1

Autori:
Mihai Micu, Marta Jurchescu, Ionuț Şandric,
Mihai Ciprian Mărgărint, Zenaida Chiţu, Dana Micu, Student: Filipoiu Elena – Alina
Roxana Ciurean, Viorel Ilinca, Mirela Vasile Grupa: 405
 Cuvinte cheie:
2 alunecări de teren, daune, inventar, susceptibilitate, hazarde, riscuri, România

Evaluarea deplasărilor în masă – de la proces la risc

 Marea varietate de procese și forme asociate este condiționată direct de eterogenitățile morfostructurale și litologice
care controlează principalele caracteristici topografice ale reliefului, unde intensitatea și durata așezărilor umane
condiționează în principal diferitele etape ale activității alunecărilor de teren, acestea din urmă fiind evidențiate ca
factori de pregătire pentru apariția eșecurilor sau reacțiunilor pentru prima dată.
 Ploile de primăvară care se suprapun adesea cu zăpada în zonele muntoase, deluroase sau înalte, în paralel cu ploile
torențiale de vară sau ploile de toamnă de lungă durată, sunt principalele cauze declanșatoare ale unei mari varietăți
de deplasări în masă. Soiul menționat deja este mărit de o mare seismicitate a țării indusă în special de regiunea
seismică Vrancea.
3
22 – alunecări de teren cu
daune majore
A – Studiu de caz pe Podișul
Moldovei
B – Depresiunea Transilvaniei
C- Transfăgărășan
D – Olt
E – Breaza
F- Valea Lotrului
G – Subcarpații Ialomiței
H - Bazinul Olteț

Fig.1. - Poziția studiilor de caz descrise în România

 Ca răspuns la marea varietate de deplasări de masă, consecințele lor se pot extinde de la daunele aduse
mediului (de exemplu, degradarea terenului indusă de alunecări sau fluxuri superficiale) la pierderi monetare
4 mari cauzate de infrastructura de transport sau clădiri. Istoria secolului trecut oferă mai multe exemple de
majore evenimente de depasări în masă (o selecție este prezentată în tabelul 1), în care atât cauzele naturale,
cât și cele umane au condus la daune semnificative asupra așezărilor umane, liniilor de viață și rețelei de
transport. No LOCATION PROCESS PERIOD CAUSES DAMAGES SOURCE

1 Chirlești ( Buzău Earth flow 1953, 2005, 2010 Precipitation 10 houses destroyed in Bălteanu and Micu
Mountains) 1953, O house destroyed in (2012)
2005, 2 houses destroyed in
2010
2 Malu cu Flori ( Rock slide 1972, 1979, 2010 Precipitation, snow melt Above 50 ha of erchards Ialomița County
Ialomița one country road, 20 inspetorate for
Subcarpathians) houses endangered emergency
situations report
2010
3 Lacul lui Baban complex (earth 1971 Snow melt, precipitation Village of Constandoiu Sandu (1999)
(Vrancea and rock slide, partially destroyed
Subcarpathians) earth flow)

4 Vârfuri (Ialomița Rck slide February 1990 Snow melt, precipitation 130 houses destroyed or Dâmbovița County
Subcarpathians) heavily demaged IES report 2012

5 Zemeș (Tazlău Rock slide June 1992 Precipitation 47 oil drilling rigs and the Bacău County
Subcarpathians) connecting pipes destroyed inspectorate for
emergency
situations report
1992
6 Pârcovaci(Suceava Rock slide December 1996 Snow melt, precipitation 95 houses destroyed or Dinu and Cioacă
tableland) heavily demaged (1997)
7 Seimeni, Galați Lateral rock Quasi- continuous Lateral erosion and high Hundreds of houses Cazacu and drăhici
Danube terrases) spread underground water level endangered (2011)
 5  Date și abordări metodologice

