Sunteți pe pagina 1din 8

GALBEN: Scantei galbene boala, moarte,pierzanie O femeie in doliu pe strada, O frunza galbena tremura dupa eaLuat de-a orasului

i sfada, Uitasem ca toamna venea. Era mai demult o strada, O scoala, si bruma cadeaPrin sali, ca nimeni sa-l vada, Un elev singuratic palea. Un om in amurg, pe-o strada Pe foi nu mai stiu cum treceaSub tropot, s-a lumii gramada -Uitasem ca toamna venea.

Singur lumina=ultima speranta,umanitate,vivacitate Odaia mea ma inspaimanta Cu braie negre zugravita Prin noapte, toamna despletita In mii de fluiere canta. - Odaie, plina de mistere, In pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere, Pe masa arde o faclie. - Odaie, plina de ecouri, Cand plansu-ncepe sa ma prinda, Stau triste negrele tablouri Faclia tremura-n oglinda. Odaia mea ma inspaimanta ... Aici n-ar sta nici o iubita, Prin noapte, toamna despletita In mii de fluiere canta.

Amurg - lumina=sfarsitul Crai-nou verde-pal, si eu singur Prin crengile cu sunet de schelet, Invinetit ca un cadavru ... -Vino-n zavoiul violet. Or, nu! s-aprind luminile-n oras ... Sunt altii, si un alt poet E mult de cand dormeam in umbra, In cimitirul violet ...

Mars funebru idealul feminin Ningea bogat, si trist ningea, era tarziu Cand m-a oprit, in drum, la geam clavirul; Si-am plans la geam, si m-a cuprins delirulAmar, prin noapte vantul fluiera pustiu. Un larg si gol salon vedeam prin draperii, Iar la clavir o bruna despletita Canta purtand o mantie cernita, Si trist canta, gemand, intre faclii.

Lugubrul mars al lui Chopin Il repeta cu nebunie Si-n geam suna funebra melodie, Iar vantul fluiera ca tipatul din tren. Apoi, veni si-o blonda in salon Si-aproape goala prinse, adormita, De pe clavir, o scripca innegritaSi urmari, pierduta, marsul monoton. Inalta, despletita, alba ca de var, Mi se parea Ofelia nebuna Si lung gemea arcusu-acum pe struna Ingrozitorul mars lugubru, funerar. Cantau amar, era delir, Plangea clavirul trist, si violinaFacliile isi tremurau lumina, Clavirul catafalc parea, si nu clavir. Tarziu, murea clavirul lung gemand, Luptau facliile in agonie Si-ncet se-ntinse o noapte de vecie, Si-n urma, greu, un corp am auzit cazand. Vai, de-atunci imi pare lumea si mai trista, Viata-i melodie funerara Si nu mai uit nebuna lautaraSi transfigurata, trista clavirista.

Serenada muncitorului soare=sfarist Eu sunt un monstru pentru voi Urzind un dor de vremuri noi, i-n lumea voastr-abia ncap... Dar am s dau curnd la cap. O, dormi adnc, mereu, aa, n vise dulci, hidos burghez, Oftnd, palate de-i lucrez, Eu tiu i bine-a drma. n noaptea asta, iat, sun O serenad din topor, Amanilor pierdui sub lun, Poei cu putredul amor. O, dormi n noaptea infinit, Burghez cu aer triumfal, Dar preistoric animal n raiunea aurit. Sub luna blond nu se plnge, Ci rzbunrile se curm, Martirilor scldai n snge, Cnt serenada cea din urm. O, dormi... dar voi urca spre soare n zbor sublim de-aeroplan...

Cu vise dulci, burghez tiran: E aurora-ngrozitoare..

Pastel moartea,sfarsitul,boala,pierzania - Adio, pic frunza, i-i galben ca tine, Rmai, i nu mai plange, i uit-m pe mine. i s-a pornit iubita i s-a pierdut in zare Iar eu in golul toamnei Chemam in aiurare - Mai stai de m alint Cu mana ta cea mic, i spune-mi de ce-i toamn i frunza de ce pic

Scantei galbene boala Vom spune c toamna a venit...foarte trist La o fereastr melancolic, mi s-a prut ceva, ns m-a trezit un glas pozotovist... Vnt umed, i frunza zboar, undeva.

Am ajuns, acum, pe un cmp cu ape... n lunc, medita un poet cunoscut Prea c de oameni nu mai ncape; De-aceast-ntmplare, att de ru mi-a prut.

Eu nu mai tiu nimic, i m-am ntors acas. Uitai-v ce gol, ce ruin-n amurg Amurgul galben m-a-nglbenit, i m-apas, Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg. Nervi de primavera boala,suferinta Melancolia m-a prins pe strad, Sunt ameit. Oh, primvara, iar a venit... Palid, i mut... Mii de femei au trecut; Melancolia m-a cuprins pe strad.

E o vibrare de violete, Trece i Ea; A vrea,

Dar nu pot s-o salut; Oh, i cum a trecut, ntr-o vibrare de violete.

Nimicnicia m-a prins pe strad, Am adormit. Oh, primvara iar a venit Pal, i uitat... Vals funebru, deprtat. Melancolia m ine-n strad...

Note de primavara nevroza,foc,ardere Verde crud, verde crud... Mugur alb, i roz i pur, Vis de-albastru i azur, Te mai vd, te mai aud !

