I.L.

Caragiale a imbogatit literatura romana atat cu opere in proza(nuvele,povestiri),cat

si cu creatiile sale dramatice de o exceptionala valoare,el fiind cel mai mare dramaturg
roman. Totusi, Caragiale s-a remarcat si in privinta comediei,o opera epica in versuri sau
in proza,care satirizeaza intamplari,aspecte sociale,moravuri prin intermediul
personajelor ridicole,intre care se nasc conflicte puternice.Comedia are scopul de a
indrepta acele defecte umane si sociale prin ras,avand,asadar,rol moralizator.
Caracterul dramatic al operei este evidentiat de folosirea dialogului si a monologului
dramatic, precum si de prezenta indicatiilor de regie (scenice) prin care se fixeaza cadrul
actiunii si se evidentiaza unele dintre trasaturile specifice personajelor. Descrierea si
naratiunea nu sunt prezente ca moduri de expunere, decat in aceste indicatii sau in
replicile personajelor.
Prezenta conflictului dramatic este o alta trasatura specifica acestui gen literar (celui
dramatic) care se intalneste si in creatia ‘O scrisoare pierduta’. El se declanseaza odata cu
pierderea scrisorii ‘ de amor’ si evolueaza pe masura ce Catavencu ii santajeaza pe
adversarii sai cu publicarea ei.
EXPOZIŢIUNEA. Îl prezintă pe Ghiţă Pristanda, poliţaiul oraşului care îi raportează
lui Ştefan Tipătescu, prefectul judeţului că şi-a îndeplinit misiunea pe care o avusese.
El aflase că Nae Caţavencu este în posesia unui document important care va face
posibilă alegerea acestuia în Camera Deputaţilor.
INTRIGA comediei este declanşată de găsirea acestui document misterios –
scrisoarea de amor a prefectului către Zoe, soţia lui Zaharia Trahanache, şeful filialei
partidului din acel judeţ.
Nae Caţavencu, avocat din opoziţie şi directorul ziarului ,,Răcnetul Carpaţilor”,vrea
să obţină, cu orice preţ, candidatura de deputat. De aceea, el îl şantajează pe prefect
cu ,,scrisorica de amor” furată de la Cetăţeanul turmentat care o găsise pe stradă.
DESFĂŞURAREA ACŢIUNII este declanşată de Caţavencu care ameninţă că va
publica scrisoarea în ziarul său, însă promite că o va înapoia dacă va fi ales deputat.
Ştefan Tipătescu, după ce a ordonat percheziţionarea şi arestarea lui Caţavencu, a
incercat să-i ofere diferite funcţii în stat, dar acesta a refuzat. În cele din urmă,
Caţavencu a reuşit să obţină promisiunea Zoei Trahanache pentru a candida la
funcţia de deputat deoarece aceasta se temea că va fi compromisă moral în
societate.
Farfuridi şi Brânzovenescu, doi membri ai partidului, se tem de trădare şi au
trimis,,la centru” o anonimă pe care prefectul a reuşit să o oprească la timp.
Zaharia Trahanache răspunde la şantaj cu şantaj deoarece descoperă o poliţă
falsificată de Caţavencu prin care acesta îşi însuşea ilegal bani de la o fundaţie.

Caracterizarea lui Stefan Tipatescu

Stefan Tipatescu este unul din personajele principale ale comediei de moravuri
politice “O scrisoare pierduta”, de I.L.Caragiale, comedie ce ilustreaza dorinta de
parvenire a burgheziei in timpul alegerilor de deputati din 1883. Actiunea se desfasoara
in capitala unui judet de munte, iar conflictul dramatic se naste intre reprezentantii
opozitiei-Catavencu si grupul de intelectuali independenti- si membrii partidului de
guvernamant-Tipatescu, Trahanache, Zoe, Farfuridi si Branzovenescu.
Personajul este caracterizat direct de dramaturg din tabela personajelor care ii
prezinta functia si statutul social, necasatorit. Este unul dintre “stalpii puterii” din acest
judet, invidiat si criticat de adversarii politici. Tipatescu este un barbat tanar si
prezentabil, inteligent, dar imoral, fiindca intretine relatii amoroase cu Zoe, sotia
prietenului de familie, Zaharia Trahanache. Orgolios nu accepta sa fie santajat si
ameninta cu bastonul pe Catavencu, desi incalca legea, poruncind politaiului sa-l aresteze
si sa-i scotoceasca toata casa. Devine impulsiv cand Nae Catavencu refuza a inapoia
scrisoarea. Aceasta insusire este evidentiata de Trahanche “bun baiat, cu carte, dar iute…
nu face pentru un prefect”. Are tot timpul un aer de superioritate. Considerand ca totul ii
apartine. Administreaza judetul ca pe propria mosie, propunand lui Catavencu, in
schimbul scrisorii alte functii importante precum: un loc in Comitetul permanent, avocat
al statului, primar, postul de epitrop al bisericii Sfantul Nicolae, ba chiar si o mosie. Stie
sa-l faca servil pe Pristanda, acceptandu-i micile gainarii, precum cea cu stegurile, ca sa
fie sigur de devotamentul politaiului: “…daca nu curge, pica… Las’ ca stim noi…. Si nu-
mi pare rau daca stii sa faci lucrurile cuminte: mie imi place sa ma servesca funtionarul
cu tragere de inima”.
Personajul e caracterizat indirect prin felul de a vorbi si de a se comporta si din relatia
cu celelalte personaje. El stapaneste perfect arta disimularii: fata de Trahanache se
preface ca nu stie nimic despre scrisoare, fata de Farfuridi si Branzovenescu pozeaza in
victima, iar in fata lui Catavencu devine violent sau ii ofera diverse avantaje in schimbul
scrisorii. Cand primeste de la Centru numele deputatului pe care “cu orice pret” trebuie
sa-l aleaga, accepta compromisul. Vazandu-l pe ales si auzind povestea acestuia, exclama
indignat “Ce lume! Ce lume!”.
Desi autorul ii scoate in evidenta defectele si viciile, acestea sunt general-uman, iar
personajul este privit cu o oarecare ingaduinta neincadrandu-se in tagma politicienilor
demagogi si inculti.
In concluzie, avand toate trasaturile unei comedii se poate afirma apartenenta operei ‘O
scrisoare pierduta ‘ de I.L. Cargiale la aceasta specie a genului dramatic.