Romantismul 

literar și-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea, manifestându-se în paralel

cu romantismul artelor plastice și cu cel muzical. Sunt introduce noi categorii estetice precum
grotescul, fantasticul,macabrul, sublimul; se cultiva stari precum sensibilitatea, imaginatia,
originalitatea;evadarea din realitate se face prin vis ori somn intr un cadru nocturn, intunecat;
defineste timpul si spatial ca fiind nemarginite; personajele romntice nu sunt dominate de ratiune ci
de sentimente.Poemul a aparut in 1883.

Este inspirat din basmul romanesc “Fata in gradina de aur’. Eminescu valorifica initial acest basm in
perioada studiilor berlineze intr un poem intitulat tot Fata in gradina de aur insa ii modifica finalul.
Razbunarea nu I se pare potrivita pentru o persoana nemuritoare asa ca le ureaza sa fie fericiti insa
sa nu moara deodata pentru a suferi. Alaturi de sursele folclorice ale poemului, poetul valorifica
surse mitologice si izvoare filosofice din filosofia lui Arthur Schopenhauer.

Poemul romantic “Luceafarul” de Mihai Eminescu este o alegorie pe tema geniului, dar si o meditatie
asupra conditiei umane duale(omul supus unui destin pe care tinde sa il depaseasca). Din acest
punct de vedere Luceafarul poate fi considerat o alegorie pe tema romantica a locului geniului in
lume , cee ace inseamna ca povestea, personajele, relatiile dintre ele sunt transpuse intr o suita de
metafore, personificari si simboluri. Poemul reprezinta meditatia asupra destinului geniului in lume
vazut ca o fiinta solitara si nefericita opusa omului comun. In esenta poemul este un monolog lyric
dialogul accentuand inaltimea ideilor care-I confera caracterul filozofic.Viziunea romantica e data de
tema , de relatia geniu-societate , de structura, de alternarea planu;ui terestru cu cel cosmic, de
antiteze, motive literare. Elem clasice sunt echilibru compositional, simetria, armonia si caracterul
gnomic.

Tema este romantica, ilustrand problematica geniului in raport cu lumea, iubirea si cunoasterea;
soarta omului de geniu in antiteza cu cea a oamenilor de rand. Compozitia romantica se realizeaza
prin opozitia planurilor terestru si cosmic si a doua ipostaze ale cunoasterii: geniul si omul comun.
Cele 2 planuri interfereaza in prima si in ultima parte , pe cand partea a doua reflecta doar planul
terestru si a treia reflecta doar spatial cosmic. Incipitul poemului se afla sub semnul basmului.
Timpul este mitic “A fost odata ca-n povesti/A fost ca niciodata”. Portretul fetei de imparat , realizat
prin superlativul absolut de facture populara “o preafrumoasa fata” , scoate in evidenta unicitatea
terestra.

Tabloul I are o introducere de basm , spatial este ireal, de poveste, irepetabil. Fata de imparat nu
are nume , este unica, traieste in castelul de la marginea marii si vine la fereastra , un spatiu al
deschiderii. Apar urm motive literare: motivul umbrei, ferestrei, motivul odaii, inaltarii privirii spre cer,
marii, serii, oglinzii, fetei intoarse, visului, intruparilor. Cele trei intrupari ale Luceafarului se petrec in
trei zile. “Cobori in jos” este un pleonasm apparent, in realitate, o licenta poetica ce ilustreaza
distanta enorma dintre cele doua lumi. Metamorfozarile Luceafarului sunt in inger si demon. Ingerul
iese din mare , are “par de aur”, “fata stravezie”, este “mort frumos cu ochii vii”. Demonul iese din
soare, are “vite negre de par”, este “scaldat in foc de soare”, “trist”, “ganditor”. “palid”. Prima
metamorfozare sugereaza nasterea lumii din marea primordiala iar a doua sugereaza sfarsitul lumii.
Luceafarul o invita pe fata de imparat sa se rupa definitive de lumea reala si I ofera eternitate. Fata
insa ii cere sa renunte la nemurire pentru “o ora de iubire”. Fata este o fiinta nemuritoare, desi mai
putin comuna, chiar inzestrata cu atributele unicitatii. Cealalta fiinta , venind dintr-o lume eterna,
pentru care categoriile perisabile, timp, spatiu, moarte, nu exista sau sunt definite numai dintr o
perspectiva umana, terestra.

