Povestea lui Harap alb este un basm cult scris de Ion Creanga.

A aparut in revista Convorbiri Literare

condusa de Titu Maiorescu, la 1 august 1877, apoi a fost publicata in acelasi an in ziarul Timpul de
catre Mihai Eminescu, fiind considerata O adevarata epopee a poporului roman, spunea G.Ibraileanu.

Titlul ilustreaza tema textului si anume prezentarea intamplarilor din viata protagonistului. Acesta
face referire la caracterul nerealist al intamplarilor narate (povestea, ce reda drumul lung pe care
eroul il are de parcurs spre maturizare trecand prin cele trei etape ale existentei sale: mezinul, sclavul
spanului si imparatul) si cuprinde numele personajului(harap alb), nume dat de span in momentul in
care acesta ii jura ca il va sluji pana va muri si va invia.

Tema : la fel ca in basmele populare, tema ilustreaza lupta dintre bine si rau cu vitoria binelui.

Basmul prezinta doua teme principale : -tema destinului care este ilustrata de vorbele batranei
cersetoare: putin mai este si a-i sa ajungi imparat care n a mai stat altul pe fata pamantului asa de
iubit, de slavit si de puternic. si a drumului initiatic al maturizarii pe care baiatul trebuie sa il parcurga
pentru a implini destinul. –tema ciclicitatii existentei umane deoarece personajul pare a parcurge
acelasi traseu initiatic ca si tatal sau in tinerete avnd asupra lui calul, armele si hainele.

Din punctul de vedere al temei destinului, oprea, are caracter de bildungsroman.

In basm, tema este dezvoltata pe motive literare specifice basmului popular: motivul imparatului fara
urmas la tron, motivul superioritatii mezinului, motivul podului, motivul calatoriei, motivul inversarii
rolurilor, motivul probelor, motivul casatoriei, motivul interdictiei incalcate, motivul recompensei

Naratorul este obiectiv deoarece nareaza la persoana a 3 a insa obiectivitatea nu este totala
deoarece intervine frecvent prin comentarii sau reflectii adresate cititorilor sau ascultatorilor:”Dar ce
mi pasa mie? eu sunt dator asa va spun povestea si va rog sa ma asculatati”

Incipitul este reprezentat de formula initiala: „Amu cica era odata intr o tara un crai care avea trei
feciori.” care introduce cititorul din lumea reala intr-un univers fabulos. Sunt prezente reperele
spatio-temporale: o tara, o data, situate in sfera ambiguitatii si asigurand universalitatea
intamplarilor. Reperele spatio-temporale nu sunt precizate cu exactitate, timpul fiind
„odata”(atemporalitate) iar spatiul este „o tara”(aspatialitate). Actiunea incepe cand Imapratul verde
din cauza ca nu are mostenintor la tron, roaga pe fratele sau sa trimita pe cel mai vrednic dintre fii sa
mosteneasca imparatia. Cei 2 fii mai mari isi incearca norocul dar in zadar, si abia mezinul reuseste sa
treaca peste proba la care a fost supus de tatal sau. Acesta ii da un sfat cum ca sa se fereasca de
spani si mai ales de imparatul Ros. Elincearca sa tina in seama sfaturile tatalui sau insa pana la urma,
el spune ca este nevoit sa aiba un ajutor asa ca ia pe span cu el. Aceasta a fost o mare gresela,
deoarece a ajuns sa fie slujitorul spanului , denumit Harap Alb. Ajung impreuna la imparatie si el este
supus la mai multe probe, precum, aducerea salatelor din gradina ursului, a pietrei pretioasa de pe
capul cerbului si pe fata imprataului ros, care a fost cea mai grea dintre ele. La primele doua este
ajutat de Sf Duminica si de calul sau, iar la cealalta esre ajutat de furnici, albine si de cei 5 uriasi care
au ajuns sa fie prietenii lui: Gerila, Setila,Ochila,Flamanzile, Pasari-Lati-Lungila.

Fata imparatului Ros, adusa la castel de Harap Alb, dezvaluie adevarata identitate a lui Harap Alb iar
spanul, auzind de aceasta s a repezit si i a taiat capul lui Harap alb cu palosul cu care ii jurase
credinta. Apoi, calul a omorat pe span iar fata l a inviat pe baiat cu apa vie si apa moarta. Finalul este
inchis si reprezinta victoria binelui asupra raului. Basmul se incheie prin surprinderea dimensiunilor
hiperbolice ale nuntii imparatesti la care a fost invitat insusi naratorul. Formula de incheiere :Si a
tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca. Cine se duce acolo bea si mananc. Iar pe lanoi, cine are
bani bea si mananca, iara cine nu se uita si rabda” are rolul de a realiza transferul cititorului din
universul fabulos unde totul este posibil in universul real.

Cracterizarea directa: Harap Alb este personajul principal aflat pe drumul maturizarii, din acest punct
de vedere, opera avand caracterul de bildungsroman. Este caracterizat direct de catre narator:
„boboc in felul sau la trebi de aiestea”, „slab de inger”, „mai fricos ca o muiere”, dar este caracterizat
si de Sf Duminica:”luminate craisor” si de span: „sarmane, omule”, cand a incurcat drumurile.

