Sunteți pe pagina 1din 4

Prima mare civilizatie europeana a fost cea greaca.

Localizata in sudul Europei ,la Marea Mediterana ,pentru greci ,saracia a fost scoala cea mai buna la care au invatat elenii ( grecii)''. Cu un relief pietros, arid, cu putine paduri in partea continentala si o multime de insule in Marea Egee , Grecia a atins un grad de civilizatie unic in acea perioada (2500-1000 i.Hr) in Europa. Saracia tinutului muntos i-a determinat sa devina buni navigatori. Au cutreierat Marea Mediterana in lung si-n lat, facand comert. Au iesit cu corabiile lor si in Atlantic,fiind mentionati pe tarmurile Angliei,de unde aduceau cositor. Prin comertul intens acopereau lipsurile din tara lor. Importau lemn din Tracia, grau din Dobrogea si Crimeea, uleiuri aromate si mirodenii din Egipt. In schimb ei dadeau untdelemn (ulei), masline, vin, vase din ceramica pictata. Grecia era impartita in regiuni mai mici, numite state, conduse de catre un oras (,,polis''). In mijlocul orasului erau pietele publice, numite ,,agora''. In aceste piete se discutau problemele statului si se tineau discursuri. Sistemul de conducere al statului se numea sistem democratic. Oamenii simpli (numiti demos) alegeau conducatorul prin vot. Cultura si stiinta erau foarte dezvoltate. Se tineau spectacole la teatre in aer liber numite ,,amfiteatre". Iubeau muzica , poezia si cantecele. Sunt cunoscute si astazi celebrele legende despre zeii din Olimp, epopeile lui Homer, Iliada si Odiseea sau discursurile marilor filozofi : Socrate, Sofocle, Euripide, Platon si Aristotel. Grecii au pus bazele filosofiei ca stiinta. Aveau un adevarat cult pentru pastrarea conditiei fizice. Se organizau din 4 in 4 ani intreceri sportive in orasul Olimpia din Campia Tesaliei (de aici denumirea de jocuri olimpice). Gustul pentru frumos si admiratia pentru perfectionarea corpului uman se vede si din multimea sculpturilor descoperite, reprezentand omul in

diferite ipostaze. Pregatirea militara se facea in unele state inca de la o varsta frageda. Este renumit modelul spartan al luptatorilor, formati in adevarate scoli si tabere militare. Grecii au imprumutat si altor civilizatii din cultura si obiceiurile lor avand si colonii pe teritoriile straine: pe tarmurile Italiei, ale Frantei ( Marsilia de astazi) sau la Marea Neagra cu Bizantion ( Constantinopolul- Istambulul de astazi), Histria , Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia) s.a. Dar grecii au fost si cuceritori de noi tinuturi. In perioada lui Alexandru Macedon, pornit din nordul Greciei, teritoriile sub ocupatie greceasca se intind din Egipt pana la nordul Iudeii. Se spune ca in acea perioada Imperiul ajunsese la marimea unui stat comparabil cu suprafata S.U.A de astazi. In Creta, epoca metalelor incepe cam in acelai timp cu Troia si cu Cicladele, dar intructva mai devreme dect in Grecia continental. Formele sale timpurii au, desigur, un caracter regional de necontestat, dar, in ansamblu, el nu poate fi considerat decat o varianta a acelui vast fenomen de civilizatie care cuprinde intregul spatiu egeean. La finele epocii de care ne ocupam asadar la inceputul mileniului al-II-lea au fost construite pe insula palate a caror conceptie, o data cu lipsa fortificatiilor, impune imaginea unei puteri maritime si a unui system de scriere in plina evolutie.Considerata in sine, aceasta civilizatie nu poate fi descrisa decat in interiorul perioadei corespunzatoare epocii sale de inflorire . In momentul desvoperirii Cretei preelenice, privirile oamenilor de stiinta au fost fermecate de vraja pe care o degaja lumea imaginilor sale, pentru intelegerea carora nu putea fi avansata nici o ipoteza o lume ivita, parka, fara veste in fata privitorului. Mai tarziu, cercetarile au dovedit ca aceasta aparitie fusese, de fapt, pregatita printr-un proces indelungat si usor sesizabil. In Iliada cat si Odiseea, insula apare inconjurata de un adevarat limb. Inzestrata cu 90 de cetati locuite, ea era populata de cinci triburi vorbind graiuri deosebite (Odiseea, XIX, 173 urm.). Se adauga aici faptul ca Homer avea stire de legendara persoana a lui Minos, care, in traditia greaca, a supravetuit in ipostaza de judecator al mortilor si ca intemeietor al labirintului. Insula, care are aproximativ 250 km lungime si largimea maxima de numai 50 km, priveste la nord catre Marea Egee, in timp ce la sud ea intoarce apelor africane ale Mediteranei spatele. Specificul ei nu consta atat in saracia de porturi a coastei meridionale, cat in lanturile muntoase care strabat insula parallel cu tarmul, ajungand aproape intotdeauna sa domine

