1.

Speranta mea tu n-o lasa sa moara

Din inima-mi - adanc noian de vina;
Privirea ta de mila calda, plina,
induratoare-asupra mea coboara. Răsai asupra mea

2. - Blanca, ştii că din iubire

Făr' de lege te-ai născut;
Am jurat de la-nceput
Pe Hristos să-l iei de mire! Povestea teiului

3. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,

Redesteptind în fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vintul loveste în feresti,
Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,
S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mini subtiri si reci; Departe sunt de tine

4. Craiasa alegandu-te,
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, Maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie! Rugaciune

5. Când unul trece, altul vine

În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva. Cu mâne zilele-ți adaogi

6. Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,

Femeie între stele şi stea între femei
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng. Din valurile vremii
7. Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta;
Nu floarea vestejită din părul tău bălai,
Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai.
La ce simţirea crudă a stinsului noroc
Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc? Despartire

8. Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă,

Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători. Din strainatate

9. Vin' cu mine, rătăceşte

Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri. Lasa-ti inima

10. Când deodată tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare. Oda in metro antic

11. De-aș fi trăit când tu trăiai, pe tine

Te-aș fi iubit atât - cât te iubesc?
Căci tot ce simt, de este rău sau bine,
- Destul că simt - tot ție-ți mulțumesc.
Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,
M-ai învățat ca lumea s-o citesc,
Greșind cu tine chiar, iubesc greșala:
S-aduc cu tine mi-este toată fala. Cărtile

12. - Nu voi, tată, să usuce

Al meu suflet tânăr, vesel:
Eu iubesc vânatul, jocul;
Traiul lumii alţii lese-l. Făt-Frumos din tei

13. Neguri albe, strălucite

Naşte luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie; Craiasa din povesti

14. E uşor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune. Criticilor mei
15. Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele. Cand amintirile

16. În zadar râuri în soare

Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare; Floare albastra

17. Abia atingi covorul moale,

Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor. Atat de frageda

18. Dintre pasari calatoare,

Ce strabat pamanturile,
Cate-o sa le-nece oare
Valurile, vanturile? Dintre sute de catarge

19. Il vede azi, il vede mini,

Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptamini,
Ii cade draga fata. Luceafarul

20. Pierzindu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,

N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, cind afara-i zloata,
Sa stai visind la foc, de somn sa picuri. Sonete

21. Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc!

Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă,
Ce sate şi câmpie c-un luciu văl îmbracă;
Văzduhul scânteiază şi ca unse cu var
Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar. Melancolie

22. M-a fermecat cu vro scânteie

Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, "nu ştiu cum". De-or trece anii
23. Ce din moartea ei se naște
Și o clipă ține poate;
Pentru cine o cunoaște
Toate-s vechi și nouă toate. Glossa

24. Cu perdelele lăsate,

Şed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad. Singuratate

25. De ce în noapte glasul tău îngheață!

Vedea-vor ochii-mi înc-o dată oare
Frumosul trup, femeie zâmbitoare!
Ce mi-a fost dat să-l strâng o clipă-n brață? Gândind la tine

26. Să-mi fie somnul lin

Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin. Mai am un singur dor

27. Metalica, vibrânda a clopotelor jale

Vuieşte în cadenţă şi sună întristat;
Căci, ah! geniul mare al deşteptării tale
Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Şi-n urmă-i ne-a lăsat! La mormântul lui Aron Pumnul

28. De la mare la Hotin

Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân' în Săcele
Numai vaduri ca acele. Doina