Sunteți pe pagina 1din 20

Facultatea Alexandru Ioan Cuza

Specializarea Geografie i Geologie

Apele subterane

Toplici Andreea
Gr 31

Cuprins
Date generale
Apele freatice
a) Apele freatice zonale
b) Apele freatice azonale
Apele de adncime
CALITATEA APELOR FREATICE

Date generale
Hidrogeologia este tiina care se ocup cu studiul apelor subterane; ea studiaz originea apei, modul
de alimentare, rocile cu rol acvifer existente n scoara terestr, structurile geologice, tipul de zcmnt,
condiiile de stocare, modalitile de scurgere ale apei prin acestea, rspndire, proprietile fizico-chimice ale
ntregului complex, gradul de poluare etc. n acelai timp, ea se preocup de conservarea i exploatarea apei
subterane.
Studiile hidrogeologice vizeaz managementul teritorial, estimarea corect a resurselor de ape subterane
(potabile, minerale, geotermale), optimizarea exploatrii acestora, combaterea efectelor negative
asupra exploatrilor miniere, a construciilor etc. (Zamfirescu, 1997).
Apele subterane au reprezentat tot timpul o importan vital. Primele fntni pentru ap potabil au fost
spate n Egipt i China antic.
Cu toate c izvoarele erau considerate ca ceva sacru, geneza acestora, i implicit a apelor subterane, a
incitat cele mai luminate mini ale Antichitii i Evului Mediu. Aristotelsusinea teoria condensrii apelor
subterane care producea cea mai mare parte din apa ce se scurge prin izvoare. Majoritatea filozofilor antici
considerau c apa de mare este condus prin canale subterane n muni, unde este purificat i se
rentoarce sub form de izvoare. Concepia c apa izvoarelor se formeaz n golurile subterane era o
consecin a faptului c anticii greci erau familiarizai cu peterile din inuturile calcaroase, cu spaiile
subterane mari, reci i ntunecoase.
Marcus Vitruvius (sec .Cr.) este primul care sesizeaz c apa subteran provine din infiltrarea apei de ploaie
sau a zpezii topite; el este practic precursorul teoriei infiltrrii. Palissy B. este primul autor care, n 1580,
elaboreaz prima lucrare unde arat c apele subterane provin din cele superficiale ce se infiltreaz i apar
sub form de izvoare. Dovedirea infiltrrii a fost realizat de lucrrile lui Mariotte A. (1686) i mai apoi de
cele ale lui Lomonosov M.V. (1750) care arat c mineralizaia apelor subterane rezult clin interaciunea
apei cu rocile.
Bernoulli D. (1783) i Euler L. (1750) au stabilit micarea lichidelor, Chezy (1775) a determinat ecuaia
micrii turbulente a apelor subterane, iar Darcy H. (1856) elaboreaz legea circulaiei apei n mediile
poroase.
Prima lucrare cu caracter hidrogeologic din Romnia este cea a lui Pop V.,ce se refer la apele minerale din
Transilvania. Drghiceanu N. i Cucu-Staroslescu N. au abordat problema apelor subterane din zona
oraului Bucureti.
Prima hart a apelor freatice, elaborat de Murgoci Gh.M. i Protopopescu-Pache E.(1907-1910), reprezint
zona Brganului; Geologul Macovei G. (1911-1913) a ntocmit harta apelor freatice din Dobrogea.
Rezultate foarte bune, n privina folosirii apelor subterane, s-au obinut ntre cele dou Rzboaie
Mondiale. Primele studii exhaustive sunt ntocmite pentru oraele Bucureti, lai, Craiova, Ploieti etc.
n cadrul cercetrilor geologice asupra teritoriului Romn se contureaz tot mai clar o orientare
hidrogeologic ce delimiteaz i caracterizeaz hidrostructuri att n regiunile de orogen ct i n cele de
platform.Dup anul 1950, pe lng ntreprinderile specializate n prospectare i exploatare, s-a format i
un colectiv de cercetare n cadrul Institutului Naional de Meteorologie i Hidrologie (astzi acest institut sa separat n Institutul Naional de Meteorologie i Institutul Naional de Hidrologie, 2003).

