Genul dramatic cuprinde operele destinate reprezentarii scenice in care dialogul este modul principal de

expunere, numele personajelor se afla in fata replicilor, textul este impartit in acte, scene, tablouri iar
didascaliile reprezinta singura interventie a dramaturgului in text, silit sa se ascunda in spatele
personajelor. Comedia este o specie a genului dramatic in proza sau versuri care provoaca rasul prin
surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate. Are un final fericit,
conflictul este intre esenta si aparenta. Piesa a fost scrisa in perioada marilor clasici fiind jucata pe scnea
pe 13 noiembrie 1884 pe scena Teatrului National.

Titlul ilustreaza obiectul de santaj in jurul caruia graviteaza personajele si pe care toti si-o doresc ; poate
fi considerate suprapersonaj. Articolul nehotarat O ilustreaza repetabilitatea intamplarii, actiunii,
existand mai multe scrisori:cea de la Tipatescu la Zoe, cea cu care vine Dandanache si cea pe care vor sa
o trimita Farfuridi si Branzovenescu anonima la centru. Tema o repr degradarea vietii sociale politice si
private prin surprinderea unei batalii electorale.

Inca din indicatiile scenice aflam locul si timpul in care se petrece actiunea “in capital unui judet de
munte” 11-13 mai “anul de gratie 1883”,. Spatiul se restrange la “anticamera bine mobilata din casa
prefectului”, incinta primariei si gradina lui Zoe. Este alcatuita din 4 acte, 44 de scene.

Personajele operei sunt Stefan Tipatescu, Zharuia si Zoe Trahanache, Nae Catavencu, Farfuridi si
Branzovenescu, cetateanul turmentat, Ghita Pristanda, Agamemnon Dandanache. Conflictul este
exterior, intre 2 tabere politice , una formata din Tipatescu, Zaharia, Farfuridi, Branzovenescu si Zoe si
una din Catavencu si sprijinitorii sai Popescu, Ionescu, Popa. Cele mai cunoscute tipuri de comic sunt
comicul de nume: Zaharia care presupune zahariseala plus trahana care este un aluat, usor de modelat;
Catavencu care vine de la cata – mahalagioaica si cataveica, haina cu 2 fete; pristanda este numele unui
joc popular , pasul pe loc; dandanache aduca catre boacana; farfuridi si branzovenescu au aluzii culinare.
Comicul de limbaj care include ticuri verbale, greseli de vocabular, truism; comicul de situatie care reiese
din imprejurarile surprinzatoare in care sunt puse personajele precum: numararea steagurilor, pierderea
succesiva a scrisorii; comicul de moravuri are in vedere coruptia in viata politica , infidelitatea fata de
familie, santajul, farsa electorala; comicul de intentie care reiese din atitudinea implicita a autorului fata
de personaje, fapte, intamplari; comicul de caracter: Zoe-adulterina, Tipatescu-amorezul, Ghita –
slugarnicul.
În comedia lui Caragiale, O scrisoare pierdută, Nae Caţavencu deţine o poziţie centrală. El foloseşte ca
armă politică o “scrisorică de amor” trimisă de către prefectul judeţului, Ştefan Tipătescu, doamnei Zoe
Trahanache, soţia “venerabilului” Zaharia Trahanache, “prezident” al multor “comitete şi comiţii”. Nae
Catavencu este un personaj de o avengura exceptionala friend prezentat in tabela de personaje drept
“avocat, director-proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor”. Acesta apartine tipului politic si demagogului.
Statutul social şi relaţia cu celelalte personaje sunt stabilite de către autor în lista de persoane. Caţavencu
se situează după ultimul membru al primei partide – Iordache Brânzovenescu – şi deschide, prin titulatura
sa impresionantă,o contrapartida. Prezentarea sa are pompa ridicolă a personajului şi sugerează un
caracter ambiţios, o fire violentă, trăsătură fixată şi de numele ziarului pe care-l conduce: “Răcnetul
Carpaţilor”.

Este caracterizat direct de catre Zoe “un misel”, de Tipatescu “mizerabil”, “infam”, “canalie”, “impertinent”.
Se autocaracterizeaza intelligent, este incantate de sine, isi declara superioritatea, forta cu care ii
stapaneste pe ceilalti.

Caracterizarea indirecta se reflecta din faptele si comportamentul sau. Sef al partidului de opozitie, Nae
Catavencu se comporta fara niciun scrupul in lupta political. El ajunge in posesia scrisorii de amor
pierdute de Zoe prin inselaciune si viclenie: il surprinde pe Cetateanul turmentat citind o scrisoare si,
recunoscand scrisul prefectului, Catavencu il invita "la o tuica", il imbata si-i fura documentul. In ambitia
sa nemarginita de a parveni, de a ocupa un loc in Parlament, Catavencu nu se sfieste sa cerseasca postul
de deputat in schimbul scrisorii, recurgand la santaj.  Lipsit de demnitate si de coloana vertebrala, el
conduce manifestatia festiva in cinstea rivalului sau politic, Dandanache, fara niciun scrupul, intuind ca
sansa de a castiga in viitor este legata de Zoe.
Demagogia este principala trasatura de caracter a lui Catavencu.Parvenit, santajist, grosolan si impostor,
se conduce dupa deviza "scopul scuza mijloacele", pusa insa, din pricina inculturii. Comicul de limbaj se
manifesta mai ales in discursurile politicianului, care reliefeaza personajul semidoct, dar infatuat, plin de
importanta. Ignoranta lui Catavencu este evidenta atat din nonsensul afirmatiilor - "Industria romana e
admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire". Lipsa de principii, violenta lexicala si
comportamentala, incantarea de sine, dispretul pentru ceilalti, dar si capacitatea de a se umili, energia,
incultura si trasaturile fac din Nae Catavencu un personaj memorabil.

Protagonistii sunt personaje plate, lipsite de profunzime. Dintre personajele cu rol important in opera se
disting Nae Catavencu si Zaharia Trahanache. Relatia dintre cei doi este de fapt relatia conducatorilor
celor doua partied pe care Caragiale le indica deja din lista de personaje. Nae este avocat, proprietar al
Rcanetului Carpatilor iar Zaharia Trahanache este seful local al partidului de guvernamant “prezidentul
Comitetului Permanent… al mai multor comitete si comitii”. Relatia dintre cele 2 pers se evidentiaza in
scena IV din primul act cand Nae il invita pe Trahanache la el , intampinanadu-l cu o politete falsa.
Doreste sa il santajeze zicand ca a gasit o scrisoare de dragoste de la Tipatescu la Zoe insa Trahanache
nu este impresionat, zicand ca este o plastografie.

O alta scenă reprezentativă pentru relația dintre cele două personaje este cea a discursului
electoral. La începutul dezbaterii, Cațavencu se adresează președintelui Trahanache cu o
politețe exacerbată D-le preşedinte, vă rog, cerusem şi eu cuvântul… și se conturează o relație
diplomatică. Însă, adevărata legătură dintre cei doi este reliefată în momentul în care
Trahanache intervine în timpul discursului lui Cațavencu, pretinzând că dorește să potolească
zarva din sală, pentru ca Nae să-și poată continua prelegerea. De fapt el dorește să pună capăt
momentului de aclamație și admirație oferit de public lui Cațavencu.

Atât Nae Cațavencu, cât și Zaharia Trahanache reprezintă demagogia unei clase politice, pentru
care întreaga atenție se răsfrânge asupra propriului interes.