Istoria economiei romneti

Introducere
Pentru ntelegerea complexelor realitati economice de azi, dintre care multe snt produsul unui trecut mai apropiat sau mai ndepartat, studiul fenomenelor si proceselor economice ce s-au derulat de-a lungul timpului apare n mod firesc necesar si nu este ntmplator ca n preocuparile stiintifice ale unor laureati ai Premiului Nobel se ntlnesc si cele de istorie a economiei. Istoria economiei este o stiinta sociala, facnd parte din grupa stiintelor economice; ea studiaza fenomenele si procesele economice, ramurile economice si economia n ansamblu din cele mai vechi timpuri pna n zilele noastre. n abordarea problemelor economice din trecut, cercetatorul poate sa nceapa utiliznd vectorul timp sau vectorul spatiu. Utiliznd timpul ca element de ntelegere a economiei se poate aborda cercetarea unor spatii mari, cum snt epocile istorice, nsa cercetarea este mai eficienta daca se investigheaza segmente de timp mai mici, sau anumite evenimente cu implicatii nationale si internationale (Revolutia Franceza, Primul Razboi Mondial, Al Doilea Razboi Mondial). Analiznd economia din punct de vedere al spatiului cercetarea poate viza n ansamblu economia lumii, dar si a continentelor sau a unor zone geografice regionale. Aparitia statelor si modelarea economiilor n functie de aceste structuri politice adirectionat importante cercetari cu scopul de a evidentia existenta unor economii statale care nsa nu pot fi ntelese pe deplin dect integrate unor spatii economice mai largi, stiut fiind ca din epoca moderna structurile economice nu pot evolua izolat. n procesul de cercetare istoria economiei utilizeaza un numar mare de izvoare, att scrise ct si nescrise, avnd avantajul ca problemele care intereseaza azi beneficiaza n cea mai mare parte de izvoare scrise, inclusiv date statistice care favorizeaza o cercetare de nalta eficienta. Utiliznd surse exacte, istoria economiei pune la dispozitia factorilor de decizie date obiective, care permit o mai buna ntelegere a realitatii si evitarea unor erori care, de regula, au costuri economice si sociale ridicate. Cercetarile de istorie a economiei dateaza de la nceputul secolului trecut si au aparut mai nti n Anglia, apoi n Germania, Franta si Italia. n spatiul romnesc, ele dateaza de la mijlocul secolului trecut si apartin generatiei de la 1848 care, prin Nicolae Balcescu, Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad au cautat n trecutul economiei cai de solutionare a problemelor economice romnesti din vremea lor. Cercetarile stiintifice s-au dezvoltat dupa ntemeierea Academiei Romne si nfiintarea Academiei de nalte Studii Comerciale si Industriale.

n perioada interbelica studii si lucrari de istorie economica au apartinut reputatilor economisti Virgil Madgearu, Victor Stanescu, Mihail Manoilescu, Vintila Bratianu, M. Constantinescu s.a. Dupa 1990 asistam la o relansare a acestui domeniu de cercetare, pe deplin motivata de noile realitati economice romnesti si din lumea internationala.

Capitolul I
antica

Economia n spatiul carpato-danubiano-pontic n epoca

Descoperirile arheologice de pe ntreg cuprinsul Romniei atesta existenta aurului pe teritoriul patriei noastre cu 2.000.000 de ani . Hr. Prima perioada a existentei omului este cuprinsa n epoca paleolitica care dureaza pna la aproximativ 10.000 . Hr. Aceasta etapa este caracterizata de procesul trecerii treptate de la simpla ocupare a teritoriului la locuirea lui, de ncercari de amenajare si chiar de creare a unor adaposturi. Omul paleolitic s-a deosebit de stramosul sau prin faptul ca a prelucrat piatra, reusind sa conceapa si sa faureasca aproape toate tipurile de arme din silex, lemn si os care s-au folosit si n perioadele urmatoare. Perioada de tranzitie de la paleolitic la neolitic (10.000 - 5500 . Hr.) se caracterizeaza n general prin transformari pe toate planurile: trecerea unor comunitati de la stadiul de vnator-culegator la acela recoltator si apoi de cultivator de plante, domesticirea animalelor, ceea ce va conduce firesc spre sedentarizare, omul fiind legat de gospodarie si de vatra casei. Vnatoarea ramne, totusi, o activitate de baza.