Fig. 1. Repartiia apelor subterane n sectoarele cu intercalaii argiloase


Ca urmare a complexitii sale, hidrogeologia este o tiin pluridisciplinar ce se bazeaz pe munca n
echip a numeroi specialiti din domenii conexe: geologie, hidrologie, geomorfologie, hidrodinamic,
pedologie, meteorologie, geochimie, geofizic, exploatarea zcmintelor, agronomie, chimie, fizic etc.
n prezent se poate aprecia c volumul i calitatea informaiilor referitoare la apele subterane din Romania
ofer o imagine veridic i complex asupra acestui component al nveliului hidric al sistemului fizicogeografic al Romniei. ( Bojoi,2000) Apele subterane sunt rspandite inegal pe teritoriul rii, n funcie de
litologie, structur geologic i condiiile climatice. Constituirea hidrostructurilor se realizeaz la scara
timpului geologic iar regenerarea apei se face n timp mult mai scurt (cicluri milenare, seculare, multianuale,
sezoniere) . Apele subterane, ca sistem complex, cuprind componente motenite, de obicei cu stabilitate
ridicat care includ: cadrul structural, textura, structura depozitelor, alctuire mineralogic a depozitului,
discontinuitile subterane, relieful i componente recente,mult mai mobile care cuprind: adncimea apei,
temperatura, chimismul, gradientul hidraulic, unele proprieti fizico-chimice terapeutice (gaze dizolvate,
termalitate,grad de mineralizare).

Cele mai mari rezerve de ap subteran se


ntlnesc n afara spaiului montan, n unitaile
deluroase i de cmpie. Condiia care impune
acest tip de distribuie a apelor subterane este
conductivitatea hidraulic a depozitelor. n
timp ce unitaile montane se caracterizeaz
prin dominarea rocilor compacte, slab
permeabile, n regiunile deluroase i de cmpie
predomin rocile sedimentare,n general
permeabile. Pietriurile, nisipurile, luturile, care
ocup suprafee mari n unitile extracarpatice
au conductiviti mari , ntruct pe suprafee
slab nclinate prezint o mare cantitate de
absorie i de formare a stratelor acvifere
subterane.

Repartiia vertical a apelor subterane: 1- formaiune


permeabil; 2- formaiune semipermeabil; 3- formaiune
impermeabil.

n unitile montane rocile compacte


formeaz acumulari de strate acvifere doar n
condiiile n care acestea sunt
fisurate;depozitele litologice din zona montan
capabile s acumuleze apa suntrestrnse i
discontinui( conuri de dejecie,alibi majore)
(Geografia Romaniei ,vol I,1983).

Absena fisurilor i declivitatea mare condiioneaz scurgerea apei din zonele nalte spre zonele cu relief
cobort.
Chiar dac n spaiul montan se nregistreaz aproximativ 80 % din volumul precipitaiilor anuale,
rezervele cele mai nsemnate de ape subterane se afl n regiunile joase, care sunt mult mai
sraccioase n precipitaii. Spaiul montan poate fi caracterizat ca un domeniu al precipitaiilor i
scurgerilor, n timp ce spaiul extramontan poate fi caracterizat ca un domeniu al precipitaiilor reduse,
infiltraiilor puternice i evapotranspiraiei accentuate.
n unitile montane acumularile acvifere sunt discontinui ( n masivele calcaroase puternic fisurate i n
luncile marilor ruri), stratele acvifere abundente se afl afl n unitile premontane , n Subcarpai
(lunci i structure alctuite din depozite detritice), n unitile deluroase i de podi, formate din roci
permeabile i cuverturile sedimentare grosiere de cmpie. Dac apele subterane din spaiul
extracarpatic nu s-ar regenera prin aportul scurgerii i transferului din spaiul montan, rezervele
subterane ar intra ntr-o grav criz de degenerare, tinznd spre epuizare i dezechilibrarea ntregului
sistem fizico-geografic, ntr-un interval scurt de timp (Ioan Bojoi, 2000).

Geneza i tipurile hidrochimice ale apelor minerale sunt legate de tectonic , de vulcanism neogen, de
zcmintele de petrol, gaze i sare. Aria carpatic este cea mai bogat n ape minerale, cunoscanu-se
aproximativ 500 de localiti n care acestea apar ca izvoare si sunt folosite , uneori chiar din antichitate.

Complexitatea tectonic i cea genetic a formaiunilor geologice de pe teritoriul Romaniei determin o


mare diversitate a apelor subterane, conferindu-le i caracteristici fizico-chimice difereniate n funcie
de originea lor ( vadoas, juvenil, mixt) Dup genez i condiiile hidrogeologice de nmagazinare,
apele subterane se difereniaz n ape freatice i de adncime(Geografia Romaniei ,vol I, 1983).
Apele freatice
Se acumuleaz la adancimi variabile, cuprinse ntre 0 m i adancimi de ordinul zecilor de metri, fiind
alimentate din precipitaii i din reeaua hidrografic sau din lacuri. Astfel o parte din apa din precipitaii
se infiltreaz n scoara superficial i se acumuleaz de regul n ariile joase de relief, deasupra unui

