Cuvintele moștenite

în limba română.
Elementul latin.

Kristina Đorđević
2015/0509
• Cuvintele moștenite din latină
reprezintă esența vocabularului
românesc. Cuvintele latineşti au intrat
în vocabularul limbii române în
perioada de formare a limbii şi
poporului român. Au o frecvenţă mare,
au multe derivate şi compuse cu o
largă varietate de sensuri.
• Statistic, elementele moștenite din
latină reprezintă 20-35% din ansamblul
nediferențiat al vocabularului care urcă
în circulație la 74% , reprezentând
fondul lexical cu cel mai înalt indice de
frecvență din întreg lexicul. În cadrul
vocabularului de bază, cuvintele de
origine latină dețin 60%. Cuvintele de
origine latină devin nucleul din care se
formează familii, serii, ansambluri
lexicale în domeniile esențiale ale
vieții.
Cuvintele latinești formează majoritetea unor
categorii întregi de termeni care se referă la:

 om
• -din punct de vedere al anatomiei: cap, față, ureche, ochi,
gură, dinte, limbă, mână, picior;
• al fiziologiei: a asuda, a înghiți, a mânca, lacrimă, a
mesteca;
• al vieții suflețești: a urî, a plânge, a râde;
• al activității intelectuale: a cunoaște, a crede, a înțelege,
a ști;
• al relațiilor de familie: părinți, frate, soră, unchi, gemeni,
mamă, nepot;
 alimente: pâine, apă, sare, lapte, carne, făină,
vin;
 fenomene meteorologice: frig, ger, a ninge, nor,
ploaie, senin, a tuna, vânt;
 timp: zi, ieri, mâine, noapte, seară, numele
zilelor, ale anotimpurilor, alor unor luni...;
 pământ, minerale, metale: piatră, sare, fier, aur,
argint;
 vegetație: floare, foaie, sămânță, rădăcină;
 copaci: fag, pin;
 pomi: cireș, măr, păr;
 legume: ceapă, pepene, lăptucă, varză;
 animale: miel, bou, cal, câine, capră, oaie, vacă,
iepure...;
 însușiri ale omului sau ale obiectelor: înalt, scurt,
adânc, îngust, frumos, gras, rotund;
 nume de culori: alb, albastru, roșu, negru, galben,
verde;
 denumiri pentru gust: acru, dulce, amar;
 acțiuni: a ajunge, a umbla, a fugi, a intra, a merge, a
veni...;
 terminologie militară: armă, luptă, bătaie.
• Numeralele de bază, de la 1 până la 10 și
numărul mie sunt din latină, iar numărul
sută nu este de origine latină. De origine
latină sunt și pronumele și mare parte
dintre conjuncții și prepoziții.

• Cuvintele din latină savantă sunt, de fapt,

împrumuturi care reprezintă termeni
tehnici din domeniului științelor.
• Dovada, care ne arată că cuvintele
latinești sunt esențiale în limba română,
este un bocet din Dobrogea în care, din
155 de cuvinte numai 29 nu sunt latine
(unul din greacă, trei din maghiară, 18
din slavă și 7 cu etimologie
necunoscută).
Literatura
1. Dumistrăcel, Stelian (2011). Lexic românesc:
cuvinte, metafore, expresii. Cuvintele de
origine latină. Iași: Demiurg Plus
2. Toma, Ion (2001). Limba română
contemporană. București: Niculescu
3. Zugun, Petru (2000). Lexicologia limbii
române. Componența lexicală etimologică a
limbii române. Iași: TEHNOPRESS
4. Rosetti, Alexandru (1986). Istoria limbii
române. Limba latină. București: 13
Decembrie 1918