SEMNIFICAŢIA MODELULUI MORFOMETRIC AL DRENAJULUI PENTRU

DINAMICA RELIEFULUI - BAZINUL JGHIABU

(SLĂNIC DE BUZĂU)

GHERGHINA CARMEN-ALINA

Cuvinte cheie: ierarhizare, drenaj, grad de realizare, torenţialitate, dinamica reliefului

Morphometrical model of drainage in the Jghiabu Basin (Slănic of Buzău)

The Jghiabu stream is tributary to the left part of Slănic stream, in the superior course of its. It is
situated in the central-south part of the country and in the north of Buzău County, at the limit of
Carpaţii Cuburii and Subcarpaţii Curburii, into an area with seismic and neotectonic activity,
characterized in litological way by the presence of sedimentary rocks: gritstone, clay and marls.
The hydrographic network hierarchy was done in the Horton-Strahler system and according
with that the Jghiabu stream has the 5 order, with 263 segments of order 1, 48 segments of order
2, 12 of order 3 and 4 of order 4. The morphological model of drainage rends the development
degree of a hydrographic basin and outlines direction for future dynamic evolution of the basin.
From the dates registrated in the tables 1-6 result that in the Jghiabu basin, the actual processes
are actives, especially the headward erosion and the gully erosion, which are associated with the
landslides; the hydrographic network has a strong torrential character.

Introducere

Pârâul Jghiabu este afluent de stânga al

Slănicului de Buzău, în cursul superior al
acestuia. Bazinul Jghiabu este situat, deci, în
partea central-sudică a ţării şi în nordul
judeţului Buzău, la contactul dintre Carpaţii şi
Subcarpaţii Curburii, într-o zonă activă din
punct de vedere neotectonic şi seismic
(figura1).
Cursul superior se desfăşoară în
Munţii Furu (subunitate a Munţilor Vrancei),
iar cursurile mediu şi superior traversează
Subcarpaţii Vrancei, respectiv culoarul
depresionar Lopătari- Buştea- Jitia şi Dealurile
Bisocii. Bazinul are o suprafaţă de 51km2 şi o
amplitudine de 940m, coborând de la 1340m,
cât înregistrează în Masivul Cerdacu, la 400m,
la confluenţa cu Slănicul (figura 2).
Din punct de vedere litologic, Bazinul
Jghiabu se caracterizează prin apariţia la zi a
gresiilor (în special în sectorul montan), argilelor
şi marnelor (în sectorul subcarpatic). Fig. 1 Poziţia bazinului Jghiabu în cadrul bazinului Slănic

Substratul litologic friabil, sedimentar, dimensiunile mari ale versanţilor (lungime, pantă),
intervenţiile antropice (distrugerea covorului vegetal prin despădurire şi suprapăşunat, supraîncărcarea
versanţilor cu construcţii) şi regimul torenţial al precipitaţiilor sunt factorii care au determinat
declanşarea eroziunii accelerate. Principalele procese actuale sunt eroziunea în suprafaţă, eroziunea în
adâncime (cu apariţia rigolelor, ogaşelor, ravenelor şi torenţilor) şi alunecările. Acestea se asociază în
teritoriu, având ritm şi frecvenţă impuse de factorii declanşatori.
 Fig. 2 Confluenţa Jghiabu-Slănic