strat impermeabil. Astfel, adancimile acestor hidrostructuri freatice variaz n funcie de configuraia
reliefului, avnd o distribuie neuniform pe teritoriul rii. Dei cele mai mari cantiti de precipitaii
sunt n aria montan, acumularile pot fi de mare anvergur n cazul depresiunilor i a culoarelor de vale,
unde condiiile de acumulare sunt optime, dar apar i situaii n care practic apele freatice lipsesc, aa
cum este cazul crestelor alpine, a unor culmi montane, sau la nivelul versanilor mediu i puternic
inclinai. Apele freatice sunt ape libere, care circula gravitational, acumularile fiind variabile ca volume,
n functie de conditiile climatice. Mai mult, nivelul hidrostatic este variabil n timp, existand situaii n
care acest nivel atinge cota 0, cazul unor lunci umede, a campiilor de subsiden, ndeosebi primavara la
topirea zapezii, sau n urma unor precipitaii foarte bogate.
Se ntlnesc n toate unitile de relief din Romania. Au ca mediu de acumulare i de formare a
zcamintelor depozitele superficiale permeabile (aluviuni, proluviuni, luturi leossoide, eluvii,deluvii) dar
si roci sedimentare stratificate permeabile precum i roci compacte strbtute de fisuri. Volumul apelor
freatice este controlat de grosimea depozitelor sedimentare permeabile( piemonturi, umplutura
depozitelor intramontane) i de volumul golurilor subterane din rocile sedimentare compacte: calcare,
gresii, conglomerate. Apele freatice se difereniaz n functie de altitudine prezentnd importante
discontinuiti determinare de relief i alctuire geologic.

Relaia dintre infiltrarea apei i structura solului,


dup Jones, 1998

Dependena porozitii rocilor de forma granulelor (A), de felul de


aezare a acestora (B), de gradul de sortare (C) i de gradul de
cimentare (D), dup Gtescu, 1998

Rocile magmatice i cristaline cuprind strate freatice pana la baza fisurilor dezvoltate prin meteorizaie i
eforturi tectonice manifestate n perimetrul stratelor superioare (Ioan Bojoi, 2000) . Apele freatice
reprezint o surs economic important, n special prin faptul c rezervele exploatate se pot reface
usor prin ciclitatea regimului hidric. n funcie de factorii genetici ai rezervelor de ap se deosebesc:

a) Apele freatice zonale


Acestea sunt prezente n toate unitile mari de relief. Regimul lor depinde de condiiile climatice i de
principalele trepte de relief.
Apele freatice din Carpai capta anumite caracteristici i diferentieri dupa tipul petrografic i strcturaltectonic de baza, fiind foarte diferite de cele din regiunile intra- si extracarpatice.
Pantele mari ale reliefului asigura un drenaj intens al apelor freatice de pe interfluvii, fiind cantonate
mai ales n scoara de alterare. n arealul de rspndire a rocilor cristaline si magmatice intrusive,
rezerve mai insemnate de ape freatice se ntlnesc in zonele cu fisuraie subaerian intens.
Gresiile si conglomeratele , prin gradul mare de fisurare, ofer posibiltati mai bune de acumulare a apei.
Pe rocile eruptive, acumularea apelor este favorizata de piroclastite, in special acolo unde n stratificatia
lor se intalnesc si intercalatii impermeabile de argila sau de roci cimentate.Atunci cand apele freatice
intalnesc manifestatii postvulcanice(gaze,saruri), se mineralizeaza puternic i apar la zi sub form de
izvoare, att n zona depozitelor vulcanice cat si in lateral, pe formatiunile sedimentare (Al. Rosu, 1973).
Gradul de mineralizare este cuprins intre 50 si 250 mg/l n arealul rocilor eruptive si cristaline, ajungand
pana la 500 mg/l in arealul gresiilor si al conglomeratelor, n arealul gresiilor si al conglimeratelor,

predomina apele carbonatate.

