Variabilitatea Regimului Hidro-Meteorologic În Bazinul Hidrografic Al Râului Trotuș

Alina- Digitally signed by
Alina-Iuliana Iura
Iuliana Iura Date: 2023.03.13

10:23:41 +02'00'
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
ȘCOALA DOCTORALĂ „SIMION MEHEDINȚI – NATURA ȘI
DEZVOLTAREA DURABILĂ”
TEZĂ DE DOCTORAT
Variabilitatea regimului hidro-meteorologic în

bazinul hidrografic al râului Trotuș
Conducător științific:
Prof. univ. dr. Nicoleta IONAC
Doctorand:
Andreea – Violeta MANOLACHE (TUDORACHE)
BUCUREȘTI
2022
CUPRINS
LISTA FIGURILOR ................................................................................................................. 5

LISTA TABELELOR .............................................................................................................. 10
LISTA IMAGINILOR............................................................................................................. 14
INTRODUCERE...................................................................................................................... 15
CAPITOLUL 1. CONTEXTUL ȘTIINȚIFIC AL CERCETĂRILOR PRIVIND
BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI TROTUȘ .......................................................... 19
CAPITOLUL 2. DATELE ȘI METODELE DE ANALIZĂ ALE REGIMULUI HIDRO-
METEOROLOGIC ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI TROTUȘ.................. 27
2.1.Termeni și concepte....................................................................................................... 27
2.2. Date și metode de cercetare ......................................................................................... 32
CAPITOLUL 3. CARACTERISTICI GEOGRAFICE GENERALE ALE BAZINULUI
HIDROGRAFIC AL RÂULUI TROTUȘ ............................................................................. 39
3.1. Așezare geografică și limite ......................................................................................... 39
3.2. Formele de relief ........................................................................................................... 40
3.3. Structura și organizarea rețelei hidrografice din bazinul hidrografic al râului
Trotuș ................................................................................................................................... 43
3.4. Solurile și vegetația spontană ...................................................................................... 54
CAPITOLUL 4. FACTORI DE INFLUENȚĂ AI REGIMULUI HIDRO-
METEOROLOGIC MANIFESTAȚI ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI
TROTUȘ ................................................................................................................................... 57
4.1. Factori climatici ............................................................................................................ 57
4.2. Factori geomorfologici ................................................................................................ 59
4.2.1. Geologia ................................................................................................................. 59
4.2.2. Hipsometria ............................................................................................................ 60
4.2.3. Pantele .................................................................................................................... 61
4.2.4. Fragmentarea reliefului ......................................................................................... 63
4.2.5. Orientarea versanților ............................................................................................ 64
4.3. Factori antropici ........................................................................................................... 65
4.3.1. Utilizarea terenurilor ............................................................................................. 65
CAPITOLUL 5. VARIABILITATEA ELEMENTELOR ȘI PARAMETRILOR
CLIMATICI DIN BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI TROTUȘ .......................... 67
1
5.1. Caracterizarea stațiilor meteorologice situate în bazinul hidrografic al râului
Trotuș și în vecinătatea acestuia ........................................................................................ 68
5.2. Temperatura aerului .................................................................................................... 72
5.2.1. Temperaturi medii lunare, anotimpuale, semestriale, anuale, multianuale ale
aerului și amplitudini termice medii................................................................................. 72
5.2.2. Temperaturile absolute minime lunare, anuale și multianuale ale aerului ........... 78
5.2.3. Temperaturi absolute maxime lunare, anuale și multianuale ale aerului.............. 81
5.2.4. Indici ECAD pentru temperatura aerului din intervale de căldură ....................... 85
5.2.5. Indici ECAD pentru temperatura aerului din intervale de frig .............................. 86
5.3. Precipitații atmosferice ................................................................................................ 89
5.3.1. Cantitățile lunare, anotimpuale, semestriale și anuale de precipitații/ Variația
interanuală a cantităților (medii) anuale de precipitații ................................................. 89
5.3.2. Regimul anual al cantităților maxime de precipitații căzute în 24 ore ................. 94
5.3.3. Indici ai extremelor pluviometrice ......................................................................... 97
5.3.4. Indici ECAD pentru precipitațiile atmosferice..................................................... 100
5.3.5. Tendințe în variabilitatea precipitațiilor lunare, anuale și maxime în 24 ore ..... 104
5.4. Evapotranspirația potențială ................................................................................... 105
5.5. Stratul de zăpadă........................................................................................................ 113
5.5.1. Numărul mediu de zile cu ninsoare și cu strat de zăpadă ................................... 113
5.5.2. Grosimea stratului de zăpadă .............................................................................. 114
CAPITOLUL 6. VARIABILITATEA REGIMULUI HIDROLOGIC AL RÂULUI
TROTUȘ ................................................................................................................................. 116
6.1. Activitatea hidrometrică din cadrul bazinului hidrografic al râului Trotuș........ 116
6.2. Scurgerea medie în bazinul hidrografic al râului Trotuș ....................................... 117
6.2.1. Debitul mediu multianual ..................................................................................... 118
6.2.2. Variația interanuală a debitelor medii anuale ..................................................... 121
6.2.3. Regimul anual al debitelor medii ......................................................................... 124
6.2.4. Debitele medii anotimpuale.................................................................................. 125
6.2.5. Tendințe în variabilitatea scurgerii medii lunare și anuale ................................. 128
6.3. Scurgerea minimă în bazinul hidrografic al râului Trotuș .................................... 129
6.3.1. Media debitelor minime multianuale ................................................................... 129
6.3.2. Variația interanuală a debitelor minime anuale .................................................. 130
6.3.3. Regimul anual al debitelor minime absolute ........................................................ 132
6.3.4. Debitele minime anotimpuale ............................................................................... 134
2
6.3.5. Debitul de etiaj pe râul Trotuș și afluenți ............................................................ 136
6.3.6. Tendințe în variabilitatea scurgerii minime lunare și anuale .............................. 137
6.4. Scurgerea maximă în bazinul hidrografic al râului Trotuș ................................... 138
6.4.1. Media debitelor maxime multianuale ................................................................... 138
6.4.2. Variația interanuală a debitelor maxime anuale ................................................. 139
6.4.3. Regimul anual al debitelor maxime absolute ....................................................... 143
6.4.4. Debitele maxime anotimpuale .............................................................................. 145
6.4.5. Debitul maxim maximorum .................................................................................. 147
6.4.6. Debite maxime anuale cu diferite probabilități de depășire ................................ 148
6.4.7. Tendințe în variabilitatea scurgerii maxime lunare și anuale ............................. 150
CAPITOLUL 7. FENOMENE HIDRO-METEOROLOGICE EXTREME DIN
BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI TROTUȘ (STUDII DE CAZ) ....................... 151
7.1. Precipitații excedentare. Viiturile și inundațiile ...................................................... 151
7.1.1. Frecvența de producere a viiturilor ..................................................................... 153
7.1.2. Elementele caracteristice undelor de viitură ....................................................... 155
7.1.3. Cele mai mari 6 evenimente de viituri înregistrate în bazinul hidrografic al râului
Trotuș, în perioada 1987 – 2018 .................................................................................... 157
7.1.3.1. Viiturile de pe râul Trotuș............................................................................. 158
7.1.3.2. Viiturile de pe principalii afluenți ai râului Trotuș ....................................... 165
7.1.4. Viituri excepționale/inundații înregistrate în bazinul hidrografic al râului
Trotuș .............................................................................................................................. 174
7.1.4.1. Viitura excepțională produsă în perioada 02 – 04.06.2016 în bazinul
hidrografic al râului Trotuș ........................................................................................ 177
7.1.4.3. Analiza viiturii produsă în data de 30.06.2018 în bazinul hidrografic al râului
Trotuș ......................................................................................................................... 186
7.2. Precipitații deficitare. Fenomenul de uscăciune și secetă. ...................................... 196
7.2.1. Definirea fenomenului de uscăciune și secetă...................................................... 196
7.2.2. Clasificarea secetelor ........................................................................................... 198
7.2.3. Indici/metode de evaluare a secetei ..................................................................... 200
7.2.3.1. Indicele de ariditate „Emm. de Martonne” ................................................... 200
7.2.3.2. Indicele SPI și SSI ........................................................................................ 202
7.2.3.3. Criteriul Hellman .......................................................................................... 222
7.2.3.4. Climogramele de tip Peguy .......................................................................... 230
7.2.3.5. Indicele pluviometric Angot ......................................................................... 231
3
CAPITOLUL 8. VULNERABILITATEA MEDIULUI LA VARIABILITATEA
REGIMULUI HIDRO-METEOROLOGIC ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL
RÂULUI TROTUȘ ................................................................................................................ 237
8.1. Impactul scurgerii maxime........................................................................................ 237
8.2. Factori de risc la inundații pe valea râului Trotuș – perspectivă istorică ............ 240
8.3. Sectoare de risc la inundații în bazinul hidrografic al râului Trotuș .................... 243
8.4. Viituri excepționale produse în bazinul hidrografic al râului Trotuș ................... 249
8.4.1. Efectele catastrofale ale inundației istorice din 28 iulie 1991 ............................. 249
8.4.2. Efectele catastrofale ale inundatiei istorice din 14 iulie 2005 ............................. 251
8.5. Măsuri de intervenție și control/ de diminuare a vulnerabilității societății și
mediului la viituri și inundații .......................................................................................... 255
8.5.1. Măsuri structurale ................................................................................................ 255
8.5.2. Măsuri nestructurale ............................................................................................ 263
4
Lista figurilor
Figura 1. Numărul anual de decese cauzate de viituri și inundații, la nivel global (1990 – 2020) ___________ 20
Figura 2. Numărul anual de decese cauzate de temperaturi extreme (valuri de căldură și de frig), la nivel global
(1990 – 2020) _____________________________________________________________________________ 21
Figura 3. Numărul anual de decese cauzate de secetă, la nivel global (1990 – 2020) _____________________ 21
Figura 4. Numărul anual de decese cauzate de viituri și inundații, în perioada 1990 – 2020 (a.) și de
temperaturi extreme - valuri de căldură și de frig, în perioada 1993 – 2018 (b.), în România ______________ 22
Figura 5. Harta localizării stațiilor meteorologice și hidrometrice analizate, situate în bazinul hidrografic al
râului Trotuș sau în vecinătatea acestuia _______________________________________________________ 34
Figura 6. Localizarea bazinului hidrografic al râului Trotuș ________________________________________ 40
Figura 7. Formele de relief din bazinul hidrografic al râului Trotuș __________________________________ 42
Figura 8. Ponderea treptelor de relief în bazinul hidrografic al râului Trotuș __________________________ 42
Figura 9. Rețeaua hidrografică din cadrul bazinului hidrografic al râului Trotuș _______________________ 45
Figura 10. Schema rețelei hidrografice din cadrul bazinului hidrografic al râului Trotuș _________________ 53
Figura 11. Ponderea claselor de sol în bazinul hidrografic al râului Trotuș ____________________________ 55
Figura 12. Harta solurilor în bazinul hidrografic al râului Trotuș ____________________________________ 56
Figura 13. Harta geologică în bazinul hidrografic al râului Trotuș ___________________________________ 60
Figura 14. Harta hipsometrică în bazinul hidrografic al râului Trotuș ________________________________ 61
Figura 15. Harta pantelor în bazinul hidrografic al râului Trotuș ____________________________________ 62
Figura 16. Harta densității fragmentarii reliefului în bazinul hidrografic al râului Trotuș _________________ 63
Figura 17. Harta orientării versanților în bazinul hidrografic al râului Trotuș __________________________ 65
Figura 18. Harta utilizării terenurilor în bazinul hidrografic al râului Trotuș __________________________ 66
Figura 19. Localizarea stației meteorologice Adjud _______________________________________________ 68
Figura 20. Localizarea stației meteorologice Târgu Ocna __________________________________________ 69
Figura 21. Localizarea stației meteorologice Bacău_______________________________________________ 70
Figura 22. Localizarea stației meteorologice Piatra Neamț _________________________________________ 71
Figura 23. Regimul anual al temperaturii aerului (°C), la stațiile meteorologice analizate, bazinul hidrografic al
râului Trotuș (1983 – 2013) __________________________________________________________________ 73
Figura 24. Repartiția spațială a temperaturii medii anuale ale aerului (°C), bazinul hidrografic al râului Trotuș
(1983 – 2013) _____________________________________________________________________________ 74
Figura 25. Temperaturi medii anotimpuale și semestriale multianuale ale aerului (°C), bazinul hidrografic al
râului Trotuș (1983 – 2013) __________________________________________________________________ 75
Figura 26. Variația interanuală a temperaturilor medii anuale ale aerului (°C), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1983 – 2013) _______________________________________________________________________ 77
Figura 27. Graficul mediilor glisante pe 11 ani, bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 – 2013) _________ 77
Figura 28. Regimul anual al temperaturilor minime absolute ale aerului (°C), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1983 – 2013) _______________________________________________________________________ 78
Figura 29. Variația interanuală a temperaturii minime absolute ale aerului (°C), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1983 – 2013) _______________________________________________________________________ 79
5
Figura 30. Regimul anual al mediei minimelor/maximelor termice și amplitudinea medie lunara a temperaturii
aerului (°C), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 – 2013) _____________________________________ 81
Figura 31. Regimul anual al temperaturilor maxime absolute ale aerului (°C), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1983 – 2013) _______________________________________________________________________ 82
Figura 32. Variația interanuala a temperaturilor maxime absolute ale aerului (°C), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1983 – 2013) _______________________________________________________________________ 83
Figura 33. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice (mm), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 –
2013) ___________________________________________________________________________________ 90
Figura 34. Repartiția spațială a cantităților medii anuale de precipitații (mm) – suma, bazinul hidrografic al
râului Trotuș (1983 – 2013) __________________________________________________________________ 90
Figura 35. Variația interanuală a cantităților medii anuale de precipitații (mm), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1983 – 2013) _______________________________________________________________________ 91
Figura 36. Cantități medii anotimpuale și semestriale de precipitații (mm), bazinul hidrografic al râului Trotuș
(1983 – 2013) _____________________________________________________________________________ 94
Figura 37. Regimul anual al cantităților maxime de precipitații căzute în 24 ore (mm), bazinul hidrografic al
râului Trotuș (1983 – 2013) __________________________________________________________________ 95
Figura 38. Variația interanuală a cantităților maxime de precipitații căzute în 24 ore (mm), bazinul hidrografic
al râului Trotuș (1983 – 2013)________________________________________________________________ 95
Figura 39. Tendințele valorice ale indicilor anuali de precipitații extreme (a-h), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1961 – 2013) _______________________________________________________________________ 99
Figura 40. Variația interanuală a evapotranspirației potențiale totale (mm), bazinul hidrografic al râului Trotuș
(1983 – 2013) ____________________________________________________________________________ 108
Figura 41. Variația interanuală a evapotranspirației potențiale medii (mm), bazinul hidrografic al râului Trotuș
(1983 – 2013) ____________________________________________________________________________ 108
Figura 42. Regimul anual al evapotranspirației potențiale medii lunare (mm), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1983 – 2013) ______________________________________________________________________ 109
Figura 43. Evapotranspirația potențială medie anotimpuală și semestrială (mm), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1983 – 2013) ______________________________________________________________________ 110
Figura 44. Testul Mann-Kendall (captură de ecran) aplicat pentru ETP (mm), la stațiile meteorologice analizate,
bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 – 2013)_______________________________________________ 112
Figura 45. Variația debitului mediu anual multianual (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 –
2018) __________________________________________________________________________________ 119
Figura 46. Regimul anual al debitului mediu (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018) ____ 120
Figura 47. Corelație (R) între debitul mediu multianual (m3/s) (Q) și suprafața bazinului de recepție (F), bazinul
hidrografic al râului Trotuș _________________________________________________________________ 120
Figura 48. Variația interanuală a debitelor medii anuale (m3/s) a) la stațiile hidrometrice amplasate pe râul
Trotuș b) la stațiile hidrometrice de pe râul Tazlău, c) la stațiile hidrometrice amplasate pe afluenții râului
Trotuș (1987 – 2018) ______________________________________________________________________ 122
6
Figura 49. Variația interanuală a debitelor medii anuale (m3/s) și tendința liniară a) la stațiile hidrometrice
amplasate pe râul Trotuș b) la stațiile hidrometrice de pe râul Tazlău, c) la stațiile hidrometrice amplasate pe
afluenții râului Trotuș (1987 – 2018)__________________________________________________________ 123
Figura 50. Regimul anual al debitelor medii (m3/s) a) la stațiile hidrometrice amplasate pe râul Trotuș (1987 –
2018) __________________________________________________________________________________ 125
Figura 51. Regimul anual al debitelor medii (m3/s) b) la stațiile hidrometrice amplasate pe afluenții râului Trotuș
(1987 – 2018) ____________________________________________________________________________ 125
Figura 52. Variația anotimpuală a debitelor medii (m3/s) la stațiile hidrometrice amplasate pe râul Trotuș și pe
afluenți (1987 – 2018) _____________________________________________________________________ 127
Figura 53. Ponderea anotimpuală a debitelor medii (m3/s) (a.) și a cantităților medii de precipitații (mm) (b.),
bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018)_______________________________________________ 128
Figura 54. Media debitelor minime multianuale (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018) __ 130
Figura 55. Variația interanuală a debitelor minime anuale (m3/s) a) la stațiile hidrometrice amplasate pe râul
Trotuș, b) la stațiile hidrometrice de pe râul Tazlău și c) la stațiile hidrometrice amplasate pe afluenții râului
Trotuș (1987 – 2018) ______________________________________________________________________ 131
Figura 56. Regimul anual al debitelor minime (m3/s) a) la stațiile hidrometrice amplasate pe râul Trotuș, b) la
stațiile hidrometrice de pe râul Tazlău și c) la stațiile hidrometrice amplasate pe afluenții râului Trotuș (1987 –
2018) __________________________________________________________________________________ 133
Figura 57. Variația debitelor minime anotimpuale (m3/s), la stațiile hidrometrice amplasate pe râul Trotuș (1987
– 2018) _________________________________________________________________________________ 135
Figura 58. Variația debitelor minime anotimpuale (m3/s), la stațiile hidrometrice amplasate pe afluenții râului
Trotuș (1987 – 2018) ______________________________________________________________________ 135
Figura 59. Variația debitului minim minimorum (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018) __ 136
Figura 60. Media debitelor maxime anuale (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018) ______ 139
Figura 61. Variația debitelor maxime anuale (m3/s) a) la stațiile hidrometrice amplasate pe râul Trotuș, b) la
2018) __________________________________________________________________________________ 140
Figura 62. Variația debitelor maxime anuale (m3/s) și tendința liniară a) la stațiile hidrometrice de pe râul
Trotuș b) la stațiile hidrometrice de pe râul Tazlău și c) la stațiile hidrometrice de pe afluenții râului Trotuș
(1987 – 2018) ____________________________________________________________________________ 142
Figura 63. Variația anuală a debitelor maxime (m3/s) a) la stațiile hidrometrice amplasate pe râul Trotuș, b) la
2018) __________________________________________________________________________________ 144
Figura 64. Variația debitelor maxime anotimpuale (m3/s) la stațiile hidrometrice amplasate pe râul Trotuș (1987
– 2018) _________________________________________________________________________________ 146
Figura 65. Variația debitelor maxime anotimpuale (m3/s) la stațiile hidrometrice amplasate pe afluenții râului
Trotuș (1987 – 2018) ______________________________________________________________________ 146
Figura 66. Variația debitului maxim maximorum (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018) _ 148
Figura 67. Diagrama curbei de asigurare empirice, râul Trotuș, S.H. Vrânceni (1987 – 2018) ____________ 148
Figura 68. Localizarea râurilor cele mai afectate de viituri rapide în ultimii ani _______________________ 153
7
Figura 69. Schema hidrografului unei viiturii pluviale ____________________________________________ 157
Figura 70. Hidrograful celor mai mari șase viituri înregistrate în bazinul hidrografic al râului Trotuș la stația
hidrometrică Lunca de Sus, în perioada 1987 – 2018 _____________________________________________ 159
hidrometrică Ghimeș-Făget, în perioada 1987 – 2018 ____________________________________________ 160
hidrometrică Goioasa, în perioada 1987 – 2018 _________________________________________________ 162
hidrometrică Tg. Ocna, în perioada 1987 – 2018 ________________________________________________ 163
hidrometrică Vrânceni, în perioada 1987 – 2018 ________________________________________________ 164
Figura 75. Hidrograful celor mai mari șase viituri înregistrate în bazinul hidrografic al râului Tazlău la stația
hidrometrică Tazlău, în perioada 1987 – 2018 __________________________________________________ 165
hidrometrică Scorțeni, în perioada 1987 – 2018 _________________________________________________ 167
hidrometrică Helegiu, în perioada 1987 – 2018 _________________________________________________ 168
Figura 78. Hidrograful celor mai mari șase viituri înregistrate în bazinul hidrografic al râului Oituz la stația
hidrometrică Ferăstrău, în perioada 1987 – 2018 _______________________________________________ 169
Figura 79. Hidrograful celor mai mari șase viituri înregistrate în bazinul hidrografic al râului Asău la stația
hidrometrică Asău, în perioada 1987 – 2018 ___________________________________________________ 170
Figura 80. Hidrograful celor mai mari șase viituri înregistrate în bazinul hidrografic al râului Cașin la stația
hidrometrică Haloș, în perioada 1987 – 2018 ___________________________________________________ 171
Figura 81. Hidrograful celor mai mari șase viituri înregistrate în bazinul hidrografic al râului Valea Rece la
stația hidrometrică Valea Rece, în perioada 1987 – 2018 _________________________________________ 172
Figura 82. Zone afectate de inundații istorice semnificative localizate în bazinul hidrografic al râului Trotuș
(A.B.A. Siret) ____________________________________________________________________________ 174
Figura 83. Distribuția lunară a primelor șase evenimente de viituri rapide înregistrate în bazinul hidrografic al
râului Trotuș (1987 – 2018) _________________________________________________________________ 176
Figura 84. Cantitatea de precipitații la nivel național – Iunie, 2016 _________________________________ 178
Figura 85. Hidrografele viiturilor, râul Trotuș, 02 – 04.06.2016 ____________________________________ 180
Figura 86. Precipitații medii lunare (mm) înregistrate în regiunea Moldova, 01.06.2016 – 01.07.2016 _____ 181
Figura 87. Precipitații totale (mm) înregistrate în intervalul 02.06.2016 ora 06 UTC – 03.06.2016 ora 06
UTC ___________________________________________________________________________________ 182
Figura 88. Probabilitatea de inundare < 48h, bazinul hidrografic al râului Trotuș (03.06.2016 ora 12 UTC) –
sistemul EFAS ___________________________________________________________________________ 183
Figura 89. Probabilitatea de inundare > 48h, bazinul hidrografic al râului Trotuș (03.06.2016 ora 12 UTC) –
sistemul EFAS ___________________________________________________________________________ 183
Figura 90. Avertizările hidrologice pentru fenomene imediate emise în data de 02 – 03.06.2016___________ 184
8
Figura 91. Hărțile avertizărilor hidrologice de la nivel național emise pe 02.06.2016 (stânga) și 03.06.2016
(dreapta)________________________________________________________________________________ 184
Figura 92. Cantitatea lunară de precipitații în Romania – Iunie 2018 ________________________________ 188
Figura 93. Hidrografele viiturilor din perioada 27.06 – 02.07.2018, râul Trotuș _______________________ 189
Figura 94. Produsele SEEFFG la nivel național, 30.06.2018, ora 01/08 UTC _________________________ 190
Figura 95. Produsele ROFFG – bazinul hidrografic Siret, 30.06.2018, ora 07 UTC ____________________ 190
Figura 96. Produsele FFG și FFFT ale sistemului ROFFG, la nivel național, 30.06.2018, ora 00 UTC _____ 191
Figura 97. Probabilitatea de inundare > 48h (26-27.06.2018 ora 12 UTC) – sistemul EFAS______________ 192
Figura 98. Probabilitatea de inundare < 48h (28-29.06.2018 ora 12 UTC) – sistemul EFAS _____________ 192
Figura 99. Avertizare meteorologică la nivel național nr. 44 din 30.06.2018 __________________________ 193
Figura 100. Harta avertizării hidrologice generale nr. 41 din 29.06.2018 ____________________________ 193
Figura 101. Avertizare hidrologică pentru fenomene imediate, emisă în data de 30.06.2018 ______________ 194
Figura 102. Valorile medii multianuale ale indicelui de ariditate (°/mm), bazinul hidrografic al râului Trotuș
(1983 – 2013) ____________________________________________________________________________ 202
Figura 103. Variația indicelui SPI-3 la stația meteorologica Bacău în perioada 2006-2013 ______________ 205
Figura 104. Variația indicelui SPI-3 la stațiile meteorologice Adjud, Bacău, Târgu Ocna și Piatra Neamț, 1983 –
2013 ___________________________________________________________________________________ 208
Figura 105. Variația indicelui SPI-6 la stațiile meteorologice Adjud, Bacău, Târgu Ocna și Piatra Neamț, 1983 –
2013. ___________________________________________________________________________________ 209
Figura 106. Variația lunară a indicelui SPI-12 la stațiile meteorologice Adjud, Bacău, Târgu Ocna și Piatra
Neamț, 1983 – 2013 _______________________________________________________________________ 210
Figura 107. Variația lunară a indicelui SSI-1 în bazinul hidrografic al râului Trotuș, 1987 – 2018 ________ 214
Figura 108. Variația lunară a indicelui SSI-3 în bazinul hidrografic al râului Trotuș, 1987 – 2018 ________ 216
Figura 109. Variația lunară a indicelui SSI-12 în bazinul hidrografic al râului Trotuș, 1987 – 2018 _______ 218
Figura 110. Abaterea cantităților anuale de precipitații (%), față de media multianuală, la stațiile meteorologice
Adjud, Bacău, Tg. Ocna și P. Neamț (1983 – 2013) ______________________________________________ 223
Figura 111. Abaterea cantităților lunare multianuale de precipitații (%), față de media multianuală, la stațiile
meteorologice Adjud, Bacău, Tg. Ocna și P. Neamț (1983 – 2013) __________________________________ 226
Figura 112. Clasificarea anilor ploioși, normali, secetoși (%) conform criteriului Hellman, la stațiile
meteorologice Adjud, Bacău, Tg. Ocna și P. Neamț (1983 – 2013) __________________________________ 228
Figura 113. Climogramele Peguy, stațiile meteorologice Adjud, Bacău, Tg. Ocna și P. Neamț (1983 – 2013) 231
Figura 114. Variația lunară a indicelui pluviometric Angot, bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 –
2013) __________________________________________________________________________________ 233
Figura 115. Frecvența anuală a lunilor secetoase (%) în bazinul hidrografic al râului Trotuș, la stațiile
meteorologice Adjud (a.), Bacău (b.), Tg. Ocna (c.) și P. Neamț (d.), în perioada 1983 – 2013 ____________ 234
Figura 116. Zone cu risc potențial semnificativ la inundații, bazinul hidrografic al râului Trotuș __________ 239
Figura 117. Populația potențial afectată, bazinul hidrografic al râului Trotuș _________________________ 239
9
Lista tabelelor
Tabel 1. Stațiile meteorologice analizate din arealul bazinului hidrografic al râului Trotuș________________ 33
Tabel 2. Stațiile hidrometrice analizate din arealul bazinului hidrografic al râului Trotuș _________________ 33
Tabel 3. Seturile și sursele de date utilizate ______________________________________________________ 35
Tabel 4. Tipuri de date utilizate și frecvența de analiză ____________________________________________ 38
Tabel 5. Date privind stațiile hidrometrice existente în bazinul hidrografic al râului Trotuș _______________ 44
Tabel 6. Date caracteristice privind bazinul și rețeaua hidrografică a râului Trotuș _____________________ 46
Tabel 7. Lacurile naturale din bazinul hidrografic al râului Trotuș __________________________________ 51
Tabel 8. Lacurile de acumulare din bazinul hidrografic al râului Trotuș _______________________________ 51
Tabel 9. Date caracteristice ale râului Trotuș și ale principalilor afluenți ai acestuia ____________________ 52
Tabel 10. Date referitoare la temperatura aerului (°C) și la precipitațiile atmosferice (mm) înregistrate la stațiile
meteorologice analizate (1983 – 2013) _________________________________________________________ 58
Tabel 11. Temperaturi medii lunare multianuale ale aerului (°C), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 –
2013) ___________________________________________________________________________________ 73
Tabel 12. Abaterea mediei lunare a temperaturii aerului față de media multianuală (°C), bazinul
hidrografic al râului Trotuș (1983 – 2013) ______________________________________________________ 74
Tabel 13. Media multianuală a temperaturii aerului (°C), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 – 2013) _ 76
Tabel 14. Temperaturi minime lunare absolute ale aerului (°C), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 –
2013) ___________________________________________________________________________________ 78
Tabel 15. Temperaturi minime anuale absolute ale aerului (°C), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 –
2013) ___________________________________________________________________________________ 80
Tabel 16. Temperaturi maxime lunare absolute ale aerului (°C), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 –
2013) ___________________________________________________________________________________ 83
Tabel 17. Temperaturi maxime anuale absolute ale aerului (°C), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 –
2013) ___________________________________________________________________________________ 84
Tabel 18. Numărul mediu anual, lunar și anotimpual de zile de vară și nopți tropicale la stația meteorologică
Bacău (1987 – 2018) _______________________________________________________________________ 85
Tabel 19. Numărul mediu anual, lunar și anotimpual de zile de iarnă (ID) și de zile reci (Tg10p) la s.m. Bacău
(1987 – 2018) _____________________________________________________________________________ 86
Tabel 20. Numărul mediu anual, lunar și anotimpual de zile de îngheț (FD) și numărul maxim de zile consecutive
de îngheț (CFD) la s.m. Bacău (1987 – 2018) ____________________________________________________ 87
Tabel 21. Numărul total anual de zile de vară (SU), tropicale (TR), de iarna (ID), reci (TG10p), de
îngheț (FD) și numărul maxim de zile consecutive de îngheț (CFD) la s.m. Bacău (1987 – 2018) ___________ 88
Tabel 22. Cantități minime lunare de precipitații (mm), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 – 2013) ___ 92
Tabel 23. Cantități maxime lunare de precipitații (mm), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 – 2013) __ 93
Tabel 24. Cantități maxime și minime absolute de precipitații căzute în 24 ore (mm), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1983 – 2013) _______________________________________________________________________ 96
Tabel 25. Cantități maxime și minime absolute de precipitații căzute în 24 ore (mm), bazinul hdrografic al râului
Trotuș (1983 – 2013) _______________________________________________________________________ 97
10
Tabel 26. Numărul mediu lunar, anual și anotimpual de zile consecutive cu precipitații < 1 mm (CDD) (1987 –
2018) __________________________________________________________________________________ 100
Tabel 27. Numărul mediu de zile lunare, anuale și anotimpuale cu cantități de precipitații egale sau mai mari
decât 10 mm (R10mm)/20 mm (R20mm), respectiv mai mari decât cele din percentila 99 a cantităților zilnice de
precipitații (R99p) (1987 – 2018) ____________________________________________________________ 101
Tabel 28. Numărul total anual de zile consecutive cu precipitații < 1 mm (CDD) și numărul total anual de zile cu
cantități de precipitații egale sau mai mari decât 10 mm (R10mm)/20 mm (R20mm), respectiv mai mari decât
cele din percentila 99 a cantităților zilnice de precipitații (R99p)(1987 – 2018) ________________________ 102
Tabel 29. Cantitatea maximă lunară, anuală și anotimpuală de precipitații (mm) căzută într-o singură zi (Rx1zi)
(1973 - 2003) ____________________________________________________________________________ 103
Tabel 30. Indicele mediu lunar, anual și anotimpual de intensitate a precipitației (mm/zi umedă) (SDII) (1973 -
2003) __________________________________________________________________________________ 104
Tabel 31. Tendințele de evoluție ale cantităților medii anuale și totale de precipitații (mm), în bazinul râului
Trotuș, rezultate în urma aplicării testului Mann-Kendall (1983 – 2013) _____________________________ 104
Tabel 32. Tendințele de evoluție ale cantităților maxime lunare de precipitații căzute în 24 ore (mm), în bazinul
râului Trotuș, rezultate în urma aplicării testului Mann-Kendall (1983 – 2013) ________________________ 105
Tabel 33. Datele medii și extreme de producere a primei și ultimei zile cu ninsoare și durata intervalului
corespunzător (1961 – 2000) ________________________________________________________________ 113
Tabel 34. Numărul mediu lunar și anual de zile cu ninsoare (1961 – 2000) ___________________________ 114
Tabel 35. Datele medii și extreme ale primului și ultimului strat de zăpadă și durata intervalului corespunzător
(1961 – 2000) ____________________________________________________________________________ 114
Tabel 36. Numărul mediu și maxim lunar și anual de zile cu strat de zăpadă (1961 – 2000) ______________ 114
Tabel 37. Grosimea medie lunară a stratului de zăpadă (cm) (1961 – 2000) ___________________________ 115
Tabel 38. Grosimea maximă lunară și anuală a stratului de zăpadă (cm) (1961 – 2000) _________________ 115
Tabel 39. Grosimi maxime ale stratului de zăpadă cu diferite probabilități de producere (%) (1961 – 2000) _ 115
Tabel 40. Caracteristici morfometrice și hidrometrie ale râurilor la stațiile analizate, bazinul hidrografic al
râului Trotuș_____________________________________________________________________________ 117
Tabel 41. Variația anotimpuală a debitelor medii (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018) _ 127
Tabel 42. Tendințele în evoluția debitelor medii lunare și anuale (m3/s) din bazinul hidrografic al râului Trotuș,
rezultate în urma aplicǎrii testului Mann-Kendall (1987 – 2018)____________________________________ 129
Tabel 43. Debite minime anotimpuale (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018) __________ 134
Tabel 44. Debitul minim minimorum (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018) ___________ 136
Tabel 45. Tendințele în evoluția debitelor minime lunare și anuale din bazinul hidrografic al râului Trotuș,
rezultate în urma aplicării testului Mann-Kendall (1987 – 2018)____________________________________ 137
Tabel 46. Principalele caracteristici ale scurgerii maxime multianuale (m3/s), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1987 – 2018) ______________________________________________________________________ 143
Tabel 47. Debite maxime anotimpuale (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018) __________ 145
Tabel 48. Debitul maxim maximorum (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018) __________ 147
Tabel 49. Date privind râul Trotuș și afluenți, la stațiile hidrometrice analizate ________________________ 149
11
Tabel 50. Tendințele în evoluția debitelor maxime lunare și anuale (m3/s) din bazinul hidrografic al râului
Trotuș, rezultate în urma aplicării testului Mann-Kendall _________________________________________ 150
Tabel 51. Date morfometrice și hidrologice privind scurgerea maximă în bazinul hidrografic al râului
Trotuș __________________________________________________________________________________ 154
Tabel 52. Numărul de cazuri în care Qmax lunar (m3/s) a fost egal sau a depășit debitele caracteristice cotelor de
apărare, bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018) _______________________________________ 154
Tabel 53. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Lunca de Sus, râul Trotuș (1987
– 2018) _________________________________________________________________________________ 159
Tabel 54. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Ghimeș-Făget, râul Trotuș (1987
– 2018) _________________________________________________________________________________ 161
Tabel 55. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Goioasa, râul Trotuș (1987 –2018) 162
Tabel 56. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Tg. Ocna, râul Trotuș (1987 –
2018) __________________________________________________________________________________ 163
Tabel 57. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Vrânceni, râul Trotuș (1987 –
2018) __________________________________________________________________________________ 164
Tabel 58. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Tazlău, râul Tazlău (1987 – 2018) 166
Tabel 59. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Scorțeni, râul Tazlău (1987 – 2018) 167
Tabel 60. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Helegiu, râul Tazlău (1987 – 2018) 168
Tabel 61. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Ferăstrău, râul Oituz (1987 – 2018)169
Tabel 62. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Asău, râul Asău (1987 – 2018) ___ 170
Tabel 63. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Haloș, râul Cașin (1987 – 2018) __ 171
Tabel 64. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrica Valea Rece, râul Valea Rece (1987 –
2018) __________________________________________________________________________________ 173
Tabel 65. Inundații istorice semnificative în bazinul hidrografic al râului Trotuș _______________________ 175
Tabel 66. Evenimente maxime la stațiile hidrometrice analizate, bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 –
2018) __________________________________________________________________________________ 176
Tabel 67. Precipitații căzute în 24 ore (mm), în bazinul hidrografic al râului Siret (județul Bacău), 02 –
03.06.2016 ______________________________________________________________________________ 178
Tabel 68. Date morfometrice și hidrologice privind scurgerea maximă, râul Trotuș _____________________ 179
Tabel 69. Elementele caracteristice undelor de viitura, 02.06.2016, râul Trotuș ________________________ 179
Tabel 70. Date morfometrice și hidrologice privind scurgerea maximă, râul Trotuș _____________________ 187
Tabel 71. Cantitatea de precipitații acumulată în perioada 28-30.06.2018, bazinul hidrografic al râului Siret
(județul Bacău) ___________________________________________________________________________ 188
Tabel 72. Elementele caracteristice undelor de viitură, 30.06.2018, râul Trotuș ________________________ 189
Tabel 73. Corelația numerică a indicelui Emm. de Martonne cu climatul caracteristic __________________ 201
Tabel 74. Tipurile și sursele datelor utilizate pentru evaluarea secetei _______________________________ 203
Tabel 75. Clasele de secetă pentru indicatorii SPI/SSI ____________________________________________ 206
Tabel 76. Caracteristicile principalelor episoade de secetă identificate cu ajutorul indicilor SPI-3, SPI-6, SPI-12
(1983 – 2013) ____________________________________________________________________________ 212
12
Tabel 77. Identificarea sezonieră a evenimentelor secetoase utilizând indicele SSI-3 pentru stațiile hidrometrice
analizate (1987 – 2018) ____________________________________________________________________ 215
Tabel 78. Caracteristicile principalelor episoade de secetă identificate cu ajutorul indicilor SSI-1, SSI-3, bazinul
hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018) _____________________________________________________ 220
Tabel 79. Abaterea cantităților anuale de precipitații, față de media anuală multianuală și calificativul anilor
după criteriul Hellman, stațiile meteorologice Adjud și Bacău (1983 – 2013) __________________________ 224
Tabel 80. Abaterea cantităților anuale de precipitații, față de media anuală multianuală și calificativul anilor
după criteriul Hellman, stațiile meteorologice Tg. Ocna și P. Neamț (1983 – 2013) _____________________ 225
Tabel 81. Abaterea cantităților lunare multianuale de precipitații, față de media anuală multianuală și
calificativul anilor după criteriul Hellman, stațiile meteorologice Adjud și Bacău (19683-2013) ___________ 227
Tabel 82. Abaterea cantităților lunare multianuale de precipitații, față de media multianuală și calificativul
anilor după criteriul Hellman, stațiile meteorologice Tg. Ocna și P. Neamț (1983 – 2013) _______________ 227
Tabel 83. Clasificarea anilor ploioși, normali și secetoși (%) după criteriul Hellman, la stațiile meteorologice
Adjud, Bacău, Tg. Ocna și P. Neamț (1983 – 2013) ______________________________________________ 228
Tabel 84. Abaterea cantităților lunare multianuale de precipitații, față de media anuala multianuală și
calificativul anilor conform criteriului Hellman, la s.m. Adjud și Bacău (1983 – 2013) __________________ 229
calificativul anilor conform criteriului Hellman, la s.m. Tg. Ocna și P. Neamț (1983 – 2013) _____________ 229
Tabel 86. Valori medii multianuale ale indicelui pluviometric Angot, bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 –
2013) __________________________________________________________________________________ 233
Tabel 87. Frecvența lunilor secetoase pe an (%), în bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 – 2013) _____ 235
Tabel 88. Indicele pluviometric lunar Angot pentru anul 1985 și 2010, bazinul hidrografic al râului Trotuș __ 236
13
Lista imaginilor
Foto 1. Pagube produse în urma viiturii, Leontinești – drum național, județul Bacău, iunie 2016 __________ 186
Foto 2. Revărsări peste albie, județul Bacău, comuna Oituz________________________________________ 195
Foto 3. Drum blocat, Sat Poduri, comuna Oituz _________________________________________________ 195
Foto 4. Culturi agricole afectate, județul Bacău _________________________________________________ 195
Foto 5. Gospodărie inundată, județul Bacău ____________________________________________________ 196
Foto 6. Despăduriri și depuneri de aluviuni, localitatea Straja _____________________________________ 243
Foto 7. Construcții amplasate în albia râului Trotuș, sat Preluci, lângă Goioasa _______________________ 244
Foto 8. Refacerea podului situat peste râul Trotuș, între localitățile Agăș și Sulța ______________________ 245
Foto 9. Construcții și diguri de protecție (a.) pe râul Ciobănuș și pe râul Trotuș (b.) ____________________ 245
Foto 10. Meandrări ale râului Asău – secțiunea amonte confluență cu râul Trotuș______________________ 246
Foto 11. Eroziunea malului stâng al râului Trotuș, orașul Comănești ________________________________ 247
Foto 12. Eroziunea malurilor stâncoase, amonte de podul spre Cireșoaia (a.) și vegetație riverană, aval de Târgu
Ocna (b.) _______________________________________________________________________________ 247
Foto 13. Protecţie de mal distrusă, râul Trotuş, localitatea Oneşti __________________________________ 248
Foto 14. Baraj Belci – anul 1989 _____________________________________________________________ 250
Foto 15. Baraj Belci – după eveniment ________________________________________________________ 250
Foto 16. Efectele inundației produse în data de 28 iulie 1991 ______________________________________ 250
Foto 17. Efectele inundației din data de 14 iulie 2005 – localitatea Dărmănești ________________________ 253
Foto 18. Distrugerea digului din zona loc. Onești, malul stâng al Trotușului __________________________ 253
Foto 19. Poduri distruse de-a lungul râului Trotuș _______________________________________________ 254
Foto 20. Regularizare Pârâu Oituz, comuna Oituz, județul Bacău ___________________________________ 256
Foto 21. Amenajare râu Trotuș și afluenți, comuna Lunca de Sus, județul Harghita _____________________ 256
Foto 22. Amenajare râu Trotuș și afluenți tronson Ghimeș-Comănești – Obiectiv IV Comănești, județul Bacău256
Foto 23. Decolmatare pârâu Popeni, comuna Căiuți, județul Bacău _________________________________ 256
Foto 24. Amenajare pârâu Tămași, comuna Tămași, județul Bacău__________________________________ 256
Foto 25. Stația hidrologică Onești, S.G.A. Bacău ________________________________________________ 257
Foto 26. Barajul Poiana Uzului, sat Sălătruc, județul Bacău _______________________________________ 258
Foto 27. Barajul de la Belci, în prezent, localitatea Onești ________________________________________ 259
Foto 28. Priza Trotuș (priză de mal, în continuarea barajului evacuator), localitatea Onești _____________ 259
Foto 29. Eroziunea malurilor stâncoase în secțiunea Târgu Ocna / Mal erodat din cauza transportului
materialelor mari și a vitezelor mari de curgere _________________________________________________ 261
Foto 30. Zid de protecție din beton, regiunea Asău și Straja _______________________________________ 261
Foto 31. Zid de protecție și gabioane, regiunea Comănești ________________________________________ 262
Foto 32. Pod rutier cu deschidere în arc, regiunea Ciobănuș_______________________________________ 262
Foto 33. Avertizare hidrologică pentru fenomene imediate emisă în data de 10.06.2019 _________________ 265
14
INTRODUCERE
Dinamica tot mai accentuată a proceselor de versant precum: eroziune areolară, eroziune
în adâncime, procese de deplasare în masă etc. se reflectă în diminuarea și degradarea neîncetată
a resurselor de sol, în special ca urmare a utilizării, de cele mai multe ori neadecvate, a terenurilor
agricole. Distrugerea unor sectoare de căi de comunicație și chiar a așezărilor umane (îndeosebi
așezări rurale), favorizează în egală măsură procesul de agradare a albiilor și colmatarea
accelerată a lacurilor, cu impact negativ asupra propagării undelor de viitură. Din acest punct de
vedere, bazinul hidrografic al râului Trotuș reprezintă o zonă cu un grad ridicat de
vulnerabilitate, iar cercetarea s-a impus ca o necesitate în vederea evaluării potențialului
negativ al fenomenelor hidro-meteorologice extreme din aria analizată și, de asemenea, în
vederea identificării căilor de optimizare a măsurilor de intervenție și control în cazul
evenimentelor excepționale sau a situațiilor de criză.
Tematica abordată prezintă un interes major ca urmare a creșterii frecvenței și intensității
fenomenelor meteorologice extreme cum sunt ploile torențiale care cauzează scurgeri însemnate
pe versanți, care duc la producerea de viituri și inundații. Ca drept dovadă, la nivel național, în
anul 2021, a fost emis de către Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, cel
mai mare număr de avertizări hidrologice generale din ultimii patru ani, totalizând 96 mesaje
dintre care 39 cod galben, 55 cod portocaliu și 2 cod roșu. În ceea ce privește fenomenele
imediate (emise cu un timp de anticipare de până la o oră), departamentul de Prognoze și
Avertizări pentru Viituri Rapide, a emis la nivelul anului 2021, cel mai mare număr de mesaje
de avertizare din ultimii trei ani; astfel din totalul de 436 mesaje emise, 283 au fost cod galben,
111 cod portocaliu și 42 cod roșu. Din statistica realizată pentru perioada 2018 – 2021, numărul
de mesaje cod roșu a crescut alarmant în ultimii ani, din cauza schimbărilor climatice de la nivel
global produse în ultima perioadă. Aceste modificări climatice, caracterizate de creșterea
generală a temperaturii la nivelul troposferei, cauzează accelerarea ciclului apei în mediul
atmosferic (Previdi, M., Liepert, B.G., 2008).
Tema studiată prezintă o deosebită importanță practică aplicativă deoarece oferă o bază
științifică solidă focalizată pe zona de Est a României, pentru evaluarea vulnerabilității și
riscurilor hidro-meteorologice. Analiza devine cu atât mai importantă cu cât se constată o
accentuare a variabilității anomaliei Nord Atlantice (NAO) iar acel mecanism de interacțiune
ocean-atmosferă din zona Atlanticului de Nord exercită efecte climatice indirecte prin
variabilitatea regimului pluviometric chiar de pe teritoriul României și mai ales din partea de est
15
a României situată în exteriorul Carpaților, cu repercusiuni asupra regimului hidrologic al
râurilor.
Cunoașterea și studierea practică a riscurilor hidro-meteorologice din această zonă este
extrem de necesară și trebuie să se bazeze pe date de actualitate, deoarece acestea sunt fenomene
care ar putea pune în pericol comunitățile situate pe malul râului. Abordarea practică este foarte
utilă din cauza variabilității cantitative și calitative a resurselor de apă care traversează statele
Ucraina, România și Republica Moldova (Teodosiu, Carmen et al., 2009; Lozba-Știrbyleac et
al., 2011). Având în vedere manifestarea a două fenomene hidro-meteorologice de risc, seceta
și inundațiile, estimarea volumului de apă din bazinul hidrografic al râului Trotuș se realizează
pe baza unor analize empirice și statistice ținând cont și de influența factorilor naturali și
antropici. Rezultatele obținute sunt utilizate în practică pentru gestionarea eficientă a resurselor
de apă.
Pornind de la aceste considerente, obiectivele temei de cercetare sunt următoarele:
1. Identificarea variațiilor lunare, sezoniere, anuale și multianuale ce apar în regimul
pluviometric și al scurgerii lichide și identificarea corelației dintre acestea;
2. Identificarea factorilor care influențează regimul hidro-meteorologic al râului Trotuș;
3. Identificarea și analiza evenimentelor hidro-meteorologice periculoase (perioade cu
viituri, episoade de secetă);
4. Realizarea unei corelații între intensitatea viiturilor și excedentele pluviometrice și de
asemenea corelarea variabilității regimului pluviometric din Estul României și regimul hidrologic
al râului Trotuș;
5. Evaluarea potențialului negativ al fenomenelor hidro-meteorologice extreme din aria
analizată și identificarea căilor de optimizare a măsurilor de intervenție și control în cazul
evenimentelor excepționale sau a situațiilor de criză.
Prezenta lucrare de doctorat este structurată în opt capitole, la care se adaugă
introducerea, lista figurilor, a tabelelor și a fotografiilor, iar la final concluziile și bibliografia.
• În primul capitol este analizat contextul științific al cercetărilor în care se face referire
la o serie de tematici pe care cercetătorii le-au abordat de-a lungul timpului și care sunt extrem
de importante și în prezent. Printre acestea se numără lucrări cu privire la variabilitatea regimului
hidro-meteorologic, a regimului pluviometric, sau a elementelor climatice, evenimente
hidro-meteorologice extreme (viituri, inundații, secete), modelare hidrologică, precum și
dezvoltarea durabilă și monitorizarea integrată a resurselor de apă.
16
• În al doilea capitol sunt menționate datele și metodele folosite în vederea analizării
regimului hidro-meteorologic în bazinul râului Trotuș, precum și o serie de termeni și concepte
extrase din dicționare de specialitate care stau la baza acestei lucrări științifice.
• În capitolul al treilea este prezentată zona de studiu în ceea ce privește așezarea
geografică și limitele, formele de relief, solurile dar și informații referitoare la particularitățile
morfometrice ale bazinului și rețelei hidrografice.
• Capitolul patru este centrat pe identificarea factorilor care influențează în mod direct
sau indirect regimul hidro-meteorologic al râului Trotuș (factori climatici, geologici,
geomorfologici și antropici).
• La începutul capitolului cinci se face o caracterizare a stațiilor meteorologice analizate,
situate în bazinul hidrografic al râului Trotuș și în vecinătatea acestuia, urmând ca în continuare
să se pună accent pe variabilitatea elementelor și parametrilor climatici specifici bazinului
hidrografic al râului Trotuș (temperatura aerului, precipitațiile atmosferice și stratul de zăpadă).
• Capitolul șase este centrat pe analiza hidrologică, începând cu descrierea activității
hidrometrice desfășurate în cadrul bazinului și continuând cu analiza parametrilor hidrologici
(debite minime, medii și maxime), precum și a tendințelor în variabilitatea acestora.
• Capitolul șapte este împărțit în două subcapitole principale, pe de-o parte sunt analizate
perioadele cu precipitații excedentare (viiturile și inundațiile) iar pe de alta, la polul opus,
perioadele cu precipitații deficitare (uscăciunea și seceta). În ceea ce privește viiturile și
inundațiile s-a pus accentul pe analiza celor mai mari viituri produse în bazin. Fenomenul de
uscăciune și secetă a fost definit, clasificat și evaluat folosind o serie de indici și metode.
• În ultimul capitol s-a situat în prim plan vulnerabilitatea mediului la variabilitatea
regimului hidro-meteorologic al râului Trotuș, în care principalele puncte de interes sunt
impactul scurgerii maxime asupra societății și mediului, factori și sectoare se risc de pe valea
Trotușului, efectele inundațiilor (studii de caz) și, nu în ultimul rând, măsuri de intervenție și
control având ca scop minimizarea pe cât posibil a efectelor fenomenelor hidrologice de risc, cu
ajutorul adoptării măsurilor structurale și a celor nestructurale.
Pe parcursul realizării tezei de doctorat am fost susținută de mai multe persoane, care
într-un mod sau altul și-au adus contribuția în realizarea acestei teze de doctorat și cărora aș dori
să le aduc mulțumiri pe această cale. În primul rând, doresc să îi mulțumesc doamnei profesor
univ. dr. Nicoleta Ionac, conducătorul științific al tezei mele de doctorat, care încă din perioada
studiilor de licență mi-a fost alături și m-a ajutat să descopăr tainele meteorologiei și
17
climatologiei. Datorită dumneaei, care m-a îndrumat în activitatea de cercetare științifică și care
m-a sprijinit permanent, am reușit să realizez și să duc la bun sfârșit această lucrare științifică.
Doresc să aduc mulțumiri domnului director al Institutului Național de Hidrologie și
Gospodărire a Apelor, Nicolae Bărbieru și domnului director al Centrului Național de Prognoze
Hidrologice, Marius Mătreață pentru sprijinul acordat, în special cu privire la obținerea datelor
hidrologice esențiale în realizarea prezentei lucrări de doctorat. De asemenea, le mulțumesc și
colegilor și prietenilor mei din cadrul Institutului Național de Hidrologie, care m-au ajutat ori
de câte ori am avut nevoie.
În final, dar nu în cele din urmă aș vrea să mulțumesc familiei mele, în special soțului
meu, George Tudorache, pentru susținerea, înțelegerea și ajutorul pe care mi le-a acordat,
precum și părinților mei pentru interesul și sprijinul moral manifestat pe tot parcursul studiilor
universitare și nu numai.
18
CAPITOLUL 1. CONTEXTUL ȘTIINȚIFIC AL CERCETĂRILOR PRIVIND
BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI TROTUȘ
Tema de studiu referitoare la regimul hidro-meteorologic al râurilor și la fenomenele de

risc asociate a fost intens și îndelung studiată de numeroși cercetători. În ultimii 20 ani, s-au
realizat numeroase studii referitoare la fundamentarea terminologică și metodologică a
riscurilor, hazardurilor și vulnerabilităților climatice și hidrologice. Printre cele mai recente
contribuții se numără următoarele lucrări publicate: Stângă, I.C. (2003), Riscul natural–între
hazard și catastrofă, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, 23(23-24), 57-64;
Armaș, Iuliana (2005), Precizări terminologice: hazard, risc, vulnerabilitate, Terra, An XXXII
– XXXIV (LII – LIV), București, 195-200; Ruin, I. et al. (2009), Human vulnerability to flash
floods: Addressing physical exposure and behavioural questions, Flood Risk Management:
Research and Practice, Taylor & Francis Group, London, 1005-1012; Marinescu, M., Stanciu,
C., Marinescu, Georgeta (2010), Four important natural hazards from România, Romanian
Journal of Mineral Deposit, 84(11), 113-115; Prăvălie, R., Costache, R. (2013), The
vulnerability of the territorial-administrative units to the hydrological phenomena of risk
(flash-floods). Case study: the subcarpathian sector of Buzău catchment, Analele Universității
din Oradea - Seria Geografie, 23(1), 91-98; Buruiană, D., Apostol, L., Machidon, Dana (2015),
Risks associated with rainfall and floods in the Moldavian Plain, GEOREVIEW: Scientific
Annals of Ștefan cel Mare University of Suceava. Geography Series, 24(1) , 89-98.
Studierea variabilității regimului hidro-meteorologic și implicit a riscurilor care derivă
din acesta reprezintă o tematică cu o pondere semnificativă în munca cercetătorilor, în condițiile
în care, în ultimii ani, frecvența de apariție a acestor fenomene naturale a crescut semnificativ,
având impact negativ atât asupra mediului, cât mai ales asupra populației, producând
numeroase victime la nivel global dar și în România (Figurile 1.-5). Aceste fenomene devin cu
atât mai importante cu cât la toate aceste aspecte menționate se mai adaugă schimbările
climatice globale care impun o variabilitate crescândă a fenomenelor meteo-climatice. În acest
sens, direcția de cercetare este orientată către impactul schimbărilor climatice asupra scurgerii
râurilor și de asemenea asupra riscurilor de producere a inundațiilor și secetei (Soroceanu N.,
Amăriucăi M., 1997 – 1998; Lehner Bernhard et al., 2003; Apostol, L., 2008; Zaharia, Liliana,
2010; Croitoru, Adina-Eliza, Minea, I., 2015; Corduneanu, Flaviana, Bucur, D., et al., 2016).
19
Din figurile următoare rezultă faptul că viiturile și inundațiile sunt evenimentele care,
de-a lungul anilor, au provocat cele mai multe victime, atât la nivel mondial cât și la nivel
național. Analizând graficul care arată numărul anual de victime la nivel global, rezultate în
urma acestor fenomene, în perioada 1990 – 2020 (Figura 1.), conform bazei de date EM-DAT
(https://emdat.be/, accesat în 18.03.2022), anul 1999 se remarcă că fiind cel în care s-au produs
cele mai multe victime, cumulând un total de 34.807 persoane, urmat de anul 1998 care a
totalizat 10.653 de decese.
În ceea ce privește numărul de victime rezultate în urma manifestării temperaturilor
extreme (Figura 2.), luând în considerare atât valurile de căldură cât și pe cele de frig, pentru
aceeași perioadă de referință, la nivel global s-a înregistrat cel mai mare număr de decese
survenite în urma acestor fenomene extreme în anul 2003 (74.698 decese) și în anul 2010
(57.088 decese).
În Figura 3. este reprezentat numărul anual de decese survenite în urma secetelor, la
nivel global, pentru perioada 1990 – 2020. Dintre toți anii analizați, se individualizează anul
2010, cu 20.000 de victime, urmat la o diferență foarte mare de anul 1991, în care 2.000 de
persoane au fost victime ale acestor fenomene climatice extreme. La nivel global, se observă,
pe baza graficului, o tendință de scădere în evoluția deceselor cauzate de secetă.
Viituri și inundații
34807
35000
30000
25000
20000
15000
10000 2251
5000
0
1990
1992
1994
1996
1998
2000
2002
2004
2006
2008
2010
2012
2014
2016
2018
2020
Număr de victime la nivel global
Figura 1. Numărul anual de decese cauzate de viituri și inundații, la

nivel global (1990 – 2020)
Sursa: www.emdat.be, 18.03.2022
20
Temperaturi extreme
75000
60000
45000
30000
15000
0
1990
1992
1994
1996
1998
2000
2002
2004
2006
2008
2010
2012
2014
2016
2018
2020
Număr de victome la nivel global
Figura 2. Numărul anual de decese cauzate de temperaturi extreme

(valuri de căldură și de frig), la nivel global (1990 – 2020)
Seceta
20000
15000
10000
5000
0
1990
1992
1994
1996
1998
2000
2002
2004
2006
2008
2010
2012
2014
2016
2018
2020
Număr de victime la nivel global
Figura 3. Numărul anual de decese cauzate de secetă, la nivel global

(1990 – 2020)
La nivelul țării, viiturile și inundațiile au produs în perioada 1990 – 2020 numeroase

victime (Figura 4.a.), cele mai multe în anii 1991 (108 persoane), 2005 (79 persoane) și 2006
(51 persoane), când s-au înregistrat și o serie de viituri istorice. În ceea ce privește temperaturile
extreme (valurile de căldură și de frig), se observă din Figura 4.b. faptul că, în perioada
1993 – 2018, și acestea au produs un număr important de decese, comparativ cu evenimentele
amintite anterior, tendința de evoluție fiind una crescătoare. Dintre anii cei mai afectați de astfel
de temperaturi se numără 2012 (86 persoane), 2005 (81 persoane) și 1998 (80 persoane).
21
Viituri și inundații a. Temperaturi extreme b.
120 100
100 80
80
60
60
40
40
20 20
0 0
1990
1992
1994
1996
1998
2000
2002
2004
2006
2008
2010
2012
2014
2016
2018
2020
1993
1994
1996
1998
2000
2001
2002
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2012
2014
2018
Număr de victime în România Număr de victime în România
Figura 4. Numărul anual de decese cauzate de viituri și inundații, în perioada 1990 – 2020 (a.) și de
temperaturi extreme - valuri de căldură și de frig, în perioada 1993 – 2018 (b.), în România
Variabilitatea regimului pluviometric, manifestată îndeosebi prin deficitul de

precipitații, cauzează apariția fenomenului de uscăciune și secetă, menționat frecvent în
literatura de specialitate. Acest fenomen este amplificat de schimbările climatice globale
asociate deopotrivă cu creșterea poluării, despăduririle sau modificările de peisaj. Astfel, zonele
caracterizate de secetă endemică tind să fie afectate de ariditate. În situații extreme, se impune
luarea de măsuri speciale pentru protejarea, întreținerea și regenerarea resurselor de apă, fără
de care economia, dar mai ales viața, nu ar mai exista. Toate acțiunile întreprinse cu scopul de
apărare împotriva acestui fenomen trebuie integrate în planurile de dezvoltare durabilă
(Tutunaru, Dana Irina, et al. 2013). Printre autorii care au studiat manifestarea acestui fenomen
în regiunea analizată, urmărind caracteristicile debitelor minime și de asemenea impactul
secetei asupra resurselor de apă, amintim: Miță, P., Mătreață, Simona, 2005; Dăscălița, D, et
al., 2008; Pleșoianu, Daniela, Olariu, P., 2010; Corduneanu, Flaviana, Vintu, V., et al., 2016;
Pelin, L. I., 2016; Potopovă, Vera, Cazac, V., Boincean, B., 2017.
Numeroase lucrări urmăresc tendințele în variabilitatea temporală și spațială a
elementelor climatice (în special temperaturi ale aerului și precipitații) sau a debitelor: Rădoane,
N., Rădoane, M., Amăriucăi, M., (2006), Observații asupra variabilității hidrologice a râului
Prut, Annals of Ștefan cel Mare University Suceava, Geography Section, An XV, Suceava;
Pleșoianu, Daniela, Olariu, P., (2010), Monitoring data proving hydroclimatic trends in Siret
hydrographic area, Present Environment and Sustainable Development 4: 327-338; Apostol, L.,
Vieru, Delia-Nicoleta (2011), Annual variation of average monthly precipitation amounts at the
Botoșani meteorological station, Present Environment and Sustainable Development,
5(1), 191-196; Briciu, E.A., et al. (2011), Observations on the spatial variability of the Prut
22
River discharges, GEOREVIEW: Scientific Annals of Ștefan cel Mare University of Suceava,
Geography Series 20(1), 45-56); Ichim, P., et al. (2014), Frequency of thermal inversions
between Siret and Prut rivers în 2013, Present Environment and Sustainable
Development, 8(2), 267-284; Paraschiv, V., et al. (2014), Climatic and Hydrological Hazards
in June 26-27, 2010 in the Upper Basin of Trotuș. Case Study: Between the Proposed
Preparation and the Effects at Agăș (County of Bacău), Present Environment and Sustainable
Development 8.1 (2014): 69-76.
În ceea ce privește studiul riscurilor hidrologice, o importanță deosebită o are scurgerea
maximă, care favorizează producerea fenomenelor de viituri și inundații. Multe dintre acestea
sunt reprezentate de studii de caz sau sinteze focusate pe anumite areale sau bazine hidrografice.
Analiza se bazează pe șiruri lungi de date care depind de intervalul de timp ales și de
complexitatea studiului. Debitele sunt analizate pe baza măsurătorilor efectuate în puncte
diferite din rețeaua națională de monitorizare a apei. În vederea realizării studiului hidrologic
este de preferat să se analizeze date de la mai multe stații hidrometrice din același areal dar și
date înregistrate în aceeași perioadă la stații hidrometrice situate în areale diferite.
Cercetări la nivel internațional arată că Oscilația Nord-Atlantică (NAO) influențează
variabilitatea climatică în emisfera nordică (www.displayweather.weebly.com, 12.04.2021)
Oscilația Nord-Atlantică (NAO) este legată de transportul maselor de aer între regiunile vecine
insulelor Azore și cele din zona Islandei. Intensificarea vânturilor de vest de la latitudini medii
determină manifestarea fazei pozitive NAO, resimțită iarna printr-un aport de aer cald, oceanic,
în majoritatea Europei. În același timp, peste zona de vest a Groenlandei, pătrunde o invazie de
aer rece, din zona arctică. În ultimele decenii, persistența fazei pozitive NAO a fost asociată cu
încălzirea globală.
Cunoașterea mecanismului de formare și evoluție NAO poate fi folosit în vederea
prognozei condițiilor de iarnă de la nivelul Europei și implicit și în cazul țării noastre. Din cauza
anomaliilor pe care le determină asupra temperaturii și precipitațiilor, NAO influențează direct
managementul resurselor de apă și energie, agricultură și dinamica ecosistemelor. La nivel
național, faza pozitivă NAO, manifestată în sezonul de iarnă, aduce, în general, temperaturi mai
ridicate decât normalul perioadei precum și precipitații reduse (Bojariu, Roxana, Paliu, D.,
2001; Bojariu, Roxana, Giorgi, F., 2005). În faza negativă NAO, se resimte puternic, în sezonul
rece, manifestarea ciclonilor mediteraneeni. La nivelul țării, arcul carpatic reprezintă o barieră
în calea maselor de aer, ceea ce face ca influența NAO să fie mai puternic resimțită în exteriorul
acestuia.
23
Modul în care schimbările climatice de la nivel global influențează oscilația
nord-atlantică este unul foarte complex, drept urmare este greu de stabilit măsura în care
contribuie „factorul antropogen și cel natural în configurarea variabilității climatice a oscilației
nord-atlantice” (Busuioc, Aristița et al, 2012).
Acest mecanism este intens studiat atât la nivel național cât și internațional. Printre
autorii care au manifestat interes și care au abordat această temă în lucrările lor științifice se
numără: Bojariu, Roxana, Paliu, D., 2001; Rimbu N., et al., 2002; Bojariu, Roxana, L. Gimeno,
2003; Hurrell, James W., et al., 2003; Stephenson, David B., et al., 2003; Bojariu, Roxana,
Giorgi, F., 2005; Vespremeanu-Stroe, A., 2012; Armaș, Iuliana, et al., 2015.
O serie de lucrări se bazează pe analiza evenimentelor hidro-meteorologice periculoase,
cum sunt viiturile și inundațiile, produse într-un spațiu relativ restrâns, începând de la
identificarea arealului și elementelor expuse riscului până la stabilirea unor măsuri de diminuare
a efectelor negative produse de acestea (Miftode, Ioana Delia, 2015; Avram, Mihaela, Mihail,
L., 2017; Manolache, Andreea-Violeta, 2018; Țîncu, Roxana, et al., 2018). Lidia Sălăjan, în
lucrarea sa de doctorat, publicată în anul 2017, intitulată Viiturile și inundațiile: de la prognoză
la management, a studiat în detaliu această problematică, analizând și o serie de evenimente
concrete.
În literatura de specialitate, pe lângă studiul variabilității acestor elemente, se pune
accent, de asemenea, și pe consecințele rezultate în urma manifestării acestor fenomene
hidro-meteorologice de risc asupra mediului, pe factorii care le determină sau le influențează,
pe tendințele în inundațiile de pe râuri cât și pe măsurile de prevenire și combatere a acestora
(Chiriac, V., Filotti, A., Manoliu, I.A., 1980; Svensson, Cecilia, et al. 2006; Rusu, C., 2007;
Chirilă, Gianina, Preda A., 2011; Romanescu, Gh., Nistor, I., 2011; Romanescu, Gh., Stoleriu
C., 2013; Dumitriu, D., 2016).
În ceea ce privește fenomenul de secetă, obiectivul principal este acela de a estima
frecvența și intensitatea acestui fenomen și de a evidenția impactul asupra populației și
economiei. Seceta este considerată cel mai complex fenomen natural care afectează cei mai
mulți oameni, din cauză că se manifestă pe zone întinse, neputând fi localizată cu precizie, spre
deosebire de alte fenomene de risc precum inundațiile. Centrul Național pentru Controlul
Secetei din SUA identifică trei tipuri distincte de secetă: meteorologică, pedologică și socio-
economică (Corduneanu, Flaviana, et al., 2014).
24
În literatura de specialitate se abordează tot mai frecvent problema precipitațiilor
excedentare și a rolului acestora în producerea inundațiilor, încercându-se identificarea și
caracterizarea situației sinoptice care a favorizat formarea acestui fenomen (Apostol, L.,
Machidon, O., 2009; Furtună, P. R., 2014). Spre exemplu, în anul 2009 a apărut lucrarea
intitulată „Caracteristicile fenomenelor hidrometeorologice extreme din România în 2005.
Studiu de caz – bazinul Trotuș”, de autorii Zăvoianu I., Guran-Nica Liliana, Gheorghe Delia,
care prezintă caracteristicile acestor fenomene în bazinul hidrografic menționat și impactul
asupra comunității umane din județul Bacău.
Conceptul de atenuare a inundațiilor apare frecvent în literatura de specialitate, acesta
făcând referire, raportat la zona de studiu din tema de cercetare propusă, la amenajări
hidrotehnice, cu rol important în principal în atenuarea efectelor inundațiilor mari și în
prevenirea daunelor produse de acestea (Romanescu, Gh., 2009; Vartolomei, F., 2009;
Romanescu Gh. et al. 2010, 2011).
Există, de asemenea, lucrări în care se realizează cercetări geomorfologice asupra
albiei râului Trotuș, care includ observații privind distribuția granulometrică a materialului
albiei pentru un anumit sector de râu precum și analiza modificărilor la nivelul configurației
albiei minore în plan și în secțiunea sa transversală. Cunoștințele geomorfologice asupra
tendințelor de evoluție a albiilor pot conduce la măsuri adecvate de prevenire și atenuare a
efectelor negative: Olariu P., (1997), Gospodărirea tranzitului de aluviuni în spațiul
hidrografic Siret, Vol. „Măsuri non-structurale în gospodărirea apelor”, Editura H.G.A.
București; Rădoane, Maria, Rădoane, N., Cristea, I., Oprea, D. (2008), Evaluarea modificărilor
contemporane ale albiei râului Prut pe granița românească, Revista de Geomorfologie, 10,
57-71; Olariu, P., et al. (2009), Unele aspecte privind tranzitul de aluviuni din bazinul
hidrografic Trotuș și de pe sectorul inferior al râului Siret în timpul viiturilor excepționale din
anii 1991 și 2005, Analele Universității „Ștefan cel Mare” Suceava; Dumitriu, D., et al., (2011),
Downstream variation in particle size: a case study of the Trotuș River, Eastern Carpathians
(România), Analele Universității Oradea, Geografie 21.2: 222-232.
Contribuții cu importanță practică au fost aduse și în domeniul modelării hidrologice
utilizând pachete software GIS sau prin diferite programe de simulare (HEC-RAS) utilizate
pentru identificarea zonelor susceptibile la inundații, evaluarea parametrilor de inundație,
pregătirea hărților de risc etc. Rezultatele numerice se pot considera fiabile în funcție de setul
de date originale utilizate (Stanciu, P., 2009; Kourgialas, N.N, Karatzas, G.P., 2011; Boboc,
N. et al., 2012).
25
Utilizarea complexă a resurselor de apă este o altă direcție de cercetare orientată către
gestionarea eficientă a resurselor de apă și a terenurilor din bazinele hidrografice, în vederea
utilizării lor în scopuri multiple. În această privință, propunerile pentru gestionarea resurselor
de apă vizează: controlul inundațiilor, rezervoare de stocare a apei, reducerea eroziunii solului
etc. (Zeryukov, V. I., Pavlov, E.F., 1968).
Dezvoltarea durabilă și monitorizarea integrată a resurselor de apă este un alt concept
important de care se ține seama în prezent, fiind considerat un obiectiv viitor și un proces de
gestionare eficientă a acestora. Există lucrări în care se realizează evaluarea oportunităților de
aplicare a indicatorilor dezvoltării durabile și care iau în considerare și limitările utilizării
eficiente în contextul românesc (Barjoveanu, G., et al., 2004; Dăscăliță, D., 2011).
Atât pe plan național, cât și pe plan internațional, există numeroase studii care abordează
problematica variabilității scurgerii râurilor și riscurile hidro-meteorologice în diverse areale,
precum și reviste importante care publică lucrări în domeniu. Dintre periodicele cele mai
importante se pot cita: Terra, Hydrological Sciences Journal – Journal des Sciences
Hydrologiques, Present Environment and Sustainable Development, Revista de
Geomorfologie, Riscuri și catastrofe, Environmental Engineering and Management Journal.
Printre cele mai importe lucrări care abordează tematica riscurilor naturale din
România, se numără: Ciulache, S., Ionac, Nicoleta (1995), Fenomene atmosferice de risc, Ed.
Științifică, București; Ciulache, S., (2000), Temperaturi maxime absolute pe teritoriul
României, Comunicări de Geografie, Vol. IV, București; Grecu, Florina, (2008), Hazarde și
riscuri naturale, Ed. Universitară, București ș.a.
Interesul deosebit acordat problematicii riscurilor hidro-meteorologice se justifică prin
consecințele catastrofale pe care acestea le pot genera, elementele de potențială vulnerabilitate
fiind foarte numeroase.
26
CAPITOLUL 2. DATELE ȘI METODELE DE ANALIZĂ ALE REGIMULUI
HIDRO-METEOROLOGIC ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI TROTUȘ
2.1.Termeni și concepte
Există o serie de lucrări de specialitate cunoscute sub denumirea de dicționare sau

vocabulare care cuprind o parte semnificativă dintre cuvintele unui domeniu al științei, în care
sunt explicați o serie de termeni (sau concepte). Astfel se pot menționa următoarele lucrări
importante din domeniul meteorologiei, climatologiei și ecologiei: World Meteorological
Organization (1992), International Meteorological Vocabulary, Geneva; Beltrando G. Et
Chémery L. (1995), Dictionnaire du climat, Larousse, Paris; Albin Michel (2001), Dictionnaire
de lécologie, série Encyclopedia Universalis, 2me édition, Paris; Sterie Ciulache, Nicoleta Ionac
(2003), Dicționar de Meteorologie și Climatologie, Editura Ars Docendi, București; World
Meteorological Organization (2012), International Glossary of Hydrology, Geneva; Runcanu,
T. et al. (2014), Dicționar Meteorologic, SMR, București ș.a.
În continuare vor fi prezentate o serie de definiții unanim acceptate în acord cu definițiile
și standardele OMM, ale termenilor cheie utilizați în această lucrare.
Amonte = direcția din care curge un râu (WMO, 2012);
Ariditate = Caracteristica unui climat referitoare la insuficiența sau inadecvarea precipitațiilor
pentru a putea menține vegetația (WMO, 1992);
Aval = direcția în care se mișcă un fluid (WMO, 2012);
Averse torențiale = precipitații cu intensitate mare, în general de scurtă durată (WMO, 2012);
Prognoză hidrologică/meteorologică = estimarea magnitudinii și timpului de apariție a unui
viitor eveniment hidrologic/meteorologic, care s-ar putea produce într-o anumită zonă, la un
moment de timp specific (WMO, 2012);
Atenționare/avertizare de viitură rapidă = informare în avans asupra faptului că în viitorul
apropiat poate apărea o viitură rapidă la o anumită stație sau într-un anumit bazin hidrografic
(WMO, 2012);
Aversă = precipitație, deseori de scurtă durată și intensă, care cade numai din nori convectivi;
o aversă se caracterizează printr-un început și sfârșit brusc și, în general, prin variații mari și
rapide de intensitate (WMO, 1992);
Bazin hidrografic = suprafața de teren drenată de o porțiune sau de totalitatea unuia sau mai
multor cursuri de apă (WMO, 1992);
27
Clima = ansamblul condițiilor meteorologice într-o anumită zonă, caracterizată prin evoluția
pe termen lung (valori medii, varianțe, probabilități ale valorilor extreme etc.) a elementelor
meteorologice (WMO, 1992);
Cotă de pericol = nivelul apei la, sau aproape de stadiul de inundație, considerat a fi periculos
și de la care ar trebui sa înceapă emiterea mesajelor de avertizare (WMO, 2012);
Cod galben = vizează riscul de producere al viiturilor sau creșterile de niveluri produse într-un
timp scurt, cu precădere în arealele în care sunt desfășurate activități expuse riscului la
inundații. În acest caz, sunt posibile scurgeri importante pe versanți, formarea de torenți, pâraie
și viituri rapide în special în bazine hidrografice mici, care pot genera inundații la nivel local.
În secțiunile de râu monitorizate din punct de vedere hidrometric, există posibilitatea de a se
înregistra depășiri ale COTEI DE ATENȚIE, respectiv a Fazei I de apărare (INHGA, 2022);
Cod portocaliu = vizează riscul de producere al viiturilor majore care sunt responsabile pentru
generarea de revărsări semnificative, care pot avea ca efect inundarea gospodăriilor precum și
a obiectivelor social – economice. În acest caz, există posibilitatea scurgerii unor cantități
importante de apă pe versanți, formarea de torenți, pâraie și de viituri rapide în bazine
hidrografice mici care pot produce inundații locale severe. În secțiunile râurilor monitorizate
hidrometric, se pot înregistra depășiri însemnate ale COTEI DE INUDAȚIE, respectiv FAZEI
a II-a de apărare (cu peste 20-30 cm). Fenomenele hidrologice periculoase prognozate pot
cauza pagube economice semnificative și pot pune în pericol viața locuitorilor (INHGA, 2022);
Cod roșu = vizează pericolul de producere a inundațiilor majore, care poate implica măsuri de
evacuare a populației și a bunurilor, restricționarea utilizării podurilor, precum și a căilor de
comunicații, exploatarea construcțiilor hidrotehnice etc. În secțiunile râurilor monitorizate din
punct de vedere hidrometric, se pot înregistra depășiri importante ale COTELOR DE
PERICOL, respectiv Fazei a III – a de apărare (cu peste 20-30 cm).
Dată fiind intensitatea deosebită de manifestare a acestor fenomene hidrologice extreme, se pot
produce pagube economice majore, existând riscul, foarte crescut, ca viața locuitorilor să fie
pusă în pericol (INHGA, 2022);
Debit = volumul de apă care curge printr-o secțiune transversală a unui râu (sau canal) în
unitatea de timp (WMO, 2012);
Debit de etiaj = cea mai mică valoare a debitului unui râu în timpul unui an hidrologic (WMO,
2012);
Deficit de apă = diferența cumulativă dintre potențialul evapotranspirației și precipitații în
timpul unei perioade în care precipitațiile sunt mai mici decât evapotranspirația (WMO, 2012);
28
Dezvoltarea durabilă = dezvoltarea care are drept scop satisfacerea nevoilor existente în
prezent dar fără a periclita posibilitatea împlinirii/satisfacerii propriilor nevoi personale ale
generațiilor care vor urma (WCED, 1987);
Evaporare = Proces fizic prin care apa trece din stare lichida în stare de vapori, la o
temperatură mai mică decât cea a punctului său de fierbere (WMO, 2012);
Evapotranspirația = 1. procesele combinate prin care apa este transferată de la suprafața
terestră în atmosferă, prin evaporare de pe suprafața uscatului și a oceanelor și prin
transpirația vegetației; 2. cantitatea totală de apă transferată de pe suprafața terestră în
atmosferă (WMO, 1992);
Evapotranspirația potențială (Ep) = cantitatea maximă de apă care poate fi evaporată într-un
anumit tip de climat, de un înveliș vegetal continuu, care acoperă în totalitate terenul și care
este bine alimentat cu apă; aceasta include evaporația apei din sol și transpirația vegetației
dintr-o anumită regiune, într-un anumit interval de timp; se exprimă ca fiind grosimea stratului
de apă, măsurat în centimetri (WMO, 1992);
Evapotranspirația reală/ efectivă (Er) = cantitatea de vapori de apă evaporată din sol și de
către plante (WMO, 1992);
Hazard natural = fenomen meteorologic sau climatologic extrem caracterizat printr-un grad
ridicat de severitate; sunt fenomene care se manifestă în toate regiunile, unele fiind mai mult
sau mai puțin vulnerabile; hazardele naturale sunt considerate dezastre în momentul în care
viața oamenilor este pusa în pericol iar mijloacele de trai ale acestora sunt distruse
(www.wmo.int, 03.07.2021);
Hidrograf = grafic care indică variația în timp a unor date hidrologice, cum ar fi debitul, viteza
și acumularea sedimentelor (WMO, 2012);
Hidrologie = știință care se ocupă cu apele de suprafață și subterane; apariția, circulația și
distribuția lor, atât în timp cât și în spațiu; proprietățile lor biologice, chimice și fizice; și
interacțiunea lor cu mediul lor, inclusiv relația lor cu ființele vii (WMO, 2012);
Hidro – meteorologie = studiul fazelor atmosferice și terestre ale ciclului hidrologic, mai ales
al interrelațiilor dintre acestea (WMO, 1992);
Încălzire globală = fenomenul de creștere permanentă a temperaturilor medii ale aerului,
măsurate în apropiere de suprafața solului, precum și creșterea temperaturii apei oceanelor,
observată în ultimele două sute de ani, dar îndeosebi în ultimii douăzeci de ani
(www.wikipedia.org, 03.07.2021);
Intercepție = procesul prin care precipitațiile atmosferice sunt reținute de vegetație, putând fi
apoi pierdute prin procesul de evaporare fără a ajunge pe pământ (WMO, 2012);
29
Inundația = 1. revărsarea apei peste limitele normale ale unui curs de apă sau ale altui corp
de apă; 2. acumularea apei provenită din sistemul de drenaj peste zone care nu sunt în mod
normal acoperite cu apă; 3. deversarea controlată a apei pentru irigații (WMO, 2012);
Managementul Integrat al Resurselor de Apă (MIRA) = concept care are la bază gestionarea
durabilă și eficientă a resurselor de apă; în cadrul Conferinței Internaționale privind apa și
mediul desfășurată la Dublin (1992), au fost formulate patru principii importante legate de
managementul apei: (1) apa dulce reprezintă o resursa naturală finită și vulnerabilă, fără de
care nu ar fi posibilă menținerea vieții, dezvoltarea în viitor și susținerea mediului;
(2) dezvoltarea și gospodărirea eficientă a resurselor de apă necesită o abordare participativă,
care să includă utilizatorii, planificatorii dar și factorii de decizie politică existenți la toate
nivelurile; (3) femeile dețin un rol important în ceea ce privește furnizarea, gospodărirea și
protecția apei; (4) apa deține valoare economică indiferent de domeniul de utilizare astfel încât
ar trebui sa fie considerată bun economic (Parry, M., et al., 2007);
Meteorologie = studiul atmosferei și al fenomenelor sale (WMO, 1992);
Nivelul apei = înălțimea suprafeței libere a apei raportată la un nivel de referință (WMO, 2012);
Oscilația Nord Atlantică (NOA) = reprezintă un tip de variabilitate climatică specific regiunii
Nord – Atlantice, care se manifestă în sezonul de iarnă prin variații opuse ale presiunii
atmosferice de la nivelul mării, concentrat în zona Islandei dar și în vecinătatea Insulelor Azore
(Bojariu, Roxana, et al., 2015);
Precipitația netă/efectivă/excedentară = 1. în hidrologia de suprafață: partea din precipitații
care contribuie efectiv/direct în procesul de scurgere de suprafață; 2. în apele subterane: acea
parte a precipitațiilor care contribuie la alimentarea apelor subterane; 3. în agricultură: acea
parte a precipitațiilor care rămâne în sol și care contribuie la creșterea culturilor agricole
(WMO, 2012);
Precipitații maxime probabile/posibile (precipitații extreme) = cantitatea de precipitații de o
anumită durată, care este la limita superioară fizică a unui bazin hidrografic (WMO, 2012);
Prognoză hidrologică = estimarea magnitudinii și a timpului de apariție a unor evenimente
hidrologice viitoare pentru o perioadă și o localitate determinată (WMO, 2012);
Prognoză meteorologică = 1. situație emisă de către un meteorolog prognozist cu privire la
evoluția în timp a unui anumit fenomen, element sau proces meteorologic, în urma analizelor
efectuate sau pe baza prognozelor numerice a condițiilor care au generat apariția și evoluția
acestuia Runcanu, T., et al., (2014); 2. afirmație privind condițiile meteorologice prevăzute
pentru o anumită perioadă de timp și pentru o anumită zonă sau porțiune din spațiul aerian
(WMO, 1992);
30
Radar meteorologic = sistem care utilizează radiații electromagnetice transmise repetat și
temporizat pentru a detecta, localiza și cuantifica fenomenele hidro-meteorologice (WMO,
2012);
Risc climatic = gradul de probabilitate care semnalează faptul că un eveniment climatic
nefavorabil poate apărea într-o anumită perioadă de timp (WMO, 1992);
Risc de inundații = îmbinare intre probabilitatea de producere a unei inundații si posibilele
efecte negative pe care le-ar putea cauza asupra populației, mediului, patrimoniului cultural și
activității economice; riscul derivă din interacțiunea combinată dintre următoarele elemente:
vulnerabilitate, expunere și pericol (Serviciul Hidrometeorologic de Stat, 2020);
Schimbări climatice = modificări pe termen lung ale climei, rezultate în urma acțiunii unuia
sau mai multor factori: (1) schimbări interne în cadrul sistemului climatic; (2) interacțiunea
dintre componentele climatice; (3) modificări ale forțelor externe cauzate de fenomene naturale
sau de activități umane (WMO, 2012);
Secetă = (1) absența prelungită sau deficiența marcantă a precipitațiilor; (2) perioadă de timp
anormal de uscată, suficient de prelungită pentru ca lipsa precipitațiilor să provoace un
dezechilibru hidrologic grav (WMO, 1992);
(1) - meteorologică; (2) hidrologică.
Secetă hidrologică = perioadă de vreme anormal de uscată, suficient de prelungită pentru a da
naștere la o lipsă de apă, evidențiată de debitele subnormale ale râurilor și ale lacurilor și/sau
epuizarea umidității solului și scăderea nivelului apelor subterane (WMO, 2012);
Tendință = modificarea treptată a unei variabile (WMO, 2012);
Timp de concentrare = perioadă de timp necesară pentru ca scurgerea apei provenită dintr-o
aversă să ajungă la gura de vărsare a unui bazin hidrografic, pornind din punctul unui bazin
cu cel mai lung timp de deplasare (WMO, 2012);
Torent = curent de apă care curge, cu viteză mare și turbulență, într-un curs de apă cu pantă
abruptă (WMO, 2012);
Umiditatea solului = umiditatea conținută în stratul/porțiunea de sol care se află situat/ă
deasupra pânzei freatice, inclusiv vaporii de apă prezenți în interstițiile solului; procentul de
apă din sol exprimat în volum sau în raport cu greutatea solului uscat (WMO, 2012);
Viitură rapidă = 1. creștere relativ rapidă a nivelului apei, care este sau nu însoțită de o
avertizare prealabilă, provocată de obicei ca urmare a unor precipitații intense căzute pe o
suprafață redusă, de un zăpor, de ruperea unui baraj etc. (WMO, 1992); 2. viitură de scurtă
durată cu un debit de vârf relativ mare (WMO, 2012);
31
Vreme = starea atmosferei, definită prin situația de fapt a elementelor meteorologice dintr-un
anumit moment de timp și loc (WMO, 1992);
Vulnerabilitate = susceptibilitatea sau predispoziția de a putea fi afectat în sens negativ;
incapacitatea de a face față efectelor negative inclusiv sensibilitatea și incapacitatea de
rezistență și adaptare (Bojariu, Roxana et. al, 2015).
2.2. Date și metode de cercetare
În lucrarea de față se analizează variabilitatea regimului hidro-meteorologic al râului