Ierarhizarea reţelei hidrografice

Ierarhizarea reţelei hidrografice s-a făcut în sistem Horton –Strahler (propus de Horton în
1945 şi definitivat de Strahler în 1952), conform căruia organismele elementare, care nu mai primesc
nici un afluent, au ordinul 1 de mărime, iar prin unirea a două organisme de acelaşi ordin se trece la
ordinul superior. (fig. 3). La confluenţa a două segmente de ordine diferite nu se schimbă ordinul. În
acest mod se continuă până la râul principal, care are ordinul cel mai mare. Deci, organismele care au
ordine mai mari sunt mai vechi, iar segmentele de ordinele 1 şi 2 sunt cele mai tinere. Acestea din
urmă corespund rigolelor, ogaşelor şi, respectiv, ravenelor, care sunt organismele cele mai active, ce
sporesc, prin eroziune regresivă, gradul de fragmentare al reliefului (Grecu Florina, Comănescu Laura,
1998).
Potrivit ierarhizării reţelei hidrografice în sistem Horton –Strahler, P. Jghiabu are ordinul 5,
reţeaua sa de drenaj fiind formată din: 263 segmente de ordinul 1, 48 segmente de ordinul 2, 12
segmente de ordinul 3 şi 4 segmente de ordinul 4 (figura 3 şi tabelul 3). Cu ajutorul acestor date se pot
calcula diferiţi indicatori care permit evaluarea dinamicii reliefului, precum (Grecu Florina,
Comănescu Laura, 1998):
- frecvenţa organismelor torenţiale (cele de ordinele 1 şi 2), calculată ca raportul dintre
suma numărului segmentelor de ordine 1 şi 2 şi suprafaţa bazinului, respectiv
Σ (N1 +N2)/Sb = 5,6 segmente/km2;
- torenţialitatea incipientă, ce reprezintă raportul dintre lungimea segmentelor de
ordinul 1 şi suprafaţa bazinului, adică ΣL1/Sb = 3,18 km/km2;
- torenţialitatea totală, calculată ca raportul dintre suma lungimilor segmentelor de
ordinul 1şi 2 şi suprafaţa bazinului, adică Σ (L1 +L2)/Sb = 3,9 km/km2;
- densitatea medie a lungimii talvegurilor, ce reprezintă raportul dintre suma lungimilor
tuturor segmentelor şi suprafaţa bazinului, adică Σ (L1 +…+L5)/Sb = 4,42 km/km2;
Valorile calculate ale acestor indici pentru bazinul Jghiabu arată frecvenţa mare a organismelor
torenţiale active, fragmentarea intensă a reliefului şi caracterul torenţial al reţelei hidrografice.
 Modelul morfometric al drenajului

Modelul morfometric al drenajului reprezintă un procedeu matematic de analiză a bazinelor

hidrografice, cu ajutorul căruia se cuantifică reţeaua de drenaj, se evidenţiază gradul de dezvoltare al
acesteia şi se conturează direcţiile viitoare de evoluţie ale bazinelor.
La noi în ţară, modele morfometrice de caracterizare a bazinelor hidrografice au fost realizate,
pentru diferite unităţi de relief, de: Zăvoianu I (1978, 1985) pentru bazinul Ialomiţei, care se
suprapune unui relief în trepte, de la munte la câmpie, Maria Sandu (1980) pentru bazinul Cibinului,
care se desfăşoară pe unităţi înalte, munte şi depresiune, Florina Grecu (1980, 1981, 1983, 1992)
pentru bazinul Hârtibaciului, cu dezvoltare într-o singură unitate de relief, respectiv podiş deluros,
Laura Comănescu (2000) pentru bazinul Casimcea, dezvoltat într-un podiş cu energie de relief şi
densitate a fragmentării reduse.
Pentru realizarea modelului morfometric al drenajului sunt necesare: numărul segmentelor de
râu, N; suma lungimilor segmentelor de râu, L (km); media lungimilor segmentelor de râu, l (km).
Aceşti parametri alcătuiesc şiruri de valori dispuse sub forma unor progresii geometrice (tabelul 3):
Numărul segmentelor de râu de ordine succesiv crescânde formează o progresie geometrică
descrescătoare, alcătuită, pentru bazinul Jghiabu, din următorii termeni: 263, 48,12, 4 şi 1. Raţia
progresiei, respectiv rata de confluenţă, este 4,12, iar indicele de realizare este de 97%. Valorile mari
rezultate pentru ordinele 1 şi 2, corespunzătoare ogaşelor şi ravenelor şi rata mare de confluenţă arată
densitatea ridicată a reţelei hidrografice cu caracter torenţial şi fragmentarea mare a reliefului.
Suma lungimilor segmentelor de râu de ordine succesiv crescânde formează o progresie
geometrică descrescătoare, ai cărei termeni, măsuraţi pentru bazinul Jghiabu, sunt: 162,5, 37,3, 15, 5,6
şi 5,5, iar raţia este egală cu 3,5. Valorile calculate, mult mai mari decât cele măsurate (240,1 şi,
respectiv, 68,6 pentru ordinele 1 şi 2) arată nerealizarea lungimilor (tendinţa de creştere) şi atrage
atenţia asupra pericolului eroziunii regresive.
Lungimea medie a segmentelor de râu se calculează ca raport între suma lungimilor şi
numărul segmentelor de râu, iar valorile rezultate formează o progresie geometrică crescătoare.
Aceasta este formată, pentru bazinul Jghiabu, din termenii: 0,61, 0,77, 1,25, 1,4 şi 5,5 şi are raţia 1,89.
Cu ajutorul raţiilor şi al valorilor măsurate (de pe harta topografică) ale parametrilor analizaţi,
se află valorile calculate, prin compararea cărora se pot stabili gradul de evoluţie şi gradul de realizare
ale bazinului.
Reprezentarea grafică a valorilor măsurate ale celor trei parametri luaţi în calcul se face într-un
sistem de coordonate semilogaritmice, în care pe axa x se trec ordinele de mărime, ca variabile
independente, iar pe axa y se reprezintă valorile măsurate ale fiecărui parametru.
Punctele vor fi unite printr-o dreaptă, care se trasează astfel încât să treacă prin cât mai multe valori.