Apele freatice din depresiunile intracarpatice


Depresiunile intramontane cu umplutura de roci sedimentare detritice miocene, pliocene si cuaternare
contureaz rezerve importante de ap subteran, dar cu caliti inferioare de potabilitate. Cele
aproximativ 300 de depresiuni intramontane sunt si arii de formare a acviferelor freatice. Culoarul
depresionar din vestul Carpailor Orienatli (Bilbor-Borsec-Giurgeu-Ciuc-Brasov) reprezinta cea mai
importanta arie de acumulare a apelor freatice, debitul specific apreciindu-se la 3-5 l/s.
Ariile depresionare importante cu freatic intramontan abudent se localizeaza in Depresiunea
Dornelor, Depresiunea Comanesti, Depresiunea Petrosani , Depresiunea Almaj, Depresiunea VadBorod,etc. Apele freatice din depresiunile intramontane sunt amenintate din punct de vedere calitativ
datorita aglomerarii centrelor urbane si a concentrarii unor activitati economice poluante: exploatari de
substante minerale utile energetice ( carbuni, turba), prepararea si prelucrarea unor minereuri
feroase,neferoase si alte materiale: Depresiunea Baia Mare, Depresiunea Brad, Petrosani. La toate
acestea se adauga si faptul ca drenajele naturale si antropice, inclusiv de substante nocive continute in
apa se realizeaza dinspre relieful inalt catre vatra depresiunilor intramontane.
Apele freatice din Subcarpati
Sunt acumulate in special in depozitele de terasa si cele deluviale. Pe langa acestea se intalnesc si ape
captive descendente. Mineralizarea apelor se mentine intre 200 si 500 mg/l dominand tipul carbonatat,
cu exceptia apelor freatice din apropierea masivelor de sare sau a apelor folosite, unde apar izvoare cu
ape clorurate. In raport cu conditiile climatice, apele freatice din regiunile intra- si extracarpatice se pot
grupa dupa provinciile climatice.
Treapta morfologica a dealurilor si
podisurilor din Romania dispune de un
acvifer freatic in caracteristicile caruia se
resimt influentele climei alaturi de cele
induse de anumite particularitati ale
reliefului. In Dealurile Banato Crisene si
chiar in Campia de Vest influenta maselor
de aer umed si moderat racoros de origine
oceanica , face ca nivelul freaticului sa se
mentina ridicat, in special in timpul iernii.
Primavara, nivelul freatic poate atinge
suprafata topografica, iar a doua parte a
verii si la inceputul toamnei apa freatica isi
reduce nivelul si se restrang suprafete
afectate de exces de umiditate (Ioan
Bojoi,2000) .

Dealurile piemontane din cauza


granulometriei fine a depozitelor,
fragmentarea accentuata a reliefului si

presnta unor covertui impermeabile la suprafata, nu ofera conditii favorabile conditii favorabile pentru
acumularea apelor freatice, iar adancimea lor se mentine pana la 16- 25m. In campiile piemontane si
glacisuri, stratul freatic devine continuu in nisipurile si pietrisurile teraselor inferioare, adancimea
scazand de la 10-15 m la5-10m.
Apele freatice din cmpiile joase se cantoneaz n nisipurile pleistocenului superior si temporar cu
caracter ascensional. Adancimea lor se menine ntre 3-6 m n campiile interfluviale i ntre 0-3 m n
ariile joase. Din punct de vedere hidrochimic, predomina apele bicarbonate cu tendonte de salinizare
continental sulfatic n dealurile i cmpiile joase. Sensul general de crestere a mineralizrii si al
duritii apelor freatice este de la est la vest.
Apele freatice i captive descendente din Depresiunea Transilvaniei sunt acumulate n depozite
paleogene-neogene i n cele cuaternare. Abundena i caracteristicile apelor subterane freatice depind
de poziia geografic , alctuire geologic, dispunerea structural a stratelor, textura, apropierea de
masivele de sare. n Podisul Somean sunt rspndite apele freatice acumulate n nisipurile miocen
inferior si paleogene. Dei debitele obinute din aceste strate sunt reduse( sub 1 l/s) calitatea apelor
este buna, excepie fcnd apele freatice influenate de de intercalaii de gipsuri care le confer
caracter sulfatic si o duritate mai ridicat. Apele freatice din dealurile periferice Depresiunii
Transilvaniei sunt acumulate n depozitele nisipoase ale miocenului. n apropierea masivelor de sare
apele sunt clorosodice, iar in arealele neafectate de dizolvarea srii sunt carbonatice, cu tendinta de
imbogatire spre sulfati. Depozitele nisipoase ale sarmatianului si pliocenului din dealurile centrale ale
Depresiunii Transilvaniei ofera conditii relativ uniforme de acumulare a apelor freatice, dar cea mai
larga raspandire o au stratele acvifere din depozitele deluviale. Calitatea apelor este mai slaba in aria
sarmatianului, unde mineralizarea atimge 1-3 g/l, tipul hidrochimic este mixt si uneori chiar sulfatat, in
timp ce duritatea este foarte ridicata. n depresiunile Fgra, Sibiu si Culoarul Orastiei, apele freatice
sunt acumulate indeosebi in depozitele cuaternare i pliocene. Etajarea reliefului din acest spatiu
determina o adncime corespunztoare de la 1-3m n lunci (luncile Oltului, Cibinului, Muresului,
Ariesului) , 5-10 m in terasele inferioare si 10-20 m in gracisurile piemontane.
In unitatile fizico- geografie extramontane de la sud si este de Carpati se constata o saracie a
acviferelor de la vest la est, in legatura cu reducerea generala a precipitatiilor si abundentei apelor
subterane in acelasi sens. Fenomenul se manifesta cu pregnanta in sezonul rece al anului, atat datorita
persistentei stratului de zapada si a blocarii alimentarii freaticului cat si prin reducerea generala a
precipitatiilor in anotimpul de iarna (Ioan Bojoi, 2000).
In Podisul Getic, conditiile de acumulare a apelor reatice sunt improprii datorita lipsei de unui strat
continuu de argila in succesiunea depozitelor villafranchiene. Ca urmare, in dealurle puternic
fragmentate din nord, stratul acvifer se afla la adancimi foarte mari. In partea sudica a podisului,
principalul strat este cantonat in nisipurile si pietrisurile orizontului inferior al depozitelor villafranchiene
.Mineralizarea si duritatea apelor cresc de la nord la sud, iar tipul hidrochimic dominant este cel
bicarbonate (Geografia Romaniei, Geografie fizica I).

