,,O scrisoare pierdută”

de Ion Luca Caragiale

-relația între două personaje-

Ion Luca Caragiale este unul dintre cei patru mari clasici ai
literaturii române, alături de Ion Creangă, Ioan Slavici și Mihai
Eminescu, continuator al lui V. Alecsandri în surprinderea dintr-o
perspectivă comică a realității, dar și a naturii umane în general,
observator lucid și ironic, rafinat psiholog și desăvârșit maestru al
limbajului. Comedia „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, unică
în literatura română prin actualitatea perpetuă a conflictului și prin
calitatea comicului degajat, este reprezentată pe scenă în 1884, dar
este publicată un an mai târziu în revista „Convorbiri literare”, în
1885.
R1: Ștefan Tipătescu, „barbat tânăr și necăsătorit”, este unul
dintre personajele comediei „O scrisoare pierduta”, fiind realizat prin
modalități de caraterizare specifice damaticului. Statutul social al
personajului nu se modifică până în finalul operei, acesta rămănând
„prefectul unui județ de munte, la sfărșitul secolului XIX”. Totodată,
Tipătescu este cel mai bun prieten al lui Zaharia Trahanache „ de 8
ani trăise împreună ca frații”. În plan moral, Tipătescu trăiește o
dramă. De dragul unei femei, pe care este nevoit să o împartă cu
altcineva, sacrifică o carieră promițătoare la București, așa cum
remarcă și Zaharia Trahanache „ Credeți d-voastră că ar fi rămas
prefect aici, și nu s-ar fi dus director la București, dacă nu stăruiam eu
și cu Joițica, și la drept vorbind, Joițica mai mult...” În comparație cu
celelalte personaje, trăsăturile morale ale lui Tipătescu sunt cel mai
puțin marcate de comic, el fiind un om instruit, educat, dar impulsiv.
In final, Tipătescu se retrage în umbra lui Zoe Trahanache, fiind
încadrat în tipologia amorezului și al bărbatului supus capriciilor
femeii iubite.Tot din punct de vedere moral, Tipătescu este orgolios și
nu acceptă să fie șantajat, acesta actionând violent, impulsiv și
ordonând arestarea fără mandat a lui Cațavencu. Din punct de vedere
psihologic, personajul este tulburat și agitat din pricina pierderii
scrisorii de dragoste adresată lui Zoe Trahanache , scrisoare ce devine
pretextul dramatic al comediei și motivul ce stă la baza unor conflicte.
Zoe Trahanache este, din punct de vedere social, soția lui
Zaharia Trahanache și amanta lui Tipătescu, fiind singurul personaj
feminin al lui Caragiale care reprezintă doamna distinsă din societatea
burgheză, nefăcănd parte, ca celelalte eroine, din lumea mahalalelor.
Ea întruchipează tipul cochetei, este inteligentă, autoritară, ambițioasă
și își impune voința în fața oricui. Căt despre statutul moral, Zoe este
o luptătoare hotărâtă și își folosește tot arsenalul de arme feminine ca
să își salveze onoarea. Pentru a-1 convinge pe Tipătescu să accepte
candidatura lui Cațavencu, ea recurge la rugăminți- "Fanica, dacă mă
iubești, dacă ai ținut tu la mine măcar un moment în viața ta, scapa-
mă, scapa-mă de rușine”.Are asupra bărbaților o seducție aparte, care
o face înțelegătoare,generoasă,săvărșind cu delicatețe gestul de iertare
a lui Cațavencu atunci cănd își recapată ,,scrisorica",asigurăndu-se cu
abilitate de devotamentul acestuia pentru a conduce festivitatea
alegerilor, consolăndu-l ca aceasta ,,nu-i cea din urma Cameră”. Din
punct de vedere psihologic, Zoe Trahanache are capacități
disimulatoare, având o relație în paralel cu Ștefan Tipătescu, fără ca
soțul ei, Zaharia, să bănuiască ceva. Aceasta disimulează, de
asemenea, fragilitatea tipic feminină, dorind să pară sensibilă și
neajutorată, însă dovedindu-se a fi o luptătoare aprigă, impunătoare și