Semnificaţia dinamicii reliefului

Dinamica bazinelor hidrografice este definită printr-un coeficient numit indicele de realizare.
Acesta redă gradul de împlinire al bazinului pentru fiecare parametru şi se calculează după
următoarele formule:
In=Nn-1/RC , IL=Ln-1/RL Il=ln-1/Rl ,
unde Nn-1 , Ln-1, ln-1 reprezintă valorile penultimului termen din fiecare progresie. (Florina Grecu,
G.Palmentola, 2003).
În funcţie de valoarea indicelui de realizare (< sau > 100%) se pot stabili stadiul actual al
unui bazin, de echilibru sau dezechilibru, precum şi tendinţele viitoare de evoluţie: de ramificare a
reţelei de drenaj prin apariţia altor organisme de ordinul 1; de creştere în lungime a organismelor
existente, cu pericolul eroziunii regresive; de menţinere sau creştere a ordinului de mărime al
bazinului.
Pentru o mai bună analiză a
reţelei de drenaj a bazinului
Jghiabu, s-au calculat datele
pentru modelul drenajului atât
pentru P. Jghiabu de ordinul 5,
cât şi pentru subsistemele de
ordinul 4 şi 3. Datele sunt
cuprinse în tabelele 1-6, iar
reprezentările grafice în
coordonate semilogaritmice în
figura 4.
În urma realizării modelului
drenajului pentru bazinul
Jghiabu au rezultat următoarele:

- Pârâul Jghiabu, segmentul de

ordinul 3, dezvoltat exclusiv în
sectorul montan, este
suprarealizat (I n = 120%), având
tendinţa de a evolua spre ordinul
superior, fapt ce reiese şi din
analiza sumei lungimilor
segmentelor de diferite ordine şi
din compararea valorilor
măsurate şi calculate.
Valorile mari ale ratei de
confluenţă, R c = 5,5 şi ale
torenţialităţii incipiente
(1,9km/km2) şi ale celei totale
(2,8 km/km2) reflectă gradul
mare de torenţialitate, densitatea
foarte mare a reţelei hidrografice
şi agresivitatea eroziunii regresive. Fig. 4. Modelul drenajului pentru bazinul Jghiabu
a) P.Jghiabu de ordinul 3; b) P.Jghiabu de ordinul 5; c) P.Jghiabu
de ordinul 5