Progresele tehnologice continue, îmbunătățite în mare măsură în ultimele două decenii au contribuit la
dezvoltarea metodologiilor mai concentrate pentru analiza deplasărilor de masă. Cu toate acestea, există o
luptă continuă pentru a dezvolta metodologii comune de la un mediu bogat în date până la un mediu cu date
rare, cu o mare preocupare pentru reducerea incertitudinilor asociate.
Utilizarea de noi produse de observare a Pământului, provenite atât de la teledetecție activă, cât și pasivă (de
exemplu, datele gratuite din sateliții SENTINEL) încurajează cunoașterea prin cercetare și dezvoltare
tehnologică inovatoare menite să ajute la minimizarea și reducerea daunelor cauzate de alunecările de teren
(Scaioni și colab. 2014).
Trebuie subliniat faptul că armonizarea datelor ar trebui aplicată în toate etapele lanțului de evaluare a
riscurilor, prin formatul datelor, structura bazei de date, abordarea metodologică și uneori chiar și în ceea ce
privește terminologia.
Pentru a îmbunătăți percepția și pregătirea riscului pentru reducerea (sau recuperarea) costurilor de
reconstrucție, studiile de risc al alunecăriilor de teren ar trebui să ofere soluții fiabile derivate dintr-o evaluare
adecvată a pericolului care rezultă la rândul lor din cartografierea exactă a susceptibilităților.
Baza tuturor rezultatelor menționate mai sus este un inventar adecvat alunecărilor de teren.
 Date necesare pentru inventarul alunecărilor de teren
6
 Inventarele existente conțin o cantitate mare de informații despre evenimentele de alunecare de teren
pentru o anumită zonă. Aceste informații se referă în principal la locație, dimensiune, tip, starea activității,
data apariției sau ultima reactivare și pot fi completate prin informații suplimentare privind geometria
alunecărilor de teren, geologia, hidrogeologia, acoperirea / utilizarea terenului, factori declanșatori, victime
și daune, măsuri de remediere .
 Metodele referitoare la cunoștințe ale experților constau, în general, într-o suprapunere ponderată a
diferiților factori considerați de un expert ca având o contribuție importantă la aparițiile de alunecări de
teren (Mihai 2005).
 Bălteanu și colab. (2010) a afirmat că alocarea ponderii pentru fiecare factor este destul de subiectivă,
deoarece reflectă opinia unui specialist sau a unui grup mic de specialiști. Datele utilizate pentru aceste
studii de sensibilitate la alunecare de teren sunt frecvent prezentate de derivate din modele digitale de
înălțime, litologie, utilizarea terenului și acoperirea terenului. Metodele statistice utilizate în studiile de
sensibilitate la alunecare de teren folosesc analize statistice (bivariate și multivariate) și teorii precum
regresia logistică, analiza discriminantă, teoria probabilității etc.
 7 Date și metodologii utilizate în estimarea pericolului de alunecare de teren

Pericol de alunecare de teren este definit ca „probabilitatea de apariție într-o anumită perioadă de timp și într-o zonă
dată a unui fenomen potențial dăunător” (Varnes 1984). Această definiție a fost extinsă de Guzzetti și colab. (1999),
pentru a permite integrarea mărimii alunecărilor de teren. Fundamentul unei evaluări cantitative a pericolului este, prin
urmare, dat de o relație frecvență-magnitudine.
Există două categorii principale de metode cunoscute pe scară largă pentru evaluarea frecvenței alunecării de teren:

1) metode directe, legate de înregistrările temporale ale alunecărilor de teren

2) metode indirecte, bazate pe analiza statistică a pragului de declanșare.

Evaluările indirecte ale frecvențelor se bazează pe unele studii precursoare care au oferit o primă perspectivă asupra
relației de declanșare a alunecărilor de teren (de exemplu, Bălteanu 1983). O primă aproximare a comportamentului
ciclic al fenomenului de alunecare de teren general din România a fost stabilită de Surdeanu (1996, 1998) și Surdeanu
et al. (2009) la 30–35 de ani.
Estimările directe asupra magnitudinii - frecvenței comportamentului alunecărilor de teren în România au fost
furnizate în anii precedenți sub formă de rate de denudare.
 Date și metodologii utilizate în analiza riscului de alunecare de teren

8 Informațiile combinate cu privire la pericol și consecințele sale (vulnerabilitatea și valoarea elementelor la risc)
sunt utilizate pentru a obține analize de risc calitativ și (semi) cantitativ, inclusiv pierderile totale datorate
pericolelor diferite cu perioade de întoarcere și magnitudini diferite.

