“Bărbatul pe care îl iubesc e cel pe care l-am desenat cu degetul pe un geam

aburit, într-un tren, când aveam 20 de [Link] el e cel pe care mi s-a părut că-l văd în
spatele fiecărui bărbat de care m-am îndrăgostit.

Tot el e cel care mi-a apărut în orice vis romantic şi singurul personaj care făcea
echipa cu mine când visam să zbor deasupra altora.

Pe bărbatul acesta îl iubesc ca pe viaţa însăşi, adică vreau să-l trăiesc, să-l provoc,
să-l fac fericit, puternic, plin de minunătii, sentimente, experienţe, bucurie şi
emoţ[Link] să am atâta grija de el şi de sufletul lui încât să-mi zâmbească mereu,
chiar şi din faţa altarului unde-i va spune “DA” alteia.Mă gândesc că e cel mai special
om pe care viaţa mea l-a primit în dar, de aceea îmi propun să-l iubesc în afara
oricarei scheme, în afara oricarui gest previzibil şi in ciuda [Link]ă l-aş pune
acum alături de viaţa mea, absolut toate amintirile mele ar fugi neputincioase şi
mirate şi i-as rămâne în faţă doar cu un suflet vizibil. Ştiu sigur că l-ar lua de mână şi
l-ar face să zâmbească, ştiu sigur că mintea mea ar fi în sfârşit răzbunată pentru
toate tâmpeniile cu care a fost confruntată în alte relaţii şi ştiu sigur că bărbatul pe
care-l iubesc s-ar aşeza calm şi fără ezitare în faţa tunurilor cu care alţii trag mereu în
[Link] bărbatul acesta îl vad de câte ori închid ochii şi el este inventatorul fiorului
care-mi străbate chiar acum şira spinării…Şi când sunt foarte singură, ajunge să
închid ochii şi să-i zâmbesc.Bărbatul acesta sigur există.E iubirea vieţii mele. Şi e
chiar acum în mine, alături de femeia care mi-a adus aminte că sunt.”

“Poate că trece în momentul ăsta pe sub fereastra ta, sau prin biroul tău, poate
mâine va traversa strada odată cu tine..
Ridică ochii şi vei şti – nu mă întreba cum..”
Celei mai aproape
De ce-ti sunt ochii verzi -
Coloarea wagnerianelor motive -
Si parul negru ca greseala imaculatelor fecioare?
De ce-ti sunt buzele patate de violete trecatoare?

Si mâinile de ce-ti sunt albe ca albul tristelor altare

Din Babilon,
Si din Ninive?

De ce, când plângi,

În plânsu-ti moare o-ntreaga lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Si crizanteme?...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristetea blondelor opale,
Iar tortele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?...
De ce, când cânti,
Cu tine cânta un infinit de armonii
Ce navalesc tumultoase
Din golul zarilor,
Din astre,
Din zborul pasarilor albe,
Din fundul marilor albastre,
Din lumea mortilor,

Din lumea parerilor de rau târzii?

Si când stai ochi în ochi cu-amantii - poeti
Ce-ti cânta ochii,
Parul
Si buzele -
Când te-nfioara cuvintele ce n-au fost spuse,
Când in penumbra violeta a trioletelor apuse
Pui într-o cumpana Minciuna
Si-ntr-alta cumpana-Adevarul,
De ce te pleci spre cel mai tânar dintre poeti,
Si-i strângi cu sete
În palme capul,
Ca-ntr-o gheara de vultur însetat de sânge,
Si dintii tai
De ce-i picteaza, în rozu-obrajilor, motive
Asiriene,
Din poemul trait de sfintele poete
În noaptea-altarelor pagâne
Din Babilon
Si din Ninive?...

Celei care pleaca

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata...

Eu cred c-a fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata...

A fost un vis trait pe-un ?arm de mare.

Un cântec trist, adus din alte tari
De niste pasari albe - calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari
Un cântec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston,
Norfolk
Si New York,
Un cântec trist, ce-l cânta-ades pescarii
Când pleaca-n larg si nu se mai întorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodata...

......................
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!

Celei care minte

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar mâine...
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert -
E vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasa din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otravitoare în trepieduri de argint,
În pat ti-am presarat garoafe
Si maci -
Tot flori însângerate -
Si cu parfum de brad patat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca si-ntr-o glastra am înfipt
Trei ramuri verzi de lamâita
Si-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iata,
Bate miezul noptii...
E ora când amantii,-alt'data,
Sorbeau cu-amantele-mpreuna otrava binecuvântata...

Deci vino,
Vino si desprinde-ti din pieptenul de fildes parul,
Înfinge-ti în priviri Minciuna
Si-n caldul buzei Adevarul
Si spune-mi:
Dintre câti avura norocul sa te aiba-asa
Câti au murit
Si câti blesteama de-a nu te fi putut uita?...

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar mâine...

Dar fiindca azi mi te dai toata.
Am sa te iert -
E vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata!...

Deci nu-ti cer vorbe-mperecheate de sarutari,

Nu-ti cer sa-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la altii,
Ci tot ce n-ai spus nimanui.
Si nu-ti cer patima nebuna si fara de sfârsit,
Nu-ti cer
Nimic din ce poetul palid
Cerseste-n veci de veci, stingher,
Voi doar sa-mi schimbi de poti o clipa
Din sirul clipelor la fel,
Sa-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În par sa-mi împletesti cununa de laur verde
Si în priviri
Sa-mi împietresti pe veci minciuna neprihanitelor
iubiri.
Si-asa tacuti -
Ca doua umbre, trântiti pe maldarul de flori -
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
Si mâine s-o sfârsim în zori!
Multasteptatei
De când te-astept!...
Sunt ani...
Si anii, ce lungi î?i par când n-ai cu cine
S-asculti ciudatele romante ce plâng viorile-n surdine...
Si violetele apusuri ce triste-ti par când n-ai cui spune
Ce-nfiorari plutesc în zare
Si-n plânsul celor patru strune!...

. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . .

Te-am asteptat la-ncrucisarea potecilor pe care-alt'data

Multaoteptatele amante soseau grabite sa-si sarute
Amantii,
Ce-asteptau în umbra, tacuti ca niste statui mute...
Si câte primaveri, de-a rândul, castanii rosii nu-mi vestira
Ca nimeni n-a trecut pe-acolo
Si-n zare nimeni nu s-arata!...

Te-am asteptat pe tarmul marii -

Pe tarmul nalt ca si terasa
Castelului regesc, pe care un print si-ar astepta mireasa...
Dar valurile, stiutoare de soarta celor ce pornira
Spre tarmul unde stam de straja,
Când le-ntrebai ce stiu de tine,
Îmi spusera c-astept zadarnic...
Si azi viorile-n surdine...
Ce-mi plâng ciudatele romante
Mai trist de cum le plânse ieri,
Par lacrimi picurate-n cupa netalmacitelor dureri...

Trei lacrimi reci de calatoare

Si-ai sa ma uiti -
Ca prea departe
Si prea pentru mult timp pornesti!
Si-am sa te uit -
Ca si uitarea e scrisa-n legile-omenesti.
........................
Cu ochii urmari-vei tarmul, topindu-se ca noru-n zare,
Si ochii-ti lacrima-vor poate
Trei lacrimi reci de calatoare ;
Iar eu pe tarm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Si-ntelegând ca mi-esti pierduta,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Si versul meu
L-o duce poate vreun cântaret pâna la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca si dânsul,
Plângându-l, poate, ca si mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea careia fu scris,
Si-uitând ca m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Si când din ochi lasai sa-ti pice
Trei lacrimi reci de calatoare!

Odeleta
In cinstea ta -
Cea mai frumoasa si mai nebuna dintre fete,
Voi scri trei ode,
Trei romante,
Trei elegii
Si trei sonete.
Si-n cinstea ta, -
Cea mai cantata din cate-n lume-au fost cantate, -
Din fiecare vers voi face
Cate-un breloc de-argint, în care
Gandirile-mi vor sta alaturi, ca niste pietre nestimate
De-a pururi incrustate-n bronzul
Unei coroane princiare! ...
Din tara-n care dorm de veacuri vestitii Faraoni,
Din tara
In care Sfincsii stau de vorba cu Nilul sfant
Si cu Sahara,
Din tara-n care palmierii
Vestesc arabilor furtuna
Si caravanelor pierdute
Ca nu se mai întorc nici una,
Din tara asta minunata

Tacuta,
Trista
Si bizara,
Iti voi aduce trei smaralde nemaivazute-n alta tara,
Trei perle blonde, pescuite de Negri-n golful de Aden,
Si trei rubine-nsangerate, ascunse toate-ntr-un refren
De Triolet,
Pe care nimeni nu-l va intelege, - fiindca nu-i
In lume nimeni sa-nteleaga simbolul Trioletului! ...