"Revolutia neolitica (5500 2500 . Hr.) a nsemnat slefuirea si perforarea pietrei, dezvoltarea unor noi mestesuguri (torsul, tesutul si olaritul). Domesticirea unui numar mai mare de animale si cultivarea plantelor au dus la transformarea omului neolitic n producator. Oamenii si construiesc locuinte si apar primele asezari compacte pe vaile ferite ale apelor curgatoare si pe terase. Omul neolitic foloseste pentru confectionarea unor unelte si arme primul metal - cuprul. Acest fapt, ca si alte schimbari petrecute n viata si activitatea oamenilor, anunta epoca metalelor. Aceasta cuprinde epoca bronzului (1800 - 1150 . Hr.) si epoca fierului (1150 . Hr. secolul I d. HR.). n epoca bronzului uneltele si armele de metal nlocuiesc pe cele din piatra. Are loc prima mare diviziune a muncii despartirea agricultorilor de pastori. Cultura materiala si spirituala a epocii bronzului a fost creata de numerosul neam al tracilor, despre care avem informatii de la Herodot. n perioadele de mijloc si de sfrsit ale Hallstatt-ului s-a desavrsit cristalizarea etno-lingvistica a geto-dacilor - denumire generica data tuturor triburilor nord-trace.
2

Plamadirea geto-dacilor, stramosii autohtoni ai romnilor

s-a nfaptuit n spatiul de la nord de Muntii Haemus si a avut o nsemnatate majora n istoria ntregului teritoriu sud-est european. Constituiti n puternice formatiuni politice, locuind un teritoriu ntins si generos din punctul de vedere al bogatiilor solului si subsolului, geto-dacii au atins un nivel economic ridicat n acea perioada istorica, trezind interesul antichitatii.

Economia n Dacia preromana Perioada de apogeu n dezvoltarea societatii geto-dacice a fost marcata de momentul ntemeierii statului centralizat dac sub conducerea lui Burebista (82 - 44 . Hr.) si s-a ncheiat odata cu sfrsitul domniei lui Decebal (87 - 106 d. Hr.). n acest interval de timp getodacii s-au afirmat n plan economic, politic, militar si religios. Societatea geto-dacica era mpartita n clase si categorii sociale: tarabostes (nobilii) si comates (oamenii liberi). Sclavii, atti cti erau, detineau un rol cu totul nensemnat n economia geto-dacica. Principalele domenii economice care s-au afirmat n Dacia preromana au fost: agricultura, cresterea animalelor, mestesugurile si comertul. Agricultura.

Asemenea celorlalte ramuri tracice, si geto-dacii erau mari producatori de cereale (orz, secara, linte, bob si multe varietati de gru). Baza economica o formau agricultura si cresterea vitelor. Descoperirile arheologice demonstreaza ca geto-dacii foloseau plugul cu brazdar si cutit din fier, coase, seceri, sape, sapaligi, greble cu sase colti. Daco-getii cultivau intens vita de vie. Practicau tot att de intens apicultura si pescuitul. Cresterea animalelor a fost una dintre vechile ndeletniciri ale tracilor nord-dunareni. Pe bogatele pajisti ale Daciei erau crescute cornutele mici si mari, iar rasa de cai foarte iuti ai getilor era renumita att n lumea greaca ct si n cea romana. Turmele de oi si cirezile de vite jucau un rol important n economia vietii getice.
Dacia era vestita si prin bogatiile ei naturale. Lemnul padurilor era cautat de greci pentru construirea corabiilor. Sarea era folosita de geto-daci n conservarea pestelui si a carnii, n argasirea pieilor dar si ca produs de schimb cu grecii si, mai trziu, cu romanii.

Mestesugurile. Pamntul Daciei a fost bogat n minereuri (fier, arama, argint si aur). Datorita acestui fapt, metalurgia fierului s-a dezvoltat nca

