GLOSAR

DEDUCȚIE. Consecinţă, concluzie a unui raţionament, b) Formă de raţionament prin care,

pomindu-se de la idei generale, se ajunge la concluzii particulare. c) Raţionament obţinut în

procesul unor operaţii mintale; rezultat al deducţiei,

DINAR. Monedă de argint în Roma antică, b) Monedă de aur sau de argint de origine arabă care,

în Evul Mediu, a circulat şi în unele ţări din Europa, inclusiv în Ţara Moldovei, c) Unitate a

sistemului monetar actual în Irak, Algeria, Tunisia etc.

ECONOMETRIE. Ansamblul metodelor matematice şi statistice folosite ca instrument de

studiere a corelaţiilor cantitative ale fenomenelor şi proceselor economice.

INDUCȚIE. a) Formă fundamentală de raţionament, care realizează trecerea de la particular la

general, b) Operaţie mintală constând în trecerea de la fapte la generalizări, de la particular la

general, c) Concluzie obţinută printr-un astfel de raţionament.

LOGICĂ. Ştiinţă a demonstraţiei, al cărei obiect este stabilirea condiţiilor corectitudinii

gândirii, a formelor şi a legilor generale ale raţionării corecte.

METODA DE STUDIU. a) Mod (sistematic) de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a

realităţii obiective, b) Manual care cuprinde reguli şi regulamente, normative pentru învăţarea

sau pentru practicarea unei discipline, a unei arte etc.; ansamblu al acestor reguli şi principii.

METODĂ. a) Mod de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii, b) Ansamblu de

procedee folosite în vederea atingerii unui anumit scop. c) Procedeu sistematic de predare a unei

discipline; metodică, d) Mod de a acţiona pentru a atinge un anumit scop; manieră; modalitate;

procedeu; mijloc.

METODOLOGIE. a) Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor de

cunoaştere, b) Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o ştiinţă, c) Metodă de cunoaştere

cu maximum de generalitate; metoda cea mai generală de cunoaştere, d) Metodă.

NARAȚIUNE. a) Expunere, relatare a unui fapt, a unui eveniment sau a mai multor fapte sau

evenimente într-o desfăşurare gradată (şi în formă literară), b) Povestire.

NOȚIUNE. a) Formă logică fundamentală a gândirii omeneşti, care reflectă caracterele

generale, esenţiale şi necesare ale unei clase de obiecte; concept, b) Cunoştinţă generală despre

valoarea, sensul, însemnătatea unui lucru; idee, concepţie despre ceva. c) (pl.) Cunoştinţe,

principii generale de bază într-un anumit domeniu.

OBIECT DE STUDIU. a) Conţinutul asupra căruia se îndreaptă cunoaşterea; ceea ce este

cunoscut; b) Ceea ce formează materia unei discipline, disciplină de studiu; materie.

PROCEDEU. a) Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a proceda; mijloc,

modalitate, procedură, b) Soluţie practică adoptată ca sistem pentru efectuarea sau producerea

unui lucru.

TERMEN. a) Cuvânt, vorbă expresie; exprimare, b) Fiecare dintre elementele unei comparaţii.

TITRU. Procent de metal nobil dintr-un aliaj; titlu.