 La scară regională (regiunea seismică Vrancea), FP 7  O încercare interesantă de evaluare a

ECLISE a furnizat un bun exemplu de analiză a
vulnerabilității la nivel regional este oferită de
riscurilor și a cerințelor de date.
Stângă și Grozavu (2012), ținând cont de cinci
 Pentru a obține harta indicelui de vulnerabilitate, au categorii cu mai multe variabile și indicatori,
fost luate în considerare mai multe criterii de
menite să cuantifice vulnerabilitatea: habitat
evaluare a vulnerabilității, cum ar fi fizic (reprezentat
rural, caracteristici demografice, agricultură,
de gospodării și rețele de comunicații - drumuri, căi
calitate de mediu și de urgență situații. La o
ferate - în termeni de densitate), social (densitatea
populației la nivelul NUTS5), de mediu (arii scară mai mare (bazinul Nehoiu, Carpații

protejate: existență și clasificare), în timp ce lipsa la Buzău), Godfrey et al. (2015) a furnizat o
nivelul NUTS5 a datelor economice concludente nu analiză detaliată a cerințelor de date pentru
a permis evaluarea vulnerabilității economice. evaluarea vulnerabilității fizice a clădirilor la
pericolele hidrometeorologice.
 Inventarul alunecărilor de teren : Unități morfostructurale
Un astfel de inventar de alunecări de teren la scară regională a fost pregătit pentru Podișul Moldovei.
9 În această regiune de homoclin, alunecările de teren sunt răspândite în principal de-a lungul fronturilor de
cuesta, cu unghiul de pantă cuprins în general între 8 ° și 15 °.

Fig. 2. - Inventarul alunecărilor de teren bazat pe poligon vs. punct

a. Imagine DEM lidar, b. Imagine satelitară Google Earth
10

Fig. 3 – Imagini aeriene în Subcarpații Ialomiței

Apariția alunecărilor de teren este puternic influențată de diferite formațiuni litologice: roci consolidate precum pietre
de nisip, calcar și tufuri vulcanice, alternând cu argile, nisipuri și marne. Cele mai mari alunecări de teren apar de-a
lungul versanților care prezintă roca dură în partea superioară, iar pe parcursul evoluției îndelungate au creat forme
impresionante de tip mono sau poli-amfiteatru, numite local „hârtoape”.
 11 Inventarul alunecărilor de teren:
rezultate la un nivel de captură

 Identificarea proceselor de alunecare de teren

și modelul lor spațial a fost, de asemenea,
efectuată la nivelul bazinelor hidrografice și
bazinelor de scurgere.
 Acesta este cazul inventarului istoric al
alunecărilor de teren din bazinul râului Olteț situat
în sudul României
 Principalele tipuri de mișcări în masă sunt
întâlnite în mod obișnuit în sectoarele deluroase
ale bazinului care corespund Subcarpaților Getici
și Piemontului Getic superior

Fig. 4. - Detaliu de pe harta de distribuție a

alunecărilor de teren din sectorul înalt piemontan
al bazinului Olteț
 Evaluarea susceptibilității
12 alunecării de teren

Pentru acest studiu au fost

utilizate următoarele date de
intrare: un DEM cu dimensiunea
celulară de 20 m, litologie,
densitatea de drenaj, utilizarea
terenului, acoperire, alunecări de
teren. De asemenea, mai mulți
parametri ai terenului au fost
obținuți din DEM cum ar fi:
gradientul pantei, aspectul pantei,
curbura profilului și curbura
planului.

Fig. 5. – Harta susceptibilității

 Evaluarea susceptibilității alunecărilor de
teren în bazinele mari de drenaj:
13 Studiul de caz al bazinului râului Olteț

o Ratele de succes și predicție cu valori

peste 78% dovedesc un acord bun cu
seturile de date de alunecare de teren, în
timp ce zona de sub curba ROC, de
0,856 indică o bună precizie a modelului.
Susceptibilitatea este cuprinsă între
0,011 și 0,998.
o Din totalul suprafeței cercetate, 28%
aparțin susceptibilității foarte scăzute,
31% susceptibilității scăzute, 20%
susceptibilității medii, 11%
susceptibilității ridicate și 11%
susceptibilității foarte ridicate.