din jurul anului 800 . Hr. Au existat numeroase ateliere de metalurgie care nu au fost depasite dect de romani. n atelierele geto-dacilor se confectionau ustensilele de care aveau nevoie mesterii n prelucrarea fierului: nicovale, baroase, pile, clesti si ciocane de forja. Erau produse unelte din fier necesare agriculturii (plugul cu brazdar de fier, seceri, greble, coase). Pentru cei care exploatau si prelucrau lemnul se produceau fierastraie cu pnze late si nguste, topoare, scoabe, cuie, burghie, zavoare si balamale pentru usi. Armata getodacilor era nzestrata cu armele produse de mestesugarii autohtoni. Acestia fabricau lanci si sulite, sabii drepte si curbate, pumnale, scuturi, vrfuri de sageti. Din fier se confectionau podoabe si accesorii pentru mbracaminte (catarame, paftale, nasturi, fibule, bratari). Aurul si argintul era folosit n confectionarea bijuteriilor (coliere, bratari, fibule, brose, catarame). Ceramica geto-dacilor impresioneaza att prin cantitate ct si prin calitate. Mesterii daci au nceput sa foloseasca roata olarului din prima jumatate a secolului V . Hr. n perioada de apogeu (sec. I . Hr.sec. - I d. Hr.) ceramica geto-dacica cunoaste si unele influente elenistice, materializate n pictarea vaselor. Culorile folosite snt rosu si brun. Remarcabile ca factura, elegante ca forma snt canile, vasele cu doua torti, strachinile cu picior si cele cu capac. Forma cea mai caracteristica a ceramicii geto-dacice este vestita, ceasc dacic

Relatiile comerciale Daco-getii au stabilit relatii comerciale cu lumea greaca s apoi cu cea romana. nfiintarea oraselor-cetati grecesti de pe litoralul Marii Negre a favorizat intensificarea schimburil or comerciale dintre
autohtoni si greci. Din lumea greceasca se importau untdelemn si vin, unelte si arme, articole de podoaba si obiecte de arta. Din Dacia se exportau grne si vite, sare si miere, lemn si piei. Schimburile comerciale au favorizat si folosirea monedelor. nca din sec. V . Hr. aparuse n Dacia moneda greceasca. Doua secole mai trziu, daco-getii bat moneda proprie, imitata dupa cea greceasca. Emisiunile monetare ale geto-dacilor au durat aproape trei secole. Monedele emise erau din argint si, foarte putine, din aur. Alaturi de moneda autohtona au circulat drahma greceasca si denarul roman.

Economia n Dacia Romana n urma razboaielor daco-romane din anii 101-102 si 105-106 statul centralizat faurit de Decebal si nceteaza existenta. O parte a teritoriilor stapnite de Decebal au fost integrate Imperiului Roman care a creat Provincia Imperiala Dacia. Aceasta cuprindea spatiul intracarpatic pna pe culmea Brezei si Somesului Mare, Banatul si Oltenia pna la Jiu. ntinse teritorii nord-dunarene au fost atribuite Provinciei Moesia Inferior: teritoriul dintre Jiu si Olt, sud-estul Transilvaniei, ntreaga Muntenie si partea de sud a Moldovei. Celelalte teritorii apartinnd fostului stat centralizat dac erau locuite de triburile de daci liberi (Carpii, Costobocii, Dacii Mari). Provincia Dacia Romana a cunoscut importante prefaceri determinate de politica dusa de Traian si urmasii sai.

Urmarile cuceririi romane s-au resimtit asupra tuturor domeniilor vietii societatii dacice. Dacia Traiana a continuat n linii mari viata economica a Daciei lui Decebal. Au existat, nsa, o serie de schimbari att n domeniile economice traditionale ct si n noile activitati economice nregistrate n noua provincie imperiala. Principalele sectoare economice au fost: agricultura, cresterea animalelor, mineritul si mestesugurile, comertul si circulatia monetara.

Agricultura

n urma cuceririi romane pamntul devine n totalitate ager publicus, conform dreptului roman. El putea fi atribuit n proprietate ereditara sau numai n folosinta si a constituit un important instrument al procesului de romanizare. Agricultura, viticultura si pomicultura snt ocupatii de baza ale autohtonilor si colonistilor prezenti n Dacia Romana. Se cultiva diferite soiuri de gru, mei si secara. Activitatea din agricultura este favorizata de introducerea unor unelte si practici noi. Cresterea animalelor este confirmata de numeroasele informatii provenite din ordinele romane. Pasunile si fnetele statului snt date unor arendasi, care impun taxe pentru cei ce trimit vitele pe aceste terenuri. Vitele cornute mari si mici, precum si cabalinele,
constituiau una dintre marile bogatii ale Daciei Romane. Acestea erau comercializate n celelalte provincii ale Imperiului Roman.

