Sunteți pe pagina 1din 29

Arta poetic

Deci, muzic nti de toate, Astfel Imparele prefer, Mai vagi, mai libere-n eter, Fiind n tot, plutind n toate. [...] Nuana eu rvnesc s-o caut, Nuan, nicidecum Culoare, Nuana doar ngemnare De vis cu vis, de corn cu flaut! Alung Poanta ce ucide i crudul Spirit, Rs impur, Ce lacrimi scot n ochi de-Azur, i izul trivial de blide! Sucete gtul elocinei, i bine faci, cnd cu putere, Astmperi Rima-n chingi severe, Ea, sclav a nesocotinei... [...]

Deci, muzic mai mult, mereu, Iar versul tu aripi nalte S prind, nzuind spre alte Iubiri i boli de Empireu! S fie buna aventur Cnd sufl zgribuliii zori Prin min i prin cimbriori... Tot restul e literatur.

Alte poezii sunt :

Cantecul Bun
Acestei carti n care cnta Iubirea sa i fie dat Sa te gaseasca azi la pat, Tu, a vietii mele tinta?
n clipa binecuvntata, Sa fiu gonit de acest rau, Chiar de la capatiul tau, Cu dragostea-mi nspaimntata? Dar daca dupa-orice furtuna Surde viitorul iar, Lucit de-un soare de clestar Pe fruntea-n flori ce se-ncununa, Iubire sa nadajduim! Zau, fericitii toti din lume Vor invidia a noastre nume, Atta o sa ne iubim!

Cavalerul
Calare si tacut, mascatul cavaler, Dezastrul, m-a strapuns cu sulita de fier. Si sngele-mi tsni cu-o rosie vigoare, Evaporndu-se apoi, prin flori, la soare.

Si credincioasa curatiilor divine, Batu iar inima poruncilor n mine. Stam tremurnd si necreznd si ametit, Cum e un om ce cu vedenii-i daruit. Dar bunul cavaler, din nou ncalecat, Se-ndeparta, facndu-mi blnd un semn din cap

Mi-nchise ochii umbra, de-un strigat napadit, Batrna-mi inima muri, fior cumplit. Si mi striga (mai aud nca glasu-i rar): O data-n viata-i cu folos Prudenta, dar! Si cavalerul Dezastru veni aproape, Descaleca, ma-atinse pe pleoape. Prin rana degetul metalic si-l petrece Pe cnd cu vocea dura-enunta a sa lege. De degetul de fier abia atinsa, iata O inima am iar, trufasa si curata.

Colocviu Sentimental
In parcul vechi si rece si pustiu, Trec doua umbre-n ceasul cenusiu. Li-s ochii ofiliti, au buze moi Si deslusesti cu greu ce-si spun in doi. In parcul vechi si rece si pustiu, Nalucile isi fac trecutul viu. -Iti amintesti extazul nostru vechi? -Ce tot imi torci trecutul in urechi! Dar astazi, ma mai strigi pe nume tu Si-n vis iti mai rasar eu oare? - Nu. -Ah, zile dragi cum altele n-om sti, Cand gurile ni se uneau! - O fi...

Dans le vieux parc solitaire et glac Deux formes ont tout lheure pass. Leurs yeux sont morts et leurs lvres sont molles, Et on entend peine leurs paroles. Dans le vieux parc solitaire et glac Deux spectres on evoque le pass. -Te souvient-il de notre extase ancienne? -Pourquoi voulez-vous-donc quil men souvienne?

-Ton cur bat-il toujours mon seul nom? Toujours vois-tu mon me en rve? Non.
-Ah! les beaux jours de bonheur indicible O nous joignions nos bouches! Cest possible. -Quil tait bleu, le ciel, et grand, lespoir! -Lespoir a fui, vaincu, vers le ciel noir. Tels ils marchaient dans les avoines folles, Et la nuit seule entendit leurs paroles.

-Ce bolti albastre, ce sperante mari! -Speranta-i azi prin norii funerari.
Si astfel merg starnind ovazu-n drum Si noaptea ii aude doar, prin fum...

Gaspar Hauser Canta


Ma-nfatisez, tacut orfan, De nsisi ochii-mi zapacit, Oraselor; nu m-au gasit Pe-a lor masura de viclean. La douazeci de ani curios! , Cu dragostea muncesc prin oase Numai femeile frumoase; Dar ele n-au spus ca-s frumos. N-am nici o patrie asternut Si nici nu sunt prea ndraznet, Dar n-am dorit al luptei pret Eu mortii tot nu i-am placut. Nascut, mi pare, n zadar, Ca-i prea devreme sau trziu, Va spun cinstit, nici eu nu stiu; Rugati-va pentru Gaspard.

Green
Si iata fructe, flori, si ramuri, si o frunza, Mai e si inima-mi ce pentru tine bate, Umilului meu dar sa cati sa-i afli-o scuza, Sa nu l farmi cu mna alba si curata.
Vin, rasbatut de picaturi de roua dese, De vntul diminetii nghetnd pe frunte. ngaduie-oboselii reculese Ca sa viseze-odihnitoare clipe scumpe. Pe snul tnar zbuciumul mi-aduna Rasuna ca-ntr-o scoica ultimul sarut: Vrea fruntea-mi pace, de trecu furtuna buna, Sa dorm si eu, de te-odihnesti n asternut.