In Campia Romana, datorita


permeabilitatii diferite a depozitelor
cuaternare, conditiile de infiltrare sunt
diferite si de mentinere a apei sunt variate.
In Campia Olteniei, apele freatice sunt
acumulate in depozitele de terasa,
adancimea lor scazand in terasele Dunarii
de la nord(8-20 m) la sud (0.5-5m), iar cea
din tersasele Jiului si Oltului cu aluvionar
gros, se mentine intre 5-15 m. Desi
rezervele de apa freatica sunt mari,
acestea sunt afectate tot mai puternic de
poluare , un fenomen greu de inlaturat.
Campia Romana Centrala constituie un
rezervor important de ape subterane
freatice datorita amplei dezvoltari spaiale
a nisipurilor de Mosistea ( Campia
Gavanu-Burdea) si a nisipurilor de
Fratesti (Campia Burnaz). In functie de
relief, adancimea freaticului variaza intre
15m ( pe terasele mai joase) si 25 m pe
campuri de la partea superioara a campiei.
In partea de est a campiei se remarca o concordant intre repartitia apelor freatice si principalele
subunitati morfologice. Astfel, cele din campiile piemontane si din glacisuri sunt accumulate in depozite
villafranchiene si ale conurilor aluvionare cu o scadere a adancimii de la 20-60 m pana la 2-5 m la
contactul cu campia de divagare. Mineralizarea apelor oscileaza intre 0.5 si 2 g/l, cu exceptia sectorului
situate la nord de Buzau, unde valorile sunt mai ridicate, peste 5 g/l. Acest lucru se datoreaza afluxului
de apa sarata provenite din depozitele miocene subcarpatice. Rezerve mai importante de ape freatice
sunt accumulate in conurile aluviale ale raurilor Dambovita, Prahova Teleajan si Buzau.
In campiile de divagare apele freatice sunt la adancimi reduse (0-5m), iar in arialele depozitelor deluvoproluviale si leossoide, adancimea lor ajunge la 5-10m. Mineralizarea apelor creste spre Campia Siretului
inferior, unde predomina tipul clorurat.
Campiile tabulare situate mai la sud, sunt acoperite cu o cuvertura groasa de depozite permeabile,
respective loess si complexe de nisipuri si pietrisuri pleistocene superioare. Aici apele freatice sunt
acumulate indeosebi la baza depozitelor loessoide. Adancimea apelor creste de la5-10 m , in Baraganul
de Nord si cel Central , la 20 si chiar peste 30 m , in Baraganul de Sud. Tipul hidrochimic intalnit mai
frecvent este cel clorurat si sulfatat. Stratele freatice dezvoltate in nisipurile de Mostistea (in nordul
Campiei Mosistei) si pietrisurile de Colentina (Campia Vlasiei) dispun de debitele cele mai bogate din
acest sector (2-5 l/s) si au calitati potabile mai bune.