Fig. 6. - Detaliu de pe harta

susceptibilității alunecărilor de teren
 Estimarea susceptibilității de cădere în Carpați
14
Caracteristicile pe porțiunea de sud a drumului, în zona tunelului Bâlea - Capra indică o
densitate de 10 fisuri pe metru, grosimea acestora variind de la mai puțin de 0,05 la 24 mm.

Fig. 7. - Grosimea fisurilor de rocă în zidurile de stâncă de lângă tunelul Bâlea-

Capra, în sectorul alpin al drumului Transfăgărășan
 Evaluarea pericolului de alunecare de
teren
15 Factorii de declanșare și pragurile
Declanșarea pragurilor și a intervalelor de
recurență

Documentând caracteristicile degradării terenurilor din

România, Surdeanu (1998) a furnizat o revizuire valoroasă
a unora dintre principalele contribuții la studiul pragurilor
sezoniere de declanșare a alunecărilor de teren în Carpații

și Subcarpații Românești în raport cu tipologia

alunecărilor de teren, cu accent pe sectoarele moldovenești
și de curbură .
Pragurile empirice bazate pe analiza precipitațiilor
antecedente în intervalul februarie-septembrie 2005, în
legătură cu apariția unor evenimente de alunecare de teren
superficiale în bazinul hidrografic Muscel (Subcarpații
Buzău) au fost, de asemenea, propuse de Dragotă și colab.
(2008).
 NImo =4:55 D mo(-0.54) – 0.61
16
NRmo = precipitații normalizate din luna
evenimentului (%) și
NARmo = indice normalizat ploaie de o lună
(%).
Rezultatele au arătat că o cantitate relevantă de
apă de 60–68 mm s-a acumulat pe o perioadă
de scurtă durată de 7–8 zile (adică, luând în
considerare 4 zile consecutive), având o
perioadă de întoarcere de 25–26 ani.
 • Un astfel de exemplu este dat de harta riscului
17 la alunecări de teren pentru municipiul Breaza
(Fig. 7.), care reprezintă diferite stări de
probabilitate pentru alunecări de teren adânci.
De la stânga la dreapta, probabilitatea de
apariție a unei alunecări de teren adânc de mare
magnitudine crește (de la galben la roșu), alături
de precipitațiile care ajung pe suprafața
terenului. O etapă de precipitație de 20 mm / 24
h este indicată în medalionul din stânga, ducând
mai departe la 100 mm / 24 h pe ultimul
medalion din dreapta (Șandric 2008).

Fig. 7. - Hărțile riscului la alunecare de teren

pentru regiunea orașului Breaza
 Abordarea incertitudinii în evaluările privind
susceptibilitatea și riscurile
18
În imaginea alăturată este prezentată o hartă de
susceptibilitate la alunecări de teren cu propagare a
incertitudinii pentru orașul Breaza (Subcarpații de
Curbură).
Harta prezintă nu numai o valoare de probabilitate
fixă, ci o serie de valori care conțin minimul,
maximul, media și abaterea standard pentru valorile
de probabilitate.
În acest studiu de caz o singură sursă de
incertitudine a fost luată în considerare, adică
modelul digital de ridicare. A fost disponibil un
DEM cu o rezoluție spațială de 2,5 m și, în timp, s-a
măsurat un set de puncte de altitudine distribuite în
mod egal pe întreaga zonă (DGPS).

Fig. 8. - Hărți de sensibilitate la alunecare de

teren, orașul Breaza, Carpații de Curbură.
 19
Concluzii
 Importanța fundamentală și aplicată a studiilor privind mișcările de masă în România sunt recunoscute încă de la
începutul secolului XX. Numeroase studii indică gradul de pronunțare a teritoriului românesc la diferite tipuri de
deplasări în masă, precum și zone cu probabilitate diferită de apariție a alunecărilor de teren atât în spațiu, cât și în
timp. Evaluarea riscului de alunecare de teren reprezintă un subiect important în studiile geomorfologice aplicate.
Fiind unul dintre cele mai active puncte de alunecare de teren din Europa, România încă nu are un cadru legislativ
adecvat pentru evaluarea și gestionarea riscurilor de alunecare de teren.
 O evaluare a gradului de daune care poate rezulta din apariția alunecărilor de teren de un anumit tip și intensitate în
viitor nu poate fi efectuată în absența inventarului de daune istorice fiabile, actualizate și accesibile.
20

Vă mulțumesc pentru atenția acordată!!!