ISTORIA

EVREILOR

ANDREI APETROAIE
Istoria evreilor este istoria
religiei și culturii poporului
evreu, cum s-a dezvoltat și a
interacționat cu alte popoare,
religii și culturi. Istoria
evreilor are o vechime de
circa 33 de secole.
 CONFORM
BIBLIEI
Pentru primele două perioade ale
istoriei evreilor este în principal legat
de Semiluna Fertilă. Acestă istorie
începe cu acei oameni, care au ocupat
zona situată între râurile Nil, Tigru și
Eufrat. Înconjurat de vechi culturi în
Egipt și Babilon, prin deșerturile
Arabiei, și mărginit de dealurile Asiei
Minor, Canaanul (aproximativ
corespunzătoare Israelului modern,
teritoriilor palestiniene, Iordaniei și
Libanului), a fost un punct de întâlnire a
civilizațiilor. Terenul a fost traversat de
rute comerciale vechi, stabilite și
porturi importante în Golful Akaba
(Eilat) și coasta Mării Mediterane,
acesta din urmă arătând influența altor
culturi ale Semilunii Fertile.
Conform Bibliei, evreii sunt
descendenții poporului antic
al Israelului care s-a stabilit
în Canaan, situat între coasta
de est a Mării Mediterane și
râul Iordan (1451 î.Hr.).
Deplasările nomade ale
evreilor s-au situat în jurul
localității Hebron undeva
între 1991 și 1706 î.Hr.
 ISTORIA
EVREILOR.
HOLOCAUSTUL
Holocaustul‫)ורבן‬, este termenul
care reprezintă cel mai mare
masacru din istorie. În timpul celui
de-al Doilea Război Mondial au
fost asasinați circa șase milioane de
evrei de toate vârstele, majoritatea
din Europa dar, ca parte din „soluția
finală a problemei evreiești” au fost
persecutați și asasinați evrei și în
Asia și nordul Africii, conform
programului de exterminare a
evreilor plănuit și executat de
regimul național-socialist din
Germania, condus de Adolf Hitler
și de colaboratorii acestuia.
Rezistența armată evreiască,
deși a existat, a fost limitată.
La revolta din ghetoul
Varșovia din 1943 mii de
luptători evrei neînarmați au
rezistat patru săptămâni
împotriva armatei naziste.