Trotuș pornind de la factorii de influență ai regimului hidro-meteorologic, analiza elementelor
și parametrilor climatici și hidrologici, până la analiza fenomenelor hidro-meteorologice
extreme (realizarea unor studii de caz) și a vulnerabilității mediului.
În vederea identificării variațiilor lunare, sezoniere, anuale și multianuale care apar în
regimul pluviometric și al scurgerii lichide, sunt necesare date cantitative, obținute prin metoda
investigației și metoda colectării, de la instituții/site-uri specializate, atât de la stațiile
hidrometrice analizate: S.H. Lunca de Sus, S.H. Ghimeș-Făget, S.H. Goioasa, S.H. Târgu Ocna,
– râul Trotuș; S.H. Tazlău, S.H. Scorțeni, S.H. Helegiu – râul Tazlău; S.H. Valea Rece – râul
Valea Rece, S.H. Asău – râul Asău, S.H. Ferăstrău – râul Oituz, S.H. Haloș – râul Cașin, cât și
de la cele meteorologice situate în aria de studiu, precum și de la cele aflate în imediata
vecinătate – Adjud, Târgu Ocna, Bacău, Piatra Neamț (Tabel 1., Figura 6.).
Încă din anul 1950 s-au pus bazele activității hidrometrice în cadrul bazinului hidrografic
al râului Trotuș. Cele 21 de stații hidrometrice existente în prezent, situate atât pe cursul
principal, cât și pe afluenți, se află în administrarea Direcției de Apă Siret (DA Siret), fiind
coordonate din punct de vedere metodologic de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire
a Apelor (INHGA) (www.rowater.ro, 05.05.2021). În continuare (Tabel 2.) sunt prezentate
câteva informații referitoare la stațiile hidrometrice analizate din cadrul bazinului hidrografic al
râului Trotuș.
32
Baza de date națională și internațională folosită provine de la instituții specializate
precum INHGA, ANM, de pe site-ul www.ecad.eu (European Climate Assessment & Dataset),
ROCADA (Romanian Climatic Dataset), CRU (Climate Research Unit) și din volumul Clima
României, perioada minimă de analiză a datelor fiind de 30 ani (1989-2018), conform
recomandărilor OMM. Pe platforma ECAD, datele pentru temperatură aerului și precipitațiile
atmosferice sunt disponibile pentru intervalul 1961-2018.
Valorile evapotranspirației potențiale au fost extrase din baza de date lunară gridată
provenită de la Climate Research Unit (CRU), datorită faptului că utilizează formula de calcul
Penman-Monteith. Evapotranspirația potențială lunară a fost extrasă din celulele care corespund
spațial stațiilor meteorologice analizate, pentru perioada 1983 – 2013.
Tabel 1. Stațiile meteorologice analizate din arealul bazinului hidrografic al râului Trotuș
Coordonatele geografice Altitudinea

Nr. Stația Perioada de
absolută Județul
crt. meteorologică funcționare Latitudine N Longitudine E (m)
1. Adjud 1953 - prezent 46° 6'17" N 27°10'13" 101 Vrancea
2. Bacău 1960 - prezent 46º 33` 28”E 26º 53` 48”E 174 Bacău
3. Târgu Ocna 1960 - prezent 46°16'22"N 26°38'28" 242 Bacău
4. Piatra Neamț 1899 - prezent 46°56'01" 26°23'22" 360 Neamț
Sursa datelor: ANM
Tabel 2. Stațiile hidrometrice analizate din arealul bazinului hidrografic al râului Trotuș
Coordonatele geografice
Nr. Stația Perioada de Altitudinea
Râul Latitudine Longitudine Județul
crt. hidrometrică funcționare medie
N E
Lunca de
1. 1973-prezent 46º33’00” 25º57’49” 1140 Harghita
Sus
Ghimeș-
2. 1950- prezent 46º 34’00” 26º03‘07” 1116
Făget Trotuș
3. Goioasa 1952- prezent 46º 26‘09” 26º18‘35” 1052 Bacău
4. Târgu Ocna 1955- prezent 46º 16‘00” 26º37‘58” 924
5. Vrânceni 1962- prezent 46º 12‘00” 26º54‘22” 734
6. Tazlău 1962- prezent 46º 43‘13” 26º28‘44” 793 Neamț
Tazlău
7. Scorțeni 1978- prezent 46º 31‘00” 26º38‘04” 574
Bacău
8. Helegiu 1950- prezent 46º 20‘00” 26º43‘54” 520
Valea
9. Valea Rece 1976- prezent 46º 36’00” 25º57‘49” 1145 Harghita
Rece
10. Asău Asău 1950- prezent 46º 27‘00” 26º24‘04” 951
11. Ferăstrau Oituz 1969- prezent 46º 12‘19” 26º34‘04” 810 Bacău
12. Haloș Cașin 1966- prezent 46º 09‘00” 26º44‘32” 717
Sursa datelor: INHGA
33
Figura 5. Harta localizării stațiilor meteorologice și hidrometrice analizate, situate în bazinul
hidrografic al râului Trotuș sau în vecinătatea acestuia
Șirurile de date au fost introduse și prelucrate în Microsoft Excel, pentru a putea fi apoi
analizate prin metode statistico-matematice. Acestea includ, în principal, analize statistice
clasice care constau în determinarea parametrilor statistici specifici seriilor de date (valori medii,
maxime, minime etc) și stabilirea corelațiilor dintre aceștia (Tabel 3.)
Metoda comparativă a fost utilizată pentru compararea datelor provenite de la stații
hidrometrice/ meteorologice diferite, iar pentru realizarea de grafice, diagrame și hărți s-a
utilizat metoda grafică și cartografică.
Analiza frecvenței și intensității fenomenelor hidro-meteorologice de risc din bazinul
hidrografic al râului Trotuș a fost posibilă și prin folosirea unor teste statistice; calculul
elementelor undelor de viitură în softul CAVIS; analiza unor evenimente hidro-meteorologice
excepționale (stabilite pe baza unor criterii impuse) produse în bazinul hidrografic analizat.
34
Tabel 3. Seturile și sursele de date utilizate
Perioada
Nr. crt. Variabila Sursa de date Caracteristici date
analizată
1. Temperatura aerului ROCADA
Date lunare la stațiile
(Romanian Climatic
2. Precipitații atmosferice meteorologice din Tabel 1.
Dataset)
Rezoluție spațială 0.5o,
rezoluție temporală: date 1983 – 2013
Evapotranspirația CRU (Climate lunare (mm) la stațiile
3.
potențială Research Unit) meteorologice din Tabel 1.
Utilizează formula
Penman-Monteith
Clima României, Date lunare (doar pentru
4. Strat de zăpadă 1961 – 2000
2008 stația meteorologică Bacău)
Institutul Național de Date lunare ale debitului
5. Debit lichid Hidrologie și (m3/s) la stațiile 1987 – 2018
Gospodărirea Apelor hidrometrice din Tabel 2.
ECA&D (European
Indici pentru temperatura
6. Climate Assessment Date disponibile doar
aerului
& Dataset) pentru stația meteorologică
1961 – 2013
ECA&D (European Bacău (stație meteorologica
Indici pentru precipitații
7. Climate Assessment în flux internațional)
atmosferice
& Dataset)
Date lunare ale
Indici pentru evaluarea ROCADA
precipitațiilor (mm) la
8. secetei meteorologice (Romanian Climatic 1983 – 2013
stațiile meteorologice din
(SPI) Dataset
Tabel 1.
Indici pentru evaluarea Institutul Național de Date lunare ale debitelor
9. secetei hidrologice Hidrologie și medii (m3/s) la stațiile 1987 – 2018
(SSI) Gospodărirea Apelor hidrometrice din Tabel 2.
Date lunare ale
ROCADA
Indicele pluviometric precipitațiilor (mm) la
10. (Romanian Climatic 1983 – 2013
Angot stațiile meteorologice din
Dataset
Tabel 1.
Folosind metodele specifice tehnicilor GIS, au fost realizate reprezentări cartografice pe

baza datelor spațiale disponibile, cu ajutorul cărora s-au întocmit analize și interpretări, în scopul
determinării relațiilor dintre componentele spațiale (www.esri.ro, 05.02.2019).
Pentru investigarea și stabilirea tendințelor de evoluție într-un anumit șir de date, s-a
utilizat testul statistic neparametric Mann-Kendall (Mann, 1945; Kendall, 1975). Acest test este
deosebit de util deoarece este permisă lipsa anumitor valori, iar datele nu trebuie să urmeze o
anumită distribuție. Testul utilizează mai degrabă mărimile relative ale datelor decât valorile lor
măsurate (Gilbert, 1987). Ideea principală care stă la baza funcționării testului este aceea a
identificării diferențelor existente între mărimea relativă a unui eșantion de date și cea a altui șir
de date succesive; dacă diferențele dintre cele două continuă să crească sau să scadă, acest lucru
indică prezența unei tendințe crescătoare sau descrescătoare (www.wikitia.com, 30.04.2022).
35
O caracteristică importantă a testului Mann-Kendall este faptul că, în utilizarea lui, nu
este nevoie de o distribuție a priori a șirului de date. Valorile setului de date sunt apreciate ca
fiind șir ordonat temporal. Fiecare dintre valori este evaluată în raport cu toate valorile
precedente. Prima valoarea a statisticii (notată cu S), nu are atribuită o tendință, fiind fixată la
zero. În cazul în care o valoare înregistrată într-un an posterior este mai mare decât o valoare a
unui an anterior, valoarea lui S crește cu o unitate și viceversa. Suma totală rezultată din toate
aceste creșteri și scăderi consecutive contribuie la valoarea finală a lui S.
Ipoteza nulă și ipoteza alternativă pentru testul Mann-Kendall în vederea evaluării
tendinței unei variabile x este:
𝐻0 : 𝑃𝑟( 𝑥𝑗 > 𝑥𝑖 ) = 0.5 , 𝑗 > 𝑖
{
𝐻𝐴 : 𝑃𝑟( 𝑥𝑗 < 𝑥𝑖 ) ≠ 0.5 , (bidirecțional)
Dacă x1, x2, ... , xn reprezintă acele n valori ale unui anumit șir de date, unde xj este
valoarea indicată la momentul de timp j, atunci statistica S a testului Mann-Kendall rezulta din:
n −1
 1 , if x j − x k  0
n

S =  sgn( x j − xk ) , cu: sgn( x j − x k ) =  0 , if x j − x k = 0
k =1 j = k +1 
− 1 , if x j − x k  0
Tendința este dată de valoarea pozitivă sau negativă a lui S astfel: dacă S are valoare
pozitivă, tendința este crescătoare, în timp ce o valoare negativă a lui S indică o tendință de
scădere. Tendința poate fi verificată dacă este sau nu semnificativă statistic, prin calcularea
probabilității asociate lui S și eșantionului n.
Pentru realizarea acestui lucru este necesară calcularea variației lui S:
1  g

VAR ( S ) = 
18 
n ( n − 1) 2 n + 5) −  t p (t p − 1)(2t p + 5)
p =1 
unde n este numărul de valori existent în șirul de date, g este numărul de grupuri cu valori egale
(dacă există), iar tp este numărul de valori existent în grupul p.
Pentru eșantioane mai mari, distribuția lui S poate fi apreciată ca fiind o distribuție
normală, de medie egală cu zero și deviație standard  s rezultata din:
m
n(n − 1)(2n + 5) −  ti (i )(i − 1)(2i + 5)
S = i =1
18
36
În această situație, statistica normată Z derivă din următoarea ecuație:
 S −1
 if S  0
 S
Z S =  0 if S = 0
S +1
 if S  0
  S
Probabilitatea asociată valorii Z în condițiile unei distribuții normale, cu media 0 și

deviație standard 1, devine:
z2
1
f ( z) = e2
2
Dacă Z este negativ și probabilitatea asociată este mai mare față de nivelul de
semnificație stabilit, atunci tendința este de scădere și invers. Există și posibilitatea să nu existe
nicio tendință atunci când probabilitatea aferentă este mai mică decât pragul de semnificație
(Helsel, D.R., Hirsch, R.M., 2002). Pragurile de semnificație statistică sunt bidirecționale, fiind
fixate la 5% și 10% (Bîrsan, M.V., 2017).
Corelațiile stabilite între intensitatea unor viituri și precipitațiile excedentare, precum și
corelarea variabilității regimului pluviometric din Estul României cu regimul hidrologic al râului
Trotuș au fost realizate pentru a se valida sau invalida influența NAO asupra intensității viiturii
și a precipitațiilor și pentru a se stabili existența unei legături între regimul climatic influențat
de NAO și regimul pluviometric caracteristic zonei. Acest obiectiv s-a bazat pe metodă
investigației, comparativă și a colectării informațiilor.
În vederea evaluării potențialului negativ al fenomenelor hidro-meteorologice extreme
din aria analizată și pentru identificarea căilor de optimizare a măsurilor de intervenție și control
în cazul evenimentelor excepționale sau a situațiilor de criză, în primă fază, s-a recurs la
identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ, cu ajutorul tuturor datelor existente și a
studiilor, iar apoi, în urma selectării acestora pe baza unor indicatori specifici, s-au realizat
reprezentări cartografice prin tehnici GIS. S-au folosit rapoarte județene de pagube pentru
cuantificarea pagubelor și pentru identificarea măsurilor de intervenție aplicate. Pentru
realizarea acestui ultim obiectiv s-a utilizat metoda cartografică, metoda investigației și metode
statistico-matematice.Tipurile de date utilizate în lucrare, precum și frecvența la care acestea au
fost analizate sunt prezentate în Tabelul 4.
37
Tabel 4. Tipuri de date utilizate și frecvența de analiză
Indici Indici ECAD
cantitativi Temperatura Temperatura
Parametrii
Parametrii meteorologici de aerului în aerului în Precipitații
hidrologici
apreciere intervale de intervale de atmosferice
ai secetei frig căldură
Q mediu
Temperaturi medii lunare,
lunar, anual
anuale, multianuale, anotimpuale, Angot (k) FD (zile) SU (zile) Rx1zi (mm)
anotimpual
semestriale (°C)
(m3/s)
Q minim
SDII
Temperaturi maxime lunare, lunar, anual
SPI ID (zile) TR (zile) (mm/zi
anuale, multianuale (°C) anotimpual
umedă)
(m3/s)
Q maxim
Amplitudini termice maxime R10mm lunar, anual
SSI CFD (zile)
(°C) (zile) anotimpual
(m3/s)
Q maxim
cu diferite
Precipitații medii lunare, anuale, R20mm
TG10p (zile) probabilități
anotimpuale, semestriale (mm) (zile)
de depășire
(%)
Precipitații maxime 24h, 48h, R99mm
72h (mm) (zile)
Nr. mediu lunar și anual de zile
CDD (zile)
cu precipitații (≥ 1.0 mm) (zile)
Sumele medii lunare de
precipitații
ETP totala anuală (mm)
ETP medie lunară, anuală,
anotimpuală, semestrială (mm)
Datele primei și ultimei zile cu
ninsoare
Nr. mediu lunar și anual de zile
cu ninsoare (zile)
Datele primului și ultimului strat
de zăpadă
Nr. mediu și maxim anual de zile
cu strat de zăpadă (zile)
Grosimea medie lunară a stratului
de zăpadă (cm)
Grosimea maximă lunară și
anuală a stratului de zăpadă (cm)
Grosimi maxime ale stratului de
zăpadă cu diferite probabilități de
producere (%)
ETP – evapotranspirația potențială; Q – debitul lichid (m3/s); FD (Frost Days) – Numărul de zile de îngheț în care T°min aer ≤ 0°C;
ID (Number of Icing Days) – Numărul de zile de iarnă în care T°max aer ≤ 0°C; CFD (Maximum number of consecutive frost days) – Numărul
maxim de zile consecutive de îngheț în care T°min aer < 0°C; TG10p (zile) (Days with TG ≤ 10th percentile of daily mean temperature = cold
days) – Număr de zile reci (în care temperatura medie zilnică – TG < percentila 10 a temperaturilor medii zilnice); SU (Summer Days) – Numărul de
zile de vară în care T°max aer ≥ 25°C; TR (Tropical Nights) – Numărul de nopți tropicale în care T°min aer ≥ 20°C; Rx1zi (mm) (Highest 1-day precipitation
amount) – Cantitatea maximă de precipitații căzută într-o singură zi; SDII (mm/zi umedă) (Simple precipitation intensity index) – Indicele de
intensitate a precipitației calculate ca raportul dintre cantitatea totală de precipitații înregistrată în zilele umede (când cantitatea medie zilnică
de precipitații a fost ≥ 1 mm) și numărul total de zile umede dintr-o perioadă considerată; R10mm (zile) (Heavy precipitation days / Annual
count of days when PRCP ≥ 10 mm) – Numărul total de zile cu cantități de precipitații ≥ 10 mm; R20mm (zile) (Very heavy precipitation days
/ Annual count of days when PRCP ≥ 20 mm) – Numărul total de zile cu cantități de precipitații ≥ 20 mm; R99mm (zile) (Annual count of days
when PRCP ≥ 99 mm) – Numărul total anual de zile cu cantități de precipitații ≥ 99 mm; CDD (zile) (Maximum length of dry spell / maximum
number of consecutive days with RR < 1 mm) – Durata maximă a intervalului uscat / numărul maxim de zile consecutive cu precipitații < 1 mm.
38
CAPITOLUL 3. CARACTERISTICI GEOGRAFICE GENERALE ALE
BAZINULUI HIDROGRAFIC AL RÂULUI TROTUȘ
3.1. Așezare geografică și limite
Răul Trotuș izvorăște din munții Ciucului (din județul Harghita) și are ca punct de vărsare
râul Siret, în aval de municipiul Adjud (din județul Vrancea). Rețeaua hidrografică este alcătuită
din 119 cursuri de apă cadastrate. Printre afluenții cei mai importanți ai râului Trotuș se numără:
Tazlău, Slănic, Uz, Oituz, Cașin (ANAR, 2008).
Cu o suprafață de 4.456 km2, reprezentând 1/10 din bazinul hidrografic Siret, acesta este
poziționat pe locul al patrulea în ierarhia râurilor din bazinul hidrografic Siret, după Bârlad,
Bistrița și Buzău și pe locul al doilea că debit multianual din totalul afluenților. În sistemul de
ierarhizare a rețelei hidrografice Horton-Strahler, râul Trotuș este de ordinul VIII. De la izvor
(1360 m alt.) și până la punctul de confluența cu râul Siret (79 m alt.), râul Siret străbate o
distanță de aproximativ 162 km. Din acest punct de vedere, râul Trotuș ocupă penultimul loc
dintre toți afluenții Siretului (www.gherasim-narcis.blogspot.com, 20.03.2020).
Având o formă alungită pe direcția nord-vest – sud-est, bazinul râului Trotuș se
desfășoară între paralelele de 45°56’13’’ și 46°45’24’’ latitudine nordică și între meridianele de
25°51’44’’ și 27°14’24’’ longitudine estică. Limitele bazinului sunt reprezentate de o cumpănă
de apă în general sinuoasă, care corespunde culmilor montane, crestelor, înșeuărilor, pasurilor
și dealurilor (Chirilă, Gianina, 2010).
Din punct de vedere geografic, bazinul hidrografic al râului Trotuș (Figura 6.) este situat
în partea central estică a României și se suprapune peste regiunea central-estică a Carpaților
Orientali și a Subcarpaților Moldovei. Din punct de vedere al unităților de relief peste care se
suprapune, acestea coboară în trepte pe direcția vest-est, pornind de la altitudinea maximă
existentă/măsurată în cadrul bazinului de 1649 m, reprezentată de vârful Nemira Mare, și până
la confluența cu râul Siret, la altitudinea de 79 m. Sectorul superior al bazinului este reprezentat
de o serie de masive muntoase precum munții Ciuc, munții Tărcau, munții Goșmanu și munții
Nemira. Zona centrală corespunde atât sectorului montan (munții Berzunți, Munții Vrancei,
depresiunea Dărmănești) dar și sectorului submontan (Subcarpații Tazlăului). Zona cea mai
joasă a bazinului (sectorul inferior) corespunde, ca și unitate de relief, Subcarpaților Vrancei și
Culoarului Siretului (Chirilă, Gianina, 2010).
39
Figura 6. Localizarea bazinului hidrografic al râului Trotuș
3.2. Formele de relief
Bazinul hidrografic al râului Trotuș (Figura 7.) se suprapune, în cea mai mare parte,
peste unitatea montană și submontană a Carpaților Orientali, cu excepția zonei de confluență cu
râul Siret, unde unitatea de relief este reprezentată de Câmpia Siretului inferior (Gheorghe,
Delia, Dăscăliță, D., 2010).
Din punct de vedere geomorfologic, bazinul râului Trotuș este reprezentat de culmi
montane, dealuri aparținând unității subcarpatice și zone de podiș, care se succed în trepte pe
direcția vest-est (https://cnipttirguocna.ro, 24.10.2021). Altitudinea maximă de 1664 m
(Vf. Nemira Mare) și cea minimă de 79 m (confluența cu râul Siret) determină, în interiorul
bazinului, o diferență altitudinală de 1585 m.
În cadrul bazinului se pot delimita două unități majore de relief, reprezentate de unitatea
montană și unitatea submontană. De asemenea, în extremitatea de est a bazinului, culoarul
40
Siretului, deși cu o extindere foarte redusă în comparație cu cele două unități anterior
menționate, se poate considera ca fiind o unitate distinctă de relief (Chirilă, Gianina, 2010).
Unitatea montană, care aparține Carpaților Orientali (grupa centrală și grupa sudică),
este reprezentată de culmi și masive montane, poziționate pe ambele părți ale râului Trotuș, de
la izvor și până aproximativ în dreptul localității Tg. Ocna. De-a lungul cursului, râul Trotuș
împreună cu afluenții săi, străbate partea de sud a munților Ciucului, Tarcăului și Goșmanului,
respectiv partea de est a munților Nemira, iar pe malul stâng drenează munții Berzunți
(Gheorghe, Delia, Dăscăliță, D., 2010), Acești munți mai poartă denumirea de Munții
Trotușului. Aproximativ 62% din suprafața bazinului hidrografic este ocupată de munți (culmi
și depresiuni montane care aparțin cu precădere Munților Trotușului). Munții Vrancei, localizați
în grupa Carpaților de Curbură, sunt prezenți în cadrul bazinului prin câteva culmi montane,
totalizând o suprafață de 6% din totalul unităților de acest tip (Figura 8.). Altitudinea medie a
acestora variază între 1000-1200 m iar cea maximă depășește pe alocuri 1600 m (Chirilă,
Gianina, 2010).
Unitatea submontană care se regăsește în acest sector ocupă o suprafață de 37% și este
reprezentată de Subcarpații Moldovei și Subcarpații Vrancei (Subcarpații Curburii). Subcarpații
Tazlăului sunt situați în partea estică a Carpaților Orientali și se întind până la confluența cu râul
Siret. Depresiunea Tazlău-Cașin, denumită și Depresiunea Onești, cea mai sudică depresiune
subcarpatică din Subcarpații Moldovei, prezintă un pronunțat caracter longitudinal, având o
lungime de aproximativ 70 km și o lățime de aproximativ 20 km. Este delimitată spre est de
Culmea Pietricica (746 m) și spre sud de Dealul Oușoru (753 m). Depresiunea Tazlău-Cașin
este caracterizată de dealuri cu înălțimi reduse, lunci extinse și terase, cu altitudini cuprinse între
5-8 m și 130-140 m (Brânduș, C., 1981). În cadrul depresiunii se individualizează Dealurile
Berzunțului, Dealurile Solonțului și Dealurile Comanac. Culmea Pietricica este situată între
văile râurilor Bistrița, Siret, Trotuș și Tazlău, având o structură tipic subcarpatică, cu altitudini
maxime de aproximativ 750 m (Ielenicz, M., et al., 2003). Piemontul Zăbrauți, face parte, alături
de Dealul Oușoru, din Subcarpații Vrancei, fiind localizat în extremitatea de sud-est a bazinului
râului Trotuș (Chirilă, Gianina, 2010).
Culoarul Siretului ocupă doar 1% din suprafața totală a bazinului hidrografic al râului
Trotuș, fiind considerat de unii cercetători ca făcând parte din Subcarpați, iar de alții din Podișul
Moldovei (Ielenicz, M., et al., 2003). Din cauza cantităților mari de aluviuni transportate de
râurile care străbat Carpații, morfologia albiei este foarte variabilă în timp. De asemenea,
Culoarul Siretului este caracterizat de o serie de procese geomorfologice actuale de modelare a
reliefului precum: alunecări de teren, eroziunea torențială, șiroire ș.a. (Chirilă, Gianina, 2010).
41
Figura 7. Formele de relief din bazinul hidrografic al râului Trotuș
1%
37%
62%
Unitatea montană Unitatea submontană Culoarul Siretului
Figura 8. Ponderea treptelor de relief în bazinul hidrografic al râului Trotuș
42
3.3. Structura și organizarea rețelei hidrografice din bazinul hidrografic al râului
Trotuș
Râurile sunt considerate cea mai importantă categorie în ceea ce privește resursele de
apă. Cele mai multe dintre ele își au izvoarele în zona montană sau submontană, acela fiind locul
unde se conturează particularitățile scurgerii lichide (Gâștescu, 1983). O caracteristică foarte
importantă a acestei resurse este dată de variabilitatea sa foarte mare în timp și spațiu. Pentru a
evidenția principalele caracteristici cantitative ale resursei de apă din râuri a fost necesară o
analiză a scurgerii lichide (medii, maxime și minime).
În vederea realizării unei analize cantitative cât mai reprezentative, a fost necesară
constituirea unei baze de date pentru o perioadă de 31 ani, rezultată din măsurătorile și
observațiile efectuate în cadrul stațiilor hidrometrice situate pe principalele cursuri de apă din
cuprinsul bazinului hidrografic studiat.
Au fost analizate datele referitoare la debitele lunare și anuale, înregistrate în perioada
1987 – 2018, de la o serie de stații hidrometrice amplasate atât pe cursul principal al râului
Trotuș: S.H. Lunca de Sus, S.H. Ghimeș – Făget, S.H. Goioasa, S.H. Târgu Ocna, S.H. Vrânceni,
cât și pe afluenții importanți: S.H. Valea Rece pe râul Valea Rece, S.H. Asău pe râul Asău, S.H.
Ferăstrău pe râul Oituz, S.H. Haloș pe râul Cașin, S.H. Scorțeni, S.H. Helegiu și S.H. Tazlău pe
râul Tazlău (a se vedea Figura 5. – Harta localizării stațiilor meteorologice și hidrometrice
analizate, situate în bazinul hidrografic al râului Trotuș sau în vecinătatea acestuia și Tabel 2.
- Stațiile hidrometrice analizate din bazinul hidrografic al râului Trotuș).
Bazinul râului Trotuș reprezintă suprafața de pe care acesta își adună apele. Sursele de
alimentare cu apă sunt variate, alimentarea făcându-se din ape pluviale, provenite din topirea
zăpezilor sau chiar din surse subterane. În cadrul bazinului funcționează 21 de stații hidrometrice
care au ca scop asigurarea activității de monitorizare. Dintre acestea, 17 stații hidrometrice sunt
automate, în timp ce 10 stații funcționează și cu program de aluviuni (Tabel 5.) (INHGA).
43
Tabel 5. Date privind stațiile hidrometrice existente în bazinul hidrografic al râului Trotuș
Nr. Stația Stație Măsurători și observații efectuate

Râul Ordin
crt. hidrometrică automată Pp Taer Tapă V Q R FG
1. Lunca de Sus + + + + + + +
2. Ghimeș-Făget + + + + + + +
3. Goioasa + + + + + + + +
Trotuș
4. Tg. Ocna + + + + + + + +
5. Onești + + + + + + +
6. Vrânceni + + + + + + + +
7. Tazlău + + + + + + +
Tazlău
8. Scorțeni + + + + + + + +
9. Helegiu + + + + + + + +
10. Valea Rece Valea Rece + + + + + + +
11. Sulța Sulța + + + + + + +
12. Ciobănuș Ciobănuș + + + + + + +
13. Valea Uzului + + + + + + +
Uz I
14. Cremenea + + + + + + + +
15. Dărmănești + + + + + + +
16. Slănic Cireșoaia + + + + + +
17. Oituz Ferăstrau + + + + + + + +
18. Cașin Haloș + + + + + + +
19. Asău Asău + + + + + + + +
20. Dofteana Dofteana + + + + + +
21. Tazlăul Sărat Lucăcești II + + + + + + +
Pp – Precipitații (mm); Taer – Temperatura aerului (°C); Tapă – Temperatura apei (°C); V – Vânt; Q – Debit de apă (m3/s); R – Debite solide
în suspensie; FG – Fenomene de îngheț pe râu Sursa datelor: INHGA
Rețeaua hidrografică din cadrul bazinului hidrografic Trotuș (Figura 9.) este alcătuită
dintr-un număr de 119 cursuri de apă cadastrate și 234 necadastrate, dintre care 31 sunt afluenți
direcți. Dintre aceștia, cei mai importanți sunt următorii: Tazlău, Cașin, Uz, Oituz, Slănic, Asău,
Sulța, Ciobănuș. Densitatea rețelei hidrografice este de 0,6-0,7 km/km2 și mai redusă în regiunile
unde se manifestă fenomene de secare, fie din cauza unor precipitații deficitare, fie din cauza
infiltrațiilor (ex. Depresiunea Tazlău) (Gheorghe, Delia, Dăscăliță, D., 2010).
44
Figura 9. Rețeaua hidrografică din cadrul bazinului hidrografic al râului Trotuș
În Tabelul 6. sunt prezentate informații referitoare la toate cursurile de apă cadastrate,

existente în cadrul bazinului, precum și date referitoare la bazinul hidrografic. Fiecărui curs de
apă îi este atribuit un cod corespunzător pentru identificare, în tabel fiind specificată și poziția
confluenței (afluent de stânga sau de dreapta). În bazinul hidrografic al râului Trotuș, mai exact
pe afluentul acestuia Izvorul Negru există lacul de baraj natural Bălătău cu o suprafață de 6 ha
și un volum de 0,060 mil. m3. În ceea ce privește lacurile de acumulare existente în acest spațiu
hidrografic, în prezent mai este doar unul, Poiana Uzului (pe râul Uz), cu o suprafață de 320
ha și un volum total de apă de 90 mil. m3, având ca scop alimentarea cu apă și producerea de
energie electrică. Cel de-al doilea lac de acumulare, cel de la Belci, de pe râul Tazlău, a fost
distrus în urma viiturii produsă în iulie-august 1991 și nu a mai fost reabilitat. Date privind
lacurile naturale și cele de acumulare sunt afișate în Tabelul 7. și Tabelul 8.
45
Tabel 6. Date caracteristice privind bazinul și rețeaua hidrografică a râului Trotuș
Codul Date privind cursul de apă Date privind bazinul hidrografic
Suprafața
confluenței
Altitudinea Suprafața
Cursul de apă Panta Coeficient Altitudinea Lacuri de acumulare permanente
Poziția
Lungimea (m) Suprafața lacuri fondului
1 2 3 4 56 medie de 2 medie
(km) 0 (km ) naturale forestier
amonte aval ( /00) sinuozitate (m) Suprafața
(ha) Volumul (mil. m3) (ha)
(ha)
69 Trotuș d 162 1380 79 8 1,54 4456 706 6 440,00 82,30 241737
1 Comieț d 7 1300 968 47 1,32 11 1202 288
2 Ugra d 10 1260 862 40 1,08 21 1171 881
3 Gîrbea s S 1170 860 52 1,17 12 1132 395
4 Boroș d 3 1200 855 43 1,01 15 1147 812
5 Valea întunecoasă s 8 1275 850 71 1,11 14 1158 649
6 Valea Rece s 23 1380 787 26 1,74 121 1143 3820
1 Aprieș d 8 1360 996 46 1,50 13 1234 659
2 Poiana Fagului d 7 1260 880 54 1,45 40 1125 580
3 Iavardi d 8 1230 870 45 1,11 19 1209 443
1O
7 Bolovăniș s 9 1250 745 56 1,20 27 1059 560
8 Tărhăuș s 12 1460 715 62 1,10 43 1148 2472
9 Aldămaș d 5 1240 705 107 1,09 11 1061 394
10 Șanț s S 1540 684 107 1,10 17 1142 1363
11 Ciugheș d 15 1340 638 47 1,39 47 1022 2367
12 Caminca s 29 1570 594 34 2,03 75 1083 6617
13 Cotumba d 5 1200 576 125 1,15 10 1082 749
14 Șugura s 7 1240 575 95 1,01 12 1049 908
15 Agăș s 9 1200 560 71 1,24 16 970 1077
16 Sulța d 26 1300 525 30 1,32 118 1035 7355
1 Valea Lupului s 11 1375 830 50 1,42 18 1094 770
2 Șolintari (Pilișca) d 6 1116 588 88 1,14 14 1007 1082
17 Ciobănuș d 33 1240 435 24 1,26 136 1051 10580
1 Lovaș d a 1210 875 56 1,09 19 1126 1671
18 Asău s 33 1220 402 21 1,24 208 949 18644
1 Asăul Mic s 6 1180 910 45 1,22 10 1132 1019
46
Suprafața
confluenței
Poziția
(ha)
2 Izvorul Negru s 7 1320 833 70 1,25 h 1140 1111
3 Izvorul Alb (Cracul Mare) s 10 1180 605 58 1,14 31 989 3142
4 Agăștin (Cracul Mare) d 8 1200 527 112 1,09 11 915 1084
19 Șopan d 10 1220 378 84 1,10 24 722 919
20 Urmeniș (Lunca) s 12 840 362 40 1,32 38 558 786
21 Plopul s 8 850 345 101 1,02 14 670 1118
22 Uz d 50 1150 321 17 1,26 469 972 6 31824
1 Eghersec s 7 1280 943 45 1,49 18 1147 418
2 Oreg s 6 1060 886 29 1,30 12 1124 795
3 Bașca d 10 1140 873 27 1,32 25 1123 1639
4 Copuria s 6 1260 580 113 1,12 10 1001 995
5 Bărzăuța d 28 1100 540 22 1,31 156 1091 10525
1 Romanul d 7 1520 1000 74 1,08 10 1228 729
2 Valea Mare d 7 1500 909 72 1,01 16 1249 1606
3 Apa Lină s 15 1160 903 17 1,22 48 1030 2144
4 Țiganca d 8 1540 340 140 1,18 10 1223 325
5 Chifișca d 8 1580 695 148 1,02 12 1197 1045
6 Izvorul Alb d 6 1220 500 120 1,09 14 910 1257
7 Groza d 7 1580 500 154 1,03 13 791 1163
8 Cîmp s 7 1020 390 90 1,13 14 1012 963
9 Izvorul Negru d 16 1540 378 73 1,11 31 811 6 2697
23 Larga (Runcu) s 7 830 303 75 1,11 21 626 1595
24 Dofteana d 26 1400 297 42 1,32 110 734 9064
1 Ciunget (Argintărie) s 10 1380 491 39 1,18 23 910 2330
2 Doftenița s 8 770 315 57 1,10 24 558 1299
25 Cucuieți s 7 800 290 73 1,30 10 524 406
26 Vîlcele s 6 540 249 49 1,02 15 932 429
47
Suprafața
confluenței
Poziția
(ha)
2 Izvorul Negru s 7 1320 833 70 1,25 h 1140 1111
3 Izvorul Alb (Cracul Mare) s 10 1180 605 58 1,14 31 989 3142
4 Agăștin (Cracul Mare) d 8 1200 527 112 1,09 11 915 1084
19 Șopan d 10 1220 378 84 1,10 24 722 919
20 Urmeniș (Lunca) s 12 840 362 40 1,32 38 558 786
21 Plopul s 8 850 345 101 1,02 14 670 1118
22 Uz d 50 1150 321 17 1,26 469 972 6 31824
1 Eghersec s 7 1280 943 45 1,49 18 1147 418
2 Oreg s 6 1060 886 29 1,30 12 1124 795
3 Bașca d 10 1140 873 27 1,32 25 1123 1639
4 Copuria s 6 1260 580 113 1,12 10 1001 995
5 Bărzăuța d 28 1100 540 22 1,31 156 1091 10525
1 Romanul d 7 1520 1000 74 1,08 10 1228 729
2 Valea Mare d 7 1500 909 72 1,01 16 1249 1606
3 Apa Lină s 15 1160 903 17 1,22 48 1030 2144
4 Țiganca d 8 1540 340 140 1,18 10 1223 325
5 Chifișca d 8 1580 695 148 1,02 12 1197 1045
6 Izvorul Alb d 6 1220 500 120 1,09 14 910 1257
7 Groza d 7 1580 500 154 1,03 13 791 1163
8 Cîmp s 7 1020 390 90 1,13 14 1012 963
9 Izvorul Negru d 16 1540 378 73 1,11 31 811 6 2697
23 Larga (Runcu) s 7 830 303 75 1,11 21 626 1595
24 Dofteana d 26 1400 297 42 1,32 110 734 9064
1 Ciunget (Argintărie) s 10 1380 491 39 1,18 23 910 2330
2 Doftenița s 8 770 315 57 1,10 24 558 1299
25 Cucuieți s 7 800 290 73 1,30 10 524 406
26 Vîlcele s 6 540 249 49 1,02 15 932 429
48
Codul Cursul de apă Date privind cursul de apă Date privind bazinul hidrografic
Suprafața
confluenței
Panta Coeficient Altitudinea Lacuri de acumulare permanente
Poziția
1 2 3 4 56 medie de medie
(km) 0 (km2) naturale forestier
( /00) sinuozitate (m) Suprafața
amonte aval (ha) Volumul (mil. m3) (ha)
(ha)
1 Ghidion d 6 820 410 68 1,30 9 638 711
2 Frăsiniș d 5 760 400 72 1,19 9 536 631
3 Coman s 12 980 375 54 1,30 29 622 2134
6a Ludași d S 550 332 36 1,13 9 350
7 Cucuieți d 13 660 310 27 1,23 27 509 1486
8 Solonț d 14 550 309 17 1,48 39 498 1293
9 Boul s 400 289 9 1,48 24 364 594
10 Tazlăul Sărat d 46 1400 280 24 1,43 210 648 9709
1 Zemeș d 6 1020 530 82 1,15 12 839 965
2 Pietrosul d 4 1040 463 144 1,82 10 827 948
3 Ruja s 8 640 342 37 1,28 13 502 11
4 Calmus s 7 420 326 13 1,21 13 412 -
11 Cernu d 16 730 277 28 1,17 65 462 2437
1 Păltiniș d 7 750 294 65 1,19 13 553 530
2 Buda d 9 820 280 60 1,15 16 528 926
12 Nadișa s 11 330 264 6 1,13 27 341 372
13 Strîmba d 9 385 258 14 1,22 22 358 619
14 Răchitiș s 18 358 246 6 1,17 55 355 987
1 Turlui s 4 500 280 55 1,26 11 399 75
15 Orășa s 12 352 242 9 1,12 31 400 1334
16 Valea Rea s 9 587 238 39 1,34 11 494 616
17 Moreni d 12 490 233 21 1,22 53 431 2702
1 Butucari d 8 730 276 57 1,22 13 496 906
2 Berzunți s 7 460 266 28 1,13 14 362 833
18 Lupul (Poiana, Albele) d 9 715 229 54 1,08 17 391 1213
19 Helegiu (Turcul) s 9 540 216 36 1,08 24 421 342
20 Bîrsănești (Gura Văii, Chicera) d 13 728 207 40 1,25 23 381 530
49
Codul Cursul de apă Date privind cursul de apă Date privind bazinul hidrografic
Suprafața Lacuri de acumulare permanente Suprafața
confluenței
Altitudinea
Panta Coeficient Altitudinea
Poziția
1 2 3 4 56 medie de medie
(km) (km2) naturale forestier
0
( /00) sinuozitate (m) Suprafața
amonte aval (ha) Volumul (mil. m3) (ha)
(ha)
21 Văereni s 8 650 204 56 1,29 8 412 360
22 Belci s 7 570 138 55 1,20 3 404 255
34 Pîrîul Mare s 10 520 175 35 1,28 35 370 257
35 Găureana d 11 360 173 17 1,57 14 247 -
36 Gutinaș d 8 360 168 24 1,32 14 279 -
37 Bogdana d 14 520 167 25 1,20 24 384 1581
37a Gîrbovana d 7 400 161 34 1,25 10 575
38 Căiuți d 14 540 156 27 1,13 28 365 2064
39 Popeni (Ursoaia) d 22 640 136 23 1,68 65 460 4761
1 Secul d 6 640 380 43 1,20 9 900
40 Bîlca d 13 380 134 19 1,16 40 336 3092
1 Bîlca Tulbure d 6 440 220 37 1,11 13 386 1308
41 Domoșița (Domnița Neagră) d 20 420 96 16 1,14 61 314 3462
70 Valea Boului d 10 220 76 14 1,17 39 152
71 Carecna d 27 480 75 15 1,17 79 296 3543
72 Cîmpul (Zăpodia) d 11 170 62 10 1,28 32 141 42
73 Zăbrăuț d 41 660 61 15 1,20 113 340 5479
1 Zăbrăuțul Mic (Zăbrăucior) d 10 405 200 21 1,22 19 350 666
74 Lupa s 10 220 5 17 1,11 16 177 44
75 Șușița d 75 940 50 12 1,36 385 460 18223
1 Oragomira s 5 630 462 34 1,18 14 761 680
2 Chiua (Chiua Mare) s 7 1080 458 89 1,76 16 730 1258
Sursa datelor: Atlasul Cadastrului Apelor din Romania, 1992
50
Tabel 7. Lacurile naturale din bazinul hidrografic al râului Trotuș
Bazinul hidrografic în care
Nr. este situat Suprafața Volum Tipul lacului după
Denumirea lacului
crt. (ha) (mil. m3) geneza cuvetei
Denumire Cod cadastral
Bazinul hidrografic al râului Trotuș
1. Bălătău Izvorul Negru XII-1.69.22.9 6,00 0,060 de baraj natural
Tabel 8. Lacurile de acumulare din bazinul hidrografic al râului Trotuș

Cursul de apă pe care este Volumul acumulării Suprafața
Denumire bazin
Nr. amplasata acumularea (mil. m3) (ha) Categoria de
crt. Denumirea Cod Volum Volum folosință
Denumire N.N.R.
acumulării cadastral total de apă N.N.R.
1. Poiana Uzului Uz XII-1.69.22 90,00 80,00 320,00 alimentare cu apă
2. Belci* Tazlău XII-1.69.33 4,00 2,30 120,00 alimentare cu apă
* lac distrus în urma viiturii din iulie-august 1991; N.N.R. – nivel normal de retenție
Râul Trotuș (maghiară Tatros – „râul tătarilor”)(Artimon, A., 2003) (S = 4349 km2,
L = 149.2 km) este un râu localizat în partea de est a țării. Acesta își are obârșia în Munții
Ciucului și se varsă în Siret, având un debit mediu la vărsare de 37 m3/s. Referitor la debitele
medii multianuale la stațiile hidrometrice de pe cursul principal, acestea au următoarele valori:
0,8 m3/s la Lunca de Sus; 3,5 m3/s la Ghimeș Făget; 6,38 m3/s la Goioasa; 17,0 m3/s la Tg. Ocna;
25,1 m3/s la Onești; 35,2 m3/s la Vrânceni (ANAR, 2008). Pe parcursul celor 162 km, acesta
traversează câteva orașe importante precum: Comănești, Onești (județul Bacău) și Adjud
(județul Vrancea). Suprafața bazinului hidrografic ocupă aproximativ 10% din suprafața totală
a bazinului Siret. Râul Trotuș secționează transversal zona de fliș caracteristică Carpaților
Orientali. Direcția dominantă vest-est caracteristică afluenților, este influențată și de tectonica
longitudinală (Ujvari, 1972).
Râul Oituz (S = 332km2, L = 59.5 km) reprezintă un afluent important al râului Trotuș,
avându-și izvorul în vecinătatea Pasului Oituz, la aproximativ 875 m altitudine.
Râul Cașin (S=307 km2, L = 45.5 km) se caracterizează prin afluenți de dimensiuni
reduse și cu formă alungită. Acesta se suprapune peste depresiunea subcarpatică Tazlău-Cașin.
Râul Tazlău (S=1093 km2, L = 85.3 km) izvorăște din Munții Goșmanu, de la 1120 m
altitudine, fiind cel mai mare afluent din bazinul hidrografic al râului Trotuș. Cu toate acestea,
râul Tazlău se caracterizează prin debite reduse și nu contribuie la o creștere regulată a debitelor
de vârf. Bazinul hidrografic se suprapune peste depresiunea subcarpatică a Tazlăului. În cadrul
bazinului, pantele medii sunt de 25 m/km, ajungând la 3,4 m/km în zona de vărsare.
51
În aval de Helegiu a existat lacul de acumulare de la Belci, cu un baraj de 12 m înălțime
și un volum de 12 mil. m3 de apă, distrus în urma unei viituri excepționale produsă în anul 1991
(Ujvari, I., 1972).
Producerea și variabilitatea fenomenelor hidro-meteorologice periculoase sunt
influențate, pe de o parte, de caracteristicile fizico-geografice ale bazinului hidrografic, cât și de
cele morfometrice. Morfometria bazinului hidrografic este foarte importantă în procesul de
formare și distribuție a scurgerii apei unui râu, fiind utilă în elaborarea și punerea în practică a
mijloacelor și metodelor de calcul pentru parametrii hidrologici. Din acest motiv, pentru
determinarea resurselor de apă din cadrul bazinului hidrografic Trotuș, este necesară cunoașterea
principalelor elemente morfometrice (suprafață, altitudine, lungime, formă, lățimea medie și
maximă, panta medie și densitatea rețelei hidrografice) ale acestuia.
În continuare sunt redate, pe baza Atlasului Cadastrului Apelor din România (1992),
date reprezentative privind bazinul râului Trotuș și o serie de bazine secundare importante,
componente ale acestuia (Tabel 9.).
Tabel 9. Date caracteristice ale râului Trotuș și ale principalilor afluenți ai acestuia
Cursul de apă Bazinul hidrografic
Lacuri de
Cursul Alt (m) F acumulare
P H F fond
de apă Punct de L F lac. permanente
med Ks med forestier
confluență (km) (km2) nat.
(‰) (m) F V (mil. (ha)
am. av. (ha)
(ha) m3 )
Trotuș Siret 162 1380 79 8 1,54 4456 706 6 440 82,3 241737
Valea
23 1380 787 26 1,74 121 1143 3820
Rece
Sulța 26 1300 525 30 1,32 118 1035 7355
Ciobănuș 33 1240 435 24 1,26 136 1051 10580
Asău 39 1220 402 21 1,24 208 949 18644
Uz Trotuș 50 1150 321 17 1,26 469 972 6 31824
Dofteana 26 1400 297 42 1,32 110 734 9060
Slănic 28 1480 248 44 1,23 126 1011 8919
Oituz 62 1420 199 20 1,37 337 708 18798
Cașin 54 1240 199 19 1,56 308 617 22823
Tazlău 89 1220 184 12 1,63 1104 503 120 2,3 50295
Tazlăul
Tazlău 46 1400 280 24 1,43 210 648 9709
Sărat
L – lungimea cursului de apă, Alt – altitudinea; Pmed – panta medie, Ks – coeficient de sinuozitate, F – suprafața bazinului hidrografic; Hmed
– altitudinea medie, F lac. nat. – suprafața lacurilor naturale, V – volumul, F fond forestier – suprafața fondului forestier
52
reprezintă suprafața de pe care acesta împreuna cu
afluenții săi se alimentează din diferite surse
(pluviale, nivale sau subterane).
Râul Trotuș prezintă 7 afluenți principali
pe partea dreaptă (râul Sulța, râul Ciobănuș, râul
Uz, râul Dofteana, râul Slănic, râul Oituz și râul
Cașin) și 3 afluenți principali pe partea stângă
(râul Valea Rece, râul Asău și râul Tazlău).
În imaginea alăturată (Figura 10.) este
prezentată schema hidrografică a bazinului
hidrografic al râului Trotuș, pe fiecare afluent
principal fiind notate stațiile hidrometrice aferente
acestuia. Majoritatea stațiilor hidrometrice sunt
situate pe afluenți de ordinul I, singura stație
existentă în bazin, situată pe un râu de ordinul al
II-lea fiind stația hidrometrică Lucăcești (pe râul
Tazlău, afluent principal al râului Trotuș).
Stația hidrometrică Vrânceni, este ultima
stație, situată în sectorul din aval, în apropiere de
confluența râului Trotuș cu râul Siret.
Activitatea de monitorizare desfășurată în
cadrul bazinului constă în programe de observații
și măsurători sistematice, fiind asigurată prin
intermediul a 21 de stații hidrometrice. Dintre
acestea, 17 stații sunt automate iar 10
funcționează și cu program de aluviuni (INHGA).
Figura 10. Schema rețelei hidrografice din
cadrul bazinului hidrografic al râului Trotuș
53
3.4. Solurile și vegetația spontană
Învelișul edafic prezintă un rol foarte important în formarea scurgerii de suprafață.

Datorită proprietăților fizice pe care le deține, solul poate favoriza într-o anumită măsură
scurgerea de suprafață, precum și infiltrația sau evaporația apei provenită din precipitații.
Conform Figurii 12. pe suprafața bazinului hidrografic al râului Trotuș se întâlnește o
varietate mare de soluri datorită diversității formelor de relief, climei, rocilor și vegetației.
Conform „Sistemului român de taxonomie a solului” actualizat în anul 2012, la nivelul bazinului
analizat se identifică mai multe clase și tipuri de sol:
Cernisolurile: ocupă o suprafață de aproximativ 4% din totalul bazinului (Figura 11.),
fiind întâlnit în special în lunca Trotușului și în partea inferioară a bazinului Tazlău. Clasa
cernisolurilor este reprezentată de următoarele tipuri de sol: cernoziom, kastanoziom, faeziom,
rendzine. Dintre acestea, cele mai răspândite sunt cernoziomurile, având o textură mijlocie
(lutoasă, luto-nisipoasa sau luto-argiloasa), întâlnite cu precădere în centrul bazinului Oituz;
Luvisolurile: apar mai ales în bazinul râului Tazlău precum și în Depresiunea
Dărmănești. Tipurile de sol din această clasă, întâlnite în cuprinsul bazinului sunt următoarele:
preluvosol, luvosol și planosol (23%). Spre deosebire de clasa cernisolurilor, clasa luvosolurilor
este formată din soluri mai vechi, care rețin mai bine apa, datorită conținutului de argilă.
Cambisolurile: reprezintă clasa de sol cu cea mai mare răspândire în cadrul bazinului,
ocupând o suprafață de peste 50%; fiind reprezentate de tipurile de sol precum eutricambosol și
districambosol. Se întâlnește în special în zonele montane. Având o textură ușoară, este
predispus procesului de eroziune (în special în lipsa vegetației), putând ajunge cu ușurință în
albia râurilor, pentru ca, în final, să participe efectiv la creșterea debitelor solide.
Spodosolurile: clasa de sol cu o răspândire redusă (aproximativ 3%), întâlnită cel mai
frecvent în sectorul montan al bazinelor Slănic și Dofteana este reprezentată de tipurile de sol
numite prepodzol și podzol. Acestea sunt soluri care au o concentrație ridicată de humus acid,
fiind astfel utilizate cel mai adesea pentru păduri și pajiști.
Umbrisolurile: întâlnite rar pe suprafața bazinului (sub 1%); din această clasă aparțin
tipurile de sol, precum: nigrosol, humosiosol și andosol. Datorită proprietăților fizice (nivel
crescut de porozitate și textură lutoasă) apa conținută în interiorul acestuia este drenată rapid.
Hidrisolurile: este reprezentată de trei tipuri de sol și anume: stagnosol, faeziom și
gleiosol, care se întâlnesc în cadrul bazinului râului Uz. Conținutul de argilă și lut face ca apa
provenită din precipitații să rămână stocată în interiorul solului, cauzând astfel un drenaj
deficitar (Liliana Zaharia, 1999).
54
Protisolurile: sunt reprezentate de tipuri de sol precum: aluvisol, regosol, psamosol,
litosol și erodosol (17%). Acestea sunt întâlnite în bazinul hidrografic al râului Trotuș în zonele
depresionare, în luncile râurilor principale și pe versanții cu declivitate accentuată. Dintre aceste
tipuri de sol, în perioadele cu precipitații, aluvosolul reține apa și devine impermeabil, astfel că,
în timpul inundațiilor, apa stagnează o perioadă mai lungă de timp. Erodosolul (specific
versanților cu pantă foarte mare) este un tip de sol format cu precădere din nisip, ceea ce face ca
acesta să aibă un grad ridicat de permeabilitate și o capacitate foarte redusă de retenție a apei,
astfel că apa provenită din timpul viiturii este rapid infiltrată în sol; în același timp erodosolul
contribuie și ca sursă de aluviuni pentru râurile din interiorul bazinului (Chirilă, Gianina, 2010).
Alte clase de sol: Salsodisoluri (reprezentate prin solonceacuri și solonețuri), Vertisoluri
(tip de sol: vertosol), Histisoluri (tip de sol: histosol).
Harta următoare (Figura 12.) dezvăluie o diferență semnificativă între clasele și tipurile
de sol specifice jumătății de est, respectiv celei de vest a bazinului hidrografic Trotuș. În
jumătatea de est, clasa de sol specifică unității carpatice și subcarpatice este reprezentată în
general de Cambisoluri (soluri brune, în mare parte acide), apărute ca urmare a eroziunii
dealurilor. De cealaltă parte, zona de est, reprezentată de regiunea Moldovei, este dominată, în
cea mai mare parte, de soluri din clasa Luvisolurilor. În concluzie, se poate spune cu certitudine
faptul că bazinul hidrografic al râului Trotuș este acoperit în întregime de soluri brune din clasa
Luvisolurilor și Cambisolurilor.
Vegetația spontană (lemnoasă și ierboasă) care se dezvoltă singură, fără intervenția
omului, este rezultată în urma abandonării terenurilor agricole. Aceasta își face apariția în văile
râurilor, fapt care poate avea efecte negative în zonele cu risc de inundații din cauza posibilității
acumulării materialului lemnos sub poduri. Ca atare, este necesară reducerea pe cât posibil a
acestui tip de vegetație, o soluție în acest sens ar fi creșterea ovinelor (ANAR, 2009).
2% 4%
1% Cernisoluri
17% 23% Luvisoluri
3%
Cambisoluri
Spodosoluri
50% Umbrisoluri
Protisoluri
Alte clase de sol
Figura 11. Ponderea claselor de sol în bazinul hidrografic al râului Trotuș

Sursa datelor: SRTS, 2012
55
Figura 12. Harta solurilor în bazinul hidrografic al râului Trotuș
56
CAPITOLUL 4. FACTORI DE INFLUENȚĂ AI REGIMULUI HIDRO-
METEOROLOGIC MANIFESTAȚI ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI
TROTUȘ
4.1. Factori climatici
Poziționarea bazinului hidrografic al râului Trotuș în partea de SE a Carpaților

Orientali, în exteriorul acestora, aproape de zona de curbură, este extrem de importantă
deoarece aceasta influențează în mod direct clima și implicit varietatea factorilor genetici care
contribuie la scurgerea apei râurilor. Această localizare (46°00′40″N 27°12′33″E) face ca
bazinul hidrografic al râului Trotuș să se situeze în plină zonă a climatului temperat de
tranziție, cu nuanțe de continentalism, ceea ce determină variații destul de mari în timp a
condițiilor climatice, în special în ceea ce privește precipitațiile atmosferice care se
caracterizează printr-un grad ridicat de torențialitate.
La nivel de bazin hidrografic, temperatura aerului prezintă variații în plan altitudinal,
astfel că pe vârfurile montane cele mai înalte se resimte influența climatului de tip alpin, pe
versanți se remarcă procese de foehnizare, iar în zonele cele mai joase (văi și depresiuni),
fenomene de adăpostire sau inversiuni termice (Gheorghe, Delia, Dăscăliță, D., 2010),
Izotermele care încadrează aproape în întregime bazinul, mai puțin regiunile montane, sunt
cele de 8°C și 9°C (Clima României, 2008). Regimul multianual al temperaturii aerului indică,
la stațiile meteorologice analizate, pentru perioada 1983 – 2013, următoarele valori: 9,1°C la
stațiile meteorologice P. Neamț și Tg. Ocna; 9,8°C la stația meteorologică Bacău; respectiv
10,2°C la stația meteorologică Adjud (a se vedea Figura 23. Repartiția spațială a temperaturii
medii anuale ale aerului, bazinul hidrografic al râului Trotuș, 1983 – 2013).
Regimul anual al precipitațiilor atmosferice, calculat pentru perioada 1983 – 2013,
arată o variație a acestora în funcție de altitudine, mai exact o creștere cantitativă a acestora
pe măsura creșterii altitudinii. Cele mai mari cantități de precipitații sunt înregistrate în luna
iunie la toate cele patru stații meteorologice, acestea fiind în medie de 76,4 mm la stația Adjud;
89,9 mm la stația Bacău; 94 mm la stația Tg. Ocna și respectiv 97,6 mm la stația P. Neamț.
Cele mai mici cantități de precipitații lichide sunt înregistrate în lunile de iarnă, în special în
luna ianuarie, acestea totalizând în medie 21 mm. În ceea ce privește sumele anuale medii de
precipitații, calculate pe întreg intervalul la toate stațiile meteorologice analizate, acestea se
situează în jurul valorii de 570 mm (a se vedea Figura 33. Repartiția spațială a cantităților
medii anuale de precipitații – suma, bazinul hidrografic al râului Trotuș, 1983 – 2013).
57
Stratul de zăpadă, ca suprafață subiacentă în interacțiune cu atmosfera, intensifică
inversiunile de temperatură, prin rolul pe care îl are: acela de a reflecta cea mai mare parte din
radiația solară directă și, prin urmare, de a se răci mai puternic decât suprafața solului (Clima
României, 2008).
Vântul este definit de două caracteristici importante care variază foarte mult în timp și
spațiu și anume direcția din care bate vântul și viteza acestuia măsurată în m/s. La stația
meteorologică Bacău (stație în internațional), pentru perioada 1961 – 2000, frecvența anuală
a calmului atmosferic a depășit 40-60%, dată fiind zona de deal și de podiș unde aceasta este
localizată. În ceea ce privește vânturile locale specifice în bazinul hidrografic al râului Trotuș,
se pot menționa: Foehnul, Crivățul și Nemira (Clima României, 2008).
În Tabelul 10. sunt prezentate o serie de valori reprezentative ale celor mai importanți
doi parametri meteorologici corespunzători stațiilor analizate, valabile pentru perioada de
referință 1983 – 2013, fiind totodată menționată și perioada în care acestea s-au înregistrat.
Tabel 10. Date referitoare la temperatura aerului (°C) și la precipitațiile atmosferice (mm)
înregistrate la stațiile meteorologice analizate (1983 – 2013)
Parametrul T max T min

T med T max med T min med PP med PP max
abs abs
s.m. multian multian multian multian abs 24h
lunară lunară
Adjud 10.2 24.3 40.1 -1.9 -27.5 42.4 80.4
Data/
1983 – 2013 1983 – 2013 07.2000 1983 – 2013 01.1985 1983 – 2013 08.2006
Perioada
Bacău 9.8 24 41 -2.5 -28.1 46.1 80.1
Data/
1983 – 2013 1983 – 2013 08.2012 1983 – 2013 01.1985 1983 – 2013 08.2010
Perioada
Tg. Ocna 9.1 27.3 39.1 -2.9 -26.7 51.5 99.2
Data/
1983 – 2013 1983 – 2013 08.2012 1983 – 2013 01.1985 1983 – 2013 07.2005
Perioada
P. Neamț 9.1 23.3 39.1 -2.6 -26.1 50.5 108.9
Data/
1983 – 2013 1983 – 2013 08.2012 1983 – 2013 01.1985 1983 – 2013 07.1991
Perioada
s.m. – stația meteorologica; T med multian – temperatura medie mualtinuală; T med max multian – Temperatura maximă medie
multianuală; T max abs lunara – Temperatura maximă absolută lunară; T min med multian – Temperatura minimă mijlocie multianuală;
T min abs lunara – Temperatura minimă absoluta lunară; PP med multian – Cantitatea medie multianuală de precipitații; PP max abs 24h
– Cantitatea maximă absolută de precipitații căzută în 24 de ore.
Sursa datelor: ROCADA
58
4.2. Factori geomorfologici
4.2.1. Geologia
Valea Trotușului se evidențiază ca fiind una dintre cele mai importante văi care
străbate Carpații Orientali, secționând transversal întreaga zonă montană a flișului carpatic,
Depresiunea Comănești și sectorul subcarpatic, urmând ca în proximitatea localității Adjud,
să se verse în bazinul hidrografic al râului Siret. Din punct de vedere petrografic, de-a lungul
văii Trotușului cât și în cazul principalilor afluenți care străbat zonă montană, sunt
caracteristice o serie de varietăți de roci dure (exemplu: gresii silicioase) și mai puțin dure
(exemplu: gresii argiloase, argilo-nisipoase și marnoase etc) care se succed pe straturi.
Cunoașterea caracteristicilor geologice ale zonei din punct de vedere al structurii și alcătuirii
petrografice, prezintă o importanță deosebită deoarece acestea condiționează masivitatea și
altitudinea munților și dealurilor și totodată capacitatea de infiltrare a apei în sol și coeficientul
de scurgere (www.gherasim-narcis.blogspot.com, 20.03.2020).
În Figura 13. este reprezentată cartografic harta geologică a bazinului hidrografic al
râului Trotuș în care se regăsesc principalele tipuri de roci din cuprinsul acestuia.
În cuprinsul bazinului hidrografic al râului Trotuș se pot distinge, pe direcția vest–est,
patru zone geologice importante:
a. Zona cristalino-mezozoică formată din roci impermeabile de tipul șisturilor
cristaline, acoperă partea de nord-vest și se întinde până în zona de izvor a bazinelor Sulța,
Ciobănuș și Uz, cuprinzând și o porțiune din bazinul hidrografic al râului Valea Rece.
b. Zona flișului este cea mai extinsă dintre toate zonele geologice, fiind formată tot din
roci în mare parte impermeabile sau puțin permeabile de tipul marnelor și gresiilor. Local
însă, scoarța de alterare poate să înmagazineze cantități mai mari de apă provenită prin
procesul de infiltrare. Această zona geologică se întâlnește predominant în arealul montan.
Structural, flișul prezintă o cutare puternică, într-un ansamblu de straturi geologice mai vechi,
deplasate și împinse prin mișcările tectonice peste altele mai noi, numite pânze de șariaj.
c. Zona de molasă este alcătuită de data aceasta din roci mai puțin dure precum marne,
argile, nisipuri sau chiar gresii și conglomerate. Din acest motiv, s-au creat condiții favorabile
pentru fragmentarea și eroziunea reliefului. În general, Subcarpații prezintă un relief domol,
de tip depresionar, cu lunci extinse care favorizează procesul de infiltrație, excepție făcând
Culmea Pietricica situată în partea de est a bazinului. Cu toate acestea, coeficienții de scurgere
au valori ridicate, date fiind zonele cu deficit de vegetație forestieră, cu rol de diminuare a
scurgerii pe versanți (Gheorghe, Delia, Dăscăliță, D., 2010).
59
d. Zona cuaternară este formată din depozite de nisipuri, gresii și argile dispuse în
fâșii paralele pe direcția nord-sud. De asemenea se întâlnesc aici și depozite care cuprind
pietrișuri, nisipuri și loess. Depozitele specifice acestei zone sunt caracteristice culoarului
Siretului și zonei Subcarpaților și se găsesc sub forma unor depozite de luncă și terase ale
cursurilor principale de apă (Chirilă, Gianina, 2010).
Figura 13. Harta geologică în bazinul hidrografic al râului Trotuș
4.2.2. Hipsometria
Hipsometria, declivitatea, fragmentarea reliefului și expoziția versanților reprezintă

principalele caracteristici cu ajutorul cărora este posibilă analiza reliefului specific unei
anumite regiuni. Acestea pot acționa ca factori favorizanți sau, din contră, limitativi, în cazul
proceselor geomorfologice dar și pentru activitățile sociale și economice. Așadar, elementele
morfometrice menționate condiționează și influențează amplasarea așezărilor omenești și
60
totodată a obiectivelor economice, industriale, căilor de comunicație, exploatarea terenurilor,
agricultura. (Alina, Grumezescu- Cocoș, Cocoș, O., 2004).
În distribuția înălțimilor se poate observa că altitudinile cele mai mici se găsesc în
lunca râurilor din acest bazin, 70 m fiind altitudinea minimă, acestea crescând spre limitele
sudice și vestice, unde formele de relief ajung la altitudini de peste 1000 m, chiar peste
1500 m în vf. Nemira Mare (1660 m) din sud-vestul bazinului. Astfel, amplitudinea reliefului
este relativ mare, având o valoare de 1590 m. Altitudinea medie a munților mici și a dealurilor
(mai mici de 500 m) descrește progresiv de la vest la est, așa cum reiese din Figura 14.
Figura 14. Harta hipsometrică în bazinul hidrografic al râului Trotuș
4.2.3. Pantele
Geodeclivitatea constituie caracteristica morfometrică care redă gradul de înclinare al

formelor de relief. Printre cauzele care determină pantele râurilor se numără neomogenitatea
rocilor (neomogenitate din punct de vedere al compoziției mineralogice, porozității,
permeabilității, gradului de fisurare/tasare etc.); această caracteristică condiționează
61
comportamentul rocilor la solicitările mecanice din timpul dislocării (www.ondrill.ro,
20.03.2020) și tectonicii.
Se poate observa cu ușurință în Figura 15. faptul că cele mai mici pante se află în
albiile râurilor, cu valori mai mici de 4,4°. Cea mai mare suprafață 21,4% din suprafața
bazinului prezintă pante cuprinse între 9,1-13°, pe când doar 3,6% din suprafața bazinului este
caracterizată de pante mari, respectiv între 28° și 49°.
Printre formele de relief existente în bazin se remarcă Depresiunea Comănești, care
este caracterizată de pante cuprinse între 5° și 40°. Aceasta este, la origine, un fost lac în care
s-au depus treptat materialele transportate de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea
treptată a fundului albiei. Din punct de vedere litologic, în această zonă predomină rocile mai
puțin dure, cum sunt gresiile și conglomeratele, care sunt așezate peste pânza de Tarcău
(www.gherasim-narcis.blogspot.com, 20.03.2020).
Panta (°)
28-49° 0-4,4°
23-27° 3,6%
8,3% 17,9%
18-22°
13,7% 4,5-9°
19,5%
14-17°
18,5% 9,1-13°
21,4%
Figura 15. Harta pantelor în bazinul hidrografic al râului Trotuș
62
4.2.4. Fragmentarea reliefului
Densitatea fragmentării orizontale a reliefului (Grigore, 1979, Ungureanu, 1988) sau

densitatea de drenaj este definită ca fiind raportul dintre lungimea rețelei hidrografice
permanentă și temporară (km liniari) pe unitatea de suprafață (de regulă exprimată în km2).
Densitatea de drenaj poate fi analizată sub două aspecte: fie ca parametru geomorfologic al
bazinelor hidrografice, fie ca parametru geomorfologic al reliefului în general. Aceasta este
în relație strânsă cu debitul, fiind influențată de dinamică reliefului și de acțiunea factorilor
exogeni. Și în ceea ce privește geomorfologia tectono-structurală, densitatea fragmentării
orizontale a reliefului poate pune în evidență legăturile dintre formele și procesele
geomorfologice (Gregory, K.J., Walling, D.E., 1968; Ichim et. al., 1998),
În cazul bazinului hidrografic al râului Trotuș, densitatea fragmentării reliefului
variază între 0 – 7,47 km/km2, cele mai ridicate valori (peste 2,65 km/km2) corespund zonelor
care prezintă cursuri de apă mai dense, care au generat eroziunea în adâncime (Figura 16.).
Figura 16. Harta densității fragmentarii reliefului în bazinul hidrografic al râului Trotuș
63
4.2.5. Orientarea versanților
Dat fiind faptul că versanții din cadrul bazinului hidrografic Trotuș prezintă o
dispunere eterogenă, a rezultat o hartă cu un mozaic de orientări diferite ale versanților
(Chirilă, Gianina, 2010).
Prin termenul de „expoziție” sau „orientare” a versanților se înțelege expunerea
acestora în funcție de direcțiile cardinale. În general, când se face referire la expoziția
versanților, direcția nord este cea care determină acest parametru, în funcție de înclinarea
suprafeței terestre atât matematic, cât și geometric. Orientarea versanților este determinată de
procesele geomorfologice, aceasta influențând, la rândul ei, cantitatea de radiație solară
primită, temperatura aerului cât și precipitațiile atmosferice.
În funcție de expoziția și declivitatea versanților, arealul expus primește o anumită
cantitate de precipitații, se produc diferențieri în ceea ce privește durata de strălucire a
Soarelui, iar acest lucru influențează gradul de umiditate al solului, care, la rândul lui, își pune
amprenta asupra elementelor biopedogeografice. Orientarea versanților față de radiația solară
se reflectă asupra modului de topire al stratului de zăpadă precum și asupra duratei
fenomenului de îngheț (Mătreață, Simona, 2010).
Având în vedere direcțiile predominante de expoziție ale versanților, se poate face o
clasificare a suprafețelor în funcție de gradul de însorire astfel: suprafețe însorite (expunere S
și SV), semi-însorite (expunere SE și V), semi-umbrite (expunere E și NV) și umbrite
(expunere N și NE). În cadrul bazinului hidrografic Trotuș, ponderile expoziției versanților
sunt relativ echilibrate, existând trei direcții dominante: sud-est, est și nord-est (14%).
Suprafețele plane au ponderi de 0% (Figura 17.).
64
Expoziția versanților
Nord-Vest Nord
12% 12%
Vest
12% Nord-Est
14%
Sud-Vest
11%
Est
14%
Sud
11% Sud-Est
14%
Figura 17. Harta orientării versanților în bazinul hidrografic al râului Trotuș
4.3. Factori antropici

4.3.1. Utilizarea terenurilor
În cadrul bazinului hidrografic al râului Trotuș se pot diferenția trei tipuri principale
de utilizare a terenurilor (Figura 18.) și anume:
a. Pădurile din zonele montane și deluroase care ocupă cea mai mare parte a bazinului.
În ultima perioadă, la nivel local, din cauza defrișărilor masive din bazinele hidrografice ale
afluenților mici, s-au produs modificări semnificative ale scurgerii apei, ceea ce a condus la
formarea inundațiilor cauzate de precipitațiile torențiale.
b. Suprafețele agricole se identifică în zona de câmpie și în zona de confluență cu râul
Siret, fiind frecvent expuse la inundații. Din cauza distrugerii culturilor, multe dintre aceste
areale și-au pierdut destinația agricolă. De-a lungul cursului principal, s-a dezvoltat însă o
vegetație riverană, fapt care a favorizat dezvoltarea, în aceste zone, a stânelor pentru oi.
65
c. Infrastructura urbană reprezintă ultima categorie importantă de utilizare a
terenurilor. Așezările urbane și rurale apar pe hartă ca niște concentrări de locuințe relativ
continue, situate în lungul râurilor și a drumurilor principale. Cu toate că, de-a lungul cursului
principal s-au dezvoltat orașe (Comănești, Dărmănești, Tg. Ocna, Onești – municipiu) dar și
unele sate mai mari (Vrânceni), așezările nu prezintă un risc major la inundații (ANAR, 2009).
În afară de utilizarea terenurilor există și alți factori antropici care influențează regimul
hidrologic al râurilor, precum lacurile de acumulare (a se vedea Tabel 8. Lacurile de
acumulare din bazinul hidrografic al râului Trotuș) sau folosințele de apă. Scopul lacurilor
de acumulare este acela de a modifica regimul scurgerii apei în funcție de cerințele de apă ale
folosințelor. De obicei, acestea se golesc în perioadele cu deficit pluviometric și se umplu în
cele cu precipitații excedentare. Acumulările de apă sunt reprezentate de asemenea în figura
următoare.
Figura 18. Harta utilizării terenurilor în bazinul hidrografic al râului Trotuș
66
CAPITOLUL 5. VARIABILITATEA ELEMENTELOR ȘI PARAMETRILOR
CLIMATICI DIN BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI TROTUȘ
Clima rezultă din interacțiunea circulației generale a atmosferei cu radiația solară și cu

suprafață activ-subiacentă. Variabilitatea elementelor și parametrilor climatici prezintă
importanță pentru formarea, localizarea și variația resurselor de apă și pentru evoluția
proceselor și fenomenelor hidrologice. Interacțiunea factorilor climatici influențează în mod
direct sau indirect variabilitatea proceselor și fenomenelor hidrologice (Nedelcu, A., 2010).
Precipitațiile atmosferice, evapotranspirația și temperatura aerului sunt factori care pot acționa
în două direcții asupra scurgerii apei râurilor, prin limitarea sau dimpotrivă, prin favorizarea
acesteia (Pișota I., Zaharia L., Diaconu D., 2005, 2010).
Bazinului râului Trotuș se caracterizează printr-o serie de caracteristici climatice
complexe care reușesc să își pună amprenta asupra modului în care se manifestă procesele și
fenomenele hidrologice din arealul său. Amplasarea geografică este un factor decisiv în
determinarea încadrării climatice a bazinului râului Trotuș, în cea mai mare parte în etajul
montan (cu altitudini medii) și mai puțin în cel de dealuri al climatului temperat de tranziție
unde apar nuanțe puternice de continentalism în est.
Pentru analiza condițiilor climatice din bazinul hidrografic al râului Trotuș, s-au
utilizat date din perioada 1983 – 2013, măsurate la patru stații meteorologice: Adjud (103,3
m alt.), Bacău (185 m alt.), Târgu Ocna (244 m alt.) și Piatra Neamț (360 m alt.). Sursa de
unde au fost preluate seturile de date este ROCADA (temperatura aerului și precipitații). O
altă sursă de date folosită în acest studiu este Clima României, 2008, pentru stația
meteorologică Bacău, perioada 1961 – 2000; aceasta din urmă fiind folosită pentru parametrii
referitori la stratul de zăpadă și vânt.
Datele meteorologice pe baza cărora s-au evidențiat particularitățile climatice în cadrul
bazinului analizat sunt reprezentate de seriile de date privind: temperaturi medii lunare,
anotimpuale, semestriale, anuale, multianuale ale aerului și amplitudini termice medii,
temperaturi minime/maxime lunare, anuale și multianuale ale aerului și amplitudini termice
minime/maxime, cantitățile medii lunare, anotimpuale, semestriale și anuale de precipitații,
cantități maxime de precipitații căzute în 24 ore, indici de precipitații, numărul mediu de zile
cu ninsoare și cu strat de zăpadă, grosimea stratului de zăpadă (a se vedea Tabel 4. Tipuri de
date utilizat și frecvența de analiză).
67
5.1. Caracterizarea stațiilor meteorologice situate în bazinul hidrografic al râului
Trotuș și în vecinătatea acestuia
a) Stația meteorologică Adjud
Stația meteorologică Adjud este amplasată la o distanță de aproximativ 1 km, pe direcția

nord-vest, față de centrul Municipiului Adjud (Figura 19.). Aceasta se află situată în bazinul
hidrografic al râului Siret, la contactul dintre Culoarul Siretului cu Subcarpații Curburii, pe o
terasă cu altitudini de maxim 150 m de pe malul stâng al Trotușului. Față de stația
meteorologică Adjud, râul Trotuș se află la o distanță de 2 km pe direcția sud-vest, iar râul
Siret, la 4 km pe direcția nord-est.
Figura 19. Localizarea stației meteorologice Adjud

Sursa datelor: Google Earth
Din punct de vedere geologic, în arealul stației sunt prezente depozite de aluviuni de
tipul pietrișurilor și nisipurilor. De asemenea, solul cel mai des întâlnit este din clasa
cernisolurilor (cernoziom, faeziom) și clasa luvisolurilor (luvosol). În zonele de luncă, se
întâlnesc soluri din clasa protisolurilor, de tipul aluvisolurilor (conform Sistemului Român de
Taxonomie a Solurilor, elaborat în 2012 de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare
pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului).
68
Vegetația caracteristică este formată din specii de plante întâlnite în zona de luncă, care
se dezvoltă în condiții de umiditate crescută, și păduri de stejar și amestec, specifice zonei de
silvostepă.
În ceea ce privește activitatea umană, în jurul stației meteorologice se practică activități
antropice economice care aparțin tuturor sectoarelor economice: agricultură (sectorul primar),
industrie (sectorul secundar) și servicii (sectorul terțiar) Municipiul Adjud se întinde pe o
suprafață de 59,1 km2 și numără, la recensământul din 2011, o populație de aproximativ
16.045 locuitori (ANM).
b) Stația meteorologică Târgu Ocna
Stația meteorologică Tărgu Ocna este situată în apropiere de centrul orașului, la o

distanță de aproximativ 2,5 km (Figura 20.), în depresiunea submontană Tazlău-Cașin, pe
malul stâng al râului Trotuș (la 500 m depărtare față de acesta).
Figura 20. Localizarea stației meteorologice Târgu Ocna

