l)t{o/n It,t( A
Lupta cu ingerul
U n r a $A c u M p A N A A L u M r r, urniti de ritmul cosmic,misca alge_
rele-i potrivni ce, ziua si noaptea,penrm asfinlire. Talgerul luminii, ingreuiat
de
plecase e tot si spinzura os in rasulpimintului, dincolo de apus; buza
1t.,-t:
lui fulgera' ?nainte de scufundare, cirre talgerul noptii, care se ridica gol in
slavi gi astupa, cu fundu-i negflr, cerul. Sigeata cumpanitoare incremenise, cu
luceafirul in ascuqis.
caprele riciiau girina inchinind cu copita culcugul... clopotele aninate
turlele giturilor sunau impede si fiecareviti era o vecernie.
Apa riului luneca n liuta lirmurilor cintare nnbugiti sub cilus de sdlcii gin-
ditoare 9i plopi amintitori. $arpe descolicit din aur, amurg.ul descinta p;selile
cristaline, carepicau din slivi, inqelenite,pe ramuri.
Cind' o prevestire trecu si scuturi din florile tilincilor o roui de clinchete.
Pistorul tresiri sub cerul unde se uga. S-asculat eul pustieisi vine sn-idijmu-
iasca urmele?
o formd nedeslusiti inainra, fire pagi,spre staul. sirise din talgerul luminii,
careacum secufundase n pugul de dincolo de pimint. Iacob se .fezi cu ghioa-
ga si-gi apereaverile. starura mdreagi.il agteptain strungi, aqintindu-i calea.
Nu era eu, nici fur. Pirea o aritare de pe alt tirim.
- Ce vrei ? - ricni ciobanul, clitinat intre spaimi uimire.
Ei
- Lupti - rispunse celilalt, ca Ei cum ar fizis buni_seara.
Nu dorea nici oi, nici bogiqie, ci altceva,mai de pret: puterea. spre a fi stipin
seceresi fii tare. care din ei doi e mai vrednic ? vedenl rr, prop.rrr." enigme,
$i
pretindea incercareaputerilor.
496
l)rirr abirintul crengilor despletitepentru somn, vintul treceadegetele-i n-
c:ircatcdc plinsetc moi. Caprele se sculaseri si priveau din tirli. infiqigareacu
chip de zburitor il infrunta din poartaqarcului. acob i deslusea supracapului
un mo{, adusca glugacioc?rliei... i glasul i cintasea viers.Cine, oare,seascun-
dea n vesmin t pisiresc ? acob simgio rivni tinereascisi semisoare cu taina...
Necunoscutul ii cizuse drag deodati, asacum iqi cadeun prinl hoinar, colin-
ditor dupi ciudigenii, ciruia te sa nu-i faci
El primi lupta f;r; vrijmisie, prinzindu-se ca ntr-o hori cu ingerul, ochii
ieztlor - bucurosi de salturile stipinului in lupta cu ceresculpartener. $i astfel
Iacob s-a uptat cu ngerul, nu impotriva lui...
Fiecare din noi, micar o dati in vreme, trebuie si ne misurim trimisul
Domnului, la un popas,sub sicomor, ingi o fintini de riscruci. Te iei cu el la
lupti, agacum te lupqi, copil, cu un frate mai mare,dornic si te nveqe upta. E un
exerciliu pe care rebui e si-l deprinzi, mi.surindu-te cu cinevamai puternic. E o
voinicie la care rebuie si te ridici sub povala unui super ior, unui dascdl unos-
citor al tuturor adevi rurilor atlet ismului soiritual.
ingerul si Iacob si imprumu,ru ,ru-rip. ezenta,nusi substanla.Aparenta
lui se isa cuprinsi... $i rezistenqa iv ind se echilibra prin forta umani, care se
mhdia pe tirie si urca, irii ti de model, victorioasi asupraei nsesi. ngerul, se-
nin, se mpotrivea opintelilor, nu ataca.Zimbitor, a$gala sfortare, nu ciuta sa
doboare.Desi nger, el se alcatuia ntr-un prilej chibzui t si cumpinit pentru in-
cordareamuschilor sufletestiai omului ripit in ideeabiruintei.
Nici arc, nici pali. Luptau lupti dreapti, incingi cu braqele.$i miinile omului
se nclegtau, afta cu zimgii degetelorpetrecuti unii intr-al1ii n galelengerului.
Iar aripil e acestuia, idicate din sf irc, se ncondeiau pe umerii discipo lului, asa
incit el, citind drept in ochii miraculogi care-l stirneau a vitejie, nu le vedeastre-
juindu-I, ca si nu se nspiiminte. E ingiduit fiului de om si biruie, n virtute si
har, un inger, alcituit din gaptestihii mai mult ?
Oricum, indemnul ingerului ade virat e totdeauna upta.Numai Satana s-
pita,vrala de cigtigusor asupraa tot ce cuprinzi cu ochii.
Minunea ce mare a fost ci atingereacu ingerul il intarea pe om. El devenea
mai puternic, pe mesuri ce se ndelunga imbrdqigarea.Virtutea lui crestea,cu cit
dura misterioasa niqiere. acob se mputernicea ca Anteu, dar, spre deosebirede
acela,nu atingind pimintul, ci cu cerul coborit de nger. Omul alaturat de nger
sugea luid sfint, care recea n el ca n legea aselorcomunicante,din cel plin in cel
go1, rin mediatorul inaripat, ncit precurs orul lui Cristos a trebuit si sesmulgi cu
violenqi din veriga ce-l stringeadin ce n ce mai cumplit, inainte de a se umple de
el omul intreg. Cici nu era el Mesia, menit si sivi rseasci deplin tansfuzia divini.
A durat lupta o noapte, un veac? Cine gti e...Solul a zburat. Dar leclia rimase
indelebili. in zori, nostalgic,ciuta urmele vinzolelei. Dar nici un semnnu sta
 