amenințătoare.
R2:Tema comediei este reprezentată de satirizarea moravurilor
sociale,manifestate pe fondul luptei politice,în vederea desemnării
unui candidat pentru Adunarea Constituită,în anul 1883
O primă secvenţă ilustrativă pentru tema operei este cea din
debutul piesei, în care Ghiţă Pristanda, poliţistul oraşului, se află în
odaia lui Ştefan Tipătescu pentru a-i oferi obişnuitul raport cu privire
la evenimentele zilei anterioare. Relaţia conducere-administraţie
locală este surprinsă în acţiunile ei tipice şi presupune servitute din
partea poliţiei şi interesul reciproc al părţilor. Prefectul închide ochii
la “ciupelile” poliţistului prost plătit în schimbul serviciilor personale
acordate.Spionarea rivalului politic al lui Tipătescu de poliţist în afara
orelor de serviciu face parte din “datorie”. De asemenea, scena anunţă
declanşarea intrigii prin semnalarea prezenţei unui document aflat în
posesia lui Caţavencu ce ar putea înclina balanţa în favoarea lui la
alegeri. Mesajul transmis este că rezultatul alegerilor depinde de
luptele de culise între oponenţi şi mai puţin de opinia electoratului.
O a doua secvenţă ilustrativă pentru tema piesei este numărarea
voturilor în actul II de către Trahanache, Farfuridi şi Brânzovenescu,
înainte ca alegerile să fi avut efectiv loc. Votul este decis de ariile de
influenţă. Farfuridi se teme de trădarea lui Tipătescu, şi încearcă să
afle ce se întâmplă de la Trahanache. Reacţia acestuia dezvăluie o altă
temă a comediei de moravuri: adulterul. Ignorat din naivitate sau din
“diplomaţia” vârstei, tringhiul conjugal este înfăţişat de Trahanache
ca o inocentă convieţuire frăţească. Sciziunile în interiorul propriului
partid, candidatul prost şi fudul, dar cu instinctul viu al apărării
propriului interes, scrisorile acuzatoare semnate anonim, toate sunt
elemente ale şaradei electorale care configurează tema piesei. Tot
acum Trahanache scoate la iveală şi plafonarea personajului principal
într-o situaţie inferioară capacităţilor sale, subjugat voinţei unei femei
ambiţioase.
R3:Titlul desemnează un obiect de şantaj politic, o banală
scrisoare amoroasă, care devine un bun de preţ pentru cine o deține,
atât la centru, în Bucureşti, cât şi în provincie, în capitala unui judeţ
de munte, acolo unde are loc şi acţiunea piesei. Aceasta este mereu
pierdută, semn că niciunul dintre cei care doreşte să o folosească în
mod abuziv nu este demn de statutul pe care şi-l doreşte. În cel mai
fericit caz, se întoarce, într-un final, la ,,andrisant".
Semnificațiile Cronotopului: Acțiunea este delimitată de indicii
spațio-temporali cu valoare de generalitate, care slujesc aceeași
intenție generalizatoare a autorului:,,capitala unui județ de munte, în
zilele noastre”, semn că moravurile ilustrate sunt valabile oriunde și
oricând, ca în comedia clasică. Din conflictual dramatic se înțelege că
acțiunea este plasată în preajma alegerilor pentru Camerș, Nae
Cațavencu făcând referire la anul de grație 1883. Ca în toate piesele
clasice, și aici se respectă în mare parte unitatea de timp și spațiu,
evenimentele se desfășoară într-un interval de timp scurt, în
anticamera prefectului, în primărie și apoi în grădina lui Zaharia
Construit din umbre şi lumini, personajul caragialian farmecă
până astăzi publicul spectator sau cititor, opera literară „O scrisoare
pierdută" fiind cea mai complexă şi rafinată comedie a literaturii
române, păstrându-şi valenţele dincolo de trecerea timpului. Deşi
orice comedie ascunde o dramă, aceasta are menirea de a delecta şi de
a corecta în acelaşi timp moravurile sociale, prin artă.