Din punct de vedere geologic, în această regiune sunt întâlnite predominant depozit
sedimentare. Solul pe care este amplasată stația meteorologică este reprezentat, pe de o parte,
la contactul dintre clasele de cernisoluri (cernoziom, faeziom), cambisoluri (eutricambisoluri
districambisoluri) și respectiv de luvisoluri (luvosoluri, preluvosoluri) de diferite tipuri, în
69
timp ce, în luncile râurilor, predomină protisolurile (solurile neevoluate) (conform Sistemului
Român de Taxonomie a Solurilor, elaborat în 2012 de Institutul Național de Cercetare-
Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului).
Vegetația este reprezentată de păduri de stejar și de alte specii de foioase.
În arealul stației meteorologice, activitățile umane desfășurate aparțin tuturor
sectoarelor economice Orașul Tg. Ocna se desfășoară pe o suprafață de 48,9 km2 având, în
2011, o populație de 11.300 locuitori (ANM).
c) Stația meteorologică Bacău – stație județeană
Stația meteorologică Bacău este localizată în Culoarul Siretului, pe malul râului

Bistrița, la o distanță de 1,5 km față de centrul Municipiului Bacău (Figura 21.).
Figura 21. Localizarea stației meteorologice Bacău

Cuvertura sedimentară este formată din nisipuri, pietrișuri, marne, argile, gresii și
aluviuni în luncile râurilor. Învelișul pedologic caracteristic zonei face parte din clasa
protisolurilor de tipul aluvisiolurilor și aluvisolurilor; în arealul teraselor râurilor Bistrița și
Siret se întâlnesc soluri din clasa cernisolurilor de tipul faeziomurilor (conform Sistemului
Român de Taxonomie a Solurilor, elaborat în 2012 de Institutul Național de Cercetare-
Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului).
70
Vegetația predominantă este cea de luncă, în timp ce, în vecinătatea stației, la minim
6 km depărtare, sunt prezente păduri de fag, carpen și stejar în amestec.
La fel ca și în cazul stațiilor meteorologice analizate anterior, în zonă, activitatea
economică se bazează pe toate cele trei sectoare: primar, secundar și terțiar. Din punct de
vedere demografic, Municipiul Bacău numără, la recensământul din 2011, o populație stabilă
de 172.000 locuitori, distribuiți pe o suprafață de 43 km2. În ceea ce privește riscul la inundații,
în zona stației meteorologice, acesta a fost mult diminuat în urma amenajărilor antropice
efectuate asupra cursurilor de apă existente (ANM).
d) Stația meteorologică Piatra Neamț – stație județeană
Stația meteorologică Piatra Neamț se află situată în depresiunea Cracău-Bistrița, mai

exact la contactul dintre Carpații Orientali (grupa centrală) și Subcarpații Moldovei, pe malul
stâng al râului Bistrița, la aproximativ 2 km distanță față de centrul Municipiului Piatra Neamț
(Figura 22.).
Figura 22. Localizarea stației meteorologice Piatra Neamț

71
Substratul geologic este format din marne, argile, gresii și din depozite fluviatile de
nisipuri și pietrișuri. Fiind situată într-o zonă de contact, solurile specifice sunt formate, pe de
o parte, din soluri aparținând clasei cambisolurilor, de tipul eutricambisol, distribambisol și
clasei luvisolurilor (luvosol) caracteristice munților joși, iar pe de altă parte din clasa
cernisolurilor (cernoziom) întâlnite în zonele depresionare (conform Sistemului Român de
Taxonomie a Solurilor, elaborat în 2012 de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare
pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului).
În ceea ce privește învelișul vegetal, predomină pădurile de fag în amestec cu cele
rășinoase, situate la aproximativ 1 km distanță.
În jurul stației, activitățile economice desfășurate sunt specifice sectorului primar
(agricultură) și terțiar (serviciile). Populația Municipiului Piatra Neamț numără 85.000
locuitori (2011) având o suprafață de 77 km2 (ANM).
5.2. Temperatura aerului

5.2.1. Temperaturi medii lunare, anotimpuale, semestriale, anuale, multianuale ale aerului
și amplitudini termice medii
Temperatura aerului influențează în mod indirect scurgerea apelor râurilor, prin efectul
pe care îl are asupra evapotranspirației și asupra proceselor de îngheț-dezgheț atât ale apei,
cât și ale solului (Pișota I., Zaharia L., Diaconu D., 2005, 2010).
În cele ce urmează, în Figura 23., Tabel 11. este reprezentată variația regimului anual
al temperaturii aerului la stațiile meteorologice Adjud, Bacău, Tg. Ocna și P. Neamț, în
perioada 1983 – 2013. Influența altitudinii se reflectă în valorile acestui parametru, prin
scăderea valorilor sale pe măsura creșterii altitudinii. Diferența de temperatură între cele patru
stații meteorologice este de aproximativ 1°C. Se poate observa distribuția simetrică, aproape
paralelă a curbelor anuale de temperatură și, de asemenea, scăderea valorilor temperaturii
aerului odată cu creșterea altitudinii stației meteorologice (a se vedea Tabel 1. Stațiile
meteorologice din arealul bazinului hidrografic al râului Trotuș).
72
25.0
22.2 21.4
20.0
Temperatura (°C)
20.4 20.4
15.0
10.0
5.0 -1.9
-2.0
0.0 -2.0
-2.2
-5.0
Adjud Bacău Tg. Ocna P. Neamț
Figura 23. Regimul anual al temperaturii aerului (°C), la stațiile meteorologice analizate,
bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 – 2013)
Tabel 11. Temperaturi medii lunare multianuale ale aerului (°C), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1983 – 2013)
Media
Luna/
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (1983-
s.m.
2013)
Adjud -2,0 -0,7 4,2 10,8 16,8 20,3 22,2 21,4 16,3 10,3 4,4 -1,0 10,2
Bacău -2,0 -1,0 3,7 10,4 16,2 19,5 21,4 20,6 15,5 9,8 4,0 -1,1 9,8
Tg. Ocna -1,9 -1,1 3,0 9,5 15,2 18,5 20,4 19,6 14,7 9,2 3,6 -1,0 9,1
P. Neamț -2,2 -1,3 3,1 9,6 15,3 18,6 20,4 19,6 14,7 9,2 3,6 -1,2 9,1
s.m. – stația meteorologică Sursa datelor: ROCADA
Cele mai mari temperaturi medii lunare se ating în luna iulie (aproximativ 22°C) iar
cele mai mici valori, în luna ianuarie (-1,9°C). În ceea ce privește temperatura medie
multianuală, aceasta are valori apropiate la toate cele patru stații analizate, după cum urmează:
10,2°C la stația meteorologică Adjud; 9,8°C la stația meteorologică Bacău; respectiv 9,1°C la
stațiile meteorologice Tg. Ocna și P. Neamț.
În Figura 24. sunt marcate inclusiv izohietele caracteristice zonei, obținute folosind
pachetul GIS, prin interpolarea datelor din ROCADA disponibile pentru mai multe stații
meteorologice (Bacău, Adjud, Tg. Ocna, P. Neamț, Tecuci, Ceahlău-Toaca, Miercurea-Ciuc,
Tg. Secuiesc și Lăcăuți).
73
Figura 24. Repartiția spațială a temperaturii medii anuale ale aerului (°C), bazinul
hidrografic al râului Trotuș (1983 – 2013)
Abaterea mediei lunare a temperaturii aerului față de media multianuală este

prezentată în Tabelul 12. În cazul lunilor de vară, abaterea este pozitivă, înregistrând cele mai
mari valori, în timp ce pentru intervalul noiembrie-martie, abaterile au valori negative, din
cauza temperaturilor scăzute înregistrate în această perioadă. Valorile abaterilor pentru lunile
aprilie și octombrie sunt cele mai apropiate de media multianuală a perioadei analizate.
Tabel 12. Abaterea mediei lunare a temperaturii aerului față de media multianuală (°C),
Media
Luna/
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII (1983-
s.m.
2013)
Adjud -12.2 -10.9 -6 0.6 6.6 10.1 12 11.2 6.1 0.1 -5.8 -11.2 10.2
Bacău -11.8 -10.8 -6.1 0.6 6.4 9.7 11.6 10.8 5.7 0.0 -5.8 -10.9 9.8
Tg. Ocna -11.0 -10.2 -6.1 0.4 6.1 9.4 11.3 10.5 5.6 0.1 -5.5 -10.1 9.1
P. Neamț -11.3 -10.4 -6.0 0.5 6.2 9.5 11.3 10.5 5.6 0.1 -5.5 -10.3 9.1
11 -20°C – -10°C -11 -10°C – -1°C 11 -1°C – +1°C 11 +1°C – +10°C 11 +10°C – +20°C
s.m. - stația meteorologică
74
În ceea ce privește variabilitatea temperaturii medii anotimpuala a aerului (Figura 25.)
aceasta înregistrează valori maxime în sezonul de vară (19,5 - 21,3°C) și minime (temperaturi
negative) în sezonul de iarnă (0,4 – -1,6°C). Stația meteorologică Adjud, datorită condițiilor
fizico-geografice, înregistrează cele mai mari valori ale temperaturii aerului.
25
20
Temperatura (°C)
15
10
5
0
-5
Sem. Cald Sem. Rece
Primăvara Vara Toamna Iarna
(lunile: IV-IX) (lunile: X-III)
Adjud 10.6 21.3 10.3 0.4 18 2.5
Bacău 10.1 20.5 9.8 -1.4 15.3 4.2
Tg. Ocna 9.2 19.5 9.2 -1.3 14.3 3.9
P. Neamț 9.3 19.5 9.2 -1.6 16.4 10.8
Figura 25. Temperaturi medii anotimpuale și semestriale multianuale ale aerului (°C),
Media multianuală a temperaturii aerului, specifică perioadei 1983 – 2013, calculată

pentru bazinul hidrografic al râului Trotuș, se încadrează în ecartul 7,3°C – 11,8°C (Tabel
13.). Cele mai scăzute valori de temperatură (indicate în tabel prin nuanțe de albastru), au fost
înregistrate la stația P. Neamț, în timp ce valorile cele mai ridicate (indicate prin nuanțe de
roșu) sunt caracteristice zonei de la altitudini mai joase, unde este localizată stația Adjud.
Drept urmare, temperatura scade pe măsura creșterii atât a altitudinii, cât și a latitudinii; pe
măsură ce râul Trotuș străbate unități de relief din ce în ce mai joase, valorile acestora cresc.
75
Tabel 13. Media multianuală a temperaturii aerului (°C), bazinul hidrografic al
râului Trotuș (1983 – 2013)
Stația meteorologică
Anul
1983 10.2 9.9 9.4 9.5
1984 9.4 8.9 8.1 8.1
1985 8.3 7.9 7.5 7.3
1986 9.8 9.3 8.7 8.7
1987 9.0 8.4 7.8 7.5
1988 9.4 9.0 8.5 8.4
1989 10.8 10.5 9.9 9.9
1990 11.3 10.8 10.1 10.1
1991 9.5 9.1 8.5 8.4
1992 10.2 9.7 9.0 9.0
1993 9.0 8.8 8.3 8.3
1994 11.5 10.9 10.4 10.1
1995 9.9 9.5 8.9 8.9
1996 9.1 8.5 7.8 7.6
1997 9.2 8.9 8.4 8.3
1998 9.9 9.5 9.1 8.9
1999 10.9 10.5 9.8 9.8
2000 11.2 10.8 9.9 10.1
2001 10.6 10.1 9.4 9.4
2002 10.8 10.3 9.8 9.8
2003 10.0 9.4 8.8 8.8
2004 10.3 9.9 9.2 9.2
2005 10.1 9.5 8.8 8.8
2006 10.2 9.5 9.1 9.0
2007 11.8 11.3 10.6 10.5
2008 11.4 10.8 10.0 10.0
2009 11.2 10.7 10.0 10.0
2010 10.5 9.9 9.2 9.2
2011 10.2 9.7 9.2 9.3
2012 10.8 10.2 9.6 9.7
2013 10.9 10.4 9.7 9.8
Media
10.2 9.8 9.1 9.1
(1983 – 2013)
11 7°C - 8°C 11 8°C - 9°C 11 9°C - 10°C 11 10°C - 11°C 11 11° - 12°C
Printre anii cu temperaturile medii cele mai ridicate se evidențiază 1990, 1994, 2000,
2007, cel din urmă fiind și cel mai călduros (peste 10°C). La polul opus, se remarcă anii 1985,
1987, 1991, 1993, 1996, ca fiind mai reci. Urmărind grafic evoluția variației interanuale a
temperaturilor medii anuale (Figura 26.), în perioada 1983 – 2013, se constantă o distribuție
aproape paralelă a curbelor de temperatură cu o tendință liniară crescătoare.
Amplitudinea termică anuală atinge valori destul de ridicate, cuprinse între 18,6°C
(1989) la stația meteorologică P. Neamț și 35,1°C (2012) la stația meteorologică Adjud.
76
12.0
Temperatura (°C) 11.0
10.0
9.0
8.0
7.0

Linear (Adjud) Linear (Bacău) Linear (Tg. Ocna) Linear (P. Neamț)
Figura 26. Variația interanuală a temperaturilor medii anuale ale aerului (°C), bazinul
Graficul mediilor glisate pe 11 ani (Figura 27.), a fost realizat pentru aceeași perioadă
de referință (1983 – 2013) cu scopul evidențierii intervalelor mai călduroase din întreaga
perioadă de analiză. Se observă faptul că această tendință de creștere a temperaturii aerului s-
a manifestat la toate stațiile meteorologice analizate începând cu anul 1988.
Comparând cele două grafice care conțin date referitoare la variația temperaturilor
medii anuale ale aerului pentru perioada 1983 – 2013, se observă că în cazul mediilor glisante,
(Figura 27.) tendința de încălzire nu mai este atât de evidentă, precum în cazul variației
interanuale a temperaturii medii anuale ale aerului (Figura 26.).
11.5
Temperatura (°C)
10.5
9.5
8.5
7.5
Figura 27. Graficul mediilor glisante pe 11 ani, bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 – 2013)
77
5.2.2. Temperaturile absolute minime lunare, anuale și multianuale ale aerului
Valorile cele mai scăzute ale temperaturii aerului se înregistrează, cel mai adesea, în
zonele de munte, dar și în depresiuni și în văi adânci, unde se poate produce răcirea aerului
pe baza pierderilor radiative nocturne. Cele mai reduse temperaturi se înregistrează cu
precădere în luna ianuarie (urmată de februarie și decembrie), favorizând astfel producerea
fenomenelor de îngheț și acumularea apei în stratul de zăpadă. Cu toate acestea, din cauza
încălzirilor temporare, pe râurile mici se pot produce viituri de iarnă de scurtă durată.
Cel mai frecvent, temperaturile minime absolute ale aerului s-au înregistrat din cauza
advecției de aer rece arctic continental fiind cuprinse între -26,08°C la stația Piatra Neamț și
-28,1°C la stația Bacău, în aceeași perioadă din luna ianuarie 1985. (Figura 28., Tabel 14.).
20.0
8.4 8.2
Temperatura (°C)
10.0
0.0 6.5 6.9
-10.0
-26.1 -26.7 -27.5
-20.0
-28.1
-30.0

Figura 28. Regimul anual al temperaturilor minime absolute ale aerului (°C), bazinul hidrografic
al râului Trotuș (1983 – 2013)
Tabel 14. Temperaturi minime lunare absolute ale aerului (°C), bazinul hidrografic al râului Trotuș
(1983 – 2013)
Luna/s.m I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Adjud -27.5 -24.3 -20.4 -4.7 0.1 5.9 8.4 6 0.8 -6.9 -21.5 -23.5
Anul 1985 2012 1985 2004 1999 1994 1993 1993 1992 1988 1993 2002
Bacău -28.1 -25.4 -19.6 -5.4 -0.7 5.4 8.2 5.9 0.9 -7.4 -21.3 -23.2
Anul 1985 2012 1986 2004 1999 1984 1989 1993 1992 198 1993 2002
Tg. Ocna -26.7 -25.1 -18.5 -5.9 -1.3 5.0 6.9 5.5 0.7 -7.9 -19.4 -23.1
Anul 1985 2012 1987 2004 1999 1984 1993 1984 1992 1988 1993 1996
P. Neamț -26.1 -23.6 -19.6 -4.7 -0.7 5.0 6.5 5.8 1.5 -7.4 -17.2 -23.2
Anul 1985 2012 1987 2004 1999 1990 1989 1993 1992 1988 1993 1996
11 -30°C - -20°C 11 -20°C - -10°C 11 -10° - 0°C 11 0°C - +10°C
s.m. - stația meteorologică Sursa datelor: ROCADA
78
În ceea ce privește variația interanuală a temperaturii minime absolute, se observă în
Figura 29. o tendință de scădere a valorilor minime absolute la toate cele patru stații
meteorologice analizate. De remarcat în perioada 1983 – 2013, este anul 1985, când s-au
înregistrat cele mai mici valori ale acestui parametru, respectiv: -28,1°C (stația meteorologică
Bacău), -27,5°C (stația meteorologică Adjud), -26,7°C (stația meteorologică Tg. Ocna) și
-26,1°C (stația meteorologică P. Neamț). Anul 1985 a fost urmat de anii 2010 și 2012, când
temperaturile minime absolute ale aerului au coborât sub -20°C la toate cele patru stații
meteorologice considerate (Tabel 15.).
Regimul anual al mediei minimelor, respectiv al maximelor termice, și amplitudinea
medie a temperaturii aerului este reprezentat în Figura 30. Acest grafic a fost realizat folosind
mediile temperaturilor minime, respectiv maxime, lunare multianuale.
Pe baza acestor date a fost posibil calculul amplitudinii termice medii, reprezentate pe
grafic cu ajutorul barelor verticale. Pe fiecare bară este trecută valoarea care a rezultat din
diferența dintre mediile temperaturilor maxime și mediile temperaturilor minime lunare
multianuale. În cazul celor patru stații analizate amplitudinea se încadrează într-un ecart lunar
de aproximativ 1-2°C.
-10
-15
Temperatura (°C)
-20
-25 -26,1
-26.7
-27.5
-28.1
-30

Figura 29. Variația interanuală a temperaturii minime absolute ale aerului (°C), bazinul
79
Tabel 15. Temperaturi minime anuale absolute ale aerului (°C), bazinul hidrografic al râului Trotuș
(1983 – 2013)
Anul
Adjud Luna Bacău Luna Tg. Ocna Luna P. Neamț Luna
1983 -15.3 Dec. -17.9 Dec. -14.6 Dec. -16.1 Dec.
1984 -16.7 Feb. -18.6 Feb. -17.2 Feb. -18.2 Feb.
1985 -27.5 Ian. -28.1 Ian. -26.7 Ian. -26.1 Ian.
1986 -22.8 Feb. -23.8 Feb. -21.3 Feb. -20.7 Feb.
1987 -21.3 Ian. -23.7 Ian. -22.1 Ian. -21.8 Ian.
1988 -21.1 Feb. -22.8 Feb. -22.6 Feb. -20.0 Feb.
1989 -15.0 Dec. -14.2 Dec. -14.9 Dec. -14.3 Dec.
1990 -15.4 Ian. -16.2 Ian. -16.9 Ian. -15.1 Ian.
1991 -16.5 Feb. -17.8 Feb. -19 Feb. -18.5 Feb.
1992 -13.5 Ian. -15.2 Ian. -16.2 Ian. -15.4 Ian.
1993 -21.5 Noi. -21.3 Noi. -21.3 Feb. -19.1 Feb.
1994 -17.1 Feb. -19.8 Feb. -20.7 Feb. -21.5 Feb.
1995 -18.7 Ian. -17.3 Ian. -18.3 Ian. -17.5 Dec.
1996 -19.7 Dec. -22.6 Dec. -23.1 Dec. -23.2 Dec.
1997 -16.6 Dec. -18.1 Dec. -18.2 Dec. -20.1 Dec.
1998 -18 Ian. -19.3 Ian. -18.1 Feb. -17.9 Dec.
1999 -16.9 Feb. -15.9 Feb. -18 Feb. -14.4 Feb.
2000 -18.3 Ian. -19.4 Ian. -21 Ian. -16.4 Ian.
2001 -17.3 Dec. -19.8 Dec. -17.9 Dec. -17.8 Dec.
2002 -23.5 Dec. -23.2 Dec. -22.7 Dec. -19.5 Dec.
2003 -22.8 Ian. -22.8 Ian. -19.6 Feb. -19.3 Ian.
2004 -15.8 Ian. -16.7 Ian. -20.7 Ian. -16.3 Ian.
2005 -18.3 Feb. -21.0 Feb. -18.5 Feb. -17.3 Feb.
2006 -20.7 Ian. -22.4 Ian. -22.9 Ian. -22.5 Ian.
2007 -13.9 Feb. -16.8 Feb. -14.7 Dec. -18.2 Feb.
2008 -21.2 Ian. -23.1 Ian. -21.8 Ian. -21.0 Ian.
2009 -18 Dec. -20.1 Dec. -20.3 Dec. -19.2 Dec.
2010 -23.7 Ian. -25.3 Ian. -25.3 Ian. -23.9 Ian.
2011 -18 Ian. -16.9 Ian. -15.7 Ian. -15.4 Ian.
2012 -24.3 Feb. -25.4 Feb. -25.1 Feb. -23.6 Feb.
2013 -19.2 Ian. -19.3 Ian. -18.5 Ian. -17.9 Ian.
11 -30°C - -25°C 11 -25°C - -20°C 11 -20°C - -15°C 11 -15°C - -10°C
80
s.m. Adjud s.m. Bacău
40.0
40.0
Temperatura (°C)
Temperatura (°C)
30.0
30.0
23.9
24.3
24.0
25
25.3
24.5
20.0
26.5
24.8
25.1
26.5
20.0
28.6
26
28.9
26.5
10.0
25.5
29.6
29.7
10.0
24.9
28.6
26.9
29.4
25.2
0.0 0.0
27.2
25.8
-10.0 -10.0
-20.0 -20.0
t med max t med min t med max t med min

s.m. Tg. Ocna s.m. P. Neamț
40.0 40.0
Temperatura (°C)
Temperatura (°C)
30.0 30.0
24.0
24.6
24.7
24.0
24.1
24
20.0 20.0
24.4
24.0
26.1
26
25.7
24.9
28.1
29.1
10.0 10.0
26.3
28.5
24.8
30
29.7
27.4
28.1
26.5
0.0
28.3
0.0
26.9
-10.0 -10.0
-20.0 -20.0
t med max t med min t med max t med min

Figura 30. Regimul anual al mediei minimelor/maximelor termice și amplitudinea medie lunara a
temperaturii aerului (°C), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 – 2013)
5.2.3. Temperaturi absolute maxime lunare, anuale și multianuale ale aerului
Valorile mari ale temperaturilor aerului se înregistrează pe fondul predominării

anticiclonilor de timp stabil și cer senin, când masele de aer tropical-continentale, fierbinți și
cu o umiditate extrem de scăzută, sunt antrenate de circulația atmosferică de la latitudini
medii. Date fiind aceste condiții de vreme, de-a lungul traiectoriei lor, până să ajungă deasupra
României, masele respective de aer se încălzesc și își pierd cea mai mare parte din umiditate,
favorizând apariția unui timp cu precădere senin și cu ușoare înnorări trecătoare
(Ciulache, S., 2000).
Temperaturile cele mai mari ale aerului se produc în luna august (și iulie), fiind
cuprinse între 39,1°C (stațiile meteorologice Tg. Ocna și P. Neamț) și 41,0°C (stațiile
meteorologice Adjud și Bacău) în luna august 2012 (Figura 31., Tabel 16.). În luna iulie
temperaturile maxime absolute ale aerului, pentru perioada 1983 – 2013, au valori cuprinse
între 39,0°C (stația meteorologică P. Neamț), 38,8°C (stația meteorologică Tg. Ocna),
40,1°C (stația meteorologică Adjud), 40,2°C (stația meteorologică Bacău)
81
Tendința liniară pentru temperaturile maxime absolute ale aerului este crescătoare.
Acestea determină creșterea evapotranspirației și evaporației, cu repercusiuni în diminuarea
scurgerii lichide a râurilor și a rezervelor de apă din sol.
În ceea ce privește amplitudinile termice, acestea scad pe măsură creșterii altitudinii.
Înregistrarea acestor temperaturi crescute indică faptul că, în bazinul hidrografic al râului
Trotuș, este posibilă apariția valurilor de căldură de origine tropicală, care produc episoade
de încălziri accentuate, însoțite adesea de fenomene specifice precum uscăciunea și secetă.
Aceste fenomene meteorologice extreme au ca efect reducerea nivelului apei din râuri și lacuri
dar și din pânza freatică (Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena, 1999).
Maximele termice anuale absolute prezintă, în Figura 32., o tendință liniară
ascendentă, cu valorile cele mai mari (peste 40°C) atinse în anii 2000, 2007 și 2012. Cea mai
mică temperatură maximă absolută a aerului înregistrată în perioada 1983 – 2013 este de
30,7°C la stația meteorologică P. Neamț (1991). În cuprinsul Tabelului 17. sunt redate valorile
temperaturii maxime anuale absolute înregistrate în perioada de referință (1983 – 2013),
pentru fiecare dintre cele patru stații meteorologice, inclusiv luna în care acestea s-au produs.
Cu mici excepții, lunile predominante sunt iulie și august, anul 2012 fiind cel mai călduros.
45.0
41.0
40.0 41.0
39.1
Temperatura (°C)
39.1
35.0
30.0
25.0
20.0
15.0
Adjud Bacău Tg. Ocna

P. Neamț Linear (Adjud) Linear (Bacău)
Linear (Tg. Ocna) Linear (Tg. Ocna) Linear (P. Neamț)
Figura 31. Regimul anual al temperaturilor maxime absolute ale aerului (°C), bazinul
82
Tabel 16. Temperaturi maxime lunare absolute ale aerului (°C), bazinul hidrografic al râului Trotuș
(1983 – 2013)
Luna/s.m I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Adjud 16.7 22.9 28.5 32.1 35.0 38.9 40.1 41.0 35.2 31.6 24.7 19.2
Anul 2002 1995 1994 2012 1996 2007 2000 2012 1987 2006 1998 1989
Bacău 17.3 21.9 26.8 31.6 34.7 38.6 40.2 41.0 34.8 31.3 25.9 18.8
Anul 1984 1990 1994 2012/2013 1996 2007 2007 2012 1986 2006 1990 1989
Tg. Ocna 16.4 20.7 26.0 30.6 33.2 36.5 38.8 39.1 33.8 30.9 25.5 21.3
Anul 1984 1984 1994 2013 2003 2007 2007 2011 1986 1993 1990 1989
P. Neamț 17.2 22.1 23.6 30.5 34.0 36.9 39.0 39.1 34.4 30.9 24.5 19.7
Anul 1984 1990 1990 2013 1996 2007 2007 2012 1986 2006 1994 1989
11 +15°C - +20°C 11 +20°C - +25°C 11 +25°C - +30°C 11 +30°C - +35°C 11 +35°C - +41°C
s.m. - stația meteorologică Sursa datelor: ROCADA
42.0
41.0 41.0
40.0 39.1 39.1
Temperatura (°C)
38.0
36.0
34.0
32.0
30.0
1988
1995
2002
1983
1984
1985
1986
1987
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013

Figura 32. Variația interanuala a temperaturilor maxime absolute ale aerului (°C), bazinul
83
Tabel 17. Temperaturi maxime anuale absolute ale aerului (°C), bazinul hidrografic al
Anul Adjud Luna Bacău Luna Tg. Ocna Luna P. Neamț Luna
1983 35.2 Iul. 34.1 Iul. 32.7 Iul. 33.2 Iul.
1984 32.1 Iul. 31.5 Iul. 31.9 Iul. 31.3 Iul.
1985 37.9 Iul. 36.8 Iul. 35.9 Iul. 35.8 Iul.
1986 37.6 Aug. 36.5 Aug. 35.1 Aug. 35.3 Aug.
1987 38.4 Iul. 36.8 Iul. 37.4 Iul. 34.8 Iul.
1988 38.1 Iul. 38.9 Iul. 37.3 Iul. 38.1 Iul.
1989 35.4 Iul. 34.3 Iul. 33 Iul./Aug. 32.8 Aug.
1990 36.2 Aug. 35.2 Aug. 33.8 Aug. 33.4 Aug.
1991 32.1 Aug. 31.8 Aug. 30.8 Aug. 30.7 Aug.
1992 37.1 Aug. 35.9 Aug. 35.2 Aug. 34.8 Aug.
1993 36.8 Aug. 36.4 Aug. 35.5 Aug. 36.2 Aug.
1994 36.2 Aug. 35.7 Aug. 36 Aug. 36.3 Aug.
1995 34 Iul. 33.6 Iul. 32.2 Iul. 32.7 Iul.
1996 35.3 Iul. 34.7 mai 33.2 mai 34.0 Mai
1997 33.9 Iul. 33.6 Iul. 33.1 Iul. 32.5 Iul.
1998 38.1 Aug. 37.0 Aug. 35.9 Aug. 35.5 Aug.
1999 35.6 Aug. 34.9 Aug. 34.5 Aug. 34.4 Iul.
2000 40.1 Iul. 38.5 Iul. 37.9 Iul. 37.3 Aug.
2001 37.2 Aug. 36.2 iunie 35.2 iunie 35.7 Iunie
2002 36.1 Iul. 35.2 Iul. 34.1 iunie 33.9 Iul.
2003 37 Iul. 37.2 Iul. 35.8 Iul. 36.2 Iul.
2004 34.5 Iul. 34.4 Iul. 33.5 Iul. 34.6 Iul.
2005 35.3 Aug. 34.9 Aug. 34 Aug. 34.2 Iul.
2006 35.4 Aug. 35.2 Aug. 33.7 Aug. 33.8 Aug.
2007 39.9 Iul. 40.2 Iul. 38.8 Iul. 39.0 Iul.
2008 38.2 Aug. 37.2 Aug. 35.1 Aug. 34.6 Aug.
2009 37.2 Iul. 36.6 Iul. 34.8 iul 35.6 Iul.
2010 36.2 iunie/aug 36.2 Aug. 34.9 Aug. 35.4 Aug.
2011 35.3 Iul. 34.6 iunie 32.9 iunie 33.1 Iunie
2012 41 Aug. 41.0 Aug. 39.1 Aug. 39.1 Aug.
2013 34.3 Aug. 34.7 Iul. 33.6 Iul. 34.2 Iul.
11 +30°C - +33°C 11 +33°C - +35°C 11 +35°C - +37°C 11 +37°C - +39°C 11 +39°C - +41°C
84
5.2.4. Indici ECAD pentru temperatura aerului din intervale de căldură
Numărul de zile de vară – SU (Summer Days) reprezintă numărul total de zile din an
în care temperatura maximă zilnică a aerului (TX) a fost mai mare sau egală cu 25°C. Acest
indice rezultă din însumarea tuturor zilelor din cursul unui an, în care temperatura maximă a
aerului (TX) a fost mai mare sau egală decât 25°C (https://www.climdex.org, 15.03.2020).
Numărul de nopți tropicale - TR (Tropical Nights) reprezintă numărul total de zile din
an în care temperatura minimă zilnică a aerului (TN) a fost mai mare sau egală cu 20°C. Acest
indice rezultă din însumarea tuturor zilelor din cursul unui an în care temperatura minimă
zilnică a aerului (TN) a fost mai mare sau egală decât 20°C (https://www.climdex.org,
15.03.2020).
În Tabelul 18. este redat numărul mediu anual, lunar și anotimpual de zile de vară și
nopți tropicale pentru perioada 1987 – 2018, pentru stația meteorologică Bacău, utilizând
datele disponibile de pe platforma ECAD. Ca atare, cel mai mare număr mediu de zile de vară
(cât și de nopți tropicale), s-a înregistrat în lunile de vară (iunie – 19 zile, iulie – 26 zile și
august – 25 zile), totalizând la nivel anual un număr de 93 zile în care temperaturile maxime
zilnice au fost cel puțin egale cu 25°C.
Tabel 18. Numărul mediu anual, lunar și anotimpual de zile de vară și nopți tropicale la stația
meteorologică Bacău (1987 – 2018)
Stația meteorologică Bacău

Suma
IV V VI VII VIII IX X
An P V T I
Zile de vară 2 10 19 26 25 9 2 93 12 70 11 –
Nopți tropicale – – 0.1 0.3 0.4 – – 0.8 – 0.8 – –
P = primăvara, V = vara, T = toamnă, I = iarnă. Sursa datelor: ECAD
85
5.2.5. Indici ECAD pentru temperatura aerului din intervale de frig
Numărul de zile de iarnă – ID (Icing Days) reprezintă numărul total de zile din an în
care temperatura maximă zilnică a aerului (TX) a fost mai mare sau egală cu 0°C. Acest indice
rezultă din însumarea tuturor zilelor din cursul unui an, în care temperatura maximă a aerului
(TX) a fost mai mare sau egală cu 0°C (https://www.climdex.org, 15.03.2020).
Numărul de zile reci – TG10p (TG = temperatura medie zilnică) reprezintă numărul
total de zile dintr-o perioadă dată, în care temperatura medie zilnică a aerului este mai mică
sau egală cu percentila 10 a acestora (https://www.climdex.org, 15.03.2020).
În Tabelul 19. sunt redate valorile medii ale celor doi indici în cazul stației
meteorologice Bacău, pentru intervalul 1987 – 2018, folosind aceeași sursă a datelor
(platforma ECAD). În cazul numărului mediu lunar de zile de iarnă, acestea s-au înregistrat
în intervalul noiembrie-martie, la nivel anual totalizând 29,9 zile, dintre care 11,6 doar în luna
ianuarie.
.
Tabel 19. Numărul mediu anual, lunar și anotimpual de zile de iarnă (ID) și de zile reci (Tg10p) la
s.m. Bacău (1987 – 2018)

Suma
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
An P V T I
ID 11.6 5.9 1.9 – – – – – – – 1.9 8.6 29.9 1.9 – 1.9 26.2
TG10p 2 2.3 2.6 1.8 2.4 1.0 1.5 1.0 2.6 3.8 3 3.6 27.7 6.8 3.5 9.4 7.9
ID – zile de iarnă, Tg10p – zile reci, P = primăvara, V = vara, T = toamnă, I = iarnă Sursa datelor: ECAD
Numărul anual și lunar de zile de îngheț - FD (Frost Days) reprezintă numărul total
de zile din an în care temperatura minimă zilnică a aerului (TN) a fost mai mică sau egală cu
0°C. Acest indice rezultă din însumarea tuturor zilelor din cursul unui an, în care temperatura
minimă a aerului (TN) a fost mai mică sau egală cu 0°C (https://www.climdex.org,
15.03.2020).
Numărul maxim de zile consecutive de îngheț - CFD (Consecutive Frost Days)
reprezintă numărul maxim de zile consecutive de îngheț dintr-o perioadă dată. Zilele de îngheț
sunt considerate acele zile dintr-o anumită perioadă, în care temperatura minimă zilnică (TN)
a fost mai mică decât 0°C. Pentru acest indice, este necesară selectarea intervalului sau
intervalelor, în care se regăsesc cele mai multe zile consecutive în care temperatura minimă
zilnică să fie mai mică decât 0°C (https://www.climdex.org, 15.03.2020).
86
Numărul mediu anual, lunar și anotimpual de zile de îngheț (FD) și numărul mediu
de zile consecutive de îngheț (CFD), specific pentru perioada 1987 – 2018, la stația
meteorologică Bacău este indicat în Tabelul 20. Conform tabelului, cel mai mare număr mediu
lunar de zile de îngheț s-a înregistrat în luna decembrie (24,2 zile) și ianuarie (26,8 zile) la
fel ca și cel mai mare număr de zile consecutive de îngheț (decembrie – 16,5 zile și ianuarie
– 19,9 zile).
Tabel 20. Numărul mediu anual, lunar și anotimpual de zile de îngheț (FD) și numărul maxim de
zile consecutive de îngheț (CFD) la s.m. Bacău (1987 – 2018)

Suma
I II III IV V IX X XI XII
An P V T I
FD 26.8 21.2 15.5 2.3 0.1 0.1 3.7 12 24.2 105.9 17.8 – 15.8 72.3
CFD 19.9 14.3 8.9 1.5 0.1 0.1 2.4 6.7 16.5 70.4 10.5 – 9.2 50.7
FD- zile de îngheț, CFD – zile consecutive de îngheț, P = primăvara, V = vara, T = toamnă, I = iarnă Sursa datelor: ECAD
În Tabelul 21. este redată, pentru aceeași stație meteorologică și același interval, o
situație sintetică privind numărul total anual de zile de vară (SU), tropicale (TR), de iarnă
(ID), reci (TG10p), de îngheț (FD) și numărul maxim de zile consecutive de îngheț (CFD). În
ceea ce privește indicele pentru zilele de vară, se observă o creștere semnificativă a valorilor
acestuia în ultima perioadă a intervalului analizat, mai exact în ultimii 10 ani, în 2012
înregistrându-se 143 de zile cu temperaturi cel puțin egale cu 25°C. Cele mai multe zile
tropicale (3 zile) s-au înregistrat în anii 2002 și 2010. Cele mai multe zile de iarnă (59 zile)
precum și zile reci (57 zile) s-au produs în anul 1996, cel mai mare număr de zile de îngheț
(136 zile) în 1988 iar cel mai mare număr de zile consecutive de îngheț (96 zile) în 1987.
87
Tabel 21. Numărul total anual de zile de vară (SU), tropicale (TR), de iarna (ID), reci (TG10p),
de îngheț (FD) și numărul maxim de zile consecutive de îngheț (CFD) la s.m. Bacău (1987 – 2018)
1987 – 2018
Stația meteo An SU TR ID TG10p FD CFD

1987 80 2 52 46 120 96
1988 66 1 25 34 136 83
1989 73 1 8 29 88 57
1990 83 0 12 20 78 44
1991 62 0 28 38 106 80
1992 79 0 22 21 121 87
1993 72 0 40 56 119 82
1994 104 0 10 20 93 42
1995 90 0 45 45 113 78
1996 77 1 59 57 111 79
1997 72 0 34 44 118 76
1998 76 1 41 48 114 89
1999 90 2 15 15 110 66
2000 87 2 16 17 88 67
2001 84 0 37 24 115 80
2002 85 3 40 33 105 77
2003 102 1 48 31 125 88
Bacău
2004 72 0 33 18 101 72
2005 73 0 22 30 114 82
2006 78 2 39 21 116 79
2007 106 1 19 16 91 48
2008 89 0 24 15 84 43
2009 111 1 25 16 84 60
2010 88 3 50 33 102 64
2011 116 0 35 21 119 76
2012 143 1 45 40 116 89
2013 123 0 19 19 105 67
2014 98 1 34 13 94 54
2015 119 1 10 14 100 51
2016 114 2 13 15 89 45
2017 104 1 20 10 95 67
2018 127 0 37 26 116 86
Media
93 0.8 29.9 27.7 105.9 70.4
(1987 – 2018)
SU – zile de vară, TR – zile tropicale, ID – zile de iarna, TG10p – zile reci, FD - zile de îngheț, CFD – numărul maxim de zile
consecutive de îngheț Sursa datelor: ECAD
88
5.3. Precipitații atmosferice
Caracteristica principală a regimului precipitațiilor atmosferice și a repartiției în spațiu

a acestora este dată de interacțiunea dintre factorii genetici de la nivel continental și cei de la
nivel local cum sunt relieful, vegetația, solul etc. (Clima României, 2008).
Ploile reprezintă elementul principal care contribuie direct la regimul scurgerii apei,
constituind sursa principală de alimentare a râurilor (Pișota, I., Zaharia, L., Diaconu, D.,
2005). Indiferent de tipul acestora (lichide, solide, mixte), precipitațiile atmosferice au un rol
important atât în ceea ce privește studiul scurgerii apei, cât și în bilanțul hidrologic (Buta, I.,
Pișota, I., 1975). Cunoașterea variabilității cantitative și calitative în timp și spațiu a resurselor
de apă oferă o importanță practică deosebită pentru gestionarea eficientă a resurselor de apă
și pentru apărarea împotriva fenomenelor hidrologice extreme (Nedelcu, Al., 2010).
Cantitatea de precipitații care ajunge pe suprafața bazinului hidrografic a râului Trotuș
este condiționată de prezența Munților Carpați, care acționează ca o barieră orografică în calea
maselor de aer umede ce vin dinspre vest și nord-vest, determinând astfel cantități relativ
reduse de precipitații (Apopei, V., Elena, Pantazi, 1985).
5.3.1. Cantitățile lunare, anotimpuale, semestriale și anuale de precipitații/ Variația

interanuală a cantităților (medii) anuale de precipitații
Analiza regimului anual al precipitațiilor atmosferice, calculate pentru perioada

1983 – 2013, indică faptul că cele mai mari cantități de precipitații sunt înregistrate în luna
iunie la toate cele patru stații meteorologice, acestea fiind în medie de 76,4 mm la stația Adjud,
89,9 mm la stația Bacău, 94 mm la stația Tg. Ocna și de 97,6 mm la stația P. Neamț. Se
observă faptul că, pe măsura creșterii altitudinii, cresc și valorile precipitațiilor lichide.
Figura 33. indică o creștere a valorilor începând cu luna ianuarie, se atinge maximul în luna
iunie, urmându-se apoi o traiectorie descendentă până în luna noiembrie. Cantitățile mari de
precipitații din perioada caldă a anului sunt determinate de activitatea ciclonilor atlantici.
Cantitățile cele mai mici de precipitații lichide sunt caracteristice lunilor de iarnă, cu precădere
lunii ianuarie, acestea fiind în medie de 21 mm.
89
În Figura 34. sunt reprezentate sumele medii de precipitații pentru perioada analizată
(1983 – 2013), împreună cu izohietele caracteristice. Cele mai mari sume de precipitații sunt
înregistrate în zonele montane iar cele mai mici în bazinului râului Tazlău (Depresiunea
Tazlăului) și în zona de închidere a bazinului (Culoarul Siretului).
100.0 94.0 97.6

89.8
76.4
80.0
Precipitații (mm)
60.0
19.1
40.0 23.7
22.0 21.5
20.0
0.0
Figura 33. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice (mm), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1983 – 2013)
Figura 34. Repartiția spațială a cantităților medii anuale de precipitații (mm) – suma,
Sursa datelor: CRU
90
Cantitățile anuale de precipitații din perioada analizată variază între 778,4 mm la stația
meteorologică Adjud (1991), 779,2 mm la stația meteorologică Bacău (2010), 892,7 mm stația
meteorologică Tg. Ocna (2010), până la 903,7 mm stația meteorologică P. Neamț (2010).
Reprezentarea grafică a valorilor anuale – suma anuală (Figura 35.) prezintă mai multe vârfuri
și o tendință liniară crescătoare. Se distinge stația meteorologică P. Neamț cu cele mai mari
valori. Media sumelor anuale de precipitații variază între 509,3 mm (stația meteorologică
Adjud) și 618,3 mm (stația meteorologică Tg. Ocna).
1000.0
900.0
800.0
Precipitații (mm)
700.0
600.0
500.0
400.0
300.0
200.0
100.0
0.0
1987
1998
2007
2009
1983
1984
1985
1986
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2008
2010
2011
2012
2013
Figura 35. Variația interanuală a cantităților medii anuale de precipitații (mm), bazinul hidrografic
Cele mai mici cantități lunare de precipitații lichide se încadrează între 1,2 mm (s.m.
Adjud, noiembrie 1990/februarie 2002), 2,1 mm (s.m. Bacău, octombrie, 1995/noiembrie,
2011), 1,4 mm (s.m. Tg. Ocna, noiembrie, 1995) și 2,1 mm (s.m. P. Neamț, noiembrie, 2011).
Cele mai mari cantități lunare de precipitații lichide sunt cuprinse între 205,1 mm (s.m. Adjud,
iunie, 1991), 221,1 mm (s.m. Bacău, iulie, 2002), 198,5 mm (s.m. Tg. Ocna, iulie, 1991) și
280,0 mm (s.m. P. Neamț, iulie, 1991). Nuanțele închise de albastru din celulele din
Tabelul 22. și Tabelul 23. indică valori mari ale acestui parametru.
91
Tabel 22. Cantități minime lunare de precipitații (mm), bazinul hidrografic al râului Trotuș
(1983 – 2013)
Anul pp min luna pp min luna pp min luna pp min luna
1983 3.2 Mar. 6.8 Mar. 6.2 Sept. 9.4 Sept.
1984 16.3 Oct. 11.1 Oct. 24.8 Oct. 17.6 Oct.
1985 4.4 Oct. 5.4 Mar. 8.0 Dec. 3.9 Mar.
1986 5.8 Dec. 4.7 Noi. 7.4 Noi. 6 Noi.
1987 8.3 Feb. 6.7 Feb. 6.4 Feb. 11.6 Feb.
1988 9.0 Noi. 9.6 Noi. 9.1 Noi. 8 Noi.
1989 2.2 Ian. 4.2 Ian. 4.4 Ian. 4.9 Ian.
1990 1.2 Noi. 2.6 Mar. 2.9 Mar. 7.7 Mar.
1991 3.6 Ian. 7.0 Ian. 6.9 Ian. 11 Ian.
1992 1.9 Ian. 4.5 Ian. 6.4 Ian. 5.4 Ian.
1993 3.7 Ian. 6.9 Ian. 7.1 Ian. 10.3 Ian.
1994 3.5 Mar. 5.7 Sept. 11.5 Aug. 9.6 Sept.
1995 4.0 Oct. 2.1 Oct. 1.4 Oct. 2.6 Oct.
1996 12.3 Oct. 17.6 Oct. 13.2 Oct. 21.2 Oct.
1997 4.7 Ian. 2.9 Ian. 4.9 Ian. 2.4 Ian.
1998 5.0 Dec. 11.4 Dec. 9.7 Dec. 9.6 Feb.
1999 11.1 Feb. 14.6 Ian. 14.4 Feb. 16.1 Ian.
2000 2.2 Oct. 4.1 Oct. 4.2 Oct. 6.4 Oct.
2001 8.7 Oct. 16.6 Ian. 17.1 Ian. 15.3 Ian.
2002 1.2 Feb. 2.3 Feb. 5.7 Feb. 5.8 Feb.
2003 7.9 Noi. 7.0 Noi. 10.8 Oct. 10.6 Noi.
2004 7.4 Oct. 12.7 Dec. 10.3 Dec. 11.3 Dec.
2005 12.1 Oct. 18.1 Ian. 16.6 Mar. 20.2 Mar.
2006 2.1 Noi. 3.4 Noi. 2.1 Noi. 3.7 Noi.
2007 18.9 Feb. 15.2 Ian. 20.1 Feb. 13.5 Ian.
2008 4.7 Feb. 6.7 Mar. 7.3 Feb. 11.2 Ian.
2009 11.6 Aug. 11.5 Apr. 20.4 Apr. 7.4 Aprilie
2010 17.2 Apr. 27.4 Mar. 36.6 Noi. 32.3 Ian.
2011 1.9 Noi. 2.1 Noi. 2.2 Noi. 1.3 Noi.
2012 9.5 Mar. 14.2 Noi. 12.1 Noi. 14.6 Noi.
2013 6.6 Dec. 7.5 Dec. 8.2 Dec. 5.2 Dec.
11 0 mm – 10 mm 11 10 mm – 20 mm 11 20 mm – 30 mm 11 30 mm – 40 mm
pp min – cantități minime de precipitații Sursa datelor: ROCADA
92
Tabel 23. Cantități maxime lunare de precipitații (mm), bazinul hidrografic al râului Trotuș
(1983 – 2013)
Anul pp max luna pp max luna pp max luna pp max luna
1983 99.1 Aug. 130.6 Aug. 152.5 Aug. 139.8 Aug.
1984 133.8 Apr. 131.5 Apr. 173.2 Apr. 154.1 Mai
1985 132.1 Iun. 152.4 Iun. 178.9 Iun. 144.1 Iun.
1986 62.1 Iul. 104.1 Iul. 106.5 Iul. 100.5 Iulie
1987 76.4 Noi. 91.6 Iul. 84.0 Iul. 85.4 Aug.
1988 124.6 Iun. 117.5 Iun. 142.5 Iun. 125.3 Mai
1989 130.4 Sept. 137.9 Sept. 121.5 Sept. 128.7 Iun.
1990 63.9 Dec. 70.5 Iul. 77.0 Mai 76.6 Apr.
1991 205.1 Iun. 159.8 Iul. 198.5 Iul. 280.0 Iul.
1992 151.9 Iun. 117.9 Iun. 157.2 Iun. 158.6 Iun.
1993 106.9 Mai 102.4 Mai 107.6 Mai 98.9 Mai
1994 65.4 Oct. 100.7 Iun. 84.9 Iun. 72.2 Iul.
1995 90.4 Sept. 109.9 Sept. 110.8 Sept. 113.4 Iun.
1996 154.5 Sept. 129.0 Sept. 110.8 Sept. 113.4 Sept.
1997 159.0 Aug. 165.4 Aug. 169.3 Aug. 155.0 Aug.
1998 90.7 Oct. 118.8 Iun. 146.1 Iun. 135.0 Iun.
1999 148.9 Iun. 82.4 Iul. 92.3 Iul. 105.3 Iul.
2000 93.9 Iul. 108.1 Iul. 76.2 Iul. 109.5 Iul.
2001 116.1 Sept. 132.6 Iul. 156.4 Sept. 118.8 Sept.
2002 189.0 Iul. 221.1 Iul. 154.5 Iul. 160.8 Iulie
2003 102.3 Iul. 125.6 Iul. 108.3 Iul. 136.5 Iul.
2004 119.2 Iul. 140.8 Iul. 179.1 Iul. 169.2 Iul.
2005 123.0 Mai 169.9 Iul. 194.5 Iul. 155.0 Iul.
2006 136.1 Aug. 111.6 Aug. 101.7 Aug. 125.0 Aug.
2007 129.8 Sept. 111.5 Oct. 136.2 Oct. 117.6 Oct.
2008 102.4 Mai 94.9 Apr. 130.8 Iul. 149.6 Iul.
2009 158.2 Iun. 144.3 Iun. 121.6 Iun. 126.3 Iun.
2010 136.8 Iul. 171.1 Iun. 167.0 Iun. 232.5 Iun.
2011 69.2 Mai 94.5 Iun. 113.1 Iun. 163.1 Iun.
2012 106.6 Mai 127.3 Mai 175.2 Mai 108.8 Mai
2013 132.8 Iun. 153.8 Iun. 166.5 Iun. 195.3 Iun.
11 60 mm – 110 mm 11 110 mm – 160 mm 11 160 mm -210 mm 11 210 mm -260 mm 11 260 mm -310 mm
pp max – cantități maxime de precipitații Sursa datelor: ROCADA
93
Având în vedere distribuția anotimpuală a precipitațiilor lichide, conform Figurii 36.,
rezultă că anotimpul cu cele mai mari cantități de precipitații este vara, cu o pondere de 41%
din totalul anual de precipitații, urmat de primăvară cu o pondere de 26%, toamna și 20% și
iarna cu cel mai mic aport de precipitații de doar 13%. La nivel semestrial, semestrul cald
deține o pondere de 64%, în timp ce sezonul rece, doar 36%.
100
20% 13%
90
80
Precipitații (mm)
70
60 41% 26%
50
40 Iarna Primăvara
30 Vara Toamna
20
10
0
Sem. Sem.
Primăvara Vara Toamna Iarna Total an
Cald Rece
Adjud 42.4 65.2 37.6 24.5 53.8 31 254.5 Adjud
Bacău 46.3 77 36.6 24.6 61.6 36.6 282.7 Bacău
Tg. Ocna 55.7 83.2 40.2 26.9 69.4 33.5 308.9 Tg. Ocna
P. Neamț 52.9 87.1 37.8 24.2 72.5 28.5 303 P. Neamț
Figura 36. Cantități medii anotimpuale și semestriale de precipitații (mm), bazinul hidrografic
5.3.2. Regimul anual al cantităților maxime de precipitații căzute în 24 ore
Cunoașterea cantităților de precipitații căzute în intervale scurte de timp este foarte

importantă în activitatea de prognoză și avertizare, în cazul producerii fenomenelor
hidro-meteorologice periculoase. Precipitațiile intense de scurtă durată (aversele torențiale),
căzute pe suprafețe mici determină formarea viiturilor (rapide).
În Figura 37., sunt reprezentate grafic valorile referitoare la regimul anual al
cantităților maxime de precipitații căzute în 24 ore. Acestea s-au înregistrat cu precădere în
luna iulie, la trei dintre cele patru stații analizate (s.m. Bacău, s.m. Tg. Ocna și s.m. P. Neamț),
în timp ce la s.m. Adjud, cantitatea maximă în 24 ore a fost înregistrată în luna august. Cea
mai mare cantitate de precipitații lichide, având o valoare de 108,9 mm aparține s.m. P. Neamț,
fiind înregistrată în anul 1990.
94
120.0
108.9
99.2
100.0
80.2 80.4
Precipitații (mm)
80.0
60.0
40.0
20.0
0.0
Adjud Bacău Tg. Ocna P.Neamț
Figura 37. Regimul anual al cantităților maxime de precipitații căzute în 24 ore (mm), bazinul
Variația interanuală a cantităților maxime de precipitații căzute în 24 ore în bazinul

hidrografic al râului Trotuș este reprezentată grafic în Figura 38., fiind cuprinse între 15,4
mm (stația meteorologică Adjud, luna iunie și iulie, anul 1986) și 108,9 mm (stația
meteorologică P. Neamț, luna iulie, anul 1991).
120.0
108.9
99.2
100.0
80.4 80.2
Precipitații (mm)
80.0
60.0
40.0
20.0 15.4
0.0
Adjud Bacău Tg. Ocna P.Neamț

Linear (Adjud) Linear (Bacău) Linear (Tg. Ocna) Linear (P.Neamț)
Figura 38. Variația interanuală a cantităților maxime de precipitații căzute în 24 ore (mm), bazinul
95
În ceea ce privește cantitățile extreme absolute de precipitații căzute în 24 ore
(1983 – 2013), înregistrate la stațiile meteorologice analizate, acestea au fost următoarele:
Conform Tabelului 24. și 25., la stația meteorologică Adjud în perioada analizată,
s-au cumulat într-un interval de 24 ore, precipitații maxime – 80,4 mm, în luna august 2006,
aici înregistrându-se cea mai mică cantitate (minimă) de precipitații căzute în 24 ore,
comparativ cu celelalte stații – 0,4 mm, în luna noiembrie 1990.
La stația meteorologică Bacău s-au înregistrat cantități maxime absolute asemănătoare
cu cele de la stația meteorologică anterior menționată respectiv, 80,2 mm, în luna iulie 2010,
în timp ce, cantitatea minimă absolută a fost de 0,53 mm, în luna noiembrie, 2011.
Stația meteorologică Tg. Ocna a înregistrat o cantitate maximă de precipitații într-un
interval de 24 ore – 99,2 mm, în luna iulie 2005, în timp ce, cantitatea minimă absolută a fost
de 0,7 mm, în luna septembrie, 1995, respectiv octombrie, 2006.
Stația meteorologică P. Neamț, situată la cea mai mare altitudine, înregistrează și cea
mai mare cantitate maximă de precipitații în 24 ore – 108,9 mm în luna iulie 1991, în timp ce,
cantitatea minimă este de 0,5 mm (noiembrie, 2011).
Tabel 24. Cantități maxime și minime absolute de precipitații căzute în 24 ore (mm), bazinul

Pp max 24 ore 80.4 80.2 99.2 108.9
Data August, 2006 Iulie, 2010 Iulie, 2005 Iulie, 1991
Pp min 24 ore 0.4 0.53 0.7 0.54
Data Noiembrie, 1990 Noiembrie, 2011 Septembrie, 1995 Noiembrie, 2011
Octombrie, 2006
pp max – cantități maxime de precipitații în 24 ore, pp min – cantități minime de precipitații în 24 ore
96
Tabel 25. Cantități maxime și minime absolute de precipitații căzute în 24 ore (mm), bazinul
hdrografic al râului Trotuș (1983 – 2013)

Luna
max min max min max min max min
pp/24h 23.6 0.6 17.9 1.09 21.7 1.3 21.8 0.8
Ianuarie
an 1998 1992 1988 1992 2006 1989 1998 1997
pp/24h 24.9 0.6 18.4 0.97 20.4 2.1 19.7 1.9
Februarie
an 1984 2002 1988 2002 1988 1987 1984 1998
pp/24h 38.9 1.2 33.1 1.27 43.4 1.1 52.6 1.6
Martie
an 2007 1983 1988 1990 2007 1990 1988 1985
pp/24h 59.4 4.2 48.7 4.43 48.2 5.2 34.4 2.3
Aprilie
an 2004 1986 2004 2009 2004 2002 1984 2009
pp/24h 66.4 5.2 48.7 4.4 45.2 9.2 32.9 5.1
Mai
an 2002 1994 2005 2000 2012 1985 1984 1986
pp/24h 53.7 6.5 54.1 4.24 46.7 8 65.9 4.8
Iunie
an 1999 2003 2010 2007 1985 2004 2010 2003
pp/24h 57.5 4.6 80.2 9.04 99.2 9.5 108.9 6.2
Iulie
an 1997 1995 2010 1989 2005 1995 1991 2013
pp/24h 80.4 4.7 45.1 2.44 45.1 4 34.9 4.6
August
an 2006 1992 2006 1990 1983 1990 2005 1990
pp/24h 69.7 1.7 71.2 4.98 63.7 1.7 58.9 3.1
Septembrie
an 2007 2011 1989 1994 1989 1983 1989 1986
pp/24h 44.3 2.2 38.8 0.96 48.5 0.7 41.6 1.6
Octombrie
an 2013 2000 2007 1995 2007 1995 2007 1995
pp/24h 38.3 0.4 26.3 0.53 23.9 0.7 26.2 0.5
Noiembrie
an 1987 1990 1987 2011 1995 2006 2013 2011
pp/24h 35.5 1.2 25.9 1.62 31.4 2.7 30.2 2.2
Decembrie
an 1988 1985 1993 1985 1993 1985 1995 1985
Pp/24h – precipitații căzute în 24 ore, max – cantități maxime, min – cantități minime
5.3.3. Indici ai extremelor pluviometrice
Studiul constă în analiza schimbărilor în extremele pluviometrice anuale din perioada

1961 – 2013, la nivelul bazinului hidrografic al râului Trotuș. În acest scop, s-au calculat și
analizat opt indici recomandați de Expert Team on Climate Change Detection and Indices —
ETCCDI (Karl T.R., et al. 1999; Peterson, T.C., et al. 2001). Indicii utilizați sunt următorii:
• CDD (Consecutive Dry Days): intervalul maxim de zile consecutive cu precipitații de
maxim 1 mm pe zi (a);
97
• CWD (Consecutive Wet Days): intervalul maxim de zile consecutive cu precipitații de peste
1 mm pe zi (b);
• R10mm: numărul de zile din an cu precipitații de peste 10 mm (c);
• R20mm: numărul de zile din an cu precipitații de peste 20 mm (d);
• R95Ptot: cantitatea anuală de precipitații înregistrată în zilele în care precipitațiile zilnice
depășesc a 95‑a percentilă a cantității zilnice de precipitații din intervalul 1951–2017 (e);
• R99Ptot: cantitatea anuală de precipitații înregistrată în zilele în care precipitațiile zilnice
depășesc a 99‑a percentilă a cantității zilnice de precipitații din intervalul 1951–2017 (f);
• PRCPTOT: cantitatea anuală de precipitații înregistrată în zilele în care precipitațiile zilnice
depășesc a 99‑a percentilă a cantității zilnice de precipitații din intervalul 1951–2017 (g);
• SDII (Simple Precipitation Intensity Index): raportul dintre suma precipitațiilor din zilele
umede (i.e., zile cu precipitații de cel puțin 1 mm) și numărul de zile umede din an (h).
Datele utilizate constau în serii zilnice de precipitații extrase din setul de date
ROCADA (Dumitrescu, A., Bîrsan, M.V., 2015), la o rezoluție spațială de 0,1° × 0,1°.
Hărțile care indică tendințele indicilor anuali de precipitații extreme (Figura 39.), au
fost realizate prin utilizarea setului de date ROCADA. Acesta constituie un set de date
climatice cu frecvență zilnică la nivelul României (ROmanian ClimAtic DAtaset), cu o
rezoluție înaltă, disponibile pentru nouă variabile meteorologice, pentru perioada
1961 – 2013. Toate seriile de timp au fost extrase din baza de date climatică care aparține
Administrației Naționale de Meteorologie (Meteo România). Pentru fiecare parametru, seria
de date de la stație a fost controlată, omogenizată și interpolată spațial folosind metode
avansate, implementate în pachetele software-ul MASH v3.03 (Multiple Analysis of Series
for Homogenization) și MISH (Meteorological Interpolation based on the Surface
Homogenized Data Basis) (Dumitrescu, A., Bîrsan, M.V., 2015).
În hărțile reprezentate în continuare (Figura 39.), celulele mov din interiorul bazinului
hidrografic analizat, indică tendințe semnificative de creștere a extremelor de precipitații,
analizate pentru perioada 1961 – 2013. Se remarcă tendințe de creștere a unor extreme de
precipitații în cazul următorilor indici: CWD (b.), R20 (d.), R95 (e.), R99 (f.) și SDII (h.).
Pentru indicele referitor la cantitatea totală de precipitații – PRCPTOT (g.) nu sunt evidente
tendințe și nici în cazul indicilor CDD (a.) și R10 (c.). Din punct de vedere spațial, creșteri
ale cantităților anuale de precipitații se înregistrează cu precădere în partea de nord și centru
a bazinului hidrografic al râului Trotuș.
98
a. CDD b. CWD.
c. R10 mm d. R20 mm
e. R95Ptot f. R99Ptot
g. PRCPTOT h. SDII
Figura 39. Tendințele valorice ale indicilor anuali de precipitații extreme (a-h), bazinul
99
5.3.4. Indici ECAD pentru precipitațiile atmosferice
• Durata maximă a intervalului uscat/ numărul maxim de zile consecutive cu

precipitații < 1 mm – CDD (Maximum length of dry spell / maximum number of consecutive
days with RR < 1 mm) reprezintă durata maximă a intervalului cu zile uscate / numărul maxim
de zile consecutive uscate, dintr-o perioadă dată, în care cantitatea de precipitații căzută a fost
mai mică sau egală cu 1 mm (https://www.climdex.org, 15.03.2020).
În cazul stației meteorologice Bacău, pentru intervalul 1987 – 2018, cel mai mare
număr mediu de zile consecutive în care cantitatea de precipitații a fost mai mică sau egală cu
1 mm s-a înregistrat în lunile septembrie și noiembrie, toamna fiind așadar anotimpul cu cea
mai mare durată a intervalului uscat (Tabel 26.).
Tabel 26. Numărul mediu lunar, anual și anotimpual de zile consecutive cu precipitații < 1 mm
(CDD) (1987 – 2018)
Stația meteorologică Bacău - CDD
Suma
An P V T I
14.6 11.7 11.4 9.4 10.3 8.3 8.6 11.8 13.1 12.3 14.0 12.1 137.6 31.1 28.7 39.4 38.4
CDD – zile consecutive cu precipitații < 1 mm, P – primăvara, V – vara, T – toamnă, I – iarnă. Sursa datelor: ECAD
• Numărul total de zile cu cantități de precipitații mai mari sau egale cu 10 mm –

R10mm (Annual count of days when PRCP ≥ 10 mm) reprezintă numărul total de zile,
dintr-o anumită perioadă, în care cantitatea de precipitații înregistrată este mai mare sau cel
puțin egală cu 10 mm (zile cu precipitații abundente) (https://www.climdex.org, 15.03.2020).
• Numărul total de zile cu cantități de precipitații mai mari sau egale cu 20 mm –
R20mm (Annual count of days when PRCP ≥ 20 mm) reprezintă numărul total de zile, dintr-
o anumită perioadă, în care, de această dată, cantitatea de precipitații înregistrată are valori
mai mari sau cel puțin egale cu 20 mm (zile cu precipitații abundente)
(https://www.climdex.org, 15.03.2020).
• Numărul total de zile cu cantități de precipitații mai mari decât cele din percentila
99 a cantităților de precipitații din zilele umede – R99p (Annual total PRCP when RR > 99th
percentile) reprezintă numărul total de zile în care cantitatea de precipitații a fost mai mare
decât cea echivalentă percentilei 99 a cantităților zilnice de precipitații.
100
Luând în considerare, într-o anumită perioadă, numărul total de zile umede (în care
cantitățile zilnice de precipitații au fost mai mari de 1 mm), în cazul acestui indice, se ia în
considerare doar numărul de zile cu cantitățile de precipitații mai mari decât cele
corespunzătoare percentilei 99 pentru întreg intervalul (zile extrem de umede)
(https://www.climdex.org, 15.03.2020).
În Tabelul 27. este reprezentat numărul mediu lunar, anual și anotimpual de zile cu
cantități de precipitații egale sau mai mari decât 10 mm (R10mm)/20 mm (R20mm), respectiv
mai mari decât cele din percentila 99 a cantităților zilnice de precipitații (R99p) din perioada
1987 – 2018, înregistrate la stația meteorologică Bacău. Lunile cu cel mai mare număr mediu
de zile umede, calculate pentru cei trei indici analizați, este luna iunie.
Tabel 27. Numărul mediu de zile lunare, anuale și anotimpuale cu cantități de precipitații egale sau
mai mari decât 10 mm (R10mm)/20 mm (R20mm), respectiv mai mari decât cele din percentila 99 a
cantităților zilnice de precipitații (R99p) (1987 – 2018)

Suma
An P V T I
R10mm 0.5 0.6 0.8 1.5 2.2 3.0 2.8 1.4 1.5 1.4 0.9 0.7 17.2 4.5 7.2 3.8 1.8
R20mm 0.1 0.1 0.1 0.5 0.8 1.3 1.4 0.5 0.5 0.6 0.1 0.1 6.1 1.4 3.2 1.3 0.2
R99p 0.1 0.2 0.1 0.1 0.2 0.4 0.2 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 1.8 0.4 0.7 0.3 0.4
R10mm/R20mm – numărul total de zile cu cantități de precipitații egale sau mai mari decât 10mm/20mm;
R99p – Numărul total de zile cu cantități de precipitații RR mai mari decât cele din percentila 99 a cantităților zilnice de precipitații;
P– primăvara, V – vara, T – toamnă, I – iarnă.
Sursa datelor: ECAD
În continuare, în Tabelul 28. este prezentată o statistică anuală, pentru perioada

1987 – 2018, pentru aceeași stație meteorologică, care evidențiază situația comparativă a
numărului total de zile specifice diferiților indici de precipitații atmosferice – CDD, R10mm,
R20mm, R99p. În ceea ce privește indicele CDD, din șirul total de 32 de ani analizați, se
remarcă anul 1994 cu cel mai mare număr consecutiv de zile cu precipitații sub 1 mm (175
zile), urmat de anii 1990 și 2011 cu 171 respectiv 169 zile. Un număr ridicat de zile umede și
extrem de umede, cu valori mari ale precipitațiilor, s-au înregistrat în anii 1991, 2005, 2012,
2014, 2016.
101
Tabel 28. Numărul total anual de zile consecutive cu precipitații < 1 mm (CDD) și
numărul total anual de zile cu cantități de precipitații egale sau mai mari decât 10
mm (R10mm)/20 mm (R20mm), respectiv mai mari decât cele din percentila 99 a
cantităților zilnice de precipitații (R99p)(1987 – 2018)
1987 – 2018
Stația meteo An CDD R10mm R20mm R99p
1987 125 9 6 4
1988 145 20 9 3
1989 151 13 2 2
1990 171 13 4 1
1991 131 27 11 0
1992 133 8 3 0
1993 115 18 7 1
1994 175 9 4 2
1995 150 16 8 2
1996 148 16 6 1
1997 126 23 7 0
1998 106 21 8 1
1999 115 15 3 0
2000 161 13 4 2
2001 119 20 8 1
2002 155 17 6 1
2003 162 14 4 0
Bacău
2004 121 16 6 1
2005 114 22 10 3
2006 136 18 5 2
2007 149 18 6 1
2008 122 16 7 1
2009 147 18 4 4
2010 113 19 5 3
2011 169 13 6 0
2012 141 23 4 0
2013 147 18 6 2
2014 125 24 6 3
2015 138 14 3 0
2016 117 22 13 7
2017 134 19 7 0
2018 141 19 6 4
Media
137.6 17.2 6.1 1.6
(1987 – 2018)
CDD – zile consecutive cu precipitații < 1 mm, R10mm/R20mm – numărul total de zile cu cantități de
precipitații egale sau mai mari decât 10mm/20mm, R99p - Numărul total de zile cu cantități de precipitații
RR mai mari decât cele din percentila 99 a cantităților zilnice de precipitații
Sursa datelor: ECAD
102
• Cantitatea maximă de precipitații (mm) căzută într-o singură zi – Rx1zi (Maximum
1-day precipitation) – reprezintă cea mai mare valoare a cantității de precipitații căzută într-o
zi, dintr-o anumită perioadă de timp. Dintre toate cantitățile zilnice de precipitații înregistrate
într-o perioadă de referință, se selectează cea mai mare valoare a acestora din întreaga
perioadă considerată (https://www.climdex.org, 15.03.2020).
În Tabelul 29. sunt reprezentate cantitățile maxime de precipitații (mm) căzute într-o
singură zi, la nivel lunar, anual și anotimpual, în perioada 1973-2003, la stația meteorologică
Bacău. Se observă că cea mai mare cantitate de precipitații căzută în decursul perioadei
analizate, este de 58 mm, înregistrată în luna august, 1986.
Tabel 29. Cantitatea maximă lunară, anuală și anotimpuală de precipitații (mm) căzută într-o
singură zi (Rx1zi) (1973 - 2003)
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An P V T I

42.6
24.6
47.2
37.6
41.5
38.6
50.4
48.6
44.5
47.2
50.4
44.5
Rx1zi
31
25
58
58
VIII.1986 58
XII.1983
V.2002
X.2002
1986
1980
1990
1980
2002
2002
1993
1987
1986
1975
2002
2000
1983
Data
Rx1zi – Cantitatea maximă de precipitații (mm) căzută într-o singură zi; P – primăvara, V – vara, T – toamnă, I – iarnă
Sursa datelor: ECAD
• Indicele de intensitate a precipitației (mm/zi umedă) – SDII (Simple precipitation

intensity index) – reprezintă raportul dintre cantitatea totală de precipitații înregistrată în zilele
umede (când cantitatea zilnică de precipitații a fost mai mare decât 1 mm), dintr-o anumită
perioadă, și numărul total de zile umede din cuprinsul perioadei considerate. În urma acestui
raport rezultă cantitatea medie de precipitații din zilele umede (https://www.climdex.org,
15.03.2020).
Valorile medii lunare, anuale și anotimpuale ale indicelui de intensitate a precipitației
(mm/zi umedă) (SDII), calculate pentru perioada 1973-2003, pentru stația meteorologică
Bacău, indică cele mai mari valori în lunile de toamnă, acestea fiind în jur de 5,5 mm/zi. La
nivel multianual, valoarea acestui indice este de 5,3 mm/zi (Tabel 30.).
103
Tabel 30. Indicele mediu lunar, anual și anotimpual de intensitate a precipitației (mm/zi umedă)
(SDII) (1973 - 2003)
Media
An P V T I
SDII 5.2 5.0 4.5 5.2 4.4 5.3 5.6 5.5 5.8 5.8 5.7 5.8 5.3 4.7 5.5 5.8 5.3
SDII – Indicele de intensitate a precipitației, P – primăvara, V – vara, T – toamnă, I – iarnă.
Sursa datelor: ECAD
5.3.5. Tendințe în variabilitatea precipitațiilor lunare, anuale și maxime în 24 ore
Testul Mann-Kendall a fost folosit pentru identificarea tendințelor în variabilitatea

precipitațiilor lunare, anuale și maxime produse în 24 ore din bazinul hidrografic al râului
Trotuș. Aplicarea acestora se impune în vederea elaborării prognozelor hidro-meteorologice,
de protejare împotriva evenimentelor periculoase și de minimizare a efectelor produse de
acestea.
Valorile pozitive ale testului Mann-Kendall indică tendințe de creștere a precipitațiilor
medii (marcate cu roșu în tabel). Gradul de semnificație statistică este indicat pentru nivelurile
de semnificație sau riscurile de eroare (α) de: 0,001; 0,01; 0,05; 0,1 (Salmi et al., 2002). Spre
exemplu, nivelul de semnificație α = 0,01 (**), indică o probabilitate de doar 1% de a ne înșela
în privința tendințelor rezultate în urma aplicării testului.
În urma aplicării testului Mann-Kendall pe datele lunare și anuale de precipitații,
pentru perioada 1983 – 2013 (Tabel 31.), au rezultat tendințe de creștere semnificative statistic
pentru lunile de iarnă dar și pentru luna octombrie, cu un interval de încredere cuprins între
90-95% (nivel de semnificație α = 0,1% și 0,05%). O situație asemănătoare se observă și în
cazul precipitațiilor maxime căzute în 24 ore (Tabel 32.).
Tabel 31. Tendințele de evoluție ale cantităților medii anuale și totale de precipitații (mm), în
bazinul râului Trotuș, rezultate în urma aplicării testului Mann-Kendall (1983 – 2013)
Nr. Stația Lunile

crt. meteorologică An
1. Adjud * +
2. Bacău * + *
3. Tg. Ocna * * +
3. P. Neamț * +
***: α – 0,001; **: α – 0,01; *: α – 0,05; +: α – 0,1. Cu roșu sunt reprezentate tendințele de creștere
Lipsa simbolurilor indică faptul că nivelul de semnificație este mai mare decât 0,1
104
Tabel 32. Tendințele de evoluție ale cantităților maxime lunare de precipitații căzute în 24 ore (mm),
în bazinul râului Trotuș, rezultate în urma aplicării testului Mann-Kendall (1983 – 2013)
Nr. Stația Lunile

crt. meteorologică An
1. Adjud * +
2. Bacău * *
3. Tg. Ocna * +
4. P. Neamț * +
***: α – 0,001; **: α – 0,01; *: α – 0,05; +: α – 0,1. Cu roșu sunt reprezentate tendințele de creștere
5.4. Evapotranspirația potențială
Evapotranspirația reprezintă un proces fizic natural foarte important, caracterizat prin

scăderea umidității solului atât prin procesele de evaporare directă, cât și prin transpirația
plantelor. Termenul a fost introdus în limbajul de specialitate de către cercetătorul Penman-
Monteith în jurul anilor 1950. Termenul foarte sugestiv combină într-un singur cuvânt cele
două procese (evaporația și transpirația) prin care apa de pe suprafața terestră ajunge din nou
în atmosferă Cunoașterea evaporației este foarte importantă în stabilirea bilanțului hidric
dintr-un anumit areal. Printre factorii care condiționează procesul de evaporație se numără:
radiația solară, radiația atmosferică, temperatura aerului, umiditatea aerului, presiunea
atmosferică, vântul, caracteristicile bazinului hidrografic (expoziția versanților, hipsometria,
panta, caracteristicile pedologice etc.), adâncimea și dimensiunea pânzei freatice și calitatea
apei. Transpirația, de cealaltă parte, reprezintă procesul de eliberare de vapori de către plante
sau animale (evaporare biologică sau fiziologică) (Botzan, M., 1972). Factorii care
condiționează acest fenomen sunt cei fiziologici, reprezentați prin caracteristicile vegetației
(speciile existente, stadiul de dezvoltare, vârsta), și cei meteorologici (la fel ca în cazul
evaporației) (Irmak, S., Haman, Dorota, Z., 2003, Irmak, S., et al., 2003).
Termenul de evapotranspirație potențială a fost introdus pentru prima dată de către
climatologul american Thornthwaite. Aceasta reprezintă totalitatea pierderilor de apă prin
procesele de evaporație și transpirație a unei suprafețe vegetale de referință (ex. gazon), cu
acoperire totală și uniformă a terenului, aflată în stadiul maxim de dezvoltare vegetală, cu o
înălțime de până la câțiva centimetri, alimentată din belșug cu apă.
105
În condițiile actuale de încălzire globală și schimbări climatice, studiul tendinței
evapotranspirației potențiale în diferite regiuni ale lumii este foarte important. Majoritatea
studiilor recente iau în considerare o serie de indici de ariditate bazați pe evapotranspirație
(indicele de ariditate UNESCO, indicele de ariditate Thornthwaite) pentru a evalua gradul de
secetă și ariditate pentru diferite regiuni (Allen et al., 1998; Păltineanu et al., 2007a,b; Ahani
et al., 2012; Shifteh Some'e et al., 2012).
Evapotranspirația potențială sau evapotranspirația de referință (ETo), cum este
cunoscută în prezent, reprezintă un parametru climatic complex, care se manifestă
independent față de natura învelișului vegetal sau al solului, depinzând în schimb de
parametrii climatici menționați anterior (temperatură, umiditate, vânt etc). Aceasta este
frecvent utilizată pentru evaluarea intensității secetei, prin indici de secetă caracteristici dintr-
o mare varietate de regiuni geografice. Condițiile de umiditate reprezintă un factor limitativ
care afectează creșterea și distribuția plantelor atunci când acestea sunt asociate cu o anumită
temperatură (Zheng, Du., 2000). Importanța cunoașterii acestui proces este utilă în scopul
gospodăririi apelor, dimensionării corespunzătoare și eficiente a sistemelor de irigații, în
studiile hidrologice și în cele de natură agricolă (estimarea recoltei, stabilirea schemei de
irigare etc.) (Francone, C., et al., 2010; Wang, X., et al., 2012).
Evapotranspirația potențială este un indicator foarte important, folosit adesea atât în
studiile climatologice, cât și în cele hidrologice, care caracterizează bilanțul apei în sol și
cerințele de apă necesare culturilor agricole. O serie de studii de specialitate au la bază metode
diferite de calcul ale acestui indicator, printre care metoda Thornthwaite (Thornthwaite, C.W.,
1948) sau Penman-Monteith (Monteith, J.L., 1965). Aceasta din urmă a reușit să devină
metoda standard de calcul a ET o datorită preciziei rezultatelor față de cele reale, fiind bazată
pe parametrii fizici și încorporând cel mai mare număr de factori care pot influența
evapotranspirația potențială. În literatura de specialitate, printre studiile la nivel național care
abordează acest subiect se pot aminti cele ale cercetătorilor: Donciu, C., Gogorici, E., 1973;
Hargreaves, G.H., Samani, Z.A., 1985; Allen, 1986; Allen et al., 1989; Hargreaves,
G.H.,1989; Jensen, et al., 1990; Hargreaves, G.H., 1994; Hattfield, Allen, 1996; Păltineanu,
Cr. et al., 1999.
106
Ecuația de calcul a ETo-PM (Monteith, J.L., 1965) este:
ETo (mm/zi)=[0,408 ∆(Rn-G)+900ỿ U2(es-ea)/(Tm +273)]/[ ∆+ ỿ (1+0,34U2)], unde:
Rn = radiația netă la suprafața vegetației (MJ/m2/zi), calculabilă cu ajutorul duratei de
strălucire a Soarelui;
G = fluxul caloric al solului (MJ/m2/zi);
∆ = panta curbei presiunii vaporilor de apă din atmosferă (kPa/°C);
U2 = constanta psihrometrică (kPa/°C),
U2 (m/s) = viteza vântului la înălțimea de 2 m,
es = presiunea vaporilor saturați (kPa),
ea = presiunea reală a vaporilor (kPa),
es-ea = deficitul de presiune al vaporilor (kPa),
Tm (°C) = temperatura medie a aerului (Păltineanu, Cr. et al, 2007).
În această lucrare, datele referitoare la acest element (ETP) au fost extrase din baza de
date lunară gridată provenită de la Climate Research Unit (CRU), dat fiind faptul că aceasta
utilizează formula de calcul Penman-Monteith. Evapotranspirația potențială lunară a fost
extrasă din celulele spațiale care corespund stațiilor meteorologice analizate (Adjud, Bacău,
Tg. Ocna și P. Neamț), pentru perioada 1983 – 2013, care corespunde cu cea utilizată pentru
analiza temperaturii și precipitațiilor atmosferice. Datele meteorologice au servit ca parametrii
de intrare în limbajul de programare R, cu ajutorul căruia acestea au fost apoi prelucrate.
Atât evapotranspirația potențială totală (Figura 40.) cât și cea mediată pe bazin
(Figura 41.) arată valori mari, de peste 970 mm, respectiv peste 80 mm în cazul celei medii,
în zonele joase, unde este localizată și stația meteorologică Adjud și valori mici în zonele
montane și submontane (stația meteorologică P. Neamț) de sub 580 mm (ETP totale),
respectiv sub 50 mm (ETP medii). Această distribuție este influențată de distribuția generală
a parametrilor meteorologici analizați. Astfel, cantitățile excesive de precipitații din zonele
înalte, favorizează acumularea apei în sol (a se vedea Figura 35. Variația interanuală a
cantităților medii anuale de precipitații, bazinul hidrografic al râului Trotuș, 1983 – 2013),
iar temperaturile mai reduse încetinesc procesul de evapotranspirație (a se vedea Figura 26. –
Variația interanuală a temperaturilor medii anuale ale aerului, bazinul hidrografic al râului
Trotuș, 1983 – 2013)
107
Variația interanuală a evapotranspirației potențiale, în bazinul râului Trotuș, pentru
perioada 1983 – 2013 prezintă o tendință crescătoare la toate stațiile analizate, din cauza
creșterii temperaturii aerului și a duratei de strălucire a Soarelui și din cauza scăderii umidității
relative și vitezei vântului (Croitoru, Adina-Eliza, et al., 2013).
1000.0
950.0
900.0
850.0
ETP (mm)
800.0
750.0
700.0
650.0
600.0
550.0
500.0
Figura 40. Variația interanuală a evapotranspirației potențiale totale (mm), bazinul hidrografic al
Sursa datelor: CRU
85.0
80.0
75.0
70.0
ETP (mm)
65.0
60.0
55.0
50.0
45.0
40.0
Figura 41. Variația interanuală a evapotranspirației potențiale medii (mm), bazinul hidrografic al
Sursa datelor: CRU
108
În ceea ce privește evapotranspirația potențială medie lunară pentru bazinul analizat
(Figura 42.), aceasta depinde în principal, așa cum s-a specificat anterior, de condițiile
meteorologice. Așadar de la începutul anului, valorile au o tendință ascendentă, atingând
maximul în luna iulie și urmând apoi o curbă descendentă. În cazul de față, pentru perioada
1983 – 2013, cea mai mare valoare înregistrată a fost de 143.8 m, în luna iulie, la statuia
meteorologică Adjud. Valorile parametrului scad ce măsură creșterii altitudinii. La stația
meteorologică P. Neamț situată la 522 m altitudine, la contactul dintre grupa centrală a
Carpații Orientali și Subcarpații Moldovei, s-au înregistrat cele mai mici valori.
160.0
143.8 131.2
129.2
140.0
114.3
120.0
ETP (mm)
100.0
80.0
60.0 9.4
40.0 9.1
10.8 9.3
20.0
0.0
Figura 42. Regimul anual al evapotranspirației potențiale medii lunare (mm), bazinul hidrografic al
Sursa datelor: CRU
Graficul următor evidențiază și mai bine această distribuție sezonieră și semestrială a

valorilor evapotranspirației potențiale (Figura 43.). În lunile de vară și primăvara se produc
cele mai mari valori ale acestui parametru, în cazul de față la stația meteorologică Adjud,
urmată în ordine descrescătoare de stațiile Bacău, Piatra Neamț și Tg. Ocna. Semestrul cald
este caracterizat așadar de valori mari, în timp ce în sezonul rece, acestea sunt reduse cu până
la 70%, fiind în legătură directă cu condițiile meteorologice.
109
160.0
140.0
120.0
ETP (mm)
100.0
80.0
60.0
40.0
20.0
0.0
Primăvara Vara Toamna Iarna Sem. Cald Sem. Rece
Adjud 80.0 133.9 46.7 14.3 107.0 30.5
Bacău 73.6 118.7 41.9 12.9 96.2 27.4
P. Neamț 63.8 106 38.7 12.6 84.9 48.8
Tg. Ocna 71.9 120 42 13.3 96 27.7
Figura 43. Evapotranspirația potențială medie anotimpuală și semestrială (mm), bazinul

