Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Civilizația greacă începe cu civilizația minoică și cretomiceniană din insulele din Marea Egee
(3400 î.Hr), numită de Homer „civilizația palatelor”. Aici s-au dezvoltat relațiile de comerț cu
Egiptul, s-au organizat adevărate șantiere navale și s-au pus începuturile mitologiei europene
prin legendele despre Minotaur, Ariadna, Teseu, Egeu, Dedal sau Icar. Dispariția acestei
civilizații prin anii 1400 î.Hr transferă istoria comunității antice grecești pe continentul
european, la Micene (cca 1550-1100 î.Hr). Poporul grec s-a constituit din ahei, ionieni ,
eolieni și dorieni.
Prin secolul XI î.Hr se cristalizează epoca helladică sau homerică, care a implicat mica
colonizare greacă prin extinderea civilizației grecești în Asia Mică (Turcia de astăzi). Acest
fenomen și-a avut un impact pronunțat asupra relațiilor economice ale grecilor continentali cu
cei din teritoriile colonizate. În sec. IX î.Hr în Grecia se organizează polisul și astfel
civilizația elenă propune istoriei un alt model de organizare politică. Comunitatea a evoluat
social-economic, iar în anul 776 î.Hr este organizată prima olimpiadă-eveniment de la care
grecii antici își numără existența istorică. Foarte buni meșteșugari, negustori și mai ales relații
corecte cu băștinașii , transformă colonizarea greacă într-un fenomen cu impact pozitiv.
3. Marea Colonizare Greacă (sec VIII- VI î.Hr)
Cauze:
1. Relieful stâncos al Greciei și insuficiența loturilor agricole fertile
2. Creșterea demografică a populației urbane
3. Conflictele sociale între demos și aristocrați
4. Războaiele permanente dintre polisurile elene
5. Necesitatea de valorificare a noilor zone ca sursă de materie prima și piață de
desfacere pentru economia metropolelor grecești
Consecințe:
Fondarea unui șir de colonii elene pe litoralul Mării Mediteraniene și Mării Negre
Extinderea relațiilor comerciale și mărfurilor elene (ulei de măsline, ceramincă,
instrumente agricole, bijuterii etc) în Europa și Asia
Pătrunderea culturii, limbii și mitologiei grecești în rândul populațiilor barbare
autohtone din preajma coloniilor (înclusiv a geto-dacilor)
Primele coduri de legi scrise sunt introduse de către Dracon, fapt ce a oprit fărădelegile
aristrocrației. Începând cu anul 594 î.Hr, grecii cunosc reforme social-economice și politice
prin care Solon pune bazele democrației ateniene. Creează Eclesia, Sfatul celor 400, Heliaia
și transformă polisul într-o republică. Practica fiind preluată și de alte civilizații europene,
inclusiv romanii. Datorită consolidării polisului atenian prin reformele lui Clistene în 510
î.Hr, și introducerea ostracismului, ca și pedeapsă capitală la Atena, acest polis devine
modelul democrației reprezentative. Circa 40000 de cetățeni ai Atenei se întruneau de 4 ori pe
lună pe colina Pnyx și discutau problemele polisului. Acest model de devotament civic
rămâne o râvnă a democrației actuale. Cu toate acestea polisul atenian are o democrație cu
caracter limitat căci metecii, femeile, robii și copiii de până la 20 de ani sunt lipsiți total de
drepturi. Războaiele medice care au urmat (500-410 î.Hr) aduc Atenei faima și condiția
maximei dezvoltări, înscriind o epocă de aur în timpul arhontelui Pericle (460-430 î.Hr).
Acesta reconstruiește Atena prin edificarea edificiilor publice și economice, printre care
templul Parthenon și portului Atenei, Grecii crează un impresionant tezaur moștenit astăzi de
europeni. Ei au organizat primele teatre, au scris primele tragedii, comedii, au fondat istoria,
geografia, geometria.
5. Sfârșitul epocii clasice și epoca Elenismului (336 – 146 î.Hr)
Fiul său, Alexandru cel Mare al III-lea cunoscut și sub numele de Alexandru Macedon (336
î.Hr.-323 î.Hr.) prin invingerea Impăratului persan, Darius al III, la bătălia de la Gaugamele,
a constituit un imperiu impunător în Orientul Mijlociu. Acesta se extindea pe un teritoriu vast
din Macedonia până în Egipt, Asia Centrală și India de Nord. Alexandru cel Mare a contribuit
substanțial la răspândirea civilizației elenistice în Orient.Discipol al lui Aristotel, Alexandru a
impus limba greacă și elemente ale administrației elene în conducerea orientală. El fondează
un șir de orașe - centre ale elenismului (Alexandria, Persepolis). Elenismul reprezintă un
proces de sintetizare culturală și lingvistică, între civilizația greacă și cea a popoarelor
orientale cucerite de Macedon. Ca rezultat se va constitui o nouă civilizație, care se va deosebi
și de civilizația greacă și de cea orientală. Elenismul rămâne componenta cea mai de seamă a
politicii lui Macedon, întrucâ el a încercat să facă ceea ce nu a reușit nimeni până acum, să
realizeze unitatea a două civilizații total diferite, așa încât Plutarh exclama mirat: „Perșii îl
citesc pe Homer!”. După moartea lui Macedon, imperiul său s-a destrămat în state eleniste,
care ierau conduse de regi greci, fapt ce a asigurat perpetuarea elenismului.
Elenismul reprezintă rezultatul sintezei dintre cultura greacă și cultura popoarelor orientatale
cucerite de Alexandru Macedon.
Filip al II-lea
Elenismul
Romanizarea
Alexandru Macedon
Mica colonizare