Romanta fara ecou

Iubire, bibelou de portelan,

Obiect cu existenta efemera,
Te regasesc pe-aceeasi etajera
Pe care te-am lasat acum un an...

Iti multumesc!...
Dar cum?... Ce s-a-ntimplat?...
Ce suflet caritabil te-a pastrat
In lipsa mea,
In lipsa ei,
In lipsa noastra?...
Ce demon alb,
Ce pasare albastra
Ti-a stat de veghe-atita timp
Si te-a-ngrijit
 De nu te-ai spart
Si nu te-ai prafuit?...

Iubire, bibelou de portelan,

Obiect de pret cu smaltul nepatat,
Ramii pe loc acolo unde esti...
Sa nu te misti...
Si daca ne iubesti --
O!... daca ne iubesti cu-adevarat --

Asteapta-ne la fel inca un an...

Un an macar...
Atât...
Un singur an...
Iubire, bibelou de portelan!...

Romanta fara muzica (Ca ne iubim)

Ca ne iubim - si-o stie lumea toata -
E-adevarat;
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti ...
Si nu va sti-o, poate, niciodata ...
...............................
Ne-am cunoscut în tara-n care-alt'data
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Intr-un amurg de toamna, orchestrate
In violet,
In alb,
In roz
Si-n bleu.
Si ne-am iubit intaia oara-n parcul
In care Nimfele de marmura privesc,
Cu ochii-ntrebatori, catre peluza
Pe care-un Zeu isi pregateste arcul,
Sa-si bata joc de cei ce-l ocolesc ...
Si ne-am iubit! ...
Ti-aduci aminte?...
Bluza -
Ah! ... Bluza ta pe sanu-ti decoltat
Parea un peplum de matase, sfasiat
Pe sanul unei Venere ce moare! ...
Si ne-am iubit cu-atata nebunie.
Ca statuele albe ne-au privit
Cu ochi gelosi,
Iar zeul a-mpietrit
In mana cu-o sageata-otravitoare! ...
Si ne-am iubit,
Si-azi toata lumea stie
Ca ne iubim ...
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti! ...
Romanta fara muzica (In tine-mi pun toata speranta)

In tine-mi pun toata speranta

Si-ti zic:
- De-acum pentru mine fii totul
Iar eu
Voi fi pentru tine acelasi ateu,
Ce-afara de tine nu crede-n nimic.
Fii totul -
Trecutul, cu mortii de ieri
Ce dorm la raspintii, de salcii umbriti,
Si ziua de miine, cu noii veniti
Ce rid pe mormintul defunctei Dureri...
Spre norii de-arama, pe-naltele scari
Urca-vom --
Din goluri în goluri pribegi,
S-ajungem în tara în care sunt regi:
Nimicul,
Eternul,
Si-Albatrosul din zari...
Si-acolo-n gradina în care nu cresc
Decât matragune,
Cucute
Si laur,
Surbi-vom cu sete din cupe de aur
Iubirea topita-n Albatrosul ceresc!...

Iubire, bibelou de portelan!...

Romanta fara muzica (Ca sa-ajung pana la tine)

Ca sa-ajung pana la tine, i-am zis calului:
- Grabeste ...
Pune-ti aripi ca în basme
Si te-nalta pana-n nori ...
Tot mai sus,
Tot mai departe -
Ca sireagul de cocori
Ce pluteste colo-n zare! ...
Haide, calule, grabeste! ...

Ca sa-ajung pana la tine, i-am zis vantului:

- Da-mi mana
Si taraste-ma cu tine pana unde poti patrunde -
Pana-n zarea-nsangerata unde soarele s-ascunde...
Ca s-ajung cat mai degraba,
Haide, vantule, da-mi mana! ...

Ca sa-ajung pana la tine, i-am zis mortii:

-- Mergi-nainte
Si coseste-mi fara mila tot ce-i viu
Si-mi tine calea ...
Netezeste-mi muntii-n zare
Si-umple-mi de cadavre valea
Dintre ea si mine -
Haide! ... Haide, moarte, mergi-nainte! . . .
Ca sa-ajung pana la tine,
Pentru tine-au obosit
Calul,
Vantul,

Moartea -
Toate mi-au facut pe voie;
Dar . . .
Dintre cutele perdelei, ochii-ti verzi nu-mi mai rasar,
Strunele ghitarei-s rupte
Si . . . romanta s-a sfarsit!

Romanta fara muzica (Nu-i nimeni ca sa ne vada)

Nu-i nimeni... nimeni sa ne vada si sa ne-auda
Nu pleca.
Da-mi degetele-ti inelate sa le sarut ca si-altadata,
Da-mi degetele-ti inelate -
Poeme-n pietre nestimate -
Vreau sa le-nvat pe dinafara si sa le cânt,
Da-mi mana toata.
Caci nu-i în tot salonul alta, asa, la fel ca mana ta.
Ramai cu mine toata seara ...
Ce-ti pasa daca-o sa sfarseasca
Orchestra valsul? ...
Tu nu stii
Ca nu-i în tot salonul altul la fel cu mine sa iubeasca?
Deschide-ti bratele -
Altarul în care ma-nchinam alt'data -
Deschide-ti bratele si prinde-mi în ele bratele-obosite.
Apleaca-ti gura-nsangerata,
Si sarutarile-ti aprinse inseamna-le pe obrazu-mi pal.
Inseamna-le la rand, sa-mi steie pe veci de paza,
Neclintite,
Ca pasarile legendare pe malul lacului Stymfal!...

Romanta ultimei seri

Pe buzele-mi rosii port si-astazi stigmatul

Dezastrelor mute din ultima seara...
Pe buzele-mi rosii - apusuri de vara -
Port urmele luptei pierduta-n palatul
Eternului Mâine
Si fostului Ieri!...

Mi-ai spus într-o seara ca-i ultima seara!...

Vai!... Ultima seara ce trist se sfârsea...
Te vad parca si-astazi învinsa,
Culcata,
Pe-aceeasi araba si veche sofa,
Cu pleoapele-nchise,
Cu gura-nclestata
Si mâinile-n cruce ca doua stindarde
Salvate din focul cetatii ce arde!...

Sarmana învinsa de însusi învinsul

 Vointelor tale...
Suprema chemare
Ce-si pierde zigzagul în gesturi ce mor...
Lumina nocturna de stea cazatoare...
Pe buzele-mi rosii priveste stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seara
Si-asculta-ti a luptei stridenta chitara
Cum plânge,
Si-n urma, cum moare-n palatul
Eternului Mâine
Si fostului Ieri!...
Sunt glasuri de clopot ce parca te cheama

Si glasuri de streanguri ce scârtâie-n vânt...

Un glas de frânghie si-un glas de arama
Se zbat împreuna,
Si doua sentinte
Topite sunt parca-ntr-un singur cuvânt:
"Amantul te minte"...
"Amantul te minte"...
Si-n viata, acelasi etern Început
E doar profanarea acelor Sfârsituri,
Traite
Si-apuse cu cei din trecut!

Romanta ei

Când vei vedea-ntre geamuri, la fereastra,

O cupa de cristal,
Si-n cupa de cristal, o floare-albastra -
Simbolul unui rendez-vous banal -
Oricine-ai fi, sa intri fara teama,
Caci gura mea te-asteapta
Si trupul meu te cheama!...

Necunoscut, sau prieten vechi,

Nu-mi pasa!...
Oricine-ai fi, tu poti intra oricând la mine-n casa,
Caci casa mea e casa tuturora,
E madrepolul magic de margean
Spre care navile-si îndreapta prora,
Sa-si caute-adapost în plin ocean...

Si-asa cum sunt -

Femeie sau fecioara,
Plebeie anonima sau regina -
Eu te primesc cu-aceeasi simpatie
Si-oricine-ai fi,
Al meu esti pe vecie!
....................
Bine-ai venit, preludiu de chitara!...
Bine-ai venit, final de mandolina!...

Romanta ultimului sarut

 Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
În clipa-n care îti saruta gura
Îti soarbe lacoma si respirarea
Cu care-ti prelungesti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ti-a creionat-o dupa chipul sau -
Asa cum i-a dictat-o inspirarea!...