Sursa datelor: CRU
Testul neparametric Mann-Kendall (Mann, HB., 1945; Kendall, MG., 1975) pentru
calcularea tendințelor și panta Sen (Sen, PK., 1968) a fost folosit pentru detectarea tendințelor
și magnitudinii evapotranspirației potențiale. Testul Mann-Kendall indică semnificația
statistică a unei tendințe, în timp ce panta Sen indică semnul acesteia (crescătoare sau
descrescătoare) și magnitudinea tendinței (Croitoru, Adina-Eliza, et al., 2013).
Dacă numărul de eșantioane „n” este mai mare decât 10, este afișată valoarea testului
statistic Z. Valoarea absolută a lui Z este comparată cu distribuția normală standard cumulată,
pentru evaluarea prezenței unei tendințe la nivelul de semnificație α selectat, în timp ce o
valoare pozitivă/negativă a lui Z indică o tendință ascendentă/descendentă.
Testul Mann-Kendall evaluează semnificația statistică a testului, utilizând diferite
valori pentru α: 0,001 (indică cel mai mare nivel de semnificație); 0,01; 0.05 și 0,1 (indică cel
mai mic nivel de semnificație). „α” reprezintă cel mai mic nivel de semnificație la care ipoteza
nulă (absența tendințelor) trebuie respinsă. Dacă „n” este mai mic decât zece, testul folosește
statistica S, în timp ce, dacă „n” este mai mare sau egal cu zece, testul folosește statistica
normală Z.
110
Pentru a arăta nivelurile de semnificație, sunt utilizate următoarele simboluri:
• *** existența unei tendințe cu un nivel de semnificație α = 0,001 (S, încredere 99,9%)
• ** existența unei tendințe cu un nivel de semnificație α = 0,01 (încredere 99%)
• * existența unei tendințe cu un nivel de semnificație α = 0,05 (S, încredere 95%)
• + existența unei tendințe cu un nivel de semnificație α = 0,1 (încredere 90%)
• Q: variațiile anuale ale ETP (mm)
• Qmin99: estimarea limitei inferioare a lui Q cu 99% interval de semnificație (α = 0,01)
• Qmax99: estimarea limitei superioare a lui Q cu 99% interval de semnificație (α = 0,01)
• Qmin95: estimarea limitei inferioare a lui Q cu 95% interval de semnificație (α = 0,05)
• Qmax95: estimarea limitei superioare a lui Q cu 95% interval de semnificație (α = 0,05)
• B: valoarea medie anuală a arealului la începutul observațiilor (mm)
• Bmin99: estimarea limitei inferioare a lui/B cu 99% interval de semnificație (α = 0,01)
• Bmax99: estimarea limitei superioare a lui B cu 99% interval de semnificație (α = 0,01)
• Bmin95: estimarea limitei inferioare a lui B cu 95% interval de semnificație (α = 0,05)
• Bmax95: estimarea limitei superioare a lui B cu 95% interval de semnificație (α = 0,05)
(Olga Eugenia Scarpați, et al., 2011).
În urma aplicării testelor respective, pe baza datelor lunare și anuale ale ETP, în cazul
celor patru stații meteorologice analizate, a rezultat o tendință în general crescătoare;
exceptate fiind lunile de iarnă (decembrie, ianuarie și februarie), când tendința la câteva dintre
stații s-a dovedit a fi în scădere, dar nesemnificativă statistic. Tendințele pozitive din restul
anului sunt corelate în special cu creșterea temperaturii aerului și a duratei de strălucire a
Soarelui, precum și cu scăderea vitezei vântului și a umidității relative din majoritatea
locațiilor.
Lunile semnificative din punct de vedere statistic sunt: martie, aprilie, iunie, iulie,
august și noiembrie, cu diferite intervale de încredere în funcție de stație. Luna iunie se
remarcă cu cel mai mare nivel de încredere de 99,9% ca tendința să fie adevărată. Și la nivel
anual se observă o tendință pozitivă, semnificativă statistic, cu un interval de încredere cuprins
între 99% și 99,9%, ceea ce înseamnă o probabilitate de eroare mai mică de 1% (Figura 44.).
111
Figura 44. Testul Mann-Kendall (captură de ecran) aplicat pentru ETP (mm), la stațiile meteorologice
analizate, bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 – 2013)
***: α – 0,001; **: α – 0,01; *: α – 0,05; +: α – 0,1.
Sursa datelor: CRU
112
5.5. Stratul de zăpadă
5.5.1. Numărul mediu de zile cu ninsoare și cu strat de zăpadă
Datele folosite pentru determinarea caracteristicilor stratului de zăpadă pentru bazinul

analizat au fost cele de la stația meteorologică Bacău, situată în proximitatea bazinului
hidrografic al râului Trotuș. Perioada pentru care s-a făcut analiza este 1961 – 2000, datele
fiind preluate din Clima României, 2008.
În bazinul hidrografic al râului Trotuș, stratul de zăpadă prezintă un rol important atât
pentru rezerva de apă, cât și pentru stratul vegetal, având rol protector în sezonul rece. În
această perioadă, precipitațiile căzute sunt în cea mai mare parte sub formă solidă. Factorii
favorizanți sunt reprezentați de temperaturile negative și de caracteristicile fizico-geografice:
altitudine și expunerea versanților.
În tabelele următoare sunt prezentate câteva date referitoare la acest parametru, pentru
perioada 1961 – 2000, înregistrate la stația meteorologică Bacău: datele medii si extreme de
producere a primei și ultimei zile cu ninsoare și durata intervalului cu ninsoare (Tabel 33.),
numărul mediu de zile cu ninsoare – 10 zile pentru lunile ianuarie și februarie (Tabel 34.),
datele medii si extreme ale primului și ultimului strat de zăpadă și durata intervalului
corespunzător (Tabel 35.), numărul mediu și maxim lunar (19 zile în ianuarie) și anual
(115 zile) de zile cu strat de zăpadă (Table 36.).
Tabel 33. Datele medii și extreme de producere a primei și ultimei zile cu ninsoare și durata
intervalului corespunzător (1961 – 2000)
Stația Data de producere a primei Data de producere a Durata intervalului cu

meteorologică ninsori ultimei ninsori ninsoare (zile)
Cea Cea Cea Cea

mai Medie mai mai Medie mai Minimă Medie Maximă
Bacău
timpurie târzie timpurie târzie
8.IX. 7.XI. 16.XII. 3.III. 7.IV. 14.V. 89 152 232
Sursa datelor: Clima României, 2008
113
Tabel 34. Numărul mediu lunar și anual de zile cu ninsoare (1961 – 2000)
Stația
VIII IX X XI XII I II III IV V VI VII Anual
meteorologică
Bacău 0.5 3.8 8.4 9.9 9.9 7.2 1 40.7
Tabel 35. Datele medii și extreme ale primului și ultimului strat de zăpadă și durata intervalului
corespunzător (1961 – 2000)
Stația Data primului strat de Data ultimului strat de Durata stratului de

meteorologică zăpadă zăpadă zăpadă
Bacău 28.X. 28.XI. 25.XII. 14.I. 29.III. 23.IV. 55 117 169
Tabel 36. Numărul mediu și maxim lunar și anual de zile cu strat de zăpadă (1961 – 2000)
Stația Lunar Anual

meteorologică IX X XI XII I II III IV V VI Med. Max.
Bacău 3.6 13.2 19.3 17.1 9.6 0.7 63.5 115
Med. – medie anuală, Max. – maximă anuală Sursa datelor: Clima României, 2008
5.5.2. Grosimea stratului de zăpadă
În ceea ce privește grosimea stratului de zăpadă (Tabel 37. și 38.), un parametru

important din punct de vedere al cunoașterii rezervelor de apă disponibile pentru alimentarea
hidrologica a râurilor, atinge, în medie, cele mai mari valori în lunile ianuarie dar mai ales în
februarie (7,8 cm). Grosimea maximă anuală determinată la stația meteorologică Bacău în
perioada analiză, a fost de 63 cm, în luna februarie, anul 1963. În Tabelul 39. sunt indicate
grosimile maxime ale stratului de zăpadă (cm) cu diferite probabilități de producere
(1961 – 2000). Cele mai mari grosimi ale stratului de zăpada, de peste 60 cm, sunt asociate cu
cele mai mici probabilități de producere de sub 5%.
114
Tabel 37. Grosimea medie lunară a stratului de zăpadă (cm) (1961 – 2000)
Stația meteorologică Altitudinea (m) IX X XI XII I II III IV V VI
Bacău 184 1.3 2.5 6.4 7.8 4.3 0.2
Tabel 38. Grosimea maximă lunară și anuală a stratului de zăpadă (cm) (1961 – 2000)
Stația meteorologică IX X XI XII I II III IV V VI
Bacău 2 45 27 60 63 21
Data 1997 1975 1961 1963 1963 1973 1996
Tabel 39. Grosimi maxime ale stratului de zăpadă cu diferite probabilități de producere (%)
(1961 – 2000)
Probabilități de producere (%)
20 10 5 2 1
Bacău 38 46 53 61 67
115
CAPITOLUL 6. VARIABILITATEA REGIMULUI HIDROLOGIC AL
RÂULUI TROTUȘ
6.1. Activitatea hidrometrică din cadrul bazinului hidrografic al râului Trotuș
Activitatea hidrometrică din cadrul bazinului hidrografic Trotuș (Tabel 40.) a început
timpuriu, încă din anul 1950. În prezent în cuprinsul bazinului își desfășoară activitatea un
număr de 21 de stații hidrometrice, 6 dintre ele fiind aflate pe cursul principal, în proximitatea
localităților: Lunca de Sus, Ghimeș-Făget, Goioasa (în zona montană), Tg. Ocna (la limita
dintre zona montană și zona subcarpatică), Onești și Vrânceni ( în zona subcarpatică). Toate
aceste stații sunt administrate și controlate de către Direcțiile de Apă corespunzătoare
(Direcția bazinală de Apă Siret) și coordonate din punct de vedere metodologic de Institutul
Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA) (www.rowater.ro, 05.05.2021).
De-a lungul timpului, în cadrul bazinului hidrografic al râului Trotuș, au mai
funcționat o serie de stații hidrometrice cu diferite perioade de funcționare mai îndelungate
sau mai reduse, printre care: Adjud (1920-1969), Dǎrmǎneasa (1949-1957), Brusturoasa
(1950-1955), Comănești (1950-1953), Dărmănești (1950-1962), Șipoteni (1950-1953),
Rădeana (1952-1964), Podu Caralița (1962-1963), Comiat I (1975-1998) și Făgețel I (1975-
1998) pe râul Trotuș; Caralița (1962-1969) pe râul Ciobănuș; Poiana Uzului (1951-1954;
1956-1968) și Acumularea Poiana Uzului (1950-1990) pe râul Uz; Biserica Slănic (1950-
1969) pe râul Slănic; Bogdănești (1950-1998) pe râul Oituz; Mănăstirea Cașin (1950-1968)
și Cașin (1961-1965) pe râul Cașin; Ludași (1950-1964), Gura Văii (1955-1956) și Slobozia
(1956-1993) pe râul Tazlău (Atlasul Cadastrului apelor din România, Vol. III, 1972).
Lipsa omogenității temporale a datelor de la stațiile hidrometrice de pe suprafața
bazinului este cauzată de perioadele diferite în care acestea au fost înființate (Tabel 40.).
Dintre toți parametrii hidrologici analizați, nivelul apei râurilor este singurul care dispune de
cele mai lungi șiruri de date întrucât acesta a fost primul parametru măsurat la toate stațiile
hidrometrice încă din momentul înființării acestora. Debitul lichid a început să fie măsurat cel
mai devreme la stații hidrometrice precum Dărmănești (râul Uz) încă din 1949, Ghimeș-Făget
(râul Trotuș) din 1950, Onești (râul Trotuș), Asău (râul Asău), Helegiu (râul Tazlău) din 1951.
La celelalte stații hidrometrice din cuprinsul bazinului hidrografic al râului Trotuș,
măsurătorile de debit au început după anul 1967 sau chiar mai târziu, după anul 1976, cum
este cazul stațiilor Valea Rece (râul Valea Rece), Cremenea (râul Uz) sau Scorțeni (râul
Tazlău) (Chirilă, Gianina, 2010).
116
Tabel 40. Caracteristici morfometrice și hidrometrie ale râurilor la stațiile analizate, bazinul
hidrografic al râului Trotuș
Coordonate Măsurători și observații

L F H geografice efectuate
Râul S.H. Data
km km2 med Ch. Av.
Lat Long H Q R Niv
/Ta p
Lunca de 46º33’ 25º57’
16 88 1140 1973 + + + - + +
Sus 00” 49”
Ghimeș 46º34’ 26º03‘
35 381 1116 1950 + + - + + +
Făget 00” 07”
Trotuș 46º26‘ 26º18‘
Goioasa 56 781 1052 1952 + + + + + +
09” 35”
Târgu 46º16‘ 26º37‘
93 2091 924 1955 + + + + + +
Ocna 00” 58”
46º12‘ 26º54‘
Vrânceni 125 4092 734 1962 + + + + + +
00” 22”
46º43‘ 26º28‘
Tazlău 17 129 793 1962 + + - - + +
13” 44”
Tazlău 46º31‘ 26º38‘
Scorțeni 49 412 574 1978 + + + - + +
00” 04”
46º20‘ 26º43‘
Helegiu 75 998 520 1950 + + + + + +
00” 54”
Valea Valea 46º36’ 25º57‘
22 120 1145 1976 + + - - + +
Rece Rece 00” 49”
46º27‘ 26º24‘
Asău Asău 37 204 951 1950 + + + + + +
00” 04”
46º12‘ 26º34‘
Oituz Ferăstrau 43 267 810 1969 + + + + + +
19” 04”
46º09‘ 26º44‘
Cașin Haloș 36 220 717 1966 + + - - + +
00” 32”
S.H. – stația hidrometrică, L – lungime râu, F – Suprafață bazin hidrografic, H med- altitudinea medie, Data – data înființării stației
hidrometrice, Lat – latitudine, Long – longitudine, H- nivel, Q – debit, R – debitul de aluviuni în suspensie , Ch. – chimism, Ta –
temperatura apa, Niv – nivometrie (fenomene de iarnă), Av.p – avertizări poluări
Sursa datelor: INHGA, 2019
6.2. Scurgerea medie în bazinul hidrografic al râului Trotuș
Regimul anual al scurgerii apei râurilor este influențat de diferiți factori, precum cei
climatici, fizico-geografici și, de asemenea, de diversitatea surselor de alimentare a acestora.
Din moment ce un anumit râu străbate însă mai multe unități de relief, așa cum este cazul
râului Trotuș, acesta dobândește un regim hidrologic complex (Râurile României, 1971).
În general, tipurile de regim hidrologic au fost determinate pe baza a trei criterii: forma
hidrografului – cel mai important, variabilitatea sezonieră a scurgerii și sursele care contribuie
la alimentarea râurilor. Dintre acestea, în regiunea analizată se identifică:
117
Tipul E are forma de hidrograf „est-carpatic”. Scurgerea de primăvară este cea mai
bogată, după aceasta, în ordinea importanței, urmează scurgerea de vară și apoi cea de toamnă.
Alimentarea din surse subterane se realizează în proporție de 30-40% din scurgerea totală.
În cazul acestui tip de scurgere, care este definitoriu și pentru bazinul mijlociu și superior al
râului Trotuș, alimentarea de suprafață se produce, cu precădere, din ploi.
Tipul F are forma de hidrograf de „deal și podiș” și prezintă două variante: F1 și F2.
Subtipul F2, tipic zonei de dealuri și pentru Podișul Moldovenesc, se caracterizează
tot printr-o scurgere bogată primăvara, apoi iarna și vara. Alimentarea râurilor din surse
subterane reprezintă 30-40% din totalul scurgerii, în timp ce alimentarea superficială este
nivo-pluviala (mixtă), excepție făcând zonă înaltă a Podișului Bârladului, unde sursa
principală de alimentare care este cea pluvială. Subtipul F2 caracterizează bazinul inferior al
râului Trotuș (Râurile României, 1971).
Scurgerea medie multianuală este pusă în evidență în principal de valorile debitului
mediu multianual (debitul modul – Qo). Din acest punct de vedere, debitul modul specific
râului Trotuș prezintă valori care cresc din amonte spre aval, odată cu creșterea numărului de
afluenți și a suprafeței bazinului de recepție.
Altitudinea determină o zonalitate verticală a valorilor acestui parametru astfel că cele
mai mici valori, sub 2 l/s/km2, apar în zona câmpiei de subsidență, din cauza rocilor
permeabile, declivității mici a terenului și precipitațiilor reduse cantitativ. Odată cu creșterea
altitudinii, valorile cresc până la 10 l/s/km2, în zona subcarpatică, din cauza procentului redus
de împădurire, rocilor cu un grad redus de permeabilitate, fragmentării reliefului. În zona
montană, valorile debitului modul pot depăși 30 l/s/km2. Altitudinea influențează formarea și
mărimea scurgerii apei râurilor prin influențarea precipitațiilor (din punct de vedere cantitativ
și al formei acestora) și a procesului de evapotranspirație. Drept urmare, scurgerea medie este
direct proporțională cu altitudinea. La altitudini mari, precipitațiile cresc iar evapotranspirația
scade, ceea ce favorizează o scurgere bogată pe râuri (Chirilă, Gianina, 2010).
6.2.1. Debitul mediu multianual
În ceea ce privește debitul modul (debitul mediu multianual) caracteristic bazinului

hidrografic al râului Trotuș, acesta are o valoare de 6,18 m3/s. El crește din amonte spre aval,
de la valoarea de 0,79 m3/s la stația hidrometrică Lunca de Sus, până la valoarea de 29,06 m3/s
la stația hidrometrică Vrânceni.
118
Debitul modul este influențat de mărimea bazinului hidrografic și de existența
afluenților. În aval de S.H. Vrânceni, cu o suprafață a bazinului de recepție de 4077 km2, și
până în punctul de confluență cu râul Siret, pe o suprafață de 379 km2, râul Trotuș nu mai
primește niciun afluent important. Dintre afluenții râului Trotuș, un aport important de apă se
datorează contribuției râului Tazlău, al cărui bazin de recepție însumează 1143 km2. Valorile
debitelor medii multianuale ale celorlalți afluenți se situează între 1-3 m3/s (Figura 45.).
29.06
30.0
25.0
15.19
Debit (m3/s)
20.0
15.0
6.39
6.35
10.0
3.55
3.13
2.81
2.13
1.90
1.51
1.29
0.79
5.0
0.0
Figura 45. Variația debitului mediu anual multianual (m3/s), bazinul hidrografic al
În ceea ce privește regimul anual al debitului mediu multianual (Figura 46.), la nivelul
întregului bazin hidrografic al râului Trotuș, acestea au fost determinate pe baza debitelor
medii lunare multianuale calculate inițial pentru fiecare stație analizată, apoi aceste valori
lunare individuale au fost mediate rezultând cate o valoare medie lunară reprezentativă pentru
întreg bazinul hidrografic.
Acest parametru are valori cuprinse între 2,87 m3/s (ianuarie) și 11,71 m3/s (aprilie).
Cele mai mici valori ale debitelor medii lunare sunt caracteristice lunilor de iarnă, din cauza
precipitațiilor reduse, care cad în cea mai mare parte sub formă solidă. La polul opus, cele
mai mari valori ale debitelor medii lunare se înregistrează în lunile de primăvară-vară, când
precipitațiile abundente au caracter torențial, aportul lor fiind foarte important în formarea
scurgerii apei în râuri.
119
11.71
10.20
12.0
9.98
8.76
10.0
6.72
Debit (m3/s)
8.0
5.89
6.0
4.26
3.59
3.51
3.15
2.92
2.87
4.0
2.0
0.0
Figura 46. Regimul anual al debitului mediu (m3/s), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1987 – 2018)
Creșterea progresivă a debitului mediu multianual din amonte spre aval este
determinată de dependența directa dintre acesta și suprafața bazinului de recepție (Figura 47.),
cât și de aportul de apă datorat afluenților. Cel mai important aport, în ceea ce privește
alimentarea cu apă a râului Trotuș, îl are râul Tazlău, care împreună cu afluenții săi totalizează
o suprafață a bazinului de recepție de aproximativ 998 Km2. Contribuția acestuia este de
6,3 m3/s, ceea ce constituie aproximativ 21,9% din debitul râului Trotuș măsurat la stația
hidrometrică Vrânceni (Chirilă, Gianina, 2010). O cantitate însemnata de apă este rulată și de
râul Oituz (2,8 m3/s). Ceilalți afluenți ai râului Trotuș prezintă debite mai reduse, înregistrând
valori mai mici de 2 m3/s (ex. Valea Rece – 1,3 m3/s, Asău – 1,9 m3/s).
35
30 y = 0.0069x + 0.4941
R² = 0.997
Debit (m3/s)
25
20
15
10
0
0 1000 2000 3000 4000 5000
F (km2)
Figura 47. Corelație (R) între debitul mediu multianual (m3/s) (Q) și suprafața
bazinului de recepție (F), bazinul hidrografic al râului Trotuș
Sursa datelor: INHG
120
6.2.2. Variația interanuală a debitelor medii anuale
Variația interanuală a debitelor medii anuale înregistrate în bazinul hidrografic al

râului Trotuș este influențată în principal de factorii climatici care determină modificarea
surselor de alimentare cu apă a râurilor. Astfel, de-a lungul perioadei analizate (1987 – 2018),
la S.H. Vrânceni, debitele au fost cuprinse între 11,5 m 3/s în anul 1990 până la 57,3 m3/s în
anul 2005. Râul Tazlău a înregistrat cele mai mari debite la S.H. Helegiu, 13,6 m 3/s în anul
2005, minimul fiind de 1,2 m3/s în anul 1987. De remarcat sunt și debitele anuale ale râului
Oituz, la S.H. Ferăstrău, unde ecartul valorilor este cuprins între 1,3 m 3/s (1987) și 5 m3/s
(1988). Anii cu cele mai mari valori ale debitelor sunt 1988, 1991, 1997, 2005, 2010, 2016
(Figura 48.).
În continuare (Figura 49.) sunt reprezentate, în detaliu, hidrografele care prezintă

variația debitelor medii anuale, pentru perioada 1987 – 2018, la fiecare stație hidrometrică
analizată, amplasată atât pe râul Trotuș (a.) precum și pe o serie de afluenți mai importanți ai
acestuia (b., c.).
Pe fiecare grafic, debitul mediu multianual specific perioadei 1987 – 2018 este marcat
cu o linie orizontală iar valorile debitelor extreme înregistrate în perioada respectivă sunt
înscrise în clar. Tendința de evoluție este marcată printr-o linie punctată dar nu prezintă o
direcție dominantă. Toate cele 12 grafice prezintă mai multe vârfuri, determinate de condițiile
care favorizează scurgerea lichidă pe râuri. De remarcat este însă faptul că valoarea debitului
crește pe măsură ce stațiile sunt situate mai în aval, iar suprafața bazinului de închidere aferent
stației devine din ce în ce mai mare.
Cele mai mari debite medii anuale s-au înregistrat în anii 1988, 1991, 2005, 2010,
când s-au produs și unele viituri istorice în bazinul hidrografic al râului Trotuș. La stația
hidrometrică Vrânceni, situată pe cursul principal, în aval, debitul mediu anual înregistrat în
anul 2005 a fost de 57,34 m3/s, iar la stația hidrometrică Helegiu, situată pe un afluent importat
al Trotușului (râul Tazlău), debitul mediu înregistrat în același an a fost de 13,64 m 3/s.
121
a. Debitele medii anuale, râul Trotuș
70.0
60.0
50.0
Debit( m3/s)
40.0
30.0
20.0
10.0
0.0
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
S.H. Lunca de Sus S.H.Ghimeș - Făget S.H. Goioasa S.H. Târgu Ocna S.H. Vrânceni
b. Debitele medii anuale, râul Tazlău

16.0
14.0
12.0
Debit (m3/s)
10.0
8.0
6.0
4.0
2.0
0.0
1993
2010
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
S.H. Scorțeni S.H. Helegiu S.H. Tazlău
c. Debitele medii anuale, afluenți râul Trotuș

6.0
5.0
4.0
Debit (m3/s)
3.0
2.0
1.0
0.0
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
S.H. Valea Rece S.H. Asău S.H. Ferăstrău S.H. Haloș
Figura 48. Variația interanuală a debitelor medii anuale (m3/s) a) la stațiile hidrometrice amplasate
pe râul Trotuș b) la stațiile hidrometrice de pe râul Tazlău, c) la stațiile hidrometrice amplasate pe
afluenții râului Trotuș (1987 – 2018)
122
Debit (m3/s) Debit (m3/s) Debit (m3/s) Debit (m3/s) Debit (m3/s) Debit (m3/s)
0.0
2.0
3.0
1.0
0.0
4.0
0.0
4.0
6.0
8.0
0.0
0.5
1.5
2.0
2.0
1.0
40.0
60.0
80.0
10.0
15.0
20.0
0.0
0.0
5.0
1987 1987 1987 1987
2.0 1.34
1989 1987 1987
6.0 4.96
6.37
1989 1989 1989 1989 1989
0.32
1991
0.91
1991 1991 1991 1991
11.52
1991
3.12
1993 1993 1993 1993
1995 1993 1993
1995 1995 1995 1995 1995
1997 1997 1997 1997
1997 1997
1999 1999 1999 1999
1999 1999
2001 2001 2001 2001 2001 2001
2003 2003 2003 2003 2003 2003
2005 2005 2005 2005 2005 2005
57.34
12.29
2007 2007 2007 2007 2007 2007

a. R. Trotuș - S.H. Goioasa
c. R. Oituz - S.H. Ferăstrău

b. R. Tazlău - S.H. Scorțeni
2009 2009 2009 2009
a. R. Trotuș - S.H. Vrânceni

2009 2009
2.34
1.48
a. R. Trotuș - S.H. Lunca de Sus
2011 2011 2011 2011 2011 2011
c. R. Valea Rece - S.H. Valea Rece

2013 2013 2013 2013 2013 2013
0.65
2015 2015 2015 2015 2015 2015
2017 2017 2017 2017 2017 2017
Debit (m3/s) Debit (m3/s)

0.0
2.0
3.0
4.0
12.0
16.0
0.0
8.0
0.0
1.0
2.0
3.0
0.0
2.0
4.0
6.0
0.0
2.0
4.0
8.0
6.0
20.0
30.0
40.0
0.0
1987 1987
1.0 0.79
1989 1987
4.0 1.20
1989 1987 1987
1989
10.06.07
1991 1989
1989
0.46
0.70
1993 1991 1991 1991 1989
1,69
2.70
1991 1991
1995 1993 1993 1993
1993 1993
1997 1995 1995 1995
1995 1995
1999 1997 1997 1997
1997 1997
2001 1999 1999 1999 1999
2001 1999
2003 2001 2001 2001
2001
2005 2003 2003 2003 2003
2003
hidrometrice amplasate pe afluenții râului Trotuș (1987 – 2018)

2007 2005 2005 2005
3.64
2005
4.37
2005
13.64
6,58
30.43
2007 2007 2007
c. R. Asău - S.H. Asău

2009 2007
c. R. Cașin - S.H. Haloș

2007
b. R. Tazlău - S.H. Tazlău
b. R. Tazlău - S.H. Helegiu
2011 2009 2009 2009 2009 2009

a. R. Trotuș - S.H. Târgu Ocna
2013 2011 2011 2011 2011

a. R. Trotuș - S.H.Ghimeș - Făget
2011
2015 2013 2013 2013 2013 2013
2017 2015 2015 2015 2015 2015
Figura 49. Variația interanuală a debitelor medii anuale (m 3/s) și tendința liniară a) la stațiile
hidrometrice amplasate pe râul Trotuș b) la stațiile hidrometrice de pe râul Tazlău, c) la stațiile
2017 2017 2017 2017 2017
123
6.2.3. Regimul anual al debitelor medii
Variația anuală a debitelor medii în bazinul hidrografic al râului Trotuș este reprezentată
grafic sub forma unui hidrograf care redă, într-un mod sugestiv și practic, oscilațiile scurgerii
apei de-a lungul anului. Principalii factori care influențează regimul scurgerii apei sunt, în
primul rând, factorii climatici reprezentați de precipitațiile atmosferice și de temperatura
aerului. Acțiunea simultană a celor doi factori climatici, precipitațiile abundente și topirea
zăpezii din cauza temperaturilor în creștere din timpul primăverii, au ca rezultat scurgeri
bogate în bazinele hidrografice.
În Figura 50. și Figura 51. se poate remarca intervalul lunar cu scurgeri abundente:
aprilie – iulie, valabil pentru întregul bazin hidrografic studiat. Cele mai mari debite se
înregistrează în luna aprilie, datorită suprapunerii precipitațiilor abundente și a apei provenite
din topirea zăpezilor, în timp ce debitele cele mai reduse sunt caracteristice lunilor din sezonul
rece, noiembrie, decembrie și ianuarie. Debitele mici se datorează precipitațiilor reduse
cantitativ, căzute în general sub formă solidă, temperaturile negative din această perioadă
favorizând formarea fenomenelor de iarnă pe râuri.
În cazul stațiilor hidrometrice situate pe cursul principal, debitul mediu lunar oscilează
între 0,35 m3/s la S.H. Lunca de Sus (ianuarie) și 13,7 m3/s S.H. Vrânceni (noiembrie) până
la 1,6 m3/s la S.H. Lunca de Sus (aprilie) respectiv 51,9 m3/s la S.H. Vrânceni (aprilie). În
cazul afluenților râului Trotuș, care ating cele mai mari debite medii lunare, se remarcă râul
Tazlău (S.H. Helegiu) cu 11,9 m3/s în aprilie și râul Oituz (S.H. Ferăstrău) cu 6,4 m3/s tot în
luna aprilie. Cele mai mici debite medii înregistrate pe afluenți în perioada analizată, se
remarcă la S.H. Valea Rece (0,5 m3/s în ianuarie), pe râul omonim. Structura graficelor
prezintă, în general, doua maxime și doua minime. Datele utilizate sunt temporale, continue
și nestaționare.
124
60.00
50.00
Debit (m3/s)
40.00
30.00
20.00
10.00
0.00
Figura 50. Regimul anual al debitelor medii (m3/s) a) la stațiile hidrometrice amplasate pe râul
Trotuș (1987 – 2018)
14.00
12.00
10.00
Debit (m3/s)
8.00
6.00
4.00
2.00
0.00

Figura 51. Regimul anual al debitelor medii (m3/s) b) la stațiile hidrometrice amplasate pe afluenții
6.2.4. Debitele medii anotimpuale
Repartiția scurgerii pe parcursul anului este cea care determină, în cea mai mare parte,
importanța economică a resurselor de apă. Un regim hidrologic echilibrat favorizează
utilizarea cursurilor de apă într-un mod mai eficient, multilateral și cu resurse financiare mai
puține. Astfel, în bazinul râului Trotuș se remarcă următoarea situație:
Iarna (decembrie – ianuarie – februarie) procentul corespunzător valorii scurgerii apei
scade vertiginos pe măsura creșterii altitudinii (Ujvari, I., 1972). În funcție de condițiile
climatice caracteristice, se pot produce ape mici de iarnă. Cu toate acestea, chiar și în aceste
condiții pot apărea și viituri, mai ales dacă temperaturile cresc atât de mult încât să permită
topirea rapidă a zăpezii, la care se adaugă precipitații însemnate cantitativ.
125
Primăvara (martie – aprilie – mai) este cunoscută ca fiind o perioadă de tranziție către
perioada caldă din timpul anului. Rezervele de apă care s-au acumulat în zăpadă pe parcursul
a mai multor luni de iarnă încep să se topească treptat. Acest fenomen, asociat celui de
intensificare a precipitațiilor la începutul primăverii, determină rularea sezonieră a unor
volume mari de apă. În nordul și estul țării, unde se acumulează cea mai mare cantitate de
apă în stratul de zăpadă, procentul scurgerii de primăvară este cel mai ridicat (45-50%).
Topirea zăpezii începe să se producă destul de timpuriu la altitudini mici, încă din lunile
februarie – martie, apoi în zonele cu altitudini mai mari (aprilie), iar în cele din urmă, în
regiunile alpine, în lunile mai – iunie. În lunile specifice acestui anotimp se produc „apele
mari de primăvară”, când se ating, de regulă, volumele lunare maxime ale scurgerii apei.
Râurile care au izvoarele la altitudini mai mici de 1600 m, așa cum este și râul Trotuș,
înregistrează scurgerea maximă cu precădere în luna aprilie.
Vara (iunie – iulie – august) scurgerea apei prin albia râurilor prezintă valori reduse în
regiunile situate la altitudini mici (10-12%), în timp ce în zona montană, scurgerea medie
prezintă în continuare valori ridicate (25-35%). În Carpații Orientali, situați în partea de nord
a râului Trotuș, scurgerea apei râurilor depășește 30% din media anuală (Ujvari, I., 1972). În
această perioadă, procesele de evapotranspirație sunt mai intense datorită creșterii
temperaturii aerului și a numărului de zile senine. Aceste condiții de vreme au repercusiuni
asupra debitelor, acestea fiind mai reduse în această perioadă a anului. Cu toate acestea, se
menține în continuare riscul de producere a apelor mari sau a viiturilor.
Toamna (septembrie – octombrie – noiembrie) se caracterizează printr-o scurgere în
general foarte redusă, aceasta fiind de 10-15% la altitudini joase și de aproximativ 20% în
regiunile montane (Ujvari, I., 1972). Perioada septembrie – noiembrie poate determina, pe de
o parte, ape mici, din cauza precipitațiilor atmosferice reduse, dar și ape mari și viituri, cu
precădere în a doua parte a intervalului.
Atât în tabelul următor (Tabelul 41.) cât și în graficul care prezintă valorile debitului
mediu sezonier (Figura 52.), se poate observa faptul că cele mai mari debite sunt concentrate
în anotimpul de primăvară, în timp ce, la polul opus, în sezonul rece (toamna și iarna) debitul
are cele mai mici valori. Factorii care determină formarea debitelor bogate sunt cantitățile de
apă înmagazinate în stratul de zăpadă care, odată cu creșterea temperaturilor, constituie un
aport semnificativ în alimentarea râurilor, împreună cu precipitațiile lichide căzute în această
perioadă a anului.
126
Cele mai mari debite medii sezoniere înregistrate la stațiile hidrometrice analizate sunt
cele de la S.H. Vrânceni, S.H. Târgu Ocna și S.H. Helegiu. În schimb, cele mai reduse cantități
de apă sunt transportate în sezonul de iarnă de către râurile de la altitudini ridicate (din zona
montană) și anume: Lunca de Sus, Tazlău, Asău, au valori sub 1 m3/s. Precipitațiile reduse,
căzute în general sub formă solidă, și temperaturile negative sunt factorii care determină
valorile scăzute ale debitelor lichide din această perioadă a anului.
Tabel 41. Variația anotimpuală a debitelor medii (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș
(1987 – 2018)
Râul Stația hidrometrică Iarna Primăvara Vara Toamna

Lunca de Sus 0.4 1.2 1.1 0.5
Ghimeș - Făget 1.5 5.5 4.9 2.4
Trotuș Goioasa 2.9 9.6 8.9 4.2
Târgu Ocna 8.0 23.1 20.7 9.0
Vrânceni 16.1 43.6 40.1 16.5
Valea Rece Valea Rece 0.6 2.1 1.7 0.8
Asău Asău 0.7 2.8 2.9 1.2
Oituz Ferăstrău 1.4 5.0 3.4 1.4
Cașin Haloș 1.1 3.8 2.5 1.1
Scorțeni 1.7 5.0 4.4 1.5
Tazlău Helegiu 3.4 9.8 9.1 3.2
Tazlău 0.7 2.4 2.1 0.8
11 0 m3/s – 5 m3/s 11 5 m3/s – 10 m3/s 11 10 m3/s - 20 m3/s 11 20 m3/s - 30 m3/s 11 30 m3/s - 45 m3/s
50.0
40.0
Debit (m3/s)
30.0
20.0
10.0
0.0
Lunca de Ghimeș - Târgu Valea
Goioasa Vrânceni Asău Ferăstrău Haloș Scorțeni Helegiu Tazlău
Sus Făget Ocna Rece
R.Valea
R.Trotuș R.Trotuș R.Trotuș R.Trotuș R.Trotuș R.Asău R.Oituz R.Cașin R.Tazlău R.Tazlău R.Tazlău
Rece
Iarna 0.4 1.5 2.9 8.0 16.1 0.6 0.7 1.4 1.1 1.7 3.4 0.7
Primăvara 1.2 5.5 9.6 23.1 43.6 2.1 2.8 5.0 3.8 5.0 9.8 2.4
Vara 1.1 4.9 8.9 20.7 40.1 1.7 2.9 3.4 2.5 4.4 9.1 2.1
Toamna 0.5 2.4 4.2 9.0 16.5 0.8 1.2 1.4 1.1 1.5 3.2 0.8
Iarna Primăvara Vara Toamna
Figura 52. Variația anotimpuală a debitelor medii (m3/s) la stațiile hidrometrice amplasate pe râul
Trotuș și pe afluenți (1987 – 2018)
127
La nivel procentual (%), valoarea cea mai mare a ponderii debitelor lichide medii
anotimpuale mediată pe întreaga suprafață a bazinului hidrografic al râului Trotuș, calculată
pentru perioada 1987 – 2018, este de 40%, în sezonul de primăvară. Aceasta este succedată
de anotimpul de vară (34%), toamnă (15%) și apoi de cel de iarnă (13%). Ca și în cazul
debitelor medii, cea mai mare pondere a precipitațiilor medii se înregistrează tot în sezonul
de primăvară și vară (Figura 53.).
a. b.
14% 13% 20% 13%
26%
34% 39%
41%
Iarna Primăvara Vara Toamna Iarna Primăvara Vara Toamna
Figura 53. Ponderea anotimpuală a debitelor medii (m3/s) (a.) și a cantităților medii de
precipitații (mm) (b.), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018)
6.2.5. Tendințe în variabilitatea scurgerii medii lunare și anuale
Cunoașterea tendințelor în ceea ce privește variabilitatea scurgerii apei unui râu este
foarte importantă pentru evaluarea resurselor de apă și gestionarea eficientă a acestora, pentru
proiectarea strategică a amenajărilor hidrotehnice, pentru protecția în cazul apariției
fenomenelor hidro-meteorologice periculoase, pentru aplicarea corespunzătoare a măsurilor
de intervenție și control și, nu în ultimul rând, pentru serviciul de prognoză și avertizare.
Pentru identificarea tendințelor în variabilitatea scurgerii medii lunare și anuale în
bazinul hidrografic al râului Trotuș și pentru identificarea gradului de semnificație statistică
în cazul în care s-a identificat sau conturat o tendință anume, a fost utilizat testul neparametric
Mann-Kendall. Baza de date folosită pentru aplicarea testului a constat în debitele medii
lunare și anuale produse în perioada 1987 – 2018.
Testul Mann-Kendall pentru estimarea tendinței și pantei (MAKESENS) a fost
dezvoltat anume pentru identificarea și estimarea tendințelor în seriile de date privind valorile
anuale de concentrații și precipitații atmosferice. Testul statistic Z, indicat prin valori
pozitive/negative exprimă o tendință crescătoare/descrescătoare. Doar valorile Z cărora le este
128
atribuit un simbol în coloana următoare (Signific.) sunt semnificative statistic. Testul Z și
panta medie (Q) variază în aceeași direcție.
În Tabelul 42. sunt prezentate tendințele de evoluție ale debitelor medii anuale (m3/s)
ale râului Trotuș la cele 12 stații hidrometrice analizate, împreună cu gradul lor de
semnificație statistică. Conform tabelului, rezultă că tendința generală a scurgerii medii este
de creștere, mai puțin pentru stațiile hidrometrice Ghimeș-Făget, Goioasa și Asău unde,
pentru luna septembrie, se înregistrează o tendință de scădere. La majoritatea stațiilor
analizate, intervalul de încredere este de 95% (nivel de încredere α = 0,05%). Cel mai mare
nivel de încredere (α = 0,01%), de 99%, a rezultat pentru luna februarie, pentru stațiile
hidrometrice Vrânceni, Ferăstrău și Haloș (tendința crescătoare de evoluție a debitelor medii
anuale). În ceea ce privește tendința debitului mediu anual calculat pentru toate stațiile,
aceasta nu este însă semnificativă statistic.
Tabel 42. Tendințele în evoluția debitelor medii lunare și anuale (m3/s) din bazinul hidrografic al
râului Trotuș, rezultate în urma aplicǎrii testului Mann-Kendall (1987 – 2018)
Nr. Stația Lunile
crt. Râul An
hidrologică I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1. Lunca de Sus * +
2. Ghimeș-Făget + +
Trotuș
3. Goioasa +
4. Tg.Ocna * + + +
5. Vrânceni + ** *
6. Tazlǎu * * * +
Tazlǎu
7. Scorțeni * *
8. Helegiu * *
Valea
9. Valea Rece +
Rece
10. Asău Asău + +
11. Oituz Ferăstrău * **
12. Cașin Haloș * **
***: α – 0,001; **: α – 0,01; *: α – 0,05; +: α – 0,1
Cu roșu sunt reprezentate tendințele de creștere, iar cu albastru tendințele de scădere
Lipsa simbolurilor indică faptul că gradul de semnificație statistică este mai mare decât 0,1
6.3. Scurgerea minimă în bazinul hidrografic al râului Trotuș

6.3.1. Media debitelor minime multianuale
Scurgerea lichidă minimă este importanță mai ales pentru evaluarea cerințelor critice
de apă potabilă, industrială, pentru agricultură etc. În privința acestui parametru hidrologic,
au fost analizate debitele minime anuale, lunare, sezoniere cât și debitele de etiaj cu indicarea
datei lor de producere.
129
În ceea ce privește media debitelor minime multianuale, raportat la întreaga perioadă
analizată (1987 – 2018), caracteristică bazinului hidrografic al râului Trotuș, acesta are o
valoare de 2,62 m3/s. Aceasta crește din amonte spre aval, pe măsura creșterii suprafeței
bazinale și a numărului afluenților, de la valoarea de 0,41 m 3/s la stația hidrometrică Lunca
de Sus până la valoarea de 12,3 m3/s la stația hidrometrică Vrânceni, pe cursul principal.
Dintre afluenții râului Trotuș, un aport important de apă se datorează râului Tazlău, al cărui
bazin de recepție însumează 1143 km2. În bazinul inferior al râului Tazlău, la stația
hidrometrică Helegiu, valoarea medie a debitul minim este de 2,28 m3/s. În cazul celorlalți
afluenți, acest parametru se situează în jurul valorii de 1 m3/s (Figura 54.).
12.3
14
12
10
Debit (m3/s)
6.31
8
6
3.24
2.28
1.82
4
1.18
1.06
1.06
0.74
0.61
0.48
0.41
2
0
Figura 54. Media debitelor minime multianuale (m3/s), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1987 – 2018)
6.3.2. Variația interanuală a debitelor minime anuale
Pe baza Figurii 55. se poate remarca succesiunea anilor cu debite scăzute. Dintre toți
anii se remarcă cu predilecție anul 2001 când, pe cursul principal al râului Trotuș, s-au
înregistrat cele mai mici valori ale scurgerii lichide (sub 2,1 m 3/s). În cazul afluenților, anul
1987 se caracterizează prin cele mai reduse valori ale acestui parametru (sub 0,2 m 3/s). Pe
ansamblul bazinului, valorile minime absolute au oscilat între 0,01 m 3/s (S.H. Haloș, râul
Cașin, 01.08.1989) și 118 m3/s (S.H. Asău, râul Asău, 27.07.2011). Tendința liniară a
debitelor minime anuale prezintă, în general, o pantă ascendentă, cu excepția stației
hidrometrice Valea Rece, unde panta rezultată este una descendentă.
130
a. Debitele minime anuale, râul Trotuș
16.0
14.0
12.0
Debit (m3/s)
10.0
8.0
6.0
4.0 2.08
0.4 0.18 0.04
2.0 0.78
0.0 1996
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
Debitele minime anuale, râul Tazlău

3.0
2.5
2.0
Debit (m3/s)
1.5
1.0
0.04 0.1
0.5
0.0 0.05
2003
2017
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2018
c. Debitele minime anuale, afluenți râul Trotuș

1.0
0.9
0.8
0.7
Debit (m3/s)
0.6
0.5
0.4
0.3 0.17
0.2
0.1 0.01
0.0 0.09 0.08
1988
1995
1987
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
Figura 55. Variația interanuală a debitelor minime anuale (m3/s) a) la stațiile hidrometrice
amplasate pe râul Trotuș, b) la stațiile hidrometrice de pe râul Tazlău și c) la stațiile hidrometrice
amplasate pe afluenții râului Trotuș (1987 – 2018)
131
6.3.3. Regimul anual al debitelor minime absolute
Datele folosite pentru această analiză sunt reprezentate de valorile instantanee ale
debitelor minime corespunzătoare fiecărei luni, care au fost selectate din toți cei 32 ani luați
în considerare.
Variația anuală a debitelor minime absolute (valori instantanee) înregistrate în
perioada 1987 – 2018, în bazinul hidrografic al râului Trotuș este prezentată în Figura 56. Se
observă cu claritate faptul că, pe cursul principal al râului Trotuș, valoarea debitelor crește de
la izvor spre vărsare. Drept urmare, la S.H. Vrânceni au fost înregistrate cele mai mari debite
minime lunare, în timp ce la S.H. Lunca de Sus (situată în bazinul superior al râului Trotuș)
acestea s-au situat în jurul valorii de 0,042 m3/s (03 decembrie 1990). Pe râul Tazlău la S.H.
Scorțeni, debitul de etiaj a fost tot 0,042 m3/s în data de 27 ianuarie 1987. Cel mai mic debit
de etiaj a fost înregistrat la S.H. Haloș în data de 1 august 1989-0,014 m3/s.
Cele mai mici valori ale acestui parametru se produc, de regulă, în lunile de iarnă:
decembrie-februarie, din cauza factorilor climatici care împiedică scurgerea apei. În această
perioadă deficitară din punct de vedere pluviometric, alimentarea râurilor se face predominat
din surse subterane. Cele mai mari debite minime se produc în lunile aprilie-mai-iunie,
perioadă caracterizată prin precipitații torențiale, la care se adaugă și apa înmagazinată în
stratul de zăpadă, care este eliberată la temperaturi pozitive, contribuind la alimentarea rețelei
hidrografice.
132
a. Debitele minime lunare, râul Trotuș
8.0
7.0
6.0
Debit (m3/s)
5.0
4.0
3.0
2.0 2.080
1.0 0.778
0.400
0.184 0.042
0.0
b. Debitele minime lunare, râul Tazlău

0.9
0.8
0.7
0.6
Debit (m3/s)
0.5
0.4
0.3
0.2 0.099
0.1 0.046 0.042

0.0
c. Debitele minime lunare, afluenți râul Trotuș

0.9
0.8
0.7
0.6
Debit (m3/s)
0.5
0.4
0.3
0.168
0.2
0.014 0.097
0.1 0.082
0.0
Figura 56. Regimul anual al debitelor minime (m3/s) a) la stațiile hidrometrice amplasate pe râul
Trotuș, b) la stațiile hidrometrice de pe râul Tazlău și c) la stațiile hidrometrice amplasate pe
133
6.3.4. Debitele minime anotimpuale
În continuare, în Tabelul 43. și în Figura 57. și Figura 58., sunt redate valorile
debitelor minime instantanee selectate în funcție de repartiția anotimpuală. Conform acestora
rezultă faptul că primăvara și vară se produc cele mai mari debite minime (reprezentate cu
nuanțe de roșu în tabel), în timp ce sezonul de iarnă și toamnă prezinta cele mai mici debite
minime instantanee (reprezentate cu nuanțe de verde în tabel).
În ceea ce privește cursul principal, conform Figurii 57., valorile debitelor minime
cresc din amonte spre aval, cele mai mici debite minime fiind înregistrate așadar în sezonul
de iarnă la stația hidrometrică Lunca de Sus, situată cel mai în amonte, în timp ce, pe afluenții
râului Trotuș, cele mai mici valori instantanee s-au înregistrat la stația hidrometrică Haloș
(râul Cașin), în sezoanele de iarnă și vară, având valori mai mici de 0,03 m 3/s.
Tabel 43. Debite minime anotimpuale (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018)
Stația
Râul Iarna Primăvara Vara Toamna
hidrometrică
Lunca de Sus 0.04 0.10 0.10 0.07
Ghimeș - Făget 0.18 0.37 0.30 0.44
Trotuș Goioasa 0.40 1.06 1.11 1.00
Târgu Ocna 0.78 1.70 2.40 1.65
Vrânceni 2.08 4.10 3.96 3.45
Asău Asău 0.08 0.14 0.28 0.18
Oituz Ferăstrău 0.17 0.17 0.28 0.22
Cașin Haloș 0.03 0.08 0.01 0.04
Scorțeni 0.04 0.16 0.10 0.08
Tazlău Helegiu 0.27 0.31 0.32 0.10
Tazlău 0.05 0.05 0.09 0.09
11 0 m3/s – 1 m3/s 11 1 m3/s – 2 m3/s 11 2 m3/s – 3 m3/s 11 3 m3/s - 4 m3/s 11 4 m3/s – 5 m3/s
134
4.5
4.0
3.5
3.0
Debit (m3/s)
2.5
2.0
1.5
1.0
0.5
0.0
Lunca de Sus Ghimeș - Făget Goioasa Târgu Ocna Vrânceni
R.Trotuș R.Trotuș R.Trotuș R.Trotuș R.Trotuș
Iarna 0.042 0.184 0.400 0.778 2.080
Primăvara 0.100 0.365 1.060 1.700 4.100
Vara 0.098 0.300 1.110 2.400 3.960
Toamna 0.070 0.440 1.000 1.650 3.450
Figura 57. Variația debitelor minime anotimpuale (m3/s), la stațiile hidrometrice amplasate pe râul
Trotuș (1987 – 2018)
0.4
0.3
0.3
Debit (m3/s)
0.2
0.2
0.1
0.1
0.0
Valea Rece Asău Ferăstrău Haloș Scorțeni Helegiu Tazlău
R.Valea
R.Asău R.Oituz R.Cașin R.Tazlău R.Tazlău R.Tazlău
Rece
Iarna 0.092 0.082 0.168 0.025 0.042 0.267 0.046
Primăvara 0.100 0.140 0.170 0.082 0.158 0.307 0.049
Vara 0.180 0.278 0.275 0.014 0.098 0.320 0.094
Toamna 0.100 0.180 0.220 0.039 0.082 0.099 0.085
Figura 58. Variația debitelor minime anotimpuale (m3/s), la stațiile hidrometrice amplasate pe
135
6.3.5. Debitul de etiaj pe râul Trotuș și afluenți
Debitul minim minimorum (etiajul) reprezintă cel mai mic debit instantaneu
înregistrat în întreaga perioada de observație. Acesta este centralizat în Tabelul 44., în care
este, de asemenea, indicată și data la care el s-a produs. În acest sens, se remarcă S.H. Haloș,
situată pe Râul Cașin, unde, în data de 1 august 1989 s-a produs cel mai mic debit din perioada
de observație – 0,014 m3/s. În Figura 59., seria de debite de etiaj, pentru toate cele 12 stații
analizate, este reprezentată grafic cu ajutorul unui hidrograf. Cel mai mare debit de etiaj s-a
înregistrat în sectorul inferior al bazinului hidrografic, datorită creșterii suprafeței de recepție,
la stația hidrometrică Vrânceni, 2,08 m3/s, în prima zi a lunii august 1989.
Tabel 44. Debitul minim minimorum (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018)
Râul Stația hidrometrică Qmin (m3/s) An Luna Zi

Lunca de Sus 0.042 1990 XII 3
Ghimeș - Făget 0.184 1987 I 25
Trotuș
Goioasa 0.4 1987 I 5
Târgu Ocna 0.778 2001 I 15
Vrânceni 2.08 2001 I 15
Valea Rece Valea Rece 0.092 1987 I 1
Asău Asău 0.082 2000 XII 23
Oituz Ferăstrău 0.168 1987 II 28
Cașin Haloș 0.014 1989 VIII 1
Scorțeni 0.9 1987 I 1
Tazlău
Helegiu 0.099 1987 IX 14
Tazlău 0.046 1987 I 5
Qmin – debitul minim Sursa datelor: INHGA
2.080
2.500
2.000
Debit (m3/s)
1.500
0.778
1.000
0.400
0.184
0.168
0.099
0.092
0.082
0.046
0.042
0.042
0.014
0.500
0.000
Figura 59. Variația debitului minim minimorum (m3/s), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1987 – 2018)
136
6.3.6. Tendințe în variabilitatea scurgerii minime lunare și anuale
Stabilirea tendințelor în variabilitatea scurgerii minime lunare și anuale a fost posibilă

cu ajutorul aceluiași test neparametric Mann-Kendall, aplicat și în cazul debitelor medii.
În Tabelul 45. sunt prezentate tendințele de evoluție ale debitelor minime anuale (m 3/s)
în bazinul hidrografic al râului Trotuș, în perioada 1987 – 2018, la toate cele 12 stații
hidrometrice analizate, împreună cu semnificația lor statistică. Conform tabelului, rezultă că
tendința generală a scurgerii minime este de creștere, fără nicio excepție. În majoritatea
cazurilor, intervalul de încredere este de 95% (nivel de semnificație α = 0,05%). În ceea ce
privește debitul mediu anual, acesta prezintă o tendință pozitivă semnificativă statistic, la toate
stațiile, cu un interval de încredere cuprins între 90% – 99% (nivel de semnificație α = 0,1 –
0,01%).
Tabel 45. Tendințele în evoluția debitelor minime lunare și anuale din bazinul hidrografic al râului
Trotuș, rezultate în urma aplicării testului Mann-Kendall (1987 – 2018)
Nr. Stația Lunile

Râul An
crt. hidrologică I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1. Lunca de Sus *
Ghimeș-
2. * +
Trotuș Făget
3. Goioasa
4. Tg. Ocna + ** * + ** **
5. Vrânceni * * ** *
6. Tazlău ** ** * *
Tazlău
7. Scorțeni * ** +
8. Helegiu + * + + *
Valea
9. Valea Rece
Rece
10. Asău Asău * + +
11. Oituz Ferăstrău + * *
12. Cașin Haloș * ** * *
***: α = 0,001; **: α = 0,01; *: α = 0,05; +: α = 0,1. Cu roșu sunt reprezentate tendințele de creștere
Sursa datelor:INHGA
137
6.4. Scurgerea maximă în bazinul hidrografic al râului Trotuș
6.4.1. Media debitelor maxime multianuale
Debitele maxime se produc în condiții speciale, din cauza topirii bruște a stratului de
zăpadă, a precipitațiilor torențiale căzute de regulă într-un interval scurt de timp sau a celor
două fenomene combinate. În general, debitele de vârf se manifestă în lunile de primăvară sau
vară și mai rar în celelalte luni, având valori de aproximativ 10 ori mai mari față de debitele
medii. La nivelul țării, cele mai mari viituri sunt generate de ploile abundente
(www.geomorphologyonline.com, 05.11.2021).
În luna iulie 1991, în timpul viiturii istorice produse în bazinul hidrografic al râului
Siret și implicit și în bazinul hidrografic al râului Trotuș, a fost atins cel mai mare debit maxim
de 3720 m3/s, în zona de aval a bazinului, la stația hidrometrică Vrânceni. Un alt eveniment
important de viitură s-a înregistrat și în anul 2005, tot în luna iulie, când s-au produs de
asemenea inundații severe ca rezultat al viiturilor excepționale care s-au format. Așadar, viitura
produsă în acea vară a atins debitul de vârf la stația aceeași stație hidrometrică cu o valoare de
2800 m3/s (probabilitate de producere de 0,5%), în timp ce debitul mediu specific lunii iulie
era de 43,9 m3/s (ANAR, 2015).
Valoarea medie a debitelor maxime multianuale (1987 – 2018), caracteristică
întregului bazin al râului Trotuș, are o valoare de 33,6 m3/s. Aceasta crește din amonte spre
aval, direct proporțional cu suprafața bazinală și cu numărul de afluenți, de la valoarea de 2,7
m3/s la S.H. Lunca de Sus până la valoarea de 153,8 m3/s la S.H. Vrânceni, pe cursul principal.
Dintre afluenții râului Trotuș, un aport important de apă se datorează râului Tazlău, al cărui
bazin de recepție însumează 1143 km 2. În bazinul inferior al râului Tazlău, la S.H. Helegiu,
valoarea medie a debitului maxim este de 56,3 m3/s. În cazul celorlalți afluenți acest parametru
se situează în ecartul 6,2 m3/s (S.H. Valea Rece) – 19,3 m3/s (S.H. Haloș) (Figura 60.).
138
153.8
180
150
Debit (m3/s)
120
56.34
64.3
90
25.36
19.29
24.3
15.15
60
12.09
11.98
11.72
6.24
2.69
30
0
Figura 60. Media debitelor maxime anuale (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș
(1987 – 2018)
6.4.2. Variația interanuală a debitelor maxime anuale
Urmărind evoluția debitelor maxime anuale redate în Figura 61., se disting următorii
ani în care s-au înregistrat cele mai mari valori din perioada analizată (debite istorice):
1988,1991, 2005, 2010, 2012, 2016. Dintre aceștia, se remarcă anii 2016 și 2005 cu cele mai
multe înregistrări de debite maxime maximorum, cu un număr de 5 și respectiv 4 din totalul
de 12 cazuri (Tabel 48.). Pe râul Trotuș, cel mai mare debit maximum maximorum înregistrat
a fost de 3720 m3/s, la stația hidrometrică Vrânceni, în data de 29 iulie 1991. Pe afluenți, cel
mai mare debit a fost înregistrat în data de 13 iulie 2005, la stația hidrometrică Helegiu pe râul
Tazlău și a avut o valoare maximă de 1556 m3/s. Pe ansamblul bazinului, valorile maxime
absolute au oscilat între 0,13 m 3/s (S.H. Tazlău, râul Tazlău, 15.01.1987) și 3720 m3/s (S.H.
Vrânceni, râul Trotuș, 29.07.1991).
139
a. Debitele maxime anuale, râul Trotuș
4000.0
3500.0
3000.0
Debit (m3/s)
2500.0
2000.0
1500.0
1000.0
500.0
0.0 1995
1999
2014
2018
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1996
1997
1998
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2015
2016
2017
b. Debitele maxime anuale, râul Tazlău

1800.0
1600.0
1400.0
1200.0
Debit (m3/s)
1000.0
800.0
600.0
400.0
200.0
0.0
2002
2011
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
c. Debitele maxime anuale, afluenți râul Trotuș

450.0
400.0
350.0
300.0
Debit (m3/s)
250.0
200.0
150.0
100.0
50.0
0.0
1992
1994
1987
1988
1989
1990
1991
1993
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
Figura 61. Variația debitelor maxime anuale (m3/s) a) la stațiile hidrometrice amplasate pe
râul Trotuș, b) la stațiile hidrometrice de pe râul Tazlău și c) la stațiile hidrometrice
140
Din cauza diferențelor mari care există între valorile debitelor maxime anuale la
diferite stații, în continuare sunt reprezentate, în detaliu, graficele care prezintă variația
acestora împreună cu tendința liniară de evoluție, pentru perioada 1987 – 2018, la fiecare stație
hidrometrică analizată, amplasată atât pe râul Trotuș (a.) precum și pe o serie de afluenți mai
importanți ai acestuia (b.,c.). Tendința generală a debitelor maxime este de creștere la
majoritatea stațiilor, excepție făcând stațiile Tg. Ocna și Helegiu unde tendința este staționară.
O tendință descrescătoare se observă la stațiile Ghimeș-Făget, Vrânceni, Asău și Ferăstrău
(Figura 62.).
Cauza tendinței crescătoare a debitelor maxime în ultima perioada este reprezentată în
principal de schimbările climatice care influențează regimul precipitațiilor și al temperaturii
aerului și produce schimbări în evapotranspirație. Se constată în ultimul timp creșteri
semnificative în regimul precipitațiilor sezoniere, mai ales toamna și la începutul verii. Ploile
abundente (torențiale) cumulate mai multe zile la rând, au fost uneori suprapuse cu topiri
bruște ale stratului de zăpadă. Temperaturile ridicate din timpul iernii determină precipitații
sub formă lichidă, astfel că debitele din această perioadă sunt mai mari decât în mod normal.
Temperaturile pozitive din timpul iernii cauzează topirea rapidă a stratului de zăpadă, care,
așa cum s-a menționat anterior, poate fi asociată cu producerea unor ploi însemnate cantitativ,
astfel că pot genera viituri și inundații. Evapotranspirația influențează regimul scurgerii apei
râurilor în special în perioadele cu ape mici (Bălteanu, D., et al., 2020)
141
0.00
0.0
100.0
200.0
400.0
10.00
20.00
30.00
300.0
50.0
0.0
100.0
200.0
300.0
400.0
0.0
100.0
0.0
200.0
400.0
600.0
800.0
1000.0
1500.0
2000.0
0.0
500.0
1987 1987 1987 1987 1987
1987
1989 1989 1989 1989 1989
1989
1991 1991 1991 1991 1991
1991
1993 1993 1993 1993 1993 1993
1995 1995 1995 1995 1995 1995
1997 1997 1997 1997 1997 1997
1999 1999 1999 1999 1999 1999
2001 2001 2001 2001 2001 2001
2003 2003 2003 2003 2003 2003
2005 2005
353.0
2005 2005 2005 2005
379.0
1490.0
2007 2007 2007 2007 2007 2007
a. R. Trotuș - S.H. Goioasa
c. R. Oituz - S.H. Ferăstrău

b. R. Tazlău - S.H. Scorțeni
2009 2009 2009 2009 2009 2009
2011 2011 2011 2011 2011 2011
a. R. Trotuș - S.H. Târgu Ocna

a. R. Trotuș - S.H. Lunca de Sus
2013 2013 2013 2013 2013 2013

2015 2015 2015 2015 2015 2015
c. R. Valea Rece - S.H. Valea Rece

78.1
2017 2017
24.30
2017 2017 2017 2017
681.0
0
1000
2000
4000
3000
50.0
0.0
100.0
150.0
50.0
0.0
200.0
400.0
600.0
0.0
200.0
400.0
600.0
0.0
100.0
150.0
200.0
1000.0
1500.0
2000.0
0.0
500.0
1987 1987 1987 1987 1987
1987 1989
1989 1989 1989 1989
1989 1991

1991 1991 1991 1991
3720
1991 1993
1993 1993 1993 1993 1993
1995 1995 1995 1995 1995
1995 1997
1997 1997 1997 1997 1997
1999 1999 1999 1999 1999
1999
2001 2001 2001 2001 2001 2001
2003 2003 2003 2003 2003 2003
2005
c. R. Asău - S.H. Asău

2005 2005 2005 2005 2005
c. R. Cașin - S.H. Haloș

389.0
2007
1556.0
2007 2007 2007 2007 2007

b. R. Tazlău - S.H. Tazlău
b. R. Tazlău - S.H. Helegiu
2009 2009
a. R. Trotuș - S.H. Vrânceni
2009 2009 2009 2009

2011 2011 2011 2011 2011
419.0
2011
2013 2013 2013 2013 2013 2013
a. R. Trotuș - S.H.Ghimeș - Făget
2015 2015 2015 2015 2015 2015
pe râul Trotuș b) la stațiile hidrometrice de pe râul Tazlău și c) la stațiile hidrometrice de pe

98.5
2017 2017 2017 2017 2017 2017

171.0
Figura 62. Variația debitelor maxime anuale (m3/s) și tendința liniară a) la stațiile hidrometrice de
142
6.4.3. Regimul anual al debitelor maxime absolute
În ceea ce privește variabilitatea debitelor maxime lunare absolute, acestea prezintă,

pe parcursul anului variații mai mari sau mai mici de la o lună la alta, fiind determinate, în
principal, de caracteristicile climatice ale fiecărei luni. În continuare sunt redate hidrografele
debitelor maxime lunare care indică cele mai mari valori în lunile de vară (iunie, iulie), atât
pentru stațiile de pe cursul principal de apă cât și pentru afluenți. De asemenea, lunile martie
și mai prezintă valori destul de ridicate în ceea ce privește scurgerea maximă, datorită
precipitațiilor abundente și a aportului de apă provenit prin topirea stratului de zăpadă. În
lunile de iarnă și de toamnă, debitele au cele mai mici valori (Figura 63.). În cuprinsul
Tabelului 46., sunt evidențiate principalele caracteristici ale scurgerii maxime multianuale din
perioada 1987 – 2018 la cele 12 stații hidrometrice din cadrul bazinului râului Trotuș.
Tabel 46. Principalele caracteristici ale scurgerii maxime multianuale (m3/s), bazinul hidrografic al
Qmax Qmax qmax qmax

S Hmed
Râul Stația mediu maximorum mediu maximorum
(km2) (m)
(m3/s) (m3/s) (l/s/km2) (l/s/km2)
Lunca de Sus 88 1140 2,69 24.3 30.57 276.14
Ghimeș Făget 381 1116 12,09 98.5 31.73 258.53
Trotuș 24,3 353
Goioasa 781 1052 31.11 451.98
Târgu Ocna 2091 924 64,3 1490 307.51 712.58
Vrânceni 4092 734 153,8 3720 37.59 909.09
Tazlău 129 793 11,98 171 92.87 1325.58
Tazlău 25,36 681
Scorțeni 412 574 61.55 1652.91
Helegiu 998 520 56,34 1556 56.45 1559.12
Valea Rece Valea Rece 120 1145 6,24 78 52.00 650.00
Asău Asău 204 951 11,72 389 57.45 1906.86
Oituz Ferăstrău 267 810 15,15 379 56.74 1419.48
Cașin Haloș 220 717 19,29 419 87.68 1904.55
S – suprafața bazinului hidrografic aferent stației hidrometrice; Hmed – Altitudinea medie a bazinului hidrografic aferent stației
hidrometrice; Qmax mediu – debitul maxim mediu multianual; Qmax maximorum – debitul maxim maximorum; qmax mediu – debitul
specific maxim mediu multianual; qmax mediu – debitul specific maxim maximorum;
143
a. Debitele maxime lunare, râul Trotuș
4000.0
3720.0
3500.0
3000.0
Debit (m3/s)
2500.0
2000.0
1490.0
1500.0
1000.0
500.0 98.5 353.0

24.3
0.0
b. Debitele maxime lunare, râul Tazlău

1800.0
1556.0
1600.0
1400.0
1200.0
Debit (m3/s)
1000.0
800.0 681.0
600.0
400.0
171.0
200.0
0.0
c. Debitele maxime lunare, afluenți râul Trotuș

450.0 419.0
400.0 389.0
379.0
350.0
300.0
Debit (m3/s)
250.0
200.0
150.0
100.0 78.1
50.0
0.0
Figura 63. Variația anuală a debitelor maxime (m3/s) a) la stațiile hidrometrice amplasate pe râul
Trotuș, b) la stațiile hidrometrice de pe râul Tazlău și c) la stațiile hidrometrice amplasate pe
144
6.4.4. Debitele maxime anotimpuale
La scară anotimpuală, pe întreg bazinul hidrografic, debitele maxime anuale se produc,

cel mai frecvent, vara și primăvara. Aceasta se datorează, în special, cantităților mari de
precipitații căzute în această perioadă (majoritatea precipitațiilor căzute vara și primăvara în
cadrul bazinului râului Trotuș având caracter torențial).
Cel mai rar, debitele maxime s-au produs în anotimpul de iarnă datorită stocării apei
în stratul de zăpadă și producerii fenomenelor de îngheț, în timp ce toamna, din cauza
precipitațiilor relativ scăzute, și frecvența de apariție a acestor debite se menține redusă.
În tabelul următor (Tabel 47.) sunt redate valorile maxime instantanee de debit (m3/s)
selectate la nivel anotimpual. Cu nuanțe de roșu sunt reprezentate cele mai mari debite (vara),
în timp ce, cu nuanțe de verde sunt marcate debitele maxime cele mai reduse (iarna). Aceste
valori sunt reprezentate în Figura 64. (cursul principal) respectiv Figura 65. (afluenți). Cele
mai mari valori instantanee ale debitelor maxime sunt înregistrate pe cursul principal la stația
hidrometrică Vrânceni, în anotimpul de vară (3720 m 3/s), în timp ce pe afluenții râului Trotuș,
cele mai mari valori aparțin stației hidrometrice Helegiu (râul Tazlău), cea mai mare fiind de
1556 m3/s, valoare înregistrată tot în anotimpul de vară.
Tabel 47. Debite maxime anotimpuale (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018)
Râul Stația hidrometrică Iarna Primăvara Vara Toamna
Lunca de Sus 7.51 14.7 24.3 15.7

Ghimeș - Făget 24.2 50.4 98.5 73.9
Trotuș Goioasa 43.4 101.0 353.0 136.0
Târgu Ocna 99.7 434.0 1490.0 349.0
Vrânceni 208.0 1510.0 3720.0 900.0
Asău Asău 12.0 87.3 389.0 96.5
Oituz Ferăstrău 18.4 157.0 379.0 90.8
Cașin Haloș 22.7 227.0 419.0 108.0
Scorțeni 49.2 253.0 681.0 142.0
Tazlău Helegiu 88.3 572.0 1556.0 407.0
Tazlău 28.1 93.1 171.0 116.0
0 m3/s - 100 m3/s 100 m3/s - 200 m3/s 200 m3/s - 500 m3/s 500 m3/s - 1000 m3/s 1000 m3/s – 4000 m3/s
145
4000.0
3500.0
3000.0
Debit (m3/s)
2500.0
2000.0
1500.0
1000.0
500.0
0.0
Lunca de Sus Ghimeș - Făget Goioasa Târgu Ocna Vrânceni
R.Trotuș R.Trotuș R.Trotuș R.Trotuș R.Trotuș
Iarna 7.51 24.2 43.4 99.7 208
Primăvara 14.7 50.4 101.0 434 1510
Vara 24.3 98.5 353.0 1490 3720
Toamna 15.7 73.9 136.0 349 900
Figura 64. Variația debitelor maxime anotimpuale (m3/s) la stațiile hidrometrice amplasate pe râul
Trotuș (1987 – 2018)
1800.0
1600.0
1400.0
1200.0
Debit (m3/s)
1000.0
800.0
600.0
400.0
200.0
0.0
Valea Rece Asău Ferăstrău Haloș Scorțeni Helegiu Tazlău
R.Valea
R.Asău R.Oituz R.Cașin R.Tazlău R.Tazlău R.Tazlău
Rece
Iarna 13.7 12.0 18.4 22.7 49.2 88.3 28.1
Primăvara 51.2 87.3 157 227 253 572 93.1
Vara 78.1 389 379 419 681 1556 171
Toamna 38.5 96.5 90.8 108 142 407 116
Figura 65. Variația debitelor maxime anotimpuale (m3/s) la stațiile hidrometrice

146
6.4.5. Debitul maxim maximorum
Debitul maxim maximorum (debitul absolut) reprezintă cel mai mare debit instantaneu
înregistrat în întreaga perioada de observație. Acesta este centralizat în Tabelul 48., în care
este, de asemenea, indicată data și ora la care s-a produs. În acest sens, se remarcă
S.H. Vrânceni, situată pe râul Trotuș, unde, în data de 29 iulie 1991 s-a produs cel mai mare
debit din perioada de observație – 3720 m3/s. Totodată, un debit important s-a produs și pe
râul Tazlău, pe cursul inferior, la stația hidrometrică Helegiu – 1556 m3/s, cât și la S.H. Târgu
Ocna (râul Trotuș) – 1490 m3/s.
În Figura 66., seria de debite maxime, pentru toate cele 12 stații analizate, este
reprezentată grafic cu ajutorul unui hidrograf. Cel mai mic debit maxim maximorum s-a
înregistrat în sectorul superior al bazinului hidrografic principal, din cauza suprafeței mici de
recepție, la stația hidrometrică Lunca de Sus – 24,3 m3/s, în data de 2 iunie 2016.
Tabel 48. Debitul maxim maximorum (m3/s), bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018)
Stația Qmax
Râul An Luna Zi Ora
hidrometrică maximorum (m3/s)
Lunca de Sus 24.3 2016 VI 2 19:00
Ghimeș – Făget 98.5 2016 VI 2 17:00
Trotuș Goioasa 353.0 2004 VII 28 14:00
Târgu Ocna 1490.0 2005 VII 12 23:00
Vrânceni 3720.0 1991 VII 29 08:00
Valea Rece Valea Rece 78.1 2016 VI 2 18:00
Asău Asău 389.0 2005 VII 12 20:00
Oituz Ferăstrău 379.0 2005 VII 13 01:00
Cașin Haloș 419.0 2010 VII 27 16:30
Tazlău 171.0 2016 VI 2 16:40
Tazlău Scorțeni 681.0 2016 VI 3 00:30
Helegiu 1556.0 2005 VII 13 00:30
Qmax maximorum – debitul maxim maximorum Sursa datelor: INHGA
147
3720.0
4000.0
3500.0
3000.0
Debit (m3/s)
2500.0
1556.0
1490.0
2000.0
1500.0
681.0
419.0
389.0
379.0
353.0
1000.0
171.0
98.5
78.1
500.0 24.3
0.0
Figura 66. Variația debitului maxim maximorum (m3/s), bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1987 – 2018)
6.4.6. Debite maxime anuale cu diferite probabilități de depășire
În vederea estimării debitelor maxime cu diferite probabilități de depășire a fost

utilizată curba teoretică Pearson III. În Figura 67. este reprezentată diagrama curbei de
asigurare empirice, pentru râul Trotuș (S.H. Vrânceni) pentru perioada 1987 – 2018. Corelația
dintre cele două variabile este una negativă, în sensul că, dacă o variabilă scade cealaltă crește
și invers. Spre exemplu, probabilitatea de apariție a unui debit maxim de peste 3700 m3/s
prezintă o asigurare empirică p% de aproximativ 3% în cei 32 de ani de analiză. Cu cât
debitele sunt mai mici cu atât procentul de asigurare creste, până la 100% pentru debite sub
200 m3/s.
8000
7000
6000
Q max (m3/s)
5000
4000
3000
2000
1000
0 p%
0.10 1.00 10.00 100.00
Debite maxime Power (Debite maxime)
Figura 67. Diagrama curbei de asigurare empirice, râul Trotuș, S.H. Vrânceni (1987 – 2018)
148
În tabelul următor (Tabel 49) sunt redate câteva date referitoare la cotele de apărare
stabilite în funcție de nivelul apei (m), debitele specifice acestora, precum și debitele maxime
cu diferite probabilități de depășire (m3/s) de pe râul Trotuș și afluenți. Debitele maxime
variază, fiind din ce în ce mai mici pe măsura creșterii probabilităților de apariție. Nivelurile
care indică pragurile cotelor de pericol, precum și debitele echivalente acestora sunt cele
actuale, fiind folosite pentru activitatea de prognoză și avertizare hidrologica, inclusiv pentru
activitatea operativa de avertizare pentru viituri rapide din cadrul Centrului Național de
Prognoze Hidrologice, compartimentul Prognoze și Avertizări Viituri Rapide.
Tabel 49. Date privind râul Trotuș și afluenți, la stațiile hidrometrice analizate
Qmax cu diferite probabilități (m3/s)
Râul S.H. CA CI CP QA QI QP 0.1 0.5 1 2 5 10
% % % % % %
Lunca de
100 120 200 8.8 15.2 40.9 430 310 260 210 150 105
Sus
Ghimeș-
150 250 300 50.4 176 242 800 590 500 410 300 220
Făget
Trotuș Goioasa 200 250 350 168 246 416 1125 840 720 600 440 330
Tg. Ocna 250 350 400 306 590 740 - - - - - -
Vrânceni 350 400 500 797 1175 2220 - - - - - -

Valea Valea
150 200 250 25.5 48.5 74.1 395 285 240 190 135 95
Rece Rece
Asău Asău 250 300 350 116 180 270 535 380 310 245 170 115
Oituz Ferăstrău 180 250 350 121 248 484 590 435 370 300 220 160
Cașin Haloș 350 400 500 151 227 387 825 600 500 400 285 200
Tazlău 200 250 300 44 72.5 105 910 645 530 415 290 195
Tazlău Scorțeni 200 250 300 177 275 400 1665 1210 1010 805 575 405
Helegiu 250 300 350 595 774 912 2450 1785 1515 1240 910 660
S.H. – Stația hidrometrica; C.A. – cota de atenție, C.I. – cota de inundație, C.P. – cota de pericol, Qmax – debite maxime
149
6.4.7. Tendințe în variabilitatea scurgerii maxime lunare și anuale
Stabilirea tendințelor în variabilitatea scurgerii maxime lunare și anuale a fost posibilă

cu ajutorul testului neparametric Mann-Kendall.
În Tabelul 50. sunt prezentate tendințele de evoluție ale debitelor maxime anuale
(m3/s) în bazinul hidrografic al râului Trotuș, în perioada 1987 – 2018, la cele 12 stații
hidrometrice analizate, împreună cu semnificația statistică a acestora. Conform tabelului,
rezultă faptul că tendința generală a scurgerii maxime este de creștere în unele luni (lunile
ianuarie, februarie, martie) sau de scădere în altele (pentru luna septembrie). La majoritatea
stațiilor analizate, intervalul de încredere este de 95% (nivel de semnificație α = 0,05%). În
ceea ce privește debitul mediu anual, acesta nu prezintă o tendință semnificativă statistic la
niciuna dintre stațiile considerate.
Tabel 50. Tendințele în evoluția debitelor maxime lunare și anuale (m3/s) din bazinul hidrografic al
râului Trotuș, rezultate în urma aplicării testului Mann-Kendall
Nr. Stația Lunile

