Vasile Voiculescu

POEZII

°°°*°°°

Grai valah
Grai tamîiat, catuie de petale,
Gîndul mi-a ciobanit pe plaiurile tale.

Umbla singur pe munti de sare,

Vînt batrîn cu miere-n spinare.

Serpi de racoare verde-n pîraie,

Carari de bucium lung te stretaie.

Granguri de aur boabele-ti ciugul',

Sesul ti-l ara dorul cu plugul.

Calc des cu sufletul arsu-ti coclaur,

Din fund ofteaza sramosii de aur.

De piscul tau, unde se-mbina

Pale de nori cu limbi de lumina,

Buzele-mi razam frematatoare,

Slavit pristol de piatra si floare.

°°°*°°°

Stiu, făr ă ca s ă pricep

Stiu, făr ă s ă pricep, Tr
Treimea
Si pe Ea viata îmi asez,
Cum îmi cred, cu toata adâmcimea,
Inima. pe care nu mi-o vaz:

Tainica, neistovita ei lucrare

Intr-o rana mi s-a-mpartasit:
Rodn
Rodnic
icul
ul de viat
viata
a f ăr ă ince
inceta
tare
re
Sânge, în trei fete, dar nedespartit...

°°°*°°°

Contemporan
Nu mă-nspaimâ
-nspaimânta
nta cerul,
cerul, nici
nici pamânt
pamântul;
ul;
Pe unul calc, pe celalalt il strapung;
Sunt slab, samânta care-o sufla vântul
Pe stepele vietii indelung,
Dar el
el mă sufla
sufla unde
unde vreau
vreau s-aj
s-ajung!
ung!

Chiar daca esti la infinit de mine,

Dar stiu ca esti si-Ti cat Imparatia,
Nu-mi mai traiesc în van nimicnicia.
O, Doamne, sunt contemporan cu Tine
Si sunt contemporan cu Vesnicia.

°°°*°°°
Tiparul
Tu care smulgi tiparii din namolurile noastre
Si imp
impins
insi
i de un f ăr ă de impotr
impotrivi
ivire
re ale
alean
an
Ii intorci peste orice stavile si dezastre
Sub meridianele pururi albastre
La bastina lor calda din Ocean,
Nu ne uita în aceste tarâmuri cu vina
Tipari nostalgici unor tarâmuri sfinte
Stramuta-ne-n bastina noastra cea din-nainte
Acolo
Acolo unde-am
unde-am v ăzut paradi
paradisiac
siaca
a lumina
lumina
In oceanelei nesfârsitei fericiri din sânul Tau, Parinte.

°°°*°°°

În gr
grădina
dina Ghets
Ghetsema
emani
ni
Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul...
Căzut
zut pe brân
brânci
ci în iarb
iarb ă, se-mp
se-mpotr
otrive
ivea
a îtrun
îtruna.
a.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i
Si-amarnica-i strigare
strigare stârnea în sl ăvi furtuna.
furtuna.

O mâna
mâna nendu
nendurat
rată, tinâ
tinând
nd grozav
grozavaa cup
cup ă,
Se coboara
coboara-mi
-miindu
indu-l
-l si i-o
i-o ducea
ducea la gur ă...
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa...
Dar
Dar nu
nu voia
voia s-at
s-atin
ing
g ă infa
infama
ma b ăutur
utur ă.

În apa ei verzuie jucau sterlici de miere

Si sub
sub venin
veninul
ul groa
groazni
znic
c simte
simtea
a c ă e dulc
dulceat
eat ă...
...
Dar fălcile-nc
lcile-nclest
lestându
ându-si,
-si, cu ultima
ultima putere
putere
Bătându
tându-se
-se cu moart
moartea,
ea, uitas
uitase
e de
de viat
viat ă!

Deasupra f ăr ă tihn ă, se fr ământau m ăslinii,

Păreau c ă vor s ă fug ă din loc, s ă nu-l mai vad ă...
Trec
Trecea
eau
u băt ăi de
de ari
aripi
pi prin
prin vrai
vraist
stea
ea gr ădini
dinii
i
Si uliii
uliii de sear
sear ă dau roate
roate dupa
dupa prad
prad ă.

°°°*°°°

CLXXXIII
Mereu cersim vietii ani mai multi, asa-s nestire,
Ne răzvr
zvr ătim,
tim, ne plân
plânge
gemm de
de pie
pierd
rder
erea
ea noas
noastr
tr ă,
Si încă nu-ntelegem c ă f ăr ă de iubire
Se vestejeste
vestejeste Timpul
Timpul în noi ca floarea-n glastr ă;
Rupt din
din eternit
eternitate
ate,, el vrea t ărâm asemen
asemenii
Din
Din car
care-
e-al
alto
toiu
iull sub
subre
red
d s ă-si
-si tra
tragg ă seva
seva nou
nou ă;
Noi
Noi îl
îl pri
primi
mim
m cu
cu ghe
gheat
at ă si-l
si-l r ăs ădim
dim îcr
îcrem
emen
eni
i
Când
Când Drag
Dragost
ostea-
ea-ii unic
unica
a veci
veciee dat
dat ă nou
nou ă.
Ci-n van acum te mânii pe mine si m-arunci,
Minunile iubirii n-au staile pe lume;
Ca Lazăr la auzul
auzul duioase
duioaselor
lor porunc
porunci,i,
Oricând
Oricând sisi ori de unde m ă vei strig
striga a pe nume,
nume,
Chiar
Chiar de-a
de-ass z ăcea
cea în gro
groap
ap ă cu les
lesped
pedea
ea pe
pe mine
mine,,
Tot m-as
m-as scula
scula din moarte
moarte ca s ă alerg
alerg la tine.
tine.

°°°*°°°

Doamne
In virful copacului Tau sint o floare...
Pe cea mai inalta ramura a lumii
Ma leagan in talazul de azur si soare.
Slava Tie ca n-am ramas in temnita humii,
Ci sloboda, spre cer, infloritoare
Inima mea nu mai intirziie:
Zbucneste afara in limpezi petale
Sa lege rod tainic, bob de poezie
Hrana zburatoarelor imparatiei Tale.
Petala mi-e cu aripa ruda,
Miresme, cintec gata sa s-auda.
Zimbesc sub luceafar visarile-mi grele,
Beau apele lunii, se umfla in ele
Paunii noptii cu cozile-n stele.
...Scuturati-ma vinturi mladii ori haine,
Singura moartea e o dincolo de fire
Prapastie cu adinc de fericire.
Furtuna extazului ma va urca, poate,
Peste vamile si stavilele toate,
Intr-o pala de parfum, Doamne, pina la Tine,
Cerul arunce-mi inapoi jos ruina.
Floarea cazuta din imparatie
A vazut Cerul si a sarutat Lumina.

°°°*°°§°°*°°°