Din reprezentarea grafică în coordonate semilogaritmice (figura 3a) se observă o uşoară abatere de la
dreaptă pentru segmentele de ordinul 2, care susţine suprarealizarea lor şi tendinţa de trecere în ordinul
superior.
- Pentru Pârâul Jghiabu, segmentul de ordinul 4, din analiza valorilor măsurate şi calculate ale
numărului segmentelor (tabelul 2), rezultă uşoara subrealizare a acestora, de unde şi posibilitatea de
ramificare fără schimbarea ordinului. Prezintă, de asemenea, un grad mare de torenţialitate, de 6,35
km/km2, o rată de confluenţă de 4,9 şi posibilitatea de apariţie a noi segmente de ordin 1, precum şi
creşterea în lungime a segmentelor prin eroziune regresivă, fapte demonstrate de abaterea mare de la
dreaptă a valorii sumei lungimilor segmentelor de ordinul 1 (figura 4b).
- Pârâurile Adăpătorilor, Bisocuţa şi Buştea, afluenţi de ordinul 4, s-au dezvoltat în sectorul
subcarpatic al bazinului şi au evoluţii asemănătoare . Astfel, toate sunt subrealizate (50-64% grad
de realizare), cu tendinţă de ramificare şi creştere de în lungime, fără a-şi schimba ordinul. Au, de
asemenea, caracter puternic torenţial (2,6-3,6 km/km2), de unde rezultă manifestarea puternică a
eroziunii regresive şi în adâncime (tabelele 4-6). Evoluţia bazinelor Bisocuţa şi Adăpătorilor a fost
impusă de structura specifică Subcarpaţilor, cutată şi faliată, fapt demonstrat de direcţia şi de lungimea
mare a segmentelor de ordin 1 şi 2 .
- Pârâul Jghiabu, de ordinul 5, are un grad de realizare al numărului de segmente de 97%,
aflându-se, în prezent, în stadiu de echilibru (tabelul 3). Abaterile de la dreaptă ale valorilor sumei
lungimilor şi lungimii medii ale segmentelor de ordinul 1 arată posibilitatea creşterii în lungime a
acestora şi pericolul la eroziune regresivă şi în adâncime (figura 4c). De asemenea, se constată
abaterea mare de la dreaptă a valorii lungimii segmentului de ordinul 5, fapt ce demonstrează
suprarealizarea acestuia. Valorile mari ale lungimilor medii ale segmentelor de ordin 1 şi 2, de 0,61 şi
0,77 km, precum şi numărul mare al acestora, de 263 şi, respectiv, 48 segmente, alături de ceilalţi
indicatori, ca: rata de confluenţă, de 4,12, frecvenţa organismelor torenţiale, de 5,6 segmente/km2,
torenţialitatea totală, de 3,6 km/km2 şi densitatea medie a lungimii talvegurilor, de 4,01km/km2, arată
densitatea mare a reţelei hidrografice şi caracterul puternic torenţial al acesteia .

Fig. 5. Procese de alunecare pe versantul drept al P. Jghiabu, în cursul inferior

Fig. 6. Procese de ravenare pe versantul drept al P. Buştea, la confluenţa cu P. Jghiabu

Tabel 1. P. Jghiabu la confluenţa cu P. Braga
Parametrul Măsurat Ordinul Raţia Indice de
Calculat 1 2 3 Realizare (%)
Nr. segmente m 29 7 1 Rc=5,52 IN=120%
de râu, N c 38,6 7 1,2
Lungimea, L m 10,2 5,1 2,5 RL=2,02 IL=25%
(km) c 10,3 5,1 2,5
Lungimea m 0,35 0,72 2,5 Rl=0,36 Il=20%
medie, l (km) c 0,26 0,72 2,08

Tabel 2. P. Jghiabu la confluenţa cu P. Adăpătorilor

Parametrul Măsurat Ordinul Raţia Indice de
Calculat 1 2 3 4 realizare (%)
Nr. segmente m 114 23 4 1 Rc=4,9 IN=80%
de râu, N c 96 19,6 4 0,8
Lungimea, L m 48,5 15 10,5 6,2 RL=2,11 IL=50%
(km) c 46,7 22,1 10,5 4,9
Lungimea m 0,42 0,65 2,62 6,2 Rl=0,43 Il=60%
medie, l (km) c 0,48 1,13 2,62 6,21

Tabel 3. P. Jghiabu la confluenţa cu P. Slănic

Parametrul Măsurat Ordinul Raţia Indice de
Calculat 1 2 3 4 5 realizare
(%)
Nr. segmente m 263 48 12 4 1 Rc=4,12 IN=97%
de râu, N c 280 68 16,5 4 0,97
Lungimea, L m 162,5 37,3 15 5,6 5,5 RL=3,5 IL=18%
(km) c 240,1 68,6 19,6 5,6 1,6
Lungimea m 0,61 0,77 1,25 1,4 5,5 Rl=1,89 Il=74%
medie, l (km) c 0,20 0,39 0,74 1,4 3,09

Tabel 4. Modelul drenajului pentru bazinul Pârâului Adăpătorilor

Parametru Măsurat Ordin Raţia Indice de
Calculat realizare(%)
Nr. segm. de râu m 39 6 2 1 Rc=3,8 50
c 29 7,6 2 0,5
Lung. însumate, L m 19,5 4,7 4,4 1,2 RL=2,9 124
(km) c 38,03 12,9 4,4 1,49
Lung.medii, l (km) m 0,5 0,79 2,2 1,2 rl=0,76 248
c 1,3 1,69 2,2 2,9

