Italia la sfârșitul

secolului al XIX-lea,
începutul secolului al
XX-lea
 Noțiuni
 Parlament bicameral- organizarea parlamentului unui stat în două camere.
 Vot cenzitar-  este sistemul electoral practicat pe scară largă înainte de instituirea votului
universal, care consta în recunoașterea calității de alegător și implicit a dreptului de
vot cetățenilor care aveau un anumit venit anual evaluabil în titluri de proprietate imobiliară
(terenuri, clădiri) sau stabilit în funcție de cuantumul impozitelor plătite anual asupra
veniturilor încasate
 Mișcări revendicative- mișcări ale maselor sociale sub forma unor manifestații de stradă sau
greve, prin care se solicită respectarea unor drepturi sociale prevăzute în legislație, dar
neacordate.
 Neutralitate- situație, atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre două
sau mai multe state, care nu participă la pacte sau alianțe militare și întreține relații pașnice
cu fiecare stat în parte.
 Risorgimento- curent în cultura și viața politică italiană din sec. XX, care propaga
unitatea Italiei, libertatea și egalitatea.
 Unificarea Italiei,
conform termenului
originar din italiană,
Risorgimento, a fost
procesul social, politic
și administrativ care a
avut ca rezultat final
unificarea statelor din
peninsula italiană
într-o singură națiune,
Italia.
 Giuseppe Garibaldi
 Introducere
 Camillo Cavour

 Nucleul unificării italiene l-a

reprezentat Regatul
Piemontului, care, în urma
participării la mai multe
războaie împotriva Austriei,
dobândeşte controlul asupra
Lombardiei (1859) şi Veneţiei
(1866). Sudul Italiei este
eliberat de Giuseppe Garibaldi,
care reuşeşte să-i înlăture pe
Bourbonii spanioli din Regatul
Celor Două Sicilii, teritorii pe
care le cedează Casei de Savoia
(1861). În 1870, Roma devine
capitala Regatului Italiei.
Artizanul unificării italiene a
fost Camillo Cavour, primul
ministru al Regatului Piemont.
  Evoluția social-economică
 Odată cu realizarea statului unitar, societatea italiană a cunoscut transformări radicale
în toate domeniile, dobândind statut de mare putere europeană.
 Unificarea politică a Italiei au creat premise pentru lichidarea barierelor vamale,
constituirea sistemului unic de măsuri și greutăți, înfăptuirea revoluției industriale și
dezvolatrea relațiilor marfă-bani.
 Au fost ameliorate regiunile mlăștinoase și construite sisteme de irigare în valea
Padului.
 Se cultivau cereale, bumbac, legume, viță-de-vie, citrice.
 Cu toate acestea problema agrară nu a fost rezolvată., latifundiile mari continuau sa
domine la sud și în unele regiuni din centrul țării ( persistau în mod camuflat,
boierescul și dijma).
 Deficitul bugetar era rezultatul uriașelor cheltuieli făcute de guvernele Piemontului în
faza finală a Risorgimento-ului și trecute în sarcina noului stat unitar.
 Obiectivul principal al guvernelor era redresarea deficitului financiar al statului și
realizarea unui echilibru bugetar.
 Abia în anul 1876 a putut fi atins mult doritul echilibru bugetar.
 Sărăcimea țărănimii menținea o piață internă îngustă.
 Progresul industrial era împiedicată de insuficiența capitalului și a
minereului de fier, a cărbunelui și a petrolului, care se importau.
 Predomina manufactura și meșteșugăritul.
 După ce a început să fie folosită energia electrică, produsă de
hidrocentrale, s-au creat o industrie de automobile și armament la
Torino, șantiere navale la Genova, întreprinderi industriale la
Elvetica, Terni, Ansaldo.
 Politica liberului-schimb a inundat piața italiană cu mărfuri
străine, dând o lovitură puternică industriei italiene și înrăutățind
situația muncitorilor salarizați.
 La începutul secolului XX economia a început să se dezvolte:
 se construiesc uzine metalurgice și constructoare de mașini;
 creșteau moșiile capitaliste în valea râului Pad;
 uniuni monopoliste: FIAT, trustul metalurgic LIVA;
 apar întreprinderi mari de prelucrarea a produselor agricole;
 se deschid bănci;
 se extinde rețeaua căilor ferate.
  Politica Internă

 După unificare, Italia continuă să fie doar o expresie geografică,

deoarece numai 2 % din populaţie vorbea italiana literară. În consecinţă,
principalul rol al statului va fi să creeze “italieni”, cetăţeni ai noului stat.
De aici, o politică susţinută de laicizare şi centralizare, după model
francez.
 Regimul politic este parlamentar, bazat pe vot cenzitar, care este
desfiinţat treptat.
 Lipsa unor partide politice, cu ideologii bine conturate, va dăuna
stabilităţii vieţii politice.
 Organizarea politică a Italiei se baza pe Constituția piemonteză din 1848,
carea proclamat monarhia constituțională.
1. Parlamentul era bicameral. Senatul era desemnat de către
rege, iar Camera Deputaților era aleasă prin vot cenzitar.
2. Primele guverne formate de grupul politic liberal-moderat al
agrarienilor, numit ,,dreapta’’, au depus anumite eforturi
pentru formarea unui aparat de stat unic, constituirea
armatei și flotei, acordarea de subsidii pentru construcția de
căi ferate.
3. Guvernele de dreapta au desființat organizațiile religioase și
au naționalizat pământurile bisericești.
4. În 1876 a venit la putere ,,stânga”, în care intrau
industriașii, bancherii, dar și mulți republicani și adepți ai
lui Garibaldi.
5. Guvernul de stânga a introdus un tarif vamal protecționist.
6. Impozitele exagerate și dictatura poliției s-au menținut și
perioada guvernărilor de stânga, mai ales pe timpul
guvernului condus de Francesco Crispi (1887-1891, 1893-
1896).
7. Impozitele exagerate pentru întreținerea armatei, a
aparatului birocratic, protejarea industriei naționale era o  Francesco Crispi
povoară pebtru popor
  Cauzele grevelor a muncitorilor din Italia

 Țăranii care nu primeau pământuri își pierdeau drepturile la

pământurile obștii și se ruinau.
 Industria slab dezvoltată nu putea să asigure cu lucru țăranii
ruinați.
 Salariul muncitorului nu acoperea coșul minim de consum.
 Ziua de muncă dura 12-16 ore.

 Împotriva acestei politi lupt partidul Muncitoresc înființat în 1882, și Partidul

Socialist Italian, format în 1892.
 Politica Externă
 În anul 1882, Italia a aderat la pactul germano-austro ungar semnat în
1879.
 Era un tratat de natură defensivă, îndreptat în tenei, împotriva Franței.
Italia dorind să păstreze relații bune cu Marea Britanie, a insistat ca în
pactul semnat să fie adăugat un articol care să stipuleze că alianța nu este
îndreptată și împotriva Angliei.
 Dorind să-și asigure piețe de desfarea și materii prime pentru industrie,
Italia a ocupat statele africane Somalia (1889) și Eritreea (1890).
 În urma războiului ruso turc din 1911-1912. armata italiană a contropit
Libia (Cirenaica).
 La începutul Primului Război Mondial, Italia și-a păstrat neutralitatea.