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Se te sarut,
Caci gura mea
E gura care nu saruta
Decât cu sarutarea muta
A celor ce,-mpacati cu cele sfinte,
Pornesc cu talpile-nainte
Si-n gura cu câte o floare,
Culeasa-anume pentru cine moare!...

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
Saruta fara... "va urma".

Iar mâine-n zori când voi pleca,

În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ti voi lasa - drept amintire -
Decât portretul meu pe poarta,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plata la dricar
Si... "Vesnica ta pomenire"
Pe fundul celor opt pahare
De tuica fiarta,
Golite dupa-nmormântare
De cei opt ciocli ce-?i purtara
Cosciugul în spinare.

Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
N-a sarutat decât aoa
Cum a vrut Ea...
ai tot asa va saruta mereu,
Fiindca - fatal - nu sarut Eu,
Saruta numai Gura mea...

Te-as iubi cu pasiune ca in ecranizarile clasicelor povesti de amor,te-as asculta cu atentie de

copil nestiutor,ti-as urma pasii cu fidelitatea cu care se muleaza nisipul in forma clepsidrei,te-as
veghea noaptea cum vegheaza luna pamantul,te-as cauta prin asternut cum isi cauta izvorul
suprafata,ti-as asterne trandafiri sub pantofi,as spune rugaciunile pentru tine,te-as primi in sufletul
si carnea [Link] fi aerul ce-ti intra in plamani si sangele care iti inunda inima,as fi cea dintai raza
a diminetii tale si cea din urma lumina a noptii,as fi susurul bland al lui zamfir ce-ti rasfata
urecheasi as fi fulgii usori ce ti se aseaza pe gene.
Te-as acoperi cu trupul meu de copila in fiecare noapte, rugand cerul si sortii sa aduca vant si
ploaie. Furtuna si traznet. Ca sa te aduni la pieptul meu, ca puiul in bratele mamei; ca sa te
mangai pe crestet si sa-ti aud glasul puternic de barbat speriat.
Pentru ca vreau sa ma simt prima femeie din viata ta si ultima ta iubita, pentru ca vreau sa ma
faci mama pruncilor tai si doamna casei [Link] ca vreau sa ma cuprinzi cu simplitatea
gandirii tale masculine. Caci nu voi avea indrazneala sa sper ca ma vei intelege vreodata.
Pentru ca vreau sa crosetez nepotilor tai in fotoliu, pentru ca vreau sa ma trezesc noaptea in
fosnetul ziarelor [Link] ca vreau sa ma intrebi pe mine unde iti sunt ochelarii. Si sosetele. Si
cravata, si maioul. Si pentru ca vreau sa –ti arat unde-am pus visele, sperantele si dorintele tale.
Si pentru ca vreau sa ma joci la nunta fiului tau, pentru ca vreau sa iti vad numele pe semnatura
mea, pentru ca vreau sa iti gasesc chilotii intre sutienele mele si trupul sub plapuma mea.
Pentru ca vreau sa adorm in bratele tale si sa ma trezesc in visele [Link] ca vreau sa
semanam copaci si sa culegem caise. Pentru ca vreau sa ma gadile degetele tale si sa ma
dezmierde limba ta. Pentru ca esti singurul barbat de care nu mi-e pudoare. Pentru ca esti
singurul pe care il vreau.
Pentru ca ai fi al meu, cu totul, pentru ca te-as sti pe de rost, pentru ca mi-ar fi drag sa iti privesc
capul pe perna si pleoapa pe [Link] ca ti-as incredinta sufletul meu virgin si m-as jura
tie. As lua martori luna si stelele, tarana si buruienile, focul si ploaia. Si ar dansa ingerii cu noi
hora desavarsirii. Si as ruga Universul sa ne binecuvanteze. Sa ne ninga iubire peste camin,sa
ne sadeasca flori in inimi si viata in pantece.

Si pentru ca as imparti sfarsitul cu tine, as primi cu bucurie greutatea cosciugului tau peste al
meu, as savura mirosul amestecat al trupurilor noastre descompuse si vibratia inimilor noastre
putrezinde. Iar buzele mele le-ar cauta pe ale tale, launtrul meu ti-ar striga barbatia, iar sufletul
meu femeiesc s-ar asimila cu sufletul tau barbatesc. Si la fiecare lacrima a copiilor nostri, am
tresari de emotie, la fiecare suspin al lor am cutremura groapa ce ne-a ferecat unirea catre
[Link] as cuteza sa te iubesc, cu naivitatea unei copile flamande de tine si cu dorul unei
femei mutilate de constienta ca nu existi…
asa te-as iubi…

Si-atunci iti scriu in fiecare seara, te sarut cu fiecare gura ce-o gust, te mangai cu fiecare atingere
ce-o daruiesc, si te simt cu fiecare clipa ce se scurge…tot mai departe.
Tu nu stii poate, dar imi vei fi tata si sot, amant si confident; iar geloziile cotidiene sunt fiziologice
si trecatoare. Fidelitatea mea nu sta intr-o atingere, nici intr-o mangaiere, nici intr-o soapta dulce,
nici nu se masoara in timpi daruiti sau spatii cucerite.
Stiu ca nu-ti voi naste pruncii, dar iti voi creste copiii; stiu ca nu-ti voi ingriji bolile, dar iti voi plange
mormantul.…
…asa te iubesc.

“Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti,

Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti
Numai pe unul singur întru toţi,
Aşa cum încă nici nu şti că poţi,
Aşa cum încă nici nu poţi să şti,
Împodobindu-ţi nopţile pustii
Cu numai dorul tău de carnea sa,
Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa
Dacă de-atâtea gânduri, pâna-n zori,
Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.” (G. Tarnea)

Balada blondelor iubiri

George Ţărnea

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet

E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împartasim, împartasim aceeasi taina
Dar nu se stie, nu se stie pâna când.

Prea multe pasari cardinale

Între iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pamântesc.

Îmbatrânim de fericire
Într-o mansarda fara flori
Lasând papusi fara adresa
Pentru serbarile din zori.

Visam frumos aceeasi moara

Ascunsa-n tragicul decor
Si macinam aceleasi lacrimi
Când dau parintii telefon.

Suntem lucizi pâna la sânge

Nedespartiti pâna la cer
Si nici nu stiu dupa iubire
Ce se cuvine sa-ti mai cer.

Cuvintele îsi pierd caldura

Într-un sarut de protocol
Si tot mai vinovate pasari
Dau esafoadelor ocol.

Sub fruntea mea se face noapte

În ochii tai se face zi
Si renuntam sa mai cunoastem
Ce stele ne-ar putea pazi.

Cînd ne-am urît şi ne-am iubit plîngînd

George Ţărnea

Rememorarea de-ntîmplări confuze

Copii crucificaţi ca nişte Crişti
Cu paznici veseli pentru îngeri trişti,
La marea invadată de meduze.

Ţi-am poruncit brutal să nu te mişti

Pînă-ţi culeg tot frigul de pe buze,
Cerîndu-ţi mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna că, oricum, exişti.

Dar n-ai să fii niciunde mai cuminte

Şi mai supusă altuia nicicînd,
Cum doar în noaptea oarbă şi fierbinte,
Cînd ne-am urît şi ne-am iubit plîngînd,
Fără s-avem nevoie de cuvinte,
La cîtă moarte adunam în gînd.

Balada ultimei iubiri

George Ţărnea

Strânge-mă-n braţe, iubito, strâge-mă tare,

Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat,
Pregătit de la prag pentru altă plecare
Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat.

Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire -

Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti,
Dar tânjesc, în sfărşit, după prima iubire,
Aşteptând-o să crească din cea care eşti.

Scrisoare de bun ramas

George Ţărnea

Iubito, cata lume intre noi

Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut…
Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntuneric si de frig
Si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rand pe rand
Cine s-antors mereu cu ziua-n gand
cine a pierdut si cine a castigat
De toate inlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult in celalalt
Sub cerul prea strain si prea inalt
Cand am sa uit cum suna glasul tau,
Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi in doi
Iubito, cata lume intre noi.

Chiar si iubirea poate sa ucida

George Ţărnea

Chiar si iubirea poate sa ucida,

Cand se supune pretului de cost
Si dovedeste astfel sa fi fost
Prea dreapta,prea egala,prea lucida.
Mai norocos ramane drumul prost
Decat o cale dreapta si rigida,
Cand e constransa viata sa decida
Intre minuni si pamantescul rost.