In Podisul Moldovei, apele freatice si cele captive descendente sunt cantonate in depozitele friabile ale
sarmatianului, pliocenului si cuaternarului. Apele freatice din podisurile Sucevei si Central Moldovenesc
sunt acumulate in structurile monoclinale ale depozitelor sarmatiene, la adancimi care depasesc 20m.
Podisul Sucevei si Podisul Central Moldovenesc se caracterizeaza prin frecventa si grosimea importanta
a orizonturilor de gresii, calcare oolitice si nisipuri grosiere : Dealul Repedea, Dealul Mare- Harlau, Dealul
Dragomirna. In aceiasi categorie pot fi incluse si dealurile piemontane cu aflorimente foarte groase de
pietrisuri sarmatian inferioare si medii ( Cerdac, Voitinel,Ciungi,olici,etc). Apele subterane au calitati
potabile foarte bune, iar iyvoarele debitelor sunt mai ridicate 5 l/s/km, dar poate ajunge si pana la 25
l/s/km. Apele freatice din Campia Moldovei accumulate in depozitele sarmatiene cu gipsuri, sunt
sulfate cu o mineralizare si duritate ridicata. Doar din nisipurile volhiniene din nordul acestei regiuni
apar izvoare cu debite pana la 1,5 l /s si de calitate buna. In dealurile Tutovei si ale Falciului, apele
freatice sunt acumulate in depozitele pliocene si cuaternare, se intalnesc la adancimi ce oscileaza intre
5-25 m, depasind chiar 30 m pe interfluvii, unde au o larga raspandire si apele captive descendente.
Acumulari mai inseminate se intalnesc in arealul relativ restrains al pietrisurilor de Balabanesti.
Luncile si terasele Siretului si ale afluentilor sai de pe partea dreapta, reprezinta importante regiuni de
acumulare a apelor freatice in comparatie cu ale Prutului si ale afluentilor sai. Zonele de confluenta cu
Suceava, Moldova, Bistrita,Trotus sunt adevarate rezervoare de ape freatice datorita aportului
acestor vai carpatice.
In acelasi timp, luncile si terasele rarilor importante situate in estul Podisului Moldovei se caracterizeaza
prin acumulari mult mai modeste de ape freatice: Jijia,Sitna,Bahlui,Barlad,Prut, avand debite sub 1,5
l/s/km . Aceasta situatie se explica prin cel putin doua cause: precipitatii mai saracacioase, depozite de
terase si de lunca mult mai fine si cu o conductivitate hidraulica mult mai mica.

In Podisul Dobrogei conditiile de acumulare a apelor freatice sunt destul de variate. In Dobrogea de Sud
se gasesc la baza depozitelor leossoide, precum si nisipurile pliocene din sud-estul regiunii. Apele
freatice din Dobrogea Centrala se intalnesc in cuvertura de loess cu structura proluviala de pe sisturile
verzi, care duc si la o mineralizare ridicata, si in calcarele jurasice, care confera o potabilitate buna. In
Dobrogea de Nord , apele circula prin fisurile calcarelor, gresiilor sau conglomeratelor , formand strate
acvifere locale. Panza acvifera de la baza loessului este saraca, cu caracter suprafreatic. In culmile
Pricopanului si NIculitelului, apele subterane circula prin fisurile rocilor de baza (granite si bazalte) si prin
scoarta de alterare slab dezvoltata.
b) Apele freatice azonale
Reprezinta arii de discontinuitate care s-au individualizat prin interventia unor conditii locale. Apele
freatice din regiunile carstice prezinta debite specific mai ridicate, iar descaderea lor se face prin izvoare
permanente sau intermitente (izbucuri).
Apele freatice din lunci, depind de regimul arterelor hidrografice respective, au adancimi pana la 5 m.
Apele freatice din lunca Dunarii se acumuleaza in depozite aluvionare care au grosimi ce variaza de la
10-20 m, in sectorul oltean , si pana la 100 m la Tetesti.
Apele freatice din dunele de nisip sunt situate la adancimi cuprinse intre 5-15m cu o drenare divergent si
active, conferindule o calitate buna, dar ciu duritate ridicata.
Apele freatice din cordoanele litorale si grindurile din Delta Dunarii contin lentile de apa dulce , dar
adeseori influentate de apele marine.
Apele freatice din mlastini si lcoviti indica iviri sau concentrari de resurse subterane mai bogate decat
cele posibile zonal.
Sub aspect hidrochimic cunt azonale si apele freatice clorurate din regiunea subcarpatica si cea diapira
din Depresiunea Transilvaniei.
Apele de adancime
Provin in general din apele vadoase si depind de complexitatea alcatuirii geologice a reliefului Romaniei
si de principalele lui unitati structurale.
In Carpati , in arealele sisturilor cristaline si ale eruptivului compact , apele de adancime apar izolat , pe
unele falii . Rezerve mai mari exista insa in structurile sinclinale ale cuverturii sedimentare , in calcarele
si conglomeratele mezozoice , in flisul cretacic paleogen , in formatiile vulcanogen sedimentare ,
precum si in depozitele pliocen cuaternare din depresiunile intracarpatice.
In Subcarpati sunt caracteristice formatiunile Miocene cu cantitati mari de ape fosile , in parte de
zacamint , care insotesc structurile petrolifere (ape clorurate , sodice , bromurate , iodurate )
Podisul Moldovei se caracterizeaza prin ape de adancime variate sub aspectul compozitiei chimice si
gradului de mineralizare . In depozitele siluriene se gasesc importante reserve de ape puse in evident
prin forajele de la Iasi ( ape clorosodice , alcaline , cu mineralizare de 57-64 g/l ) , Deleni si Todireni . Alte
complexe acvifere au fost intalnite in cretacicul superior ( la Ripiceni si Mihailesti ) , in tortonism ( la Iasi
si Mihaileni ) si in sarmatian ( la Botosani si Iasi ) . In jumatatea de sud a podisului , depozitele Pliocene
cuprind orizontur acvifere sub presiune care uneori se manifesta artesian ( Barlad , Crivesti , Ghidigeni ).

