Doine de dor:

„Doina” de Octavian Goga – doina de jale

O doină plânge sus pe culme,
Din fluier unde limpezi cad,
Și legănate lin s-afundă
În pacea codrilor de brad...

Cântare, meșteră cântare,

Te stingi acum încet-încet,
Și-adormi pierdută-n tremurarea
Oftării blânde din brădet...

Mi-ai picurat un strop în suflet

Din taina vremii de demult,
Și plânsul veacurilor duse
Mă înfioară când te-ascult...

Cum te-ai topit acum în noapte,

Eu stau cu inima la sfat:
În care brad, de care creangă
Plânsoarea ta s-a aninat?...

Și cât vei mai trăi acolo,

Tu, soră pururea cu noi,
Când va fi mort de mult ciobanul,
Și moartă turma lui de oi?...

Târziu odată - cine știe? -

Trecând pe-aici un călător,
Te va culege dintr-o floare,
De după-o aripă de nor...

Te-a coborî în largul văii,

Și-o lume te va asculta,
Și-o lume-ntreagă va începe
Să plângă cu durerea ta...

Unde-aud cucul cântând; (Vasile Alecsandri – Poezii populare ale românilor) – doina
de jale
Unde-aud cucul cântând
Și mierlele șuierând
Nu mă știu om pe pământ!
Eu zic cucului să tacă,
El se suie sus pe cracă
Și tot cântă de mă seacă,
Iar mai jos pe-o rămurea
Cântă și o turturea
Tristă ca inima mea.
Cucul zice de pornire
Turturica de jelire
Ș-al meu suflet de pieire!

Doina, doina, cant de jale de Stefan Vlad – doina de jale

Doină, doină, cânt de jale,

Când te-aud din depărtare -
Peste Dunăre, la mare,
Stânga pieptului mă doare
Că vii, doină, prea năvalnic,
Doină, doină, cântec jalnic...

Doină, doină din caval,

 Mi te poartă val cu val
Ape limpezi de izvoare
Pân' la Dunăre şi mare;
Maică dragă-mi eşti tu mie,
Doină, cânt de voinicie...

Doină, doină, cânt român,

Nu te duce la străin! ,
Că nu te ştie cânta,
Nici te ştie îngâna,
Nu te ştie asculta,

Doină, doină, draga mea... – doina de dor si dragoste

Doină, doină, cânt de dor

N-aştepta până ce mor!...
Lasă-mă să te doinesc
Câte zile mai trăiesc!...
Prea târziu dacă-i veni
N-ai din mine ce găsi...
Nici cavalu' de doinit,
Nici flăcău de hăulit...
Şi nici fluier de cântat
Numai jale şi oftat...

Voinicul de Vasile Alecsandri – doina de haiducie

Cine-i tânăr și voinic
Iese noaptea la colnic
Fără par, fără nimic,
Fără paloș, nici pistoale,
Numai cu palmele goale!
Cine-i tânăr și viteaz
Bujori poartă pe obraz
Și la potiri se arată
Pieptul gol, fața curată,
Și cât scoate un cuvânt
Cad neferii la pământ,
Cum se scutur perele,
Perele și merele.
– doina de cătănie:

Militarie:

Strainatate :