Sa tremuri fara somn si-n asteptare,

Cand peste vis perdelele se trag
Si disperarea bantuie mai tare,

Fara sa stii nimic despre cel drag,

Dar sa cunosti cereasca desfatare,
Cand umbra sa da buzna peste prag.

” Nu este ucenic mai presus de invatatorul sau; dar orice ucenic desavarsit va fi ca
invatatorul sau”
~ ” Un razboinic al luminii nu uita niciodata gratitudinea.”
~ ” Un razboinic al luminii nu are nevoie de ajutorul altcuiva ca sa-si aduca aminte de
ajutorul dat lui de catre ceilalti; isi aduce singur aminte si-si imparte cu ei rasplata.”
~ ” Razboinicul stie ca este liber sa aleaga ceea ce doreste, hotararile sunt luate cu curaj,
detasare si , uneori- cu o anumita doza de nebunie.”
~ ” Nu pierde insa niciodata din vedere lucrurile durabile si legaturile solide create in
timp.”
~ ” Un razboinic stie sa faca distinctie intre ce e trecator si ce e definitiv.”
~ ” Un razboinic al luminii nu se bizuie doar pe fortele sale; se foloseste si de energia
adversarului.”
~ ” Razboinicul [...] stie ca, fara inspiratie si experienta, nu exista nici un fel de
antrenament care sa dea rezultate.”
~ ” Un razboinic al luminii nu triseaza niciodata, dar stie sa-si distruga adversarul.”
~ ” Un razboinic al luminii stie ce vrea si n-are nevoie sa-si piarda timpul cu explicatii.”
~ ” Importanta nu are o batalie izolata, ci sfarsitul razboiului.”
~ ” Intr-un razboi, capacitatea de a-ti lua adversarul prin surprindere este cheia victoriei.”
~ ” Razboinicul luminii nu se lasa niciodata inselat de aparente si-si face un punct de
onoare de a ramane tacut cand ei cauta sa-l impresioneze.”
~ ” Un razboinic al luminii profita de orice imprejurare pentru a trage invataminte.”
~ ” Un razboinic al luminii lupta uneori cu cei pe care ii iubeste.”
~ ” Invingatorii nu repeta aceiasi greseala. Tocmai de aceea razboinicul isi risca inima
numai pentru ceea ce merita.”
~ ” Un razboi prelungit sfarseste prin a-l distruge si pe invingator.”
~ ” Un razboinic stie ca anumite momente se repeta.”
~ ” Experientele repetate au un singur scop: Sa-l invete ceea ce nu vrea sa invete.”
~ ” Un razboinic al luminii nu-si petrece zilele incercand sa joace rolul ales de altii pentru
el.”
~ ” Razboinicii luminii isi pastreaza intotdeauna stralucirea privirii.”
~ ” Razboinicului nu-i e frica sa para nebun [...] Razboinicul luminii pare nebun, dar asta
e doar un deghizament.”
~ ” Razboinicul luminii isi alege dusmanul.”
~ ” Un razboinic al luminii nu-si pierde timpul aplecand urechea la provocari; el are un
destin de implinit.”
~ ” In clipa in care incepe sa umble, un razboinic al luminii recunoaste Drumul.”
~ ” Ceea ce a fost important va ramane; ceea ce a fost inutil va disparea.”
~ ” Ca sa aiba incredere in propriul sau drum, nu trebuie sa demonstreze ca drumul
celuilalt este gresit.”
~ ” Razboinicul luminii foloseste un strop de nebunie. Pentru ca – in razboi si in dragoste
– nu se poate prevedea totul.”
~ ” Un razboinic al luminii isi cunoaste defectele. Dar isi cunoaste si calitatile [...] Stie ca
puterea gazelei sta in fermitatea picioarelor ei. Puterea pescarusului sta in precizia cu care
prinde pestele. A invatat ca un tigru nu se teme de hiena pentru ca e constient de forta
sa.”
~ ” Razboinicul luminii stie ca nimeni nu e prost, iar viata ii invata pe toti – chiar daca
asta cere timp.”
~ “ Fiecare razboinic al luminii a ramas cu o teama de a intra in lupta. Fiecare razboinic
al luminii a trdat si mintit candva in trecut. Fiecare razboinic al luminii a pasit candva pe
un drum care nu era a lui. Fiecare razboinic al luminii a suferit candva din pricina unor
lucruri lipsite de insemnatate. Fiecare razboinic al luminii a crezut candva ca nu este
razboinic al luminii. Fiecare razboinic al luminii a esuat candva in datoriile sale
spirituale. Fiecare razboinic al luminii a zis candva ” da” cand ar fi vrut sa zica ” nu”.
Fiecare razboinic al luminii a lovit-o candva pe o fiinta iubita. Tocmai de aceea este
razboinic al luminii, pentru ca a trecut prin toate acestea si nu si-a pierdut niciodata
speranta de a fi mai bun decat era.”
~ ” Consecintele actiunilor noastre sunt sperietoare pentru lasi si raze de lumina pentru
intelepti. Tabla de sah este lumea. Piesele sunt gesturile vietii noastre cotidiene; regulile
sunt asa-numitele legi ale naturii. Nu-l putem zari pe Judecatorul aflat de partea cealalta a
tablei, stim insa ca El este drept, cinstit si rabdator.”
~ ” Un razboinic al luminii nu-si amana deciziile.”
~ ” Un razboinic al luminii cand incepe, insa, merge pana la capat.”
~ ” Un razbooinic al luminii stie ca invatatorii sai cei mai buni sunt oamenii cu care
imparte campul de lupta.”
~ ” Drumul presupune respectul pentru tot ceea ce este mic si subtil. Invata sa cunosti
totdeauna momentul potrivit pentru a lua hotararile necesare. Chiar daca ai tras de mai
multe ori cu arcul, continua sa fii atent la felul cum pui sageata si intinzi coarda. Cand
incepatorul este constient de nevoile sale, sfarseste prin a fi mai inteligent decat inteleptul
neatent. Acumularea iubirii inseamna noroc, acumularea urii inseamna calamitate. Cine
nu recunoaste problemele, lasa pana la urma usa deschisa si patrund tragediile. Lupta n-
are nimic de-a face cu incaierarea.”
~ ” Un razboinic al luminii mediteaza.”
~ ” Un razboinic al luminii stie ca in tacerea inimii sale- exista o ordine care il
orienteaza.”
~ ” Inlauntrul fiecaruia dintre noi exista un inger si un diavol, iar glasurile lor sunt foarte
asemanatoare. Confruntat cu o dificultate, diavolul alimenteaza aceasta conversatie
solitara, incercand sa ne arate cat de vulnerabili suntem. Ingerul ne face sa reflectam
asupra atitudinilor noastre si uneori are nevoie de gura altcuiva pentru a se manifesta. Un
razboinic tine cumpana intre singuratate si dependenta.”
~ ” Un razboinic al luminii foloseste singuratatea, dar nu e folosit de ea.”
~ ” Un razboinic al luminii stie ca e imposibil sa traiasca intr-o stare de totala relaxare.”
~ ” Rutina nu poate niciodata guverna miscari importante.”
~ ” Pentru un razboinic al luminii nu exista nimic abstract.”
~ ” Un razboinic al luminii nu pierde din vedere amanuntele.”
~ ” Sunt momente cand forta este mai eficace decat strategia.”
~ ” Un razboinic al luminii stie sa recunoasca un inamic mai puternic decat el.”
~ ” Toata furia si curajul unei pasari sunt inutile in fata pisicii.”
~ ” Un razboinic al luminii nu priveste cu indiferenta nedreptatea.”
~ ” Un razboinic al luminii nu se lasa niciodata intimidat.”
~ ” Un razboinic al luminii nu se grabeste niciodata.”
~ ” Un razboinic al luminii nu culege niciodata fructul cata vreme este verde.”
~ ” Un razboinic al luminii are nevoie deopotriva de rabdare si rapiditate. Cele doua erori
majore intr-o strategie sunt: a actiona inainte de vreme sau a lasa sa-ti scape momentul
oportun. Pentru a le evita, razboinicul trateaza fiecare situatie ca si cum ar fi unica si nu
aplica formule, retete sau opinii ale altora.”
~ ” Un razboinic al luminii se simte adesesa descurajat[...] si cand se asteapta mai putin, i
se deschide o noua poarta.”
~ ” Actul iertarii nu te obliga sa accepti orice; un razboinic al luminii nu poate pleca
fruntea- altmiteri ar pierde din vedere orizontul propriilor sale vise.”
~ ” Insasi experienta luptei il intareste pe razboinicul luminii.”
~ ” Razboinicul luminii isi aminteste de trecut.”
~ “ Dupa fructe veti cunoaste pomul.”
~ ” Razboinicul luminii cunoaste importanta intuitiei. [...] Un razboinic al luminii stie ca
intuitia este alfabetul lui Dumnezeu.”
~ ” Un razboinic al luminii este liber. Stie insa ca in cuptorul deschis nu se coace paine.”
~ ” Razboinicul luminii da atentie lucrurilor marunte, din cauza ca ele pot produce multe
incurcaturi. Un spin, oricat ar fi de mic, il face pe calator sa-si opreasca pasul. O celula
mica si invizibila poate distruge un organism sanatos. Amintirea unei clipe de frica din
trecut poate face ca lasitatea sa reapara in fiecare dimineata. O fractiune de secunda
deschide garda pentru lovitura fatala a dusmanului. Razboinicul este atent la lucrurile
marunte. Uneori este aspru cu ine insusi, dar preferasa actioneze astfel. ” Dracul sta in
amanunte”, zice un vechi proverb al Traditiei.”
~ ” Razboinicul stie ca nici un om nu este o insula. Nu poate lupta singur; indiferent care
i-ar fi planul, depinde si de altii. Trebuie sa-si discute strategia, sa ceara ajutor si – in
clipele de odihna- sa aiba pe cineva caruia sa-i spuna povesti de lupta in jurul unui foc.
Dar el nu permite oamenilor sa-i confunde camaraderia cu nesiguranta. Este transparent
in actiuni si secret in planuri. Un razboinic al luminii danseaza cu tovarasii sai, dar nu
trece in sarcina nimanui raspunderea pentru proprii sai pasi.”
~ “ Un razboinic al luminii se odihneste si rade. Dar e mereu atent.”
~ ” Razboinicul luminii stie: toata lumea se teme de toata lumea. Aceasta teama se
manifesta in genere sub doua forme: prin agresivitate sau prin supusenie. Sunt aspecte ale
aceleiasi probleme. De aceea, cand se afla in fata cuiva care ii inspira teama, razboinicul
isi aminteste: celalalt are aceeasi nesiguranta ca si el. A trecut peste obstacole similare, a
trait aceleasi probleme. El stie insa mai bine sa tina piept situatiei. De ce? Pentru ca
foloseste teama ca pe un motor, iar nu ca pe o frana. Astfel, razboinicul invata sa
actioneze in acelasi chip.”
~ ” Pentru razboinic nu exista dragoste imposibila. El nu se lasa intimidat de tacere, de
indiferenta sau de respingere. Stie ca – in spatele mastii de gheata pe care o folosesc
oamenii – exista o inima de foc. De aceea razboinicul risca mai mult decat ceilalti. Cauta
neincetat dragostea cuiva – chiar daca asta ar insemna sa auda de multe ori cuvantul ”
nu” , sa se ntoarca acasa invins, sa se simta respins in trup si in suflet. Un razboinic nu se
lasa prada fricii cand cauta ceea ce e necesar. Fara dragoste el nu e nimica.”
~ ” Un razboinic al luminii cunoaste linistea care precede lupta importanta.[...] Cata