Râul An
crt. hidrologică I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1. Lunca de Sus * * +
Ghimeș-
2. *
Făget
Trotuș
3. Goioasa *
4. Tg. Ocna * +
5. Vrânceni * +
6. Tazlău + *
7. Tazlău Scorțeni * *
8. Helegiu * * *
9. Valea Rece Valea Rece *
10. Asău Asău *
11. Oituz Ferăstrău * +
12. Cașin Haloș ** +
***: α = 0,001; **: α = 0,01; *: α = 0,05; +: α = 0,1
Cu roșu sunt reprezentate tendințele de creștere, iar cu albastru tendințele de scădere
150
CAPITOLUL 7. FENOMENE HIDRO-METEOROLOGICE EXTREME DIN
BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI TROTUȘ (STUDII DE CAZ)
Degradarea solurilor, cel mai adesea prin procesul de eroziune, dar și din cauza
practicilor agricole neadecvate, distrugerea/degradarea căilor de comunicație sau a așezărilor
omenești contribuie la agradarea patului albiilor râului și la colmatarea accelerată a
suprafețelor lacustre, cu efecte negative asupra formării și propagării undelor de viitură. În
acest sens, bazinul hidrografic al râului Trotuș reprezintă un areal cu un nivel crescut de
vulnerabilitate, impunând o cercetare mai amănunțită în vederea evaluării potențialului
negativ pe care fenomenele hidro-meteorologice îl pot avea și, totodată, pentru stabilirea celor
mai eficiente măsuri și metode de intervenție și control în cazul apariției fenomenelor extreme
și a managementului situațiilor de criză.
7.1. Precipitații excedentare. Viiturile și inundațiile
Schimbările climatice și încălzirea globală sunt subiecte complexe de mare

importanță, studiate cu interes la nivel național și internațional (Ardelean, Florinela, Colda,
Iolanda, 2008; Solomon, Susan și colab., 2009; Trenberth, KE, 2007). Variabilitatea
climatică, cauzată îndeosebi de advecții ale aerului cald de diferite origini, se manifestă și în
bazinul râului Trotuș, cu consecințe economice și sociale negative.
Râul Trotuș, situat în partea estică a țării, este frecvent expus la evenimente
hidro-meteorologice periculoase de tipul viiturilor și inundațiilor, cât și evenimentelor de
secetă (pe afluenții mici). Acest râu, tributar Siretului, își are obârșia la altitudinea de
1380 m, în Munții Ciucului și aparține aproape în totalitate județului Bacău. Bazinul
hidrografic reprezentat în Figura 6 (a se vedea Figura 6. Localizarea bazinului hidrografic al
râului Trotuș) se suprapune peste zona central-estica a Carpaților Orientali și totodată peste
cea a Subcarpaților Moldovei Această dezvoltare a influențat evoluția bazinului hidrografic
Trotuș, oferindu-i trăsături morfologice și morfometrice specifice. Relieful, datorită
caracteristicilor sale geomorfometrice (altitudine, relief, densitate de fragmentare a reliefului
etc.) are o influență majoră asupra formării resurselor de apă, asupra condițiilor de recepție,
acumulare și control a precipitațiilor și topirii zăpezii (Roșu, Al., 1973).
151
Tematica cu privire la scurgerea apei râurilor în general și la viiturile rapide în special,
a fost dezbătută intens în diferite studii de specialitate, atât la nivel național (Diaconu, C.,
Șerban,P., 1994; Stănescu, V., Drobot, R., 2002; Drobot, R., et al, 2014; Sorocovschi, V.,
Cocuț, M., 2008) cât și la nivel internațional (Milly, Paul, C.D., et al., 2005; Borga, M.., et
al., 2007; Marchi, L., et al., 2010).
Analiza scurgerii maxime a apei prezintă un interes major în domeniul prognozei
hidrologice deoarece cunoașterea ei este foarte importantă, în principal pentru identificarea
măsurilor de apărare împotriva viiturilor și inundațiilor (Diaconu, C., 1988). Viiturile rapide
sunt fenomene extreme, generate de precipitațiile torențiale care au loc într-un interval de
timp foarte scurt în bazine hidrografice mici, nemonitorizate din punct de vedere hidrometric.
Viiturile reprezintă momentele de vârf în evoluția scurgerii apei unui rău. În ultimele
decenii, atât în țara noastră, cât și la nivel mondial, aceste fenomene extreme se produc cu o
frecvență și o intensitate tot mai ridicată, apariția lor fiind posibilă în orice spațiu hidrografic.
Din păcate, previziunile pentru viitor nu sunt favorabile, deoarece se prevede menținerea
tendințelor crescătoare. Cauza principală a accentuării acestor fenomene rămân schimbările
climatice globale care s-au manifestat tot mai frecvent după anul 1970, provocând modificări
ale regimului scurgerii apei râurilor în diferite regiuni ale Globului (Wijkman, A., Rockstom,
J., 2013). În această privință, activitatea de prognoză și avertizare hidrologică asupra
fenomenelor hidrologice periculoase prezintă o importanță deosebită, având ca principal scop
diminuarea efectelor negative produse de acestea. Mesajele de atenționare și avertizare
hidrologică sunt emise cu un anumit timp de anticipare pentru a acorda timp autorităților în
vederea minimizării riscului în cazul producerii unor fenomene cu caracter sever.
Distribuția stațiilor hidrometrice și meteorologice în cadrul bazinului hidrografic al
râului Trotuș este prezentată în Figura 5. iar în Tabelul 6. sunt sintetizate câteva date
morfometrice importante cu privire la bazinul hidrografic analizat (a se vedea Figura 5. și
Tabelul 6.).
În Figura 68. este reprezentată localizarea celor mai reprezentative viituri rapide care
s-au manifestat în ultima perioadă pe râurile din România. Printre acestea se remarcă cele
produse în bazinele hidrografice ale râurilor: Someș (râurile Poiana și Ilișua), Crișuri (râurile
Brod, Țopa, Nămăiești), Barcău (râul Bistra), și pe cursurile superioare ale râurilor: Mureș
(râul Feernic), Timiș, Argeș (râul Potop), Ialomița, Buzău (râul Nehoiu), Trotuș (râul
Dofteana), Moldova (râul Moldovița), Suceava (râul Clit), Bârlad (râurile Berheci și Tecucel),
Bahlui (râul Bahlueț), precum și pe râurile din Dobrogea (râurile Topolog și Casimcea).
152
Figura 68. Localizarea râurilor cele mai afectate de viituri rapide în ultimii ani
Sursa datelor: Mătreată, Simona, et al., 2011
7.1.1. Frecvența de producere a viiturilor
În vederea analizei frecvenței de producere a viiturilor s-au folosit debitele maxime

lunare înregistrate la 12 stații hidrometrice din cuprinsul bazinului hidrografic al râului Trotuș
(a se vedea Figura 5. Harta localizării stațiilor meteorologice și hidrometrice analizate,
situate în bazinul hidrografic al râului Trotuș sau în vecinătatea acestuia) dintre care 5 sunt
situate pe cursul principal: S.H. Lunca de Sus, S.H. Ghimeș-Făget, S.H. Goioasa, S.H. Tg.
Ocna, S.H. Vrânceni (Rădeana) și 7 pe afluenți: S.H. Tazlău, S.H. Scorțeni, S.H. Helegiu (R.
Tazlău), S.H. Valea Rece (R. Valea Rece), S.H. Asău (R. Asău), S.H. Oituz (R. Oituz), S.H.
Cașin (R. Cașin), pentru perioada 1987 – 2018. Acestea au fost raportate la valorile prag
corespunzătoare COTELOR DE APARARE, cu atenție sporită asupra COTELOR DE
INUNDAȚIE și de PERICOL. Pentru stabilirea debitelor corespunzătoare, s-a utilizat cheia
limnimetrică actuală. În tabelul următor sunt prezentate câteva date morfometrice și
hidrologice referitoare la scurgerea maximă a râului Trotuș la cele 12 stații hidrometrice
analizate, inclusiv cotele de apărare și debitele aferente acestora (Tabel 51.).
153
Tabel 51. Date morfometrice și hidrologice privind scurgerea maximă în bazinul hidrografic
al râului Trotuș
Qmax (m3/s)
1987 – 2018
Data
Stația F Hmed Q.A. Q.I. Q.P. C.A. C.I. C.P.
Râul
hidro. km2 m m3/s m3/s m3/s cm cm cm
Lunca de VI.2016 100 120 200

89.2 1140 8.8 15.2 40.9 24.3
Sus
Ghimeș-
381 1116 50.4 176 242 98.5 VI.2016 150 250 300
Trotuș Făget
Goioasa 765 1052 168 246 416 353 VII.2004 200 250 350
Tg. Ocna 2091 924 306 590 740 1490 VII.2004 250 350 400
Vrânceni 4077 734 797 1175 2220 3720 VII.1991 350 400 500
Vl.
Vl. Rece 120 1145 25.5 48.5 74.1 78.1 VI.2016 150 200 250
Rece
Asău Asău 196 951 116 180 270 389 VII.2005 250 300 350
Oituz Ferăstrău 267 810 121 248 484 379 VII.2005 180 250 350
Cașin Haloș 220 717 151 227 387 419 VII.2010 350 400 500
Tazlău Tazlău 129 793 44 72.5 105 171 VI.2016 200 250 300
Oituz Scorțeni 412 574 177 275 400 681 VI.2016 200 250 300
Cașin Helegiu 998 520 595 774 912 1556 VII.2005 250 300 350
Stația hidro. – stația hidrometrică, F – suprafața bazinului hidrografic; H med – altitudinea medie a bazinului hidrografic; Q.A. – debitul de
atenție (m3/s); Q.I. – debitul de inundație (m3/s); Q.P – debitul de pericol (m3/s);Qmax – debitul maxim(m3/s); C.A. – cota de atenție (cm);
C.I. – cota de inundație (cm); C.P. – cota de pericol (cm) Sursa datelor: INHGA
În Tabelul 52. este centralizat numărul de cazuri în care debitul maxim lunar a fost
egal sau a depășit debitele caracteristice cotelor de apărare, în perioada 1987 – 2018. Cele mai
multe depășiri de debite s-au înregistrat la S.H. Haloș – râul Cașin (26 cazuri) și la S.H. Lunca
de Sus – râul Trotuș (23 cazuri), din totalul de 384 cazuri luate în considerare, majoritatea
fiind raportate peste cota de atenție (C.A.).
Tabel 52. Numărul de cazuri în care Qmax lunar (m3/s) a fost egal sau a depășit debitele
caracteristice cotelor de apărare, bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018)
Nr. total de
Stația Nr. cazuri Nr. cazuri Nr. cazuri
Râul cazuri peste cota
hidrometrică Qmax >= Q.A. Qmax >= Q.I. Qmax >= Q.P.
de apărare
Lunca de Sus 23 13 10 0
Ghimeș-
15 15 0 0
Făget
Trotuș
Goioasa 6 2 4 0
Tg. Ocna 14 9 3 2
Vrânceni 14 5 5 4
Tazlău 16 9 6 0
Tazlău Scorțeni 5 4 0 1
Helegiu 5 1 3 1
Vl. Rece Vl. Rece 11 7 2 2
Asău Asău 11 8 0 3
Oituz Ferăstrău 6 1 2 3
Cașin Haloș 26 13 10 3
Qmax – debitul maxim, Q.A. – debitul de atenție, Q.I. – debitul de inundație, Q.P. – debitul de pericol Sursa datelor: INHGA
154
7.1.2. Elementele caracteristice undelor de viitură
Viiturile sunt definite ca fiind fenomene naturale de risc care pot provoca pagube
economice însemnate și în același timp pot cauza chiar și pierderi de vieți omenești. Așadar,
cunoașterea și evaluarea caracteristicilor undelor de viitură reprezintă o etapă imperios
necesară pentru factorii decizionali responsabili pentru diminuarea efectelor negative care s-
ar putea produce în urma viiturilor și inundațiilor. Elementele cele mai importante care
definesc o undă de viitură sunt următoarele: timpul de creștere, timpul de descreștere, debitul
maxim, volumul de apă și coeficientul de formă (Pișota, I., et al., 2005). Cele mai periculoase
viituri care se pot forma sunt cele localizate în bazine cu suprafețe mai mici de 200 km 2 și
care au un timp redus, de până la câteva ore, pe ramură de creștere. Elementele care determină
sau favorizează formarea lor sunt reprezentate atât de condițiile meteorologice cât și de cele
fizico-geografice. Factorul declanșator al viiturilor îl constituie precipitațiile atmosferice, în
funcție de care se identifică trei tipuri de viituri: pluviale, nivale sau mixte. Viiturile nu
generează în mod automat inundații, acest fapt fiind influențat de debitul de apă scurs în
bazinul hidrografic. Acest tip de viituri sunt denumite în continuare „viituri rapide”; termenul
în limba engleză, folosit frecvent în literatura internațională de specialitate fiind
„flash-flood”. Evenimente meteorologice potențial periculoase de acest fel se produc frecvent
și în zona bazinului de studiu, mai ales în partea sa superioară și mijlocie, ca urmare a
prezenței factorilor menționați anterior.
Într-o reprezentare grafică în care pe ordonată sunt notate debitele iar pe abscisă,
timpul, linia care unește toate valorile scurgerii instantanee reprezintă hidrograful viiturii
(Figura 69.). Acesta începe și se termină în momentul în care scurgerea de bază este atinsă de
ambele ramuri ale hidrografului. Forma hidrografului este influențată, în mare măsură, nu
doar de intensitatea și durata ploii, ci și de rata de topire a zăpezii, dar și de alți factori care
pot amplifica mărimea viiturii. Așadar, în cazul unui curs mai lent, hidrograful viiturii prezintă
un vârf mai coborât, având o durată mai mare, în timp ce, pe un curs rapid, vârful viiturii este
înalt iar durata de bază este mult redusă.
155
În continuare sunt prezentați parametrii caracteristici ai unei unde de viitură. Dintre
aceștia, debitul maxim, timpul de creștere, timpul total și volumul unei viiturii reprezintă
elementele definitorii pentru calculul și alcătuirea hidrografului (Mustățea, M., 2005).
a) debitul de bază – Qb (m3/s) reprezintă debitul de la care începe și la care se sfârșește

viitura;
b) debitul maxim/de vârf – Qmax (m3/s) reprezintă cel mai mare debit atins în timpul viiturii;
c) timpul de creștere – Tc (ore/zile) este perioada de timp în care debitul crește de la valoarea
de bază până la atingerea debitului maxim;
d) timpul de descreștere – Td (ore/zile) este perioada de timp în care debitul scade de la
valoarea maximă până la debitul de bază. Td este, de regulă, mai mare decât Tc;
e) timpul total – Tt (ore/zile) reprezintă durata viiturii;
Tt = Tc+Td
f) volumul viiturii – W (m3) este volumul total de apă scurs pe un rău, într-o secțiune;
W = Qmax∙Tt∙3600
g) coeficientul de formă – y reprezintă raportul dintre volumul viiturii și volumul care rezultă
din produsul Qmax ∙Tt, având mereu valoare subunitară;
h) stratul de apă scurs – hs (mm) este grosimea stratului de apă rezultat prin repartizarea
uniformă a volumului de apă al viiturii pe toată suprafața bazinului hidrografic;
i) coeficientul de scurgere – Ks este definit ca fiind raportul dintre grosimea stratului de

apă scurs (hs) și grosimea precipitațiilor care l-au generat (hp);
j) coeficientul de vârf - Kv este raportul dintre debitul de vârf (Qmax) și debitul mediu
multianual (Qo);
(www.academia.edu, 31.01.2020).
156
Figura 69. Schema hidrografului unei viiturii pluviale
Qmax – debitul maxim (m /s); Qmed – debitul mediu (m3/s); W – volumul undei de viitură (mil. m3); Y – coeficientul de scurgere al viiturii
3
(mm), n – coeficientul de formă al undei de viitură, Tcr – timpul de creștere a viiturii; TL – timpul de întârziere a viiturii; Tc – timpul de
concentrare a viiturii; Ttot – durata totală a undei de viitură; Ca – curba ascendentă a hidrografului; Cd – curba descendentă a hidrografului;
Sursa datelor: Jeleapov, Ana, 2019
7.1.3. Cele mai mari 6 evenimente de viituri înregistrate în bazinul hidrografic al râului
Trotuș, în perioada 1987 – 2018
Importanța studierii scurgerii maxime a râurilor și, implicit, importanța analizei

frecvenței și magnitudinii celor mai mari viituri produse într-un bazin hidrografic, se reflectă
în măsurile și metodele aplicate în ceea ce privește diminuarea pagubelor economice și
pierderilor de vieți omenești (Minea, G., 2011). Proiectarea corectă a infrastructurii tehnice și
edilitare, dar mai ales a construcțiilor hidrotehnice, reprezintă principalele măsuri structurale
care stau la baza diminuării efectelor dezastruoase rezultate în urma viiturilor și inundațiilor.
Analiza scurgerii maxime în bazinele hidrografice selectate a fost posibilă prin
calcularea parametrilor undelor de viitură produse. În acest sens, au fost analizate cele mai
mari 6 viituri produse în perioada 1987 – 2018, la 12 stații hidrometrice situate atât pe cursul
principal, cât și pe afluenții cei mai importanți ai râului Trotuș. Datele folosite în vederea
realizării acestui studiu au fost obținute din arhiva Institutului Național de Hidrologie și
Gospodărire a Apelor.
157
Stațiile hidrometrice de la care au fost preluate date privind debitele maxime ale
râurilor sunt următoarele: Lunca de Sus, Ghimeș-Făget, Goioasa, Tg. Ocna, Vrânceni
(Rădeana) pe râul Trotuș; Tazlău, Scorțeni, Helegiu pe râul Tazlău; Valea Rece pe râul Valea
Rece; Asău pe râul Asău; Ferăstrău pe râul Oituz și Haloș pe râul Cașin. În total au fost
analizate 72 de viituri. Prelucrarea datelor în vederea determinării caracteristicilor undelor de
viitură a fost posibilă cu ajutorul softurilor Microsoft Office Excel și CAVIS (Corbuș, C.,
2010).
7.1.3.1. Viiturile de pe râul Trotuș
În acest caz au fost utilizate date de la stațiile hidrometrice situate pe cursul principal
al râului Trotuș: Lunca de Sus, Ghimeș-Făget, Goioasa, Tg. Ocna și Vrânceni.
Stația hidrometrică Lunca de Sus este amplasată în bazinul superior al râului Trotuș,
fiind stația situată la cea mai mare altitudine: 1140 m (dintre cele 12 analizate). Aceasta
controlează cea mai mică secțiune de bazin dintre toate cele studiate, de doar 89 km2 din
totalul bazinului hidrografic. Pentru această stație au fost selectate cele mai mari șase viituri
(Figura 70.) înregistrate în perioada 1987 – 2018, acestea fiind enumerate în continuare în
ordine cronologică: 1992, 2005, 2010, 2014, 2016, 2018. Cele mai importante caracteristici
ale acestora au fost calculate cu ajutorului softului CAVIS și redate în Tabelul 53.
Cele mai importante viituri din punct de vedere al debitului maxim s-au înregistrat
relativ recent, în anul 2016 (24,3 m3/s) și în anul 2018 (24 m3/s), aproximativ în aceeași
perioadă a anului: iunie-iulie. Debitul de vârf de 24,3 m3/s a fost atins la data de 02.06.2016
ora 19:00. Timpul total al viiturii a fost de 46 ore, perioadă în care s-a scurs un volum de apă
de 2 mil. m3. Coeficientul de formă al viiturii determinat în softul CAVIS a fost de 0,51.
Având în vedere volumul total de apă scurs în timpul viiturii, se remarcă anul 2005,
când în perioada 07.07 – 23.07, în 72 ore, a fost rulat un volum de apă de 3,3 mil. m3 apă.
În ceea ce privește timpul de creștere al undelor de viitură, cel mai mic timp a fost de
4 ore, pentru viitura produsă în perioada 22.06 – 06.07.2014. Pentru această viitură, timpul de
descreștere a fost de 44 ore, rezultând un timp total de manifestare de 48 ore.
Pe lângă identificarea caracteristicilor specifice ale fiecărei viituri în parte, în tabel
sunt redate, de asemenea, și valorile mediate ale parametrilor calculați. Astfel, valoarea medie
a debitelor maxime ale viiturilor a fost de 21,1 m3/s, în timp ce debitul de bază mediu s-a situat
în jurul valorii de 2,1 m3/s. Media volumului total de apă scurs a fost de 1,9 m3/s, cu un volum
158
mediu pe ramura de creștere de 0,4 m3/s și de 1,5 m3/s pe cea de descreștere. Media
coeficientului de formă al celor mai mari viituri înregistrate la stația hidrometrică Lunca de
Sus a fost de 0,51, evenimentul cu același coeficient de formă a fost cel produs în anul 2016.
Stratul de apă mediu scurs în timpul viiturii, uniform distribuit pe suprafața bazinului, a avut
o valoare medie de 22,4 mm. Valoarea medie a timpilor specifici viiturii este influențată, în
mare măsură, de evenimentul produs în anul 2005, astfel că timpul mediu de creștere al
undelor de viitură a fost de 11,5 ore (14 ore în timpul evenimentului din 2005) iar timpul
mediu de descreștere de 37,7 ore (58 ore în timpul viiturii din 2005). În concluzie, timpul total
de manifestare a viiturilor a cumulat în medie 49,2 ore.
30.0
25.0
Viitură_08/1992
20.0
Viitură_07/2005
Q (m3/s)
15.0 Viitură_06/2010
10.0 Viitură_06/2014
Viitură_06/2016
5.0
Viitură_06/2018
0.0
0 100 200 300 400 500 600 700
T (ore)
Figura 70. Hidrograful celor mai mari șase viituri înregistrate în bazinul hidrografic al râului
Trotuș la stația hidrometrică Lunca de Sus, în perioada 1987 – 2018
Tabel 53. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Lunca de Sus,
râul Trotuș (1987 – 2018)
Wc Wd Wt
Qmax Qb Hs Tc Td Tt
An (perioadă) (mil. (mil. (mil. Gamma
(m3/s) (m3/s) (mm) (ore) (ore) (ore)
m3 ) m3 ) m3 )
1992 (04.08 – 12.08) 15.9 0.7 0.2 0.3 0.5 6.3 0.41 8 16 24
2005 (07.07 – 23.07) 23.0 1.4 0.4 2.9 3.3 40.0 0.55 14 58 72
2010 (20.06 – 17.07) 17.6 2.6 0.6 2.0 2.6 29.8 0.57 20 52 72
2014 (22.06 – 06.07) 21.6 0.9 0.1 1.2 1.3 15.1 0.37 4 44 48
2016 (02.06 – 05.06) 24.3 1.8 0.4 1.6 2.0 23.2 0.51 8 38 46
2018 (27.06 – 02.07) 24.0 5.1 0.8 1.0 1.8 20.4 0.63 15 18 33
Media 21.1 2.1 0.4 1.5 1.9 22.5 0.51 11.5 37.7 49.2
Minima 15.9 0.7 0.1 0.3 0.5 6.3 0.37 4 16 24
Maxima 24.3 5.1 0.8 2.9 3.3 40.0 0.63 20 58 72
Qmax – debitul maxim; Qb- debitul de baza; Wc – volumul de apă rulat în timpul creșterii; Wd - volumul de apă rulat în timpul descreșterii;
Wt – volumul total de apă rulat în timpul viiturii; Hs – grosimea stratului de apă uniform distribuit pe suprafața bazinului;
Gamma – coeficientul de formă al viiturii; Tc – timpul de creștere; Td – timpul de descreștere; Tt – timpul total al viiturii.
159
Stația hidrometrică Ghimeș – Făget controlează în amonte o secțiune de bazin cu o
suprafață totala de 381 km2 si o altitudine medie de 1116 m. Cele mai mari 6 viituri de la
această stație hidrometrică au avut loc în anii 1991, 1996, 2002, 2005, 2010, 2016, acestea
fiind reprezentate grafic în Figura 71. și în Tabelul 54.
Dintre acestea, se remarcă viitura rapidă produsă în anul 2016 (01.06 – 08.06) cu cel
mai mare debit de vârf înregistrat la data de 02 iunie ora 17:00, având o valoare de 98,5 m 3/s.
Creșterea bruscă a debitului râului Trotuș la stația hidrometrică Ghimeș-Făget a început de la
valoarea de 7,1 m3/s având un timp de creștere de 14 ore, timpul total al viiturii fiind de 72
ore, perioadă de timp în care a fost rulat un volum total de 10,9 mil. m3 apă. În cazul acestui
eveniment, coeficientul de formă al viiturii a fost estimat la valoarea de 0,43 iar stratul de apă
scurs a fost de 28,6 mm.
La finalul tabelului sunt notate valorile mediate, minime și maxime ale parametrilor,
pentru toate cele șase evenimente. În ceea ce privește valoarea medie a debitelor de vârf a
viiturilor, aceasta a fost de 88,3 m3/s, în timp ce media debitelor de bază s-a situat în jurul
valorii de 10,2 m3/s. Volumul mediu de apă scurs pe ramură de creștere a fost de 4,1 mil. m3,
mai mic cu 2,1 mil. m3 decât cel rulat pe ramura de descreștere (6,2 mil. m3). În consecință,
volumul mediu total de apă rulat în timpul viiturilor a fost de 10,9 mil. m3 iar stratul mediu
de apă scurs a avut valoarea de 27,0 mm. Media coeficienților de formă ai celor mai mari
viituri produse la stația hidrometrică Ghimeș – Făget este de 0,51, evenimentul din 2002 fiind
cel mai apropiat de această valoare; per ansamblul celor șase evenimente, timpul mediu de
creștere a fost de 23,5 ore, cu 16,3 ore mai mic față de cel de scădere (39,8 ore), rezultând
astfel un timp total mediu de manifestare al viiturilor de 63,3 ore.
120.0
100.0
Viitură_07/1991
80.0
Viitură_09/1996
Q (m3/s)
60.0
Viitură_08/2002
40.0 Viitură_07/2005
Viitură_06/2010
20.0
Viitură_06/2016
0.0
0 100 200 300 400 500 600
T (ore)
Trotuș la stația hidrometrică Ghimeș-Făget, în perioada 1987 – 2018
160
Tabel 54. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Ghimeș-Făget,
râul Trotuș (1987 – 2018)
Wc Wd Wt
Qmax Qb Hs Tc Td Tt
m3 ) m3 ) m3 )
1991 (26.07 – 09.08) 91.2 3.7 3.5 5.8 9.3 24.2 0.39 31 41 72
1996 (19.09 – 09.10) 73.9 10.2 1.1 3.6 4.7 12.4 0.55 6 26 32
2002 (06.08 – 15.08) 89.9 4.3 1.5 3.2 4.7 12.2 0.53 8 19 27
2005 (08.07 – 17.07) 90.6 14.2 7.9 8.0 15.9 41.7 0.59 34 49 83
2010 (17.06 – 04.07) 85.5 21.8 8.5 7.8 16.3 42.6 0.56 48 46 94
2016 (01.06 – 08.06) 98.5 7.1 2.0 8.9 10.9 28.6 0.43 14 58 72
Media 88.3 10.2 4.1 6.2 10.3 27.0 0.51 23.5 39.8 63.3
Minima 73.9 3.7 1.1 3.2 4.7 12.2 0.39 6 19 27
Maxima 98.5 21.8 8.5 8.9 16.3 42.6 0.59 48 58 94
Stația hidrometrică Goioasa, controlează în amonte o secțiune de bazin cu o suprafață

de 765 km2, la o altitudine medie de 1052 m. Cele mai mari șase viituri înregistrate la această
stație hidrometrică au avut loc în anii 1996, 2002, 2004, 2005, 2010, 2016 (Figura 72.).
Cel mai important eveniment, dintre toate cele luate în considerare, este cel produs în
anul 2004 (26.07 – 31.07), când la data de 28 iulie ora 14:00, râul Trotuș a atins un debit
maxim de 353 m3/s într-un timp foarte scurt, de doar două ore, pornind de la un debit de bază
foarte mic de 7,5 m3/s. Această viitură violentă poate fi considerată un caz tipic de viitură
rapidă, tocmai din cauza timpului foarte scurt în care s-a atins debitul de vârf. Timpul total de
manifestare al viiturii a fost de 17 ore, având pe ramura de descreștere o valoare de 15 ore. În
această perioadă s-au scurs, prin dreptul secțiunii stației hidrometrice Goioasa, aproximativ
9,3 mil. m2 apă. În ceea ce privește stratul de apă scurs în timpul viiturii, acesta a fost de
11,9 mm iar coeficientul de formă (Gamma) a avut o valoare estimată la 0,43.
O altă viitură importantă s-a produs în anul imediat următor, în 2005, în perioada:
09 – 27 iulie. Debitul de vârf are o valoare apropiată 331 m 3/s de cea anterioară, dar spre
deosebire de aceea, viitura din 2005 indică, potrivit calculelor, cel mai mare volum total de
apă scurs de 36,1 m3/s, determinând astfel și o valoare mare a stratului de apă scurs în
secțiunea de studiu de 46,2 mm. Timpii specifici viiturii sunt, de asemenea, foarte mari astfel
că: timpul de creștere a fost de 20 ore, cel pe ramura de descreștere, de 34 ore, rezultând astfel
un timp total de manifestare de 54 ore (Tabel 55.).
Atât media aritmetică a valorilor, cât și valorile minime și maxime ale parametrilor
viiturilor sunt consemnate în tabel. Debitul maxim a avut valori cuprinse între 136 m 3/s și
161
353 m3/s, cu o valoare medie a evenimentelor de 256 m 3/s, debitul mediu de bază fiind de
18,7 m3/s. Volumul total mediu al viiturii a avut o valoare de 20,2 mil. m3 (5,8 mil. m3 pe
ramura de creștere, respectiv 14,4 mil. m3 pe cea de scădere), în timp ce grosimea medie a
stratului de apă scurs a fost de 25,8 mm. Timpul total mediu are o valoare de 51,3 ore, dintre
care 13,7 ore pe ramura de creștere și 37,7 pe cea de scădere, iar valoarea medie a
coeficientului de formă a fost de 0,44.
400.0
350.0
300.0 Viitură_09/1996
250.0
Viitură_08/2002
Q (m3/s)
200.0
Viitură_07/2004
150.0
Viitură_07/2005
100.0
Viitură_06/2010
50.0
Viitură_06/2016
0.0
0 100 200 300 400 500 600
T (ore)
Trotuș la stația hidrometrică Goioasa, în perioada 1987 – 2018
Tabel 55. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Goioasa, râul Trotuș
(1987 –2018)
Wc Wd Wt
Qmax Qb Hs Tc Td Tt
m3 ) m3 ) m3 )
1996 (20.09 – 10.10) 136.0 12.5 2.4 9.2 11.6 14.8 0.34 12 58 70
2002 (06.08 – 15.08) 174.0 13.8 3.1 6.7 9.8 12.5 0.45 10 25 35
2004 (26.07 – 31.07) 353.0 7.5 1.5 7.8 9.3 11.9 0.43 2 15 17
2005 (09.07 – 27.07) 331.0 18.3 13.3 22.8 36.1 46.2 0.56 20 34 54
2010 (20.06 – 12.07) 296.0 40.4 8.3 22.3 30.6 39.3 0.37 25 53 78
2016 (02.06 – 08.06) 246.0 19.7 5.9 17.7 23.6 30.2 0.49 13 41 54
Media 256.0 18.7 5.8 14.4 20.2 25.8 0.44 13.7 37.7 51.3
Minima 136.0 7.5 1.5 6.7 9.3 11.9 0.34 2 15 17
Maxima 353.0 40.4 13.3 22.8 36.1 46.2 0.56 25 58 78
Qmax – debitul maxim; Qb- debitul de baza; Wc – volumul de apă rulat în timpul creșterii; Wd – volumul de apă rulat în timpul descreșterii;
Stația hidrometrică Tg. Ocna, controlează în amonte o secțiune de bazin cu o

suprafață de 2091 km2, cu o altitudine medie de 924 m. Cele mai mari șase viituri înregistrate
la această stație au avut loc în anii 1991, 2004, 2005, 2010, 2016, 2018 (Figura 73.).
162
Analizând caracteristicile fiecărei viituri de la stația hidrometrică Tg. Ocna, se pot
menționa următoarele aspecte: cea mai mare valoare a debitului de vârf (1490 m 3/s) a fost
înregistrată la data de 12 iulie 2005, ora 23:00, fiind generată de o viitură cu un timp de
creștere de 17 ore, timp în care volumul de apă rulat pe ramură de creștere a fost de 54,4 mil.
m3, pornindu-se de la un debit de bază de 194 m3/s. Pe toată durata viiturii de 47 ore, volumul
total de apă a atins valoarea de 136,1 mil. m3. Volumul mare de apă scurs a determinat și o
valoare mare a stratului de apă scurs (Hs) de 65,1 mm. În ceea ce privește coeficientul de
formă (Gamma), acesta a fost estimat la valoarea de 0,54 (Tabel 56.).
1600.0
1400.0
1200.0 Viitură_07/1991
1000.0 Viitură_07/2004
Q (m3/s)
800.0
Viitură_07/2005
600.0
Viitură_06/2010
400.0
Viitură_06/2016
200.0
Viitură_06/2018
0.0
0 100 200 300 400 500 600 700 800
T (ore)
Trotuș la stația hidrometrică Tg. Ocna, în perioada 1987 – 2018
Tabel 56. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Tg. Ocna, râul
Trotuș (1987 – 2018)
Wc Wd Wt
Qmax Qb Hs Tc Td Tt
m3 ) m3 ) m3 )
1991 (26.07 – 09.08) 722.0 17.6 21.0 35.5 56.5 27.0 0.39 21 40 61
2004 (26.07 – 31.07) 682.0 18.8 7.0 20.6 27.6 13.2 0.32 11 24 35
2005 (11.07 – 15.07) 1490.0 194.0 54.4 81.7 136.1 65.1 0.54 17 30 47
2010 (19.06 – 19.07) 587.0 93.6 16.2 50.4 66.6 31.8 0.44 21 51 72
2016 (02.06 – 08.06) 686.0 61.5 14.0 22.5 36.5 17.5 0.53 9 19 28
2018 (27.06 – 05.07) 854.0 205.0 17.7 31.6 49.3 23.6 0.52 12 19 31
Media 836.8 98.4 21.7 40.4 62.1 29.7 0.46 15.2 30.5 45.7
Minima 587.0 17.6 7.0 20.6 27.6 13.2 0.32 9 19 28
Maxima 1490.0 205.0 54.4 81.7 136.1 65.1 0.54 21 51 72
163
Stația hidrometrică Vrânceni controlează în amonte o secțiune de bazin cu o suprafață
de 4077 km2, cu o altitudine medie de 734 m, fiind poziționată în zona de aval a bazinului
hidrografic Trotuș. Cele mai mari șase viituri înregistrate la această stație hidrometrică au
avut loc în anii 1988, 1991, 2001, 2005, 2008, 2016 (Figura 74.).
Cea mai importantă viitură din perspectiva debitului maxim a fost cea produsă în
perioada 26.07 – 26.08.1991. În cazul acestui eveniment, debitul de vârf a fost de 3720 m3/s
(29 iulie, ora 08:00). Această valoare a rezultat în urma producerii unei viituri cu un timp de
creștere de 14 ore și unul de descreștere de 47 ore, timpul total fiind de 61 ore. Din perspectiva
volumului viiturii, acesta a totalizat în timpul evenimentului 234,4 m3/s. Stratul de apă scurs
a avut valoarea de 58,5 mm iar coeficientul de formă (Gamma) 0,29 (Tabel 57.).
4000.0
3500.0
3000.0 Viitură_03/1988
2500.0 Viitură_07/1991
Q (mc/s)
2000.0 Viitură_07/2005
1500.0
Viitură_06/2010
1000.0
Viitură_06/2016
500.0
Viitură_06/2018
0.0
0 100 200 300 400 500 600 700 800
T (ore)
Trotuș la stația hidrometrică Vrânceni, în perioada 1987 – 2018
Tabel 57. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Vrânceni, râul
Trotuș (1987 – 2018)
Wc Wd Wt
Qmax Qb Hs Tc Td Tt
m3) m3 ) m3 )
1988 (01.03- 31.03) 1510.0 74.8 73.9 92.8 166.7 40.7 0.43 29 43 72
1991 (26.07- 26.08) 3720.0 66.5 62.2 177.2 239.4 58.5 0.29 14 47 61
2005 (10.07- 24.07) 2845.0 345.0 121.9 240.2 362.1 88.5 0.55 19 47 66
2010 (25.06- 10.07) 1567.0 249.0 34.8 86.3 121.4 29.6 0.45 4 5 9
2016 (02.06- 05.06) 2455.0 137.0 84.6 149.4 234.0 57.2 0.53 20 30 50
2018 (28.06- 03.07) 2296.0 185.0 37.5 106.0 143.5 35.1 0.48 12 24 36
Media 2398.8 176.2 69.2 142.0 211.2 51.6 0.46 16.3 32.7 49
Minima 1510.0 66.5 34.8 86.3 121.4 29.6 0.29 4 5 9
Maxima 3720.0 345.0 121.9 240.2 362.1 88.5 0.55 29 47 72
164
7.1.3.2. Viiturile de pe principalii afluenți ai râului Trotuș
În acest caz au fost utilizate date de la stațiile hidrometrice situate pe principalii

afluenți ai râului Trotuș: râul Tazlău – S.H. Tazlău, S.H. Scorțeni, S.H. Helegiu; râul Oituz –
S.H. Ferăstrău; râul Asău – S.H. Asău; râul Cașin – S.H. Haloș și râul Valea Rece – S.H.
Valea Rece. Dintre toate acestea, cel mai important afluent este râul Tazlău mai ales fiindcă
la confluența cu Trotușul, imediat în aval de Onești, bazinele hidrografice ale celor doua râuri
au dimensiuni aproape egale (www.anpm.ro, 16.01.2022).
Stația hidrometrică Tazlău, situată cel mai în amonte (793 m alt.), controlează o
secțiune de bazin cu suprafața de 129 km2. Cele mai mari șase viituri înregistrate aici, în
perioada 1987 – 2018, s-au produs în anii: 1992, 1998, 2001, 2005, 2008, 2016.
In Tabelul 58. sunt redate valorile individuale corespunzătoare fiecărei viituri în parte
și valorile medii ale parametrilor, pentru a oferi o imagine mai detaliată asupra celor mai mari
evenimente produse în perioada analizată. Hidrograful viiturilor este reprezentat în Figura 75.
Cele mai importante viituri din punct de vedere al debitului maxim sunt cele produse
în anii 2016 (01-07 iunie) și 2005 (11-13 iulie), când debitul maxim a fost de 171 m3/s
(02.06.2016 ora 16:40) și 156 m3/s (12.07.2005 ora 20:00). În cazul viiturii din 2016 creșterea
debitului, de la nivelul debitului de bază de 15,1 m3/s, a durat cinci ore, timp în care s-au scurs
1,8 mil. m3 apă. La finalul celor 29 ore, care reprezintă timpul total de manifestare al viiturii,
volumul total de apă scurs a fost de 9,0 m3/s, rezultând o diferență de 7,2 m3/s caracteristică
ramurii de descreștere. Acest volum de apă este corelat cu stratul de apă scurs, calculat la
valoarea de 69,3 mm. Coeficientul de formă (Gamma) a fost estimat cu ajutorul softului
CAVIS la valoarea de 0,51.
180.0
160.0
140.0
Viitură_06/1992
120.0
Viitură_06/1998
Q (m3/s)
100.0
80.0 Viitură_09/2001
60.0 Viitură_07/2005
40.0 Viitură_07/2008
20.0 Viitură_06/2016
0.0
0 100 200 300 400 500 600 700 800
T (ore)
Tazlău la stația hidrometrică Tazlău, în perioada 1987 – 2018
165
Tabel 58. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Tazlău, râul Tazlău
(1987 – 2018)
Wc Wd Wt
Qmax Qb Hs Tc Td Tt
(m3/s) (m3/s) (mm) (ore) (ore) ore)
m3) m3 ) m3 )
1992 (04.06 – 04.07) 94.4 10.4 1.6 1.4 3.0 23.6 0.40 9 15 24
1998 (11.06 – 28.06) 139.0 9.1 1.3 2.5 3.8 29.5 0.27 12 16 28
2001 (04.09 – 24.09) 116.0 0.4 2.3 3.8 6.1 47.4 0.42 11 24 35
2005 (11.07 – 13.07) 156.0 18.9 6.3 9.4 15.7 121.5 0.72 16 23 39
2008 (21.07 – 27.07) 102.0 6.4 0.9 1.7 2.6 20.5 0.30 6 18 24
2016 (01.06 – 07.06) 171.0 15.1 1.8 7.2 9.0 69.3 0.51 5 24 29
Media 129.7 10.1 2.4 4.3 6.7 52.0 0.44 9.8 20 29.8
Minima 94.4 0.4 0.9 1.4 2.6 20.5 0.27 5 15 24
Maxima 171.0 18.9 6.3 9.4 15.7 121.5 0.72 16 24 39
Stația hidrometrică Scorțeni, situată în bazinul mijlociu al râului Tazlău, la altitudinea

de 574 m, este reprezentativă pentru un bazin hidrografic aferent, având suprafața de 412 km2.
Cele mai importante șase viituri produse în acest sector de râu au fost cele din anii:
1988, 1991, 2005, 2010, 2016, 2018 (ordine cronologică). Hidrograful este reprezentat în
Figura 76. iar în Tabelul 59. au fost determinați parametrii pentru fiecare undă de viitură în
parte, precum și valorile mediate și extreme ale acestora.
Din punct de vedere al debitului maxim, conform tabelului, cele mai mari viituri s-au
produs în anii 2016 (01 – 07 iunie) și 2005 (11 – 19 iulie) cu valori ale debitului de vârf de
681 m3/s (03.06.2016, ora 00:30) si respectiv 538 m3/s. Deși debitele maxime sunt relativ
apropiate, se observă diferențe în cazul celorlalți parametrii. Drept urmare, se remarcă
volumul total de apă rulat care, în cazul viiturii din 2005, este de două ori mai mare (51,4 m3/s
față de 20,8 m3/s în 2016) și stratul de apă scurs care, de asemenea, are valori mult superioare
(50,5 mm în 2016 față de 124,9 mm în 2005).
Punând accent pe evenimentul produs în anul 2016, această viitură a pornit de la un
debit de bază de 93,0 m3/s, ajungând la debitul maxim în opt ore. Timpul de scădere al viiturii
a fost calculat la 9 ore, rezultând astfel o durată totală de manifestare a viiturii de 17 ore.
Conform calculelor efectuate, stratul de apă scurs a fost evaluat la valoarea de 50,5 mm iar
coeficientul de formă (Gamma) la 0,51.
166
800.0
700.0
600.0 Viitură_03/1988
500.0 Viitură_07/1991
Q (m3/s)
400.0
Viitură_07/2005
300.0
Viitură_06/2010
200.0
Viitură_06/2016
100.0
Viitură_06/2018
0.0
0 100 200 300 400 500 600 700 800
T (ore)
Tazlău la stația hidrometrică Scorțeni, în perioada 1987 – 2018
Tabel 59. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Scorțeni, râul Tazlău
(1987 – 2018)
Wc Wd Wt
Qmax Qb Hs Tc Td Tt
m3 ) m3 ) m3 )
1988 (20.03 – 17.04) 253.0 20.8 16.8 11.9 28.7 69.7 0.41 36 40 76
1991 (25.07 – 22.08) 245.0 4.6 12.5 11.6 24.1 58.5 0.52 26 27 53
2005 (11.07 – 19.07) 538.0 5.9 12.1 39.3 51.4 124.9 0.44 15 45 60
2010 (25.06 – 02.07) 196.0 40.0 3.1 8.2 11.3 27.4 0.53 8 22 30
2016 (01.06 – 07.06) 681.0 93.0 13.5 7.3 20.8 50.5 0.51 8 9 17
2018 (27.06 – 07.07) 226.0 18.4 6.0 8.1 14.1 33.8 0.46 14 23 37
Media 356.5 30.5 10.7 14.4 25.1 60.8 0.48 17.8 27.7 45.5
Minima 196.0 4.6 3.1 7.3 11.3 27.4 0.41 8 9 17
Maxima 681.0 93.0 16.8 39.3 51.4 124.9 0.53 36 45 76
Cea de-a treia stație hidrometrică situată în zona de aval, la o altitudine de doar 520
m, este Helegiu. Aceasta controlează în amonte o secțiune de bazin cu suprafața de 998 km2.
Viiturile cele mai reprezentative pentru această stație, înregistrate în perioada
1987 – 2018 au fost cele din anii: 1991, 1992, 2005, 2010, 2016, 2018 (Figura 77.). Dintre
acestea, cele mai mari au fost cele din anii 2005, 1991 și 2016. Viitura produsă în perioada
11 – 20 iulie 2005 a fost cea mai importantă din punct de vedere al debitului maxim. Acesta
a atins valoarea maximă de 1556 m3/s în data de 13 iulie, ora 00:30, mai mult cu doar 6 m3/s
față de cea din iunie 1991. În timpul viiturii din 1991 creșterea a început de la un debit de
bază de 29,9 m3/s, mai mic față de cel din 2005 (101 m3/s), ajungând la debitul maxim în 10
ore, comparativ cu doar 4 ore în cazul viiturii produse mai recent. Într-un timp total de
167
manifestare de 19 ore, viitura din 2005 a reușit să ruleze un volum total de apă de 28,2 mil.
m3/apă, stratul de apă uniform distribuit pe suprafața bazinului fiind de 28,5 mm. Coeficientul
de forma (Gamma) a fost estimat la valoarea de 0,50 (Tabel 60.).
1800.0
1600.0
1400.0
Viitură_07/1991
1200.0
Viitură_06/1992
Q (m3/s)
1000.0
800.0 Viitură_07/2005
600.0 Viitură_06/2010
400.0 Viitură_06/2016
200.0 Viitură_06/2018
0.0
0 200 400 600 800 1000
T (ore)
Tazlău la stația hidrometrică Helegiu, în perioada 1987 – 2018
Tabel 60. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Helegiu, râul Tazlău (1987
– 2018)
Wc Wd Wt
Qmax Qb Hs Tc Td Tt
m3 ) m3 ) m3 )
1991 (24.07 – 25.08) 1550.0 29.9 27.5 76.1 103.6 103.8 0.39 10 38 48
1992 (05.06 – 05.07) 609.0 51.8 3.2 6.5 9.7 9.7 0.46 3 7 10
2005 (11.07 – 20.07) 1556.0 101.0 8.6 19.6 28.2 28.5 0.50 4 15 19
2010 (25.06 – 02.07) 815.0 131.0 8.6 11.3 19.9 19.9 0.68 4 6 10
2016 (01.06 – 07.06) 1418.0 165.0 29.0 26.1 55.1 55.8 0.49 9 13 22
2018 (26.06 – 04.07) 1096.0 107.0 15.8 25.1 40.9 41.4 0.61 6 11 17
Media 1174.0 97.6 15.5 27.5 42.9 43.2 0.52 6 15 21
Minima 609.0 29.9 3.2 6.5 9.7 9.7 0.39 3 6 10
Maxima 1556.0 165.0 29.0 76.1 103.6 103.8 0.68 10 38 48
Stația hidrometrică Ferăstrău situată în bazinul inferior al râului Oituz, la o altitudine

medie de 810 m, controlează în amonte un bazin hidrografic cu o suprafață de 267 km2. Cele
mai importante viituri produse în acest spațiu hidrografic sunt cele din anii 1991 (iunie, iulie
și august), 1998, 2005 și 2018 (Figura 78.).
Din punct de vedere al debitului de vârf atins în timpul viiturii, dintre toate aceste
viituri enumerate, cea mai importantă este cea din anul 2005 (09 – 19 iulie), cu un timp total
168
de manifestare de 24 ore, din care 14 ore a fost timpul de descreștere. Debitul maxim de 379
m3/s a fost atins în 10 ore, pornind de la un debit de bază de 69,8 m3/s. În această perioadă,
s-au scurs prin dreptul secțiunii de la stația hidrometrică aproximativ 20,2 mil. m3 apă (9,1
mil. m3 apă pe ramura de creștere, respectiv 11,1 mil. m3 apă pe cea de scădere). Coeficientul
de formă (Gamma), conform calculelor realizate, a fost de 0,62, iar stratul de apă scurs 75,8
mm (Tabel 61.).
Printre aceste viituri se numără și un caz tipic de viitură rapidă, în 2018, cu timpi reduși
de manifestare (șapte ore în cazul evenimentului din 2018) și cu creșteri bruște de la debitul
de bază relativ mic până la debitul maxim apropiat ca valoare de cel al viiturii din 2005.
400.0
350.0
300.0 Viitură_05/1991
250.0 Viitură_06/1991
Q (m3/s)
200.0 Viitură_07/1991
150.0
Viitura_03/1998
100.0
Viitura_07/2005
50.0
Viitură_06/2018
0.0
0 100 200 300 400 500 600 700 800
T (ore)
Oituz la stația hidrometrică Ferăstrău, în perioada 1987 – 2018
Tabel 61. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Ferăstrău, râul Oituz
(1987 – 2018)
Qb Wc Wd Wt Tc Td
Qmax Hs Gamm Tt
An (perioadă) (m3/s (mil. (mil. (mil. (ore (ore
(m3/s) (mm) a (ore)
) m3) m3 ) m3 ) ) )
1988 (20.03 – 18.03) 151.0 8.7 7.1 8.6 15.7 58.7 0.34 35 50 85
1991 (22.05 – 07.06) 104.0 8.0 5.8 20.2 26.0 97.2 0.55 33 92 125
1991 (29.06 – 14.07) 350.0 27.5 4.1 5.0 9.1 34.2 0.39 9 11 20
1991 (26.07 – 09.08) 128.0 4.6 0.7 2.3 3.0 11.2 0.27 7 17 24
2005 (09.07 – 19.07) 379.0 69.8 9.1 11.1 20.2 75.8 0.62 10 14 24
2018 (27.06 – 01.07) 311.0 18.1 1.4 1.3 2.7 10.2 0.35 3 4 7
Media 237.2 22.8 4.7 8.1 12.8 47.9 0.42 16.2 31.3 47.5
Minima 104.0 4.6 0.7 1.3 2.7 10.2 0.27 3 4 7
Maxima 379.0 69.8 9.1 20.2 26.0 97.2 0.62 35 92 125
169
Stația hidrometrică Asău este amplasată în bazinul inferior al râului omonim, la o
altitudine de 951 m. Aceasta controlează o secțiune de bazin cu o suprafață de 196 km2. Cele
mai mari fenomene hidrometeorologice de risc de tipul viiturilor s-au format aici în anii: 1991,
1992, 2004, 2005, 2010 și 2016 (Figura 79.).
Dintre toate acestea, se remarcă aceea produsă în perioada 08 – 22 iulie 2005, care a
atins debitul maxim de 389 m3/s în data de 12 iulie, ora 20:00, pornind de la un debit de bază
de doar 4,4 m3/s. Timpul total de manifestare al viiturii a fost de 72 ore, perioadă în care s-a
rulat un volum total de apă de 34,5 mil. m3 . Un alt parametru important având, de asemenea,
o valoare mare, este stratul de apă scurs – 169,5 mm. Coeficientul de formă (Gamma) a fost
calculat la o valoare de 0,34 (Tabel 62.).
450.0
400.0
350.0
Viitură_07/1991
300.0
Viitură_06/1992
Q (m3/s)
250.0
200.0 Viitură_07/2004
150.0 Viitură_07/2005
100.0 Viitură_06/2010
50.0 Viitură_06/2016
0.0
0 100 200 300 400 500 600 700 800
T (ore)
Figura 79. Hidrograful celor mai mari șase viituri înregistrate în bazinul hidrografic al râului Asău
la stația hidrometrică Asău, în perioada 1987 – 2018
Tabel 62. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Asău, râul Asău
(1987 – 2018)
Wc Wd Wt
Qmax Qb Hs Tc Td Tt
m3 ) m3 ) m3 )
1991 (26.07 – 09.08) 146.0 3.4 2.2 13.8 16.0 78.5 0.48 10 54 64
1992 (04.06 – 04.07) 114.0 15.8 0.6 1.3 1.9 9.2 0.47 5 10 15
2004 (27.07 – 31.07) 138.0 5.9 0.7 3.2 3.9 15.6 0.39 2 15 17
2005 (08.07 – 22.07) 389.0 4.4 9.0 25.5 34.5 169.5 0.34 26 46 72
2010 (22.06 – 09.07) 114.0 8.5 1.8 9.1 10.9 53.7 0.42 18 46 64
2016 (02.06 – 05.06) 116.0 8.0 1.2 6.8 8.0 39.6 0.43 10 38 48
Media 169.5 7.7 2.6 10.0 12.5 61.0 0.42 11.8 34.8 46.7
Minima 114.0 3.4 0.6 1.3 1.9 9.2 0.34 2 10 15
Maxima 389.0 15.8 9.0 25.5 34.5 169.5 0.48 26 54 72
170
Stația hidrometrică Haloș este situată în bazinul mijlociu al râului Cașin, la o
altitudine de 717 m; suprafața bazinului hidrografic aferent acesteia fiind de 220 km2. Cele
mai mari șase viituri înregistrate la această stație hidrometrică în perioada 1987 – 2018 s-au
produs în anii: 2004 (iulie și august), 2005, 2010, 2016 și 2018. 2010 (Figura 80.).
În anul 2010, în perioada 24 – 31 iulie, a fost consemnată cea mai mare viitură din
punct de vedere al debitului maxim, cu o valoare maximă de 419 m 3/s (27 iulie, ora 16:30),
când a fost rulat un volum de 4,4 mil. m3 apă într-un interval de cinci ore. Debitul de la care
a pornit viitura a fost de doar 38 m3/s. În cazul acestei viituri, stratul de apă scurs a avut
valoarea de 19,6 mm iar coeficientul de formă (Gamma) a fost calculat la valoarea de 0,43
(Tabel 63.).
450.0
400.0
350.0 Viitură_07/2004
300.0 Viitură_08/2004
Q (m3/s)
250.0 Viitură_07/2005
200.0 Viitură_07/2010
150.0
Viitură_05/2012
100.0
Viitură_06/2016
50.0
Viitură_06/2018
0.0
0 50 100 150 200 250 300 350 400
T (ore)
Figura 80. Hidrograful celor mai mari șase viituri înregistrate în bazinul hidrografic al râului Cașin
la stația hidrometrică Haloș, în perioada 1987 – 2018
Tabel 63. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrică Haloș, râul Cașin
(1987 – 2018)
Wc Wd Wt
Qmax Qb Hs Tc Td Tt
(m3/s) (m3/s) (mm) (ore) (ore) (Ore)
m3 ) m3 ) m3 )
2004 (26.07 – 31.07) 210.0 8.6 1.3 4.6 5.9 27.1 0.37 4 18 22
2004 (26.08 – 31.08) 197.0 5.8 0.9 1.8 2.7 12.2 0.26 3 12 15
2005 (09.07 – 23.07) 403.0 4.7 13.1 20.5 33.6 153.1 0.41 22 34 56
2010 (24.07 – 31.07) 419.0 38.0 2.7 1.7 4.4 19.6 0.43 5 3 8
2016 (17.06 – 20.06) 291.0 2.4 1.5 3.8 5.3 23.9 0.29 5 13 18
2018 (27.06 – 03.07) 227.0 16.6 1.8 5.0 6.8 31.1 0.42 4 17 21
Media 291.2 12.7 3.6 6.2 9.8 44.5 0.36 7.2 16.2 23.3
Minima 197.0 2.4 0.9 1.7 2.7 12.2 0.26 3 3 8
Maxima 419.0 38.0 13.1 20.5 33.6 153.1 0.43 22 34 56
171
Stația hidrometrică Valea Rece situată în bazinul mijlociu al râului omonim, la o
altitudine medie de 1145m, controlează în amonte o secțiune de bazin de 120 km2. Fiind un
bazin hidrografic de dimensiuni relativ mici, situat la altitudine mare, acesta creează condițiile
favorabile de manifestare a viiturilor rapide, cu timp redus de manifestare și efecte distructive.
Primele șase viituri selectate pentru acest bazin, pe baza valorilor debitelor maxime,
sunt cele produse în anii: 2002, 2005, 2010, 2016 (iunie, august), 2017 (Figura 81.). Dintre
acestea, din punct de vedere al celor mai importanți parametrii (debit maxim, volum apă, strat
de apă scurs), cea din 2016 este cea mai importantă. Creșterea relativ rapidă a debitului râului
Valea Rea a pornit de la valoarea de 6 m3/s, ajungând la debitul de vârf de 78,1 m3/s (02 iunie,
ora 18:00), într-un interval de nouă ore. Timpul total al viiturii a fost de 20 ore, rezultând
astfel un timp de scădere de 11 ore. Pe parcursul acestei perioade, a fost rulat un volum total
de apă de 3 m3/s, dintre care 1,3 m3/s pe ramura de creștere, iar restul pe cea de descreștere.
Stratul de apă scurs deține de asemenea, cea mai mare valoare comparativ cu valorile
celorlalte viituri, aceasta fiind 25,4 mm. Coeficientul de forma (Gamma) a fost calculat la
valoarea de 0,57 (Tabel 64.).
90.0
80.0
70.0
Viitură_07/2002
60.0
Viitură_08/2005
Q (m3/s)
50.0
40.0 Viitură_06/2010
30.0 Viitură_06/2016
20.0 Viitură_08/2016
10.0 Viitură_05/2017
0.0
0 100 200 300 400 500
T (ore)
Figura 81. Hidrograful celor mai mari șase viituri înregistrate în bazinul hidrografic al râului Valea
Rece la stația hidrometrică Valea Rece, în perioada 1987 – 2018
172
Tabel 64. Caracteristicile celor mai mari șase viituri, stația hidrometrica Valea Rece, râul
Valea Rece (1987 – 2018)
Wc Wd Wt
Qmax Qb Hs Tc Td Tt
m3 ) m3 ) m3 )
2002 (26.07 – 02.08) 62.8 3.4 0.8 1.2 2.0 16.6 0.23 9 29 38
2005 (15.08 – 26.08) 45.3 1.5 0.4 0.8 1.2 10.2 0.39 5 14 19
2010 (21.06 – 07.07) 74.0 15.1 1.0 1.7 2.7 22.4 0.48 7 14 21
2016 (02.06 – 03.06) 78.1 6 1.3 1.7 3.0 25.4 0.57 9 11 20
2016 (30.08 – 31.08) 74.0 0.4 0.9 0.7 1.6 13.0 0.22 13 13 26
2017 (31.05 – 01.06) 51.2 3.7 0.2 0.2 0.4 3.6 0.50 2 3 5
Media 64.2 5.0 0.8 1.1 1.8 15.2 0.40 7.5 14 21.5
Minima 45.3 0.4 0.2 0.2 0.4 3.6 0.22 2 3 5
Maxima 78.1 15.1 1.3 1.7 3.0 25.4 0.57 13 29 38
Din analiza datelor primare (debite, niveluri) provenite de la stațiile hidrometrice

supuse analizei, se pot trage câteva concluzii generale în ceea ce privește modul de formare
și propagare al undelor de viitură, astfel că: cel mai mare debit înregistrat în perioada 1987 –
2018 în bazinul hidrografic al râului Trotuș, pe cursul principal, la stația hidrometrică
Vrânceni a fost atins în anii 1991 și 2005, când s-au produs două evenimente istorice de
viitură, debitul maxim fiind de 3720 m 3/s și respectiv de 2845 m3/s. Tot la această stație
hidrometrică s-a înregistrat și cel mai mare volum de apă transportat în timpul viiturii – 239,4
mil. m3 (1991) și 362,1 mil. m3 (2005).
Dintre afluenții râului Trotuș, se remarcă stația hidrometrică Helegiu la care, de
asemenea, în aceiași ani, s-au înregistrat debite istorice 1550 m 3/s în 1991 și 1556 m3/s în
2005. Volumele totale de apă rulate au fost și ele pe măsură, totalizând 103,6 mil. m3 respectiv
28,2 mil. m3 apă; viiturile care s-au format atunci au avut o acțiune distructivă foarte mare.
Un alt an important din punct de vedere hidrologic a fost 2016, caracterizat prin scurgeri
importante pe râuri, care au determinat creșteri importante de debite și atingerea unor valori
istorice.
173
7.1.4. Viituri excepționale/inundații înregistrate în bazinul hidrografic al râului Trotuș
Dintre cele mai cunoscute inundații istorice din bazinul hidrografic al râului Trotuș
se remarcă cele produse în anii 1991 și 2005 (Tabel 65., Figura 82.). Aceste inundații au
generat pagube materiale importante dar mai ales pierderi de vieți omenești. Episoadele
semnificative de inundații prezentate în tabelul următor au fost selectate pe baza criteriilor
hidrologice și a efectelor lor negative exprimate prin patru categorii de consecințe prevăzute
în cadrul directivei: sănătate, mediu, patrimoniu cultural și activitate economică (alegerea
criteriilor, stabilirea indicatorilor prag și analiza evenimentelor istorice s-a realizat în cadrul
INHGA) (ANAR, 2015). Toate evenimentele de viitură selectate s-au produs în luna iulie,
având o durată cuprinsă între două ore (localitatea Buciumi – râul Buciumi) și 25 ore (râul
Trotuș – aval confluență cu râul Tazlău) și mecanisme/caracteristici complexe (exemplu:
fluvială, pluvială; depășirea capacității de transport a albiei, distrugerea infrastructurii de
apărare, viitură rapidă, viitură cu transport mare de aluviuni, viitură cu propagare rapidă,
viitură cu niveluri remarcabile etc).
În cazul bazinului hidrografic al râului Trotuș, zonele cele mai vulnerabile în fața
evenimentelor hidro-meteorologice periculoase sunt luncile râurilor și zona localităților
Comănești, Dărmănești, Tg. Ocna, Onești, Slănic Moldova, care de-a lungul timpului au fost
afectate de inundații istorice semnificative cu repercusiuni negative asupra economiei și a
locuitorilor; în cazuri extreme, acestea provocând pierderi de vieți omenești (Figura 82.).
Figura 82. Zone afectate de inundații istorice semnificative localizate în bazinul hidrografic al
râului Trotuș (A.B.A. Siret)
174
Tabel 65. Inundații istorice semnificative în bazinul hidrografic al râului Trotuș
Lungime
Sursă,
Suprafața sector
Denumire locație Data Durata caracteristici, Frecvența
inundată râu
inundată producerii (ore) mecanism (%)
(km2) inundat
inundație
(km)
r.Trotuș – av.loc. 26.07.1991 25 A11, A21, 15.512 2
Ghimeș Făget A22, A23,
confl. Tazlău A37, A38,
A36
r. Trotuș - av. 28.07.1991 0,3 A11, A12, 30.894 0,1
confl. Tazlău A15, A22,
(rupere baraj A23, A33,
Belci) A38, A36
r. Trotuș - av. 08.07.2005 25 A11, A21, 30.894 5
confl. Tazlău A38, A36
loc. Slănic- 26.07.1991 15 2.575 5
A11, A21,
Moldova - r.
A22, A38, A36
Slănic
loc. Slănic- 08.07.2005 10 2.575 0,3
A11, A21,
Moldova - r.
A38, A36
Slănic
r. Oituz - av. loc. 26.07.1991 15 A11, A21, 20.628 1
Oituz A22, A38, A36
r. Oituz - av. loc. 08.07.2005 10 A11, A21, 20.628 0,5
Oituz A38, A36
r. Cașin - av. loc. 08.07.2005 10 A11, A21, 27.186 1
Mănăstirea Cașin A38, A36
loc. Buciumi - r. 10.07.2005 2 A11, A21, 2.902 0,3
Buciumi A31, A36
r. Tazlău - av. 26.07.1991 20 13.577 1
A11, A21,
confl. Tazlăul
A22, A38, A36
Sărat
r. Tazlău - av. 08.07.2005 15 13.577 1
A11, A21,
confl. Tazlăul
A38, A36
Sărat
loc. Solonț - r. 26.07.1991 5 A11, A21, 3.433 5
Solonț A22, A31, A36
loc. Solonț - r. 08.07.2005 4 A11, A21, 3.433 0,5
Solonț A38, A36
r. Tazlăul Sărat - 26.07.1991 20 A11, A21, 27.852 2
av. loc Zemeș A22, A38, A36
r. Tazlăul Sărat - 08.07.2005 10 A11, A21, 27.852 1
av. loc Zemeș A38, A36
loc. Berzunți - r. 26.07.1991 3 A11, A21, 3.296 7
Butucari A22, A31, A36
loc. Bârsănești - r. 26.07.1991 5 A11, A21, 6100 7
Bârsănești A22, A31, A36
A11 – Fluvială; A12 – Pluvială; A15 – Bararea artificială – Infrastructură de apărare; A21 – Depășirea capacității de transport a albiei;
A22 – Depășirea asigurării lucrărilor de apărare; A23 – Distrugerea infrastructurii de apărare; A31 – viitură rapidă; A33 – Viitură cu alt tip
de timp de creștere; A36 – Viitură cu transport mare de aluviuni; A37 – Viitură cu propagare rapida; A38 – Viitura cu niveluri remarcabile
r – râul; av – aval; loc. – localitatea; confl. – confluență.
Sursa datelor: http://www.wrcplc.co.uk/, 31.01.2020
175
Lista celor mai mari șase inundații înregistrate la stațiile hidrometrice analizate este
prezentată în Tabelul 66. Inundația din iulie 2005, afectând întregul bazin hidrografic, este
cea mai importantă deoarece a fost înregistrată ca fiind una dintre cele mai mari două inundații
la nouă stații din cele 12 analizate. Așadar, anul 2005 deține o pondere de 18% din cele 72 de
cazuri, urmat de 2016 (16,6%), 2010 (13,8%), 1991 și 2018 (11%). În total, acești cinci ani
dețin o pondere de peste 70% din totalul celor mai mari șase evenimente care s-au înregistrat
în perioada 1987 – 2018, la cele 12 stații analizate. Conform datelor existente (Figura 83.),
cele mai multe evenimente s-au înregistrat în lunile iunie (45,8%) și iulie (34,7%), câteva în
august (8,3%) și mai puține în martie (4,1%), mai (2,8%) și septembrie (4,1%).
Tabel 66. Evenimente maxime la stațiile hidrometrice analizate, bazinul hidrografic al râului Trotuș
(1987 – 2018)
Anul de producere al evenimentului maxim

Stația Prima A doua A treia A patra A cincea A șasea
Râul
hidrometrică inundație inundație inundație inundație inundație inundație
maximă maximă maximă maximă maximă maximă
Lunca de Sus 2016 2018 2005 2014 2010 2005
Ghimeș-Făget 2016 1991 2005 2002 2010 1996
Trotuș Goioasa 2004 2005 2010 2016 2002 1996
Târgu Ocna 2005 2018 1991 2016 2004 2010
Vrânceni 1991 2005 2016 2018 2010 1988
Tazlău 2016 2005 1998 2001 2008 1992
Tazlău Scorțeni 2016 2005 2010 1988 1991 2018
Helegiu 2005 1991 2016 2018 2010 1992
Oituz Ferăstrău 2005 1991 2018 1991 2018 1988
Asău Asău 2005 1991 2004 2016 1992 2010
Cașin Haloș 2010 2005 2016 2018 2004 2004
Vl. Rece Vl. Rece 2016 2010 2016 2002 2017 2005
6 3 3 3
33
25
martie mai iunie iulie august septembrie
Figura 83. Distribuția lunară a primelor șase evenimente de viituri rapide

înregistrate în bazinul hidrografic al râului Trotuș (1987 – 2018)
176
Anul 2005 a reprezentat, așadar, un an de cumpănă sub aspectul inundațiilor din
România, iar bazinul râului Trotuș nu a fost ocolit de aceste fenomene extreme, ba din contra,
el a fost grav afectat. Inundațiile majore care s-au manifestat în acest spațiu hidrografic au
reprezentat efectul cumulat al mai multor inundații simultane produse pe mai mulți afluenți
din bazin.
Următorul eveniment ca intensitate s-a produs în luna iulie a anului 1991 și a afectat
cu precădere zona din aval a bazinului hidrografic, acolo unde se află localitățile Târgu Ocna,
Onești și Vrânceni. Cu toate că, în timpul evenimentului, s-a produs ruperea barajului de la
Belci, de pe râul Tazlău, un afluent important al râului Trotuș, acesta nu se înscrie printre
primele șase inundații în sectorul din amonte al acestui bazin (stația hidrometrică Tazlău),
inundația având efecte severe mai ales în zona din aval de confluența râului Trotuș cu râul
Tazlău (ANAR, 2009).
7.1.4.1. Viitura excepțională produsă în perioada 02 – 04.06.2016 în bazinul hidrografic al

râului Trotuș
Un eveniment hidro-meteorologic important produs în bazinul hidrografic al râului

Trotuș s-a înregistrat în perioada 02 – 04.06.2016. În vederea caracterizării acestui fenomen,
au fost analizate debitele maxime, prin raportare la valorile prag corespunzătoare COTELOR
DE APĂRARE (Tabel 68.), precum și datele referitoare la precipitațiile înregistrate în 24 ore
în perioada 02-03.06.2016. (Tabel 67.) cât și la nivel național în luna iunie 2016 (Figura 84.).
Pentru a reda, în mod sugestiv, amplitudinea evenimentului, s-au evidențiat caracteristicile
undei de viitură precum și o serie de date morfometrice și hidrologice privind scurgerea
maximă a râului Trotuș. Stațiile hidrometrice din arealul bazinului la care s-a făcut referire au
fost: Lunca de Sus, Ghimeș-Făget, Goioasa, Tg. Ocna și Vrânceni. Seriile de debite au fost
reprezentate grafic pentru a putea urmări evoluția viiturii în timp. Din analiza efectuată a
rezultat faptul că viitura produsă pe râul Trotuș a fost de mare amploare, provocând pagube
importante.
În vederea prelucrării datelor au fost folosite pachete software: EXCEL, CAVIS, GIS.
Regiunea analizată, în care se regăsesc cele cinci stații hidrometrice, prezintă un regim
hidrologic nivo-pluvial caracterizat prin ape mari la sfârșitul primăverii și ape mici iarna. Din
punct de vedere climatic, în arealul peste care se suprapune bazinul hidrografic al râului
Trotuș este caracteristic climatul temperat de tranziție cu nuanțe de continentalism.
177
Ca urmare a precipițiilor semnificative căzute în intervale scurte de timp precum și din
cauza scurgerilor însemnate de pe versanți, în perioada analizată s-au înregistrat creșteri
importante de debite pe cursurile de apă din bazinul superior și mijlociu al râului Trotuș
(Figura 85.). La stațiile hidrometrice analizate s-au înregistrat următoarele cantități de
precipitații: 38,2 l/mp Lunca de Sus; 93,5 l/mp Goioasa; 38,4 l/mp Tg. Ocna; 78,2 l/mp Onești
și 42,2 l/mp Vrânceni, precipitațiile medii din întregul bazin al Siretului, în arealul județului
Bacău, fiind de 60 l/mp (Tabel 67.). Cantitățile de precipitațiile înregistrate la nivel național,
în luna iunie a anului 2016 sunt redate în Figura 84.; la nivelul bazinului hidrografic al râului
Trotuș precipitațiile variază între 50 și 200 mm.
Tabel 67. Precipitații căzute în 24 ore (mm), în bazinul hidrografic al râului Siret (județul Bacău),
02 – 03.06.2016
Stația Precipitații 24 ore Data Precipitația medie, b.h. Siret

hidrometrică (l/mp) înregistrării (l/mp)
Lunca de sus 38.2
Goioasa 93.5
Tg. Ocna 38.4
Onești 78.2
Vrânceni 42.2 02-03.06.2016 60
Sulța 59.6
Ciobănuș 43.5
Cremenea 74.8
Helegiu 80.2
Figura 84. Cantitatea de precipitații la nivel național – Iunie, 2016

Sursa datelor: ANM
178
Cel mai mare debit înregistrat (2455 m3/s) a fost cel de la stația din aval - Vrânceni
(03.06 ora 03:00), cu un nivel de 525 cm, depășind astfel cu 25 cm cota de pericol (500 cm).
La stațiile hidrometrice Lunca de Sus și Tg. Ocna, nivelurile au depășit cotele de inundație
specifice cu peste 30 cm (Tabel 68.). Elementele caracteristice undelor de viitură, cât și datele
producerii debitului maxim sunt prezentate în Tabelul 69.
Tabel 68. Date morfometrice și hidrologice privind scurgerea maximă, râul Trotuș
Qmax (m3/s)
2-4.06.2016
H max (cm)
2-4.06.2016
Q.A. (m3/s)
Q.P. (m3/s)
Observații
Q.I. (m3/s)
Hmed (m)
C.A. (cm)
C.P. (cm)
C.I. (cm)
F (km2)
Stația
Râu
hidro.
Lunca de +40.5
89.2 1140 8.8 15.2 40.9 24.3 160.5 100 120 200
Sus C.I.
Ghimeș- +55.5
381 1116 50.4 176 242 95.5 205.5 150 250 300
Făget C.A.
Trotuș
Goioasa 765 1052 168 246 416 246.0 250 = C.I. 200 250 350
+32.0
Tg. Ocna 2091 924 306 590 740 686 382 250 350 400
C.I.
Vrânceni 4077 734 797 1175 2220 2455 525 +25 350 400 500
C.P.
Stația hidro. – stația hidrometrică, F – suprafața b.h.; H med – altitudinea medie a b.h.; Q.A. – debitul de atenție; Q.I. – debitul de inundație;
Q.P. – debitul de pericol; Qmax – debitul maxim; H max – nivelul maxim; C.A. – cota de atenție; C.I. – cota de inundație; C.P. – cota
de pericol
Tabel 69. Elementele caracteristice undelor de viitura, 02.06.2016, râul Trotuș
Elemente caracteristice ale undelor de viitură

hidrometrică
Data/ora
(mil. m3)
(mil. m3)
(mil. m3)
Hs (mm)
Stația
Td (ore)
Tc (ore)
Tt (ore)
Râul
formă
Qmax
(m3/s)
(m3/s)
Coef.
Wd
Wc
Qb
Wt
Lunca de 24.3 1.8 02.06.2016 0.4 1.6 2.0 23.2 0.51 8 38 46

Sus 21:00
Ghimeș- 98.5 7.1 02.06.2016 2.0 8.9 10.9 28.6 0.43 14 58 72
Făget 19:00
Trotuș
246 19.7 02.06.2016 5.9 17.7 23.6 30.2 0.49 13 41 54

Goioasa
21:00
686 61.5 02.06.2016 14.0 22.5 36.5 17.5 0.53 9 19 28
Tg. Ocna
20:00
2455 137 02.06.2016 84.6 149.4 234.0 57.2 0.53 20 30 50
Vrânceni
02:00
Qb – debitul de bază (m3/s); Qmax – debitul maxim (m3/s); Wc – volumul de creștere (mil. m3); Wd – volumul de descreștere (mil.
m3); Wt – volumul total (mil. m3); Hs – stratul de apă scurs (mm); Coef. formă – coeficientul de formă; Tc – timpul de creștere (ore);
Td – timpul de descreștere (ore); Tt – timpul total (ore)
179
3000.0
2455.0
2500.0
2000.0
Debit (m3/s)
1500.0
1000.0
686.0
500.0
246.0
24.3 98.5
0.0
0.0 10.0 20.0 30.0 40.0 50.0 60.0 70.0
T (ore)
Lunca de Sus Ghimeș-Făget Goioasa Tg. Ocna Vrânceni
Figura 85. Hidrografele viiturilor, râul Trotuș, 02 – 04.06.2016

Printre cauzele care au determinat producerea acestor fenomene se numără în

principal căderile de precipitații cu caracter torențial (90 l/m2 în 30 min), creșteri rapide de
niveluri și debite, scurgeri de pe versanți, revărsări ale afluenților și acumulări importante de
apă cu aluviuni. Totodată, relieful din bazinul hidrografic al râului Trotuș, care se desfășoară
într-o regiune muntoasă și deluroasă, respectiv în partea centrala a Carpaților Orientali, în
partea nordică a Munților Vrancei și în partea sudică a Subcarpaților Moldovei, a reprezentat
un factor suplimentar, prin influențarea regimului precipitațiilor și al scurgerii apei. La toate
aceste cauze deja menționate se adaugă însă și despăduririle tot mai frecvente din ultima
perioadă, care au amplificat gradul de torențialitate al precipitațiilor.
Contextul sinoptic general. Inundațiile din Europa au fost generate de un blocaj
atmosferic; mai precis din cauza unui anticiclon care s-a extins și a staționat zile în șir
deasupra zonelor de la latitudini medii făcând imposibilă realizarea circulației atmosferice
zonale, astfel că ciclonul mediteraneean a fost deviat de la direcția sa normală. Ploile
abundente produse în această perioadă (Figurile 86., 87.) au fost generate de un sistem frontal
bine organizat care, în cursul nopții de 02.06. – 03.06.2016, s-a centrat pe regiunea Moldovei.
180
Așa cum s-a specificat anterior, sistemele frontale specifice unei depresiuni de origine
mediteraneeană și-au schimbat direcția, înaintând lent dinspre sud-vest către nord-est. În sud-
estul țării, domina o masă de aer continental-tropicala, care în ziua de 2 iunie a fost ușor, ușor
dislocată de către aerul maritim tropical mai rece. În aceste condiții, la care se adaugă și
umiditatea atmosferică accentuată, instabilitatea aerului a crescut considerabil în sudul
Moldovei, iar vremea s-a răcit accentuat. Perioadele cu precipitații torențiale au alternat cu
cele cu precipitați continue, fapt care a dus la acumularea unor cantități însemnate, local peste
50 l/mp iar izolat peste 100 l/mp.
„Existența nucleului ciclonic din altitudine a furnizat energia ascensională pentru
dezvoltarea convecției, evoluția nucleului rece asociat, peste dorsala termică din troposfera
joasă a mărit gradientul termic vertical, instabilizând tot mai mult coloana de aer în prima
parte a zilei de 2 iunie. Apoi, persistența nucleului ciclonic în zona bazinului vestic al
M. Negre și mișcarea ușor retrogradă, au provocat inundațiile din Moldova la începutul
lunii” (Elena Covaci, Marinela Dragomir, 2016).
140 135
120
100
Precipitații (mm)
80
60
40
20
0
1961-1990 1971-2000 1981-2010 01.06.2016-01.07.2016
Figura 86. Precipitații medii lunare (mm) înregistrate în regiunea Moldova, 01.06.2016 –
01.07.2016
Sursa datelor: Elena Covaci, Marinela Dragomir, 2016
181
Figura 87. Precipitații totale (mm) înregistrate în intervalul 02.06.2016 ora 06 UTC –
03.06.2016 ora 06 UTC
Sursa datelor: Elena Covaci, Marinela Dragomir, 2016
Efectele negative au fost cu atât mai destructive cu cât aceste ploi torențiale, au
alimentat excesiv cantitatea de apă din sol, care se acumulase anterior în două episoade de
vreme severă produse în perioada 24.05 – 31.05.2016, fapt care a condus la formarea unor
viituri rapide de mare amploare pe râurile mici din bazinul hidrografic Siret, urmate apoi de
alunecări de teren.
Sistemul european EFAS (European Flood Awareness System) de alertă în caz de
inundații este capabil să ofere o avertizare cu o anticipare de câteva zile înainte de un
eveniment de inundații. Astfel că, în cazul bazinului hidrografic Trotuș, pentru intervalul de
prognoză mai mic de 48 ore, în cazul probabilității de depășire a unei perioade de revenire de
cinci ani, magnitudinea indicelui de scurgere la suprafață este prognozată a fi între 30-50%,
aceeași ca și în cazul prognozei cu anticipare de 2-10 zile (Figurile 88. și 89.).
182
Figura 88. Probabilitatea de inundare < 48h, bazinul hidrografic al râului Trotuș (03.06.2016
ora 12 UTC) – sistemul EFAS
Sursa datelor: www.efas.eu
Figura 89. Probabilitatea de inundare > 48h, bazinul hidrografic al râului Trotuș (03.06.2016
ora 12 UTC) – sistemul EFAS
În acest interval, ANM a emis, încă din data de 02.06.2016 o atenționare cod portocaliu
pentru zona Moldovei, care a vizat în special instabilitatea atmosferică accentuată și
precipitații însemnate cantitativ. În același timp, Institutul Național de Hidrologie și
Gospodărire a Apelor (INHGA) a emis, pentru zona vizată, patru avertizări cod portocaliu și
cod roșu dintre care două la nivel național (Figura 91.) și două pentru fenomene imediate,
care au vizat fenomenele de scurgeri importante pe versanți, torenți, pâraie, viituri rapide pe
râurile mici cu posibile efecte severe de inundații locale și creșteri rapide de debite și niveluri
cu posibile depășiri ale cotelor de inundație, respectiv de pericol (Figura 90.).
183
În ceea ce privește acțiunile și intervențiile întreprinse de către SGA Bacău pentru
diminuarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice periculoase în cursul zilei de
03.06.2016, se pot menționa: eliminarea obstacolelor și deblocarea albiei colmatate pentru
asigurarea secțiunii de scurgere, precum și evacuarea apei din zona inundată (Tudorache,
Andreea-Violeta, 2017).
Figura 90. Avertizările hidrologice pentru fenomene imediate emise în data de 02 – 03.06.2016
I.N.H.G.A. STAREA DE MAXIMA

ESTIMARE PROGNOSTICA A SITUATIEI HIDROLOGICE VIGILENTA HIDROLOGICA:
Ra da uti Prut
PENTRU INTERVALUL Ba Risc de viituri majore care necesita masuri
Tur Jij ia se deosebite de evacuare a oamenilor si bunurilor,
u
03.06.2016 ora 13 - 04.06.2016 ora 14 Turulung Vadu Izei Siret restrictii la folosirea podurilor si cailor rutiere,
Ne gr esti Bistr a Dorohoi
03.06.2016 ora 13 - 04.06.2016 ora 18 Iz Br odina Su
ce BT precum si luarea unor masuri deosebite in
Satu Mare a Sit exploatarea constructiilor hidrotehnice.
03.06.2016 ora 13 - 04.06.2016 ora 24 Lapus el MM Vis eu
Itcani
av
a
na
De pasire COTE DE PERICOL.
SM SVG. H um or ului
Cr
Doma ne sti
as
(Se actualizeaza conform evolutiei hidrologice)

Jij
Lap us Mo Risc de viituri majore generatoare de revarsari

na
ia
u ld o imp ortante care pot conduce la inundarea de

rca are va Lespezi
Ba Ne pos lM Bis BaVictoria gospodarii si obiective social-economice.
So su
Salar d me De j me tr
ita Frumosu
hlu De pasire COTE DE INUNDATIE.
Oradea s So i
Iasi Risc de viituri sau cresteri rapide ale
IS Unghe ni
Mic
Cr is ul Reped Bistr ita

e SJ nivelului apei neconducand la pagube
Tupilati
BH BN
ul
Ne gr esti semnificative, dar care necesita o

mes
Tinca Holod Ciucea

Cluj vig ilenta sporita in cazul desfasurarii
NT
So
Glodeni
res
Pru
Zerind Cr Holod
is Turda Ba nd
MS unor activitati expuse la inundatii.
Mu
Dr ange ni De pasire COTE DE ATENTIE.

