Referat "Acasa" Comentariu de Fanus Neagu

Batrâna înalta si osoasa, cu fusta neagra pâna în calcâie si sal fumuriu, adunat peste obraji, se opreste între linii sa
rasufle. Trenul plecase si uitase ca trebuie sa se înfunde pe drumul de câmpie care ducea la Gradistea.

Ajungând în casa de altadata, acum sediul Sfatului popular, batrâna îi spune primarului Pavel Odangiu ca a venit sa
moara acasa. Desi acesta o alunga, ea se aseaza pe un scaun, cere nepotului sa-i cânte doina "Hai Buzau, Buzau"
si, dupa o lauda a divinitatii, moare sub privirile buimacite ale nepotului si primarului. Odangiu, devenit o fiara,
izbeste pe Eremia cu pumnul în gura si-l alunga. Dupa ce-si sterge gura plina de sânge, Eremia ridica trupul
batrânei si nestiind ce sa faca, se îndreapta spre sirul de barci rasturnate sub gard, în timp ce vântul, rabufnit din
câmpie îi plesnea fata cu picaturi de ploaie. Timpul arhaic este simbolizat de batrâna Gherghina, protocolara si
decisa, nepotul Eremia, ascultator si tolerant, de doina straveche, simbol al superbului rafinament spiritual la care
ajunsese civilizatia taraneasca. Timpul de acum, modern, acasa e un univers degradat al carei esenta e violenta si
ura.

Personajele nu reprezinta caractere, ci doua timpuri istorice, doua civilizatii, cea arhaica si cea moderna, violent
contrastante.

Batrâna Gherghina a lui Oprisan Rosioru, prin seninatatea mioritica în fata mortii, prin dârzenia cu care respecta,
cu toate violentele unui timp advers, datini imemoriale, reprezinta civilizatia taraneasca ancestrala, sinteza
originala de pagân si crestin. A muri acasa este o datina geto-dacica, ascunzând credinta ca, astfel protejat, omul
nu se va prabusi în marile hauri de dincolo. Moartea batrânei nu este numai expresia unei mentalitati arhaice, ci si
a unei revolte împotriva istoriei prapaditoare. Aceasta nuanta fiind resimtita repede de primarul Pavel care îl
numeste pe Eremia vipera.

Primarul Pavel Odangiu, prin lipsa de omenie si resivitate este expresia unei istorii, al carei obiectiv a fost
sfarâmarea nobilelor structuri spirituale nationale.

Pentru caracterizarea personajelor se utilizeaza portretul psiho-fizic si caracterizarea prin gesturi, vorbe si atitudini.

In aparenta, nuvela evoca tragedia taranilor exclusi în mod abuziv din locurile lor de bastina si trimisi la marginea
tarii, într-un nicaieri. Scriitorul, prin moartea batrânei, realizeaza un patetic act de acuzare împotriva unei istorii
violente si nedrepte.

In fond, nuvela prezinta raportul dintre doua lumi, lumea satului atemporal si lumea satului modern, evidentiindu-
se ideea ca sub incidenta istoriei violente satul a parcurs un dramatic proces de involutie.