vreme ceilalti stau de vorba, razboinicul isi perfectioneaza manuirea spadei si nu slabeste
din ochi orizontul.”
~ ” Razboinicul luminii crede. Deoarece crede in minuni, minunile incep sa se intample.
Deoarece este sigur ca gandirea sa ii poate schimba viata, viata incepe sa i se schimbe.
Deoarece e sigur ca are sa gaseasca dragostea, dragostea acesta isi face aparitia. Din cand
in cand, este deceptionat. Uneori se mahneste.[...] Pentru fiecare infrangere, are doua
victorii in favoarea sa.”
~ ” Adevaratul razboinic accepta iertarea.”
~ ” Deoarece crede ca este ceea ce spune, razboinicul sfarseste prin a se transforma in
ceea ce a spus.”
~ ” Totdeauana ceva nu este in regula. Si razoinicul profita de clipele cand timpul sta in
loc pentru a se echipa ma bine.”
~ ” Cuvintele sunt aceleasi, dar aliatii sunt diferiti.”
~ ” Ori de cate ori isi trage spada, razboinicul o si foloseste. Poate fi de folos ca sa
deschida un drum, ca sa ajute pe cineva sau ca sa indeparteze o primejdie – dar o spada
este capricioasa si nu-i place sa-si vada lama expusa fara motiv. De aceea, razboinicul nu
ameninta niciodata. El poate sa atace, sa se apere sau sa fuga; oricare dintre
comportamentele acestea face parte din lupta. Ceea ce nu face parte din lupta este sa
irosesti puterea uneo lovituri vorbind despre ea. Un razboinic al luminii este mereu atent
la miscarile spadei sale. Nu poate insa uita ca si spada este atenta la miscarile lui. Ea n-a
fost facuta spre a fi folosita cu gura.”
~ ” Te ineci nu pentru ca ai cazut in apa, ci pentru ca ramai sub apa.”
~ ” Razboinic responsabil nu este cel care-si ia pe umeri greutatea lumii; este cel care a
invatat sa lupte cu provocarile clipei.”
~ ” Un razboinic al lumii asculta ce are de spus adversarul. Lupta doar daca e neaparat
necesar.”
~ ” Razboinicii luminii nu accepta niciodata ceea ce este inacceptabil.”
~ ” Iedul de soi nu behaie.”
~ ” Un razboinic al luminii e intelept; nu-si comenteaza infrangerile.”
~ ” Razboinicul luminii nu asculta ceea ce-i spune diavolul: stapanul spadei sale este el
insusi.”
~ ” Un razboinic al luminii nu incearca sa para: el este.”
~ ” Renuntarea il obliga pe razboinic sa nu mai puna intrebari prostesti si il ajuta sa-si
invinga sentimentul de vinovatie.”
~ ” Un razboinic al luminii stapaneste deopotriva lovitura si iertarea. Stie sa le foloseasca
pe amandoua cu aceiasi pricepere.”
~ ” Libertatea e greu de inteles;ea inseamna lipsa de sens.”
~ ” Un razboinic al luminii nu repeta intr-una aceiasi lupta – indeosebi cand nu au loc nici
inaintari, nici retrageri.”
~ ” Durerea de ieri reprezinta forta razboinicului luminii.”
~ ” Un razboinic al luminii are totdeauna o a doua sansa.”
~ ” Un razboinic al luminii e inocent ca porumbitele si prudent ca serpii.”
~ ” Un razboinic al luminii nu accepta daruri de la dusmanul sau.”
~ ” Razboinicii luminii se recunosc dupa privire. Sunt in lume, fac parte din lume si in
lume au fost trimisi fara desagi si fara sandale. De multe ori sunt lasi. Nu intotdeauna
actioneaza corect. Razboinicii luminii sufera din pricina unor fleacuri, sunt preocupati de
lucruri meschine, se considera incapabili sa creasca. Razboinicii luminii se cred din cand
in cand nevrednici de orice binecuvantare sau minune. Razboinicii luminii se intreaba
adesesa ce fac ei aici. e multe ori cred ca vietile lor n-au nici un sens. Tocmai de aceea
sunt razboinici ai luminii. Pentru ca gresesc. Pentru ca intreaba Pentru ca nu inceteaza sa
caute un sens. Si pana la urma il vor gasi.”
~ ” Vointa este un cuvant plin de capcane.”
~ ” Luptatorul experimentat accepta insultele; isi cunoaste forta pumnului, abilitatea
loviturilo. Pe oponentul nepregatit in fata lui il priveste instrafundul ochilor si iese
invingator fara a trebui sa porneasca lupta in plan fizic. Pe masura ce razboinicul invata
de la maestrul sau spiritual, lumina credintei straluceste si in ochii sai nu e nevoit sa
dovedeasca nimic nimanui. Nu conteaza argumentele agresive ale adversarului.[...]La fel
ca luptatorul, razboinicul luminii isi cunoaste forta uriasa; nu lupta niciodata cu cine nu
merita onoarea luptei.”
~ ” Razboinicul luminii trebuie sa tina minte intotdeauna cele cinci regul ale luptei[...].
Credinta inainte de a intra intr-o lupta, trebuie sa crezi in cauza luptei.
Tovarasul: alege-ti aliatii si invata sa lupti impreuna cu altii, pentru ca nimeni nu castiga
un razboi de unul singur.
Timpul: O lupta dusa iarna e diferita de o lupta dusa vara; un bun razboinic este atent la
momentul just al intrarii in lupta.
Spatiul: intr-un defileu nu lupti la fel ca in camp deschis. Ia seama la ceea ce este in jurul
tau si la cel mai bun mod de a te misca.”
Strategia: cel mai bun razboinic e cel care0si face planul de lupta.”
~ ” Razboinicul luminii rareori cunoaste rezultatul unei lupte la sfarsitul ei.”
~ ” Uneori, razboinicul luminii are impresia ca traieste doua vieti in acelasi timp. Intr-una
din ele, este obligat sa faca tot ce nu vrea, sa lupte pentru idei in care nu crede. Exista
insa alta viata, pe care o descopera in visele, lecturile, intalnirile sale cu oamenii ce
gandesc asemenea lui. Razboinicul ingaduie celor doua vieti ale sale sa se apropie. ”
Exista o punte care leaga ceea ce fac cu ceea ce mi-ar placea sa fac.”, gandeste [Link]
cu incetul, visele sale ii preiau rutin si el isi da seama ca e gata pentru ceea ce avrut
dintotdeauna. Apoi ii e de ajuns un pic de indrazneala – si cele doua vieti se transforma
intr-una singura.”
~ ” Razboinicul luminii are nevoie de timp pentru sine insusi [...] Incetul cu incetul, tot ce
parea complicat incepe sa devina simplu.”
~ ” Razboinicul luminii are vise. Visele lui il imping inainte. El insa, nu comite niciodata
greseala de a crede ca drumul este usor si poarta larga.”
~ ” Sunt momente cand trebuie sa actionezi si momente cand trebuie sa accepti.”
~ ” Credinta pareaza toate loviturile. Credinta preface veninul in apa cristalina.”
~ ” Un razboinic al luminii se increde in ceilalti oameni deoarece – in primul rand- are
increde in sine.”
~ ” Viata e o nebunie. Dar marea intelepciune a razoinicului consta in a-si alege bine
nebunia.”
~ ” Razboinicul luminii contempla cele doua coloane ce se inalta de o parte si de alta a
portii pe care incearca sa o deschida. Una se numeste Frica, cealalta se numeste Dorinta.
Razboinicul priveste coloana fricii si acolo sta scris: ” vei intra intr-o lume necunoscuta si
primejdioasa, unde tot ce ai invatat pana acum nu-ti va servi la nimic.” Razboinicul
priveste coloana Dorintei si acolo sta scris: ” Vei iesi dintr-o lume cunoscuta unde sunt
pastrat lucrurile pe care ti le-ai dorit mereu si pentru careai luptat atat.” Razboinicul
zambeste pentru ca nimic nu-l sperie si nimic nu-l atrage. Cu siguranta celui care stie ce
vrea, el deschide poarta.”
~ ” Invidia nu poate pricinui nici un rau – daca nu i se raspunde.”
~ ” Un razboinic al luminii cunoaste puterea cuvantului.”
~ ” Cand un cavaler cade de pe cal si nu incaleca iar in clipa urmatoare, nu va mai avea
niciodata curajul sa o faca din nou.”
~ ” Un razboinic al luminii stie ce anume merita efortul [...]. Un adevarat razboinic al
luminii isi alege intotdeauna campul de batalie.”
~ ” Razboinicul luminii stie sa piarda[...] Stie sa faca deosebire intre succesul si greselile
sale.”
~ ” Are intotdeauna foarte multa grija de ceea ce gandeste.”
~ ” Isi sarbatoreste azi victoria de ieri ca sa aiba mai multa putere in batalia de maine.”
~ ” Razboinicul luminiia invatat ca Dumnezeu foloseste singuratatea ca sa ne invete
convietuirea. Foloseste mania ca sa ne arate infinita valoare a pacii. Foloseste plictisul ca
sa puna in evidenta insematatea aventurii si a renuntarii. Dumnezeu foloseste tacerea ca
sa ne invete raspunderea pentru cuvintele noastre. Foloseste oboseala ca sa putem
intelege valoarea trezirii din somn. Foloseste boala ca sa puna in evidenta binecuvantarea
[Link] foloseste focul ca sa ne dea invatatura despre apa. Foloseste
pamantul ca sa intelegem valoarea aerului. Foloseste moartea ca sa ne arate importanta
vietii.”
~ ” Un razboinic al luminii nu are ” certitudini”, ci un drum de urmat [...] e insa
implacabil cu tradarea.”
~ ” Un razboinic al luminii nu intra intr-o batalie fara a cunoaste limita aliatului sau.”
~ ” Daca remuscarile ar putea ucide.[...] Remuscarea ucide; roade lent sufletul celui care
a facut ceva rau si duce la autodistrugere.[...] Un razboinic al luminii nu se caieste pentru
ca remuscarea ucide. El se umileste si repara raul pe care l-a pricinuit.”
~ ” Dumnezeu judeca pomul dupa fructe, nu dupa radacini.”
~ ” Nu face furtuna intr-un pahar de apa.[...] Cupa suferintelor nu are aceiasi marime
pentru toata lumea.”
~ ” Lumea e o oglinda si-i restituie fiecarui om refluxul propriei fete.”
~ ” Orice problema odata rezolvata pare foarte simpla. Marea victorie care astazi pare
lesnicioasa, a fost rezultatul unei serii de mici victorii care au trecut neobservate.”
~ ” Razboinicul stie ca vorbele cele mai importante in toate limbile sunt cuvinte marunte:
” Da. Dragoste. Dumnezeu.”. Sunt cuvinte care se pot rosti cu usurinta si care umplu
uriase spatii goale. Exista insa un cuvant – si el foarte marunt- pe care multor oameni le
vine greu sa-l rosteasca: ” nu”. Cine nu spune niciodata ” nu” se considera generos,
intelegator, educat, deoarece “nu-ul” este reputat a fi blestemat, egoist, lipsit de
spiritualitate. Razboinicul nu cade niciodata intr-o asemenea capcana. Sunt momene in
care – cand zice ” da” pentru ceilalti – poate zice ” nu” pentru sine. De aceea, niciodata
nu spune ” da” cu buzele, daca inima sa zice ” nu”".
~ ” Cu cateva vorbe prost dirijate, se distrug luni de devotament, ani de cautare a
armoniei.”
~ ” Intriga nu da drept de aparare: condamna fara judecata.”
~ ” Nerodul care-si da cu parerea despre gradina celuilalt nu isi ingrijeste propriile
plante.”
~ ” Nimeni nu cunoaste urmarile propriilor sale cruzimi.”