t
Ta lpos ul N CJ Sar ateni

Chisine u Cr is eg ru Goioasa
Cr is ul Ar ie
s a Mi
ca HR BC VS
T ro
A lb Gur ahont rn av Sancr aieni Dr agesti

Elan
Ta
AR
tu
ad
d
Ar ad re
s
Miha lt Ta rnave ni Ta rnava Ma

ro
Si
rl
Ra dna
re
Ba
mo
AB
t
Tg. Oc na Ba rlad
Ho
TM Pischia Mures Alba Iulia

Hoghiz
g ru
Be regsa u Br anis ca Blaj Medias

Faget Rupea Gara
Ne
he Ba lint Oancea
VecChizatau Pu tna
Be ga
ul
Be ga SB
Ra
Cibin Olt
HD GL
Stre i
Lugoj CV
Ta lm aciu Feldioara Re ci VN
Po
Voislova Sebes
go
Botar la u
Gataia BV
n
Bistr a Te sila Ne hoiu Lungoc i

is
Par tos Ba Voineas a Galati

rz
ita Iscr oni Rm
av av Lotr .Sa Ta ta ru
Tim
Mor a u Cornet
Morav ita Poia na
BZ rat
is
Ra covita Br aila
Ta pului Tulcea
Ca ras Ba hna Rusului Bu
z au Isac cea
rt
Te
CS BR
a
G ilo
VL Malureni
rn
le aj
Vara dia
Pra
GJ PH
Ce
Ca lm atui
Ne
ra AG DB M. D om ne asc a
TL
en
ho
Ba zia s Miov eni

Tople t
Oltet
va
M Adanca ta
Da lboset o tr Ma lu
Da
u cu Cose reni Ha rsova Ca simce a

mb
Turburea Flor i Lunguletu

MH
Te
ov
Ialom ita
SAI
le
it
Ca
Filiasi ILti
a
Fetes
or
Fata Motr ului

sim
Buzes ti Malu Spart

ma
Ar
ce
n
Ne ge
Ji u
s
a
Gruia Ce rnavoda
OT ajl Budesti CLCa la ras i
De
ov
Ce tate
Olt
sn
Ba ls Ca lugare ni Olte nita CT

atu
Ved
DJ ea
i
Ca la fat Poda ri GR
Te le or man Giurgiu
Dun are Alex andr ia
a Be chet Cora bia
TRele
Tr. Magur
Zim nice a
Figura 91. Hărțile avertizărilor hidrologice de la nivel național emise pe 02.06.2016 (stânga) și
03.06.2016 (dreapta)
184
Pe baza Raportului Operativ nr. 5 din 03.06.2016 privind evoluția și efectele
fenomenelor hidro-meteorologice periculoase produse în data de 02-03 mai 2016, pe raza
județului Bacău, peste care se suprapune bazinul hidrografic al râului Trotuș, a fost raportat
un total de 23 UAT-uri cu 61 de sate afectate, numărând printre obiectivele afectate: 32 case
inundate, 442 gospodării inundate, 16 gospodării izolate, peste 100 km de drumuri afectate, 4
km rețea de canalizare, 26 poduri, 87 podețe, 9 punți, 1060 ha teren agricol, 200 ha pășune,
0,69 km apărări de mal, 3 obiective socio-economice, 0,3 km CF, o conductă cu alimentare
cu gaze ruptă, 3 conducte apă sărată avariate, 1 autoturism luat de ape dar și o persoană
decedată. Viitura a afectat și construcțiile hidrotehnice și anume: 1 pereu din beton afectat și
zeci de metrii de gabioane distruse (Foto 1.).
„În județul Bacău, un bărbat în vârsta de 41 de ani din localitatea Livezi a murit după
ce a fost luat de o viitură, în timp ce trecea o punte spre locuința sa, iar peste o sută de
persoane au fost evacuate preventiv din localitățile Mărgineni, Helegiu, Brătila și Livezi. În
orașele Slănic Moldova, Moinești, Comănești au fost inundate mai multe cartiere, de
asemenea energia electrică a fost întreruptă în municipiul Moinești și alte șase localități,
precum și inundarea unei stații de transformare, iar o conductă de gaze ce alimenta
localitățile Zemeș și Solonț a fost ruptă. Circulația a fost închisă pe drumul național dintre
municipiile Moinești și Bacău, în zona localității Leontinești, unde drumul a fost rupt, iar
circulația feroviară a fost întreruptă pe ruta Iași – Adjud, respectiv Bacău – București, pentru
decolmatare. De asemenea, circulația a fost închisă și pe Drumul Național 2 (European 85),
sectorul Domnești-Adjud, în urma ieșirii din matcă a râului Trotuș” (Elena Covaci, Marinela
Dragomir, 2016).
185
Foto 1. Pagube produse în urma viiturii, Leontinești – drum național, județul Bacău, iunie 2016
Sursa datelor: www.isubacau.ro, 20.07.2020
7.1.4.3. Analiza viiturii produsă în data de 30.06.2018 în bazinul hidrografic al râului Trotuș
Inundațiile reprezintă evenimente hidro-meteorologice periculoase, rezultate în urma

precipitațiilor excesive. Acestea sunt considerate dezastre naturale care afectează societatea și
mediul, provocând daune economice directe sau indirecte (Stănescu, V., Drobot, R., 2002).
În scopul minimizării efectelor negative produse de aceste fenomene naturale,
activitatea de prognoză și avertizare hidrologică joacă un rol esențial. Astfel că, în procedura
operativă de elaborare a atenționărilor și avertizărilor pentru viituri rapide sunt folosite
informații provenite de la: stațiile hidrometrice din rețeaua națională, radarele meteorologice,
Sistemul Romanian Flash-Flood Guidance (ROFFG), Sistemul South Eastern European
Flash-Flood Guidance (SEEFFG), Sistemului European Flood Awareness (EFAS). În acest
sens, au fost analizate date de la cinci stații hidrometrice reprezentative din bazin: Lunca de
Sus, Goioasa, Tg. Ocna, Onești, Vrânceni (Tabel 70.), precum și date privind precipitațiile
înregistrate în perioada analizată (Tabel 71.).
186
Pe fondul unei instabilități atmosferice accentuate și în condițiile pre-existentei unei
umidități ridicate a solului, indicate atât de produsele Radar din cadrul sistemelor utilizate, cât
și de produsele dedicate viiturilor rapide, în data de 30 iunie 2018 s-au înregistrat cantități
importante de precipitații atmosferice în bazinul hidrografic al râului Siret, cu nuclee atingând
intensități de aproximativ 100 mm (Tabel 71.). Precipitațiile totale din iunie 2018 au avut
valori mai mari de 100 mm în majoritatea regiunilor țării; cele mai mari cantități (mai mari de
150 mm) fiind înregistrate cu precădere în zonele de deal și munte (Figura 92.).
Acestea au dus la depășirea pragurilor de apărare stabilite pentru râul Trotuș la o serie
de stația hidrometrice repartizate uniform pe suprafața bazinului hidrografic, astfel: cota de
pericol pe râul Trotuș la stația hidrometrică Tg. Ocna (C.P. + 38 cm) și Vrânceni (C.P. + 10
cm), cota de inundație la stația hidrometrică Lunca de Sus (C.I. + 40 cm) și cota de atenție la
stația hidrometrică Goioasa (C.A. + 4 cm) și Ghimeș-Făget (= C.A.) (Tabel 70.). În urma
producerii acestui eveniment, s-au înregistrat pagube semnificative (gospodării, case, străzi
inundate etc.) în numeroase comune de pe teritoriul județului Bacău, cât și în Municipiile
Bacău și în orașele: Moinești, Onești și Tg. Ocna.
Tabel 70. Date morfometrice și hidrologice privind scurgerea maximă, râul Trotuș
H Qmax Hmax
Râul
S.H.
F Q.A. Q.I. Q.P.

med 30.06. 30.06. Obs. C.A. C.I. C.P.
Km2 m3/s m3/s m3/s
m 2018 2018
Lunca
89.2 1140 8.8 15.2 34 24.0 160 + 40 C.I. 100 120 200
de Sus
Ghimeș-
381 1116 50.4 176 242 50.4 150 = C.A. 150 250 300
Trotuș
Făget
Goioasa 765 1052 168 246 416 173.6 204 + 4 C.A. 200 250 350
Tg. Ocna 2091 924 305 590 740 854 438 +38 C.P. 250 350 400
Vrânceni 4077 734 797 1175 2220 2296 510 +10 C.P. 350 400 500
S.H. – stația hidrometrică, F – suprafața bazinului hidrografic.; H med – altitudinea medie a bazinului hidrografic; Q.A. – debitul de
atenție; Q.I. – debitul de inundație; Q.P. – debitul de pericol; Qmax – debitul maxim; H max – nivelul maxim; C.A. – cota de atenție; C.I.
– cota de inundație; C.P. – cota de pericol
187
Tabel 71. Cantitatea de precipitații acumulată în perioada 28-30.06.2018, bazinul hidrografic al
râului Siret (județul Bacău)
Precipitații Precipitația medie, b.h. Siret

Stația hidrometrică Data înregistrării
(l/m2) (l/m2)
Gura Văii 105,5
Lucăcești 167
Scorțeni 148,5
Asău 123,5
Cireșoaia 137,8
28-30.06.2018 125,3
Haloș 140,7
Măgura 134,7
Bacău (Bârnat) 51,6
Cremenea 121,9
Ferăstrău 121,7
Figura 92. Cantitatea lunară de precipitații în Romania – Iunie 2018

Sursa datelor: ANM
În continuare, este reprezentată grafic variația scurgerii apei râului Trotuș la cele cinci
stații hidrometrice analizate (Figura 93.), precum și elementele caracteristice ale undelor de
viitură produse la data de 30 iunie 2018, calculate cu ajutorul programului CAVIS
Cele mai mari valori au fost atinse la stația de închidere Vrânceni; pe toată durata viiturii fiind
rulat un volum total de apă de 143,5 mil. m3, cu un debit maxim de 2296 m3/s (Tabel 72.).
188
Tabel 72. Elementele caracteristice undelor de viitură, 30.06.2018, râul Trotuș
hidrometrică
Elementele caracteristice undelor de viitură
Stația
Râul
Data/ora
Hs (mm)
(mil. m3)
(mil. m3)
(mil. m3)
Td (ore)
Tc (ore)
Tt (ore)
Qmax
formă
(m3/s)
(m3/s)
Coef.
Wd
Wc
Qb
Wt
Lunca de 30.06.2018
5.1 24.0 0.8 1.0 1.8 20.4 0.63 15 18 33
Sus ora 18:00
Ghimeș- 30.06.2018
15.3 50.4 0.8 4.5 5.3 14.0 0.77 9 29 38
Făget ora 09:00
Trotuș
30.06.2018
Goioasa 39.4 173.6 1.7 8.8 10.5 13.8 0.63 4 24 28
ora 11:30
30.06.2018
Tg. Ocna 205.0 854.0 17.7 31.6 49.3 23.6 0.52 12 19 31
ora 18:00
30.06.2018
Vrânceni 185.0 2296 37.5 106.0 143.5 35.1 0.48 12 24 36
ora 14:00
Qb – debitul de bază (m3/s); Qmax – debitul maxim (m3/s); Wc – volumul de creștere (mil. m3); Wd – volumul de descreștere (mil. m3);
Wt – volumul total (mil. m3); Hs – stratul de apă scurs (mm); Coef. formă – coeficientul de formă; Tc – timpul de creștere (ore);
Td – timpul de descreștere (ore); Tt – timpul total (ore). Sursa datelor: INHGA
2500.0 2296.0
2000.0
Debit (m3/s)
Lunca de Sus
1500.0
Ghimeș-Făget
1000.0 854.0
Goioasa
500.0 Tg. Ocna

Vrânceni
0.0
0.0 50.0 100.0 150.0 200.0
T (ore)
Figura 93. Hidrografele viiturilor din perioada 27.06 – 02.07.2018, râul Trotuș
Produsele sistemelor de estimare a riscului de producere a viiturilor rapide oferă

informații pe baza produselor în timp real, sub forma de text, imagine sau fișiere .CSV .
Evenimentul produs la data de 30 iunie 2018 în bazinul râului Trotuș a fost anticipat
de toate cele trei sisteme de prognoză utilizate în activitatea operativă. Produsul radar al
sistemului ROFFG (România Flash Flood Guidance System) și SEEFFG (South East Europe
Flash Flood Guidance System) a raportat cantități uniforme de precipitații pe întreaga
suprafață, cu nuclee (areale de intensificare) de aproximativ 35-50 mm/24 ore pentru zona de
studiu. Acestea au indicat posibilitatea acumulării unor cantități semnificative de precipitații
în zona de referință și iminența producerii de inundații rapide în bazinele hidrografice mici
asociate acesteia (Figurile 94. și 95.).
189
Figura 94. Produsele SEEFFG la nivel național, 30.06.2018, ora 01/08 UTC
Figura 95. Produsele ROFFG – bazinul hidrografic Siret, 30.06.2018, ora 07 UTC
190
Produsul FFG, element principal al sistemului ROFFG, indică volumul total de
precipitații dintr-o anumită perioadă, care este suficient de mare pentru a depăși capacitatea
de reținere a solului și a bazinului hidrografic și a provoca inundații în zona de închidere a
bazinului. FFG este calculat și actualizat în fiecare oră și este valabil pentru următoarele 1, 3
sau 6 ore. Daca această cantitate indicată de sistemul FFG este cunoscută, se poate face o
comparație între aceasta și precipitațiile prognozate sau anticipate de aceeași durată şi pentru
aceeași perioadă (și cu alte informații locale), cu scopul de a determina existența riscului de
inundații rapide în sub-bazine. Cu cât FFG este mai mic, cu atât este mai mare posibilitatea
de producere a inundațiilor. Dacă volumul de precipitații atmosferice observate sau
prognozate depășește valoarea FFG de aceeași durată (produsul Mean Areal Precipitation),
acest exces este numit Flash Flood Threat (FFT) și indică faptul că viiturile pot fi posibile la
sau în apropierea zonei de închidere a bazinului hidrografic (INHGA).
FFG indică valori relativ reduse pentru regiunea de studiu analizată, ceea ce arată o
posibilitate mai mare de apariție a inundațiilor. FFG 06 hr indică cantitatea necesară de
precipitații în următoarele șase ore pentru a provoca inundații după ora curentă de navigare.
În același timp, produsul estimării posibilității producerii de inundații - FFT (Flash
Flood Threat) indică valori ridicate (Figura 96.).
Figura 96. Produsele FFG și FFFT ale sistemului ROFFG, la nivel național, 30.06.2018,
ora 00 UTC
EFAS (European Flood Awareness System) este primul sistem european operațional
de monitorizare și prognoză a inundațiilor din Europa. Scopul acestuia este de a oferi suport
în activitatea de avertizare hidrologică înainte de producerea unor inundații majore, în special
în marile bazine hidrografice transnaționale dar și la nivel european, în general.
191
Sistemul oferă informații complementare, adiționale (de exemplu, previziuni
probabilistice de inundații pe termen mediu, indicatori de inundații rapide sau prognoze de
impact) autorităților naționale și regionale competente. Mai mult decât atât, EFAS deține
Emergency Response Coordination Centre (ERCC) care oferă informații cu privire la
evenimentele de inundație în curs sau care se pot produce în viitor, în întreaga Europă (EFAS).
La acel moment, ambele produse specifice furnizate de sistemul EFAS (European
Flood Awareness System) dedicate inundațiilor rapide indicau un potențial ridicat pentru
producerea inundațiilor în zona bazinului hidrografic al râului Trotuș (Figurile 97. și 98.).
Figura 97. Probabilitatea de inundare > 48h (26-27.06.2018 ora 12 UTC) – sistemul EFAS
Figura 98. Probabilitatea de inundare < 48h (28-29.06.2018 ora 12 UTC) – sistemul EFAS
192
În această perioadă, Administrația Națională de Meteorologie a emis o avertizare cod
portocaliu care viza această zonă (Figura 99.).
Figura 99. Avertizare meteorologică la nivel național nr. 44 din 30.06.2018

Sursa datelor: ANM
Pe baza informațiilor existente, INHGA a emis mesaje de avertizare cod portocaliu în

29 și 30 iunie 2018, la nivel național (Figura 100.) și la nivel local (Figura 101), care vizau
această zonă cu risc ridicat, iar acest eveniment a fost confirmat pe baza rapoartelor de daune
primite din teritoriu.
I.N.H.G.A. STAREA DE MAXIMA

ESTIMARE PROGNOSTICA A SITUATIEI HIDROLOGICE VIGILENTA HIDROLOGICA:
Ra da uti Prut
PENTRU INTERVALUL Ba
Tur Ji jia se
u
Turulung Vadu Izei Siret Risc de viituri majore generatoare de revarsari
Ne gr esti Bistr a Dorohoi importante care pot conduce la inundarea de
29.06.2018 ora 14 - 01.07.2018 ora 12 Iz Br odina Su
ce BT gospodarii si obiective social-economice.
Satu Mare a Sit
29.06.2018 ora 14 - 01.07.2018 ora 24 Lapus MM
el Vis eu
Itcani
av
a
na Depasire COTE DE INUNDATIE.
SM SVG. H um or ului
Cr
Doma ne sti
as
(Se actualizeaza conf orm evolutiei hidrologic e) Risc de viituri sau cresteri rapide ale
Ji j
Lapus Mo
na
nivelului apei neconducand la pagube

ia
u re ld o Lespezi
rca Ma va
Ba Ne pos
ul Bi BaVictoria
semnificative, dar care necesita o
Salar d So es st
r it Frumosu hl u vigilenta sporita in cazul desfasurarii
me De j
S om a i unor activitati expuse la inundatii.
Oradea s
Iasi Depasire COTE DE ATENTIE.
Cr is ul Rep ede IS Unghe ni
ic
Bistr ita
SJ
lM
Tupilati
BH BN
su
Ne gr esti
Ciucea
me
Tinca Holod Cluj

NT
So
Glodeni
res
Pru
Zerind Cr Holod
is Turda Ba nd
MS
Mu
Dr ange ni
t
Ta lpos ul N CJ Sar ateni

Chisine u Cr is eg r Goioasa
u
Cr is ul Ar ie
s a Mic
a HR BC VS
Tr
A lb Gur ahont rn av Sancr aieni Dr agesti

Elan
Ta
ot
AR
d
us
d
Ar ad a re
rl a
Miha lt Ta rnave ni Ta rn ava M

ro
Si
re
Ra dna
Ba
mo
AB
t
Tg. Oc na Ba rlad
Ho
TM Pischia Mures Alba Iulia

Hoghiz
u
Br anis ca Blaj Medias

gr
Be regsa u Faget Rupea Gara

Ne
he Ba lint a Oancea
VecChizatau Pu tn
Be ga
ul
Be ga SB
Ra
Cibin Olt
HD GL
Stre i
Lugoj CV
Ta lm aciu Feldioara Re ci VN
Po
Voislova Sebes
go
Botar la u
Gataia BV
n
Bistr a Ne hoiu Lungoc i

is
Par tos Ba Voineas a Galati

it a rza Iscr oni Rm
ra v va L otr Te sila .Sa Ta ta ru
T im
Mo u Cornet BZ rat
Morav ita Poia na
is
Ra covita Br aila
Ta pului Tulcea
Ca ras Ba hna Rusului Bu
z au Isac cea
rt
Te
CS BR
a
G il o
VL Malureni
rn
le
Vara dia
Pra
GJ PH
aj e
Ce
a Ca lm atui
er AG DB M. D om ne asc a
TL
ho v
Ba zia s N Miov eni

n
Tople t
O lte t
M Adanca ta
a
Da lboset ot Ma lu
Da
ru Cose reni Ha rsova

cu Ca simce a
mb
Turburea Flori Lunguletu

MH
Te
ov
Ialom ita
IF
le
it
Ca
Filiasi ILti
a
Fetes
or
Fata Motrului
si
Buzes ti Malu Spart

ma
Ar
ce
n
Ne ge
Jiu
s
a
Gruia Ce rnavoda
OT aj
lo Budesti CLCa la ras i
De
Ce tate v
O lt
sn
Ba ls Ca lugare ni Olte nita CT

atu
Ved
DJ ea
i
Ca la fat Poda ri GR
Te le or man Giurgiu
Du nare Alex andr ia
a Be chet Cora bia
TRele
Tr. Magur
Zim nice a
Figura 100. Harta avertizării hidrologice generale nr. 41 din 29.06.2018

193
Figura 101. Avertizare hidrologică pentru fenomene
imediate, emisă în data de 30.06.2018
Impactul extrem al scurgerii maxime asupra diferitelor aspecte ale vieții și activității
umane se reflectă în principal prin pierderile de vieți omenești; infrastructură (clădiri, drumuri,
căi ferate, poduri afectate etc.); sol (prin spălare, eroziune și alunecare); apă (prin
contaminare); activitățile sociale și economice fiind, de asemenea, afectate, precum și
transportul și telecomunicațiile.
Pe baza Raportului Operativ nr. 6 din data de 30.06.2018 privind evoluția și efectele
fenomenelor hidro-meteorologice periculoase produse în perioada 29 – 30 iunie 2018, se
certifică afectarea unui număr de 499 de gospodării și 8 case inundate, un sat izolat din cauza
unui pod deteriorat, zeci de kilometri de străzi și drumuri inundate, 17 poduri, 34 podețe
deteriorate, 1 podeț și un pod distrus, 30 de familii izolate, o stație de epurare a apelor uzate
inundată, 7 persoane evacuate, 4 obiective economice și un parc inundat, 40 de păsări moarte,
zeci de hectare de teren inundat, 5 fântâni umplute cu mâl etc. (Foto 2-5).
194
Printre cauzele care au dus la aceste pagube se numără în principal precipitațiile
torențiale, scurgerile de pe versanți, revărsările apei din abia majora.
În ceea ce privește acțiunile și intervențiile pentru diminuarea efectelor fenomenelor
hidrometeorologice periculoase întreprinse de SGA Bacău se pot menționa: oprirea
inundațiilor provocate de râul Bârnat prin ridicarea malurilor în anumite zone; în satul Călcâi
(satul Oituz) ISU Bacău și CLSU Oituz, au acționat pentru executarea unui pod temporar
(Tudorache, Andreea-Violeta, 2019).
Foto 2. Revărsări peste albie, județul Bacău, comuna Oituz

Sursa datelor: www.libertatea.ro, 10.11.2019
Foto 3. Drum blocat, Sat Poduri, comuna Oituz Foto 4. Culturi agricole afectate, județul Bacău
Sursa datelor: www.libertatea.ro, 10.11.2019 Sursa datelor: www.libertatea.ro, 10.11.2019
195
Foto 5. Gospodărie inundată, județul Bacău
Sursa datelor: www.libertatea.ro, 10.11.2019
7.2. Precipitații deficitare. Fenomenul de uscăciune și secetă.

7.2.1. Definirea fenomenului de uscăciune și secetă
În ceea ce privește conceptul de „uscăciune și secetă”, nu există o definiție universală,

însă se cunoaște legătură puternică, general valabilă, între lipsa precipitațiilor și secetă
(Sorocovschi, V., 2009). Așadar, în literatura de specialitate, seceta este definită ca „făcând
parte dintre fenomenele meteorologice dăunătoare agriculturii, care prin durată și intensitate
poate provoca grade diferite de calamitate a culturilor agricole sau horticole“ (Berbecel, O.,
et al., 1970). O altă definiție dată de Octavia Bogdan în anul 1986, denumește seceta ca fiind
„un fenomen complex, caracterizat prin umiditate insuficientă în atmosferă și în sol (în zona
sistemului radicular), influențat de regimul termic ridicat și de creșterea evapotranspirației
potențiale”. Sterie Ciulache și Nicoleta Ionac în lucrarea Fenomene atmosferice de risc și
catastrofe climatice (1995) definesc conceptul de secete ca rezultat al absenței precipitațiilor,
acestea fiind un „fenomene complexe, caracterizate prin valori mari ale deficitului de
umezeală în aer și în sol (la nivelul sistemelor radiculare ale plantelor), precum și prin
creșteri considerabile ale evapotranspirației potențiale”.
196
Organizația Meteorologică Mondială definește seceta ca fiind (1) „Lipsa prelungită
sau deficiența considerabilă a precipitațiilor (s.n. secetă meteorologică) (2) Perioadă de
vreme anormal de uscată, lipsa suficient de prelungită a precipitațiilor pentru a provoca un
dezechilibru hidrologic grav (s.n. secetă hidrologică)” (WMO, 1992).
Toate definițiile scot în evidență trei caracteristici de bază ale secetei: lipsa
precipitațiilor sau a umidității, raportarea deficitului de precipitații la valorile statistice de
referință, existența unor perioade deficitare din punct de vedere pluviometric.
Fenomenele de uscăciune și secetă sunt fenomene complexe, caracteristice climatului
temperat continental, cu precădere celui în care se manifestă nuanțe excesive. În țara noastră,
astfel de condiții climatice se regăsesc mai pregnant în partea de est a teritoriului, acolo unde
se poziționează și bazinul hidrografic al râului Trotuș. Printre factorii principali care
determină și influențează apariția fenomenului de uscăciune și secetă se numără: factorii
climatici (radiația solară, temperatura și umezeala aerului, precipitațiile atmosferice,
evapotranspirația, vântul); factorii geomorfologici și edafici (relieful, vegetația, solul etc),
factorii hidrologici (sursele de apă, adâncimea pânzei freatice), factorii antropici (modul de
utilizare a terenului). Seceta este un fenomen natural normal, dar care poate deveni factor
climatic de risc (Minea, I., Stângă, I. C., 2004).
O cauză importantă a extremelor climatice (secetă și inundațiile) este fenomenul
climatic ENSO (El Nino Southern Oscillation). Acesta apare o dată la 3-5 ani, fiind
caracterizat de temperaturi ușor crescute la suprafața oceanului Pacific, cu repercusiuni asupra
circulației generale a atmosferei. Aceste schimbări determină distribuirea inegală a
precipitațiilor atmosferice, având ca rezultat apariția perioadelor de uscăciune în anumite
regiuni și de secetă în altele. Pe de altă parte, faza alternativă a lui El Nino, La Nina, contrar
acestuia, determină apariția unor perioade cu uscăciune în zonele care au avut umiditate
excesivă în timpul fazei El Nino și invers (Trenberth et al., 2004).
În România secetele sunt cauzate de cele mai multe ori de anticiclonii care iau naștere
în zona arctică, care determină temperaturi scăzute și umiditate redusă. În direcția lor spre
sud, aerul arctic se încălzește cu repeziciune fapt care duce la scăderea umezelii relative și la
creșterea deficitului de saturație. Cele mai periculoase sunt secetele de lungă durată
înregistrate în anotimpul de primăvară (spre exemplu seceta din anul 1968 din sud-estul tării),
care survin după ierni cu cantități relativ reduse de precipitații atmosferice și care pot fi
asociate cu vânturi puternice. De asemenea, secetele sunt cu atât mai dăunătoare cu cât se pot
durează perioade lungi de timp (ani). Munții Carpați separă teritoriul României în două zone:
zona de nord-vest umedă și zona de sud-est uscată. În vestul tării secetele durează în medie
197
16 zile iar în est acestea ating 16 zile. Secetele cu durată maximă pot fi mai lungi de 60 zile.
(Ciulache, S., Ionac, Nicoleta, 1995).
Deficitul de umiditate creează așadar două fenomene distincte dar care au legături
strânse și anume: perioadele de uscăciune urmate de cele de secetă. În concepția lui Hellman,
perioadele de uscăciune sunt definite ca fiind acele intervale de minim 5 zile consecutive
lipsite de precipitații sau în care s-au înregistrat cantități de precipitații mai mici decât media
zilnică multianuală. Pe de altă parte, perioadele de secetă sunt considerate acele intervale
formate din cel puțin 14 zile consecutive în semestrul rece (octombrie-martie), respectiv cel
puțin 10 zile consecutive în semestrul cald (aprilie-septembrie), lipsite de precipitații sau cu
precipitații maxime cumulate de 0,1 mm. Noțiunea de secetă nu trebuie asociată cu cea de
ariditate, deoarece între acestea două nu se poate pune semnul egal. Cu toate că ambele se
manifestă prin lipsa apei, ariditatea este un fenomen permanent, în timp ce seceta este un
fenomen reversibil, temporar (Sorocovschi, V., 2009).
În funcție de modificările climatice de la nivel global și de presiunea antropică asupra
mediului înconjurător, fenomenul de secetă se poate extinde și se poate transforma în
deșertificare (Mihăilescu, C., et. al., 2007).
7.2.2. Clasificarea secetelor
În funcție de fazele lor evolutive se diferențiază mai multe tipuri de secetă:

atmosferică, pedologică, freatică, hidrologică (potamologica) și hidraulică (Moldovan, F,
2003).
Seceta este un fenomen complex care se manifestă inițial la nivelul atmosferei - secetă
atmosferică/meteorologică. Acest tip de secetă se produce în perioade cu deficit important
sau cu lipsa totală a precipitațiilor, în regiuni care nu sunt de obicei caracterizate de astfel de
condiții climatice. Alți factori favorizanți, implicați în instalarea secetei, sunt: temperaturile
ridicate ale aerului, vitezele mari ale vântului, evapotranspirația ridicată, relieful, vegetația –
prin sporirea consumului de apă, adâncimea pânzei freatice etc. În funcție de fiecare regiune
în parte şi de valorile lunare și anuale de precipitații atmosferice, se stabilesc anumite praguri
de precipitații corespunzătoare unor probabilități de depășire, respectiv 70%, 80% și 90%.
198
Seceta pedologică survine după instalarea secetei atmosferice, când rezerva de apă din
sol scade semnificativ. În cazul acestui tip de secetă, pe lângă factorii menționați anterior,
important este și deficitul apei din sol și caracteristicile pedologice (structura solului, textura
etc). Dacă nivelul apei din sol scade până la 0, solul nu mai poate furniza plantelor apa
necesară, determinând ofilirea vegetației (secetă biologică) (Dubreuil, V., 1994).
Seceta mixtă, rezultată din asocierea secetei atmosferice cu cea pedologică, duce la
distrugerea parțială sau totală a recoltei agricole.
Seceta freatică este determinată de menținerea deficitului hidric până la epuizarea
rezervei de apă din sol, în timp ce debitul subteran se apropie de 0. Acest proces are efecte
negative asupra pânzei freatice de apă.
Seceta hidrologică (potamologică) are efecte asupra râurilor și pâraielor prin
reducerea debitelor spre 0, în urma epuizării surselor de alimentare (Tabel 44., Figura 58.).
Un rol important în formarea acestui tip de secetă îl au precipitațiile atmosferice, tipul de sol,
caracteristicile geologice și morfologice ale bazinelor hidrografice. Perioadele în care valorile
indicatorilor de secetă analizați semnalează prezența fenomenului de secetă hidrologică
coincid cu debitele minime (de etiaj) constatate în subcapitolul 6.3.5. Debitul de etiaj pe râul
Trotuș și afluenți, astfel că, în urma analizei se remarcă următoarele perioade cu precipitații
deficitare: ianuarie – februarie 1987, august 1989, decembrie 1990, decembrie 2000 –
ianuarie 2001.
Seceta rezervoarelor hidraulice este ultimul stadiu al secetei, moment în care este
afectată rezerva de apă din lacurile de acumulare, care tinde spre 0. Acesta este un stadiu grav,
care denotă o perturbație majoră în circuitul apei în natură
În funcție de durată, secetele pot fii: episodice, cvasipermanente, permanente – stepă,
deșert, semideșert (Ciulache, S., Ionac, Nicoleta, 1995).
Un criteriu de clasificare al secetelor episodice constă în perioada din an în care apar:
secete de iarnă, de primăvară, de vară și de toamnă. Toate aceste categorii își pun amprenta
într-un mod negativ asupra culturilor agricole.
În funcție de suprafața afectată, secetele se împart în: secete locale sau regionale.
În funcție de intensitate, foarte importante sunt și efectele induse, în funcție de care se
diferențiază patru tipuri de secetă: meteorologică, hidrologică, agricolă și socio-economică
(Wilhite,D. A., Glantz, M. H., 1985). Dacă ne raportăm la efectele pe care seceta le are în
diferite sectoare, aceasta se împarte în: agricolă, hidrologică și urbană (Sorocovschi, V.,
2009).
199
7.2.3. Indici/metode de evaluare a secetei
Corelația dintre temperatură și precipitații se reflectă în prezența fenomenelor de

uscăciune și secetă. În România, aceste fenomene extreme au fost studiate prin mai multe
metode: cu ajutorul criteriului Hellman (Donciu, C., 1928), indicilor de ariditate (Ioan, C.,
1929), climogramelor (Bogdan, Octavia, 1980; Bogdan, Octavia, Alexandrescu, Mihaela,
1989; Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena, 1999 etc.).
În România, cele mai intense fenomene de secetă cu impact distructiv asupra mediului
înconjurător se produc în regiunile din partea de sud-est a țării: sudul Podișului Moldovei,
Câmpia Bărăganului, Podișul Dobrogei și zona litorală, regiuni marcate de climatul temperat
semiarid (Bogdan, Octavia, 2006).
Încălzirea globală constituie factorul principal care determină și influențează
amplitudinea, intensitatea și persistența fenomenelor de uscăciune și secetă pe Glob. Conform
unor scenarii și modele climatice, aceste fenomene hidro-meteorologice de risc își vor pune
amprenta mai ales în zonele sudice din Europa cât și în America de Nord, cu efecte asupra
cantității și calității resurselor de apă, cât și asupra agriculturii. În ultima perioadă de timp, tot
mai multe țări care se confruntă cu deficit de umiditate, utilizează cu succes indicii de evaluare
ai secetei. Cunoașterea acestor fenomene extreme este foarte importantă în vederea justificării
caracteristicilor peisajului geografic, cât mai cu seamă pentru utilizarea rațională a resurselor
de apă, în special, în zonele expuse. Ca atare, intensitatea secetei se poate stabili prin mai
multe metode, printre care se numără: Indicele de Ariditate UNESCO, Indicele de Ariditate
De Martonne, deficitul de umiditate etc. (Ivanov, Violeta, 2018).
7.2.3.1. Indicele de ariditate „Emm. de Martonne”
Indicele de ariditate „Emm. de Martonne” (Ia) (de Martonne, E., 1926), este un indice
ecometric care exprimă gradul de uscăciune al unui spațiu geografic și care se calculează la
nivel lunar sau anual, luându-se în considerare cantitatea de precipitații atmosferice și
temperatura aerului. Un indicator ecometric reprezintă un instrument static, reprezentativ și
plauzibil din punct de vedere științific, prin intermediul căruia este posibilă intuirea dinamicii
unui ecosistem folosind operații de cuantificare și metode concret exprimate, în special prin
intermediul parametrilor climatici. Acesta reprezintă o expresie a condițiilor restrictive
impuse de condițiile climatice unor formațiuni vegetale. Unitatea de măsură a acestui indice
este [°/mm]. Pentru calculul indicelui de ariditate pentru o perioada data, este necesară
200
cunoașterea valorilor indicilor specifici fiecărei luni, urmând a se face media aritmetică a
acestora (Satmari, Alina, 2010). Așadar indicele „Emm. De Martonne” este folosit pentru
regionări climatice, având rolul de a evidenția condițiile climatice dintr-un anumit areal și
pentru a identifica gradul de ariditate specific.
Valorile acestui indice se exprimă printr-un calificativ (interval de valori) care
corespunde unor zone climatice specifice (Tabel 73.): Ia < 5 corespunde climatului hiperarid
reprezentat de deșerturi absolute, extrem de aride; Ia cuprins intre 5-10 este specific
climatului arid (regiuni deșertice), Ia cu valori de 10-20 indică prezența condițiilor climatice
specifice zonei de stepă (climat semiarid, mediteraneean); Ia de 20-30 caracterizează zonele
în care se manifesta climatul semiumed, iar valorile Ia cuprinse în intervalul 30-45 reflecta
condițiile climatice specifice zonelor umede (Nedealcov, Maria, et al., 2019).
Indicele mediu anual de ariditate Emm. de Martonne (Ia) se exprimă prin formula
(Bogdan, Octavia, 2006):
P
𝐼𝑎 = 𝑇 + 10, în care:
Ia = indicele de ariditate mediu anual;

P = cantitatea medie anuală de precipitații;
T = temperatura medie anuală;
10 = constantă pentru obținerea valorilor pozitive.
Tabel 73. Corelația numerică a indicelui Emm. de Martonne cu climatul caracteristic
Ia (°/mm) Climat Subtipuri

Hiperarid (deșerturi
0-5
absolute, extrem aride)
5-10 Arid (regiuni deșertice)
10-15 Stepic (climat semiarid, Stepă uscată
15-20 mediteranean) Stepă cu graminee
20-25 Stepă cu ierburi înalte
Semiumed
25-30 Silvostepă
30-35 Păduri de stejar
35-40 Păduri de fag
40-45 Umed Păduri de conifere
45-50 Subalpin
50-60 Alpin
> 60 Perhumid
Ia = indicele de ariditate mediu anual Sursa datelor: Nedealcov, Maria, et al., 2019
201
Valorile medii multianuale ale indicelui de ariditate Emm. de Martonne (Figura 102.)
calculate pentru perioada 1983 – 2013, la stațiile meteorologice Adjud, Bacău, Tg. Ocna și
P. Neamț, localizate în arealul bazinului hidrografic al râului Trotuș, sunt cuprinse în
intervalul 14.2 °/mm – 15.7 °/mm, ceea ce face ca zona studiată sa se încadreze într-un climat
semiarid (stepic).
16
Tg. Ocna-15.7
15.5
P.Neamț-15.6
Ia (°/mm)
15
Bacău-14.8
14.5
Adjud-14.2
14
Figura 102. Valorile medii multianuale ale indicelui de ariditate (°/mm), bazinul
7.2.3.2. Indicele SPI și SSI

a. Date și metode (secete hidro-meteorologice)
Procesul tot mai intens de aridizare, manifestat mai frecvent în partea de sud-est a
Europei, face necesară utilizarea mai multor indici de apreciere a secetei printre care, o
importanță aparte o au indicii Standardized Precipitation Index (SPI) și Standardized
Streamflow Index (SSI) (Ivanov, Violeta, 2018).
În acest capitol al lucrării au fost identificate și ulterior caracterizate, principalele
evenimente de secetă hidro-meteorologica manifestate în zona de studiu, în perioada
1983 – 2013 (pentru indicatorii meteorologici) și 1987 – 2018 (pentru indicatorii hidrologici).
Dat fiind caracterul complex al secetei, analiza s-a bazat pe o abordare multicriterială a acestui
fenomen periculos, prin introducerea în analiză a mai multor variabile. Studiul fenomenului
de uscăciune și secetă s-a realizat prin analiza unor indici care utilizează diferite tipuri de date
de intrare, iar în aceasta privință se pot diferenția două tipuri/direcții de abordări.
Din perspectiva meteorologică, cel mai cunoscut indice este SPI (Standardized
Precipitation Index) care necesită ca date de intrare doar precipitațiile atmosferice
202
(McKee, T. B., et al., 1993). Mai există și alți indicatori care se bazează doar pe precipitații
pentru a identifica perioadele de secetă, aceștia fiind indicii de anomalie standardizată
(Katz, R. W., Glantz,M., H., 1986); Effective Drought Index (EDI) (Byun, H. R., Wilhite,DA.,
1999); Drought Frequency Index (DFI) (González, J., Valdés, J., B., 2006).
În vederea identificării secetei meteorologice, pe lângă precipitațiile atmosferice,
foarte importanta este și temperatura. Din acest punct de vedere există o serie de indici care
utilizează aceste două variabile, precum PDSI (Palmer Drought Severity Index)
(Palmer, W. C., 1965), SPEI (Standaridized Precipitation Evapotranspiration Index)
(Vicente-Serrano, S. M., et al., 2010).
Din perspectivă hidrologică, pentru identificarea perioadelor secetoase, sunt necesare
date referitoare la debitele râurilor, nivelul apelor subterane sau cantitatea totală de apă
dintr-un areal etc. Astfel de indicatori care folosesc date referitoare la debitele râurilor se
număra: SSI (Standardized Streamflow Index) (Modarres, R., 2007), SDI (Streamflow
Drought Index) (Nalbantis, I., Tsakiris, G., 2009), RSDI (Regional Streamflow Deficiency
Index) (Stahl, K., 2001) etc.
În continuare, au fost analizați doi dintre indicii standardizați menționați anterior si
anume: SPI și SSI, în vederea abordării ambelor perspective.
În vederea calculării indicilor de analiză ai secetei, au fost necesare atât date climatice
cât și hidrologice, provenite de la baze de date naționale (Tabel 74.). Astfel, pentru calculul
indicelui SPI, au fost necesare datele de precipitații extrase din baza de date ROCADA
(Dumitrescu, A., Bîrsan, M. V., 2015) pentru următoarele stații meteorologice situate atât în
bazinul hidrografic al râului Trotuș cât și în imediata vecinătate: Adjud, Bacău, Tg. Ocna și
P. Neamț (a se vedea Figura 5., Tabel 1.). De cealaltă parte, pentru calcului indicelui SSI, au
fost folosite datele de debite medii lunare provenite de la următoarele stații hidrometrice din
bazinul hidrografic al râului Trotuș: Lunca de Sus, Ghimeș – Făget, Goioasa, Târgu Ocna,
Vrânceni (r. Trotuș), Valea Rece (r. Valea Rece), Asău (r. Asău), Ferăstrău (r. Oituz), Haloș
(r. Cașin), Scorțeni, Helegiu, Tazlău (r. Tazlău) (a se vedea Figura 5., Tabel 2.).
Tabel 74. Tipurile și sursele datelor utilizate pentru evaluarea secetei
Variabila Sursa datelor Tipul datelor Perioada analizată
Precipitații ROCADA Date lunare 1961 – 2013
Debit INHGA Date lunare 1987 – 2018

ROCADA – ROmanian ClimAtic DAtaset, INHGA – Institutul National de Hidrologie și Gospodărire a Apelor
203
Cu ajutorul datelor de precipitații medii lunare, respectiv debite medii lunare, a fost
posibilă calcularea indicatorilor SPI și SSI, utilizând pachetul SCI, în limbajul de programare
R. Funcția fitSCI estimează parametrii necesari standardizării, în timp ce funcția transformSCI
standardizează valorile din șirul de date. Pentru determinarea tendințelor, a fost utilizat testul
Mann-Kendall, cu pantă Sen și pachetul trend. Valorile pozitive specifice pantei Sen indică o
tendință crescătoare a indicatorului și implicit o creștere a gradului de umiditate, iar valorile
negative indică o scădere a indicatorului, implicit o scădere a gradului de umiditate.
După calcularea indicilor SPI-3/6/12, s-a recurs la identificarea evenimentelor de
secetă. Evenimentele de secetă reprezintă secvențe de elemente consecutive care prezintă
proprietăți comune identificate în șirul de valori ai indicilor (Yevjevich, V., 1967). Spre
exemplu, media șirului de date, fiind o valoare constantă, poate avea rolul de valoare de
referință la care se pot raporta restul valorilor din șirul de date. În cazul acesta, evenimentele
de secetă au fost identificate prin aplicarea următoarelor criterii: indicatorul devine negativ,
ajunge cel puțin o dată la valoarea -1 și se termină în momentul în care valoarea redevine
pozitivă, cu condiția ca acesta să dureze cel puțin 2 luni.
Conform Yevjevich, V., 1967; Dracup, J., A., et al., 1980, evenimentele de secetă se
caracterizează printr-o serie de parametri specifici, astfel:
• Durata – perioada de timp (zile, luni, ani) a evenimentului de secetă;
• Severitate – reprezintă totalul valorilor indicatorului din timpul perioadei de secetă;
• Intensitate/magnitudine – deficitul mediu din timpul episodului de secetă.
Reprezintă raportul dintre severitate și durată;
• Vârf – luna cu cea mai mare valoare a deficitului pluviometric;
• Frecvența – numărul de evenimente dintr-o perioadă dată.
În Figura 103. este reprezentată variația indicelui SPI-3 (3 luni), la stația
meteorologică Bacău, în perioada 2006-2013 alături de parametrii caracteristici
evenimentelor secetoase. Secetele au fost identificate prin simpla urmărire a secvențelor din
șirul de date. Astfel că, în cazul stației analizate, se pot identifica 4 evenimente de acest gen
în decursul celor opt ani, cea mai importantă dintre ele fiind cea din perioada 2011-2013.
204
Figura 103. Variația indicelui SPI-3 la stația meteorologica Bacău în perioada 2006-2013
D - durata, S- severitate, I - intensitate (I) și V - valoare minimă
b. Indicele SPI (Standardized Precipitation Index)
Indicele SPI (Standardized Precipitation Index) a fost dezvoltat de McKee, T. B., et

al. (1993), pentru caracterizarea secetelor, fiind utilizat pentru estimările spațiale și temporale
la nivel regional (Ivanov, Violeta, 2018). Acesta permite identificarea abaterilor pozitive sau
negative față de media precipitațiilor, la nivel lunar, pentru scări diferite de timp: 3, 6, 9, 12,
24 luni, fapt care facilitează comparația diferitelor regiuni geografice cu regimuri
pluviometrice distincte. Aceste scări temporale scot în evidență impactul deficitului
pluviometric asupra componentelor de mediu. Spre exemplu, umiditatea solului reacționează
rapid la anomaliile de precipitații pe când apele subterane, râurile și lacurile de acumulare
sunt afectate mai ales de anomaliile de precipitații la scară temporală mare (Păltineanu, Cr.
et al., 2007). Astfel, analiza indicelui pe o perioadă scurtă de, 1 până la 3 luni, evidențiază
impactul posibil al precipitațiilor asupra elementelor care se caracterizează prin timp scurt de
răspuns, cum este cazul umidității solului, stratului de zăpadă, debitului râurilor mici.
Perioadele de timp medii, de 3 până la 12 luni, reflectă însă impactul potențial al precipitațiilor
asupra resurselor de apă din râuri și lacuri, iar perioadele de timp lungi, mai mari de 12 luni,
scot în evidență impactul asupra apelor subterane.
SPI este unul dintre cei mai utilizați indicatori standardizați, fiind astfel recomandat
de către WMO (World Meteorological Organization), în vederea identificării cu ușurință, de
către agențiile naționale din domeniul meteorologiei și hidrologiei, a perioadelor în care se
manifestă fenomenul de secetă meteorologică (Hayes, M., et al., 2011; WMO, 2012), făcându-
se astfel posibilă standardizarea condițiilor la nivel internațional. Indicele SPI este util
totodată pentru abordarea diferitelor planuri de management împotriva secetelor (Păltineanu,
205
Cr. et al., 2007). Cu toate astea, există unele semne de întrebare cu privire la utilitatea
indicelui SPI de a permite evaluarea secetei asociată cu schimbările climatice, din cauza
faptului că acesta nu ia în considerare modificările evapotranspirației. În acest sens, au fost
propuși alți indici care utilizează date legate de evapotranspirație, cum este indicele SPEI
(Standardized Precipitation Evapotranspiration Index) (climatedataguide.ucar.edu,
24.09.2021).
„SPI reprezintă echivalentul anomaliei standardizate a variabilei aleatoare de la
norma climatică: SPI = (xi-x)/ , unde xi și x reprezintă valoarea meteorologică factologică
și a normei climatice,  = deviere standard” (Ivanov, Violeta, 2018). În calculul SPI, Guttman
N. B., (1999) recomandă o perioadă de 50 de ani cu valori neîntrerupte de precipitații, iar
McKee, T., B., et. all, (1993) propune o perioadă de cel puțin 30 de ani.
În continuare, după calcularea valorii indicelui respectiv, este posibilă identificarea
perioadelor deficitare/excedentare din punct de vedere pluviometric, prin clasificarea lor în
raport cu abaterea față de media zero (Tabel. 75.). Astfel, cu cât valoarea indicelui este mai
mică, cu atât severitatea secetei este mai mare. Valorile SPI recomandate de McKee, T., B.,
et. al, (1993) propun următoarea caracterizare a secetelor sau perioadelor ploioase:
• SPI/SSI ≥ 2 = perioadă extrem de umedă;

• SPI/SSI cuprins între 1,5 și 1,99 = perioadă foarte umedă;
• SPI/SSI cuprins între 1 și 1,49 = perioadă moderat umedă;
• SPI/SSI între – 0,99 și +0,99 = perioadă aproape normală;
• SPI/SSI cuprins între -1 și -1,49 = secetă moderat uscată;
• SPI/SSI cuprins între -1,5 și -1,99 = secetă foarte uscată;
• SPI/SSI ≤ -2 = secetă extrem de uscată (Păltineanu, Cr. et al., 2007).
Tabel 75. Clasele de secetă pentru indicatorii SPI/SSI
Valoarea
Probabilitatea Perioada de
indicelui (SPI, Clasa indice Probabilitate (%)
cumulativă revenire (ani)
SSI)
0 ... 1 Aproape normală 0.159 – 0.841 68.2
-1.5 ... -1 Secetă moderată 0.067 – 0.159 9.2 ~6
-2 ... -1.5 Secetă uscată 0.023 – 0.067 4.4 ~ 15
≤-2 Secetă extremă 0 – 0.023 2.3 ~ 44
Sursa datelor: McKee, T. B., et al, 1993
206
c. Variabilitatea indicelui SPI în perioada 1983 – 2013
În analiza de față, indicele SPI a fost calculat pentru perioada 1983 – 2013, disponibilă
în baza de date ROCADA pentru stațiile meteorologice situate în bazinul hidrografic al râului
Trotuș și în imediata vecinătate a acestuia: Adjud, Bacău, Tg. Ocna și Piatra Neamț. Au fost
utilizate doar scările de timp scurte și medii: 3 luni (Figura 104.), 6 luni (Figura 105.) și 12
luni (Figura 106.).
Din graficele reprezentate, se observă o ușoară tendință de creștere a valorilor SPI la
toate stațiile, cu excepția stației Bacău, unde acestea prezintă o tendință staționară. Pe baza
valorilor indicelui SPI-3 (Figura 104.), se pot identifica lunile cu cel mai pronunțat deficit de
precipitații față de condițiile normale: august 2012 (Adjud), august 2012 (Bacău), august 2012
(Tg. Ocna), noiembrie 1986 (P. Neamț).
În continuare, pe baza datelor disponibile, se poate face și o analiză la nivel sezonier,
luând în considerare valorile indicelui SPI pentru lunile februarie, mai, august și noiembrie,
cu scopul de a identifica anii cu cele mai secetoase sezoane. Astfel, printre iernile (decembrie,
ianuarie, februarie) cele mai secetoase se numără anii 1990 (Tg. Ocna), 1993 (Bacău), 2002
(Adjud și P. Neamț). Primăverile (martie, aprilie, mai) cu cel mai mare deficit de precipitații
au fost cele din anii 1986 (Adjud, Tg. Ocna, P. Neamț), 1990 (Bacău), 1994 (Adjud). În ceea
ce privește sezonul de vara (iunie, iulie, august), se remarca anii 1993 (P. Neamț) și 2012
pentru restul stațiilor. Cea mai secetoasă toamnă (septembrie, octombrie, noiembrie), conform
indicelui SPI, s-au înregistrat în anii 1983 (Bacău), 1986 (Tg. Ocna, P. Neamț), 2006 și 2011
(Adjud).
207
Figura 104. Variația indicelui SPI-3 la stațiile meteorologice Adjud, Bacău, Târgu Ocna și Piatra
Neamț, 1983 – 2013
Scara temporală de 6 luni utilizată pentru calcularea indicelui standardizat SPI

(Figura 105.), este necesară în vederea evaluării condițiilor secetoase manifestate atât în
sezonul cald (aprilie-septembrie), cât și în cel rece (octombrie-martie). Ca atare, luând în
calcul valorile SPI-6 pentru luna septembrie, din întregul șir de ani considerat, cei mai secetoși
au fost: 1986 (Adjud), 1990 (Tg. Ocna), 1994 (Tg. Ocna, P. Neamț), 2012 (Bacău). Valorile
SPI-6 pentru luna martie (aferentă sezonului rece), scot în evidență cei mai secetoși ani: 1987
(Adjud, Tg. Ocna), 1989 (Bacău, P. Neamț), 1990 (Bacău), 2012 (Bacău).
208
Figura 105. Variația indicelui SPI-6 la stațiile meteorologice Adjud, Bacău, Târgu Ocna și Piatra
Neamț, 1983 – 2013.
Precipitațiile atmosferice constituie un factor determinant în ceea ce privește scurgerea

apei râurilor, ca atare stabilirea condițiilor de secetă este esențială pentru identificarea
potențialului impact pe care acest fenomen îl poate avea asupra resurselor de apă. În acest
sens, se poate utiliza indicele SPI-12 din luna septembrie, care valorifică cantitatea de
precipitații atmosferice cumulate într-un an hidrologic, considerat din luna octombrie a anului
anterior (Figura 106.). În același mod se procedează și pentru anul agricol, în vederea
stabilirii perioadelor secetoase, se ia în considerare aceeași perioadă din an. Cele mai puțin
ploioase luni de septembrie, potrivit valorilor acestui indice, au fost: 1986 (Adjud, P. Neamț),
1990 (Adjud, Tg. Ocna, P. Neamț), 2012 (Bacău).
Pentru anii calendaristici, condițiile secetoase pot fi identificate cu ajutorul indicelui
SPI-12 pentru luna decembrie. Astfel, printre cei mai secetoși ani s-au remarcat: 1986 (Adjud,
P. Neamț), 1990 (Tg. Ocna), 2012 (Bacău).
209
Figura 106. Variația lunară a indicelui SPI-12 la stațiile meteorologice Adjud, Bacău, Târgu Ocna
și Piatra Neamț, 1983 – 2013
d. Identificarea evenimentelor de seceta pe baza indicelui SPI
Identificarea episoadelor secetoase pe baza indicelui SPI la scările de timp 3, 6 și 12

luni a fost posibilă cu ajutorul metodei secvențelor. Cele mai importante evenimente de secetă
sunt consemnate în Tabelul 76., alături de caracteristicile acestora: durata (perioadă de timp
în care s-a manifestat seceta, conform metodologiei), severitatea (suma indicelui din perioada
de secetă) și intensitatea maximă (deficitul mediu). În același tabel se specifică și timpul în
secetă, exprimat în procente, pe baza numărului de luni cuprinse în episoadele de secetă din
totalul lunilor analizate, precum și numărul de secete din perioada 1983 – 2013 pentru fiecare
indice SPI, respectiv pentru fiecare dintre cele 4 stații meteorologice. Din totalul celor 31 ani
analizați (1983 – 2013), se remarcă cu precădere următorii ani deficitari din punct de vedere
pluviometric: 1983, 1987, 1988, 1991, 1993, 2002, 2007, 2012 și 2013.
210
În cazul indicelui SPI-3 a rezultat o durată maximă cuprinsă între 18 luni (Adjud) și
26 luni (Tg. Ocna și P. Neamț); pentru SPI-6 durata minimă a fost de 24 luni (Bacău) și
respectiv 35 luni (Adjud) iar pentru SPI-12 a rezultat un ecart cuprins între 31 luni (Bacău) și
35 luni (Tg. Ocna și P. Neamț). Se observă, conform tabelului, faptul că anumite perioade
cu precipitații deficitare se suprapun în cazul celor 3 indici astfel: în cazul SPI-3 există o
perioadă comună 1985-1987 (Tg. Ocna și P. Neamț); aceeași perioadă fiind valabilă și pentru
SPI-6 la stațiile meteorologice Adjud, Tg. Ocna și P. Neamț, în timp ce pentru indicele SPI-
12, suprapunerea vizează stațiile Tg. Ocna și P. Neamț pe perioada comună 1985-1988. În
ceea ce privește stația meteorologică Bacău, aceasta se remarcă prin perioade diferite de
manifestare a fenomenelor de secetă, acestea fiind mult mai recente, și anume 2011-2012
pentru SPI-3, respectiv 2011-2013 pentru SPI-6 și SPI-12.
Gradul cel mai înalt de severitate al indicelui (suma valorilor SPI din episodul de
secetă) se manifestă în aceleași perioade comune ca și în cazul duratei maxime. Și de această
dată, stația meteorologică Bacău se diferențiază de restul prin perioade de secetă severă mai
recente.
Folosind indicele SPI-3 pentru a determina seceta cu cea mai mare intensitate, nu se
constată nicio perioadă comună de manifestare. În schimb indicele SPI-6 calculat pentru toate
cele patru stații meteorologice, marchează două perioade comune în cazul stației P. Neamț:
1985-1987 (similară cu stația Adjud), respectiv 1990-1991 (care coincide cu stația Tg. Ocna).
În cazul indicelui SPI-12, se remarcă perioada 1985-1988, ca fiind comună pentru trei stații:
Adjud, Tg. Ocna și P. Neamț. Alți ani care se remarcă prin prisma intensităților ridicate ale
evenimentelor de secetă se numără 2001-2002, 2012 (Adjud); 1993, 2011-2013 (Bacău);
2007 (Tg. Ocna); 1983, 2006-2007 (P. Neamț).
În ceea ce privește procentul din luni care s-au situat într-o perioadă de secetă, în
intervalul 1983 – 2013, variază între 35-40% pentru SPI-3, 36-44% pentru SPI-6 și 31-39%
pentru SPI-12. Numărul secetelor identificate este cuprins între 18 (Bacău) – 24 (Adjud)
pentru SPI-3; 12 (Bacău și P. Neamț) – 15 (Adjud) pentru SPI-6 și 7 (Adjud și P. Neamț) – 8
(Bacău și Tg. Ocna) pentru SPI-12.
211
Tabel 76. Caracteristicile principalelor episoade de secetă identificate cu ajutorul indicilor
SPI-3, SPI-6, SPI-12 (1983 – 2013)
Timp în Număr
Stația Durata Severitatea Intensitatea
Indice secetă de
meteo maximă maximă maximă
(%) secete
12.2001-04.2002
(5 luni)
SPI-3 04.1986-09.1987 (18 luni) 39% 24
07.2012-11.2012
Adjud (5 luni)
SPI-6 01.1985-11.1987 (35 luni) 44% 15
SPI-12 05.1985-02.1988 (34 luni) 37% 7
01.1993-04.1993
SPI-3 03.2011-11.2012 (21 luni) 35% 18
(4 luni)
Bacău SPI-6 01.2011-01.2013 (24 luni) 36% 12
SPI-12 06.2011-12.2013 (31 luni) 39% 8
06.2007-08.2007
SPI-3 09.1985-10.1987 (26 luni) 38% 19
(3 luni)
Tg. Ocna 02.1990-04.1991
SPI-6 07.1985-11.1987 (29 luni) 36% 13
(15 luni)
SPI-12 04.1985-02.1988 (35 luni) 38% 8
11.1983-12.1983
(2 luni)
SPI-3 08.1985-09.1987 (26 luni) 40% 21
11.2006-02.2007
(4 luni)
07.1985-11.1987
(29 luni)
P. Neamț SPI-6 07.1985-11.1987 (29 luni) 39% 12
03.1990-04.1991
(14 luni)
04.1985-02.1988
(35 luni)
SPI-12 04.1985-02.1988 (35 luni) 31% 7
06.1990-06.1991
(13 luni)
Timp în secetă (%) – procentul din luni care s-au situat într-o perioadă de secetă din totalul lunilor analizate
Număr de secete – numărul secetelor identificate în perioada analizată
e. Tendințele în variabilitatea indicelui SPI-3
Tendințele indicelui SPI-3 pentru sezonul de iarnă (SPI-3 pentru februarie), primăvară
(SPI-3 pentru mai), vară (SPI-3 pentru august) și toamnă (SPI-3 pentru noiembrie) au fost
determinate sezonier, cu ajutorul testului neparametric Mann-Kendall. Valorile pozitive
indică o tendință crescătoare a indicatorului și implicit o creștere a cantităților de precipitații
atmosferice, în timp ce valorile negative indică o scădere a indicatorului, implicit o scădere a
umidității (Marin, L., et al., 2014).
În urma aplicării testului respectiv pe date lunare, pentru perioada 1983 – 2013, în
sezonul de iarnă au rezultat tendințe de creștere semnificative statistic în cazul stațiilor Adjud
și Tg. Ocna, cu un interval de încredere de 95% și nesemnificative statistic pentru celelalte
două. SPI-3 pentru sezonul de primăvară arată, în general, creșteri nesemnificative statistic
212
la majoritatea stațiilor, cu excepția stației meteorologice Bacău, unde s-a constatat o tendință
de scădere semnificativă statistic, cu un interval de încredere tot de 95%. SPI-3 vara indică o
scădere nesemnificativă statistic în cazul stației Bacău și creșteri, de asemenea,
nesemnificative la restul stațiilor. SPI-3 specific sezonului de toamnă (noiembrie) arată
creșteri nesemnificative statistic.
f. Indicele SSI (Standardized Streamflow Index)
Din perspectiva hidrologică, acest indice este utilizat pentru identificarea secetelor pe
baza debitelor râurilor. Metoda prin care se calculează acest indice este similară cu cea a
indicelui analizat anterior, SPI (Standardized Precipitation Index). Cel care a calculat pentru
prima dată acest indice în lucrarea sa a fost Modarres, R., în anul 2007. Alți doi cercetători,
Shukla, S., Wood, A., W., în anul 2008, folosesc indicele standardizat SSI pentru a evalua
condițiile de secetă într-un bazin hidrografic. SSI variază mai puțin decât SPI la scări de timp
mai scurte, din cauza elementelor hidrologice (strat de zăpadă, umiditatea solului) care
influențează scurgerea apei râurilor (Shukla, S., Wood, A. W., 2008). SSI a fost calculat prin
utilizarea pachetului SCI în limbajul de programare R, la fel ca și în cazul indicelui SPI.
În lucrarea de față, indicele SSI a fost calculat la trei scări de timp, respectiv pentru
1, 3 și 12 luni, pe baza datelor lunare de debite medii de la următoarele stații hidrometrice:
Lunca de Sus, Ghimeș-Făget, Goioasa, Tg. Ocna, Vrânceni (r. Trotuș), Valea Rece
(r. Valea Rece), Asău (r. Asău), Ferăstrău (r. Oituz), Haloș (R. Cașin), Tazlău, Scorțeni,
Helegiu (r. Tazlău).
g. Variabilitatea indicelui SSI și identificarea evenimentelor de secetă (1987 – 2018)
Variația indicelui SSI la scările de timp de 1, 3 și 12 luni este reprezentată în Figurile

107., 108., 109. Pe fiecare grafic sunt delimitate, cu culori diferite, intervalele care corespund
tipului specific de secetă (a se vedea Tabel 75. Clasele de secetă pentru indicatorii SPI/SSI).
În general, se observă o tendință de scădere a valorilor acestui indice, mai pronunțată la
sfârșitul perioadei analizate. Cele mai secetoase luni au fost identificate după cum urmează:
ianuarie 1987 (S.H. Asău, S.H. Ghimeș-Făget, S.H. Haloș, S.H. Scorțeni), aprilie 1990 (S.H.
Vrânceni), februarie 1991 (S.H. Ferăstrău), aprilie 1994 (S.H. Helegiu, S.H. Tazlău), martie
1996 (S.H. Lunca de Sus, S.H. Valea Rece), aprilie 2001 (S.H. Tg. Ocna), mai 2018 (S.H.
Asău, S.H. Goioasa, S.H. Tg. Ocna).
213
Figura 107. Variația lunară a indicelui SSI-1 în bazinul hidrografic al râului Trotuș, 1987 – 2018
214
SSI-3 permite identificarea sezonieră a evenimentelor secetoase (Tabel 77.,
Figura 108.) astfel: indicele SSI-3 calculat pentru luna februarie scoate în evidență anii cu
cele mai secetoase ierni din perspectiva hidrologică: 1990 (S.H. Tazlău), 1991 (S.H. Tazlău),
1993 (S.H. Vrânceni, S.H. Scorțeni), 2001 (S.H. Tg. Ocna, S.H. Haloș, S.H. Scorțeni, S.H.
Helegiu), 2012 (S.H. Goioasa, S.H. Valea Rece, S.H. Ferăstrău, S.H. Haloș) și 2013 (S.H.
Lunca de Sus, S.H. Ghimeș-Făget, S.H. Valea Rece, S.H. Asău). Anii cu primăverile cele mai
secetoase, conform SSI-3 din luna mai, au fost 1994 (S.H. Ghimeș-Făget, S.H. Vrânceni, S.H.
Ferăstrău, S.H. Haloș, S.H. Scorțeni, S.H. Helegiu), 2001 (S.H. Goioasa, S.H. Tg. Ocna),
2016 (S.H. Lunca de Sus), 2018 (S.H. Goioasa, S.H. Valea Rece, S.H. Asău, S.H. Tazlău).
Verile cele mai secetoase, pe baza rezultatelor indicelui SSI-3 calculat pentru luna august,
s-au înregistrat în anii: 1990 (S.H. Vrânceni, S.H. Haloș, S.H. Scorțeni, S.H. Tazlău, S.H.
Helegiu), 2000 (S.H. Lunca de Sus), 2012 (S.H. Valea Rece), 2015 (S.H. Tg. Ocna, S.H.
Ghimeș-Făget, S.H. Goioasa, S.H. Asău, S.H. Ferăstrău). În ceea ce privește sezonul de
toamnă, cele mai mici valori ale SSI-3 pentru luna noiembrie, s-au înregistrat în anii: 1990
(S.H. Lunca de Sus, S.H. Tg. Ocna, S.H. Vrânceni, S.H. Haloș, S.H. Scorțeni, S.H. Helegiu),
2011 (S.H. Valea Rece), 2012 (S.H. Tg. Ocna, S.H. Ferăstrău, S.H. Tazlău, S.H. Helegiu),
2014 (S.H. Ghimeș-Făget) și 2018 (S.H. Lunca de Sus, S.H. Ghimeș-Făget, S.H. Goioasa,
S.H. Tg. Ocna, S.H. Valea Rece, S.H. Asău).
Tabel 77. Identificarea sezonieră a evenimentelor secetoase utilizând indicele SSI-3 pentru stațiile
hidrometrice analizate (1987 – 2018)

Anotimpul
(SSI-3 februarie) (SSI-3 mai) (SSI-3 august) (SSI-3 noiembrie)
1990 1994 1990 1990
1991 2001 2000 2011
1993 2016 2012 2012
Anul 2001 2018 2015 2014
2012 2018
2013
215
216
În Figura 109. este reprezentată variația lunară a indicelui SSI-12 la stațiile
hidrometrice: Lunca de Sus, Ghimeș-Făget, Goioasa, Tg. Ocna, Vrânceni (r. Trotuș), Valea
Rece (r. Valea Rece), Asău (r. Asău), Ferăstrău (R. Oituz), Haloș (r. Cașin), Tazlău, Scorțeni,
Helegiu (r. Tazlău), în perioada 1987 – 2018. Acest indice este calculat pentru luna septembrie
pentru a contura o imagine a condițiilor din întregul an hidrologic respectiv și pentru luna
decembrie în cazul anului calendaristic. Scopul acestuia este de a evidenția tendințele pe
perioade lungi de timp, datorită caracterului acestuia de ponderare valorică. În general, anii
cu cele mai mici valori ale SSI-12 au fost 1990, 2013, 2015 și cel mai frecvent 2018. Anii
hidrologici în care s-a manifestat cel mai mare deficit de precipitații față de condițiile normale
au fost: 1990 (S.H. Lunca de Sus, S.H. Vrânceni, S.H. Haloș), 2013 (S.H. Ghimeș-Făget, S.H.
Tg. Ocna), 2015 (S.H. Ghimeș-Făget, S.H. Ferăstrău) și 2018 (S.H. Goioasa, S.H. Valea Rece,
S.H. Asău, S.H. Haloș, S.H. Tazlău, S.H. Scorțeni, S.H. Helegiu). În ceea ce privește anii
calendaristici în care indicele SPI-12 a avut valorile cele mai reduse, s-au distins: 1990
(S.H. Lunca de Sus, S.H. Vrânceni), 1994 (S.H. Haloș), 2018 (S.H. Lunca de Sus,
S.H. Ghimeș-Făget, S.H. Goioasa, S.H. Tg. Ocna, S.H. Valea Rece, S.H. Asău. S.H.
Ferăstrău, S.H. Haloș, S.H. Tazlău, , S.H. Scorțeni, S.H. Helegiu).
217
218
Evenimentele de secetă hidrologică (Tabel 78.) au fost identificate pe baza secvențelor
de valori negative din șirul de date al indicelui SSI la scările de timp de 1 și 3 luni, după
același principiu ca și în cazul indicelui SPI. Au fost selectate episoadele cu secvențe de valori
negative, în care indicele a atins pragul valorii de -1, cu o durată de minim 2 luni, până când
acesta a redevenit pozitiv, semn că seceta a luat sfârșit. Comparativ cu indicele SPI, se
constată un număr mai mare de evenimente dar cu o durată în general mai scurtă, excepție
(printre altele) făcând perioadele 03.2011 – 01.2016 (59 luni) pe baza SSI-3 la stația
hidrometrică Ghimeș-Făget (r. Trotuș) și 09.2011 – 01.2015 (41 luni) pe baza SSI-3 la stația
hidrometrică Valea Rece (r. Valea Rece), care s-au detașat de restul ca fiind perioadele cu
cele mai lungi durate ale evenimentelor secetoase. Episoadele de secetă de lungă durată s-au
produs și în perioada 07.2011-03.2014 (33 luni) la stația hidrometrică Tazlău (r. Tazlău),
01.1999 – 08.2001 (32 luni) la Helegiu și 07.2012-01.2015 (31 luni) la Tg. Ocna (r. Trotuș).
Perioadă mai lungă de manifestare (seceta de lungă durată) este influențată de timpul de
răspuns mai îndelungat al scurgerii apei râurilor. Din totalul lunilor analizate, între 30%
(SSI-1, S.H. Tg. Ocna) și 44% (SSI-3. S.H. Goioasa) s-au încadrat într-un eveniment secetos.
Numărul total de secete, în perioada analizată (1987 – 2018) a fost cuprins între 11
(SSI-3 Tg. Ocna) și 27 (SSI-1 Ghimeș-Făget).
Comparativ cu perioadele de manifestare ale episoadelor de secetă meteorologică
(1985-1988, 990-1991, 2001-2002, 2011-2013) identificate pe baza indicelui SPI, se observă
faptul că secetele hidrologice, calculate cu ajutorul indicelui SSI, s-au produs, în general, fie
ulterior, fie concomitent cu acestea (1989-1991, 1994-1995, 1999-2001, 2011-2016,
2017-2018).
219
Tabel 78. Caracteristicile principalelor episoade de secetă identificate cu ajutorul indicilor SSI-1, SSI-3, bazinul hidrografic al râului Trotuș
(1987 – 2018)
Timp în Număr de
Stația hidro Râul Indice Durata maxima Severitatea maximă Intensitatea maximă
secetă (%) secete
SSI-1 10.2017-12.2018 (15 luni) 01.1987-02.1987 (2 luni) 31% 21
Lunca de
Sus
SSI-3 03.2017-12.2018 (22 luni) 12.1989-06.1991 (19 luni) 40% 15
SSI-1 06.2012-01.2014 (20 luni) 03.1990-04.1990 (2 luni) 34% 27

Ghimeș-
Faget
SSI-3 03.2011-01.2016 (59 luni) 03.1994-05.1994 (3 luni) 34% 14
SSI-1 06.2012-01.2014 (20 luni) 09.1987-10.1987 (2 luni) 32% 18

R. Trotuș
Goioasa 05.2001-06.2001 (2 luni)

SSI-3 07.2012-03.2014 (21 luni) 07.2012-03.2014 (21 luni) 44% 17
05.2015-01.2016 (9 luni)
SSI-1 06.2012-01.2014 (20 luni) 10.2000-05.2001 (8 luni) 30% 17
Tg. Ocna
SSI-3 07.2012-01.2015 (31 luni) 12.1989-04.1991 (17 luni) 33% 11
05.2013-04.2014 (12 luni) 06.1990-04.1991 (11 luni) 06.1990-04.1991 (11 luni)
SSI-1 35% 18
01.2018-12.2018 (12 luni) 02.1994-04.1995 (15 luni) 10.2000-05.2001 (8 luni)
Vrânceni
SSI-3 05.1999-08.2001 (28 luni) 12.1989-04.1991 (17 luni) 39% 15
SSI-1 07.2017-12.-2018 (18 luni) 01.1987-02.1987 (2 luni) 31% 22

Valea
Rece
R.
Valea Rece
SSI-3 09.2011-01.2015 (41 luni) 12.1988-01.1989 (2 luni) 39% 14
SSI-1 02.2011-03.2012 (14 luni) 01.2018-12.2018 (12 luni) 33% 24

Asău
R.
Asău
SSI-3 07.2012-03.2014 (21 luni) 09.2017-12.2018 (16 luni) 43% 19
220
Timp în Număr de
Stația hidro Râul Indice Durata maxima Severitatea maximă Intensitatea maximă
secetă (%) secete
SSI-1 06.1990-04.1991 (11 luni) 02.1994-05.1994 (4 luni) 37% 24
R. Oituz
02.1990-04.1991 (14 luni)
Ferăstrău
01.1993-02.1993 (2 luni)
SSI-3 03.1994-10.1995 (20 luni) 02.1990-04.1991 (14 luni) 38% 18
06.2007-09.2007 (4 luni)
08.2012-03.2013 (8 luni)
12.1989-04.1991 (17 luni)
06.2012-03.2013 (10 luni)
SSI-1 12.1989-04.1991 (17 luni) 37% 21
R. Cașin 08.2013-09.2013 (2 luni)
Haloș 02.2016-03.2016 (2 luni)
12.1989-04.1991 (17 luni)
SSI-3 12.1989-04.1991 (17 luni) 08.2012-03.2013 (8 luni) 41% 15
02.2018-12.2018 (11 luni)
SSI-1 07.2017-12.2018 (18 luni) 06.2012-11.2012 (6 luni) 35% 20
Tazlău
SSI-3 07.2011-03.2014 (33 luni) 12.1989-04.1991 (17 luni) 43% 18
R. Tazlău
SSI-1 03.2000-08.2001 (18 luni) 05.1990-04.1991 (11 luni) 38% 22

Scorțeni
SSI-3 10.1999-08.2001 (23 luni) 08.2012-03.2014 (8 luni) 41% 16
SSI-1 03.2000-07.2001 (17 luni) 04.2007-06.2007 (3 luni) 39% 20
Helegiu
SSI-3 01.1999-08.2001 (32 luni) 12.1989-04.1991 (17 luni) 42% 15
Stația hidro. – stația hidrometrică Sursa datelor: INHGA
221
7.2.3.3. Criteriul Hellman
Cercetătorul Hellman, care a pus bazele acestui criteriu, consideră o perioadă de

uscăciune ca fiind formată din cinci zile consecutive fără precipitații sau dacă se înregistrează
precipitații în acest interval, acestea nu trebuie să fie mai mari decât media zilnică respectivă.
În schimb, acesta consideră perioadă de secetă drept acel interval format din minim 14 zile
consecutive lipsite de precipitații în sezonul rece, respectiv minim 10 zile pentru sezonul cald al
anului; dacă în acest interval se înregistrează totuși cantități de precipitații, acestea nu trebuie să
depășească valoarea de 0,1 mm. În prezent, criteriul folosit pentru stabilirea calificativului
specific perioadei (deficitară, normală, excedentară) este cel recomandat de către OMM, și
anume indicele SPI (Sorocovschi, V., 2004).
În vederea caracterizării pluviometrice a unei luni sau a unui an s-a utilizat criteriul
Hellman, pe baza căruia lunile/anii au fost grupate în nouă categorii, în funcție de abaterea
pozitivă sau negativă a precipitațiilor față de normalul perioadei (Topor, N., 1963):
a. LEP – luni/ani excesiv de ploioase (cantitatea medie lunară/anuală de precipitații

depășește cu peste 50% media anuală multianuală);
b. LFP – luni/ani foarte ploioase (cantitatea medie lunară/anuală de precipitații depășește
cu 30-50% media multianuală);
c. LP – luni/ani ploioase (cantitatea medie lunară/anuală de precipitații depășește cu 20-
30% media anuală multianuală);
d. LPP – luni/ani puțin ploioase (cantitatea medie lunară/anuală de precipitații depășește
cu 10-20% media anuală multianuală);
e. LN – luni/ani normale (cantitatea medie lunară/anuală de precipitații variază cu ±10%
față de media anuală multianuală);
f. LPS – luni/ani puțin secetoase (cantitatea medie lunară/anuală de precipitații este cu
10-20% mai redusă față de media anuală multianuală);
g. LS – luni/ani secetoase (cantitatea medie lunară/anuală de precipitații este cu 20-30%
mai redusă față de media anuală multianuală);
h. LFS – luni/ani foarte secetoase (cantitatea medie lunară/anuală de precipitații este cu
30-50% mai redusă față de media anuală multianuală);
i. LES – luni/ani excesiv de secetoase (cantitatea medie lunară/anuală de precipitații este
cu peste 50% mai redusă față de media anuală multianuală).
222
Urmărind Tabelele 79. și 80., referitoare la întregul șir de ani studiați (1983 – 2013), se
pot identifica anii cu diferite caracteristici pluviometrice; cu roșu sunt marcați anii foarte
secetoși, iar cu albastru cei excesiv de ploioși; dintre aceștia se remarcă, pentru stația
meteorologică Adjud, anul 1991 care a fost unul excesiv de ploios; cantitatea medie anuală de
precipitații fiind cu 53% mai mare față de media anuală multianuală. La polul opus, anii foarte
secetoși (1985, 1986, 1990, 1994 și 2000) au fost mai numeroși față de celelalte stații, din cauza
localizării acesteia în zona de câmpie. La stația meteorologică Bacău, analiza realizată după
criteriul Hellman relevă un singur an care s-a încadrat în categoria celor foarte secetoși (1986)
și niciunul foarte ploios. Cu toate acestea, se observă faptul că aproape jumătate dintre ani
(15 ani) au fost considerați normali din punct de vedere pluviometric. La stația hidrometrică
Tg. Ocna, la fel ca și la stația menționată anterior, nu s-a înregistrat niciun an excesiv de ploios,
în schimb trei dintre ei s-au dovedit a fi foarte secetoși (1986, 1990, 2000). La fel ca și la stația
meteorologică Bacău și aici se poate remarca o serie mare de ani considerați normali din punct
de vedere pluviometric: 13 la număr. Stația meteorologică P. Neamț se caracterizează printr-un
număr de trei ani foarte secetoși (1986, 1990,1994) și 12 ani normali. La niciuna dintre cele
patru stații, nu s-a remarcat niciun an excesiv de secetos. În concluzie, cei mai mulți ani, atât
ploioși cât și secetoși, sunt caracteristici stației meteorologice Adjud, în timp ce, la celelalte
stații analizate sunt dominanți anii normali în ceea ce privește cantitatea medie lunară de
precipitații înregistrată față de media anuală multianuală specifică. În Figura 110. este
reprezentată grafic abaterea cantităților anuale de precipitații (%) față de media multianuală, la
stațiile meteorologice analizate (pentru perioada 1983 – 2013).
%
60 51.5 mm
50 50.5 mm
40 46.1 mm
30 42.5 mm
20
10
0
-10
-20
-30
-40
-50
-60
1984
1989
2008
2013
1983
1985
1986
1987
1988
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2009
2010
2011
2012
Figura 110. Abaterea cantităților anuale de precipitații (%), față de media multianuală, la stațiile
meteorologice Adjud, Bacău, Tg. Ocna și P. Neamț (1983 – 2013)
223
Tabel 79. Abaterea cantităților anuale de precipitații, față de media anuală multianuală și calificativul
anilor după criteriul Hellman, stațiile meteorologice Adjud și Bacău (1983 – 2013)

Media Ab. (%) Media Ab. (%)
Ab. Calificativ Ab. Calificativ
An anuală anuală
(mm) Hellman (mm) Hellman
(mm) + - (mm) + -
1983 31.1 -11.3 26.6 S 41.1 -5.0 10.9 PS
1984 59.8 17.4 41.1 FP 61.1 15.0 32.4 FP
1985 28.2 -14.2 33.5 FS 33.5 -12.6 27.3 S
1986 24.2 -18.2 43 FS 29.9 -16.2 35.1 FS
1987 35.6 -6.9 16.2 PS 42.4 -3.7 8 N
1988 50.5 8.1 19.2 PP 49.7 3.6 7.9 N
1989 38.3 -4.1 9.7 N 40.1 -6.1 13.1 PS
1990 28.7 -13.7 32.3 FS 33.2 -12.9 28 S
1991 64.9 22.5 53 EP 62.8 16.7 36.3 FP
1992 37.2 -5.3 12.4 PS 35.0 -11.1 24.1 S
1993 43.0 0.6 1.3 N 50.8 4.6 10.1 PP
1994 25.8 -16.6 39.1 FS 33.7 -12.4 26.9 S
1995 37.0 -5.4 12.8 PS 43.1 -3.0 6.4 N
1996 49.2 6.8 16.1 PP 51.9 5.8 12.6 PP
1997 58.4 16.0 37.8 FP 58.1 12.0 26.0 P
1998 41.6 -0.8 1.9 N 49.2 3.0 6.6 N
1999 47.0 4.6 10.9 PP 43.1 -3.0 6.5 N
2000 29.5 -12.9 30.4 FS 37.6 -8.5 18.5 PS
2001 37.2 -5.2 12.1 PS 50.1 4.0 8.6 N
2002 48.9 6.5 15.3 PP 48.1 2.0 4.3 N
2003 35.4 -7.0 16.6 PS 36.4 -9.7 21 N
2004 48.3 5.9 13.9 PP 45.3 -0.8 1.8 N
2005 54.3 11.9 28.1 P 64.3 18.2 39.4 FP
2006 40.1 -2.4 5.5 N 46.4 0.3 0.7 N
2007 57.6 15.2 35.8 FP 49.9 3.8 8.3 N
2008 37.3 -5.1 12.1 PS 47.6 1.5 3.3 N
2009 42.5 0.1 0.1 N 45.8 -0.3 0.7 N
2010 58.2 15.8 37.2 FP 64.9 18.8 40.8 FP
2011 31.4 -11.0 26 S 39.0 -7.1 15.4 PS
2012 42.3 -0.1 0.1 N 48.4 2.3 4.9 N
2013 52.3 9.9 23.3 P 47.1 1.0 2.1 N
Media
(1983 – 42.4 46.1
2013)
s.m. – stația meteorologică; Media multian. (mm) – cantități medii multianuale de precipitații; Ab. – abatere; EP – excesiv de ploios;
FP – foarte ploios; P – ploios; PP – puțin ploios; N – normal; PS – puțin secetos; S – secetos; FS – foarte secetos.
*An ploios – cantitatea de precipitații depășește cu cel puțin 10% media multianuală;
*An secetos – cantitatea de precipitații este cu cel puțin 10% mai mică față de media multianuală.
224
Tabel 80. Abaterea cantităților anuale de precipitații, față de media anuală multianuală și calificativul
anilor după criteriul Hellman, stațiile meteorologice Tg. Ocna și P. Neamț (1983 – 2013)