Initial Harap Alb este un tanar lipsit de curaj si neincrezator in fortele proprii care sufera din cauza
supararii tatalui si se rusineaza a i spune ca vrea sa plece si el in calatorie. Aceasta stare initiala este
ilustrata de reactiile sale: „Fiul cel mic, facandu se ros cum ii gotca, iese afara in gradina si incepe a
plange in inima sa...”. Milos, ii ofera batranei un banut dar fiind superficial, nu este capabil sa distinga
esenta de aparenta, sacrul de profan, nerecunoscand-o pe sf. duminica.

Orgolios, ii promite tatalui ca nu se va intoarce acasa in caz de nereusita, cerand promisiunea de a-si
incerca norocul. Curajos, depaseste proba tatalui deghizat in urs si trece in celalalt plan.

„Fatul meu, bun tovaras ti –ai ales, de te a invatat cineva bine ti a priit, iara de ai facut-o din caoul
tau, bun cap ai avut”, ii spune tatal dupa ce a trecut proba de langa pod. Harap-Alb este ascultator
pentru ca a ascultat toate sfaturile Sf. Duminici. Ajunge intr-un punct in care este naiv, pentru ca a
coborat in fantana atunci cand spanul i a zis sa o faca si asa si a pierdut statutul de fiu de crai,
devenind rob al spanului. Devine prietenos cu cei 5 uriasi: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-
Lati-Lungila care il ajuta sa o ia pe fata imparatului Ros si sa o duca inaintea spanului.

Drumul initiatic pe care acesta il parcurge il ajuta sa dobandeasca noi dotari ale personalitaii lui
trecand prin anumite probe: proba vredniciei si a intelepciunii(confruntarea cu ursul), proba curajului
si a rabdarii(uciderea cerbului), proba altruismului si a preturii celor neinsemnati(furnicile si albinele).
In depasirea probelor, Harap Alb dovedeste ca a invatat din experientele anterioare sa nu se mai lase
pacalit, sa i pretuiasca pe cei mici, sa nu se mai ghideze dupa aparente. Una dintre cele mai
importante trasaturi pe care a dobandit o este onoarea cavalereasca, loialitatea fata de span.

Spanul este personajul secundar negativ al basmului, apartine fabulosului prin puterea de a se
metamorfoza aratandu-se fiului de crai sub trei infatisari. El are rolul unui pedagog sever, al raului
necesar maturizarii lui Harap-Alb: “Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata pentru ca fac
pe oameni sa prinda la minte”. Este viclean, lingusitor, profita de naivitatea craisorului pe care-l
obliga sa intre in fantana obligandu-l sa I jure credinta si sa I devina sluga. Insa Harap-Alb are nevoie
de aceasta modificare de rol pentru a deveni un imparat mare si puternic: “cand vei ajunge si tu
odata mare si tare, ii cauta sa judeci lucrurile de a fir a par si vei crede celor asupriti si necajiti pentru
ca stii acum ce e necazul”. Spanul il elibereaza pe Harap-alb de sub juramant oferindu i sansa sa
devina un bun imparat.

Relatia dintre Harap-Alb si span este o relatie dintre protagonist si antagonist si totodata o relatie
intre initiat si initiator. Spanul la inceput il inseala pe fiul craiului ajungand sa faca schimb de roluri,
de unde Hrap-Alb invata sa fie foarte atent in cine se increde. La sfarsit, Spanul il scoate pe baiat de
sub juramantul pe care l a facut cu privire la identitatea lui pentru ca si a sfarsit scopul cu privire la
initierea lui Harap-Alb.

Simboluri si semnificatii: fantana este atipica, nu are roata si reprezinta un alt taram, coborarea in
infern, are valoare initiatica fiind un botez in urma caruia H-A primeste un nume care il
individualizeaza si ii defineste statutul de sluga. Podul leaga universul cunoscut de universul
necunoscut, trecerea de la o lume la alta; padurea semnifica padurea labirint, cautarea unei
identitati, din padurea labirint nu pot iesi decat cei initiati; albina reprezinta simbolul credintei,
spiritului si initierii; furnicile simbolizeaza harnicia. Apa vie si apa moarta au rolul de purificare si de
stergere a pacatelor; drumul are rol initiatic; cerbul simbolizeaza reinvierea imparatei lui Verde-
imparat; Sf Duminica are rolul unui mistagog; calul nazdravan ilustreaza prietenul devotat, calauza si
sfetnicul.

Arta narativa este reprezentata de: -oralitate: expresii populare:”vorgba sa fie”, “ti ai gasit”;
exclamatii retorice:”ce sa va spun eu mai mult?”; proverbe si zicatori: “la placinte inainte, la razboi
inapoi”; fraze ritmate si rimate: “poate ca acesta-I vestitul Ochila, frate cu Orbila, var primar cu
Chiorila, nepot de sora lui Pandila, din sat de la Chitila, peste drum de Nimerila”

-umor: exprimarea mucalica:”sa traiasca 3 zile cu ce a de alaltaieri”; ironie: “imparatul Ros, vestit prin
meleagurile acestea pentru bunatatea lui cea nemaipomenita si milostivirea lui cea neauzita”;
porecle:”buzila”, “tapul cel rosu”; scene comice.