Tătărăuca Veche

Legenda satului
...Zice lumea,că demult, tare demult, pe când
hoardele barbare ale tătarilor,năvăleau asupra
localităților cu oameni paşnici, Tătărăuca Veche
era un cătun mic, de o privelişte ca într-o
poveste cu oameni harnici şi paşnici,liniştea
cărora a fost spulberată de urgia tătară.
Bărbații satului fiind duși la luptă, lăsară în
urmă bordeiele cu bătrâni,femei şi copii. Cei ce
erau mai în putere au părăsit bordeiele şi au
fugit în pădure,au rămas doar cei mai slabi şi
neputincioşi. Astfel într-o căsuţă mică a rămas
o tânără nevastă, ce avea să dea viață unei noi
vieți omeneşti ...
Între timp bărbații neamului nostru ce mai
rămăseseră în viață, se întorceau acasă, se
întorcea la vatră şi bărbatul
nevestei,surprins de bucuria biruinței. Dar
zâmbetul îi dispăru, văzând la poarta sa un
cal frumos cu șaua-i tătărească...Îi veni un
gând năprasnic şi cu gândul acesta rău ce-i
sfâşia inima, intră în casă, unde-i dispăru
toate iluziile. A văzut-o pe nevasta sa alăpta
pruncul, iar jos la podea zăcea mort, cel ce
păşi-se pragul cu gând rău - tătarul.
De atunci şi a mers vestea de
Tătarcă, iar modificările de mai
tîrziu i s-a zis Tătărăuca Veche
Această mărturisire este o
legendă culeasă de la cei mai
bătrâni, oameni din localitate ce
trece din an în an şi se
înveşniceşte.
La noi acasă la …
Tătărăuca Veche
Pe o colină cu înălțimea de 270 de metri
deasupra Nistrului, pe locuri unde civilizația
umană a fost atestată cu peste 14000 de ani în
urmă, se situează, astăzi, satul Tătărăuca Veche.
A dat lumii numeroase nume notorii, s-a
remarcat, de-a lungul timpului, prin evenimente
demne de inclus în hrisoave vechi și rămâne a fi
la fel de activă în vremurile contemporane
Oameni de caracter locuiesc în Tătărăuca Veche
– un sat cu rădăcini puternice, tradiție creștină,
potențial de dezvoltare și peisaje rupte din rai.
Aici legendele răsar din pietre, iar omul prinde
aripi ca să crească.
File de istorie
Cel mai timpuriu document scris, în care
este menționat satul de astăzi, este datat
cu 30 ianuarie 1646. În a. 1797 este
atestată biserica din lemn cu hramul „Sf.
Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Între 1819-
1935, satul s-a aflat în judeţul Hotin. În
perioada interbelică, în localitate,
funcționa un cămin cultural al Fundației
Culturale Regale „Principele Carol”. În
1949 cca 50 de persoane, din familii de
oameni gospodari și intelectuali, au fost
deportate în Siberia.
B I S E R I C A D I N L O C A L I TAT E C U
HRAMUL SFINȚILOR
ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIL
Biserica de lemn,,Sf. Arhanghel Mihail", construită în 1888. Monument
de arhitectură de însemnătate națională.
În 1797 pentru prima dată e pomenită prezenţa unei biserici cu
hramul Arhanghelilor, construită din lemn, acoperită cu stuf, unsă cu
lut, înfrumusețată, însă are puține cărți în ea. În 1888 este ridicată o
altă biserică, ce funcționează până în prezent.
DEALUL DRĂGUŢEI - UN
LOC CU LEGENDE
Dealul Drăguței are o legendă
frumoasă de dragoste. Mulți
au flăcăi și-au încercat norocul
să ridice dealul din iubire
pentru Drăguța, dar nu au
reușit. Rămâne a fi o
provocare pentru fiecare
călător care ajunge pe aici.
Poate îi aruncă Drăguța
pletele ei lungi să-l ajute?
 Dealul Drăguței
DE PE T RE P O PA
O legendă spune că flăcăii îşi aprindeau plămânii,
urcând în fugă un deal mare de dragul unei fete, numit mai
apoi Dealul Drăguței...
Așa cum Ana a urcat în sfântul zid,
Dealul Drăguţei zilnic, în taină îl ridic.
E singura cărare, lumina cea mereu.
Mă-nalt-ncet, iubind, spre bunul Dumnezeu!
Chiar de-a zăcut, pe mal de râu, un zid uitat,
Tot omului cu har isprava i s-a dat.
Prin jertfa ta ai drum spre mântuire,
De-i cânt sublim ori zid de mănăstire.
Sub inimă cu prunc şi toată de iubire,
Și-n visul ei tot răsărea o mănăstire.
Pân' Ana se făcu un zid ce nu se trece,
La număr jertfe erau trimise zece.
Pentru Manole, Ana, un munte a zidit,
Pe culmea lui un dor de zbor a răstignit.
Cum robii frumuseții, nu-și mai sunt stăpâni,
Ei aripi îşi făceau din tinerii plămâni!
Din talpă ori din palmä jertfit-au sânge cald,
Flăcăi, scriind pe rând, Drăguţei gând înalt,
În forme noi, neîntinatul imn-destin,
Să se preschimbe în sămânță de pelin.
Și poate de la şarpe Ana a moştenit prihana,
„S-ajungă!" Implora, strângând la piept icoana.
Nǎframe salvatoare pe munte aruncând,
Dar se topeau în aer de geamăte vibrând.
O Ană, un munte și-o singură cărare,
Cu neamul lui Manole în veşnică urcare,
Atât ni-i dat, atât aici am moştenit:
Din sacru mit să naștem sacru mit. Atât!
I.P.G. "Eva Gudumac"
În anul 1896 în sat e deschisă o școală parohială cu un
învățător și 63 de elevi.
În 1923 în Tătărăuca Veche e prezentă o școală primară
mixtă, o biserică ortodoxă, agenția 24 de percepere,
poștă rurală, primărie și își desfășoară activitatea o
tovărășie sătească. Tot atunci în sat funcționa o carieră
de piatră, o moară de apă și 2 cârciumi. Doi ani mai
târziu e menționat despre activitatea unei cooperative
de consum „Tatarovca Veche”. În perioada interblică în
localitate funcționa un cămin cultural al Fundației
Culturale Regale „Principele Carol”.După Al Doilea
Război Mondial școala primară este transformată în
școală de 7 clase.
În anii 60 ai secolului XX, școala de 7 clase e
reorganizată în școală medie (de 10 clase). Din 20 mai
2005, școala din Tătărăuca Veche poartă numele
academicianei Eva Gudumac. Dumneaei este
permanent alături de locuitorii satului dar și de școala
pe care o vizitează ori de câte ori are ocazii.
 Personalități născute în Tătărăuca Veche

