Cetateanul turmentat, reprezentantul omului simplu, al alegatorului care nu

are ambitii, este mereu ametit si confuz pentru ca tot ceea ce se intampla in
zona politicului este neclar si incoerent. El gaseste scrisoarea de amor pe care
o pierduse Zoe Trahanache si, pentru ca fusese postas, intentia lui este de a
duce scrisoarea "andrisantului", dar nu este nici ei un cetacean tocmai cinstit,
pentru ca mai intai o citeste sub felinar, din care cauza ii este furata de
Catavencu.
Comicul de caracter compune structura morala, care reiese, in mod
indirect, din atitudinea, faptele si vorbele cetateanului, iar in mod direct din
didascalii sau din relatia cu celelalte personaje. Ca "apropitar", adica platitor
de impozite, cetateanul are drept de vot si este mandru ca-l cunoaste "conul
Zaharia de la 11 fevruarie". Cetateanul este vicios, fiind mereu beat si
asteapta sa" fie dirijat, pentru ca el nu are nicio opinie, "apoi.daca-i pe pofta,
eu nu poftesc pe nimeni". Atunci cand insistsa sa i se raspunda la intrebarea:
"eu cu cine votez?", prefectul, dezgustat de mirosul de alcool al cetateanului,
ii raspunde, sarcastic, sa-i dea votul "lui onorabilul d. Catavencu... Pentru asa
alegator, mai bun ales nici ca se putea...". Reactia cetateanului este de data
aceasta sovaitoare: "Nu e vorba, tinem la d.Nae Catavencu... e din Sotietate...
dar vorba e, eu alegator... eu... (sughite) apropitar, eu pentru cine votez?".
Retinerea evidenta a cetateanului de a-l vota pe Catavencu este motivata de
faptui ca avocatul este fondatorul "Societatii Enciclopedice Cooperative
Aurora Economica Romana si liderul partidului de opozitie din care fac parte
institutorii Ionescu si Popescu, "dascalimea", adica cetateni care traiesc din
salarii, care nu sunt "apropitari" si nici nu au merite istorice, ca Trahanache,
care se implicase in evenimente importante ca eel cu abdicarea lui Cuza.
Abureala Cetateanului este sugestiva nu pentru ca este bautor, ci pentru ca
toata viata politica a vremii il ameteste pe omul de rand, care se si simte
agresat de aceasta, "nu ma-mpinge, c-ametesc", "nu ma zgudui!".
Este o fire lenesa, comoda, gasindu-si scuze superficiale, "da-i cu bere, da-i
cu vin, da-i cu vin, da-i cu bere", pentru a se disculpa de pierderea scrisorii.
Replica cea mai sugestiva pentru caracterul sau labil si pentru lipsa de opinie
a devenit memorabila: "Eu cu cine votez?", iar pentru ca Zoe il lamureste,
voteaza disciplinat cu cine i s-a indicat, apoi bea "in sanatatea coanii Joitichii
ca e dama buna!". Cetateanul turmentat este cel care creeaza un comic de
situatie remarcabil, prin gasirea, pierderea si inapoierea scrisorii de amor, eel
care provoaca intriga actiunii, dar si cel care aplaneaza conflictul in finalul
piesei. El apare in momentele cele mai nepotrivite, enerveaza pe toata lumea
cu prezenta lui, este dispretuit tocmai de clasa politica, desi este
reprezentantul electoratului care urma sa se prezinte la vot pentru a-si
desemna alesul in Camera Deputatilor.
Cetateanul turmentat nu are nume, el este alegatorul anonim, bulversat de
campania electoraia confuza pentru omul de rand, care simte nevoia sa fie
indrumat de catre cineva, crede el, priceput la politica, de aceea intrebarea
"Eu pentru cine votez?" devine obsedanta si a facut cariera pana in zilele
noastre.
In comediile sale, I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform
careia cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare
prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismul:

"Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta
nu-i vorba supusa si credincioasa.