Zoe Trahanache

- personaj de comedie -
- personaj comic -
- cocheta -

"O scrisoare pierduta ",
de Ion Luca Caragiale
- comedie -
Ion Luca Caragiale (1852-1912) a ramas defmitiv in literatura romana printr-o opera monumentala,
alcatuita din comedii, nuvele, momente si schite, prin intermedin! carora scriitorul face o adevarata radiografie
a societatii romanesti, inaugurand o epoca literara de inalta valoare artistica, atat din.punct de vedere tematic,
cat si al limbajului surprins cu maiestrie neegalata pana astazi. Caragiale satirizeaza sclipitor incultura,
imoralitatea, coruptia, prostia omeneasca in cea mai larga acceptie a cuvaintului, toate acestea find imbracate
in mantia transparenta a unei spoieli de cultura, a unui parvenitism provocator, atitudini ce se manifests nu la
indivizi izolati, ci la intregi categorii sociale.
Comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului National
din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884.
Piesa "O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri sociale si politice, in care Caragiale
ilustreaza dorinta de parvenire a burgheziei In timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe
fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei -
Catavencu si grupul de "intelectuali independent!" - si membrii partiduiui de guvernamant- Stefan Tipatescu,
Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii cornice, cu scopul de a
satiriza moravurile sociale si politice ale vremii.
Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache si amanta lui Tipatescu, este singurul personaj feminin al lui
Caragiale care reprezinta doamna distinsa din societatea burgheza, nefacand parte, ca celelaite eroine, din
lumea mahalalelor. Zoe intruchipeaza tipul cochetei, este inteligenta, autoritara, ambitioasa si isi impune vointa
in fata oricui. Marcheaza in comedie triunghiu) conjugal, prin care Caragiale satirizeaza tarele morale ale
societatii burgheze.
Comicul de caracter reliefeaza insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si vorbele doamnei
Trahanache, iar in mod direct din didascalii sau din opiniile celorlalte personaje, conflictul dramatic fiind
realizat prin intreaga varietate a comicului.
Zoe este un personaj caricatural, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a comicului,
care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. Zoe vrea sa para o doamna distinsa, o sotie fidela si o
familista autentica, insa esenta caracterului sau este minciuna, adulterul si perfidia. Atunci cand pierde
scrisoarea de amor este disperata din cauza pericolului de prabusire a intregului esafodaj de moralitate pe care
si-l construise cu atata abilitate.
Comicul de situatie defineste structura imorala a eroinei. Doamna Trahanache avea, de 8 ani, o relatie
amoroasa cu prefectul Stefan Tipatescu si este, in piesa, pretextul dramatic din cauza caruia se declanseaza
toata agitatia deoarece pierde, din neatentie, scrisorica de amor primita de la amant. Documentul devine
instruments santajului politic in mana lui Catavencu, adversarul politic al sotului si al amantului ei. Catavencu o
ameninta ca publica scrisoarea in "Racnetul Carpatilor", daca nu capata in schimb postul de deputat. Ca
urmare, Zoe se dovedeste o luptatoare hotarata si foloseste tot arsenalul de arme feminine ca sa-si salveze
onoarea. Pentru a-l convinge pe Tipatescu sa accepte candidatura lui Catavencu, ea recurge la rugaminti si
lamentatii -"Fanica, daca ma iubesti, daca ai tinut tu la mine macar un moment in viata ta, scapa-ma, scapa-
ma de rusine", dupa care trece la amenintarea cu sinuciderea - "Trebuie sa-mi cedezi, ori nu si atuncea mor si
daca ma lasi sa mor, dupa ce-oi muri poate sa se intample orice". Cu o energie impresionanta la o femeie ce
parea sensibila si neajutorata, ea se dovedeste a fi o combatanta apriga si ameninta: "Am sa lupt cu tine, om
ingrat si fara inima".
Desi in epoca femeile nu aveau dreptul la vol, ea isi impune candidatul, pe Nae Catavencu, in numele unui
interes strict personal, acela de a capata scrisoarea de amor, altfel si-ar fi distrus prestigiul si pozitia sociala,
viata tihnita si lipsita de griji de care beneficia din pi in: "Da, il aleg eu. Eu sunt pentru Catavencu, barbatul
meu cu toate voturile lui trebuie sa fie pentru Catavencu. In sfarsit, cine lupta cu Catavencu lupta cu mine...".
Penduland intre sot si amant cu inteligenta si abilitate, conduce din umbra manevrele politicii, toti fiind
constienti de puterea si influenta ei - "al dumneavoastra, coane Fanica si-al coanii Zoitica"- (Pristanda). Are
asupra barbatilor o seductie aparte, care o face intelegatoare, generoasa, savarsind cu delicatete gestul de
iertare a lui Catavencu atunci cand isi recapata "scrisorica", asigurandu-se cu abilitate de devotamentul
acestuia pentru a conduce festivitatea alegerilor, consolandu-1 ca aceasta "nu-i cea din urma Camera".
Cetateanul turmentat inchina si el: "In cinstea coanii Joitichii ca e dama buna!".
Caracterizarea Zoei se face atat in mod indirect, prin vorbele, faptele si gandurile eroinei, precum si direct
de catre celelalte personaje. Pe langa dialog si monolog, o modalitate aparte o constituie referirile lui
Caragiale, cuprinse in didascalii (parantezele autorului) ori indicatii scenice (sugestii regizorale), prin care
dramaturgul isi "misca" personajele, le da viata si credibilitate, facandu-le atat de reale, incat traiesc si in zilele
noastre.
Didascaliile sunt, la Caragiale, adevarate fise de caracterizare directa. De pilda, atunci cand Zoe il intalneste
pe Trahanache prima oara dupa aflarea despre existenta scrisorii, dramaturgul noteaza: "(incepand sa se
jeleasca si cazandu-i ca lesinata in brate)", pentru a sugera siretenia femeii de a parea sensibila si distrusa de
suparare, iar putin mai jos , "(top o ingrijesc)", care trimite aluziv la ideea ca Zoe se bucura de simpatia
barbatilor, asupra carora exercita o seductie deosebita. Tertipurile feminine ale Zoei sunt surprinse sugestiv:
"(incepand sa se jeleasca si cazandu-i ca lesinata in brate)", ("zdrobita)", "(revenindu-i deodata toata energia)
", "(cu energie crescanda) .
In comediile sale, I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia cuvantul este cea mai sincera
exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia si
fariseismul: "Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si
credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".