Laeti Et Errabundi

Lasndu-i teama de orgie Si scrupulele vagi sihastrului, Ca patima de-o lasi sa-nvie Prinzi dulcele gust al prleazului.
Excese-o mie, printre ele, Am dat o dusca mai din tot, Franceze vinuri, vinuri grele, Si-acel faro, si-acel stout, Vinaturi iuti si tescovine, Daunatoare, e vadit, Cu duhurile-n naltime, Sub mese, trupul, mai smerit.

Voiajurile intrepide (Ce grea odihna pare azi!) Cu steamere si cu rapide. (La ce-mi slujeste-at home-ul gras?)

Mergeam haihui mai tii tu minte, Tu, calator pierit n cale Sorbiti de aerul fierbinte, Fantome, doua, joviale!
Cu pasiunile hranite Cu-obraznicie peste poate, Cinsteam vacante nmiite. Iar simturile, ponderate, Dau tinerete, nfratire, Si inimile slobozite De a muierii miluire, Prejudecata parasita,

continuare
Cu peisaje si cetati Pozau privirii nesatule! Ambele-ne curiozitati Ar fi luat harti cum iei pilule. Si fluvii, munti si bronzuri, marmuri, Azur de aur, zori vrajite, Si Anglia, maica ntre arbori, De turnuri Belgia dadacita, Cumplita marea si domoala T;eseau pe-acest roman drag care Nu contenea, sufletu-n fala Et quid despre a noastra carne? Romanul vietii-n doi barbati, Cum n-au perechile model, Ce-aduna-n inimi, cu nesat, Un sentiment dur si fidel. Invidia, vasilisc rival, Nu-ngaduia acest regim: Ne da laprnz doar blam social, La cina-asijderi sa-nghitim. Mizeria si ea trona n falanster, din cnd n cnd; Voiosi i raspundeam asa: Cu barabule si avnt. Nod de pricini, fara pricina, (Sa fi fost prea frumos se poate), La cte sunt puneam surdina, Ca doi stegari ce-n simplitate Sunt mndri liberi ca se simt, Mai liberi dect tot ce-i slobod, Si surzi la-njuraturi fiind Si la al hohotelor clopot. Lasarea grijii n Paris, Si piedica, si-amor si lesa: El ctiva prosti de care-a rs; A chitcaielilor printesa

continuare
Ea, proasta fara de egal Deodata gloria ne trnti Cu maresalii imperiali Cazuti pe Loara-n tlharii, Dar noi cazuram voluntar! E vorba doar de o permisie, Cum suna-n termeni militari, Atta-i doar acea demisie, Permisie pe termen scurt, Dar dupa lupte fara numar! Ramas-ai la femele surd? Eu mai ca n-am zarit nici umar, Desi, ct fu-mi dadu fiori. Ce fire slaba-i a mea fire! Mai bine-oftezi dect sa mori, Sa mori, adica, de tnjire. Te dau drept mort pe tine. Sa i ia toti dracii p-ai de poarta Aceasta stire groaznica Ce vine sa mi bata-n poarta!

Nu pot s-o cred. Cum, mort sa fii, Mort, tu, zeu ntre semizei! Nebuni ce scuipa nebunii! Mort, tu, pacatu-mi de scntei, Trecutul ce mi fierbe-ntr-una n vine si-n gndirea toata, Ce straluceste si ce tuna Peste credinta-mi ne-ncetata! Mort, el, triumf uluitor, Nenfrnatsi nesfrsit, A toate binefacator, n inima-ndumnezeit! Miraculoasa mea poema, Filosofii deplin ceresti, Si patria mea, si-a mea boema, Sunt moarte? Viata, tu traiesti!

Mon Reve Familier

Je fais souvent ce rve trange et pntrant D'une femme inconnue, et que j'aime, et qui m'aime, Et qui n'est, chaque fois, ni tout fait la mme Ni tout fait une autre, et m'aime et me comprend.
Car elle me comprend, et mon cur, transparent Pour elle seule, hlas ! cesse d'tre un problme Pour elle seule, et les moiteurs de mon front blme, Elle seule les sait rafrachir, en pleurant. Est-elle brune, blonde ou rousse ? Je l'ignore. Son nom ? Je me souviens qu'il est doux et sonore Comme ceux des aims que la Vie exila. Son regard est pareil au regard des statues, Et, pour sa voix, lointaine, et calme, et grave, elle a L'inflexion des voix chres qui se sont tues.

Spleen
Erau prea rosii trandafirii, Prea neagra iedera pe ram. Cad jertfa deznadajduirii, De cum te misti, ca nu te am. Prea bland si prea albastru cerul Si valurile-n larg prea verzi... O frica m-a patruns ca gerul, Ca fugi, te pierd si ca te pierzi. Ma oboseste merisorul, Luciosul ilexului strai Si campul infinit ca dorul, Dar nu si tu, iubire, vai!

n timpul lui Verlaine, simbolismul i structureaz liniile de for pe un fundal de criz profund prin care trece Frana:rzboaiele franco-germane si Comuna din Paris.Agravarea crizei face imposibil orice fel de compensaie n plan literar: romantismul i parnasianismul nu le puteau oferi n poezie, realismul i naturalismul-n proz. In concluzie, Paul Verlaine face primul gest decisiv, asumndu-i destinul generaiei sale: concepe i scrie Art poetic, pune n circulaie textul n mediul boem al cafenelelor literare unde se ntlneau frecvent artitii, formulnd astfel noua poetic simbolist.Verlaine va intra n legenda literar care nsoete micarea simbolista, iar secvene din Arta poetic devin sintagme-reper pentru construirea identitii simbolismului.