“Baltagul” este un roman scris de Mihail Sadoveanu si este publicat pentru prima oara in volum in

noiembrie 1930. Sursa principala de inspiratie a romancierului a fost balada populara “Miorita” de unde
preia cei trei ciobani, omorarea celui mai avut dintre ei, animalul credincios, rolul maicutei este luat de
Vitoria. Alte surse sunt cele doua balade populare “Dolca” si “Salga”, mitul lui Isis si Osiris.

Romanul Baltagul prezinta monografia satului de munte, lumea arhaica a pastorilor, avand in prim-plan
cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Roman al perioadei de maturitate, marile
teme sadoviene se regasesc aici: viata pastorala, natura, mituirea, iubirea, arta povestii, intelepciunea.
BALTAGUL are 16 capitole , a fost scris in 17 zile si contine trei mari parti: prima parte ilustreaza
asteptarea lui Nechifor unde se prezinta viata muntenilor si a gospodariei lui Nechifor, fiind cuprinsa
intre capitolele 1-7; a doua parte ilustreaza calatoria Vitoriei si a lui Gheorghita de la Magura pana la
gasirea mortului incluzand cap 8-13 cu urmatoarele puncta: traseul ilustrand plecarea de la Bistrita la
Bicaz, apoi Calugareni, Borca, Dorna, Brosteni, Sbasa si Suha, Vitoria poposeste pe la carciumi, gasindu-l
si pe Lupu si apoi ramasitele sotului. A treia parte cuprinde inmormantarea, pedepsirea vinovatilor
incluzand cap 14-16.

Romanul BALTAGUL este roman politest(Ancheta si investigatia facute de Vitoria in cautarea sotului),
roman de dragoste, roman monographic, bildungsroman(initirea lui Gheorghita). Este un roman al lumii
arhaice, o monografie a satului traditional romanesc. Lumea este conservatoire, arhaica si refractata la
innoiri. Spatiul romanesc este mioritic.

Titlul este folosit cu valoare de symbol fiind un fel de toporas cu coada lunga, in roman sugerand faptul
ca aceasta lume arhaica actioneaza talionului “ochi pt ochi si dinte pt dinte”. Cuvantul poate proveni din
grecescul “labrys” care inseamna secure cu doua taisuri dar si labirint . In roman este vizibil simbolul
labirintului ilustrat de drumul serpuit pe care il parcurge Vitoria, atat un labirint interior al framantarilor
sale, evoluand de la neliniste la banuiala, apoi la certitudine. In mitologia universala, labirintul este casa
securii duble , sugerand dualitatea existentiala, adica viata si moartea; in roman, centrul labirintului este
rapa dintre Sabasa si Suha unde zac osemintele. Baltagul este un symbol al barbatiei, un semn al
maturizarii:= Gheorghita are prima data initiative si actioneaza correct, il infrunta pe Bogza dar nu il
omoara pt ca moartea nu o poate da decat Dumnezeu, baltagul seamana cu o CREANGA DE AUR
asigurandu-I lui Gheorghita intrarea intr o noua etapa existentiala

Romanul incepe cu povestea…..

Vitoria este personajul principal al romanului. Dpdv social, Vitoria este o munteanca cu 2 copii si cu un
sot care respecta cu strictete legile nescrise ale societatii. Dpdv moral si psihologic, Vitoria este o femeie
puternica, hotarata, curajoasa, lucida. Inteligenta nativa si stapanirea de sine sunt evidentiate pe drum,
dar mai ales la parastas cand demasca ucigasii. Ca mama, ii interzice Minodorei sa se departeze de
traditie si contribuie prin calatorie la maturizarea lui Gheorghita. Respecta obiceiurile de cumetrie si de
nunta si vegheaza la indeplinirea randuielilor inmormantarii. Sotie iubitoare, porneste hotarata in
cautarea barbatului : “era dragostea ei, de douazeci si mai bine de ani”. Personajul complex este realizat
prin tehnica basoreliefului si individualizat prin caracterizare directa si indirecta.

