CIVILIZAȚIILE

ORIENTULUI ANTIC
 CIVILIZAȚIE
• Nivel de dezvoltare materială și spirituală a
societății dintr-o epocă dată a unui popor, a unui stat
etc;
•  Cultură (materială sau spirituală);
• Societate cu un înalt grad de dezvoltare;
• Ansamblul cunoștințelor și al experienței umane,
totalitatea achizițiilor spiritului uman, nivelul înalt
de dezvoltare al unei societăți.
CIVILIZAȚIILE ANTICHITĂȚII
CIVILIZAȚIA ORIENTALĂ:
CIVILIZAȚIA
Egipteană GREACĂ
Mesopotamiană ȘI ROMANĂ
Indiană
Chineză
 ORIENTUL ANTIC
• Orientul Antic cuprinde un Civilizația orientală –
spațiu imens, ce pornește de leagănul
la Mediterana și Marea
Neagră până în Extremul civilizației
Orient și cuprinde societăți
extrem de diverse, de la
societățile indo-europene la mondiale
cele semitice.
Semiluna fertilă denumită și 
Cornul abundenței este o regiune
fertilă din Orientul apropiat, are
formă de semilună și un climat
relativ umed, delimitată de climatul
secetos al Deșertului Sirian la sud și
de ținutul muntos din Anatolia la
nord. A fost creată de inundațiile
râurilor Eufrat, Tigru și Nil.
Regiunea este considerată „
leagănul civilizației”, având în
vedere dezvoltarea primelor
civilizații umane și este locul
nașterii scrisului și roții.
Egiptul antic

Civilizația
egipteană
1. ASEZARE GEOGRAFICA
EGIPTUL astazi

 
Egiptul antic a fost o veche civilizație din nord-estul Africii,
care s-a dezvoltat în zonele joase de-a lungul fluviului Nil, pe
suprafața actuală a statului modern Egipt.
Civilizația egipteană s-a format în jurul anilor 3150 î.Hr. (în
conformitate cu cronologia egipteană convențională), prin
unificarea politică a Egiptului de Sus și a Egiptului de Jos sub
conducerea primului faraon. Istoria Egiptului antic se împarte
într-o serie de regate stabile Vechiul Regat Egiptean, 
Regatul Mijlociu Egiptean și Noul Regat Egiptean separate
prin perioade de instabilitate relativă cunoscute sub numele de
perioade intermediare.
Succesul civilizației egiptene antice a rezultat datorită capacității de
a exploata eficient zonele fertile de-a lungul văii Nilului. Surplusul
de recolte provenit din exploatarea inundațiilor naturale previzibile
și a sistemului de irigații au facilitat dezvoltarea unui surplus de
populație care a contribuit la dezvoltarea socială și culturală.

Nilul –
fluviul care a creat
o civilizație
Resursele alimentare bogate au putut susține:
exploatarea mineralelor din vale și din regiunile deșertice din jurul
văii Nilului,
dezvoltarea unui sistem de scriere timpuriu,
dezvoltarea construcțiilor și proiectelor agricole,
dezvoltarea comerțului și
dezvoltarea forțelor militare necesare pentru apărare și pentru
campaniile militare care au dus la afirmarea dominației civilizației
egiptene în regiune.
Organizarea și conducerea acestor activități a fost posibilă printr-o
birocrație de elită formată din scribi, preoți și administratori sub
controlul unui faraon cu puteri divine care asigura cooperarea și
unitatea poporului egiptean.
Realizările vechilor egipteni includ:
tehnicile de extracție a mineralelor, măsurătorile topografice,
tehnicile de construcție care au facilitat construirea unor
monumente grandioase precum piramidele, templele și
obeliscurile;
un sistem matematic și un sistem practic și efectiv de medicină,
sistemele de irigații și tehnicile de producție agricolă,
producția navală,
tehnicile de producție a faianței și a sticlei,
noi forme de literatură și primul tratat de pace cunoscut,
întocmit cu Imperiul Hitit.
Egiptul a lăsat o moștenire durabilă.
Arta și arhitectura i-au fost preluate pe scară largă, iar
antichitățile din vechiul Egipt sunt expuse în toate colțurile
lumii.
Ruinele sale monumentale au inspirat și îmbogățit imaginația
multor scriitori și turiști timp de multe veacuri.
Pasiunea pentru antichități și săpăturile arheologice din
perioada modernă timpurie a dus la investigarea științifică a
civilizației egiptene, punându-se bazele unei noii științe: 
Egiptologia.