866 a avut loc inlaturarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza printr-o lovitura de stat, iar el fusese atunci de aceeasi parte a baricadei cu Trahanache, de aceea se simte foarte apropiat de acesta.

Cetateanul este vicios, fiind mereu beat si asteapta sa" fie dirijat, pentru ca el nu are nicio opinie, "apoi, daca-i pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni". Atunci cand insista sa i se raspunda la intrebarea: "eu cu cine votez?", prefectul, dezgustat de mirosul de alcool al cetateanului, ii raspunde, sarcastic, sa-i dea votul "lui onorabilul d. Catavencu... Pentru asa alegator, mai bun ales nici ca se putea...". Reactia cetateanului este de data aceasta sovaitoare: "Nu e vorba, tinem la d.Nae Catavencu... e din Sotietate... dar vorba e, eu alegator... eu... (sughite) apropitar, eu pentru cine votez?". Retinerea evidenta a cetateanului de a-l vota pe Catavencu este motivata de faptui ca avocatul este fondatorul "Societatii Enciclopedice Cooperative Aurora Economica Romana si liderul partidului de opozitie din care fac parte institutorii Ionescu si Popescu, "dascalimea", adica cetateni care traiesc din salarii, care nu sunt "apropitari" si nici nu au merite istorice, ca Trahanache, care se implicase in evenimente importante ca cel cu abdicarea lui Cuza. Abureala Cetateanului este sugestiva nu pentru ca este bautor, ci pentru ca toata viata politica a vremii il ameete pe omul de rand, care se si simte agresat de aceasta, "nu mampinge, c-ametesc", "nu ma zgudui!". Este o fire lenesa, comoda, gasindu-si scuze superficiale, "da-i cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin, da-i cu bere", pentru a se disculpa de pierderea scrisorii. Replica cea mai sugestiva pentru caracterul sau labil si pentru lipsa de opinie a devenit memorabila: "Eu cu cine votez?", iar pentru ca Zoe il lamureste, voteaza disciplinat cu cine i s-a indicat, apoi bea "in sanatatea coanii Joitichii ca e dama buna!". Cetateanul turmentat este cel care creeaza un comic de situatie remarcabil, prin gasirea, pierderea si inapoierea scrisorii de amor, cel care provoaca intriga actiunii, dar si cel care aplaneaza conflictul in finalul piesei. El apare in momentele cele mai nepotrivite, enerveaza pe toata lumea cu prezenta lui, este dispretuit tocmai de clasa politica, desi este reprezentantul electoratului care urma sa se prezinte la vot pentru a-si desemna alesul in Camera Deputatilor. Cetateanul turmentat nu are nume, el este alegatorul anonim, bulversat de campania electorala confuza pentru omul de rand, care simte nevoia sa fie indrumat de catre cineva, crede el, priceput la politica, de aceea intrebarea "Eu pentru cine votez?" devine obsedanta si a facut cariera pana in zilele noastre. In comediile sale, I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismul: "Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".