PREȚUIEȘTE VALOAREA TRADIȚIEI! ÎNGRIJEȘTETE DE RĂDĂCINI PENTRU URMAȘII

URMAȘILOR NOȘTRI!

CHIRIL SPINEI EUGEN ZGARDAN

(n. 1884 - d.) politician basarabean, membru al (n. 1929) savant, doctor abilitat în medicina
Sfatului Ţării veterinară

G H E O R G H E D R U ŢĂ G H E O R G H E D R U ȚĂ
(n. 1881 - d. 1941) politician basarabean,
membru al Sfatului Ţării (n. 1935) savant, doctor în filologie
 Personalități născute în
Tătărăuca Veche

EVA GUDUMAC P E T RE P O PA LUCREȚIA BÂRLĂDEANU

Eva Gudumac este un medic
sovietic şi moldovean, specialist în
chirurgie pediatrică. Membru
corespondent (din 2000) şi
membru titular (din 2007) al
Academiei de Ştiinţe a Moldovei
Petre Popa este un scriitor şi
activist din Moldova. A ocupat
funcția de şef al Direcţiei de
Cultură a raionului Soroca (1999-
2007) și este director al Teatrului
„Veniamin Apostol" din Soroca din
2009.
Lucreția Bârlădeanu este
scriitoarea care, de fiecare dată,
prin cărțile sale, surprinde cititorul.
Afirmându-se ca poetă, cu câteva
volume de poezii publică, în 2005
şi, respectiv, în 2006
Baștina
Imnul satului Tătărăuca Veche
BAŞTINA MEA
Două dealuri ţin casele-n şir pe la drumuri,
lar podul de piatră leagă acest defileu,
Prin care aleargă o apă şi-n murmur
Aud un glas de copil semănând cu-al meu.
Cu povestea iubirii de pe Dealul Drăguţei,
Au crescut mame blânde şi tați gospodari,
Bătrânii smeriţi cu stränepoți de mânuţă,
Rugăciunile-aduc mai aproape de-altar.
În al Nistrului val, auzind glasul mării,
Fiii tăi au trudit pentru-n vechi ideal,
Rostit lângă plug, dar şi în Sfatul Ţării
Consfinţit de toţi fraţii veniţi în Ardealz
Patru secole-n şir a-ncălzit Tătărăuca,
Pe pământ răzăşesc mii de sorti omeneşti,
Tu pe toate ai scris un crez, Tătărăuca:
„Fără-adânci rădăcini pom rotat nu mai crești".