Oh, puncteaz cu-al tu foc, Soare, soare... Corpul ce ntreg m doare, Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de rchit, Primvar, O copil poposit la fntn Te ngn Pe cmpia clar...

Verde crud, verde crud... Mugur alb, i roz i pur, Te mai vd, te mai aud, Vis de-albastru i azur. Amurg de vara tristete,moarte Histerizate fecioare pale La ferestre deschise palpita.. In amurguri rosii, nuptiale, Stau pale si nu se mai marita. Eu trec imbatranit, ca si ele, Si-asemenea inima mea plange Din treacat, tuturor, in perdele, Le pun cate-o roza de sange. Note de toamna vechi, deziluzie n toamna violet, compozitori celebri Au aranjat un vast concert... Pe galbene alei, poeii triti declam lungi poeme E-o toamn, ca ntotdeauna, cnd totul geme, Frumos, i inert.

Pe strzi elegante, ca o prere, Femeia modern a trecut i revine; Tot haosul e-o veselie de eter. i, dac se zguduie oraul, i creierul rmne pierdut; i, dac munca trosnete din brae, din piatr, din fier, Mulimea anonim se va avea n vedere. Tot, ce-mi trebuie s am, pot s cer. Parfum... incendii violet, i becurile-aprinse Amurgul licrete pe-oraul de vitrine Pierdut, m duc i eu, cu braele nvinse, Plngnd, i fredonnd, Gndindu-m la mine.

Toamna suferinta Clavirile plng n ora... Afar o vreme de plumb i vntul mprtie ploaia, Tomnatice frunze prin trg Alearg, pe drumuri, cu droaia. Un bolnav poet, afectat Ateapt tuind pe la geamuri O fat, prin gratii, plngnd, Se uit ca luna prin ramuri. Ea plnge... el palid se pierde Prin trgul slbatec, sever; i pare tabloul acesta C-i antic i plin de mister!...

Frig foc Sunt lng un gard rupt, i vntul bate cu frunze ude Sunt mai urt, sunt supt, Frigul ncepe sticla s-o asude. Pe strada aplecat la vale E-o toamn ca o poezie veche Vntul mpinge fusta femeilor n cale, Cu una din ele nu mai putem fi o pereche. Toamna rupe afie i flori, E mai trist departe-n prpstii S facei foc pe zi de mai multe ori; O, trebuie s fie trist departe-n prpstii... Fulgi de zpad rtcitori...

Crize singuratate Trist, dup un copac, pe cmp St luna palid, pustie -

De vnt se clatin copacul i simt fiori de nebunie. O umbr mormind pete... E om... att, i e destul... i-acum ne-om gtui tovari: El - om flmnd, eu - om stul. Dar vezi... m-a ocolit acuma... El s-a temut, mai demult, - sracul... Pe luna palid, pustie, De vnt se clatin copacul...

Pantofii materialism,ideal banesc Pantofi de aur, expui n vitrin, Vei sta sub dantele, n nopi de baluri, i-n ale valsului lenee valuri Vei rde prin sli, - potop de lumin. Pe trist catafalc, cu trist regin, Vei sta n piciorul de ghea, i sfnt, i-n trecerea vremii vei arde-n mormnt, Pantofi de aur, expui n vitrin..

Balada feminitate O noapte de sineal din vremi voievodale... Plecase voievodul n lupte blestemate; Iar eu pzeam domnia nchis n cetate O, noaptea, de sineal, de epoci triumfale... Dormeau, adnc, otenii n noaptea diafan Cnd eu srii afar din cortul de mtas Vedeam o semilun pe zare cum se las, i nlucit, crezusem - flamura otoman. Cu cetatea buimcit fugeam, acum, clare, Dar boarea nopii clare ne-ntoarse la cetate i povestindu-mi visul domniei spimntate, I-am artat cu spada tabloul de pe zare. n alb, domnia blond, n noaptea ideal, De sus, de la fereastr, ca-n vis iei-n afar, Scldat n sineal, ea rse-n noaptea clar... O, ct a rs domnia n noaptea de sineal...

Din urma pustiu,gol Poezie, poezie... Galben, plumb, violet... i strada goal...

Ori ateptri trzii, i parcuri ngheate... Poet, i solitar... Galben, plumb, violet... Odaia goal... i nopi trzii... ndoliat parfum i secular... Pe venicie... Ca maine moartea Cu steaua care s-a desprins, Ce piere-acum n haos O inim poate s-a stins Spre venicul repaos. Ca mini i-a noastr va cdea n stricta venicie Cine-o cta mhnit spre ea? Vai, nimeni... cine tie!

ROZ: Imn nevroza Crengi subiri cu flori albe... Spre mai sus M ridic din erori Idealuri ce-au apus... Cu flori roze crengi subiri... Isus! Flori pe zri, n iarb flori... Spre mai sus Am trit de mii de ori... E destul c tu te-ai dus... Flori pe zri, n iarb flori... Isus!

Sfarsit de toamna nevroza n crngul cu stoguri de frunze ruginite Era un frig linitit... Un roz i violet n fii Peste palate se lsa Tufiele erau pustii... O tcere nu se tie cum a venit, Sau respirri oprite... O psric modula: - Vii?!

In fericire visuri de roze Sunt clipe cnd toate le am... Tcute, duioase psihoze Frumoase poveti ca visuri de roze... Momente cnd toate le am. Iat, sunt clipe cnd toate le am... Viaa se duce-n ir de cuvinte Un cntec de mult... nainte... Momente cnd toate le am...