Mineritul si mestesugurile Prefaceri importante se petrec n domeniul mineritului. Bogatiile subsolului Daciei, aurul si argintul, au reprezentat o puternica atractie

pentru romani si unul dintre motivele cuceririi Daciei. De aceea, noii stapni au fost preocupati de exploatarea lor ct mai rentabila, fapt pentru care minele de metale pretioase au fost declarate proprietatea statului. Specialistii n minerit au fost adusi mai cu seama din Iliria, unde aceasta ndeletnicire avea o veche traditie. Cele mai bogate exploatari aurifere si argintifere erau n muntii Apuseni (Rosia Montana, Abrud si Zlatna). n afara de aur se mai exploatau sarea, fierul, marmura si titeiul (pacura). Sarea se extragea de la Ocna Mures (Salinae), Ocna Sibiului si Ocna Dejului. n ceea ce priveste marmura, ea s-a scos din carierele de la Bucova si Gradistea.

Au luat fiinta numeroase ateliere n care se prelucrau minereurile extrase. Ceramica ocupa un loc important n activitatea mestesugarilor. n atelierele lor se realizau oale, cesti, strachini dar si figurine si statuete folosite la mpodobirea unor constructii. Au existat
5

numeroase ateliere n care se prelucra fierul unde se produceau unelte pentru toata gama de activitati economice si se confectionau unele arme necesare armatei romane. n atelierele Daciei Romane se lucrau lemnul, pielea, lna, inul si cnepa. Mestesugarii si meseriasii erau organizati n asociatii profesionale si religioase numite,
Collegiue. Snt mentionate astfel de asociatii pentru mineri, leticari, plutasi, luntrasi.

Comerul si circulatia monetara

Despre comertul Daciei Romane, marfurile importate si exportate, precum si negustorii de aici avem numeroase informatii. Inscriptii descoperite la Apullum mentioneaza negustorii din Provincia Dacia Apullensis constituiti ntr-o confederatie. Alte centre n care
apar negustori snt Sarmizegetusa, Drobeta, Ampelum si Potaissa. Din Dacia se exportau materii prime (aur, argint, sare) dar, alaturi de acestea, obiectul comertului l faceau si cerealele, vitele, mierea de albine, lemnul si pestele. Se importau vase fine de lux (terra sigillata) din Panonnia, Gallia si malul drept al Rinului. Se mai importau stofe fine, obiecte de podoaba, arme, fructe, minereuri si vinuri sudice. Dezvoltarea comerciala este evidentiata si de descoperirile care arata ca pe teritoriul Daciei au existat n permanenta importante resurse monetare. Populatia de la orase si sate folosea monede de aur, argint si bronz de diferite valori, unitatea de calcul fiind sestertul si denarul. ncepnd cu anul 246, conducerea Imperiului va permite Daciei sa emita monede de bronz purtnd inscriptia Dacia Felix, contribuind astfel la revigorarea comertului intern si extern.

Capitolul II

Economia romneasca n epoca feudal

Feudalismul reprezinta o etapa n dezvoltarea si evolutia societatii omenesti. Caracterele generale si comune feudalismului pe plan universal se mbina cu trasaturile particulare, specifice evolutiei istorice unor tari si popoare sau grupuri de tari si popoare. Nasterea relatiilor feudale a avut ca urmare formarea unei suprastructuri feudale corespunzatoare n domeniul politic si spiritual. n plan economic proprietatea funciara feudala a constituit baza feudalismului. Paralel cu formarea proprietatii funciare feudale au luat nastere si cele doua clase sociale fundamentale: proprietarii feudali si
6

taranimea (libera sau dependenta). Orasul medieval, centru de productie mestesugareasca si comerciala, a reprezentat un pas mai departe fata de orasul din antichitate, prin nivelul mai nalt al dezvoltarii mestesugurilor, prin reglementarea productiei de catre bresle sau corporatii, prin existenta unor variate forme de autonomie municipala, prin dezvoltarea unei culturi orasenesti. n comparatie cu Asia si Europa Apuseana, n spatiul geografic locuit de romni aparitia si dezvoltarea relatiilor feudale a cunoscut o ntrziere datorita numeroaselor migratii care s-au succedat n intervalul sec. III XIII. Ornduirea feudala pe teritoriul
tarii noastre a durat din sec. VIII si pna la nceputul sec. XIX.