Tabel 5. Modelul drenajului pentru bazinul Pârâul Bisocuţa

Ordin Măsurat Ordin Raţia Indice de
Calculat 1 2 3 4 realizare(%)
Nr. segm. de râu m 26 6 2 1 Rc=3,1 64
c 19 6,2 2 0,64
Lung. însumate, L m 14 2,8 1,6 1,3 RL=2,6 46
(km) c 11,3 4,2 1,6 0,6
Lung. medii, l m 0,53 0,46 0,8 1,3 rl=0,85 71
(km) c 0,59 0,68 0,8 0,9
Tabel 6. Modelul drenajului pentru bazinul Pârâul Buştea
Ordin Măsurat Ordin Raţia Indice de
Calculat 1 2 3 4 realizare(%)
Nr. segmentelor de m 32 5 2 1 Rc=3,6 55
râu. N c 25,9 7,2 2 0,55
Lungimile m 13 4,2 1,8 2,3 RL=2,06 37
însumate, L (km) c 7,6 3,7 1,8 0,87
Lungimile medii, l m 0,4 0,84 0,9 2,3 rl=0,57 68
(km) c 0,29 0,51 0,9 1,58

Concluzii

Analiza modelului morfometric al drenajului în bazinul Jghiabu pune în evidenţă faptul că

acesta se află, în prezent, în stadiu de echilibru, ca sistem. În subsistemele de ordinul 4, însă,
segmentele de ordinele 3, 2 şi 1, corespunzătoare organismelor torenţiale, ravenelor şi ogaşelor sunt
active, acestea având tendinţa de creştere în lungime şi de ramificare, ceea ce atrage atenţia asupra
pericolului de eroziune regresivă şi în adâncime.
Prin ierarhizarea reţelei hidrografice a rezultat ordinul 5 de mărime pentru bazinul Jghiabu,
ceea ce arată gradul mare de ramificare al reţelei hidrografice şi caracterul torenţial al acesteia.
Procesele actuale de modelare a reliefului sunt intense: eroziunea în suprafaţă şi în adâncime
se asociază, în arealele cu argile şi marne la zi, cu alunecările de teren şi curgerile noroioase (figurile 5
şi 6).

BIBLIOGRAFIE

ALEXANDRU MEDELAINE, DRAGOMIRESCU Ş., ŞEITAN OCTAVIA, (1964), Câteva consideraţii

asupra proceselor actuale de modelare a reliefului din Subcarpaţii dintre văile Slănicului de Buzău şi Cricovul
Sărat, SCGGG-Geogr., XI, Bucureşti.
GRECU FLORINA, (1980), Modelul morfometric al lungimii reţelei de râuri din bazinul Hârtibaciu, SCGGG-
Geogr, XXVII-2, Bucureşti.
GRECU FLORINA, (1992), Bazinul Hârtibaciu. Elemente de morfohidrografie, Ed Academiei, Bucureşti.
GRECU FLORINA, (2004), Quantification of some elements of drainage basins in Romania, Geogr. Dinam.
Quat. 27 (2004), 8 figg., 8 tabb..
GRECU FLORINA, COMĂNESCU LAURA, (1998), Studiul reliefului. Îndrumător pentru lucrări practice, Ed.
Univ. Bucureşti.
GRECU FLORINA, PALMENTOLA G. (2003), Geomorfologie dinamică, Ed. Tehnică, Bucureşti.
GRIGORE M. (1979), Reprezentarea grafică şi cartografică a formelor de relief, Ed Academiei, Bucureşti.
IELENICZ M., (1978), Observaţii geomorfologice în bazinul Slănicului de Buzău, AUB-G, XXVII, Bucureşti
SANDU MARIA, (1980), Corelări între indicii geomorfometrici ai reţelei hidrografice şi unele procese de
versant din culoarul depresionar Sibiu-Apold, SCGGG, Geogr., t XXVII, nr. 1
ZĂVOIANU I. (1978), Morfometria bazinelor hidrografice, Ed. Academiei, Bucureşti

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie,

Catedra de Geomorfologie-Pedologie