Este caracterizata direct de narrator “era banuitoare ca orice femeie si deprinsa sa rasara la orice
intepatura”; “ochii ei caprui in care se rasfrangea lumina castanie a parului erau dusi departe”. De catre
Gheorghita e caracterizata astfel : “mama asta trebuie sa fie fermecatoare, cunoaste gandul omului”.
Caracterizarea indirecta este realizata prin faptele personajului: este o femeie credincioasa si respecta
cu sfintenie datinile si obiceiurile stramosesti. Inainte de a pleca, femeia cere sfatul parintelui Daniil,
merge la manastirea Bistrita, se inchina la icoana SF Ana, tine post 12 vineri, se spovedeste , se
impartaseste si face daruri bisericii.

Este o femeie harnica, pentru ca are grija de familie in lipsa sotului ei . Se ingrijoreaza cand Nechifor nu
mai ajunge acasa si pleaca in cautarea acestuia. Cu toate greutatile intampinate, Vitoria dovedeste
tenacitate, darzenie, vointa deoarece nu se linisteste pana nu descopera adevarul. Spirit justitiar,
aceasta regizeaza magistral in scena demascarii vinovatilor la praznicul de la inmormantare. Cu o logica
impecabila, prin vorbe intepatoare si aluzive, ea ii constrange pe faptasii crime isa marturiseasca
adevarul. Este o buna organizatoare a gospodariei, este tipul mamei protectoare, a sotiei loiale si
iubitoare care ar face orice pentru aflarea adevarului. In concluzie, Vitoria Lipan , reuseste sa
impresioneze prin diferitele calitati precum curajul si inteligenta, reusind la finalul operei , sa isi reia
viata indifferent de circumstante.

Personajul secundar, Gheorghita, este fiul Vitoriei si al lui Nechifor. El reprezinta generatia tanara care
trebuie sa ia locul tatalui disparut. Aflandu-se la varsta adolescentei, acesta are trairi contradictorii.
Calatoria parcursa de tanar are caracter initiatic , schimbandu-I acestuia atitudinea si marcand symbolic
despartirea de copilarie. La inceput este sfios, nesigur si retinut, drumul alaturi de mama sa avand rolul
de a-l maturiza. Personajul este caracterizat prin mijloace directe si indirecte evidentiindu-se cateva
trasaturi specific: interiorizare, sensibilitate, credinta, ageritate, inteligenta, respect fata de deciziile
Vitoriei, modestie.

Relatia dintre cele doua personaje, Vitoria si Gheorghita este o relatie bazata pe incredere, iubire,
aparare, respect; o relatie dintre mama si fiu. O scena semnificativa in care apare relatia celor doi este
atunci cand Gheorghita a venit acasa de sarbatori, la familia lui si Vitoria i-a spus ce s a intamplat in
ultima vreme, ce visuri a avut si ca vrea sa plece in cautarea lui Nechifor. Baiatul, retinut la inceout, dar
totusi neastamparat, fiindu-I frica ca mama sa va merge singura intr-o calatorie lunga si periculoasa, si-a
pus in gand sa mearga cu ea, aratandu-I compasiune si iubire. O alta scena semnificatica este cea in care
Vitoria l-a lasat pe Gheorghit sa stea langa ramasitele tatalui sau, stiind ca acest lucru il va maturiza.
Feciorul, ezitand la inceput, a ascultat de vorbele mamei sale si a ramas acolo cat timp Vitoria cauta
ajutoare. Intr-adevar, acest lucru l-a determinat sa fie mai puternic, increzator si curajos, devenind
totodata stalpul familiei in lipsa tatalui.

BALTAGUL este un roman traditionalist pentru ca recompune imaginea unei societati arhaice
pastratoare de traditii care au supravietuit si in varful muntelui. Totodata, prin complexitate, prin
polimorfism si prin semnificatii specific, depaseste granitele traditionalismului si intra in categori
romanului mitic.