Media Media
Ab. (%) Ab. (%)
anuală Ab. Calificativ anuală Ab. Calificativ
An
(mm) (mm) Hellman (mm) (mm) Hellman
+ - + -
1983 47.8 -3.7 7.2 N 42.3 -8.2 16.3 PS
1984 70.1 18.5 36.0 FP 62.3 11.8 23.4 P
1985 41.8 -9.8 18.9 PS 40.8 -9.8 19.3 PS
1986 33.3 -18.2 35.3 FS 29.3 -21.3 42.1 FS
1987 44.6 -6.9 13.5 PS 45.7 -4.8 9.5 N
1988 59.9 8.4 16.2 PP 63.2 12.6 25.0 P
1989 45.0 -6.5 12.6 PS 50.0 -0.5 1.0 N
1990 31.9 -19.7 38.2 FS 34.7 -15.9 31.4 FS
1991 68.4 16.9 32.8 FP 72.7 22.2 43.9 FP
1992 40.6 -10.9 21.2 S 42.0 -8.6 16.9 PS
1993 57.8 6.3 12.2 PP 51.2 0.6 1.2 N
1994 37.0 -14.5 28.2 S 33.1 -17.5 34.6 FS
1995 51.4 -0.2 0.3 N 49.4 -1.1 2.2 N
1996 53.6 2.1 4.1 N 61.2 10.6 21.1 P
1997 62.0 10.5 20.3 P 56.2 5.7 11.2 PP
1998 57.9 6.4 12.4 PP 56.7 6.2 12.2 PP
1999 49.2 -2.3 4.6 N 48.6 -2.0 3.9 N
2000 35.9 -15.7 30.4 FS 41.1 -9.4 18.6 PS
2001 53.3 1.8 3.5 N 50.5 0.0 0.0 N
2002 50.0 -1.5 2.9 N 52.1 1.6 3.2 N
2003 38.2 -13.4 26 S 38.1 -12.5 24.7 S
2004 52.3 0.8 1.6 N 52.8 2.3 4.5 N
2005 74.3 22.8 44.2 FP 66.0 15.5 30.7 FP
2006 49.8 -1.7 3.3 N 55.4 4.9 9.7 N
2007 59.8 8.2 16.0 PP 55.3 4.7 9.3 N
2008 55.1 3.6 7.0 N 59.1 8.6 17.0 PP
2009 47.6 -4.0 7.7 N 43.7 -6.8 13.5 PS
2010 74.4 22.9 44.4 FP 75.3 24.8 49.0 FP
2011 48.3 -3.2 6.2 N 41.2 -9.3 18.5 PS
2012 51.7 0.2 0.4 N 47.8 -2.8 5.5 N
2013 54.3 2.8 5.4 N 48.7 -1.8 3.5 N
Media
(1983 – 51.5 50.5
2013)
s.m. – stația meteorologică; Media multian. (mm) – cantități medii multianuale de precipitații; Ab. – abatere; EP – excesiv de ploios;
FP – foarte ploios; P – ploios; PP – puțin ploios; N – normal; PS – puțin secetos; S – secetos; FS – foarte secetos.
*An secetos – cantitatea de precipitații este cu cel puțin 10% mai mică față de media multianuală
225
Conform criteriului Hellman utilizat în clasificarea lunilor din punct de vedere
pluviometric, se remarcă, la toate cele patru stații analizate, lunile iunie și iulie ca fiind excesiv
de ploioase (marcate în tabel cu albastru), în timp ce, printre lunile excesiv de secetoase (marcate
în tabel cu roșu) se disting lunile de iarnă (ianuarie și februarie), atunci când precipitațiile
atmosferice sunt reduse (sau absente) și cad în cea mai mare parte sub formă solidă. Lunile
normale din punct de vedere pluviometric sunt aprilie și septembrie (Tabelele 81. și 82., Figura
111.).
%
110
90
70 51.5 mm
50.5 mm
50
46.1 mm
30 42.5 mm
10
-10
-30
-50
-70
Figura 111. Abaterea cantităților lunare multianuale de precipitații (%), față de media multianuală, la
stațiile meteorologice Adjud, Bacău, Tg. Ocna și P. Neamț (1983 – 2013)
226
calificativul anilor după criteriul Hellman, stațiile meteorologice Adjud și Bacău (19683-2013)

Ab. Ab.
Luna Ab. (%) Calif. Ab. (%) Calif.
(mm) (mm)
+ -
+ -
Ian. -20.4 48.0 LFS -27 58.5 LES
Feb. -20.1 47.3 LFS -22.3 48.4 LFS
Mar. -17.0 40.1 LFS -19 41.2 LFS
Apr. 0.5 1.2 LN 2.3 4.9 LN
Mai 16.5 38.9 LFP 17.4 37.7 LFP
Iun. 34.0 80.2 LEP 43.7 94.7 LEP
Iul. 25.2 59.0 LEP 42.3 91.7 LEP
Aug. 9.2 21.7 LP 6.7 14.5 LPP
Sept. 5.7 13.5 LPP -0.2 0.3 LN
Oct. -5.4 12.8 LPS -8.7 17.8 LPS
Noi. -14.7 35.6 LFS -20.2 43.9 LFS
Dec. -13.1 31 LFS -15.3 33.2 LFS
s.m. – stația meteorologică, Ab. – abatere, Calif. – Calificativ Hellman, LEP – luni excesiv de ploioase, LFP – luni foarte ploioase, LP – luni
ploioase, LPP – luni puțin ploioase, LN – luni normale, LPS – luni puțin secetoase, LS – luni secetoase, LFS – luni foarte secetoase,
LES – luni excesiv de secetoase.
*Lună ploioasă – cantitatea de precipitații depășește cu cel puțin 10% media multianuală;
*Lună secetoasă – cantitatea de precipitații este cu cel puțin 10% mai mică față de media multianuală.
Tabel 82. Abaterea cantităților lunare multianuale de precipitații, față de media multianuală și
calificativul anilor după criteriul Hellman, stațiile meteorologice Tg. Ocna și P. Neamț (1983 – 2013)

Ab. Ab.
Luna Ab. (%) Calif. Ab. (%) Calif.
(mm) (mm)
+ - + -
Ian. -27.8 53.9 LES -29.0 57.4 LES
Feb. -26.9 52.3 LES -27.4 54.3 LES
Mar. -17.9 34.8 LFS -17.1 33.8 LFS
Apr. 5.1 9.8 LN 3.5 7.0 LN
Mai 25.5 49.5 LFP 20.7 41.0 LFP
Iun. 42.5 82.5 LEP 47.1 93.2 LEP
Iul. 38.8 75.3 LEP 43.8 86.6 LEP
Aug. 13.6 26.5 LP 19.0 37.5 LFP
Sept. 1 1.9 LN -2.2 4.3 LN
Oct. -11.2 21.8 LS -12.8 25.3 LS
Noi. -23.7 45.9 LFS -23.1 45.8 LFS
Dec. -19 36.9 LFS -22.5 44.6 LFS
s.m. – stația meteorologică, Ab. – abatere, Calif. – Calificativ Hellman, LEP – luni excesiv de ploioase, LFP – luni foarte ploioase, LP – luni
ploioase, LPP – luni puțin ploioase, LN – luni normale, LPS – luni puțin secetoase, LS – luni secetoase, LFS – luni foarte secetoase,
LES – luni excesiv de secetoase.
*Lună ploioasă – cantitatea de precipitații depășește cu cel puțin 10% media multianuală;
*Lună secetoasă – cantitatea de precipitații este cu cel puțin 10% mai mică față de media multianuală.
227
În Tabelul 83. este realizată o clasificare (statistică) a anilor ploioși, normali și secetoși
conform criteriului Hellman, la stațiile meteorologice Adjud, Bacău, Tg. Ocna și P. Neamț,
pentru perioada 1983 – 2013. Această clasificare este transpusă grafic în Figura 112. În urma
acestei analize, rezultă faptul că stația meteorologică unde predomină atât anii deficitari din
punct de vedere pluviometric, cât și cei excedentari, este Adjud. Stația meteorologică Bacău,
însumează 15 ani cu precipitații normale, din totalul celor 31 de ani analizați.
Tabel 83. Clasificarea anilor ploioși, normali și secetoși (%) după criteriul Hellman, la stațiile
meteorologice Adjud, Bacău, Tg. Ocna și P. Neamț (1983 – 2013)

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
Ani ploioși 12 38.7 7 22.6 9 29 9 29
Ani normali 6 19.35 15 48.4 13 41.9 12 38.7
Ani secetoși 13 41.9 9 29 9 29 10 32.3
Total 31 100 31 100 31 100 31 100
*An secetos – cantitatea de precipitații este cu cel puțin 10% mai mică față de media multianuală.
%
60
50
40
30
20
10
0
Ani ploioși Ani normali Ani secetoși
Figura 112. Clasificarea anilor ploioși, normali, secetoși (%) conform criteriului
Hellman, la stațiile meteorologice Adjud, Bacău, Tg. Ocna și P. Neamț (1983 – 2013)
Conform criteriului Hellman utilizat în clasificarea lunilor din punct de vedere

pluviometric, se remarcă, la toate cele patru stații analizate, lunile iunie și iulie ca fiind excesiv
de ploioase (marcate în tabel cu albastru), în timp ce, printre lunile excesiv de secetoase (marcate
în tabel cu roșu) se disting lunile de iarnă (ianuarie și februarie), atunci când precipitațiile sunt
reduse (sau absente) și cad în cea mai mare parte sub formă solidă. Lunile normale din punct de
vedere pluviometric sunt aprilie și septembrie (Tabelele 84. și 85.).
228
Tabel 84. Abaterea cantităților lunare multianuale de precipitații, față de media anuala multianuală și
calificativul anilor conform criteriului Hellman, la s.m. Adjud și Bacău (1983 – 2013)
Stația meteorologică Adjud Stația meteorologică Bacău

Abatere Abatere Calificativul Abatere Abatere Calificativul
Luna
(mm) (%) Hellman (mm) (%) Hellman
+ - + -
Ian. -20.4 48.0 LFS -27 58.5 LES
Feb. -20.1 47.3 LFS -22.3 48.4 LFS
Mar. -17.0 40.1 LFS -19 41.2 LFS
Apr. 0.5 1.2 LN 2.3 4.9 LN
Mai 16.5 38.9 LFP 17.4 37.7 LFP
Iun. 34.0 80.2 LEP 43.7 94.7 LEP
Iul. 25.2 59.0 LEP 42.3 91.7 LEP
Aug. 9.2 21.7 LP 6.7 14.5 LPP
Sept. 5.7 13.5 LPP -0.2 0.3 LN
Oct. -5.4 12.8 LPS -8.7 17.8 LPS
Noi. -14.7 35.6 LFS -20.2 43.9 LFS
Dec. -13.1 31 LFS -15.3 33.2 LFS
s.m. – stația meteorologică, LEP – luni excesiv de ploioase, LFP – luni foarte ploioase, LP – luni ploioase, LPP – luni puțin ploioase,
LN – luni normale, LPS – luni puțin secetoase, LS – luni secetoase, LFS – luni foarte secetoase, LES – luni excesiv de secetoase.
calificativul anilor conform criteriului Hellman, la s.m. Tg. Ocna și P. Neamț (1983 – 2013)
Stația meteorologică Tg. Ocna Stația meteorologică P. Neamț

Abatere Abatere Calificativul Abatere Abatere Calificativul
Luna
(mm) (%) Hellman (mm) (%) Hellman
+ - + -
Ian. -27.8 53.9 LES -29.0 57.4 LES
Feb. -26.9 52.3 LES -27.4 54.3 LES
Mar. -17.9 34.8 LFS -17.1 33.8 LFS
Apr. 5.1 9.8 LN 3.5 7.0 LN
Mai 25.5 49.5 LFP 20.7 41.0 LFP
Iun. 42.5 82.5 LEP 47.1 93.2 LEP
Iul. 38.8 75.3 LEP 43.8 86.6 LEP
Aug. 13.6 26.5 LP 19.0 37.5 LFP
Sept. 1 1.9 LN -2.2 4.3 LN
Oct. -11.2 21.8 LS -12.8 25.3 LS
Noi. -23.7 45.9 LFS -23.1 45.8 LFS
Dec. -19 36.9 LFS -22.5 44.6 LFS
s.m. – stația meteorologică, LEP – luni excesiv de ploioase, LFP – luni foarte ploioase, LP – luni ploioase, LPP – luni puțin ploioase,
LN – luni normale, LPS – luni puțin secetoase, LS – luni secetoase, LFS – luni foarte secetoase, LES – luni excesiv de secetoase.
229
7.2.3.4. Climogramele de tip Peguy
Uscăciunea și seceta se caracterizează prin precipitații reduse cantitativ sau de cele mai
multe ori prin lipsa acestora, printr-un grad ridicat de evapotranspirație, umiditate scăzută atât
în atmosferă cât și la nivelul suprafeței terestre, în condițiile persistenței unui regim anticiclonic
în zona în care se manifestă. Având în vedere posibilitatea iminentă de apariție a fenomenelor
de uscăciune și secetă în arealul studiat, cu consecințe nefaste asupra vegetației și agriculturii,
în continuare este redat un tip de climogramă deosebit de expresivă pentru evaluarea acestor
riscuri climatice (Mărculeț, Cătălina, Mărculeț, I., 2016).
Climogramele de tip Peguy sunt sisteme grafice de reprezentare care au rolul de a
evidenția caracteristicile pluvio-termice ale lunilor anului, astfel încât ele se pot grupa în cinci
categorii: geroase, temperate, calde și umede, reci și umede și aride (Mărculeț, Cătălina,
Mărculeț, I., 2016). Cele trei vârfuri ale triunghiului corespund următoarelor puncte: primul
corespunde temperaturii de 0°C și precipitațiilor de 0 mm; al doilea temperaturii de 16°C și
precipitațiilor de 200 mm, iar ultimul vârf, temperaturii de 23°C și precipitațiilor de 45 mm. În
condițiile așezării geografice a țării, în urma construirii triunghiului, majoritatea lunilor anului
se situează în interiorul acestuia. Drept urmare, Gâștescu, P., et al., (1972) au îmbunătățit această
reprezentare grafică prin adăugarea unor mediane în interiorul figurii geometrice rezultate.
Astfel că, în urma trasării celor trei linii mediane în interiorul triunghiului format, rezultă alte
trei triunghiuri mai mici, cu ajutorul cărora este posibilă stabilirea unui număr corespunzător de
trei subtipuri de luni temperate cu caracteristici diferite: luni cu tendință rece și umeda, caldă și
umedă sau caldă și uscată (Bogdan, Octavia, 2006).
Cu ajutorul acestui tip de reprezentare grafică, pentru zona studiată au rezultat
următoarele caracteristici sezoniere generale, specifice pentru perioada 1983 – 2013
(Figura 113.): cu excepția lunilor de iarnă (decembrie, ianuarie și februarie) care sunt luni
geroase, celelalte sunt luni temperate cu tendința de ariditate și luni aride, fapt ce reflectă gradul
de continentalism climatic specific fenomenelor de uscăciune și secetă. Majoritatea lunilor, din
aprilie până în octombrie, sunt luni calde și umede, dar în unele cazuri și cu cantități foarte
reduse de precipitații – aprilie, septembrie, octombrie. Lunile martie și noiembrie s-au dovedit
a fi luni reci și umede la majoritatea stațiilor.
230
S.M. Bacău
174 m
9.8°C
553.4 mm
S.M. Tg. Ocna S.M. P. Neamț

242 m 360 mm
9.1°C 9.1°C
618.3 mm 606.4 mm
Figura 113. Climogramele Peguy, stațiile meteorologice Adjud, Bacău, Tg. Ocna și P. Neamț
(1983 – 2013)
7.2.3.5. Indicele pluviometric Angot

a. Variația anuală și multianulă a indicelui pluviometric Angot
Indicele pluviometric Angot, notat simbolic cu litera „ k ”, este un indice climatic
cantitativ utilizat pentru a accentua caracteristicile variabilității anuale a precipitațiilor
atmosferice dintr-un anumit areal. În mod normal, în vederea determinării indicilor climatici
sunt necesare date reale de precipitații cu frecvență lunară (sume și medii). Indicii referitori la
precipitații, spre deosebire de cei de temperatură, au nevoie de o bază temporală reprezentativă
mai limitată deoarece câmpul de precipitații este discontinuu în timp și spațiu. Cu toate acestea,
cantitatea totală lunară de precipitații dintr-o anumită zonă poate reprezenta un exponent
sugestiv al gradului de uscăciune sau umiditate a climei din acea regiune. Așadar, Indicele
pluviometric Angot, determinat la scara de timp lunară, se calculează ca fiind raportul dintre
𝑞
cantitatea medie zilnică de precipitații căzută într-o lună (𝑝 = n) și cantitatea medie zilnică
Q
anuală (𝑃 = 365).
231
Formula de calcul este următoarea (Dragotă, C., 2003, Croitoru, Adina Eliza, 2003) :
p q n q  365
k= = =
P Q 365 Q  n
(unde, q – reprezintă cantitatea lunară de precipitații; Q – cantitatea medie multianuală de precipitații; n – numărul zilelor lunii).
Datorită parametrilor care se iau în considerare, valoarea indicelui Angot este

întotdeauna pozitivă. Această formulă de calcul scoate în evidență nuanța climatică specifică
fiecărei luni în parte, astfel că valorile mai mici de 1 marchează lunile secetoase (marcate cu
culoare roșie în tabelul următor), iar cele mai mari de 1 indică lunile ploioase (marcate cu culoare
albastră în tabel). Utilitatea acestui indice este aceea de a marca zonele vulnerabile la fenomene
hidro-meteorologice extreme precum secetele sau precipitațiile excedentare dar și în domeniul
agricol, cu scopul de a stabili tipurile de culturi care pot rezista sau care se pot adapta unui regim
pluviometric specific dintr-o anumită regiune.
Prin analiza efectuată, s-a identificat metoda cu ajutorul căreia se pot delimita cel mai
aproape de realitate, atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ, arealele expuse riscului
de producere a fenomenului de secetă, pe de o parte, cât și riscului de producere a precipitațiilor
excedentare pe de altă parte, care pot genera viituri și inundații (Mirea, A., Giurgiu, Diana -
Alexandra, Tudorache, Andreea – Violeta 2018).
Valorile indicelui pluviometric sunt supraunitare în intervalul aprilie-septembrie, ca
urmare a intensificării convecției termice și a accentuării activității frontului polar. Minimele
pluviometrice sunt legate de perioadele deficitare în precipitații, caracteristice lunilor octombrie-
martie, când acestea sunt foarte reduse și cad în general sub formă solidă.
Calculul indicelui pluviometric Angot arată că, la nivelul întregului bazin hidrografic
Trotuș și pentru întreg intervalul analizat (1983 – 2013), numărul lunilor secetoase (colorate cu
roșu în tabel) este egal cu cel al lunilor ploioase (colorate cu albastru în tabel) (Tabel 86.).
Analiza indicelui pluviometric Angot pe întreg intervalul de referință (1983 – 2013) pune în
evidență faptul că, din punct de vedere al regimului anual al precipitațiilor, predomină în cursul
anului, în egală măsură, atât tipul ploios (reprezentat prin valori supraunitare) în lunile aprilie
septembrie, cât și tipul secetos (reprezentat prin valori subunitare) caracteristic lunilor
octombrie-martie. Această spațializare temporală este general valabilă pentru toate cele patru
stații meteorologice analizate și este redată grafic în Figura 114.
232
2.5
1.5
0.5
0
Adjud Bacau Tg. Ocna P. Neamt
Figura 114. Variația lunară a indicelui pluviometric Angot, bazinul hidrografic al

Tabel 86. Valori medii multianuale ale indicelui pluviometric Angot, bazinul hidrografic al râului
Trotuș (1983 – 2013)
Luna s.m. Adjud s.m. Bacău s.m. Tg. Ocna s.m. P. Neamț
Ianuarie 0.51 0.41 0.45 0.50
Februarie 0.57 0.41 0.52 0.59
Martie 0.59 0.58 0.64 0.77
Aprilie 1.02 1.06 1.11 1.29
Mai 1.36 1.35 1.47 1.65
Iunie 1.83 1.97 1.85 2.33
Iulie 1.56 1.88 1.72 2.18
August 1.19 1.12 1.24 1.61
Septembrie 1.15 1.01 1.03 1.16
Octombrie 0.85 0.81 0.77 0.87
Noiembrie 0.66 0.55 0.55 0.65
Decembrie 0.68 0.66 0.62 0.65
roșu – luni secetoase, albastru – luni ploioase Sursa datelor: ROCADA
b. Frecvența lunilor secetoase în bazinul hidrografic al râului Trotuș
Calculul indicelui pluviometric Angot arată că, la nivelul întregului bazin hidrografic al
râului Trotuș, pentru intervalul 1983 – 2013, numărul lunilor secetoase este egal cu cel al lunilor
ploioase. În ceea ce privește frecvența lunilor deficitare pluviometric, aceasta este mai mare,
însă, așa cum reiese din Figura 115., tendința este în scădere.
233
Dintre cele 371 de luni analizate (100%), 232 luni (62%) au primit calificativul de
secetoase. Frecvența de apariție a lunilor secetoase variază între 60% la stația meteorologică
Adjud; 66% la stația meteorologică Bacău și 61% la stația meteorologică Tg. Ocna. Cel mai
mare număr de luni secetoase dintr-un an se înregistrează în anii 1985 (90%), 1992 și 2000
(81%), iar cel mai mic număr în 1993 (39%), 2005 (45%) și 2010 (44%).
În Tabelul 87. sunt marcate cu roșu cele mai mari valori iar cu roșu cele mai mici valori
ale acestui parametru.
100 100
85 85
Frecvența (%)
Frecvența (%)
70 70
55 55
40 40
25 25
a. Frecventa Linear (Frecventa) b. Frecventa Linear (Frecventa)
100 100
85 85
Frecvența (%)
Frecvența (%)
70 70
55 55
40 40
25 25
c. Frecventa Linear (Frecventa) d. Frecventa Linear (Frecventa)
Figura 115. Frecvența anuală a lunilor secetoase (%) în bazinul hidrografic al râului Trotuș, la stațiile
meteorologice Adjud (a.), Bacău (b.), Tg. Ocna (c.) și P. Neamț (d.), în perioada 1983 – 2013
234
Tabel 87. Frecvența lunilor secetoase pe an (%), în bazinul hidrografic al râului Trotuș (1983 – 2013)
s.m. Adjud s.m. Bacău s.m. Tg. Ocna s.m. P. Neamț

1983 66.7 66.7 66.7 66.7
1984 41.7 58.3 50.0 50.0
1985 91.7 91.7 83.3 83.3
1986 75.0 83.3 75.0 83.3
1987 66.7 58.3 58.3 50.0
1988 50.0 58.3 50.0 50.0
1989 66.7 75.0 75.0 58.3
1990 66.7 58.3 75.0 66.7
1991 50.0 50.0 58.3 58.3
1992 83.3 83.3 75.0 83.3
1993 50.0 33.3 33.3 50.0
1994 66.7 75.0 75.0 75.0
1995 66.7 75.0 58.3 41.7
1996 50.0 50.0 50.0 41.7
1997 41.7 58.3 50.0 50.0
1998 33.3 66.7 50.0 58.3
1999 58.3 58.3 58.3 66.7
2000 83.3 75.0 83.3 58.3
2001 66.7 75.0 66.7 58.3
2002 58.3 75.0 75.0 58.3
2003 66.7 75.0 75.0 83.3
2004 58.3 75.0 75.0 58.3
2005 33.3 58.3 50.0 41.7
2006 58.3 50.0 50.0 50.0
2007 50.0 50.0 50.0 50.0
2008 75.0 50.0 50.0 58.3
2009 75.0 58.3 50.0 75.0
2010 33.3 58.3 41.7 58.3
2011 75.0 66.7 50.0 75.0
2012 58.3 66.7 66.7 58.3
2013 50.0 75.0 75.0 83.3
Media
60.2 64.8 61.3 60.2
(1983 – 2013)
235
c. Indicele pluviometric Angot calculat pentru anul 1985 (deficitar pluviometric) și pentru
anul 2010 (excedentar pluviometric), în bazinul hidrografic al râului Trotuș
Analiza indicelui pluviometric Angot a fost realizată pe baza datelor obținute de la cele
patru stații meteorologice, pentru un an deficitar din punct de vedere pluviometric – 1985 și
pentru un an excedentar pluviometric – 2010. Analiză comparativă (Tabel 88.) scoate în evidență
variația acestui indice, cu roșu fiind marcate lunile secetoase, iar cu albastru, cele ploioase. Se
observă foarte ușor faptul că anul 1985 este dominat de luni secetoase, în care valoarea indicelui
pluviometric Angot este subunitar, însă în luna iunie, la toate cele patru stații hidrometrice,
indicele respectiv indică o valoare mare, din cauza cantităților mari de precipitații înregistrate,
aproximativ 150 mm (cantitate totală medie), în timp ce media întregului an a fost de 35 mm.
Anul 2010 se remarcă prin cantitățile mari de precipitații care au cumulat, în medie, 65 mm (790
mm cantitatea totală medie anuală).
Tabel 88. Indicele pluviometric lunar Angot pentru anul 1985 și 2010, bazinul hidrografic al
râului Trotuș
Anul
1985 2010
Luna Adjud Bacău Tg. Ocna P. Neamț Adjud Bacău Tg. Ocna P. Neamț
Ianuarie 0.57 0.39 0.54 0.65 0.58 0.68 0.71 0.63
Februarie 0.28 0.23 0.37 0.44 1.76 0.81 1.04 0.84
Martie 0.20 0.12 0.16 0.08 0.59 0.58 0.75 0.79
Aprili 0.29 0.62 0.66 0.75 0.41 0.83 0.83 0.92
Mai 0.52 0.79 1.21 1.52 1.14 1.84 2.33 2.67
Iunie 3.16 3.35 3.52 2.89 2.78 3.76 3.29 4.66
Iulie 0.64 0.90 0.97 0.96 3.16 3.18 3.03 2.51
August 0.97 0.90 0.80 0.92 1.02 0.87 1.16 0.92
Septembrie 0.37 0.50 0.36 0.37 1.45 1.13 0.99 1.20
Octombrie 0.10 0.12 0.19 0.28 1.60 1.24 1.30 1.16
Noiembrie 0.81 0.61 0.81 0.69 0.68 0.72 0.72 0.74
Decembrie 0.11 0.13 0.15 0.14 1.32 0.92 1.13 0.82
Media
0.67 0.72 0.81 0.81 1.37 1.38 1.44 1.49
anuală
roșu – luni secetoase, albastru – luni ploioase Sursa datelor: ROCADA
236
CAPITOLUL 8. VULNERABILITATEA MEDIULUI LA VARIABILITATEA
REGIMULUI HIDRO-METEOROLOGIC ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL
RÂULUI TROTUȘ
Așa cum s-a menționat încă de la începutul lucrării, râul Trotuș reprezintă un afluent
important al râului Siret, care măsoară, între orașele Făget și Adjud, o lungime de 162 km.
Bazinul său hidrografic (a se vedea Figura 6. Localizarea bazinului hidrografic al râului Trotuș)
cu o suprafață de 4456 km², se extinde la o altitudine medie de 706 m, într-o zonă muntoasă și
deluroasă, situată în partea centrală a Carpaților Orientali, respectiv în partea nordică a Munților
Vrancei și în partea sudică a Subcarpaților Moldovei. Altitudinea medie specifică munților mici
și a dealurilor din bazinul râului Trotuș descrește treptat pe direcția vest – est. Panta medie
prezintă o valoare de 8%, în timp ce coeficientul de sinuozitate este de 1,54. Coeficientul de
împădurire în arealul bazinului, conform Atlasul Cadastrului Apelor din România din 1992, are
o valoare de 241.737 ha, iar suprafața lacurilor de acumulare permanente ocupă 440 ha din
totalul acestuia (a se vedea Tabel 6. Bazinul hidrografic al râului Trotuș).
Printre afluenții importanți ai Trotușului se numără următoarele râuri: Tazlău, Oituz,
Asău, Uz, Sulța, Ciobănuș, Dofteana, Slănic și Cașin (Atlasul Cadastrului Apelor din România,
1992).
8.1. Impactul scurgerii maxime
Râul Siret a fost încadrat în clasa III de vulnerabilitate din cauza numărului mare anual
de viituri care se produc în acest spațiu hidrografic (25% din totalul de viituri înregistrate la
nivel național). Acesta deține numeroși afluenți a căror contribuție se reflectă asupra debitului
mediu multianual al râului principal, printre care se pot aminti, în ordinea importanței: râul
Bistrița (35%), râul Trotuș (18%), râul Moldova (17,6%) și râul Suceava (9%). Perioada din an
caracterizată de o scurgere bogată pe râuri cuprinde intervalul martie-mai, cu un procent de 70%
din totalul anual, timp în care se produc precipitații atmosferice abundente, care reprezintă sursa
principală de alimentare a râurilor. La polul opus, în perioada rece a anului, se înregistrează cele
mai mici debite, dat fiind aportul minim al surselor de alimentare. Specific bazinului Siret, se
întâmplă adesea ca debitele maxime istorice să aibă valori de câteva ori mai mari față de debitele
din timpul viiturilor din perioada mai sus menționată (aprilie-mai). Acest fapt se datorează, pe
de o parte, ciclonilor responsabili pentru producerea debitelor istorice, iar pe de altă parte,
precipitațiilor torențiale locale în timpul viiturilor. În zonele de deal și de munte aferente
237
bazinului hidrografic al râului Siret, viiturile rapide, caracterizate prin timp scurt de concentrare
și cu potențial efect devastator, produc inundații extinse pe o serie de afluenți, printre care se pot
menționa râurile: Trotuș, Suceava, Bistrița s.a., care produc pagube materiale și pot pune în
pericol viețile omenești.
Arealul subcarpatic, unde este localizat și bazinul hidrografic de referință, deține o
populație numeroasă, grupată în așezări umane în general rurale, situate în văile râurilor și pe
versanții montani, fapt pentru care acestea se dovedesc a fi vulnerabile în fața fenomenelor
naturale periculoase cum sunt, în principal, viiturile și alunecările de teren. Bazinul râului
Trotuș, poziționat aproape în totalitate în județul Bacău, numără 38 de așezări (6 orașe și 32
comune) care însumează mai mult de 300.000 locuitori. Așadar, densitatea populației se ridică
la 127 loc./km2, fiind cea mai mare la nivel național, lucru care sporește gradul de vulnerabilitate
în fața fenomenelor hidro-meteorologice periculoase (Figura 117.) (Zăvoianu, I., et. al., 2009).
În ceea ce privește vulnerabilitatea bazinului la fenomene extreme precum viiturile și
inundațiile este de menționat faptul că infrastructura de apărare este în general insuficientă, mai
ales în bazinul superior al râului Siret. Construcțiile hidrotehnice din zonă au fost demarate
târziu, în urma manifestării evenimentelor catastrofale produse în anii 1970 și 1975. Pe întreaga
suprafață a bazinului hidrografic Siret au fost amenajate 30 de lacuri de acumulare care au
diferite folosințe, dar numai un număr redus dintre acestea au ca scop atenuarea undelor de
viitură. Ca atare, și în bazinului râului Trotuș, funcționează doar un lac de acest tip
(Poiana Uzului – pe râul Uz), care, din păcate se numără printre cele care nu au fost proiectate
în acest scop.
Există, de asemenea, de-a lungul râului Siret, mai exact, în bazinul său mijlociu și
inferior, linii de apărare constituite din diguri care au rolul de apărare împotriva inundațiilor,
însă zonele vulnerabile sunt protejate doar local de astfel de construcții. În Figura 116. sunt
evidențiate cu roșu porțiunile de râu care prezintă risc crescut la inundații, printre acestea
numărându-se și râul Trotuș în aval de localitatea Ghimeș-Făget și afluenți ai acestuia precum:
Tazlău (zona localității Tazlău și în aval de localitatea Frumoasa), Slănic, Oituz, Cașin și Bucium
(ANAR, 2015).
238
Figura 116. Zone cu risc potențial semnificativ la inundații, bazinul hidrografic al râului Trotuș
Sursa datelor: ANAR, 2015
Figura 117. Populația potențial afectată, bazinul hidrografic al râului Trotuș

239
8.2. Factori de risc la inundații pe valea râului Trotuș – perspectivă istorică
Bazinul hidrografic al râului Trotuș, având o suprafață de 4456 km2, se suprapune peste
zona de fliș specifică Carpaților Orientali și Subcarpaților Moldovei. În această zonă, formarea
undelor de viitură are loc ca efect al concentrării rapide a precipitațiilor atmosferice datorită
pantelor abrupte și substratului impermeabil. Un alt aspect care favorizează formarea viiturilor
îl reprezintă forma bazinului hidrografic. Având un aspect ușor alungit, cu puncte de confluență
concentrate în zona centrală a bazinului, acesta face ca viiturile formate pe râurile mici să atingă
debitele maxime în aceeași perioadă de timp, ceea ce duce la amplificarea efectelor negative
resimțite în aval (Zăvoianu, I., et. al., 2009). Studiile realizate de-a lungul timpului au
demonstrat faptul că viiturile cu caracter general sunt generate de circulația retrogradă a aerului
încărcat cu umiditate în momentul în care se deplasează deasupra Mării Negre.
Deși râul Trotuș deține o vale mai puțin extinsă, încă din cele mai vechi timpuri, în
această zonă s-au stabilit comunități umane, datorită resurselor permanente de apă pe care le
oferă. Din păcate, râul Trotuș este unui dintre râurile cel mai frecvent afectate de viituri, așezările
umane fiind astfel expuse frecvent riscului la inundații. Astfel de evenimente istorice
semnificative s-au consemnat încă din anii 1670, 1675, 1724, 1775, 1850, 1851, 1860, 1897,
1912 etc. Dintre evenimentele istorice recente se pot aminti anii: 1960, 1970, 1975, 1991, 2004,
2005, 2010, 2016 și 2018.
Deseori, se consideră că râul Trotuș se caracterizează prin viituri torențiale, date fiind
debitele torențiale din sectorul superior și timpul redus de propagare al viiturii, drept pentru care
prognoza inundațiilor se realizează cu dificultate. Cu toate că efectele inundațiilor au fost de cele
mai multe ori dezastruoase, majoritatea caselor distruse de inundații au fost rapid reconstruite,
astfel încât nu se poate vorbi de o „memorie a inundațiilor” bine definită. Inundațiile istorice
precum cele din 1991 sau 2005, despre care se va face referire în cele ce urmează, au afectat
totuși zone urbane și rurale care în mod normal, la inundații obișnuite, nu sunt expuse riscului,
fiind situate în zone mai îndepărtate față de albia râului.
În România, principalele construcții hidrotehnice de retenție utilizate în scopul apărării
împotriva inundațiilor sunt reprezentate pe de o parte de baraje (crearea lacurilor de acumulare)
iar pe de altă parte de diguri; însă în ceea ce privește râul Trotuș, acestea din urmă sunt destul
de puține, date fiind bunurile agricole și economice nu foarte însemnate care ar trebui protejate
(ANAR, 2009).
240
Contextul sinoptic general în care se produc aceste viituri extreme
Masele de aer care ajung pe teritoriul României dinspre vest și sud-vest determină
cantități de precipitații mai ales în partea vestică a țării și pe versantul de vest al Carpaților
Orientali, care are rolul de bariera orografică în calea respectivelor mase de aer. Masele de aer
care se deplasează peste Câmpia Română, ajung în Podișul Dobrogei lipsite de precipitații dar
se încărcă din nou cu vapori de apă deasupra Mării Negre. În partea de est a Europei (în zona
Câmpiei Ruse), presiunea atmosferică are valori, în general, mai ridicate, ceea ce face că masele
de aer să se abată spre nord-est, apoi spre direcția nord respectiv nord-vest. În calea lor pe direcția
nord-vest și vest, acestea traversează forme de relief înalte (Podișul Moldovei, Subcarpații
Moldovei, Carpații Orientali), iar odată cu creșterea bruscă a altitudinii din zona subcarpatică,
se înregistrează cele mai însemnate cantități de precipitații.
În funcție de modul în care masele de aer încărcate cu precipitații se deplasează către
direcțiile nord-vest și vest, se pot distinge următoarele situații:
a. Pot exista mase de aer care prezintă o deplasare largă, în acest caz fiind afectată
jumătatea de nord a bazinului Siret, exemplu fiind viitura din anul 2008;
b. Pot exista mase de aer care prezintă o deplasare strânsă, în acest caz fiind afectată
jumătatea sudică a bazinului Siret, de exemplu viitura din anul 2005;
c. Pot exista mase de aer care prezintă o deplasare generalizată, extinsă pe toată zona
estică a Carpaților Orientali, de exemplu viitura din anul 1991 (ANAR, 2014).
Raportându-ne strict la bazinul hidrografic al Trotușului, atât pe cursul principal, cât și
pe afluenți, în perioada 1991 - 2014, s-au înregistrat debite maxime istorice provocate de ploi cu
caracter torențial. Așadar, cantitățile de precipitații căzute în intervale scurte de timp au dus la
creșterea rapidă a debitelor pe afluenții mici și pe torenți, scurgeri de apă pe versanți și transport
de aluviuni și blocarea albiilor cu materii lemnoase.
Cantitățile de precipitații căzute, precum și durata lor de manifestare sunt elemente
esențiale în formarea viiturilor. Cantitățile mari de precipitații, căzute adesea într-o perioadă
scurtă de timp, favorizează formarea torenților în zonele defrișate, determină creșteri rapide de
niveluri și debite cu revărsări și scurgeri de pe versanți. Acestea au determinat inundații mari,
cu propagare, prin afluenți, până în albia râului Trotuș, formându-se unde de viitură pe cursul
superior și mijlociu al acestuia și favorizând astfel apariția unor inundații cu caracter distructiv.
Inundațiile au cauzat eroziuni masive ale malurilor și chiar ale patului albiilor, cu reducerea
secțiunii de scurgere la pragurile formate prin colmatări și schimbări ale morfologiei albiilor.
241
Printre principalele cauze naturale care contribuie la formarea inundațiilor se numără
morfologia văilor și a albiei minore, scurgerile de pe versanți (ANAR, 2015).
Dintre cauzele antropice care sunt responsabile, în general, pentru producerea acestor
fenomene periculoase pot fi menționate: despăduririle iraționale, eroziunea solului și acumularea
masivă a sedimentelor, absența sau întreținerea defectuoasă a sistemelor de apărare în caz de
inundații, proiectarea improprie a barajelor în funcție de evenimentele produse în trecut
(subdimensionare), cedarea barajelor după mai multe zile de presiune a apei (chiar și mai mult
de 20 zile), construirea barajelor fără a deține o autorizație în acest sens, astuparea scurgerilor,
subdimensionarea canalizărilor sau colmatarea acestora, desfășurarea activităților în zone cu risc
la inundații, construirea caselor folosind materiale inadecvate (ex. chirpici) s.a.(ANAR, 2009).
Activitatea antropică desfășurată în arealul bazinului hidrografic al râului Trotuș
influențează scurgerea naturală a apei prin diminuarea suprafețelor forestiere (Foto 6.), prin
construirea amenajărilor hidrotehnice de pe cursul principal și de pe afluenți. Împădurirea
versanților ar putea reprezenta o măsură de protecție reală împotriva inundațiilor, având ca scop
reducerea debitului maxim al viiturii. Rolul principal al pădurii în astfel de situații este acela de
a intercepta o cantitate importantă de apă căzută în timpul precipitațiilor, care ar împiedica o
parte din apa de pe versanți să se scurgă în luncile râurilor. În același timp, o parte din apa care
se scurge pe copaci ajunge în subsol și nu mai alimentează scurgerea de suprafață.
În urma inundațiilor catastrofale produse în anul 2005, râul Trotuș a fost introdus dintr-
un program important de regularizare a cursului, în timpul căruia s-au construit diguri de
protecție, gabioane, s-au refăcut podurile distruse (pod cu deschidere în arc în detrimentul celui
cu piloni de susținere) (www.gherasim-narcis.blogspot.com, 20.03.2020).
Așa cum s-a specificat la începutul acestui capitol, arealul bazinului hidrografic Trotuș
este intens populat, însă, din nefericire, amplasamentul clădirilor s-a realizat necontrolat, chiar
și de-a lungul râului, mai aproape sau mai departe de albie, unele fiind situate inclusiv în
interiorul acesteia, fapt care crește considerabil riscul de a fi afectate în caz de inundație. Pe râul
Trotuș, având pe anumite segmente o albie mobilă și divagantă, riscul este cu atât mai mare cu
cât el este asociat cu lipsa protecției corespunzătoare a malurilor, fapt care poate conduce la
eroziunea acestora și pot pune în primejdie așezările omenești.
Vulnerabilitatea structurală în bazin este dată și de proiectarea podurilor care s-a realizat
fără a se lua în calcul posibilitatea de producere a unor inundații majore. Tablierele podurilor
sunt situate destul de jos față de sol iar rampele care asigură accesul sunt poziționate în albia
majoră, fapt care ar putea determina blocaje, creșterea nivelului apei râului și implicit ruperea
242
podului. De altfel, multe dintre podețe nu au fost consolidate și pot reprezenta un pericol pentru
locuitori în cazul în care aceștia încearcă să le traverseze în timpul unei inundații.
Vegetația riverană din proximitatea malurilor și a albiei majore are, în general, rolul de
a reduce debitul râurilor, însă dacă aceasta nu este întreținută corespunzător, există riscul de
producere a blocajelor în urma aglomerării de bușteni în regiuni situate la altitudini mai mari
(ANAR, 2009).
Foto 6. Despăduriri și depuneri de aluviuni, localitatea Straja

Sursa datelor: www.gherasim-narcis.blogspot.com, 20.03.2020
8.3. Sectoare de risc la inundații în bazinul hidrografic al râului Trotuș

În funcție de nivelul de expunere la inundații, râul Trotuș poate fi divizat în șapte
sectoare, astfel: Izvorul Trotușului – Ghimeș Făget; Ghimeș Făget – Goioasa; Goioasa – Asău;
Asău – Comănești; Comănești – Târgu Ocna; Târgu Ocna – Onești; Onești – Gura Văii. Aceste
sectoare vor fi analizate din punct de vedere al morfologiei albiei și în funcție de măsura în care
fenomenele hidro-meteorologice periculoase le pot afecta.
Primul sector măsoară o lungime de 29 km și se desfășoară între Izvorul Trotușului și
Ghimeș-Făget, fiind situat într-o zonă puțin expusă riscului la inundații. Din punct de vedere al
așezărilor, aceasta zonă este alcătuita numai din așezări rurale. Cauza producerii viiturilor o
reprezintă scurgerile torențiale formate pe versanți. În acest sector, râul prezintă o vale îngustă,
cu o lățime de circa 20 m dar cu pantă destul de mare (2%), care favorizează scurgerea accelerată
a apei care, la rândul ei, duce la apariția fenomenului de eroziune, ce afectează atât albia, cât și
malurile râului. Vegetația dominantă specifică zonei este reprezentată de pășuni, care
favorizează, de asemenea, fenomenul de eroziune.
243
Al doilea sector dintre Ghimeș-Făget și Goioasa, cu o lungime de aproximativ 27 km,
prezintă o albie cu lățimi de până la 200 m și cu pante de 1%. În general, adâncimea apei măsoară
mai puțin de 1 m, mai puțin în perioadele cu viituri, când adâncimea apei crește iar albia devine
mobilă. Cu toate acestea, construcțiile, deși poziționate destul de aproape de albia râului
(Foto 7) nu au fost afectate nici măcar de viitura istorică înregistrată în anul 2005 (ANAR, 2009).
Foto 7. Construcții amplasate în albia râului Trotuș, sat Preluci, lângă Goioasa
În acest sector, viitura din anul 2005 a distrus 17 poduri, inclusiv podul de peste râul
Trotuș dintre localitățile Agăș și Sulța (Foto 8). În urma evenimentului, s-au executat lucrări de
reconstruire a unui număr mare dintre acestea, însă materialele folosite nu asigură rezistența în
cazul producerii unui eveniment viitor de o asemenea anvergură. Drept urmare, distrugerea
podurilor asociată cu acumularea de materiale sub acestea determină adesea blocaje care sporesc
semnificativ pagubele produse (ANAR, 2009).
244
Foto 8. Refacerea podului situat peste râul Trotuș, între localitățile Agăș și Sulța
Sursa datelor: Chirilă, Gianina, 2010
Al treilea sector măsoară o lungime de 8 km, fiind delimitat de localitățile Goioasa și

Asău. În aceasta zonă, albia se îngustează din nou (substrat de fliș rezistent la eroziune), pantele
rămân relativ aceleași, dar adâncimea apei crește, ajungând până la 1,5 m. Ca și în sectorul
anterior menționat, elementele de vulnerabilitate rămân așezările umane care sunt și aici situate
pe malul râului, mai ales în zona localității Ciobănuș, însă acestea sunt relative puține la număr
(Foto 9) (ANAR, 2009).
Foto 9. Construcții și diguri de protecție (a.) pe râul Ciobănuș și pe râul Trotuș (b.)
245
Sectorul desfășurat între localitățile Asău și Comănești, reprezintă al patrulea sector care
se diferențiază în totalitate față de cele menționate anterior, atât din punct de vedere al așezărilor
umane, cât și sub aspecte ce țin de morfologie. Drept urmare, în cele două localități care
delimitează acest sector, există un număr însemnat de locuințe și implicit de locuitori, fapt care,
în cazul producerii unui eveniment hidro-meteorologic periculos, ar determina pagube
importante. Din punct de vedere morfologic, albia râului măsoară lățimi cu valori între 100 si
200 m, datorită mobilității ridicate a acesteia (substrat de gresii și marne). Râul Asău prezintă o
albie foarte meandrată, care se poate schimba după fiecare eveniment de viitură (Foto 10).
Mobilitatea ridicată a albiei face ca locuințele poziționate în albia majoră să prezinte un risc
crescut față de aceste fenomene extreme. Vegetația riverană este redusă din cauza vitezei mari
de curgere a apei din timpul viiturilor. În dreptul localității Comănești, albia devine îngustă (zona
de fliș) iar panta se reduce până la 0,3% (ANAR, 2009).
Mal artificial creat

prin depuneri de Case în construcție în albie
aluviuni
Curs secundar
Curs principal (meandru)
Foto 10. Meandrări ale râului Asău – secțiunea amonte confluență cu râul Trotuș
Centrul orașului Comănești este poziționat într-o zonă vulnerabilă a bazinului râului
Trotuș, chiar în albia majoră a acestuia, care prezintă un grad ridicat de vulnerabilitate. În această
zonă, viteza de curgere a apei este mare, ceea ce favorizează procesele de eroziune accelerată a
malurilor afectând în acest fel orașul (Foto 11). Astfel, eforturile autorităților sunt canalizate
spre a proteja construcțiile existente prin consolidarea malului pe o distanță de sute de metri,
însă aceste măsuri pot sa nu fie suficiente în fața unor evenimente de inundații severe
(ANAR, 2009).
246
Foto 11. Eroziunea malului stâng al râului Trotuș, orașul Comănești
Sectorul Comănești – Tg. Ocna se întinde pe o lungime de aproximativ 17 km și

cuprinde localități importante precum: Tg. Ocna, Dărmănești sau Dofteana. Față de sectorul
anterior, aici albia devine mai largă dar rămâne la fel de mobilă și divagantă (se remarcă
existența brațelor părăsite) iar panta este ușor mai crescută (0,5%). O altă diferență este dată de
localizarea așezărilor departe de albia râului, motiv pentru care riscul de producere a pagubelor
în cazul inundațiilor este redus considerabil. Rămân însă și așezări (cum sunt cele din comuna
Dofteana) vulnerabile din acest punct de vedere, din cauza amplasării, spre exemplu, pe un mal
neconsolidat, deasupra albiei râului. Vitezele mari ale apei face ca vegetația riverană din
sectorul Comănești-Dofteana sa nu se poată dezvolta. În schimb, prezența sălciilor tinere din
aval de Dofteana și Tg. Ocna contribuie la micșorarea secțiunii de curgere și totodată la scăderea
vitezei apei din timpul unei viituri (Foto 12.) (ANAR, 2009).
a. b. Zonă industrială
Vegetație riverană
Mal
distrus
Foto 12. Eroziunea malurilor stâncoase, amonte de podul spre Cireșoaia (a.) și vegetație riverană,
aval de Târgu Ocna (b.)
247
Următorul sector Tg. Ocna – Onești (11 km) deține o albie majoră extinsă iar râul în
această zonă prezintă meandre. Localitatea Tg. Ocna se remarcă ca fiind cea mai importantă.
Ultimul tronson cuprins între Onești și Gura Văii, se întinde pe o lungime de 13 km,
fiind o zona vulnerabilă la inundații, străbătută de trei râuri importante: râul Tazlău, râul Cașin
și râul Oituz. Panta râului este mică (0,2%), putând fi considerat în aval de Onești un râu cu
aspect „tipic de câmpie”. În timpul inundației istorice produse în anul 2005, podul rutier și podul
de cale ferată au fost avariate, cu toate ca în orașul Onești s-au realizat lucrări de canalizare a
râului Trotuș pe o distanță de 1,5 km (Foto 13.).
În acest sector, râul prezintă o albie îngustă, în care apa are adâncimi și viteze mari, iar
procesele de eroziune a malurilor sunt intense, creând astfel condiții favorabile de inundare a
comunei Gura Văii. În timpul inundației petrecute în anul 2005, ambele poduri din aval au fost
grav avariate. Satul Slobozia este singura localitate poziționată în albia majoră a râului, din
această cauză a fost grav afectată de viitura din 2005, aceasta provocând pierderi de vieți
omenești. Viitura din 2005 a afectat și alte localități precum Urechești, Adjud, mai ales arealele
din albia majoră a râului Trotuș. Din cauza reliefului plan de câmpie, inundațiile se produc, pe
suprafețe extinse, chiar și în zone în care apa are adâncimi reduse, dar odată cu extinderea
inundației și viteza apei scade treptat. În această zonă, vegetația formată exclusiv din pășuni nu
are capacitatea de scădere a debitului apei, care atinge valori mari în zona de aval (ANAR, 2009).
Foto 13. Protecţie de mal distrusă, râul Trotuş, localitatea Oneşti

Sursa datelor: Chirilă, Gianina, 2010
248
8.4. Viituri excepționale produse în bazinul hidrografic al râului Trotuș
8.4.1. Efectele catastrofale ale inundației istorice din 28 iulie 1991
Barajul și acumularea de la Belci, construite pe râul Tazlău, în apropiere de localitatea

Onești, au fost executate în perioada 1958-1962 cu scopul de a asigura alimentarea cu apă a
termocentralei Borzești, precum și a industriei din Onești, asigurând un debit de aproximativ 6
m3/s, în timp ce volumul lacului de acumulare avea o valoare de 12,5 mil. m 3. Pentru un nivel
maxim al apei din lacul de acumulare, descărcătorul avea capacitatea de a tranzita spre aval un
debit de aproximativ 1400 m3/s. În anul 1983, la baza barajului a fost construită o
microhidrocentrală. Barajul de la Belci este considerat a fi primul baraj de pământ din țară, cu o
lungime la coronament de 415 m și o înălțime de 4-8 m. Pe malul drept al lacului de acumulare
a fost amenajată o baza turistică pentru localitatea Onești (ANAR, 2009).
În cursul nopții de 28-29 iulie 1991, după o zi senină, lipsită de precipitații, în bazinul
hidrografic al râului Tazlău s-au înregistrat precipitații cu caracter torențial, care au dus la
acumulări excepționale de apă într-un timp foarte scurt. Spre exemplu, la stația hidrometrică
Lucăcești, situată la o distantă de 30 km în amonte, în decurs de doar o oră s-au acumulat
precipitații de 95,6 l/m2, iar la stația hidrometrică Livezi, situată la doar 16 km în amonte,
cantitatea de precipitații a depășit 140 l/m2 (148,8 l/m2). În acest timp microhidrocentrala nu a
funcționat din cauza apariției unei defecțiuni tehnice, motiv pentru care alimentarea barajului cu
energie electrică a fost oprită. În aceste condiții, din cauza acumulării rapide a apei provenite
din precipitații, nivelul apei din lac a crescut vertiginos, apa a atins nivelul coronamentului iar
la ora 02:15 aceasta a fost deversată peste baraj. În secțiunea din aval debitele au crescut foarte
mult, ajungând pană la valoarea de 1800 m3/s, fapt care a condus inevitabil la prăbușirea digului
de pământ. Dimineață, în jurul orei 07:15 lacul era gol în proporție de 100% iar la 07:50 râul
Tazlău și-a creat drum printr-o breșă apărută în digul de pe malul stâng al barajului.
În ceea ce privește cauzele care au dus la apariția incidentului, acestea au fost
următoarele: în momentul proiectării barajului acesta a fost încadrat ca făcând parte din clasa I
de importanță, pentru care s-au făcut calcule de debit luându-se în considerare valorile debitelor
înregistrate cu mai mult de 25 de ani în urmă. Așadar valoarea debitelor de asigurare de 0,1%
(1515 m3/s) precum și a celor de verificare de 0,01% (2450 m3/s) erau mult mai mici față de
debitele calculate în perioada de referință. Deși creșterea debitelor maxime era cunoscută, nu s-
a recurs la sporirea capacității de evacuare, drept urmare a fost inevitabilă deversarea apei peste
baraj urmată de cedarea construcției. Valoarea debitului din timpul viiturii a fost calculat la
2800-3000 m3/s. Faptul că alimentarea cu energie electrică a fost întreruptă a împiedicat
249
posibilitatea de a controla echipamentele hidromecanice și evitarea acestui dezastru. Până în
prezent, barajul nu a mai fost reabilitat (Foto 14., 15.) (www.hidroconstructia.com, 27.01.2020).
În timpul nopții, s-a încercat informarea și avertizarea locuitorilor însă acest lucru nu a
fost făcut în mod adecvat și eficient, iar în urma evenimentului s-au raportat pagube uriașe și un
număr cutremurător de decese, astfel: 31 persoane decedate, 43 persoane dispărute dintre care
doar 12 au supraviețuit, 2555 case grav avariate, 5324 animale decedate (Foto 16.)
(onestivideo.blogspot.com, 27.01.2020).
Foto 14. Baraj Belci – anul 1989 Foto 15. Baraj Belci – după eveniment
Sursa datelor: www.foto.agerpres.ro, 27.01.2020 Sursa datelor: www.cavalerului.ro, 27.01.2020
Foto 16. Efectele inundației produse în data de 28 iulie 1991

Sursa datelor: www.desteptarea.ro, 27.01.2020
250
8.4.2. Efectele catastrofale ale inundatiei istorice din 14 iulie 2005
Anul 2005 s-a remarcat ca fiind un an extrem de ploios, în care s-au produs viituri rapide
și inundații istorice pe foarte multe râuri din țară, inclusiv în bazinul hidrografic al râului Trotuș
(Zăvoianu, I., et al., 2009). În acest an, aproape jumătate din cele 160 de stații meteorologice
aflate în funcțiune a înregistrat cantități de precipitații mai mari cu 50% față de media
multianuală din sezonul cald (Dragotă, V., 2006). La nivelul întregii țări cantitatea medie de
precipitații a fost de 866,5 mm, cu 35% mai mare comparativ cu media climatologică pentru
perioada de observație (647 mm) (Zăvoianu, I., et al., 2009).
În timpul acestui eveniment produs în data de 14 iulie 2005, s-au înregistrat depășiri ale
cotelor de apărare după cum urmează: în sectorul din amonte, la stațiile hidrometrice Asău,
Sulța, Ferăstrău, Ciobănuș, Ghimeș-Făget s-au înregistrat depășiri ale cotelor de atenție (cod
galben de severitate), cotele de inundație au fost depășite la stațiile Dofteana și Haloș (cod
portocaliu de severitate), în timp ce la stațiile hidrometrice situate în secțiunea din aval (Târgu-
Ocna, Onești, Lucăcești, Vrânceni) s-au înregistrat cele mai mari debite care au depășit cotele
de pericol (cod roșu de severitate).
Cauza căderilor masive de precipitații în România, în lunile de primăvara și vară (mai,
iunie și iulie) este reprezentată de apariția Ciclonilor Mediteraneeni, care sunt responsabili
pentru creșterea nivelului apei râurilor și, ca atare, pentru generarea inundațiilor la scară locală
sau regională. În urma acestui eveniment s-au semnalat mari pagube materiale și numeroase
pierderi de vieți omenești.
Perioada 10-14 iulie a anului 2005 se remarcă din cauza faptului că depresiunea barică
(ciclon extratropical) formată în Peninsula Balcanică a luat contact cu masa de aer provenită
dinspre Atlantic, generând astfel precipitații torențiale concentrate în special pe zona de sud și
sud-est a Carpaților Orientali, care au depășit la nivel local 100 l/m2 iar izolat, chiar și 200 l/m2,.
Cele mai importante cantități de precipitații s-au înregistrat în ordine descrescătoare, la
următoarele stații hidrometrice: Haloș (218,2 l/m 2), Tazlău (185,3 l/m2), Dofteana (184,5 l/m2),
Scorțeni (162,4 l/m2) și Lucăcești (150,2 l/m2). Impactul a fost cu atât mai sever cu cât cantitățile
de precipitații excedentare au căzut pe un sol saturat, intensificând astfel pagubele produse.
Undele de viitură astfel formate au avut o probabilitate de revenire între 0,5-2%. Debitul de pe
cursul principal al râului a crescut considerabil și din cauza aportului de apă provenit de la
viiturile formate pe afluenți. O contribuție importantă a fost cea a afluenților din bazinul mijlociu
(Asău, Dofteana, Slănic ș.a.), care au influențat debitele de la stațiile hidrometrice situate pe râul
Trotuș, astfel: S.H. Goioasa (331 m3/s), Tg. Ocna (1490 m3/s), Vrânceni (2845 m3/s)
251
(Zăvoianu, I., et al., 2009). Volumul viiturii în secțiunea de control a S.H. Vrânceni a fost, în
fapt, cel mai mare volum înregistrat din întreaga perioadă de măsurători, chiar mai mare decât
cel din timpul viiturii din 1991. La stația hidrometrică Lungoci, poziționată în bazinul inferior
al râului Siret, debitul de vârf a fost estimat la valoarea de 4650 m3/s, având o probabilitate de
depășire de 0,5%. Astfel, râul Siret poate fi considerat râul pe care s-a înregistrat cel mai mare
debit din țară. Cu toate acestea, hidrologii susțin faptul că deversările din lacurile de acumulare
au contribuit la atingerea acestor rezultate (INHGA) În zona de confluență cu râul Siret, din
cauza existenței zonei de câmpie care a putut fi inundată, unda de viitură și-a mai pierdut din
intensitate și s-a mai atenuat, debitul ajungând la valoarea de 2670 m3/s (Zăvoianu, I., et al.,
2009).
Pentru a evidenția și mai mult magnitudinea viiturii produse în anul 2005, se poate
compara debitul mediu multianual specific pentru râul Trotuș, care în general se situează în jurul
valorii de 26 m3/s, cât și debitul mediu specific (6 l/s/km2), ambii parametrii atingând valori de
aproximativ 123 ori mai mari decât normalul (3205 m 3/s respectiv 737 l/s/km2). În luna august
2005 (perioada 17-21 august) s-a format o noua undă de viitură dar de această data cu un impact
distructiv considerabil mai diminuat (Zăvoianu, I., et al., 2009).
Evenimentul produs în noaptea dinspre 12 spre 13 iulie 2005 a creat panică printre
locuitorii din Municipiul Onești și din împrejurimi. Precipitațiile care au căzut fără oprire au
afectat sever valorile debitelor râurilor Tazlău, Oituz și Cașin, care s-au dovedit a fi cele mai
mari din istorie. Șuvoaiele au atins înălțimi chiar și de un metru (Foto 17.). Lacul Bacău II a fost
pregătit pentru apele Bistriței. Administrația Națională Apele Române a decis să deschidă
ecluzele barajului situat în amonte de podul de la Șerbănești, pentru pătrunderea apelor râului
Bistrița care veneau dinspre Neamț, având un debit de 1400 m 3/s. Circulația rutieră pe podul de
la Șerbănești a fost temporar închisă. Insula de Agrement s-a inundat, la fel și gara. Locuitorii
situați în cartierul CFR, care au fost nevoiți să își părăsească locuințele, au fost refugiați la
Colegiul Național „Ferdinand I” (www.desteptarea.ro, 27.01.2020).
Evenimentul hidro-meteorologic periculos produs în vara anului 2005 în bazinul
hidrografic al râului Trotuș a avut urmări grave, acesta s-a soldat cu trei decese și pagube
materiale de ordinul a zecilor de milioane de euro (43 mil. euro). Cele mai afectate au fost
localitățile situate în regiunea din aval a bazinului hidrografic al râului Trotuș, printre care:
Târgu Ocna, Onești, Adjud.
252
În aceste zone, efectele inundației catastrofale sunt încă vizibile. Multe dintre structuri
au fost grav avariate, începând de la ruperea tablierelor podurilor (Foto 17.), deteriorarea gravă
a apărărilor de mal (în localitățile Comănești, Onești) și până la cedarea digurilor (Foto 18.) în
care, din cauza presiunii ridicate ale apei, au apărut breșe care mai apoi au fost acoperite cu saci
de nisip (localitatea Onești). Multe dintre aceste efecte au fost cauzate de proiectări inadecvate
și implicit de subdimensionări ale debitelor înregistrate în timpul viiturilor (ANAR, 2009).
Foto 17. Efectele inundației din data de 14 iulie 2005 – localitatea Dărmănești
Sursa datelor: www.desteptarea.ro, 27.01.2020
Foto 18. Distrugerea digului din zona loc. Onești, malul stâng al Trotușului
253
Foto 19. Poduri distruse de-a lungul râului Trotuș
254
8.5. Măsuri de intervenție și control/ de diminuare a vulnerabilității societății și
mediului la viituri și inundații
Apariția inundațiilor reprezintă un fenomen care nu poate fi evitat, însă efectele negative
ale acestora pot fi diminuate semnificativ printr-o gestionare corespunzătoare, precum și cu
ajutorul unor măsuri și acțiuni menite să reducă gradul de vulnerabilitate al elementelor la risc.
Cel mai important aspect în această privință îl constituie faptul că arealul expus riscului este
predictibil.
În România acțiunile și măsurile adoptate cu scopul diminuării pierderilor de vieți
omenești și a pagubelor materiale provocate de inundații se întreprind de mai bine de 200 de ani
(Bălteanu, D., et al. 2020).
Măsurile de reducere a vulnerabilității mediului împotriva fenomenelor
hidro-meteorologice extreme de tipul viiturilor și inundațiilor trebuie sa se bazeze pe abordări și
acțiuni care au scopul de a minimiza atât expunerea, cât și hazardul. La modul general, aceste
măsuri se clasifică în două tipuri: măsuri structurale și măsuri nestructurale.
8.5.1. Măsuri structurale
Cercetătorii Stănescu, V. și Drobot, R., în lucrarea Măsuri nestructurale de gestiune a

inundațiilor, publicată în anul 2002, au realizat o clasificare a măsurilor structurale necesare
pentru gestionarea eficientă a inundațiilor după cum urmează:
a. măsuri utilizate cu scopul reducerii debitelor maxime înregistrate în timpul viiturilor:
amenajarea lacurilor de acumulare, a polderelor (terenuri inundabile nepermanente),
consolidarea versanților prin lucrări de terasare, împădurirea terenurilor, efectuarea de derivații;
b. măsuri particulare folosite pentru scăderea nivelurilor maxime din albia râurilor:
curățarea și regularizarea albiilor;
c. măsuri adoptate pentru scăderea duratei viiturilor: efectuarea lucrărilor de desecare și
drenaj;
d. măsuri care au ca scop protecția construcțiilor existente în albia majoră: diguri, ziduri
din beton.
Sistemul de Gospodărire a Apelor Bacău (SGA Bacău) este responsabil aproape în
totalitate pentru administrarea resurselor de apă ale râului Trotuș, dar și de infrastructura
existentă în cadrul bazinului: lacuri de acumulare, diguri, apărări de mal, regularizări, prize de
apă. Totodată SGA Bacău are rolul de a asigura veghea hidrologică și hidrogeologică precum și
255
monitorizarea calității apei. Toate aceste responsabilități și îndatoriri au ca scop cunoașterea cât
mai detaliată și gestionarea eficientă a resurselor de apă (de suprafață și subterane) existente în
județul Bacău și parțial în Harghita și Covasna (Foto 20.–24.). În Foto 25. este prezentată stația
hidrologică Onești.
Foto 20. Regularizare Pârâu Oituz, comuna Foto 21. Amenajare râu Trotuș și afluenți, comuna
Oituz, județul Bacău Lunca de Sus, județul Harghita
Sursa datelor: www.rowater.ro, 05.05.2021 Sursa datelor: www.rowater.ro, 05.05.2021
Foto 22. Amenajare râu Trotuș și afluenți tronson Ghimeș-Comănești – Obiectiv IV Comănești, județul
Bacău
Sursa datelor: www.rowater.ro, 05.05.2021
Foto 23. Decolmatare pârâu Popeni, comuna Foto 24. Amenajare pârâu Tămași, comuna Tămași,
Căiuți, județul Bacău județul Bacău
Sursa datelor: www.rowater.ro, 05.05.2021 Sursa datelor: www.rowater.ro, 05.05.2021
256
Foto 25. Stația hidrologică Onești, S.G.A. Bacău
În general, în bazinul râului Trotuș, construcțiile hidrotehnice cu rol de apărare sunt

insuficiente și destul de ineficiente în scopul pentru care au fost proiectate, acela de apărare
împotriva inundațiilor. În bazin (pe cursul principal și afluenți) există un număr scăzut de baraje
mici care nu sunt capabile sa facă față unor evenimente de mare risc și unul mare executat pe
râul Uz, în orașul Dărmănești. Lacul de acumulare de pe râul Uz (Lacul de la Poiana Uzului) a
fost proiectat pentru a asigura alimentarea cu apă potabilă și industrială, dar conform cercetărilor
și analizelor efectuate asupra hidrografelor viiturilor, acesta se pare că deține și un rol secundar,
acela de a atenua debitele maxime din timpul evenimentelor periculoase.
Digurile amplasate pe malurile apei, din cauza dimensiunilor relativ reduse, protejează
așezări din areale restrânse în zonele în care sunt amplasate.
Pentru apărarea malurilor, sunt utilizate gabioanele (Comănești, Urechești) sau plăcile
de beton (municipiul Onești) (ANAR, 2009).
În bazinul hidrografic al râului Trotuș există structuri de poduri și podețe însă acestea ar
trebui sa fie consolidate sau chiar înlocuite cu altele noi mult mai solide.
257
A. BARAJE
1. Barajul Poiana Uzului este un baraj de beton cu contraforți, executat în perioada
1965-1972 în satul Sălătruc – amonte de orașul Dărmănești (Foto 26.) Date tehnice ale barajului:
înălțime maximă – 82 m, lungime – 500 m, lățime maximă la bază – 15 m, suprafața lacului de
acumulare – 340 ha, volumul teoretic la nivelul normal de retenție – 88 mil. m3, capacitatea
totală – 90 mil m3, clasa de importanță – I, categoria de importanță – A. Barajul nu a fost prevăzut
cu o capacitate de rezervă necesară pentru atenuarea inundațiilor. „Barajul nu are funcțiune de
apărare împotriva inundațiilor dar se pot atenua debitele de viitură fără volum de apă”
(www.lignum.ro, 17.02.2020).
Menținerea nivelului apei din lac la o cotă de 500 mdMN face posibilă atenuarea undelor
de viitură care au frecvență de revenire de 0,1%, corespunzătoare unui debit de 1075 m 3/s
(www.wikipedia.org, 17.02.2020). Din analiza hidrografelor de pe râul Uz din ultimii ani, rezultă
totuși o atenuare a debitelor maxime atinse în timpul inundațiilor, însă acesta nu are caracter
permanent, prin urmare nu poate face parte dintr-un plan global de management pentru bazinul
hidrografic al râului Trotuș (ANAR, 2009).
Lacul Poiana Uzului reprezintă o amenajare complexă care îndeplinește mai multe
funcții: alimentarea cu apă a localităților Bacău, Comănești, Dărmănești, Tg. Ocna și Onești;
alimentarea cu apă industrială; asigurarea în aval de acumulare a unui debit de servitute cu o
valoare de 100 l/s; generarea de energie electrică (rol secundar).
Foto 26. Barajul Poiana Uzului, sat Sălătruc, județul Bacău

258
2. Barajul Belci a fost un baraj de pământ construit pe râul Tazlău în perioada 1958-
1962. Rolul barajului a fost acela de a asigura alimentarea cu apă a Termocentralei de la
Borzești, având lungimea măsurată la coronament de 415 m și înălțimea cuprinsă între 4 și 8 m.
Lacul de acumulare la Belci a fost proiectat având ca scop: producerea energiei electrice
(începând cu anul 1983), alimentarea cu apă industrială din râul Trotuș a barajului Borzești (prin
canalul de fugă Tazlău) dar și de agrement (antrenare a lotului olimpic). Din păcate, în timpul
viiturii catastrofale produsă în anul 1991, acesta a fost distrus și nici până în prezent nu a fost
refăcut (www.wikipedia.org, 21.02.2020) (Foto 27.).
Foto 27. Barajul de la Belci, în prezent, localitatea Onești

Sursa datelor: www.anchetespeciale.ro, 22.06.2022
3. Baraj Priza Trotuș este alcătuit dintr-un baraj deversor de greutate având profil
practic și un baraj evacuator de tip mobil (Foto 28.). Principala folosință a acestui tip de baraj
este alimentarea cu apă industrială a platformei petrochimice Borzești. În ceea ce privește clasa
de importanță, acesta se încadrează în clasa II, normală (ANAR, 2013).
Foto 28. Priza Trotuș (priză de mal, în continuarea barajului

evacuator), localitatea Onești
259
B. Diguri
Proiectarea și executarea digurilor este necesară în vederea combaterii efectelor negative
provocate de viituri și inundații. Cu toate acestea, ele „oferă protecție bună doar în cazul
viiturilor mici și medii” (Stănescu, V., Drobot, R, 2002), în cazuri severe, apa poate să
depășească digul sau în cel mai rău caz, poate să îl distrugă. În situația aceasta, intensitatea
viiturii crește considerabil, pagubele devin mai mari iar evacuarea apei rămasă în spatele digului
va fi evacuată cu dificultate (Stănescu, V., Drobot, R, 2002).
De-a lungul râului Trotuș, majoritatea construcțiilor de acest tip nu au fost întreținute
corespunzător fiind în prezent într-o condiție destul de degradată. Excepția de la această
afirmație o reprezintă digul de beton situat în localitatea Onești care se întinde în lungul râurilor
Cașin și Trotuș care, la momentul proiectării, s-a ținut seama de nivelurile maxime ale apei
atinse în timpul inundației produse în anul 1970. Modelările hidraulice efectuate pe bazinul
râului Trotuș indică frecvent depășiri ale digurilor chiar și în cazul producerii inundațiilor medii
ca severitate (perioada de revenire medie de 100 ani/ 1%) (ANAR, 2009).
C. Apărări de mal
În bazinul hidrografic al râului Trotuș sunt utilizate gabioanele pentru protecția malurilor
împotriva eroziunii. Gabioanele sunt realizate dintr-o mulțime de pietre consolidate prin plase
metalice. Acestea sunt fixate pe malurile râurilor care sunt predispuse la eroziune (Foto 29.).
Limitarea fenomenelor de eroziune a malurilor se realizează și cu ajutorul epiurilor. Aceste
construcții hidrotehnice sunt realizate în albia râurilor, având rolul de a reduce viteza apei râului
și totodată a eroziunii laterale a malurilor. Aceste acțiuni de apărare a malurilor sunt necesare
cu scopul de a reduce pe cât posibil de mult pagubele economice care s-ar putea produce în urma
fenomenelor hidro-meteorologice periculoase (Costache, R. D., 2016). În cazul bazinului
hidrografic al râului Trotuș (Foto 30.,31.), lipsa unui fundament rezistent face ca aceste
construcții sa fie distruse (total sau parțial) în timpul unor evenimente mai severe de viituri și
inundații (ANAR, 2009).
260
Procesul activ de eroziune liniară determină îngustarea albiei râului cum este cazul
sectorului existent în amonte de orașul Târgu Ocna. Fenomenul este favorizat datorită
conglomeratelor și gresiilor existente în zonă precum și a pantelor mari. Aceste îngustări ale
albiei poartă denumirea de defilee (Goioasa-Straja, Bogata-Tg. Ocna). În general, râul Trotuș
prezintă o albie largă și instabilă (mobilă și divagantă) favorizată de pantele mici, lucru care
duce în timp la manifestarea proceselor de eroziune a malurilor (a se vedea Foto 11.), apariția
despletirilor, a meandrărilor, precum și acumularea de cantități semnificative de aluviuni care
contribuie la ridicarea nivelului patului de aluviuni (Chirilă, Gianina, 2010).
Foto 29. Eroziunea malurilor stâncoase în secțiunea Târgu Ocna / Mal erodat din cauza
transportului materialelor mari și a vitezelor mari de curgere
Asău Straja
Foto 30. Zid de protecție din beton, regiunea Asău și Straja

261
Foto 31. Zid de protecție și gabioane, regiunea Comănești
Sursa datelor: www.gherasim-narcis.blogspot.com20.03.2020
D. Poduri și podețe
Podurile și podețele construite de-a lungul râului Trotuș (Foto 32.) necesită lucrări de
consolidare. Cele existente ar trebui sa fie suplimentate cu altele noi, mai eficiente, proiectate și
construite în funcție de geomorfologia albiei și de variațiile maxim posibile ale debitului apei
râului. Din cauza rezistenței slabe a acestor construcții, în timpul viiturii din vara anului 2005,
un număr de 39 de poduri și podețe au fost afectate sau chiar distruse (ANAR, 2009).
Foto 32. Pod rutier cu deschidere în arc, regiunea Ciobănuș

