[Type here]

Comedia. Particularitati de constructie a personajului Zoe Trahanache

Opera literara "O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale este o comedie de

moravuri în care sunt satirizate aspecte din lumea contemporană autorului, fiind
inspirată din farsa electorală din anul 1883. Comedia a fost reprezentată pe scena
Teatrului National din București, în 1884, aparținând epocii marilor clasici
Alături de "O noapte furtunoasă", "D-ale carnavalului" și "Conu' Leonida
față cu reacțiunea", aceasta comedie dezvăluie un univers comic în spatele căruia
se ascunde tragicul. Personajele, care au o trăsătură dominanta de caracter, par
niște marionete lipsite de profunzime interioară. În spiritul junimismului, el
reprezintă o concretizare ironică a "formelor fără fond" din societatea timpului său.
Din acest punct de vedere, viziunea scriitorului este cea a unui critic și moralist.
Tema textului înfățișează lupta politică din "capitala unui județ de
munte" în preajma alegerilor pentru Camera din anul 1883, perioada electorală
fiind aleasă pentru a pune în evidență contrastul dintre esență si aparență.
Titlul scoate în evidență intriga și contrastul comic dintre aparență și
esență. Lupta pentru puterea politica nu se realizeaza cinstit, ci prin inermediul
șantajului, folosind ,,o scrisoare pierdută’’. Articolul nehotărât ,,o’’ indică atât
banalitatea întâmplării, cât și repetabilitatea ei (se pierde de mai multe ori aceeași
scrisoare, Agamiță Dandanache se folosește și el de o scrisoare pierdută). Pierderea
scrisorii de amor creeaza o situație conflictuală care se amplifică treptat și se
rezolvă în final fără regrete majore din partea personajelor.
Conflictele susțin caracterul dramatic al textului, la baza căruia se află
un conflict principal de natură politică între gruparea lui Zaharia Trahanache si
avocatul Nae Cațavencu, acesta fiind amplificat de cele secundare prin tehnica
bulgărelui de zăpadă.
După ce scrisoarea pierdută de Zoe devine instrument de șantaj,
evenimentele ajung tot mai tensionate. Când lucrurile par să se fi liniștit, căci
Tipătescu acceptă candidatura lui Cațavencu, sosește ordin de la București să fie
ales Agamemnon Dandanache. În actul al treilea are loc adevărata lovitură de
teatru: în locul lui Cațavencu este numit trimisul "centrului", fapt care amplifică
tensiunea dintre cele două tabere. În deznodământ, toate conflictele dispar ca prin
minune, toți se bucură de "un regim curat constituțional".
Personajele se încadrează în diferite tipologii comice: demagogul,
ipocritul, parvenitul, amorezul, servilul, încornoratul, adulterina.
Zoe Trahanache este unul dintre personajele principale ale textului,
singurul personaj feminin din operă.
Ca statut social, este soția unui important om politic din județ, Zaharia
Trahanache, liderul local al partidului de guvernământ. Din punct de vedere
[Type here]
Comedia. Particularitati de constructie a personajului Zoe Trahanache
psihologic este o femeie cu o personalitate puternică, care-i domină pe cei din jur.
Din cauza pierderii scrisorii devine agitată și nestăpânită, trece ușor de la o stare la
alta: "agitată, scoate gazeta și citește", "dezolată, revenindu-i deodata toată
energia".
In ceea ce privește statutul moral, aceasta întruchipează tipul
adulterinei, având o relație extraconjugală cu Ștefan Tipătescu, prefectul
județului. Firea ei teatrală, prefăcută se remarcă în relația cu cei doi bărbați din
viața sa, singura preocupare a acesteia este de a salva aparențele, de a-și păstra
imaginea de femeie onorabilă.
Portretul acesteia se conturează atât prin mijloace de caracterizare
directă, cât și prin mijloace de caracterizare indirectă. În mod direct, o parte
din trăsăturile ei se desprind din indicațiile scenice și din cuvintele altor
personaje. Trahanache o consideră sensibilă ( "cum e ea simțitoare"), Tipătescu
precizează că este o fire "glumeață", iar după ce află că a pierdut scrisoarea o
consideră neglijentă, necugetată. Cațavencu o asociază unui "înger", fiindcă l-a
ajutat. Prin autocaracterizare, Zoe afirmă despre sine că este o femeie bună.
După ce onoarea i-a fost salvată, este dispusă să fie generoasă: "sunt o femeie
bună, am să ți-o dovedesc".
Există mai multe secvențe în care comportamentul si limbajul dezvăluie
indirect trăsăturile de caracter ale lui Zoe: teatralitatea și prefăcătoria.
O scenă sugestivă în acest sens este reprezentată de una dintre
discuțiile ei cu Tipătescu. În timp ce plânge și imploră iertarea acestuia, apeleaza la
sentimente: "Judecă-mă, Fănică, judecă-mă...Fănică, dacă mă iubești, dacă ai ținut
tu la mine măcar în viața ta, scapă-mă..". După mai multe refuzuri din partea lui,
devine brusc energică, vorbindu-i cu foarte multă hotărâre: "am să lupt și cu tine,
om ingrat și fără inimă".
Zoe manifestă un spirit pragmatic, este foarte realistă, sentimentele
fiind inexistente. Când Tipătescu îi propune să fugă împreună, îi amintește de
poziția lui în societate, iar când află că Tipătescu l-a arestat pe Cațavencu, ea îi dă
ordin lui Ghiță să-l elibereze, fiind conștientă de urmările unui astfel de gest: "Ești
nebun? Ce-o să zică la București că l-ai arestat pe Cațavencu înaintea alegerilor?".
Spre final, scena discuției cu Cațavencu dezvăluie aceeași dualitate a
femeii. Atâta timp cât scrisoarea era în mâinile lui Cațavencu, era dispusă să fie
amabilă, generoasă, iar după ce Cațavencu îi spune că nu mai are documentul
compromițător, a devenit arogantă și amenințătoare: "Când te-a arestat Fănică
te-am scăpat eu! Acum te arestez eu și n-ai să scapi decât atunci când îmi voi găsi
scrisoarea".
După ce lucrurile reintră în normal, Zoe devine liniștită și demonstrează,
din nou, perspicacitate și pragmatism, căci ea cunoaște dedesubturile vieții
politice. De aceea, îl încurajează pe Cațavencu: "Fi zelos, aceasta nu e cea din
[Type here]
Comedia. Particularitati de constructie a personajului Zoe Trahanache
urmă Cameră".
În concluzie, prin Zoe Trahanache, dramaturgul satirizează imoralitatea
în viața de familie. Fiind singurul personaj feminin, Zoe se integrează perfect într-o
lume de carnaval, ridicolă, o lume a ambițiilor și a orgoliilor nejustificate. La fel ca
celelalte personaje și în realizarea acesteia se regăsește contrastul dintre aparență și
esență. Abilă și teatrală, Zoe lupră pentru propriul interes, singurul ei scop fiind de
a-și apăra statutul de femeie onorabilă. De altfel, toate personajele din această
comedie sunt adevărate expresii ale "formelor fără fond", tipologii reprezentative
pentru o societate pe care Maiorescu o caracterizează prin "neadevăr".