Lasă un comentariu
Perseverenta e favorabila.”
~ ” Rareori ne dam seama ca suntem impresurati de Extraordinar.”
~ ” Miracolele se intampla in jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arata drumul, ingerii
insista sa fie auziti, dar noi, fiindca suntem invatati ca exista formule si reguli pentru a
ajunge pana la Dumnezeu nu luam seama la nimic din toate astea. Nu pricepem ca El se
afla oriunde il lasam sa intre.”
~ ” In iubire nu exista reguli. Putem incerca sa ne tinem de manuale, sa ne controlam
inima, sa avem o strategie de comportament – dar toate acestea sunt fleacuri. Inima este
cea care hotaraste si doar ce hotaraste ea este important.”
~ ” Suferim deoarece ne imaginam ca dam mai mult decat primim. Suferim pentru ca
dragostea noastra nu este recunoscuta. Suferim pentru ca nu ne putem impune propriile
noastre reguli. Suferim fara rost: pentru ca in dragoste se afla samanta cresterii noastre.
Cu cat iubim mai mult, cu atat suntem mai aproape de experienta spirituala.”
~ ” Cine iubeste invinge lumea, nu-i e teama ca pierde ceva. Adevarata iubire este un act
de total abandon.”
~ ” Mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa ne invingem temerile, de vreme ce drumul
spirirual se parcurge prin experienta zilnica a iubirii.”
~ ” Viata spirituala se reduce la dragoste. Nu iubesti pentru ca vrei sa faci binele sau sa
ajuti si sa aperi pe cineva. Daca actionam asa, il vedem pe aproapele ca pe un simplu
obiect, iar pe noi ne vedem ca pe niste persoane generoase si intelepte. Asta nu are nimic
de-a face cu iubirea. A iubi inseamna a fi in comuniune cu celalalt si a descoperi in El
scanteia lui Dumnezeu.”
~ ” Cauta sa traiesti. Amintirile sunt pentru cei mai batrani.”
~ ” Iubirea ne face sa imbatranim poate inainte de vreme si ne reintinereste cand tineretea
s-a dus.”
~ ” Ar putea stinge apele ceea ce a scris focul.”
~ ” Toate povestile de dragoste sunt la fel.”
~ ” Drumul e facut ca sa umblii pe el.”
~ ” Trebuie sa riscam. Vom intelege pe deplin minunea vietii doar cand vom lasa sa se
intample imprevizibilul. In fiecare zi Dumnezeu ne da – o data cu soarele – o clipa in care
ar fi cu putinta sa schimbam tot ce ne face nefericiti. In fiecare zi incercam sa ne
prefacem ca nu intrevedem momentul acesta, ca el nu exista, ca ziua de azi este la fel cu
cea de ieri si va fi la fel cu cea de maine. Dar cine isi examineaza cu atentie ziua
descopera si momentul magic. Acesta poate fi varat in ceasul cand varam cheia in usa,
dimineata, in clipa de tacere de dupa masa de pranz, intr-unul din cele o mie si unul de
lucruri care ni se par aidoma. Acest moment exista – un moment in care toata puterea
stelelor trece prin noi si ne ingaduie sa facem minuni.
Fericirea e uneori o binecuvantare – dar de obicei e o cucerire. Momentul magic dintr-o
zi ne ajuta sa ne schimbam, ne face sa plecam in cautarea viselor noastre. Avem sa
suferim, avem sa cunoastem momente dificile, avem sa infruntam multe deziluzii – totul
insa e trecator si nu lasa urme. Iar in viitor, vom putea privi inapoi cu mandrie si credinta.
Vai de cine se teme sa-si asume riscurile. Acesta poate ca nu va avea niciodata parte de
deceptii, nu va avea deziluzii si nici nu va suferi precum aceia care au un vis de urmarit.
Dar cand va privi in urma – pentru ca totdeauna privim in urma – isi va auzi inima
spunandu-i : ” Ce ai facut cu minunile pe care Dumnezeu le-a semanat in zilele tale? Ce-
ai facut cu talantii pe care ti i-a incredintat Stapanul tau? I-ai ingropat adanc intr-o pivnita
pentru ca ti-a fost frica sa nu-i [Link], asta ti-e mostenirea: certitudinea ca ti-ai
irosit viata.” Vai de cel caruia ii e dat sa auda vorbele astea. Caci atunci va crede in
minuni, dar momentele magice din viata lui vor fi trecut de mult.”
~ ” ” As fi putut.” Nu vom ajunge niciodata sa intelegem semnificatia acestor vorbe. Caci
in toate momentele vietii noastre exista lucruri care s-ar fi putut intampla, dar pana la
urma nu s-au intamplat. Exista clipe magice care trec neobservate si – brusc – mana
destinului ne schimba Universul.”
~ ” Viata de provincie, chiar daca nu te face o femeie eleganta sau de lume, te invata cum
sa asculti o inima si sa-i pricepi instinctele.”
~ ” Nimeni nu reuseste sa minta, nimeni nu reuseste sa ascunda ceva cand priveste drept
in ochi.”
~ ” Uneori suntem stapaniti de un simtamant de tristete pe care nu izbutim sa-l controlam.
Ne dam seama ca momentul magic al zilei a trecut si noi nu am facut nimic. Viata isi
ascunde atunci magia si arta.
Trebuie sa-l ascultam pe copilul care am fost candva si care inca exista in noi. Copilul
acesta intelege momentele magice. Putem sa-i inabusim plansul, dar glasul nu i-l putem
reduce la tacere. Copilul acesta care am fost candva continua sa fie prezent [...]
Daca nu ne nastem inca o data, daca nu incepem sa privim viata cu inocenta si
entuziasmul copilariei, nu mai are nici un sens sa traim mai departe. [...] Sa dam atentie
celor spuse de copilul pe care- l mai adapostim in inima. Sa nu ne rusinam cu el. Sa nu-l
lasam prada fricii, deoarece copilul acesta e singur si nu este aproape niciodata auzit.
Trebuie sa-i ingaduim ca uneori sa tina el haturile existentei. Copilul acesta stie ca fiecare
zi e diferita de celelalte. Sa facem astfel incat el sa se simta din nou iubit. Trebuie sa-l
facem sa se simta bine – chiar daca ar insemna sa actionam altfel de cum suntem
obisnuiti, chiar daca asta ar aparea ca o sminteala in ochii celorlalti.
Amintiti-va ca intelepciunea oamenilor este nebunie in fata lui [Link]-i vom da
ascultare copilului pe care-l purtam in suflet, ochii nostri vor reincepe sa straluceasca.
Daca nu vom pierde contactul cu acest copil, nu vom pierde contactul cu viata.”
~ ” Exista momente in care e nevoie sa-ti asumi riscuri, sa faci pasi nebunesti.”
~ ” Cine nu munceste nu mananca.”
~ ” In viata reala, dragostea trebuie sa fie posibila. [...] Dragostea reuseste sa
supravietuiasca doar cand exista speranta – oricat ar fi ea de indepartata – ca o vom
cuceri pe fiinta iubita. Restul e fantezie.”
~” Unele iubiri sunt nebunii ale copilariei.”
~ ” Cine e intelept, e intelept doar pentru ca iubeste. Si cine e nebun, e nebun deoarece
crede ca poate intelege iubirea.”
~ ” Cine iubeste trebuie sa stie sa se piarda si sa se regaseasca.”
~ ” Cine e capabil sa-si tina inima in frau, e capabil sa cucereasca lumea.”
~ ” Dragostea si barajele sunt totuna: Daca lasi o fisura pe unde sa se poata strecura un
firicel de apa, in scurt timp, aceasta va face sa se prabuseasca intreaga constructie si vine
si o clipa cand nimeni nu va mai putea stapani forta viiturii. Daca zidurile se prabusesc,
dragostea le ia locul; nu mai conteaza ce este posibil sau imposibil, nu mai are importanta
nici daca o putem pastra langa noi pe persoana iubita – a iubi inseamna a pierde
controlul.”
~ ” Dragostea este plina de capcane. Cand se manifesta isi arata numai lumina si nu