Tabloul al doilea este o idila in care se descrie dragostea in omului comun. Timpul si spatial sunt
reale. Ea s ar potrivi cu Catalin care are natura umana ; este “copil de casa”, “paj”, “baiat din flori”,
“guraliv si bun de nimic”, fiind o fiinta sentimentala. Catalin seamana cu portretul lui Cupidon, fiind un
indragostit real, obisnuit. Catalin ii ofera Catalinei pierderea in anonimatul vietii obisnuite unde
indragostitii sunt “cuminti, voiosi si teferi”. Prin acest joc, Catalina se apropie de caracterul baiatului
cu toate ca initial inca mai viseaza la Luceafar “in veci il voi iubi”.

Tabloul al III lea ilustreaza un plan cosmic si reprezinta zborul Luceafarului. Se observa neantul,
haosul stapanit de groaza propriului vid si golul din inceputuri. Drumul luceafarului este drumul
cunoasterii fiind o calatorie regresiva in timp sub imperiul luminii. Nu exista puncta de reper ca spatiu
si timp, pentru ca nu s au nascut inca , intorcandu se inainte de nasterea lumii cand nu exista decat
haos. Luceafarul a devint Hyperion. Demiurgul este creatorul universului si locuieste acolo unde a fi
si a nu fi este tot una, Hyperion cere in schimbul “nemuririi vesnice”, “ o ora de iubire”. Demiurgul
accentueaza diferentele dintre oameni si ei. Dialogul are limbaj sententious , domina atmosfera
glaciala, dialogul este presupus si ii ofera cuvantul primordial, puterea lui Orpheu, de a distruge si a
guverna. Demiurgul ii explica Luceafarului absurditatea dorintei lui, prilej cu care este pusa in
antiteza lumea nemuritorilor cu cea a muritorilor. Astel, muritorii nu si pot determina propriul destin si
sunt supusi vointei oarbe de a trai pe cand omul de geniu este capabil de a implini idealuri inalte.
Demiurgul il face sa inteleaga ca este spatiu, parte din divinitate; transformarea lui in muritor ar avea
ca rezultat un dezechilibru cosmic ceea ce nu este posibil. Drumul are loc in vis.

Tabloul al IV lea este terestru-cosmic si ilustreaza pastelul naturii terestre .Acest spatiu terestru are
imagini paradisiace specific universului telluric eminescian. Chipul fetei a devenit chip de lut, ea
ramane doar o aspiratie, il cheama sa-I lumineze norocul. Luceafarul insa se izoleaza in nemurire si
raceala, unicitatea Ramanand atributul lui esential; se descopera prizonier al eternului. Cei doi copii
reconstituie perechea adamica. Catalin incepe sav b ca Luceafarul deoarece pt omul comun iubirea
este un mod de spiritualitatea si imobilare. Fata il invoca a treia oara pe luceafarul insa acesta nu se
mai metamorfozeaza ci exprima diferentele dintre cele 2 lumi, a muritorilor si nemuritorilor.

Trecerea geniului prin lume lasa iin urma o dara de lumina si un zvon al ordinii. Pentru ilustrarea
conditiei geniului, poemul Luceafarul armonizeaza teme si motive romantic, elemente de imaginar
poetic si procedee artistice , atitudini romantic, elemente de imaginar poetic , simboluri ale eternitatii,
ale mortii si ale temporalitatii sau a vietii.