Migratiile si consecintele lor asupra vietii economice Marile migratii declansate la mijlocul sec. III au avut puternice consecinte asupra teritoriilor nord-dunarene. Confruntata cu probleme militare si economice grave, conducerea Romei hotaraste abandonarea Provinciei Dacia (270 275). Dupa retragerea aureliana populatia daco-romana traieste n comunitati satesti, organizate n obsti teritoriale. Economia cunoaste, n noile conditii istorice, o suita de schimbari ce o vor marca pentru lunga perioada de timp. Cel mai important proces este ruralizarea vietii economice, determinat de disparitia oraselor si de efectele negative ale deselor atacuri declansate de populatiile migratoare. n acest context, activitatile economice de baza erau: agricultura pe suprafete mici, cresterea animalelor, pescuitul si vnatoarea, la acestea adaugnduse si mestesugurile casnice care solutionau importante probleme de existenta. ncepnd cu sec. IX X viata economica devine mult mai complexa. Agricultura este practicata pe suprafete mult mai mari, fapt demonstrat de uneltele agricole descoperite n numeroase asezari (brazdarele de plug, seceri, hrlete, sapaligi). Se cultiva gru, orz, mei, bob, cnepa. Cresterea vitelor continua sa ocupe un loc important n activitatile economice nord-dunarene. Izvoarele vremii amintesc de existenta cailor n Dobrogea, de hergheliile din Banat precum si de nesfrsitele turme de oi. Pastoritul avea un caracter precumpanitor transhumant, legat de diversitatea de relief, de clima si de vegetatie a diferitelor regiuni. Numeroasele paduri, ape curgatoare si lacuri ofereau locuitorilor posibilitatea practicarii vnatorii si pescuitului. Pe lnga agricultura si cresterea vitelor, n regiunile bogate n minereuri locuitorii se ndeletniceau si cu extractia metalelor (aur, argint, fier) si a sarii, care au toate nume de origine latina. O dezvoltare mai
7

nsemnata a cunoscut-o extractia minereului de fier. Dovada a acestei activitati o constituie descoperirea ntr-o serie de asezari din sec. X XI a numeroase resturi materiale precum bucati de minereude fier, lupe si zgura de fier, rezultate din operatiunea de reducere a minereului. Astfel de materiale au fost descoperite n asezarile de la Dridu, Buftea, Bucov, Ciurelu si Garvan. n sec. X populatia tarii noastre practica mestesugurile menite sa satisfaca nevoile primordiale ale oamenilor: de mbracaminte, locuinta, aparare si nevoile gospodaresti. Prelucrarea metalelor este atestata de numeroasele obiecte de fier descoperite n numeroase asezari: cutite, topoare, clesti, ciocane, foarfeci, dalti, seceri, crlige de undita, catarame, sfredele, cuie, vrfuri de sageti. Olaritul a constituit unul dintre mestesugurile importante n asezarile feudale timpurii. Ceramica lucrata cu mna este nlocuita cu cea lucrata la roata. Este de subliniat aparitia productiei locale de ceramica smaltuita. Mestesugul tesutului s-a dezvoltat datorita folosirii razboiului de tesut de tip orizontal preluat de la bizantini. Prelucrarea lemnului si a pietrei a constituit si ea o ndeletnicire importanta pe teritoriul tarii noastre. O parte din productia mestesugareasca locala era destinata schimbului. Au fost descoperite numeroase tezaure cu monede bizantine la: Cleja, Calarasi, Dolnesti si Orsova. Aceasta demonstreaza cresterea circulatiei monetare ca urmare a schimburilor comerciale interne si externe precum si dezvoltarea economica generala a societatii romnesti din sec. X XI.
Economia romneasca n perioada feudalismului dezvoltat

n sec. XIII XIV societatea romneasca

cunoaste importante realizari n plan politic, economic, social si cultural. Apar primele formatiuni politice feudale incipiente de tipul cnezatelor, voievodatelor si tarilor. Treptat, acestea se vor unifica, punnd bazele celor patru state feudale centralizate romnesti: Transilvania, Moldova, Muntenia si Dobrogea. Constituirea acestora s-a derulat ntr-un context extern deosebit de complex determinat de: expansiunea regatului Ungariei, marea invazie tataro-mongola, decaderea Imperiului Bizantin si ascensiunea viitorului Imperiu Otoman. Au fost create institutiile statului feudal (Domnia, Sfatul Domnesc, Armata si Biserica). Formarea statelor feudale romnesti a permis si o dezvoltare ascendenta a economiei feudale. Principalele ramuri ale economiei Tarii Romnesti, Moldovei si Transilvaniei au fost agricultura, cresterea animalelor, mineritul, mestesugurile si comertul.

Agricultura.

