Caracterizarea- Zoe Trahanache

Zoe, soția lui Zaharia Trahanache și amanta lui Tipătescu este singurul personaj
feminin al lui Caragiale care reprezintă doamna distinsă din societatea burgheză, nefăcând
parte ca celelalte eroine din lumea mahalalelor. Ea întruchipează tipul cochete, este
inteligentă, autoritară ambițioasă și își impune voința în fața oricui. Marchează în comedie
triunghiul conjugal prin care Caragiale satirizează defectele morale ale societății burgheze.
Este o luptătoare hotărâtă și folosește tot arsenalul de arme feminine ca să-și salveze onoarea.
Pentru a-l convinge pe Tipătescu să accepte candidatura lui Cațavencu iar recurge la rugă nici
la mentații: „ Fănică, dacă mă iubești, dacă ai ținut tu la mine măcar un moment tu în viața ta,
scapă-mă, scapă-mă de rușine”. Dacă nu obține reacție așteptată trece la amenințarea cu
sinuciderea „ Trebuie să-mi cedezi, ori nu și atuncia mor și dacă mă lași să mor, după ci-oi
murii poate sa se întâmple orice". Cu o energie impresionantă la o femeie ce părea sensibilă și
neajutorată, ea se dovedește a fi o luptătoare aprigă și amenință „Am să lupt cu tine om
ingrat”.
Deși în epocă femeile nu aveau dreptul la vot ea își impune candidatul pe
Nae Cațavencu in numele unui interes strict personal acela de a că păta scrisoarea de amor
astfel și ar fi distrus prestigiul și poziția socială, viața tihnită și lipsită de griji de care
beneficiază din plin:„Da , îl aleg eu , eu sunt pentru Cațavencu, bărbatul meu cu toate voturile
lui trebuie să fie pentru Cațavencu. In sfârșit cine luptă cu Cațavencu luptă cu mine.”

Pendulând între soț și amant cu inteligență și abilitate conduce din umbră

politică a județului toți fiind conștienți de puterea și influența ei. Tocmai de aceea este
respectată și temută. Cetățeanul turmentat o caracterizează direct:„ În cinstea cu coanei
Joițichii ca e damă bună”. La fel și Peristanda : „Al dumnevoastră coane Fanică, și al coanei
Joitica.”

Ea stârnește cu abilitate arta seducției, făcând impresie asupra tuturor. Când

recuperează scrisoarea devine generoasă iertându-l pe Cațavencu asigurându-se astfel de
devotamentul acestuia și consolându-l că acesta nu-i cea din urmă cameră.

Zoe este caracterizată indirect prin gesturi și atitudine. În ciuda văicărelilor

dar și a faptului că este considerată:„ O damă simțitoare”. Fiind protejată de toți este în
realitate o femeie „bărbată” stăpână pe sine care știe foarte bine ce vrea și care îi manipulează
pe toți după propriile dorințe. Deși face paradă de iubirea pentru Tipătescu și de sacrificii le
făcute pentru el („ omoară mă pe mine care te-am iubit care am jertfit totul pentru tine”), Îi
reproșează iar prefectului încercând să-l determine să susțină candidatura lui Cațavencu in
fapt ea nu a jertfit nimic altceva decât fidelitatea față de soț.
 Dincolo de aparente în cuplul pe care Zoe îl formează cu Tipătescu femeia
este polul rațional, puternic, care deține controlul asupra relației. Fiind onest politic „un om
căruia îi place să joace pe față”(autocaracterizare) Tipătescu refuză inițial compromisul și îi
propune Zoiei o soluție disperată și romantică arătându-se gata să renunțe la tot de dragul ei:
„Să fugim împreuna”. Ea intervine însă energic și refuză „nebunia” nevrând să renunțe cu
niciun preț la poziția de primă doamnă a orașului. Izbucnirea scandalului o îngrozește mai tare
decât pierderea bărbatului iubit: „Cum ori să-și smulgă toți gazeta, cum o sa ma sfâșie , cum
ar sa râză!” Replica ei la întrebarea amorezul lui Tipătescu „Zoe! Zoe , ma iubești ?”
Lămurește ipocrizia relației condiționate: „Te iubesc , dar scapă-mă!”. În confruntarea dintre
cei doi cu privire la susținerea candidaturii lui Cațavencu prefectul este caracterul slab pentru
că cedează până la urmă de dragul ei.

Crispată, încordată pe parcursul întregii comedii Zoe devine la sfârșitul piesei

când orice motiv de îngrijorare dispare generoasă, fermecătoare spunându-i lui Cațavencu
(autocaracterizare):„Eu sunt o femeie bună… am să ți-o dovedesc, acum sunt fericită… puțin
îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău și n-ai putut”.