In Campia Romana apele sunt la mari adancimi si au mineralizare puternica cu exceptia depozitelor
Pliocene si cuaternare care au ape dulci . Importante reserve de ape de adancime sunt acumulate in
stratele de Candesti si in stratele de Fratesti . Capacitatea de debitare a acviferelor din stratele de
Candresti variaza de la 5 10 l/s in nord , la sub 1 l/s in sud . Stratele de Fratesti isi schimba
granulometria si se afunda de la sud pre nord , ceea ce atrage dupa sine si o modificare a capacitatii de
acumulare si de cedare , a gradului de mineralizare si chiar a tipului hidrochimic . Acviferele din stratele
de Candresti si de Fratesti au calitati potabile remarcabile cu mineralizare si duritate reduse ( 300 650
mg/l , 10 13 grade G ) si cu tip hidrochimic bcarbonat . In cuprinsul Campiei Romane se mai remarca
apele din nisipurile de Mostistea si din pietrisurile de Colentina cu debite apreciabile si calitati bune .
In Podisul Getic , depozitele Pliocene superioare cuprind mai multe strate acvifere sub presiune , dar mai
importante sunt cele care se manifesta artezian , avand ape cu calitati potabile bune .
In Dobrogea ca urmare a diferentierilor tectono structural , se disting trei subunitati principale :
Dobrogea de Nord se caracterizeaza prin doua hidrostructuri majore corespunzatoare calcalelor triasice
si respective cretacice superioare ( Taita si Babadag ) .
In depozitele Pliocene se gasesc trei orizonturi acvifere , primul indeplinind donditiile de potabilitate ; in
Dobrogea Centrala s-au evidentiat in calcarele jurasice trei hidrostructuri importante . Debitul mare
obrinut prin forajele executate in zona Caragea Dermen ( 1050 l/s ) a impus elucidarea originii acestor
ape : in Dobrogea de Sud , fundamental cristalin contine ape sub presiune , puternic mineralizate .
Formatiunile mezozoice cuprind in golurile carstice sau in fisuri ape subterane ascensionale sau
arteziene in foraje . Dintre formatiunile tertiare calcarele si gresiile sarmatiene au acumulari de ape
subterane din care se pot obtine intre 30 si 200 l/s/.

CALITATEA APELOR FREATICE


Este data de tipul hidrochimic si de prezenta sau lipsa poluarii apelor freatic. Astfel din punct de
vedere hidrochimic, majoritatea apelor freatice se incadreaza in tipul bicarbonatat-calcic, ceea ce
inseamna ca ionii cei mai prezenti sunt cationul de calciu (Ca2+) si anionul bicarbonat (HCO-3). Pe langa
continutul de ioni, apele freatice pot contine si substante dizolvate in stare moleculara. Astfel in functie
de continutul total de substante in stare ionica, sau moleculara, apele freatice se includ in 3 mari
categorii, respectiv: ape dulci cu o mineralizare totala de sub 1 gram la litru. Apele din aceasta categorie
sunt ape potabile si sunt utilizate pe scara larga pentru alimentarea cu apa in sistem centralizat sau in
gospodariile individuale. Astfel in domeniul montan al Romaniei se regasesc hidrostructuri cu ape
freatice potabile, asa cum sunt cele in depresiunile intramontane si din baza acumulativului terasat din
lungul marilor cursuri de apa. O parte din apele freatice din domeniul montan sunt comercializate ca ape
plata, ceea ce inseamna ca au o mineralizare extrem de redusa. In afara teritoriului carpatic de o calitate
remarcabila se bucura apele freatice din baza formatiunilor piemontane, sau cele din zonele de
confluenta asa cum este cazul cu apele freatice din sesul aluvial comun Ozana-Moldova, valorificate
inclusiv pentru alimentarea cu apa a orasului Iasi. Cu cat ne indepartam de domeniul montan, mai ales in
partea de est si de sud-est a Romaniei, calitatea apelor freatice scade constant si ca efect a
particularitatilor climatice.
Uneori creste foarte mult continutul de calciu, apele fiind in aceasta situatie calcice, numite si ape dure.
Astfel uneori mineralizrea apelor freatice creste pana la 1-3 grame la litru, aceste ape intrand in