Strainii care au vizitat cele trei tari romnesti n acea vreme au remarcat fertilitatea solului si bogatia locuitorilor n grne si animale. Dezvoltarea demografica si extinderea relatiilor comerciale au avut drept consecinta marirea suprafetelor nsamntate cu cereale. Culturile de cereale cele mai raspndite erau cele de gru, mei, orz,
secara si ovaz. Pe lnga sistemul mai vechi al destelenirilor permanente, ncepe sa fie folosit sistemul celor doua tarlale (asolamentul bienal). Tehnica agricola nregistreaza unele progrese ceea ce a contribuit la cresterea productivitatii muncii. Cultivarea vitei de vie continua sa fie o preocupare importanta a locuitorilor din Moldova, Tara Romneasca si Transilvania. n regiunile de deal erau raspndite livezile de pomi fructiferi. Proprietatea agrara era dominata de marele domeniu boieresc (nobiliar), laic si ecleziastic, care era exploatat prin intermediul taranilor dependenti (rumni, vecini, iobagi). Obligati pentru lotul primit n folosinta de la proprietar sa dea dijma n produse si sa presteze mai multe zile de munca. Cresterea animalelor constituie o activitate economica deosebita deoarece vitele reprezentau si unul dintre produsele de seama al exportului. Documentele vremii mentioneaza numeroasele herghelii de cai, turme mari de vite si de oi. Feudalii realizau importante venituri din exportul vitelor. Petru Rares mprumuta principelui german Ioachim de Brandenburg suma de 100.000 de florini, rezultate din vnzarea a cca. 50.000 de boi. Domnii Tarii Romnesti percepeau de la toate stnele din tara o nsemnata dare n natura numita casarit, care aducea importante venituri domniei. Albinaritul si pescuitul constituiau si ele ocupatii de seama n activitatea romnilor datorita importantei pe care o aveau n viata de toate zilele: mierea, care nlocuia zaharul, ceara, din care se faceau lumnarile si pestele, unul dintre alimentele de baza ale populatiei. Ca urmare a dezvoltarii albinaritului si pescuitului cresc si cantitatile de miere, ceara si peste vndute peste hotare.

Mineritul.

Tarile Romne dispuneau de importante bogatii ale subsolului care nsa nu erau exploatate la nivelul posibilitatilor datorita lipsei tehnicilor si a investitiilor de capital. Extragerea fierului era modesta datorita concurentei obiectelor de import de calitate mai buna aduse din Cehia, Germania sau Polonia. Extragerea aurului si a argintului se dezvolta continuu n vechile regiuni miniere de la Baia Mare, Baia de Aries, Zlatna, Abrud si Rodna. La mina regala de la Baia Mare functionau la mijlocul sec. XVI 14 steampuri puse n miscare de forta hidraulica si 5 topitarii. Posesorii si exploatatorii de mine snt scutiti de taxele vamale pentru obiectele achizitionate din alte locuri; se

admite aducerea de mineri straini si se acorda dreptul nelimitat de exploatare a minelor de aur si argint. O serie de orase miniere din Transilvania dobndesc privilegii speciale cum ar fi: dreptul de a exploata minele n regie proprie, dreptul de crsmarit, dreptul de trg saptamnal, toate acestea cu obligatia de a renova minele vechi si de a deschide altele noi. Fierul se exploata n minele de la Hunedoara, Ghelar si Rimetia. n sec. XVI XVII dezvoltarea productiei, a mestesugurilor, a tehnicii militare a dus la cresterea exploatarii metalelor feroase si la specializarea unor regiuni care livrau fier pentru piata. Sarea se exploata att pentru piata interna ct si pentru
cea externa. Principalele ocne de sare erau la Turda, Sibiu, Dej, Rodna, Trgoviste, Rmnic, Tg. Trotus. Cum exploatarea ocnelor constituie n general un monopol al statului veniturile ocnelor apartineau domniei. Astfel n Transilvania la mijlocul sec. XVI fiscul obtinea din exploatarea tarii peste 40.000 de florini.

