Coloniile grecești pe litoralul Mării Negre –

centre de conexiune a civilizației grecești cu

civilizația geto-dacică

Elaborat de eleva grupei 121, Jușcă Anastasia

 Coloniile grecești

Nu este ușoară colonizarea când nu se

face în felul roiurilor de albine: în acest
caz, coloniștii aparțin unui singur neam
și pornesc dintr-o singură cetate. Ei au
aceeași obârșie, vorbesc aceeași limbă,
sunt cârmuiți de aceleași legi și
participă la același cult. Este greu să le
impui alte legi și o altă constituție decât
aceea pe care au pomenit-o în patria lor.
Platon, Legile
 Colonizarea greacă
Principalele metropole colonizatoare au fost Miletul, Corintul și Megara care au
întemeiat colonii de-a lungul țărmurilor Mării Negre și Mării Mediterane.
Colonizarea greacă s-a desfășurat în două etape:
1) Secolele VIII-VII î. Hr., când a avut loc o colonizare spontană, de tip agrar.
Colonii erau oameni singuratici, în căutarea de pământuri mănoase, pe care
le smulgeau autohtonilor. O astfel de colonizare a avut loc în peninsula
Calcidică, pe litoralul sudic și vestic al Peninsulei Italice și în Insula Sicilia,
cele mai importante colonii de aici fiind Kyme, Neapolis, Tarent și Siracuza.
2) Secolele VII-VI î. Hr., reprezintă perioada clasică de colonizare. Este vorba
de o acțiune bine organizată de către metrapolă. În această etapă s-au
accentuat preocupările comerciale, fără a se exclude însă ocupațiile agrare.
 Colonizarea greacă

Colonia era un stat nou, organizat după modelul orașului-mamă, cu

care erau menținute legături economice și culturale. în a doua etapă a
extinderii grecești au fost colonizate coastele Galliei, Iberiei, ca și
cele ale Mării Negre. Țărmurile Mării Negre au fost colonizate de
către grecii din Milet, motiv pentru care Marea Neagră s-a mai numit
si Lacul Milesian. Pe litoralul Mării Negre, cele mai importante
colonii au fost Olbia (la gurile Bugului), Tyras (la gurile Nistrului),
Istros (Histria), Tomis (Constanța), Callatis (Mangalia), Dionysopolis
(Balcic, Bulgaria de azi), Odessos (Varna, Bulgaria). Această uriașă
mișcare de colonizare a lărgit mult orizonturile lumii elene din sudul
Italiei, Galliei, Iberiei, pâna în Egipt, nordul Africii, coastele
occidentale ale Asiei Mici și țărmurile Mării Negre.
 Caracteristici socio-economice,
politice si culturale
Orașele grecești au cunoscut de timpuriu o activitate economică intensă. În atelierele
lor se produceau : unelte siarme din bronz și fier, ceramică, bijuterii, mărgele din
sticlă. Toate cele trei colonii băteau moneda proprie din argint și bronz.Caracterul pur
elen al vieții culturale și religioase a coloniilor este ilustrat pe inscripțiile în limba
greacă și de existența teatrelor și a templelor, în care erau venerați zeii panteomului
elen. Prin mijlocirea cetăților grecești, geto-dacii au preluat tehnici perfecționate de
metalurgie și roata olarului. Influențeale arhitecturii grecești se observa asupra
arhitecturii dacilor. În scriere, geto-dacii au folosit la început alfabetul elensi apoi cel
latin. La Ocnița (județul Valcea) a fost descoperit un vas având o inscripție în alfabetul
elen, iar la Sarmisegetuza Regia, în Munții Orastiei a fost găsit un alt vas continând o
inscripție cu caractere latine DECEBALUSPER SCORILO, pe care unii istorici o
traduc “Decebal, fiul lui Scorilo”, iar alții “Decebal (a făcut acest vas prin) Scorilo”