categoria acelor ape salcii sau intermediare. Asemenea situatii sunt frecvente in unele hidrostructuri
freatice din estul, SE si chiar sudul tarii.
A treia categorie este cea a apelor minerale care depasesc ca mineralizare 3 grame la litru. In aceasta
categorie intra asa numitele apele minerale carbogazoase. Aceste ape au o mineralizare de sub 1 gram
la litru, deci sunt ape potabile, ape dulci, care insa au dizolvate cantitati insemnate de dioxid de carbon.
De regula aceste ape sunt numite popular borvizuri si sunt comercializate pe scara larga din surse
aferente aoreolei mofetice a Carpatilor Orientali-Dorna, Poiana Negri, Salu Dornei, Bilbor, Biborteni,
Borsesc, Stanceni, Sancraieni, Tusnad, Harghita, Covasna, Zizin.
Apele minerale propriu-zise, cu peste 3 grame la litru sunt de diferite tipuri hidrochimice, astfel pot fi
ape feruginoase, calcice si magneziene, iodurate sau bromurate, solfuroase, radioactive, dar cele mai
raspandite pe teritoriul tarii sunt cele cloruro-sodice, cele care au dizolvate continuturi importante de
sare gema, sau eventual ape potasice care au dizolvate saruri de potasiu.
In unele situatii mineralizarea este extrem de puternica, fiind dizolvate cantitati de ordinul zecilor de
grame la litru, ajungand uneori pana la 300 grame la litru. Asemenea situatii se gasesc in jurul masivelor
de sare, fiind prezente in Depresiunea Maramures, in zonele Costui si Ocna Sugatag, in aria subcarpatica
incepand de la Solca, Cacica pana in Subcarpatii Getici la Oglinzi si Baltatesti in Subcarpatii Neamtului,
Tazlau si Targu Ocna in Depresiunea Tazlau-Casin, Vintileasa, Slanic Prahova, in cei de Curbura, la Govora
si Ocenele mari in Subcarpatii Getici.
O alta arie este cea din DCT, unde apar in lungul celor 2 fasii in cute diapire in special in zona PraidSovata, Odorhei-Rupea-Hoghiz, cat si in fasia vestica in Dej-Cojocna-Ocna Turda-Ocna Mures-Ocna Sibiu.
Frecvent sunt scoase la zi surse cloruro-sodice in foarte multe localitati, motiv pentru care si toponimele
indica prezenta acestor tipuri de ape (Slatina, Slatioara, Solonet, Solont, Sarata, Saratel etc).
In partea de est a Romaniei si local in Depresiunea Transilvaniei sau in Subcarp. sunt prezente si apele
freatice sulfuroase, asa cum sunt cele din Podisul Moldovei sau cele de la Pucioasa in Subcarp de
curbura. Aceste ape sunt valorificate de regula in cura balneara favorizand si aparitia unor statiuni
balneare, atat in aria montana cat si in aria subcarpatica.

In concluzie apele freatice de cea mai buna calitate se regasesc in domeniul montan a Romaniei, o parte
dintre sursele de calitate superioara fiind valorificate ca ape de masa (plate si carbogazoase). Cu cat ne
indepartam de domeniul montan, cu atat calitatea apelor freatice scade inregistrandu-se o crestere
usoara a continutului de calciu si a mineralizatiei totale. In unele situatii se inregistreaza si situatii de
poluare a apelor freatice indeosebi in unele depresiuni intramontane cu industrie poluante (PetrosaniBrad), sau in jurul unor hidrostructuri din jurul centrelor urbane, de exemplu Baia Mare, sau din
proximitatea exploatarilor de hidrocarburi.
O situatie aparte este data de poluarea cu nitriti si nitrati, datorita utilizarii produselor pentru chimizarea
agriculturii. Insa in mediul rural lipsa canalizarii contribuie la o poluare frecventa cu diferite substante
organice, sau chiar substante fecale.

Bibliografie

Ioan Bojoi, Romania Geografie Fizica, 2000, Editura Universitatii Al. I. Cuza, Iasi
Mircea R. Pascu, Apele subterane din Romania, Editura Tehnica Bucuresti,
I. Ujvari, Geografia apelor Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972
Al. Rosu, Geografia fizica a Romaniei, editura Didactica si Pedagigica, Bucuresti, 1973
Geografia Romaniei ,vol I,1983