Orasele si productia de marfuri

Dezvoltarea pietei interne datorita productiei mestesugaresti si a comertului a dus la cresterea centrelor urbane din Transilvania si mai trziu a celor din Tara Romneasca si Moldova. Cele mai nfloritoare sunt orasele libere regale, centre comerciale si mestesugaresti bine fortificate, nzestrate cu drept de auto-administrare si cu privilegii (Brasov, Cluj, Sibiu, Bistrita, Tg. Mures, Sighisoara, Medias). n Moldova si Tara Romneasca orasele se dezvolta mai trziu dar nu ating nivelul de urbanizare a celor din Transilvania. S-au impus, Baia, Siret, Trotus, Roman (n Moldova) si Trgoviste, Giurgiu, Braila (n Tara Romneasca). O mare parte a populatiei principalelor orase transilvanene era formata din mestesugari organizati n bresle. n sec. XVI numai la Cluj existau 22 de bresle si peste 50 branse mestesugaresti. Numarul mestesugarilor creste ncontinuu. Dintre specialitatile nou aparute n aceasta vreme, mai importante erau: postavarii, ceasornicarii, specialistii n email, tipografii, farmacistii. Dezvoltarea productiei mestesugaresti dar si a agriculturii si a celorlalte activitati economice au creat conditiile necesare unui larg schimb comercial. Se exportau produse proprii, se practica un intens comert de tranzit, se importau produse din Europa Occidentala si Orientala. S-au dezvoltat legaturile dintre cele trei tari romnesti, s-a
10

extins piata interna, a sporit rolul negustorului ca intermediar ntre producator si consumator. Comertul intern se desfasoara prin intermediul trgurilor, iarmaroacelor si blciurilor organizate de diferite localitati anual, lunar si saptamnal. Transilvania era strns legata din punct de vedere economic de Tara Romneasca si Moldova n special prin cele trei orase de frontiera: Bistrita, Brasov si Sibiu. Pozitia geografica favorabila a Brasovului a facut ca el sa participe la traficul comercial international, sa desfaca n Tara Romneasca si Moldova nu numai produsele mestesugarilor din Transilvania dar si unele marfuri occidentale tranzitate din Orient prin Peninsula Balcanica de negustorii romni, sasi, greci si armeni. Comertul cu alte tari se desfasoara cu unele ntreruperi n directiile traditionale cu Viena, Italia, Ungaria, Cehia, Polonia si Germania. Imperiul Otoman a limitat comertul extern al Moldovei si Tarii Romnesti. n dezvoltarea comertului intern au existat si o serie de obstacole cum ar fi varietatea unitatilor de masura si greutatilor: galeata, butoiul, vadra, fontul si povara. La varietatea de unitati de masura si de greutati se adauga si diversitatea monedelor n circulatie circulau bani emisi n tara si strainatate: taleri, florini, ducati, aspri, dinari, bani turcesti, poloni, austriecii i italieni. n sec. XVI nceteaza si emisiunile monetare proprii din Moldova si Tara Romneasca. Cauzele snt de ordin economic lipsa argintului din tara - si dominarea de catre
monedele straine.

Regimul economic al dominatiei otomane

Expansiunea Imperiului Otoman catre centrul Europei a avut efecte negative asupra existentei si evolutiei generale a Tarilor Romne. La nceputul sec. XV Dobrogea a ost integrata Imperiului Otoman. Treptat, acesta a cucerit si transformat n raiale o serie de orasecetati ale Tarii Romnesti si Moldovei Turnu, Giurgiu, Chilia, Braila, Cetatea Alba si Tighina. Treptat, Moldova si Tara Romneasca intrau n sfera de influenta a otomanilor. Regimul dominatiei otomane cuprindea, pe lnga plata tributului un lung si variat sir de prestatiuni deosebite, att prin natura ct si prin
11

