Sunteți pe pagina 1din 5

Seceta, flagelul secolului trecut Seceta este definita ca o perioada mai lunga de tip in care media ploilor scade

mult sub limita normala. Ea poate cauza o scadere a recoltelor si o reducere a suprafetelor agricole sau a celor destinate pasunatului. Urmarea fireasca: foametea. Urmarea indirecta a acesteia din urma: moartea, in special a batrinilor si a tinerilor. In prezent, zonele cele mai afectate de seceta, si implicit de foamete, se gasesc in Africa, Asia si America de Sud. Cauze ale aparitiei secetei Seceta se produce datorita discontinuitatilor survenite in functionarea normala a sistemului de curenti atmosferici. Secetele din anii 70 si 80, din Sahel, s-au datorat faptului ca masa de aer cu presiune permanent ridicata de deasupra Saharei s-a extins mai spre sud decat de obicei. Aceasta a impiedicat patrunderea spre Sahel a curentilor umezi dinspre Africa de Nord. Modificarea temperaturilor apelor de suprafata afecteaza si ea masele de aer, avind o legatura destul de strinsa cu seceta. Cercetatorii au stabilit, de exemplu, o corelatie intre seceta din Sahel si diferentele neobisnuit de mari intre temperaturile apelor de suprafata din emisferele nordica si sudica. Oamenii de stiinta pun frecventa mare a secetelor pe seama modificarilor in clima mondiala provocate de incalzirea globala, cauzata la rindul ei de efectul de sera. Sunt voci, insa, care contesta aceasta teorie, considerind ca exista mult prea putine date pentru desprinderea unei concluzii certe. In Oceanul Pacific exista o discontinuitate regulata a fenomenelor meteorologice, cauzata de un curent oceanic cald care se indreapta spre Sud, peste apele reci ale Peru-ului sau Ecuadorului. Acest curent oceanic cald a fost denumit El Nino

("Pruncul", deoarece se produce in preajma Craciunului) si are drept cauza a aparitiei sale, dupa toate probabilitatile, seceta care a afectat in anii 80 Australia, dar si vremea deosebit de furtunoasa din California, Peru si Ecuador. Cele mai secetoase zone de pe Terra. Se pare ca in ultimii 50 de ani Africa a fost locul preferat de producerea a secetelor. Aici, cam doua treimi din uscat este afectat periodic de seceta. Iar una dintre regiunile cel mai des predispuse la seceta este Sahelul, situat intre Sahara si zonele tropicale din Africa de Vest si Centrala. Sahelul se intinde din Senegal si Mauritania, prin Mali, Burkina Faso, Ciad si Niger, pana in Sudan. Regiunea, care in araba inseamna "margini", masoara, de la nord la sud, aproape 500 de kilometri. Printre zonele des afectate de seceta se numara si Cornul Africii, care include portiuni din Etiopia si Somalia. Estul si sudul Africii sunt si ele afectate de seceta. De exemplu, in anii 80 si 90, din cauza secetei, raurile si lacurile de aici s-au redus la dimensiunile uni fir de apa sau au secat complet. Alte zone lovite cu regularitate de seceta sunt India si China. America Centrala si de Nord nu sunt nici ele ocolite. Stepele din Ucraina formeaza o alta regiune semiarida, unde, de foarte multe ori, seceta poate dura ani buni. In America de Sud, o regiune din nord-estul Braziliei, acoperita de arbusti si arbori mici, este foarte expusa secetei. Foametea, una din consecintele secetei Cea mai grava perioada de foamete a fost cuprinsa intre 1959 si 1961, in China, cand se presupune ca au murit peste 30 de milioane de oameni. Vinovatul principal l-a constituit seceta prelungita, dar se pare ca un rol determinant l-a avut si incercarea guvernului chinez de a trece la colectivizarea agriculturii.

Seceta care a lovit in anii 80-90 estul si sudul Africii a dus la distrugerea aproape in totalitate a recoltelor si, implicit, la infometarea a peste 40 de milioane de oameni. In anii 70, seceta prelungita a ucis peste 5 milioane de oameni in platoul Deccan, sudul Chinei, si peste 9 milioane in India. Zona cu cele mai mari probleme ramine, insa, Sahelul. In timpul secetei prelungite in anii 70-80 vegetatia Sahelului, deja imputinata, nu a mai avut puterea de a se regenera, dand nastere unor portiuni aride extrem de intinse. Mare parte din septelul acestei zone a murit, iar recoltele au fost compromise. Urmarea fireasca: foametea. Sute de mii de oameni au murit, foametea lovind in special populatiile nomade. O parte dintre aceste triburi au disparut cu totul de pe fata Pamintului, iar altele au ajuns sa aiba o reprezentatie numerica extrem de redusa. Cand, la sfirsitul anilor 80 seceta din sudul Sahelului a luat sfirsit, toata lumea se astepta ca si nordul sa beneficieze de un tratament asemanator. Numai ca lucrurile nu au stat chiar asa. Problemele economice ridicate in nord s-au tradus printr-o serie de miscari politice interne, incluzind aici si loviturile de stat militare in mai multe state afectate, printre care Nigeria sau Burkina Faso. Pentru a nu da nastere unor confuzii, trebuie sa mentionam totusi ca moartea nu este urmarea directa a foametei. Oamenii slabiti de infometare sucomba ca urmare a diferitelor boli, cum ar fi, de exemplu, deshidratarea provocata de diaree. Ei devin vulnerabili la epidemii ale unor boli precum holera, tifosul, gripa si chiar oreionul. Primii care mor sint batrinii si tinerii. Copiii care supravietuiesc foametei, cand au fost nevoiti sa faca fata lipsei de proteine, pot fi afectati atit fizic, cat si mental pentru tot restul vietii. Trebuie mentionat, de asemenea, ca in unele parti al Africii, Asiei

sau Americii de Sud malnutritia si infometarea sint deja lucruri obisnuite. Acestea duc la o rata mare a mortalitatii infantile si la decese premature. In aceste cazuri, seceta prelungita nu face altceva decit sa amplifice o problema deja existenta. Previziuni sumbre Chiar daca in ultimii 10.000 de ani zonele climatice si cele de vegetatie s-au modificat de foarte multe ori, specialistii sunt pesimisti in ceea ce priveste posibila stopare a inaintarii desertului. In anul 8.000 i.e.n., Sahara, de exemplu, era o regiune acoperita de savane sau arbusti si era populata de un numar mare de animale salbatice. Astazi, ea este doar un pustiu, care, din pacate, continua sa se extinda. Estimarile privind inaintarea desertului pe Glob variaza foarte mult. Un studiu dat recent publicitatii arata, insa, ca suprafata castigata anual de desert este cam cat teritoriul Tarii Galilor. Mai mult, se pare ca riscul pentru suprafata totala a uscatului de a se transforma in desert este in prezent de circa 35 la suta, ceea ce inseamna extrem de mult in comparatie cu inceputul anilor 1800, cind acest risc era mult mai mic. Una peste alta, insa, parerea specialistilor este ca, daca nu se vor lua masuri urgente, in special pentru contracararea efectului de sera, riscul ca Terra sa devina un imens desert este extrem de mare.

Tel. 0232246000 | Fax 0232246002 | Orange 0752266266 | contact@evenimentul.ro Copyright SC Ziarul Evenimentul SRL Iasi.