ingaduie sa i se zareasca umbrele produse de lumina ei.”
~ ” Nu exista nimic mai profund decat dragostea. In basem, printesele saruta broaste
raioase si acestea se prefac in printi. In viata reala, printelesele ii saruta pe printi si acestia
se prefac in broaste raioase.”
~ ” Nu poti sa joci un rol impus.”
~ ” Unii sunt mereu in conflict cu altii, in conflict cu ei insisi. Incep atunci sa-si monteze
in cap un soi de piesa de teatru si scriu scenariul in functie de propriile frustrari.[...]Partea
proasta e ca nu-si pot reprezenta piesa asta de unii [Link] incep sa-si angajeze alti
actori.”
~ ” A trebuit sa platesc scump ca sa realizez putinul pe care-l am. A trebuit sa renunt la
atatea lucruri, pe care mi le doream, sa intorc spatele atator drumuri ce mi se deschideau
inaintea ochilor. Mi-am sacrificat visele in numele unui vis mai mare. Pacea sufleteasca.”
~ ” Asculta-ti mai mult inima.”
~ ” Sunt in viata lucruri pentru care merita sa lupti pana la capat.”
~ ” Viata e tot asa: ne ia prin surprindere si ne obliga sa mergem in necunoscut – cand nu
vrem, cand nu avem nevoie.”
~ ” Credinta si dragostea nu se discuta.”
~ ” Exista infrangeri Nimeni insa nu e scutit de ele. Tocmai de aceea,e mai bine sa pierzi
unele batalii in lupta pentru visele tale deact sa fii infrant fara a sti nici macar pentru ce
lupti.”
~ ” Universul conspira intotdeauna in favoarea visatorilor.”
~ ” Universul ne ajuta intotdeauna sa luptam pentru visele noastre, oricat ar parea ele de
nebunesti, pentru ca sunt visele noastre si doar noi stim cu ce pret le visam.”
~ ” Iubirea e ca un drog. La inceput ai senzatia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua
zi, vrei mai mult. Inca nu e un viciu, dar iti place senzatia si iti inchipui ca o poti tine sub
control. Te gandesti la fiinta iubita vreme de 2 minute si uiti de ea timp de 3 ore. In scurt
timp, insa, te obisnuiesti cu acea persoana si incepi sa fii complet dependent de ea. Acum
te gandesti la ea 3 ore si-o uiti 2 minute. Daca ea nu e langa tine, incerci aceleasi senzatii
ca si drogatii cand nu-si obtin drogul. In acest moment, asa cum drogatii fura si se
injosesc ca sa faca rost de ceea ce le trebuie si tu esti dispus sa faci orice pentru
dragoste.”
~ ” O tacere care vorbeste…”
~ ” Dragostea este un drum complicat [...] Fiindca, pe drumul acesta, lucrurile, fie te
inalta la cer, fie te atrag in iad.”
~ ” Trebuie sa profit de tot ce mi se ofera ca sa inteleg tot ce-mi sta in putinta.”
~ ” E inutil sa discuti despre dragoste, fiindca dragostea isi are propriu-i glas si vorbeste
de la sine.”
~ ” Dragostea e totdeauna noua. Indiferent daca am iubit o data, de doua ori, de zece ori
in viata – suntem mereu in fata unei situatii pe care nu o cunoastem. Iubirea ne poate
duce in rai sau in iad, dar undeva ne duce intotdeauna. Trebuie sa o acceptam fiindca ea
este hrana existentei noastre. daca o refuzam, vom muri de foame vazand ramurile
pomului vietii incarcate de roade, fara a cuteza sa intindem mana si sa culegem fructele.
Trebuie sa cautam dragostea acolo unde suntem, chiar daca asta ne-ar costa ceasuri, zile,
saptamani de deceptii si tristete. Caci in clipa in care pornim in cautarea iubirii si ea
porneste in intampinarea noastra. Si ne salveaza.”
~ ” Fericirea este ceva ce se multiplica atunci cand se imparte.”
~ ” Asa sunt unele locuri – pot fi ruinate de razboaie, persecutii si nepasare. Raman sacre
insa. In cele din urma, cineva trece pe acolo, simte ca ceva lipseste si le inalta din nou.”
~ ” Iubirea nu vine nicioadata treptat.”
~ ” Adevarul exista intotdeauna acolo unde exista credinta.”
~ ” Daca as crede ca stiu – as sfarsi prin a sti.”
~ ” Doar cine e fericit poate da si altora fericire.”
~ ” U regat divizat nu reuseste sa faca fata atacurilor date de adversari. O fiinta umana
divizata nu reuseste in mod demn fata vietii.”
~ ” Asteptarea e dureroasa. Uitarea e dureroasa. Dar a nu sti ce hotarare sa iei este cea
mai crunta dintre suferinte.”
~ ” Tot ce este nou, sperie.”
~ ” Iubirea poate fi descoperita doar prin actul iubirii.”
~ ” Dragostea nu pune multe intrebari, deoarece daca incepem sa gandim, incepe sa ne fie
frica. E o firca inexplicabila, nu poate fi exprimata in cuvinte.”
~ ” Daca crezi ca stii ceva, pana la urma chiar stii.”
~ ” Daca ne iubeste un om, ne iubesc toti. Dar daca suntem singuri, ne trezim si mai
singuri.”
~ ” Daca admitem ca Dumnezeu ne-a creat pentru fericire atunci, trebuie sa admitem ca
tot ce ne conduce spre tristete si esec, este vina noastra.”
~ ” Toti facem minuni.”
~ ” Lumea are un suflet si la un moment dat sufletul acesta actioneaza in tot si in toti
deodata.”
~ ” Daca esti capabil sa-ti stapanesti trupul, esti capabil sa-ti controlezi spiritul.”
~ ” Inainte ca oamenii sa-si poata urma visele e nevoie ca altii sa se sacrifice.”
~ ” Lupta pentru cel pe care-l iubesti!”
~ ” Vine un moment in care trebuie sa ne gandim daca merita acest efort.”
~ ” Dragostea n-a indepartat niciodata pe nimeni de visele sale.”
~ ” Pasiunile din copilarie sunt imposibile, nu trebuie sa ne ferim de preoti…oamenii nu
fac minuni…nimeni nu pleaca intr-o calatorie fara a sti unde se duce.”
~ ” Amintirile vechi par mai vii decat cele recente.”
~ ” Niciodata nu putem judeca viata celorlalti pentru ca fiecare isi cunoaste propria
durere si renuntare. Una este sa crezi ca esti pe drumul cel bun, alta este sa crezi ca
drumul tau este unic.”
~ ” Dumnezeu a ascuns iadul in mijlocul Paradisului.”
~ ” E usor sa suferi din dragoste pentru aproapele, din dragoste pentru lume sau din
dragoste pentru copil. Suferinta iti da sentimentul ca asta face parte din viata, ca este o
durere nobila si mareata. E usor sa suferi din dragoste pentru o cauza sau pentru o
misiune: asta inalta inima celui ce sufera. Dar cum sa explici suferinta din pricina unui
barbat? E imposibil! Atunci te simti in infern pentru ca nu exista noblete sau maretie – ci
doar mizerie.”
~ ” Un baiat si o fata se indragostisera nebuneste unul de altul.[...] si s-au hotarat sa se
logodeasca. Logodnicii isi fac mereu daruri. Baiatul era sarac – singura lui avere era un
ceas pe care-l mostenise de la bunicul lui. Cu gandul la parul iubitei lui, s-a hotarat sa
vanda ceasul si sa-i cumpere o agrafa frumoasa de argint.
Nici fata nu avea bani pentru darul de logodna. Atunci s-a dus la magazinul celui mai
mare negustor din parte locului si si-a vandut parul. Cu banii obtinuti, a cumparat o
bratara de aur pentru ceasul iubitului ei. Cand s-au intalnit, de ziua solemna a logodnei,
ea i-a daruit bratara pentru un ceas care fusese vandut, iar el i-a daruit agrafa pentru parul
care nu mai exista.”
~ ” La sfarsitul fiecarei povesti ne asteapta tristetea.”
~ ” Viata exista si inainte de nasterea noastra si va continua sa existe si dupa ce nu vom
mai fi pe lume.”
~ ” Toate povestile de dragoste au multe in comun.”
~ ” Dragostea ramane. Dar oamenii se schimba!”
~ “ Visele inseamna munca.”

