Marile Imperii și

rolul lor în
dezvoltarea
civilizațiilor Antice .
Imperiului Babilonian a fost un stat în
Mesopotamia. Babilonul a luat ființă în a II-a
jumătate a mileniului III î.Hr. pe malul Eufratului.
Babilonul - unul dintre cele mai bogate orașe din
lume. Principala intrare în oraș era poarta zeiței
Iștar, era acoperită cu ceramică smălțuită de
culoare albastră.
Babilonul
Poarta zeiței Iștar
 Imperiul Persan
Timp de aproape 200 de ani,
Imperiul Persan s-a întins între
Egipt și India, asigurînd un mediu
relativ stabil pentru dezvoltarea
civilizației. Ulterior, după un declin
rapid , el s-a prăbuşit în faţa puterii
lui Alexandru cel Mare.
Grecii au fost un popor compozit, în care au
intrat băștinași și noi veniți.
 Marile imperii se nasc și apun, ascensionează și cad în
declin, dar in urma lor mereu rămâne un bogat tezaur de
cunoștințe acumulat de populația alogenă care îl locuea.
Strânsul contact dintre popoarele distincte permite
schimbul de experiență, informație și obiceiuri, ceea ce
duce la apariția unei noi culturi mult mai minunate și
admirabile.
 Imperiul Macedonean

Imperiul Macedonean a fost una dintre cele

mai mari puteri militare ale antichităţii. El a
fost început de Filip Macedoneanul şi dus la
apogeul puterii militare şi întindere de către
fiul acestuia Alexandru Macedon.
În 330 î.Hr. cel mai bun dintre ucenicii lui Aristotel –
Alexandru Macedon, creaza Imperiul Macedonean.
Alexandru Macedon a încercat să șteargă barierele
între oamenii de diferite popoare, el considera că
toți oamenii sunt la fel. Cultura greacă asemenea
unei viroze este răspândită până la marginile de
răsărit ale imperiului.
Deși nouformatul imperiu s-a dezmembrat în scurt
timp după moartea lui Alexandru, moștenirea lui a
permis popoarelor cucerite să intre în era
elenismului.
 Dar totuși, impactul cel mai semnificativ asupra lumii antice l-a avut gloriosul Imperiul
Roman, fiind cea mai mare și durabilă construcție politică a antichității.

Format în 27 î.Hr. de Gaius Octavius, nepotul lui Iulius cezar, acest imperiu dispunea
de o guvernare și administrare excelentă. La cucerirea unui nou teritoriu zona era
impărțită în una sau mai multe provincii, fiecare aflându-se sub tutela unui guvernator
ales de Senat, aceasta permitea menținerea ordinii și securității imperiului.

Roma a reusit sa echilibreze cu succes provinciile sale din punct de vedere

economic, politic, social, cultural si lingvistic. Un bun exemplu este provincia Dacia, care
a adoptat cultura si limba latină, modul lor de viață și organizare. Aceste acțiuni
constituie procesul de romanizare, suferit de toate provinciile romane.

Romanii au avut o cultură si un mod de trai foarte moderne și ingenioase pentru

acele timpuri, ei fiind recunoscuți pentru organizarea lor. Aveau o armată puternică și
stabilă, moneda proprie și sistem fiscal echilibrat, ceea ce a influențat dezvoltarea
relațiilor economice în antichitate. Arhitectura romană era extrem de practică. Ei au
inventat sistemele de canalizare și au implimentat băile publice, care au fost preluate și
de alte popoare ca grecii. Nu putem să uităm și dreptul roman, care a dus la organizarea
si administrarea mai facilă a imperiului și care a pus bazele dreptului contemporan.
 Extinderea imperiilor din antichitate a permis
popoarelor mai slab dezvoltate să capete cunoștințe în
diverse domenii, astfel să prosepe și cultura locală din
care făceau parte.
Deci, pe lângă contopirea și asimilarea civilizatiilor
vecine, marile imperii antice au contribuit enorm la
înflorirea tuturor culturilor și la civilizarea și educarea
întregii omeniri.
Imperiile antice au avut un impact major în
dezvoltarea civilizației antice, fiindcă ei au răspândit
nu doar cultura, dar și știința, experiențele sale în
diverse domenii.