marea printr-un povarnis. Nordul, in schimb, nu duce lipsa campiilor manoase. Masara singura, pe coasta de sud, dar deschisa catre vest, costituie o exceptie. O asemenea stare de lucruri constituia impotriva marii o pavaza de neasemuit. Intradevar, chiar cu mijloacele proprii unei epoci atat de timpurii, intinerariile maritime de la este si de la vest puteau fi controlate cu cea mai mare usurinta. Aceasta avea controlul absolute al traficului maritime cu Siria si cu Egiptul, care, in acele vremuri, petrecandu-se de-a lungul coastelor, facea din traseul ce lega Asia Mica de Creta insasi poarta de intrare in lumea egeeana. Sapaturile ne arata ca din Egipt erau aduse, ca de obiecte de arta, de lux si de utilitate practica, fildes, produse de faianta si oua de strut . Creta oferea in schimb, inainte de orice, vin, untdelemn si lemn de chiparos, carora, la inceputul celui de-al II mileniu, li se adauga tesuturile si purpura. In timp ce in rasaritul Cretei numeroasele asezari minoice timpurii erau in plina inflorire, la celalalt capat al insulei domneau inca conditiile de viata subneolitice. Asadar explicatia ramanerii in urma a regiunii de apus a Cretei fata de avantul ce se facea simtit pretutindeni consta in pozitia ei, aflata in afara traficului mondial din acele timpuri. In aceeasi epoca, vasele incep a fi ornamentate plastic cu argila fina, maleabila, aplicata cu cornetul. Ornamentatia poate fi si pictata. Podoabele de aur gasite in interiorul mormintelor nu se por asemui in bogatie cu tezaurele de la Troia. In schimb, ele capata un avans fata de acestea din urma datorita preferintei pentru motivele vegetale, care se manifesta si in ceramica. De pandantive atarna lantisoare fine reprezentand frunze, din aur, iar podoabele de pus in par reprezinta adeseori motive florale. Mai gasim si spirale de aur, iar sudura este, de asemenea, prezenta. Folosirea sigiliilor sa capete o dezvoltare uimitoare. Ele devin semnele de recunoastere ale apartenentei unui bun, fiind, de buna seama, folosite si la inchiderea vaselor sau la delimitarea unui spatiu. Toti oamenii liberi aveau cate un sigigiliu personal, pe care-l purtau la gat sau la incheietura mainii, atarnat de o sfoara sau de un lantisor; sigiliul isi insotea stapanul pana in mormant. La inceput, erau facute toate fie din steatite, fie din os, dar mai tarziu ele apar mai intotdeauna confectionate din pietre semipretioase: cristal de roca, agata, matostat, cornalina sau ametist. Forma cea mai obisnuita este cea de stampila, aprentata putand avea un character figurative.

Asadar, lumea cretana din epoca timpurie a bronzului poate fi cuprinsa in aceeasi mare grupa constituita de civilizatia din vestul Asiei Mici, de cea eladica timpurie si de cea a Cicladelor. Este epoca in care, datorita cretanilor, securitatea externa si pacificarea interna a Egeii devenisera, probabil, fapte. Am putea vedea in aceasta una dintre consecintele caderii Troiei II, 2200 i.e.n. Nu putem sti daca evenimentul se datoreaza unei initiative a cretanilor; in schimb se poate spune in toate linistea ca ei au stiut sa traga toate foloasele de pe urma lui. Concluzia care se impune este ca, in insulele Marii Egee, metalele si civilizatia lor n-au fost aduse de la rasarit de o populatie migratoare, in drumul ei spre Grecia. In lumea egeeana avem si acum a face cu aceeasi populatie preindoeuropeana cu care ne-am intalnit in Elada neolitica. Vestigiile de limba preelenica, care ni s-au transmis prin intermediul numelor geografice, apartin, de buna seama, unor atare popoare.