262
8.5.2. Măsuri nestructurale
Odată cu implementarea Directivei Inundații 2007/60/CE în România, în calitate de stat

membru al Uniunii Europene, este necesară evaluarea riscului la inundații precum și elaborarea
unor planuri de management focusate pe reducerea acestuia (Bălteanu, D., et al., 2020).
În literatura de specialitate, sunt menționate numeroase măsuri nestructurale care au fost
elaborate cu scopul de a minimiza efectele negative cauzate de viituri și inundații. Stănescu, V.
și Drobot, R. (2002) au făcut o clasificare a acestor măsuri nestructurale folosite în gestionarea
eficientă a inundațiilor, astfel:
• emiterea mesajelor de avertizare împotriva viiturilor și elaborarea prognozelor
hidrologice cu ajutorul sistemelor operaționale;
• exploatarea lucrărilor hidrotehnice care au ca scop apărarea împotriva inundațiilor în
funcție de magnitudinea viiturilor prognozate;
• planificarea și gestionarea eficientă și cât mai bine organizată a teritoriului prin zonarea
și gestionarea eficientă a albiei majore, realizarea hărților de hazard și risc, reglementări
și restricții privind construcțiile noi executate în albia inundabilă;
• utilizarea rațională a terenurilor destinate agriculturii (reținerea apei în sol);
• reforma instituțională care se bazează pe adoptarea unor legi, elaborarea de planuri de
acțiune operativă, regulamente noi, metode și modele de intervenție în caz de
necesitate, cooperare cu Ministerul Apărării Naționale, acțiuni îndreptate spre
informarea și conștientizarea a locuitorilor din arealele inundabile, precum și a
factorilor decizionali;
• instrumente economice reprezentate prin societățile de asigurare și/sau reasigurare ș.a.
Activitățile de zonare și de gestionare a albiei majore se referă la delimitarea teritorială
a zonelor sau sectoarelor susceptibile de a fi inundate în timpul producerii unor evenimente
hidro-meteorologice de o anumită amploare. Acest lucru este posibil cu ajutorul hărților de
inundabilitate pe baza cărora se pot identifica elementele de infrastructură care în timpul
producerii unei inundații pot fi afectate și, în același timp, permit evaluarea riscului existent într-
o anumită zonă sau sector. Acestea sunt considerate zone cu risc potențial semnificativ la
inundații. Hărțile de hazard și risc sunt elaborate în conformitate cu Directiva inundații
2007/60/CE (www.rowater.ro, 05.05.2021). În urma localizării zonelor care prezintă un anumit
grad de vulnerabilitate, se poate interzice amplasarea construcțiilor noi în aceste zone inundabile
(Stănescu, V., Drobot, R., 2002).
263
Activitățile întreprinse care au ca obiectiv conștientizarea populației stabilite în zonele
inundabile precum și instruirea locuitorilor legat de modul ideal și sigur de realizare a
construcțiilor, reprezintă o măsură nestructurală foarte importantă. Cele mai importante aspecte
de care ar trebui sa se țină seama în construcții și care sunt necesare în vederea diminuării
vulnerabilității la viituri și inundații, includ înălțimea fundației și materialele utilizate (se
recomandă a nu se utiliza cărămizile din lut).
O altă măsură nestructurală deosebit de importantă o reprezintă activitatea de prognoză
și avertizare hidrologică a viiturilor rapide. În acest sens prognoza hidrologică pentru râuri,
emisă cu un anumit timp de anticipare, care vizează creșteri însemnate de debite și niveluri pe
un anumit sector, permite autorităților să intervină în teritoriu pentru protejarea elementelor și
obiectivelor expuse riscului la inundații.
Emiterea atenționărilor și avertizărilor hidrologice în caz de necesitate pentru prevenirea
și gestionarea situațiilor de criza, reprezintă un domeniu principal de activitate în cadrul
Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA). Această activitate este
atribuită Centrului Național de Prognoze Hidrologice (CNPH) și implicit Compartimentul de
Prognoză și Avertizare Viituri Rapide (PAVR). Având în vedere gradul de severitate al
fenomenului hidrologic prognozat, INHGA poate emite: informări hidrologice fără asocierea
unui cod de culoare sau cu cod de culoare atribuit după cum urmează: atenționări COD
GALBEN (cele mai numeroase și cel mai puțin severe), avertizări COD PORTOCALIU sau
COD ROȘU (cele mai rare, cu cel mai crescut grad de severitate).
Mesajele de avertizare hidrologică pentru fenomene imediate sunt emise cu un anumit
timp de anticipare pentru a permite factorilor decizionali responsabili de gestionarea situațiilor
de urgență sa acționeze în consecință pentru protejarea vieții, a bunurilor și a obiectivelor socio-
economice (ANAR, 2012).
Pentru bazinul hidrografic al râului Trotuș, se emit frecvent, de către compartimentul de
Prognoză și Avertizare Viituri Rapide din cadrul Institutului Național de Hidrologie și
Gospodărirea Apelor, mesaje de atenționare/avertizare hidrologică pentru fenomene imediate.
Un astfel de mesaj de avertizare pentru fenomene imediate a fost emis în data de
10.06.2019, ora 16:30, momentul în care, pe afluenții râului Trotuș aferenți sectorului amonte
de stația hidrometrică Onești – aval de stația hidrometrică Tg. Ocna, cât și în bazinul superior al
Râului Negru s-a instituit COD PORTOCALIU care a vizat următoarele fenomene hidrologice
periculoase: scurgeri importante pe versanți, torenți, pâraie, formarea de viituri rapide pe râurile
mici care ar putea avea efecte severe de inundații locale și care ar putea genera creșteri rapide
de debite și niveluri cu posibile depășiri ale COTELOR DE INUNDAȚIE (Foto 33.).
264
În vederea unui management eficient al situațiilor cauzate de apariția fenomenelor hidro-
meteorologice cu grad ridicat de severitate, este nevoie de optimizarea sistemelor de prognoză
și avertizare și de o îmbunătățire a procedurilor utilizate pentru emiterea acestora. Toate aceste
măsuri au ca scop principal elaborarea unor prognoze hidrologice cât mai exacte și care să
respecte acel timp de anticipare necesar între momentul emiterii și momentul producerii
evenimentului. Implementarea acestor măsuri are ca scop o mai buna organizare și intervenție
în momentul producerii viiturilor și inundațiilor și o protecție sporită. Măsurile adoptate în
momentul producerii viiturilor și inundațiilor au ca scop protejarea locuitorilor, a gospodăriilor,
a bunurilor economice, a obiectivelor socio-economice cât și a infrastructurii.
Foto 33. Avertizare hidrologică pentru fenomene imediate emisă în

data de 10.06.2019
265
CONCLUZII
Lucrarea de doctorat cu titlul „Variabilitatea regimului hidro-meteorologic în bazinul

hidrografic al râului Trotuș” a fost elaborată în cadrul Școlii Doctorale Simion Mehedinți
„Natura și dezvoltarea durabilă” a Facultății de Geografie din cadrul Universității din București.
În această lucrare se analizează variabilitatea regimului hidro-meteorologic al râului
Trotuș, ținând cont de factorii de influență ai acestuia, elementele și parametrii climatici și
hidrologici, fenomenele hidro-meteorologice extreme desfășurate în bazin, precum și aspecte
legate de vulnerabilitatea mediului.
Teza de doctorat este structurată în opt capitole principale, în fiecare capitol fiind
realizate o serie de figuri și/sau tabele reprezentative necesare pentru o mai bună vizualizare a
informațiilor prezentate. Pentru realizarea prezentei lucrări a fost ales un număr de patru stații
meteorologice situate în bazin și în proximitatea acestuia (Adjud, Bacău, Târgu Ocna și Piatra
Neamț) și un număr de 12 stații hidrometrice repartizate uniform pe suprafața bazinului (S.H.
Lunca de Sus, S.H. Ghimeș-Făget, S.H. Goioasa, S.H. Tg. Ocna, – râul Trotuș; S.H. Tazlău,
S.H. Scorțeni, S.H. Helegiu – râul Tazlău; S.H. Valea Rece – râul Valea Rece, S.H. Asău – râul
Asău, S.H. Ferăstrău – râul Oituz, S.H. Haloș – râul Cașin). Au fost valorificate, prin analize
statistice, perioade lungi de timp: 31 de ani pentru analiza meteorologică (1983 – 2013) și
respectiv 32 de ani pentru cea hidrologică (1987 – 2018).
În primul capitol, sunt prezentate informații referitoare la istoricul cercetărilor cu privire
la tema studiată. Deși există numeroase cercetări referitoare la bazinul hidrografic al râului
Trotuș, este de remarcat faptul că variabilitatea regimului hidro-meteorologic al acestuia nu a
reprezentat subiectul unui studiu complex cu date recente de analiză.
Capitolul al doilea prezintă o serie de termeni și concepte extrase din dicționare sau
lucrări de specialitate care fac referire la subiectul temei de cercetare. De asemenea, au fost
identificate seturile și sursele de date utilizate precum și metodele folosite pentru analiza
regimului hidro-meteorologic al râului Trotuș. Au fost analizate date de debit lichid, disponibile
pentru perioada 1987 – 2018, de la următoarele stații hidrometrice: S.H. Vrânceni, S.H. Tg.
Ocna, S.H. Goioasa, S.H. Lunca de Sus – R. Trotuș; S.H. Helegiu, S.H. Scorțeni – R. Tazlău;
S.H. Lucăcești – R. Tazlăul Sărat; S.H. Haloș – R Cașin; S.H. Cremenea – R. Uz; S.H. Ferăstrău
– R. Oituz. Datele referitoare la parametrii meteorologici (temperaturi ale aerului, precipitații
atmosferice, evapotranspirația potențială), disponibile pentru perioada 1983 – 2013, au fost
extrase din seturile de date ROCADA și CRU de la o serie de stații meteorologice situate în
arealul de studiu, precum și de la cele aflate în imediata vecinătate – Adjud, Târgu Ocna, Bacău,
266
Piatra Neamț. În cuprinsul tezei de doctorat s-au analizat și o serie de indici cantitativi sau
metode pentru evaluarea temperaturii aerului (SU,TR, ID, TG10p, FD, CFD), pentru precipitații
atmosferice (CDD, CWD, R10mm, R20mm, R95Ptot, R99Ptot, PRCPTOT, SDII, RX1day) și
pentru secetă (Em. de Martonne, SPI, SSI, criteriul Hellman, climogramele Peguy, Angot).
Caracteristicile geografice generale ale bazinului hidrografic al râului Trotuș sunt
prezentate în cel de-al treilea capitol. Râul Trotuș izvorăște din Munții Ciucului (județul
Harghita) și se varsă în râul Siret, măsurând, pe această distanță, o lungime de aproximativ 162
km. Bazinul hidrografic al râului Trotuș însumează o suprafață de 4456 km 2, fiind al patrulea
afluent al râului Siret în ordinea importanței. Râul Trotuș deține o pondere de 10% din suprafața
bazinului hidrografic Siret. Din punct de vedere geografic, acesta se suprapune peste partea
central-estică a Carpaților Orientali și a Subcarpaților Moldovei iar din punct de vedere
administrativ, aparține aproape în totalitate județului Bacău. Altitudinea maximă din cadrul
bazinului este atinsă în Vf. Nemira Mare (1664 m) iar cea minimă în zona de confluență cu râul
Siret (79 m). Unitatea montană deține cel mai mare procent din bazin – 62%, urmată de cea
submontană, cu 37%, în timp ce Culoarul Siretului, care poate fi considerat o unitate distinctă
de relief, ocupă o suprafață foarte mică, de doar 1%. Rețeaua hidrografică a bazinului hidrografic
al râului Trotuș este compusă din 119 cursuri de apă cadastrate, printre cei mai importanți
afluenți numărându-se: Tazlău, Cașin, Slănic, Uz, Oituz.
Conform „Sistemului român de taxonomie a solului” actualizat în anul 2012, la nivelul
întregului bazin studiat se identifică mai multe clase și tipuri de sol. Cea mai mare pondere o
dețin Cambisolurile (50%) reprezentate de tipurile eutricambosol și districambosol, urmată de
clasa Luvisolurilor (23%) cu tipurile preluvosol, luvosol și planosol și de clasa Protisolurilor
17% cu tipurile aluvisol, regosol, psamosol, litosol și erodosol. Există o diferență între clasele
și tipurile de sol caracteristice jumătății de vest, unde sunt predominante Cambisolurile (soluri
brune, în general acide) și jumătății de est, unde se întâlnesc cu precădere Luvisoluri (soluri
brune acide). Cu toate acestea, este cert faptul că, întreaga suprafață a bazinului hidrografic al
râului Trotuș este acoperită cu soluri brune.
Variabilitatea resurselor de apă din bazinul hidrografic al râului Trotuș este influențată
sau condiționată în mod direct sau indirect de particularitățile fizico-geografice existente (clima,
geologia, relieful) cât și de activitățile antropice. Având în vedere acest aspect, în urma analizei
efectuate în capitolul patru, a rezultat faptul că resursele de apă se caracterizează printr-o amplă
variabilitate atât în timp, cauzată de evoluția factorilor climatici, cât și în spațiu, în funcție de
condițiile geologice, caracteristicile reliefului, prezența vegetației, activitatea antropică.
Dinamica accentuată a factorilor climatici reprezentați în special de temperatura aerului,
267
precipitațiile atmosferice, evapotranspirație, strat de zăpadă și vânt, joacă un rol important în
formarea și variabilitatea resurselor de apă. Localizarea bazinului hidrografic al râului Trotuș în
sud-estul Carpaților Orientali, în exteriorul acestora, destul de aproape de zona de curbură
prezintă o importanță deosebită deoarece aceasta influențează direct clima și, în același timp,
varietatea factorilor genetici cu rol în scurgerea apei râurilor. Această poziție în cadrul țării
plasează bazinul hidrografic al râului Trotuș în zona climatului temperat de tranziție, cu nuanțe
de continentalism, cu variații temporale destul de mari ale condițiilor climatice, mai ales a
precipitațiilor atmosferice, care prezintă un grad mare de torențialitate.
Geologia condiționează masivitatea și altitudinea unităților de relief și implicit
capacitatea de infiltrare a apei în sol precum și coeficientul de scurgere. În cuprinsul bazinului
râului Trotuș principalele tipuri de roci care se întâlnesc sunt următoarele: gresii și argile,
pietrișuri, nisipuri și depozite loessoide, amfibolite.
În ceea ce privește caracteristicile reliefului, din punct de vedere hipsometric, altitudinile
medii descresc treptat de la vest la est, cele mai mari înălțimi apar în sud-vestul bazinului (Vf.
Nemira – 1660 m), iar cele mai reduse în luncile râurilor (70 m). Cea mai mare parte a bazinului
(aproximativ 21%) este caracterizată de pante cuprinse între 9,1° și 13°, în timp ce doar 3,6%
din suprafață prezintă pante mari, de peste 30° până la 49°. Densitatea fragmentării reliefului
are valori cuprinse între 0 – 7,47 km/km2, cele mai ridicate corespund zonelor cu o rețea
hidrografică bogată, care a accentuat procesul de eroziune în adâncime. Orientarea este un alt
element foarte important, care influențează direct radiația solară, temperatura aerului (inclusiv
durata stratului de zăpadă și a fenomenului de îngheț), precipitațiile atmosferice, și indirect
scurgerea apei râurilor. În bazinul râului Trotuș, ponderile sunt echilibrate, însă se evidențiază
trei direcții dominante: sud-est, est și nord-est, cu câte 14 procente fiecare. În acest areal nu
există suprafețe plane.
În cadrul bazinului, utilizarea terenului se împarte în trei tipuri principale: pădurile (zona
montană și deluroasă) care ocupă cea mai mare suprafață din bazin; suprafețele agricole ( zona
de câmpie) afectate frecvent de inundații, din acest motiv în locul lor a apărut vegetația riverană;
infrastructura urbană formată din orașe (ex. Comănești, Tg. Ocna, Onești – municipiu) și sate
(ex. Vrânceni) care nu prezintă risc major în caz de inundații. De menționat este faptul că, în
ultima perioadă, din cauza defrișărilor masive, necontrolate, efectuate în bazine hidrografice
mici, s-au produs frecvent viituri rapide și inundații cauzate de ploile torențiale.
268
Capitolul cinci este centrat pe variabilitatea elementelor și parametrilor climatici
(temperatura aerului, precipitațiile atmosferice, evapotranspirația potențială și stratul de zăpadă)
din bazinul hidrografic al râului Trotuș, care contribuie la formarea, localizarea și variabilitatea
resurselor de apă, precum și în evoluția proceselor și fenomenelor hidrologice. Parametrii
climatici pot acționa asupra scurgerii apei unui râu prin limitarea sau favorizarea acesteia.
Temperatura aerului are o influență directă asupra scurgerii râurilor prin fenomenul de
evapotranspirație și prin cel de îngheț-dezgheț manifestat atât asupra apei, cât și asupra solului.
În același timp, temperatura aerului este influențată de altitudine, valorile acesteia scad pe
măsura creșterii altitudinii. Regimul multianual al temperaturii aerului pentru perioada 1983 –
2013, variază între 9,1°C la stațiile meteorologice P. Neamț și Tg. Ocna și 10,2°C la stația
meteorologică Adjud. Cele mai mari temperaturi medii lunare au fost atinse în luna iulie (în
medie 21°C) iar cele mai mici în luna ianuarie (în medie -2°C ). Cea mai mică temperatură
minimă lunară absolută a fost de -28,1°C, înregistrată în luna ianuarie, anul 1985. La polul opus,
cea mai mare temperatură maximă absolută a fost de 41,0°C înregistrată în luna iulie a anului
2012 la stațiile meteorologice Adjud și Bacău.
Un alt parametru extrem de important pentru variabilitatea resurselor de apă îl constituie
precipitațiile atmosferice. Acestea variază, la rândul lor, în funcție de altitudine și de
caracteristicile bazinului hidrografic; în aceeași perioadă considerată, cele mai mari valori se
înregistrează în luna iunie, fiind de 97,6 mm la stația meteorologică Piatra Neamț, în timp ce la
stația meteorologică Adjud, situată cel mai în aval, acestea sunt în medie de 76,4 mm. Cele mai
mici cantități sunt întâlnite în sezonul rece, în luna ianuarie, fiind în medie de 21 mm. Sumele
medii de precipitații pe bazin, pe întreg intervalul analizat, se situează în jurul valorii de 570
mm. În anul 1991, stația meteorologică Piatra Neamț a înregistrat, în luna iulie, cea mai mare
cantitate de precipitații din perioada 1983 – 2013, aceasta fiind de 280 mm. Anul 1991 s-a
remarcat deopotrivă prin prisma precipitațiilor excedentare căzute în 24 de ore, la aceeași stație
meteorologică s-a cumulat o cantitate extraordinară de 108,9 mm. Precipitațiile abundente din
aceste perioade au contribuit la formarea viiturilor si inundațiilor din bazinul hidrografic al
râului Trotuș. La nivel anotimpual, distribuția precipitațiilor deține cea mai mare pondere în
anotimpul de vară (41%). Testul Mann-Kendall aplicat pe date lunare și anuale de precipitații,
cât și pe cantități maxime lunare căzute în 24 ore (1983 – 2013) a scos în evidență tendințe de
creștere semnificative statistic pentru lunile de iarnă, precum și pentru luna octombrie, cu un
interval de încredere de 90-95%.
269
Capitolul șase este axat pe studiul variabilității regimului hidrologic al râului Trotuș,
pornind de la descrierea activității hidrometrice din cadrul bazinului și continuând apoi cu
analiza debitelor râurilor și a tendințelor acestora. În prezent, în bazinul hidrografic al râului
Trotuș își desfășoară activitatea 21 de stații hidrometrice (dintre care 6 localizate pe cursul
principal), administrate și controlate de către Administrația Bazinală de Apă Siret. Râul Trotuș
se caracterizează printr-un regim hidrologic complex, de tipul E „est-carpatic” și tipul F „deal și
podiș” cu subtipul F2 cu scurgerile cele mai bogate în sezonul de primăvară (aprilie) și cu
alimentare nivo-pluvială. Alimentarea râurilor din surse subterane se realizează în proporție de
30-40% din totalul scurgerii.
În ceea ce privește debitul mediu multianual (debitul modul) specific râului Trotuș,
calculat pentru intervalul 1987 – 2018, acesta se situează în jurul valorii de 6,18 m3/s. Acesta
crește din amonte spre aval, pe măsura creșterii suprafeței bazinale, pornind de la valoarea de
0,79 m3/s la stația hidrometrică Lunca de Sus, și ajungând până la valoarea de 29,06 m3/s la
stația hidrometrică Vrânceni (situată cel mai în aval, pe cursul principal). Debitul mediu anual
calculat pe bazin pentru aceeași perioadă, înregistrează cea mai mare valoare în luna aprilie
(11,71 m3/s) și cea mai mică în luna ianuarie (2,87 m3/s). Așa cum am specificat anterior, cele
mai mari debite medii anuale se înregistrează în lunile de primăvara, mai precis în luna aprilie,
acestea fiind de 51,9 m3/s la S.H. Vrânceni și de 12,0 m3/s la S.H. Helegiu (situată pe râul
Tazlău). Cele mai mici valori, mai mici de 1 m3/s sunt specifice lunilor de iarnă (ianuarie). Se
remarcă o legătură directă între ponderea anotimpuală a debitelor și cea a cantităților de
precipitații, cele mai mari valori, atât a debitelor, cât și a precipitațiilor, aparțin sezonului de
primăvară și de vară. La nivel anual, anii 1988, 1991, 2005, 2010, 2016 se remarcă prin cele mai
mari valori ale debitelor medii atât pe cursul principal, cât și pe afluenți. Tendințele în evoluția
debitelor medii lunare și anuale (m3/s) din bazinul hidrografic al râului Trotuș, rezultate în urma
aplicǎrii testului Mann-Kendall (1987 – 2018) s-au dovedit a fi în general crescătoare (în special
pentru lunile ianuarie, februarie și martie) și descrescătoare pentru luna septembrie (S.H.
Ghimeș-Făget, S.H. Goioasa, S.H. Asău).
Valoarea medie a debitului minim multianual (1987 – 2018), determinată la nivelul
întregului bazin analizat, este de 2,62 m 3/s. Valoarea acestui parametru crește din amonte spre
aval odată cu mărirea suprafeței bazinale și a numărului de afluenți (de la 0,41 m 3/s S.H. Lunca
de Sus la 12,3 m3/s S.H. Vrânceni). Anii cu cele mai mici debite absolute înregistrate au fost
1987, 1989 (debit de etiaj înregistrat pe 1 august – 0,014 m3/s, S.H. Haloș, râul Cașin), 1990,
2000, 2001 și 2012. În ceea ce privește tendințele în evoluția debitelor minime anuale, testul
Mann-Kendall arată o tendință generală crescătoare a acestora, fără vreo excepție.
270
Debitele maxime se produc în condiții speciale, în urma căderii unor cantități însemnate
de precipitații lichide într-un timp relativ scurt, din cauza topirii bruște a stratului de zăpadă sau
din combinarea celor doi factori. Valoarea medie a debitului maxim multianual (1987 – 2018),
caracteristic întregului bazin studiat, este de 33,6 m 3/s. Acesta crește în același sens (amonte -
aval) pornind de la valoarea de 2,69 m3/s (S.H. Lunca de Sus) și ajungând la valoarea de 153,8
m3/s (S.H. Vrânceni). Printre anii cu cele mai însemnate debite (valori absolute) în care s-au
înregistrat inundații istorice se numără: 1991 (Qmaxim maximorum 3720 m3/s – S.H. Vrânceni,
1550 m3/s – S.H. Helegiu, râul Tazlău), 2005 (2845 m3/s – S.H. Vrânceni, 1556 m3/s – S.H.
Helegiu, râul Tazlău) și 2016 (2455 m3/s S.H. Vrânceni, 1418 m3/s S.H. Helegiu, râul Tazlău).
La nivel de bazin, debitul maxim maximorum s-a produs în lunile iunie și iulie. Tendințele
calculate pentru acesta cu ajutorul testului Mann-Kendall au fost crescătoare pentru lunile
ianuarie, februarie și martie și descrescătoare pentru luna septembrie, cu un interval de încredere,
în general, de 95%.
În capitolul șapte sunt studiate fenomenele hidro-meteorologice extreme din bazinul
hidrografic al râului Trotuș generate pe de-o parte, de precipitații excedentare (viiturile și
inundațiile) iar pe de alta, de precipitațiile deficitare (uscăciunea și seceta). O cauză importantă
a acestor extreme climatice o reprezintă fenomenul climatic ENSO (El Nino Southern
Oscillation) care determină o distribuție inegală a precipitațiilor atmosferice. Variabilitatea
climatică, cauzată în general de advecții ale aerului cald cu diferite origini, se resimte și în acest
spațiu geografic, având consecințe economice și sociale dintre cele mai grave. Poziționarea
bazinului hidrografic al râului Trotuș în partea de est a țării face ca acest bazin hidrografic sa fie
expus frecvent la evenimente extreme, de tipul viiturilor și inundațiilor dar și secetei, pe afluenții
mici. Făcând o analiză asupra numărului de cazuri în care debitul maxim lunar (m3/s) a fost egal
sau a depășit debitele caracteristice cotelor de apărare (1987 – 2018) rezultă pentru S.H. Haloș,
situată pe râul Cașin, cel mai mar număr de cazuri – 26 (din cele 384 cazuri luate în considerare),
urmată de S.H. Lunca de Sus (râul Trotuș) cu 23 cazuri, majoritatea fiind raportate peste cota de
atenție. În ceea ce privește bazinul hidrografic al râului Trotuș, zonele cele mai vulnerabile,
expuse frecvent de-a lungul timpului la inundații istorice, sunt reprezentate de luncile râurilor și
de zonele localităților Comănești, Dărmănești, Slănic Moldova, Tg. Ocna și Onești.
Dintre cele mai cunoscute inundații istorice cu grad ridicat de severitate și cu pagube
economice însemnate dar și pierderi de vieți omenești se pot aminti cele din anii 1991 și 2005.
Viitura înregistrată în perioada 26.07-26.08.1991 a înregistrat debitul maxim de 3720 m 3/s la
stația hidrometrică Vrânceni (râul Trotuș), având un volum total de 239,4 mil. m 3. Pe lângă
acești ani, importanți din acest punct de vedere sunt anii 2016, 2010 și 2018. Conform datelor
271
existente, cele mai multe dintre evenimentele luate în considerare (1987 – 2018) s-au înregistrat
în lunile iunie (45,8%), iulie (34,7%) și câteva dintre ele în august (8,3%).
În ceea ce privește fenomenul de secetă, pe teritoriul României, acesta este cauzat, de
regulă, de anticiclonii care se formează în zona arctică și care determină temperaturi și umiditate
scăzută. Încălzirea Globală reprezintă principalul factor care determină și influențează
amploarea, severitatea și persistența acestor fenomene la nivel global. Conform indicelui de
ariditate Emm. de Martonne, zona studiată se încadrează într-un climat semiarid (stepic), având
o valoare medie la stațiile meteorologice analizate cuprinsă între 14.2 °/mm – 15.7 °/mm (1983
– 2013). Fenomenul de uscăciune și secetă poate fi evaluat folosind o serie de indici și metode
printre care o importanță deosebită o au indicii: Standardized Precipitation Index (SPI) și
Standardized Streamflow Index (SSI) cu ajutorul cărora se pot identifica și analiza evenimentele
de secetă. Conform indicelui SPI, din întreg șirul de ani considerați, deficitari din punct de
vedere pluviometric au fost următorii: 1983, 1987, 1988, 1991, 1993, 2002, 2007, 2012 și 2013.
Din totalul episoadelor de secetă identificate, perioada și severitatea maximă a unui episod a
durat 35 luni (04.1985-02.1988). Conform SSI, pentru perioada 1987 – 2018, anii hidrologici cu
cel mai mare deficit de precipitații față de normal sunt: 1990, 2013, 2015 și 2018. În general, se
conturează o tendință de scădere a valorilor acestui indice, cu un caracter mai pregnant la
sfârșitul perioadei considerate. Cu ajutorul acestui indice a fost, de asemenea, posibilă
identificarea unor episoade se secetă, cea mai mare durată de 59 luni a fost înregistrată în
perioada 03.2011-01.2016 (S.H. Ghimeș-Făget, râul Trotuș), iar cea mai mare intensitate de 21
luni, în perioada 07.2012-03.2014 (S.H. Goioasa, râul Trotuș). Comparând perioadele de
manifestare ale episoadelor de secetă meteorologică (1985-1988, 990-1991, 2001-2002, 2011-
2013) identificate pe baza indicelui SPI, secetele hidrologice calculate cu ajutorul indicelui SSI,
s-au produs, în general, ulterior sau concomitent cu acestea (1989-1991, 1994-1995, 1999-2001,
2011-2016, 2017-2018).
În ultimul capitol atenția a fost îndreptată spre vulnerabilitatea mediului la variabilitatea
regimului hidro-meteorologic al râului Trotuș. Bazinul hidrografic al râului Trotuș se suprapune
aproape în totalitate peste județul Bacău, fiind constituit dintr-un număr de 38 de așezări, situate
în văile râurilor și pe versanții montani, cu o densitate a populației de 127 loc./km 2 (cea mai
mare din România). Aceste aspecte fac ca zona studiată sa dețină un grad ridicat de
vulnerabilitate în ceea ce privește fenomenele naturale periculoase (viituri, inundații, alunecări
de teren etc.). Printre zonele cu risc crescut la inundații se poate menționa râul Trotuș în aval de
localitatea Ghimeș-Făget, râul Tazlău – zona localității Tazlău și cea din aval de localitatea
Frumoasa, râul Slănic – aval de localitatea Slănic-Moldova, râul Oituz – aval de localitatea
272
Oituz. Formarea undelor de viitură este favorizată de pantele abrupte și de substratul
impermeabil care fac ca precipitațiile atmosferice să se concentreze rapid. Fiind un râu afectat
de viituri torențiale, cu timpi reduși de propagare, prognoza viiturilor și inundațiilor este
realizată cu dificultate. Vulnerabilitatea structurală în cadrul bazinului se reflectă și prin
proiectarea inadecvată a podurilor în cazul apariției unor inundații majore. Diminuarea
suprafețelor forestiere prin defrișări iraționale conduce la modificări asupra scurgerii naturale a
apei și favorizează formarea viiturilor. Încă din cele mai vechi timpuri, râul Trotuș a fost unul
dintre râurile cel mai frecvent afectate de viituri. Evenimente istorice s-au consemnat în anii
1670, 1675, 1724, 1775, 1850, 1851, 1860, 1897, 1912 și recent în anii 1960, 1970, 1975, 1991,
2004, 2005, 2010, 2016 și 2018. Din cauza căderilor masive de precipitații pe un sol deja saturat,
viiturile produse în iulie 2005 au afectat grav bazinul hidrografic al râului Trotuș. Inundațiile
majore au reprezentat efectul cumulat al mai multor inundații simultane localizate pe afluenți,
având ca efect trei decese și pagube materiale în valoare de 43 mil. euro. Evenimentul produs în
luna iulie 1991 a afectat cu precădere zona din aval a bazinului și a produs ruperea barajului de
la Belci. În urma evenimentului, efectele au fost dezastruoase: 31 de persoane decedate, 43 de
persoane dispărute și nenumărate pagube materiale. Aceste două evenimente majore au afectat
zone urbane și rurale, situate la distanță față de albia râului și care, în mod normal, nu sunt
expuse riscului la viituri obișnuite.
În vederea diminuării vulnerabilității societății și mediului la viituri și inundații se
utilizează două categorii de măsuri: structurale și nestructurale. În general, în spațiul hidrografic
al râului Trotuș, construcțiile hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundațiilor sunt
insuficiente și uneori ineficiente, fiind proiectate și/sau întreținute necorespunzător. Există un
număr redus de baraje mici proiectate să facă față unor evenimente mai puțin severe și un baraj
mare, construit pe râul Uz, în orașul Dărmănești. Lacul de acumulare de la Poiana Uzului, deși
nu a fost proiectat în acest sens, poate atenua debitele maxime atinse în timpul evenimentelor
periculoase, însă nu are caracter permanent. Digurile, și ele relativ reduse ca număr, oferă
protecție la nivel local. Apărările de mal constituite din gabioane (în localitățile Comănești,
Urechești) sau epiuri, neavând un fundament rezistent, în timpul unor evenimente severe pot fi
distruse. Podurile și podețele existente necesită consolidare sau înlocuire cu unele noi mult mai
rezistente, pentru a nu pune în pericol viața locuitorilor, mai ales în timpul unei viituri. În ceea
ce privește măsurile nestructurale utilizate în gestionarea eficientă a inundațiilor se pot aminti:
emiterea de mesaje de avertizare și de prognoze hidrologice, exploatarea corespunzătoare a
lucrărilor hidrotehnice, zonarea și gestionarea albiei majore, reforma instituțională inclusiv
acțiuni de informare și conștientizare a populației din zonele de risc. Toate aceste măsuri fie
273
structurale sau nestructurale au un singur scop, acela de a oferi protecție în primul rând
locuitorilor, apoi gospodăriilor, obiectivelor social-economice și infrastructurii.
Prezenta lucrare, prin intermediul celor opt capitole, își atinge scopul propus inițial, acela
de a obține o imagine completă asupra variabilității regimului hidro-meteorologic al râului
Trotuș, prin identificarea variațiilor temporale care apar în regimul pluviometric și cel al
scurgerii lichide, stabilind astfel o corelație între cele două elemente; prin identificarea factorilor
care influențează acest regim; prin identificarea și analizarea diferitelor evenimente hidro-
meteorologice considerate a fi periculoase; prin stabilirea unei corelații existente între
precipitațiile excedentare și formarea undelor de viitură precum și prin evaluarea modului în
care aceste fenomene extreme afectează spațiul hidrografic analizat și identificarea metodelor
de reducere a riscului și a efectelor negative rezultate.
Originalitatea lucrării de doctorat este dată de câteva aspecte, în primul rând alegerea
temei de cercetare și a modului de abordare; nu există în prezent o astfel de lucrare realizată pe
bazinul hidrografic al râului Trotuș care sa facă o analiză din punct de vedere al variabilității
regimului hidro-meteorologic și care sa utilizeze o bază de date atât de recentă. Originalitatea
de conținut constă în faptul că, în cuprinsul tezei au fost utilizați o serie indici ECAD pentru
temperatura aerului din intervale de căldură și de frig precum și pentru precipitații atmosferice,
indici de evaluare a secetei: indicele de ariditate „Emm. de Martonne”, indicele SPI și SSI. De
asemenea pentru o serie de parametrii (precipitații lunare, anuale și maxime în 24 ore, debite
medii/minime/maxime anuale și lunare), au fost identificate tendințele în variabilitatea unui șir
de date cu ajutorul testului neparametric Mann-Kendall. În cuprinsul tezei au fost analizate o
serie de variabile: temperatura aerului, precipitații atmosferice, evapotranspirația potențială,
strat de zăpadă, debit lichid, indici ECAD pentru temperatura aerului/precipitații atmosferice,
indicele SPI/SSI, criteriul Hellman, climogramele Peguy, indicele pluviometric Angot.
Metodele/mijloacele folosite cu ajutorul cărora a fost posibilă realizarea acestui studiu
sunt următoarele: metoda colectării informațiilor, metode statistico-matematice, metoda
comparativă, metoda investigației, metoda grafică și cartografică, metode specifice tehnicilor
GIS, teste statistice, programe de calcul, software. Lucrarea se bazează pe un număr considerabil
de tabele și elemente grafice și cartografice care susțin informațiile prezentate și le face mai ușor
de vizualizat. Pentru îndeplinirea scopului propus și anume identificarea variabilității regimului
hidro-meteorologic al râului Trotuș, multiplele tipuri de indici, analize, studii de caz,
reprezentări grafice și cartografice, tabele și imagini, oferă un plus de valoare lucrării și
reprezintă o modalitate ideală de prezentare și abordare a aspectelor studiate oferind o imagine
complementară acestora.
274
Noutatea analizei și importanța acesteia
Bazinul hidrografic al râului Trotuș reprezintă o zonă caracterizată printr-un grad ridicat
de vulnerabilitate motiv pentru care această cercetare s-a impus ca o necesitate în scopul
evaluării potențialului negativ pe care fenomenele hidro-meteorologice extreme îl pot manifesta
în arealul de studiu și, de asemenea, pentru stabilirea modurilor prin care pot fi gestionate cât
mai eficient situațiile de criză.
Tematica abordată constituie un subiect de actualitate și de interes prin prisma faptului
că, în ultima perioadă, frecvența și intensitatea precipitațiilor cu caracter torențial este tot mai
crescută, ceea ce duce la intensificarea scurgerilor pe versanți și la formarea viiturilor și
inundațiilor. Dovadă stau statisticile realizate pentru perioada 2018-2021 cu privire la evaluarea
cantitativă a numărului de mesaje de avertizare emise de către Centrul Național de Prognoze
Hidrologice. În ultimii ani acestea au crescut alarmant, motivul principal fiind încălzirea globală,
care atrage după sine o serie de procese și fenomene atmosferice de risc.
Râul Trotuș se remarcă printre afluenții râului Siret cu câteva caracteristici deosebite:
• Râul Tazlău este cunoscut ca având cel mai mare debit maxim specific la nivel național
(1600 l/s/km2);
• Pe râul Trotuș, la nivelul ultimilor 40 ani, debitul maxim cu probabilitate de depășire
de 10% (1500 m3/s) a fost depășit de cinci ori;
• În timpul viiturii din iulie 2005 s-a înregistrat în bazinul hidrografic al râului Trotuș cel
mai mare debit istoric (timp probabil de revenire de cca. 75 ani).
Tema dezvoltată în această lucrare prezintă o importanță deosebită atât teoretică, cât mai
ales practic-aplicativă deoarece pune la dispoziție o bază științifică solidă centrată pe zona de
est a țării, cu scopul evaluării riscurilor și vulnerabilității hidro-meteorologice. Rezultatele
obținute pe această cale sunt folosite în activitatea practică pentru un management eficient al
resurselor de apă.
Analiza se dovedește a fi cu atât mai importantă cu cât se remarcă o accentuare a
variabilității Oscilației Nord-Atlantice (NAO) cu efecte climatice indirecte asupra regimului
pluviometric din estul României și implicit asupra regimului hidrologic al râurilor.
Această lucrare se bazează pe date de actualitate (obținute pe o perioadă de minim 30
ani) care sunt absolut necesare, având în vedere efectele negative directe pe care aceste
fenomene de risc le pot avea asupra oamenilor și bunurilor economice. Având în vedere existența
a două fenomene hidro-meteorologice extreme total opuse: seceta și inundațiile, estimarea
volumul de apă din bazinul hidrografic al râului Trotuș se bazează pe utilizarea unor metode
empirice și statistice, fără a omite însă influența și importanța factorilor naturali și antropici.
275
Viziunea finală asupra tezei
În urma acestei cercetări s-a constatat faptul că, în ultima perioadă, s-a conturat o tendință
crescătoare în ceea ce privește variabilitatea debitelor. O cauză principală o reprezintă
schimbările climatice, care modifică regimul normal al precipitațiilor atmosferice și pe cel al
temperaturilor aerului, influențând astfel procesele de evapotranspirație. Creșterile însemnate
ale regimului precipitațiilor, sunt observate la nivel sezonier în special toamna și la începutul
verii. Ploile torențiale care se succed mai multe zile în șir, se pot manifesta în același timp cu
topiri bruște ale zăpezii, pe fondul unor temperaturi crescute din timpul iernii. Acest fapt se
reflectă în creșteri de debite, peste valorile normale, care pot genera viituri și/sau inundații.
Fenomenul de evapotranspirație contribuie, de asemenea, la regimul scurgerii apei râurilor dar
numai în perioadele cu ape mici. Așadar bazinele hidrografice răspund acestor tendințe de
variabilitate, fiind influențate direct sau indirect de o serie de factori (climă, relief, vegetație etc).
276
BIBLIOGRAFIE
1. Ahani, H., et. al. (2012), Non-parametric trend analysis of the aridity index for three
large arid and semi-arid basins in Iran, Theoretical and applied climatology, 112(3): 553-564.
2. Albin, Michel (2001), Dictionnaire de lécologie, série Encyclopedia Universalis, 2me
édition, Paris.
3. Allen, R. G. (1986), A Penman for all seasons, Journal of irrigation and drainage
engineering, 112(4): 348-368.
4. Allen, G. R., et al. (1989), Operational estimates of reference evapotranspiration,
Agronomy journal, 81(4), 650-662.
5. Allen, R. G., et al. (1998), Crop evapotranspiration — guidelines for computing crop
water requirements, FAO Irrigation and drainage paper, Nr. 56, Roma.
6. Apopei, V., Pantazi, Elena (1985), Evaluarea cantitativă a precipitaţiilor și a scurgerii
lichide din bazinul hidrografic al râului Trotuș, Lucrările Stațiunii „Stejarul”, 8, 159-177.
7. Apostol, L. (2008), The Mediterranean cyclones–the role in ensuring water resources
and their potential of climatic risk, in the east of Romania, Present environment and
sustainable development, (2), 143-163.
8. Apostol, L., Machidon, O. (2009), Impact of abundant precipitations of 22–27 July 2008
in the north and north–east Moldova, Present Environment and Sustainable Development, (3),
73-82.
9. Apostol, L., Vieru, Delia-Nicoleta (2011), Annual variation of average monthly
precipitation amounts at the Botoșani meteorological station, Present Environment and
Sustainable Development, 5(1), 191-196.
10. Ardelean, Florinela, Colda, Iolanda, (2008), Cauzele schimbărilor climatice–un subiect
controversat, Conferința a XV-a Eficiență, Confort, Conservarea Energiei și Protecția
Mediului, Facultatea de Instalații, Bucureşti.
11. Armaş, Iuliana (2005), Precizări terminologice: hazard, risc, vulnerabilitate, Terra, An
XXXII – XXXIV (LII – LIV), București, 195-200.
12. Armaș, Iuliana, et al., (2015), The North Atlantic Oscillation influence on the climate
and flow variability of the lower Danube valley, between the towns of Oltenița and Călărași,
Romania, Forum geografic, XIV (2), 134-147.
13. Artimon, Alexandru (2003), Orașul Medieval Trotuș, Direcția Județeană pentru cultură,
culte și patrimoniul cultural național, Ed. Corgal Press, Bacău, 55.
277
14. Avram, Mihaela, Mihail, L. (2017), Analysis of Phenomenels with Hydrologic Large
Risk in the Hydrographic Basin of the Trotuș River, Present Environment and Sustainable
Development, 11.2: 77-87.
15. Barjoveanu, G., Carmen Teodosiu, Jorgensen, M. S. (2004), Sustainable development
assessment. Application to the Prut River basin, Environmental Engineering and Management
Journal (EEMJ), 3(4), 827-844.
16. Bălteanu, D., et al. (2020), Hazard, vulnerabilitate și reziliență la inundații în România.
Abordări la diferite scări spațiale, Ed. Academiei Române, București, 369 p.
17. Bîrsan, M. V. (2017), Variabilitatea regimului natural al râurilor din Romania, Ed. Ars
Docendi, Universitatea din București, ISBN: 978-973-558-988-2, 100.
18. Beltrando, G., Chémery L. (1995), Dictionnaire du climat, Larousse, Paris.
19. Berbecel, O., et al. (1970), Agrometeorologie, Ed. Ceres, București, 42-50.
20. Bișcă, I. (2019), Iulie, luna cu năbădăi (disponibil la: https://www.desteptarea.ro/iulie-
luna-cu-nabadai/, accesat în 27.01.2020)
21. Boboc, N., et al. (2012), Utilization of the HEC-RAS for flood wave modeling on example
of the Prut River, Geographic information systems. Vulnerability and risk assessment using
GIS, Cluj-Napoca, Romania, 1(2), 71-76.
22. Bogdan, Octavia (1980), Potenţialul climatic al Bărăganului, Ed. Academică, Bucureşti,
173 p.
23. Bogdan, Octavia, (1986), Cercetări experimentale pentru studierea topoclimatelor
elementare, Studii și cercetări de geologie, geofizica și geografie. Seria geografie, vol. 33,
25-30.
24. Bogdan Octavia, Alexandrescu, Mihaela (1989), Phéno-mènes de dessèchement et de
sécheresse dans la Dobroudja, RRGGG – Géogr, 32, 53-58.
25. Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena (1999), Riscurile climatice din România, Ed.
Academică, Institutul Geografic, București.
26. Bogdan, Octavia (2006), Riscuri climatice complexe în rezervaţia biosferei Delta
Dunării. Fenomenele de uscăciune și de secetă, Mediul Ambiant 25(1), 1-8.
27. Bojariu, Roxana, Paliu, D. (2001), North Atlantic Oscillation projection on Romanian
climate fluctuations in the cold season”, Detecting and Modelling Regional Climate Change
and Associated Impacts (M. Brunet and D. Lopez eds.), Springer-Verlag 2001, 345-356.
28. Bojariu, Roxana, L.Gimeno (2003), Predictability and numerical modelling of the North
Atlantic Oscillation, Earth Science Reviews, Vol 63/1-2, 145-168.
278
29. Bojariu, Roxana, Giorgi, F. (2005), The North Atlantic Oscillation signal in a regional
climate simulation for the European region, Tellus, 57A, pp. 641-653, 2005.
30. Bojariu, Roxana, et al. (2015), Schimbări climatice – de la bazele fizice la riscuri și
adaptare, ANM, Ed. Printech, București.
31. Borga, M., et al. (2007), Hydrometeorological analysis of the 29 August 2003 flash flood
in the Eastern Italian Alps, Journal of hydrometeorology, 8(5), 1049-1067.
32. Botzan, M. (1972), Bilanțul apei în solurile irrigate, Ed. Academiei R.S.R., București.
33. Brânduș, C. (1981), Subcarpaţii Tazlăului – Studiu geomorfologic, Ed. Academiei
R.S.R., Bucureşti.
34. Briciu, E. A., et al. (2011), Observations on the spatial variability of the Prut River
discharges, GEOREVIEW: Scientific Annals of Stefan cel Mare University of Suceava.
Geography Series, 20(1), 45-56.
35. Buruiană, D., Apostol, L. Machidon, Dana (2015), Risks associated with rainfall and
floods in the Moldavian Plain, GEOREVIEW: Scientific Annals of Ștefan cel Mare
University of Suceava. Geography Series, 24(1), 89-98.
36. Busuioc, Aristița, et al. (2012), Scenarii de schimbare a regimului climatic in Romania
pe perioada 2001-2030, Administrația Naționala de Meteorologie, 1-25.
37. Buta, I., Pișota, I. (1975), Hidrologie , Ed. Didactică și Pedagogică, București.
38. Byun, H. R., Wilhite, D. A. (1999), Objective quantification of drought severity and
duration, Journal of Climate, 12(9), 2747–2756.
39. Chiriac, V., Filotti A., Manoliu, I. A. (1980), Prevenirea și combaterea inundațiilor, Ed.
Ceres, București.
40. Chirilă (Neculau), Gianina (2010), Resursele de apă din bazinul râului Trotuş: studiu de
hidrologie și calitatea apelor, Teză de doctorat, Universitatea din București, Facultatea de
Geografie.
41. Chirilă, Gianina, Preda, A. (2011), Aspects regarding flash floods and floods in the
Trotuș river hydrographic basin, Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor,
București.
42. Ciulache, S., Ionac, Nicoleta (1995), Fenomene atmosferice de risc şi catastrofe
climatice, Ed. Ştiințifică, Bucureşti.
43. Ciulache, S. (2000), Temperaturi maxime absolute pe teritoriul României, Comunicări
de Geografie, IV, București.
44. Ciulache, S., Nicoleta Ionac (2003), Dicţionar de Meteorologie şi Climatologie, Ed. Ars
Docendi, Bucureşti.
279
45. Corbuș, C. (2010), Programul CAVIS pentru determinarea caracteristicilor undelor de
viitură singular, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor - Conferinţa
Știinţifică Jubiliară – „Hidrologia şi gospodărirea apelor - Provocări 2025 pentru dezvoltarea
durabilă a resurselor de apă, 28-30 septembrie 2010, București, 116-123,
46. Corduneanu, Flaviana, et al. (2014), The most important high floods in Prut river’s
middle course-causes and consequences, Lucrări Ştiinţifice, Seria Agronomie, 57(2), 85-92.
47. Corduneanu, Flaviana, Bucur, D., et al. (2016), Hazards resulting from hydrological
extremes in the upstream catchment of the Prut River, Water resources (43)1, 42-47.
48. Corduneanu, Flaviana, Vintu, V., et al. (2016), Impact of drought on water resources in
north-eastern Romania. Case study-the Prut River, Environmental Engineering and
Management Journal (EEMJ), 15. (6), 1213-1222.
49. Costache, R. D., (2016), Evaluarea vulnerabilității la viituri și inundații în sectorul
superior și mijlociu al bazinului hidrografic al râului Buzău, Teză de doctorat, Universitatea
din București, Facultatea de Geografie, București.
50. Croitoru, Adina Eliza (2003), Fenomene climatice de risc: caiet de lucrări practice, Ed.
Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 95-96.
51. Covaci Elena, Marinela Dragomir (2016), Inundațiile din Moldova de la începutul lunii
iunie 2016, Revista Stiintifică, Administrația Naționala de Meteorologie, București, ISSN
2069-962X, ISSN-L 2069-878X, 14-25.
52. Croitoru, Adina-Eliza, Minea, I. (2015), The impact of climate changes on rivers
discharge in Eastern Romania, Theoretical and Applied Climatology, 120(3-4), 563-573.
53. Croitoru, Adina-Eliza, et al. (2013), Recent changes in reference evapotranspiration in
Romania, Global and Planetary Change 111: 127-136.
54. Dăscăliţa, D., Pleşcoianu Daniela, Olariu P. (2008), Aspect regarding some
hydroclimatic phenomena with risk character from Siret hidrographic area. Structural and
nonstructural measures of prevention and emergency, Present Environment and Sustainable
Development, 1(2), 318-332.
55. Dăscăliţa, D. (2011), Integrated water monitoring system applied by Siret river basin
administration from Romania, important mechanism for the protection of water resources,
Present Environment and Sustainable Development, 5(2), 45-60.
280
56. Delimart, Laura, Harbert Cristina (2019), Memoriu de prezentare necesar emiterii
acordului de mediu pentru Proiectul dezvoltarea infrastructurii de apă și apă uzată în
Municipiul Onești în perioada 2014-2020, ANPM, 210 p (disponibil la:
http://www.anpm.ro/documents/14011/41284476/Memoriu+prezentare+RAJA+Onesti_mart
ie+2019.pdf/7f14f66e-e397-4200-a9c5-6f74d8902182, accesat în 16.01.2022)
57. Diaconu, C., (1988), Râurile de la inundaţii la secetă, Ed. Tehnică, Bucureşti.
58. Diaconu, C., Şerban P. (1994), Sinteze și regionalizări hidrologice, Ed. Tehnică,
Bucureşti.
59. Donciu, C. (1928), Perioadele de uscăciune și secetă în România, Bul. lunar al obs.
meteor., Seria II, III, 3, IM, București.
60. Donciu C., Gogorici E. (1973), Regimul termic al solurilor din zonele agricole ale
Romaniei, IMH, București.
61. Dracup, J. A., et al. (1980), On the definition of droughts, Water resources research,
16(2), 297-302.
62. Dragotă, Carmen-Sofia (2006), Precipitațiile excedentare în România, Ed. Academiei
Române, București, 94p.
63. Drobot, R., et al. (2014), Simplified approach for flood estimation and propagation,
IEEE International Conference on Automation, Quality and Testing, Robotics, Cluj-Napoca,
1-6.
64. Dubreuil, V. (1994), La s écheresse dans la France de l’Ouest : étude d’après les
bilans hydriques etles données des satellites NOAA-AVHRR, Teză de doctorat, Rennes-2
University (F), 381 p.
65. Dumitrescu, A., Bîrsan, M.V. (2015), ROCADA: a gridded daily climatic dataset over
Romania (1961–2013) for nine meteorological variables, Natural Hazards 78(2): 1045–1063.
66. Dumitriu, D., Condorachi, D., Niculiţă, M. (2011), Downstream variation in particle
size: a case study of the Trotuş River, Eastern Carpathians (Romania), Analele Universității
Oradea, 21(2), 222-232.
67. Dumitriu, D. (2016), Geomorphic effectiveness of floods on Trotuş River channel
(Romania) between 2000 and 2012, Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences,
11(1), 181-196.
68. Florea N., Munteanu, I. (2012), Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS),
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția
Mediului – ICPA, București.
281
69. Francone, C., et al. (2010), Preliminary results on the evaluation of factors influencing
evapotranspiration processes in vineyards, Water 2, 916–937.
70. Furtună, P. R. (2014), The liquid precipitation abundance of the Prut basin in July 2008,
Aerul și Apa. Componente ale Mediului, (1), 496-502.
71. Gâştescu, P., et al (1972), Les limans et les lagunes de Roumanie: Avec 5 figures et 2
tableaux dans le texte, Internationale Vereinigung für theoretische und angewandte
Limnologie: Verhandlungen, 18(1), 505-516.
72. Gâştescu, P. (1983), Trăsături generale ale hidrografiei. Geografia României, Ed.
Academiei R.S.R., Bucureşti.
73. Gheorghe, Delia, Dăscăliță, D. (2010), Consideraţii privind impactul antropic asupra
resurselor de apă subterană din bazinul hidrografic al râului Trotuş, Resursele de apă din
România. Vulnerabilitate la activităţile antropice, Ed. Transversal, 94-101, ISBN: 978-606-
8042-65-7
74. Gherasim, N., (2014), Bazinul Trotușului (disponibil la: http://gherasim-
narcis.blogspot.com/2014/01/bazinul-trotusului-aspecte.html, accesat în 20.03.2020)
75. Gilbert, R.O. (1987), Statistical methods for environmental pollution monitoring, Ed.
John Wiley & Sons, United States, ISBN: 978-0-471-28878-7, 336.
76. González, J., Valdés, J. B. (2006), New drought frequency index: Definition and
comparative performance analysis, Water Resources Research, 42(11), 1–13.
77. Grecu, Florina, (2008), Hazarde și riscuri naturale, Ed. Universitară, București.
78. Gregory, K.J., Walling, D.E. (1968), The variation of drainage density within a
catchment, Bull. Int. Assoc. Sci. Hydrol, 13(2), 61-68.
79. Grigore, M. (1979), Reprezentarea grafică și cartografică a formelor de relief, Ed.
Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti.
80. Grumezescu- Cocoș, Alina, Cocoș, O. ( 2004), Elemente de geologie şi relief în Bazinul
Teleormanului, Ed. Ars Docendi , 32-79.
81. Guttman, N.B. (1999), Accepting the Standardized Precipitation Index: a calculation
algorithm, Journal of the American Water Resources Association, 35(2), 311-322.
82. Hargreaves, G. H., Samani, Z. A. (1985), Reference crop evapotranspiration from
temperature, Applied engineering in agriculture, 1(2):96-99.
83. Hargreaves, G. H. (1989), Accuracy of estimated reference crop evapotranspiration.
Journal of irrigation and drainage engineering, 115(6):1000-1007.
84. Hargreaves, G.H. (1994), Defining and using reference evapotranspiration, Journal of
irrigation and drainage engineering, 120(6): 1132–1139.
282
85. Hattfield, J. L., Allen R. G. (1996), Evapotranspiration estimates under deficient water
supplies, Journal of irrigation and drainage engineering, 122(5): 301-308.
86. Hayes, M., et al. (2011), The Lincoln declaration on drought indices: universal
meteorological drought index recommended, Bulletin of the American Meteorological
Society, 92(4), 485-488.
87. Helsel, D. R., Hirsch R. M. (2002), Statistical Methods in Water Resources, Techniques
of Water Resources Investigations, Ed. U.S. Geological Survey, Reston, Virginia, 522.
88. Hurrell, James W., et al. (2003), An overview of the North Atlantic
oscillation, Geophysical Monograph-American Geophysical Union, 134: 1-36.
89. Ichim, I, Rădoane Maria, Rădoane N., Grasu, C., Miclăuș, Crina, (1998), Dinamica
sedimentelor. Aplicație la râul Putna – Vrancea, Ed. Tehnică, București.
90. Ichim, P., et al. (2014), Frequency of thermal inversions between Siret and Prut rivers
in 2013, Present Environment and Sustainable Development, 8(2), 267-284.
91. Ielenicz, M., Pătru, Ileana, Ghincea, Mioara (2003), Subcarpaţii României, Ed.
Universităţii din Bucureşti.
92. Ilisei, Andreea (N.A.), Viituri și inundații (disponibil la:
https://www.academia.edu/11453364/VIITURI_SI_INUNDATII_1._Definirea_termenilor_d
e_viitura_si_inundatie, accesat în 31.01.2020)
93. Ioan, C. (1929), Indicele de ariditate în România, Bul. lunar al obs. meteor, Seria II, IX,
4, IM, Bucureşti
94. Irmak, S, Haman, Dorota, Z., (2003), Evapotranspiration: potential or reference?, IFAS
Extension, ABE, 343:1-3.
95. Irmak, S., et al. (2003), Solar and net radiation-based equations to estimate reference
evapotranspiration in humid climates, Journal of Irrigation and Drainage Engineering. ASCE,
129(5):336-347.
96. Istrate, Th. (2018), Localități inundate și drumuri blocate, în județul Bacău, în urma
ploilor abundente. Mai multe persoane au fost evacuate (disponibil la:
https://www.libertatea.ro/stiri/localitati-inundate-si-drumuri-blocate-in-judetul-bacau-
2312310, accesat în 10.11.2019)
97. Ivanov, Violeta (2018), Apele de suprafață în condițiile aridizării climei Republicii
Moldova, Ministerul Educației Culturii și Cercetării Institutul de Ecologie şi Geografie, Teză
de Doctorat, Chișinău.
98. Jeleapov, Ana (2019), Evaluarea impactului antropic asupra viiturilor pluviale de pe
râurile Republicii Moldova, Teză de doctorat, Chisinău.
283
99. Jensen, M.E., et al. (1990), Evapotranspiration and irrigation water requirements,
Advances in evapotranspiration, New York, 105-113.
100. Karl, T.R., Nicholls, N., Ghazi, A. (1999), CLIVAR/GCOS/WMO workshop on indices
and indicators for climate extremes: Workshop summary, Weather and climate extremes, 42:3-
7, ISBN 978-90-481-5223-0.
101. Katz, R. W., Glantz, M. H. (1986), Anatomy of a Rainfall Index, Monthly Weather
Review, 114(4), 764-771.
102. Kendall, M. G. (1975), Rank Correlation Methods, 4th Edition Charles Griffin, London.
103. Keyantash, J., et al. (2018), The climate data guide: Standardisez Precipitation Index
(SPI) (disponibil la: https://climatedataguide.ucar.edu/climate-data/standardized-
precipitation-index-spi, accesat în 24.09.2021)
104. Kourgialas, N. N., Karatzas, G.P. (2011), Flood management and a GIS modelling
method to assess flood-hazard areas-a case study, Hydrological Sciences Journal, 56(2), 212-
225.
105. Lehner, B., Doll, Petra, Alcamo,J., Henrichs, T., Kaspar, F. (2003), Estimating the
impact of global Change on flood and drought risks in Europe: a continental, integrated
analysis, Journal of Climatic Change, 75(3), 273-299.
106. Lozba-Ştirbyleac, et al. (2011), Water quality characterization of the Prut River, EEMJ,
10(3), 411-419.
107. Mann, H. B. (1945), Non-parametric tests against trend, Ecomoetrica, 13, 245-259.
108. Manolache, Andreea-Violeta, (2018), The analysis of the flash flood produced during
02–04.06.2016 in the Trotuș River basin (Romania), Present Environment and Sustainable
Development, 12.1: 179-187.
109. Marchi, L., et al. (2010), Characterisation of selected extreme flash floods in Europe and
implications for flood risk management, Journal of Hydrology, 394 (1), 118-133.
110. Marin, L., et al. (2014), An overview of annual climatic changes in Romania: Trends in
air temperature, precipitation, sunshine hours, cloud cover, relative humidity and wind speed
during the 1961 – 2013 period, Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, 9(4),
253– 258.
111. Marinescu, M., Stanciu, C., Marinescu, Georgeta (2010), Four important natural
hazards from Romania, Romanian Journal of Mineral Deposit, 84(11), 113-115.
112. de Martonne, E. (1926), Une nouvelle fonction climatologique: L'Indece d'aridite, La
Meteorologie 2, 449-458.
284
113. Mărculeţ, Cătălina, Mărculeţ, I., (2016), Condiţii climatice favorabile şi restrictive
pentru cultura plantelor în depresiunea Alba Iulia-Turda, Pangeea, 16(16), 55-69.
114. Mătreaţă, Simona (2010), Influenţa factorilor fizico-geografici asupra scurgerii apei în
bazine hidrografice mici, cu exemplicări din România, Rezumat - teză de doctorat, Institutul
de Geografie al Academiei Române.
115. Mătreaţă, Simona (2011), Posibilităţii actuale de prognozarea viiturilor, Studiu de caz.
Viitura pe râul Câlnău 24 - 25 iulie 2011, Conferinţa Ştiinţifică INHGA, Bucureşti.
116. McKee, T. B., et al. (1993), The relationship of drought frequency and duration to time
scales, Proceedings of the 8th Conference on Applied Climatology, 17(22), 179-183.
117. Miftode, Ioana-Delia, (2015), Hazards, vulnerability and associated hydrological risks
in the hydrographical basin of the River Uz, tributary of the River Trotuș, Aerul și Apa.
Componente ale Mediului, 437.
118. Mihăilescu, C., et al. (2007), Hazardurile climatice, Mediul Ambiant, 35(5), 39-43.
119. Milly, Paul C. D., et al. (2005), Global pattern of trends în streamflow and water
availability în a changing climate, Nature 438(7066), 347-350.
120. Minea G. (2011), Bazinul hidrografic al râului Bâsca - Studiul de hidrogeografie, Teză
doctorat, Universitatea din Bucureşti – Facultatea de Geografie.
121. Mirea, A., Giurgiu, Diana - Alexandra, Tudorache, Andreea – Violeta, (2018), Evoluția
indicelui pluviometric lunar angot în Oltenia în perioada: 1981-2017, GEODOC, Timișoara.
122. Miță, P., Mătreață, Simona (2005), Characteristics of minimum flow and drought
phenomenon in the small basins in Romania. Forecasting relations, Progress in surface and
subsurface water studies at plot and small basin scale, (77), 165-170.
123. Modarres, R. (2007), Streamflow drought time series forecasting, Stochastic
Environmental Research and Risk Assessment, 21(3), 223–233.
124. Moldovan, F. (2003), Fenomene climatice de risc, Echinox Publishing, Cluj Napoca,
210 p.
125. Monteith, J.L. (1965), Evaporation and environment, Symposia of the Society for
Experimental Biology, 19, 205-234.
126. Mustățea, A. (2005), Viituri excepționale pe teritoriul României – Geneză și efecte, Ed.
Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, București.
127. Nalbantis, I., Tsakiris, G. (2009), Assessment of Hydrological Drought Revisited, Water
Resources Management, 23(5), 881–897.
285
128. Nedealcov, Maria, et al. (2019), Exprimarea vulnerabilității pădurilor față de aridizarea
climei prin indici ecoclimatici (studiu de caz), Revista de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă
„Akademos”, 55(4), 57-63.
129. Nedelcu, A. Șt. (2010), Valea Prahovei și sistemul său fluviatili – Studiu de geografie
fizică cu privire specială asupra hidrografiei, Ed. Universitară, București.
130. Niculiță, M., Rusu, C., (N.A.), Curs – Geografia fizică a României, 53-66 (disponibil la:
http://www.geomorphologyonline.com/students_materials/GFR/Curs_GFR_Cap_6_Apele.p
df, accesat în 05.11.2021)
131. Olariu P., (1997), Gospodărirea tranzitului de aluviuni în spațiul hidrografic Siret, Vol.
„Măsuri non-structurale în gospodărirea apelor”, Ed. HGA București.
132. Olariu, P., Obreja, F., Obreja, Iulia (2009), Unele aspecte privind tranzitul de aluviuni
din bazinul hidrografic Trotuș și de pe sectorul inferior al râului Siret în timpul viiturilor
excepţionale din anii 1991 şi 2005, Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava.
133. Palmer, W. C. (1965), Meteorological Drought, U.S. Departmente of Commerce,
Washington D.C., 45(45), 58 p.
134. Paraschiv, V., et al. (2014), Climatic and Hydrological Hazards in June 26-27, 2010 in
the Upper Basin of Trotuş. Case Study: Between the Proposed Preparation and the Effects at
Agăş (County of Bacău), Present Environment and Sustainable Development 8.1: 69-76.
135. Parry, M., et al. (2007), Climate change 2007-impacts, adaptation and vulnerability:
Working group II contribution to the fourth assessment report of the IPCC, Vol. 4, Cambridge
University Press, 869-883.
136. Păltineanu, Cr., et al. (1999), Evapotranspiraţia de referință, consumul și necesarul apei
de irigaţie ale principalelor culturi agricole în solurile bazinului hidrografic Argeș-Vedea,
Ed. Paralela 45, Piteşti, 114 p.
137. Păltineanu, Cr., et al. (2007 a.), Ariditatea, seceta, evapotranspiraţia și cerințele de apă
ale culturilor agricole în România, Editura Ovidius University Press, Constanţa, ISBN
9789736144127, 38.
138. Păltineanu, Cr., et al. (2007 b.), Using aridity indexes to describe some climate and soil
features in Eastern Europe: a case study in Romania. Theoretical and applied climatology,
Springer Velag, Vienna.
139. Pelin, L. I. (2016), Drought Assessment in the Moldavian Plain, Present Environment
and Sustainable Development, 10(1), 161-170.
286
140. Peterson, T. C., et al. (2001), Report on the activities of the Working Group on Climate
Change Detection and Related Rapporteurs 1998-2001, World Meteorological Organisation,
Geneva, Switzerland, 143.
141. Pișota, I., Zaharia, Liliana, Diaconu, D. (2005), Hidrologie, Ed. Universitară, București.
142. Pișota I., Zaharia, Liliana, Diaconu D. (2010), Hidrologie (Ediția a II-a revizuită și
adăugită), Ed. Universitară București, București.
143. Pleşoianu, Daniela, Olariu, P. (2010), Monitoring data proving hydroclimatic trends in
Siret hydrographic area, Present Environment and Sustainable Development 4: 327-338.
144. Potopovă, Vera, Cazac, V., Boincean, B. (2017), Impact of meteorological drought on
streamflow drought using standardized indices in the trans-boundary Prut River basin, Snow
an ecological phenomenon, Smolenice, Slovakia.
145. Prăvălie, R., Costache, R. (2013), The vulnerability of the territorial-administrative units
to the hydrological phenomena of risk (flash-floods). Case study: the subcarpathian sector of
Buzău catchment, Analele Universitatii din Oradea - Seria Geografie, 23(1), 91-98.
146. Previdi, M., Liepert, B. G. (2008), Interdecadal variability of rainfall on a warming
planet, Eos, Transactions American Geophysical Union, 89(21), 193-195.
147. Rădoane, N., Rădoane, M., Amăriucăi, M., (2006), Observatii asupra variabilitatii
hidrologice a râului Prut, Annals of Ştefan cel Mare University Suceava, Geography Section,
An XV, Suceava.
148. Rădoane, Maria, Rădoane, N., Cristea, I., Oprea, D. (2008), Evaluarea modificărilor
contemporane ale albiei râului Prut pe graniţa românească, Revista de Geomorfologie, 10,
57-71.
149. Rîmbu N., Boroneanț, Constanța, Buță, Carmen, Dima, M. (2002), Decadal variability
of the Danube river streamflow in the lower basin and its relation with the North Atlantic
Oscillation. International Journal of Climatology, 22, 1169-1179.
150. Romanescu, Gh. (2009), Siret river basin planning (Romania) and the role of wetlands
in diminishing the floods, WIT Transaction on Ecology and the Environment, 125: 439-453.
151. Romanescu, Gh., Stoleriu, C., Ana‐Maria, Romanescu (2010), Lacul Stânca –Costeşti
şi rolul său în atenuarea inundaţiilorpe râul Prut, Riscuri şi catastrofe, Ed. Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj – Napoca, An IX, 8(1), 153-165.
152. Romanescu, Gh., Nistor, I., (2011), The effects of the July 2005 catastrophic inundations
in the Siret River’s Lower Watershed, Romania, Natural Hazards, 57: 345-368.
153. Romanescu, Gh., Stoleriu, C., Ana‐Maria, Romanescu (2011), Water reservoirs and the
risk of accidental flood occurrence. Case study: Stanca–Costești reservoir and the historical
287
floods of the Prut river in the period July–August 2008, Romania, Hydrological processes,
25(13), 2056-2070.
154. Romanescu, Gh., Stoleriu C. (2013), Causes and effects of the catastrophic flooding on
the Siret River (Romania) in July–August 2008, Natural hazards, 69.3: 1351-1367.
155. Roșu, Al., (1973), Geografia Fizică a României, Ed. Didactică și Pedagogică, București.
156. Ruin, I., et al. (2009), Human vulnerability to flash floods: Addressing physical exposure
and behavioural questions, Flood Risk Management: Research and Practice, Taylor & Francis
Group, London, 1005-1012.
157. Runcanu, T., et al. (2014), Dicționar meteorologic, Ediția a II-a, Societatea
Meteorologică Română, București, ISBN 978-973-0-17096-2, 1525 p.
158. Rusu, C. (2007), Impactul riscurilor hidroclimatice şi pedogeomorfologice asupra
mediului în Bazinul Bârladului, Ed. Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi.
159. Salmi, T., et al. (2002), Detecting trends of annual values of atmospheric pollutants by
the mann-kendall test and sen’s slope estimates - The Excel template application Makesens,
Ed. Oyj, Helsinki.
160. Satmari, Alina, (2010), Lucrări practice de biogeografie, Ed. Eurobit, Timişoara, 85 p,
ISBN 9789736206979.
161. Sălăjan, Lidia, (2017), Viiturile și inundațiile: de la prognoză la management, Teză de
doctorat, București.
162. Scarpati, Olga Eugenia, et al. (2011), Soil Water Surplus in Salado River Basin and Its
Variability during the Last Forty Years (Buenos Aires Province, Argentina), Water, 3(1),
132-145.
163. Sen, P.K. (1968), Estimates of the regression coefficient based on Kendall’s Tau, Journal
of the American statistical association 63(324), 1379-1389.
164. Serviciul Hidrometeorologic de Stat (2020), Instrucțiuni privind efectuarea de observații
și măsurători hidrologice, Ministerul Agriculturii Dezvoltării Regionale și Mediului al
Republicii Moldova, Chișinău.
165. Shifteh Some'e, et al. (2012), Spatiotemporal trends of aridity index in arid and semi-
arid regions of Iran, Theoretical and applied climatology, 111(1), 149-160.
166. Shukla, S., Wood, A. W. (2008), Use of a standardized runoff index for characterizing
hydrologic drought, Geophysical Research Letters, 35(2), 1–7.
167. Solomon, Susan, et al. (2009), Irreversible climate change due to carbon dioxide
emissions, Proceedings of the national academy of sciences, 106(6), 1704-1709.
288
168. Soroceanu, N., Amăriucăi, M. (1997 - 1998), Consideraţii asupra tendinţei de aridizare
a climei în Podişul Moldovei, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Iași,
17(17-18), 67-74.
169. Sorocovschi, V. (2004), Studiul fenomenelor de uscăciune și secetă în Câmpia
Transilvaniei, Geografia în Contextul Dezvoltării Contemporane, 80-94.
170. Sorocovschi, V., Cocuţ, M. (2008), Regimul scurgerii apei râurilor din Depresiunea
Maramureşului şi spaţiul montan limitrof, Geographia Napocensis, An II, Nr. 2, 37-49.
171. Sorocovschi, V., (2009), Seceta: concept, geneză, atribute și clasificare, Riscuri și
catastrofe, VIII, 7, 62-73.
172. Stahl, K. (2001), Hydrological Drought - a Study across Europe, Teză de doctorat,
Freiburger Schriften Zur Hydrologie, 15, 1–129.
173. Stanciu, P., et al. (2009), GIS procedure for flood-prone areas mapping based on the
results of the flood simulation models, Studia Universitas Babeş-Bolyai, Geographia 3.
174. Stănescu, V., Drobot, R. (2002), Măsuri nestructurale de gestiune a inundaţiilor, Ed.
HGA, Bucureşti, 343 p.
175. Stângă, I. C. (2003), Riscul natural–între hazard și catastrofă, Lucrările Seminarului
Geografic „Dimitrie Cantemir”, 23(23-24), 57-64.
176. Stephenson, David B., et al. (2003), The history of scientific research on the North
Atlantic Oscillation, Geophysical monograph-American Geophysical Union ,134: 37-50.
177. Svensson, Cecilia, et al. (2006), Trends in river floods: why is there no clear signal in
observations? IAHS Publications-Series of Proceedings and Reports, 305, 1-18.
178. Teodosiu, Carmen, et al. (2009), Assessment of human and natural impacts over water
quality in the Prut River Basin, Romania, Environmental Engineering and Management
Journal 8(6), 1439-1450.
179. Thornthwaite, C. W. (1948), An approach toward a rational classification of climate,
Geographical Review, 38: 55–94.
180. Topor, N. (1963), Ani ploioși și secetoși în Republica Populară Română, C.S.A.
Institutul Meteorologic, 55 p.
181. Trenberth, K. E., et al. (2007), Observations: surface and atmospheric climate change.
Chapter 3, Climate change 2007: The Physical Science Basis. Contribution of Working Group
1 to the 4th Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change, Ed.
Cambridge University Press, 235-336.
289
182. Tudorache, Andreea-Violeta (2017), The analysis of the flash flood produced during 02-
04.06.2016 in the Trotuș River basin (Romania), Present Environment and Sustainable
Development, Ediția a XII-a, Iași, 12(1), 179-187, ISSN 2284-7820.
183. Tudorache Andreea-Violeta (2019), Current possibilities for elaborating flash flood
warnings in Romania. Case study: the flood produced on 30 June 2018 in the Trotuș River
basin, Air and water components of the environment, Editia a XI-a, Cluj-Napoca, România,
163-172.
184. Tutunaru, Dana-Irina, et al. (2013), Assessment of the impact and type of drought
recorded in 2012 in the lower basin of the river Jijia, Lucrările Seminarului Geografic
„Dimitrie Cantemir", 35(1), 5-16.
185. Ţîncu, Roxana, José Luis Zêzere, Lazăr, G., (2018), Identification of elements exposed
to flood hazard in a section of Trotuș River, Romania, Geomatics, Natural Hazards and Risk,
9(1), 950-969.
186. Ujvari, I. (1972), Geografia apelor României,, Ed. Științifică, București.
187. Ungureanu, Irina (1988), Cartare, cartografiere și elemente de analiză geomorfologică:
caiet de lucrări practice, Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iași.
188. Vartolomei, F. (2009), Stânca-Costești reservoir-the most important water management
unit in Prut catchment area, Lakes, reservoirs and ponds, 3(2), 74-84.
189. Vespremeanu-Stroe, A., Cheval S., Tatui F. (2012), The Wind Regime of Romania-
Characteristics, Trends and North Atlantic Oscillation Influences, Forum geographic, Vol. 11,
Nr. 2, Universitatea din Craiova, Departamentul de Geografie.
190. Vicente-Serrano, S. M., et al. (2010), A multiscalar drought index sensitive to global
warming: The standardized precipitation evapotranspiration index, Journal of Climate, 23(7),
1696–1718.
191. Wang, X., et al. (2012), Changing trends of reference crop evapo-transpiration and
impact factors in Yunnan Mengzhi Plain in recent 50 years, Procedia Earth Planet Sci. 5,
326–334.
192. WCED (1987), Report of the World Commission on Environment and Development,
Our Common Future (disponibil la:
https://sustainabledevelopment.un.org/content/documents/5987our-common-future.pdf,
accesat în 10.01.2022)
193. Wijkman A., Rockstrom, J. (2013), Bankrupting Nature. Denying our planetary
boundaries, London, 224 p.
290
194. Wilhite, D. A., Glantz, M. H. (1985), Understanding: the drought phenomenon: the role
of definitions, Water international, 10(3), 111-120.
195. WMO (1992), International Meteorological Vocabulary – Nr. 182, Geneva, ISBN 978-
92-63-02182-3 (disponibil la: https://library.wmo.int/doc_num.php?explnum_id=4712,
196. WMO (2012), International Glossary of Hydrology – Nr. 385, Geneva, ISBN 978-92-
63-03385-8 (disponibil la: https://library.wmo.int/doc_num.php?explnum_id=8209, accesat
în 10.01.2022)
197. Yevjevich, V. (1967), An objective approach to definitions and investigations of
continental hydrologic droughts, Journal of Hydrology, Colorado State University, Colorado,
18 p.
198. Zaharia, Liliana (1999), Resursele de apă din bazinul râului Putna – studiu de
hidrologie, Ed. Universităţii din Bucureşti.
199. Zaharia, Liliana (2010), Maximum flow variablity and flood potential in Trotuş
catchment area", Studia Universitatis Babes-Bolyai, Geographia 1.
200. Zăvoianu, I., Guran-Nica, Liliana, Gheorghe, Delia (2009), Characteristics of extreme
hydrometeorological phenomena from Romania in 2005. Case study - Trotuş basin, Analele
Universității Spiru Haret, Seria Geografie, Nr. 12, Ed. Fundației România de Mâine, București,
35-42.
201. Zeryukov, V. I., Pavlov, E.F. (1968), Proposed complex utilization of water resources in
the Prut River basin, Hydrotechnical Construction, 2(1), 8-11.
202. Zheng, Du., (2000), A study on the eco-geographic regional system of China, Forest
Resources Assessment Programme, FAO, Rome, Italy, 23, 43–53.
203. ***(1971), Râurile Romaniei, Monografie hidrologică, IMH, București.
204. ***(1972), Atlasul Cadastrului apelor din România, Vol. III, Ministerul Mediului
Aqaproiect S.A, București.
205. ***(1992), Atlasul Cadastrului apelor din România 1, partea I - date morfo-hidrologice
asupra rețelei hidrografice de suprafață, Ministerul Mediului Aqaproiect S.A, București.
206. ***(2008), Clima României, Ed. Academiei Române, Bucureşti.
207. ***(2008), Proiectul planului de management al spațiului hidrografic Siret – varianta
preliminară, ANAR, 246 p. (disponibil la: https://rowater.ro/wp-
content/uploads/2020/12/Proiectul-Planului-de-Management-al-SH-Siret-octombrie-
2009.pdf, accesat în 03.06.2020)
291
208. ****(2009), Master Plan Trotuș – partea 1, ANAR (disponibil la:
http://www.rowater.ro/Documente%20Consularea%20Publicului/Studii%20privind%20inun
da%C5%A3ii,%20scheme%20directoare%20%C5%9Fi%20planuri%20de%20investi%C5%
A3ii/Master%20Plan%20Trotu%C5%9F/A6-3-2_MPTrotus_PartI_RO_Final_051109.pdf,
209. ***(2011), Proprietățile fizice și mecanice ale rocilor traversate de foraj (disponibil la:
https://ondrill.ro/geologie/proprietatile-fizice-si-mecanice-ale-rocilor-traversate-de-foraj,
210. ***(2012), Proceduri codificare, ANAR (disponibil la:
http://www.rowater.ro/daolt/Documente%20Repository/ORDIN%203403%2010-09-
2012%20proceduri%20codificare.PDF, accesat în 10.07.2020)
211. ***(2013), Lucrări hidrotehnice în administrarea ABA Siret, Bacău, ANAR (disponibil
la:http://www.rowater.ro/dasiret/Lucrari%20hidrotehnice%20in%20administrare/LUCRARI
%20HIDROTEHNICE%20IN%20ADMINISTRAREA%20A.B.A%20SIRET%20Bacau%2
0iulie%202013.pdf, accesat în 23.05.2021)
212. ***(2014), Planul pentru prevenirea, protecția și diminuarea efectelor inundațiilor
(PPPDEI) în bazinul hidrografic Siret – versiunea 3, Bacău, ANAR, 248 p. (disponibil la:
http://www.rowater.ro/dasiret/Planul%20de%20Prevenirea%20Protectia%20si%20Diminuar
ea%20Efect/Planul%20pentru%20Prevenirea,%20Protec%C8%9Bia%20%C8%99i%20Dimi
nuarea%20Efectelor%20Inunda%C8%9Biilor%20(PPPDEI)%20%C3%AEn%20bazinul%20
hidrografic%20Siret/Planul%, accesat în 14.01.2020)
213. ***(2015), Barajul Belci, (disponibil la: https://cavalerului.ro/2015/06/29/barajul-
belci/#iLightbox[gallery_image_1]/2 , accesat în 27.01.2020)
214. ***(2015), Planul de management al riscului la inundații, Administrația Bazinală de
Apă Siret, ANAR, 245 p (disponibil la:
http://www.inhga.ro/documents/10184/121027/9+PMRI+Siret.pdf/c4fc27dc-aa01-4460-
9327-adaea2848bca, accesat în 05.11.2021)
215. ***(2020), 29 de ani de la cea mare tragedie naturală de după Revoluție. Ruperea
barajului de la Belci (disponibil la https://onestivideo.blogspot.com/2019/07/28-de-ani-de-la-
cea-mare-tragedie.html , accesat în 27.01.2020)
216. ***(2021), Barajul Belci, lăsat în moarte clinică de peste 20 de ani (disponibil la:
https://anchetespeciale.ro/barajul-belci-lasat-moarte-clinica-de-peste-20-de-ani/, accesat în
22.06.2022)
217. ***Studii la stațiile hidrometrice, Arhiva INHGA.
292
Surse de date în format digital
1. https://www.climdex.org/learn/indices/, Indici ECAD pentru temperatura aerului și

pentru precipitații atmosferice, accesat în 15.03.2020
2. https://cnipttirguocna.ro/harta-valea-trotusului/, Valea Trotușului, accesat în 24.10.2021
3. http://displayweather.weebly.com/climatologie.html, Nord Atlantic Oscilation, accesat
în 12.04.2021
4. http://ecad.eu, Indici ECAD, accesat în 15.03.2019
5. https://www.efas.eu, European Flood Awareness System – Hărți cu probabilitatea de
inundare bazinul Trotuș 2016 și 2018, accesat în 10.01.2020
6. https://emdat.be/ , The International disaster database, accesat în 18.03.2022
7. http://www.esri.ro/what-is-gis, Ce este GIS-ul?, accesat în 05.02.2019
8. https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/4291458, Imagine cu barajul Belci din 1989, accesat
în 27.01.2020
9. http://www.hidroconstructia.com/dyn/2pub/proiecte_det.php?id=112&pg=1, Barajul
Belci, accesat în 27.01.2020
10. http://www.isubacau.ro/, accesat în 20.07.2020
11. http://www.lignum.ro/Barajul-Poiana-Uzului.html, Barajul Poiana Uzului, accesat în
17.02.2020
12. https://public.wmo.int/en, accesat în 03.07.2021
13. http://rowater.ro/, accesat în 05.05.2021
14. http://www.wrcplc.co.uk/floods/SupplementaryInformation/RO/RO10__PFRA_Report2
0130531.pdf, Water Research Centre Report, accesat în 31.01.2020
15. https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8Enc%C4%83lzirea_global%C4%83, Încălzirea
globală, accesat în 03.07.2021
16. https://ro.wikipedia.org/wiki/Barajul_Belci, Barajul Belci, accesat în 21.02.2020
17. https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Poiana_Uzului, Lacul Poiana Uzului, accesat în
17.02.2020
18. https://wikitia.com/wiki/Mann-Kendall_trend_test, Mann-Kendall trend test, accesat în
30.04.2022
293

Variabilitatea Regimului Hidro-Meteorologic În Bazinul Hidrografic Al Râului Trotuș

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Variabilitatea Regimului Hidro-Meteorologic În Bazinul Hidrografic Al Râului Trotuș

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alina- Digitally signed by

Iuliana Iura Date: 2023.03.13

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Variabilitatea regimului hidro-meteorologic în

LISTA FIGURILOR ................................................................................................................. 5

Tema de studiu referitoare la regimul hidro-meteorologic al râurilor și la fenomenele de

Număr de victime la nivel global

Figura 1. Numărul anual de decese cauzate de viituri și inundații, la

Figura 2. Numărul anual de decese cauzate de temperaturi extreme

Număr de victime la nivel global

Figura 3. Numărul anual de decese cauzate de secetă, la nivel global

La nivelul țării, viiturile și inundațiile au produs în perioada 1990 – 2020 numeroase

Variabilitatea regimului pluviometric, manifestată îndeosebi prin deficitul de

Există o serie de lucrări de specialitate cunoscute sub denumirea de dicționare sau

2.2. Date și metode de cercetare

În lucrarea de față se analizează variabilitatea regimului hidro-meteorologic al râului

Coordonatele geografice Altitudinea

Folosind metodele specifice tehnicilor GIS, au fost realizate reprezentări cartografice pe

Pentru realizarea acestui lucru este necesară calcularea variației lui S:

Probabilitatea asociată valorii Z în condițiile unei distribuții normale, cu media 0 și

3.1. Așezare geografică și limite

3.2. Formele de relief

Unitatea montană Unitatea submontană Culoarul Siretului

Figura 8. Ponderea treptelor de relief în bazinul hidrografic al râului Trotuș

Nr. Stația Stație Măsurători și observații efectuate

În Tabelul 6. sunt prezentate informații referitoare la toate cursurile de apă cadastrate,

Suprafața Lacuri de acumulare permanente Suprafața

Tabel 8. Lacurile de acumulare din bazinul hidrografic al râului Trotuș

Învelișul edafic prezintă un rol foarte important în formarea scurgerii de suprafață.

Figura 11. Ponderea claselor de sol în bazinul hidrografic al râului Trotuș

4.1. Factori climatici

Poziționarea bazinului hidrografic al râului Trotuș în partea de SE a Carpaților

Parametrul T max T min

Figura 13. Harta geologică în bazinul hidrografic al râului Trotuș

Hipsometria, declivitatea, fragmentarea reliefului și expoziția versanților reprezintă

Figura 14. Harta hipsometrică în bazinul hidrografic al râului Trotuș

Geodeclivitatea constituie caracteristica morfometrică care redă gradul de înclinare al

Figura 15. Harta pantelor în bazinul hidrografic al râului Trotuș

Densitatea fragmentării orizontale a reliefului (Grigore, 1979, Ungureanu, 1988) sau

Figura 17. Harta orientării versanților în bazinul hidrografic al râului Trotuș

4.3. Factori antropici

Figura 18. Harta utilizării terenurilor în bazinul hidrografic al râului Trotuș

Clima rezultă din interacțiunea circulației generale a atmosferei cu radiația solară și cu

a) Stația meteorologică Adjud

Stația meteorologică Adjud este amplasată la o distanță de aproximativ 1 km, pe direcția

Figura 19. Localizarea stației meteorologice Adjud

b) Stația meteorologică Târgu Ocna

Stația meteorologică Tărgu Ocna este situată în apropiere de centrul orașului, la o

Figura 20. Localizarea stației meteorologice Târgu Ocna

c) Stația meteorologică Bacău – stație județeană

Stația meteorologică Bacău este localizată în Culoarul Siretului, pe malul râului

Figura 21. Localizarea stației meteorologice Bacău

d) Stația meteorologică Piatra Neamț – stație județeană

Stația meteorologică Piatra Neamț se află situată în depresiunea Cracău-Bistrița, mai

Figura 22. Localizarea stației meteorologice Piatra Neamț

5.2. Temperatura aerului

Adjud Bacău Tg. Ocna P. Neamț

Abaterea mediei lunare a temperaturii aerului față de media multianuală este

Adjud Bacău Tg. Ocna P. Neamț

Media multianuală a temperaturii aerului, specifică perioadei 1983 – 2013, calculată

Temperatura (°C) 11.0

Adjud Bacău Tg. Ocna P. Neamț

Adjud Bacău Tg. Ocna P. Neamț