Unificarea

Italiei
Cujba Stela
 Contextul istoric
Exte
Problema unității naționale rămâne
rn
dezideratul cu care demarează a doua
jumătate a secolului al XIX-lea pentru
toate națiunile europene.
Franța, una din Marile Puteri ale Europei, - liberal, condus de Camillo Cavour, susținea ideea
râvnind la înlăturarea dominației austriece
şi instituirea propriei hegemonia susţine
lupta piemontului pangopîmpotriva
habsburgilor;
Inter
existența a două curente politice care militau pentru
n
unificare:
- democratic-republican, condus de Giuseppe
Mazzini, opta pentru unificare prin mişcarea de
eliberare națională;
unificării sub conducerea dinastiei Savoya;
evoluţia economică, manifestată prin creşterea
întreprinderilor textile, metalurgice, construcția
căilor ferate şi a podurilor crea premise economice
favorabile unificării;
Etapele unificării Italiei
Regatul Piemonto-Sardinian, semnând o alianţă
militaro-politică cu Franța luptă alături de Napoleon al
III-lea împotriva Austriei. Deși austriecii sunt înfrînși,
de frica intrării Prusiei în război dar și al voluntarilor
italieni, Napoleon încheie un armistițiu prin care în 1859
- doar Lombardia se alipește Piemontului, Veneția
rămînînd sub habsburgi.
Victoria împotriva austriecilor a provocat dorința de
unificare în alte zone ale peninsulei.
În 1860, Parma, Modena și Toscana aderă la Regatul
Sardiniei.
Etapale unificării Italiei
1860 în capitala Siciliei, - Palermo izbucnit o
răscoală a populară, care căpătând amploare,
sub conducerea lui Giuseppe Garibaldi, ajunge
să cuprindă întreg Regatul Neapole.
Mai mult, Garibaldi, devenit erou popular,
întreprinde acţiuni de îmbunătăţire a situaţiei
țăranilor.
Regele Piemontului Victor Emanuel al II-lea
trimite încolo forțele militare dar concomitent
organizează şi un plebiscit. Armata sardiniană a
obținut importante victorii iar poporul a votat
pentru unirea Regatului Neapole cu Piemontul.
1861 - Victor Emmanuel al II-lea a fost declarat
rege al Italiei de primul parlament național
 Etapele unificării Italiei 1866 - Veneția a fost și ea eliberată şi s-a alipit
Regatului Italian, în urma înfrângerii Austriei în
războiul cu Prusia. Ultima fiind susținută de Italia.
Adepții lui Garibaldi se îndreaptă spre Roma, cu
intenția de a o elibera, însă sunt înfrânţi.

1870 Roma este eliberată în urma

înfrângerii Franței în războiul cu Prusia.
1871 aceasta devine capitala Regatului
Italian, procesul de unificare fiind
încheiat cu succes.
 Lideri ai unificării Italiei

Giuseppe Camillo Victor Emanuel al Giuseppe

Mazzini
1. "Italia trebuie să se ridice
de la un capăt la altul...
"EuCavour
am fost și rămân
partizanul monarhiei
II-lea
"Proclamat în 1861
"rege al Italiei prin
"VăGaribaldi
aduc o ceată de
viteji... Suntem cu voi!
Oriunde ar răsuna, constituționale, fiindcă o Îndurarea lui Dumnezeu Nu cerem altceva decât
chemarea trebuie să fie: consider unica capabilă, şi a Naţiunii", el eliberarea pământului
"Unitate, libertate, în condițiile actuale... de a desăvârșește unitatea nostru. Dacă vom fi
independență națională..." concilia ordinea cu italiană... a păstrat uniti, înfiptuirea ei va fi
2. "Suntem un popor... libertatea, stabilitatea... cu Constituția liberală ușoră și scurtă. La arme,
Mândri de cel mai glorios progresul Constituția va fi "dăruită" Piemontului de aşadar! La arme cu
trecut... Care a cunoscut deci simbolul nostru
istoria europeană." tatăl său, Carol Albert toții!"
politic..."
 Concluzie
Unificarea Italiei – proces
istoric îndelungat şi
complicat, realizat între anii
1859-1871
Statul italian s-a constituit
prin acțiuni care au îmbinat
calea diplomatică cu cea
militară; calea de "sus" - sub
conducerea monarhiei din
Piemont şi cea de "jos" - sub
conducerea lui Giuzeppe
Garibaldi
Regatul a fost forma istorică a
statului național unitar italian
Vă mulțumesc
pentru atenție!