beneficiarii lor. Haraciul a fost principala obligatie a Tarii Romnesti si Moldovei. Haraciul Tarii Romnesti porneste de la aproximativ 10.000 de galbeni n sec. XV pentru ca apoi, n sec. XVI sa creasca vertiginos si astfel, la 1524 ajunge la 24.000 de galbeni, n 1567 la cca. 65.000 de galbeni si, probabil, la 155.000 n 1593. Acesta este punctul maxim atins de haraciul Tarii Romnesti n tot cursul vremii ct a fost platit. Haraciul Moldovei porneste n 1456 de la 2.000, n 1527 ajunge la 10.000 de galbeni, iar n 1593 ajunge la 65.000 de galbeni. Alaturi de plata haraciului obligatie de stat cu caracter de stricta periodicitate se impun si contributii banesti extraordinare mergnd tot n folosul Imperiului si determinate de nevoile lui militare. Peschesurile la fel de vechi ca si haraciul snt daruri n bani si natura fata de sultan si fata de un grup tot mai larg de dregatori otomani. Stiri sigure din a doua jumatate a sec. XVI arata constant ca valoarea peschesurilor este egala cu cea a haraciului. Treptat, ocuparea tronurilor n Moldova si Tara Romneasca se va face prin cumpararea acestora n urma unui adevarat mezat. Petru Rares platea aproape 150.000 de galbeni pentru cumpararea tronului, iar Petru Cercel platea 1.160.000 de galbeni. n perioada 1581 1590, cheltuielile anuale ale Tarii Romnesti fata de Poarta se ridicau la 650.000 de galbeni, suma reprezentnd valoarea a 1275 de sate, calculata la pretul mediu de vnzare a satelor din acea vreme. Alaturi de aceste enorme plati n bani trebuie sa adaugam prestatiile n natura si n munca precum si prejudiciile izvorte din comertul de monopol. Un document din 1587 arata ca domnul Moldovei Petru Schiopul trimitea 3.000 de care si 15.000 de salahori pentru a ridica pe cheltuiala sa cetatea Oceakov distrusa de cazaci. Un raport din aceasta vreme al raguzanului Ioan de Marini Poli vorbeste de asemenea despre grnele fara de numar, animale si alte provizii
care se iau n fiecare an de catre turci.

Monopolul comercial

Legaturile comerciale cu lumea turceasca anterioare epocii de aservire si dezvoltndu-se paralel cu intensificarea relatiilor politice se transformau n nsasi esenta lor, tocmai o consecinta a subordonarii celor doua tari. Extinsa asupra principalelor produse ale economiilor celor doua tari si putnd merge pna la interdictia totala a
12

exportului n alte directii dect aceea a Imperiului, monopolul comercial al Portii se realiza pe mai multe cai. Mai nti snt livrarile prin intermediul statului, care face oficiul de colector. Snt trimise, la cererea sultanului, importante cantitati de cereale, cai si oi. A doua cale era aceea prin care statul avea doar misiunea de a organiza si supraveghea transporturile care erau nsotite de stapnii produselor ce urmau sa fie vndute.
Cea de-a treia modalitate care va cunoaste si cea mai larga folosire este aceea a cumpararii directe de la producator, cu concursul statului de catre negustorii veniti din Imperiu. Numeroase documente ale sec. XVI si XVII mentioneaz a ca Moldova, Tara Romneasca si Transilvania erau trei mari, bogate si vesnice camari care aduc provizii Constantinopolului: grne de tot felul, animale, brnzeturi, unt, miere si fructe de vara si iarna . Chelarul mparatiei se vor numi Tarile Romne n mod oficial abia ntr-o epoca mai trzie; n realitate, nsa, ele snt acest chelar nca din a doua jumatate a sec. XVI. Regimul economic al dominatiei otomane, asa cum se constituie el n a doua jumatate a sec. XVI, are o importanta deosebita pentru dezvoltarea ulterioara a societatii romnesti. Rolul sau est e unul negativ, de frnare a dezvoltarii economice a Tarilor Romne. O analiza atenta a comertului romno-otoman arata ca Tarile Romne, desi beneficiau de o piata importanta si sigura pentru produsele lor, aveau pierderi din cauza

Gostian Bogdan Cls a-XII-a B

13

Cuprins
ISTORIA ECONOMIEI ROMNETI.......................................................................................................1 INTRODUCERE...............................................................................................................................................1 CAPITOLUL I ECONOMIA N SPATIUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC N EPOCA ANTICA...........................................................................................................................................................2 ECONOMIA N DACIA PREROMANA..............................................................................................................3 AGRICULTURA.............................................................................................................................................3 MESTESUGURILE.........................................................................................................................................3 ECONOMIA N DACIA ROMANA...................................................................................................................4 AGRICULTURA.............................................................................................................................................5 MINERITUL SI MESTESUGURILE....................................................................................................................5 COMERUL SI CIRCULATIA MONETARA.......................................................................................................6 CAPITOLUL II..............................................................................................................................................6 ECONOMIA ROMNEASCA N EPOCA FEUDAL............................................................................................6 ECONOMIA ROMNEASCA N PERIOADA FEUDALISMULUI DEZVOLTAT......................................................8 Agricultura.............................................................................................................................................9 Mineritul.............................................................................................................................................9 ORASELE SI PRODUCTIA DE MARFURI........................................................................................................10 REGIMUL ECONOMIC AL DOMINATIEI OTOMANE.......................................................................................11 MONOPOLUL COMERCIAL..........................................................................................................................12

14