In a doua jumate de XVIII se fac transformari modernizatoare in multe domenii.
FIindca turcii au suferit in razboaiele purtate cu rusia si Austria ei trebuia sa scrie multe tratate (limitarea tributului, reglementarea altor dari si obligatii in favoare portii), ele au facut conditii favorabile ca sa se dezvolte social-economic Dar scurgerea masiva a bunurilor material din principate spre poarta a avut urmari negative. Transilvania *sub regimul hapsburgic*, s-au creat conditii mai favorabile decat in principate. O chestier importanta a progresului in viata economica a fost cresterea populatiei *in Moldova in anul 1774 erau 1600000, 1821 erau 3000000*. Pe spatiul romanesc se largesc spatial cu cereal, porumbul fiind in primul loc. O chestie importanta al dezvoltarii economice era largirea a pietei interne *noi orase in moldova: Balti, telenesti, leova, otaci, falticeni, husi, etc, muntenia/Romania: valenii de munte, gaiesti*, Chisinau devine mai important Chisinau ca centru mestesugaresc si commercial. Dupa pacea de la Kuciuk-Kainargi – 1774, multe tari ca rusiu, Austria obtin privilegii de la poarta. Cresc numarul negustorilor straini si locali care otineau acte de supusi ai tarilor straine. Ei nu foloseau capitalul pentru dezvoltarea economiei locale, ci il exportau peste hotare. In principate apar intreprinderi manufactiere *moldova – santierul naval de pe dunare la galati, fabrica de sticla de la Calugara, tara romaneasca – manufactura de postav de la pociovaliste, fabrica de lumanari din Bucuresti*. Fiindca Banat si Transilvania au protective de stat au o dezvoltare mai intense.
Schimbari in relatiile agrare din Moldova si Tara Romaneasca:
Extinderea piete interne si externe ale munteniei si moldovei a stimulat dezvoltarea gospodariilor boieresti si manastiresti. Venitul lor veneai din vanzarea vitelor, vinului, cerealelor. Dar ca sa largeasca productia de marfuri agricole aveau nevoie de tarani dependent *clacasi*. Ei cerea sporirea numerelor de zile de boieresc, domnii nu doreau asta fiindca putea reduce posibilitatile taranilor de a presta darile de stat. Domnii au satisfacut numai partial cerintele stapanilor de mosii. In 1766 Grigore GHica a adoptat un asezamant in care clacasul va avea 12 zile de boieresc pe an si a introdus norma de munca a taranului clacas intr-o zi. In anii ’40 domnii au pus la dispozitia boierilor un numar limitat de tarani scutiti de biruri, care erau obligati sa munceasca pe mosiile lor. Ei lucrau pana la 150 zile pe an, indeplining mai multe functii *plugari, paznici, prisacari, etc*. Asta ajuta ca gospodarii mosieresti sa se specializeze in producerea unor anumite marfuri destinae pietei. Fiindca numarul scutelnicilor era limitat, foloseau si salariatii, asa patrund unele elemente ale relatiilor de piata.
Relatii sociale in Transilvania.
Ca si la restul europei de sud-est, in a doua jumatate se intensifica producerea marfurilor agricole. Nobilimea transilvaneana marea obligatiile senioriale, impunand munca obligatorie *robota*. In randurile taranilor crestea nemultumire, izbucnirea unei revolte a fost grabita de decretul din 1784 al impratului, care prevedea inscrierea in regimente de graniceri a locuitorilor satelor de la hotare. Granicerii incetau de a fi iobagi si avea dreptul la casa si pamant. Prentru a scapa de iobagie, satenii au incetat sa-si indeplineasca sarcinile senioriale si cereau sa fie graniceri. Fiindca dorintele nu era facute, s-a format o rascoala taraneasca. Rascoala a fost la noiembrie 1784 in Muntii Apuseni, condusa de Horea, Closca si Crisan, ei cereau desfiintarea iobagiei, impartirea pamanturilor nobilimii la tarani, egalitatea locuitorilor in raport cu plata darilor fata de seama, etc. Dar dupa primele succese, oastea era imprastiata de armata regulate, conducatorii roscoalei sunt prinsi si intemntitati la Alba-Iulia, Crisan se sinucide iar Horea si Closca sunt trasi pe roata la data de 28 februarie 1785. Dupa infrangerea rascoalei, imparatul a acordat taranilor un sir de inlesniri *cea mai importanta fiind desfiintarea servitutilor personale, 1785*.