Tudor Arghezi – Psalmul de taina

O, tu aceea de-altadata, ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea si-ai luat într-insul locul mumii,
Femeie raspândita-n mine ca o mireasma-ntr-o padure,
Scrisa-n visare ca o slova, înfipta-n trunchiul meu: sacure,
Tu ce mi-ai prins de cântec viata cu brate strânse de grumaji
Si m-ai oprit ca sa mi-o caut la tine-n palme si-n obraji
Pe care te-am purtat bratara la mâna casnica-a gândirii.
Cu care-am nazuit alaturi sa leagan pruncul omenirii.
Pur trandafir, batut în cuie de diamant, pe crucea mea
Si care-n fiece miscare pierzi cu-o petala câte-o stea.
Pamânt figaduit de ceruri cu turme, umbra si bucate.
Tu care mi-ai schimbat cararea si mi-ai facut-o val de mare,
De-mi duce bolta-nsingurata dintr-o valtoare-ntr-o valtoare,
Si tarmii-mi cresc în jur cât noaptea, pe cât talazul mi se-ntinde
Si ai lasat sa rataceasca undele mele suferinte;
Unde ti mâinile sa-ntoarca în aer caile luminii?
Unde sunt degetele tale sa-mi caute-n cununa spinii?
Si soldul tau culcat în iarba, pe care plantele-l cuprind
Si-asculta-n sânul tau suspinul iubirii, cucerit murind?
Tu ce nfiori pe sesuri plopii când treci din crestet la picioare,
Si prinzi de tot ce te-ntâlneste o plasa calda de racoare.
Tu ce scrutezi, scotându-ti sânii pe jumatate din vestminte
Ca sa-i sarute focul gurii, cuprinsi de mâini cu luare-aminte,
Pustia vremii, strabatuta de soimi de scrum si de nisip,
Carora vântul le-mprumuta o-nfatisare fara chip;
Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sageata fara tinta,
Si frumuseatea ta facuta pare-a fi fost ca sa ma minta.
Dar fiindca n-ai putut rapune destinul ce-ti pandi faptura
Si n-ai stiut a-i scoate-n cale si-a-l pravali de moarte, ura;
Ridica-ti din pamânt urechea, în ora noptii, când te chem,
Ca sa auzi, o! neuitata, neiertatorul meu blestem.