V Volr tJl,,( u

rrr;ir1rr-ic:1r;irrirrrr-rl cra giurit de cilciie. rarba,treazd,,

'u gi mijea lumina-i
vc*lc rrcsrrivitri linpirnint- A fost o nilucire ? $i totugi n-aveanici o goviial;...
Nirrric pitrunde mai de-adreptul in suflet ca un miros respirat...
'r-r
rrrirclsma 'gerului stiruindu-i adinc,acolo unde $i el simlea
amintir." r" f"r. uitarea,
irrrplctind sufletul. ngerul a fost ?Dar s-ahir.nrit "r,
cu elafari,in lunci ?sau n liun_
tru, in gind ?Fusese lupti sauo medita
9ie? avoziilui o itiau mai bine,cici nu
rliduscri nici un litrat.

Toiagul minunilor

D I u t N EA T e, t gt R D I c A p R o n e alb; intr-un cer amar 9i pinzele

aurorei, umflate de vintul zorilor, vibrau lin pe albii de clegtar.Moise, purtind
toiagul minunilor cape o osindi, urca fir' de razimmuntele morgii. Nivalnicul
profet fusesepedepsit si nu intre in pimintul f;geduingei, fiindcn la Meriba lo-
vise stinca n loc si-i vorbeasci. $i-acum, ostracizat din implinirea visului, tr e-
buia si moard a pragul Chanaanului. El, care oriunde mergea tira lumea prin
nisipul pustiul ui ca o poali dupi el, suia singur.
I se ngiduise si priveasci numai de departe ara tuturor rivnelor. Dar, de
la piciorul muntelui in zarea carevenea cu alb; grabi, nu se vedea decit un
pimint scofilcit si ciolinos, fdri orizont dumnezeiesc. Cum il inchideau limbi
de Mqiguri gi cozi de mare,profetul igi intoarse ochii de la el. n urma-i hiiau
b;ietani cu capra, uindu-gi merinde si fluiere cu doine in sin. ,,Tot un fluier
am fost gi eu n miinile poporului ales" - isi spuneael. ,,M-am scobit tot, am
zvirlit afari miduva iubirii de sine, ca vizduhul intreg, plinitatea de pretutin-
deni si mi umple. Gol de mine m-am dat lor. Pe douasprezecegduri liate in
sufletul meu, celedouisprezece triburi gi-au plimbat degetelegrele de dureri
qi picate".
Urcind necontenit, trecuse a amiazl"dincolo de marile asezlminte ale pidu-
rii, cu umbre de templu pigin. Iegise n lumina de piatri a muntelui, unde un
r"ulrur uriag gi desficu inaintea ui aripile ca doui crengi depalmier. ,,Vulturii igi
innoiesc tinere qile cind ajung suta deani. Pe noi, Doamne, ne ngrideg ti cu garc
ingust de ani, isindu-ne o singuri preluci, moartea.Cine va putea odati trece n
om nemurirea ereditari, cea agonisiti din tati in fiu ? Eu nu pot fi acela, eu,
omul lui Dumnezeu. Dar un fiu ?"
 

V V,'t' ,rtl ,
l)t{o/n It't( n

lrrir :rr()irstcm()artc:I" isi mai spuncael.

.,'Nr ,De ce ar veni a minc ?.. e spirrura lor o chingi de nisip umed, pe care,cu tilpile infierbintate, si calce
rrrai .rrcb:r cl, tulburat. ,Nu pogiaveaaringere u cevadecit
uind cunostinri pelerinii idealului.Gindul zvirlit jos sepreschimbasen balaur nghiqindgerpii
clcsprc' l. lnsuqi Dumnezeu, zupremul ,r..rrrror.rrr, a trebuit
si mi se arate.Si vrijitorilor la picioarele ui Faraon.El ucisese e toqi ntiii niscuqiai marilor ne -
am triit mai departe. Sa ie cevamai presus, mai necunoscut
decit .;*i credinciogi, a risnetul pe cei adipostiqisub runziguri inalte.
cre si nu o simt decit in clipa cind nu mai sint ?Moartea "1, "dri--
ar fi un lucru pidosnic, De ce si nu izbeascaqi de data aceeapiatra avar6,asa um lovise totul in cale
care-contrazicepe Dumnezeu. Nu, nu poate fi moartea...
pin-atunci ?Nu tot acestgind din toiag l indoia in cu caresigeta din z,bor ve-
Tristeqea,ca o seari timpurie, il adumbrea in prinur amtezti,f;cindu-l ^rc
si nu deniile viitorului ? Cu el smulsese ecoli din jugul vremii, si-i storsesede faptele
simti diafana povard" cildurii. Sufletul ciuta, ii mihnitele-i
iimpezimi laun- dumnezeiegti pentru noua eternitate, cartea acerii, inceputul lumii... Se adinci
rrice, ntunecateputeri
acum cu gindul inapoi, cum ii sunaseodinioari numele Domnului, ca o auror|. a
,,ce coaja amarde,riata, chiar cind inima nu-i un cheagde lumini dulce...
auzului, in Sinai. Da, la inceputul lumii, ca 9i a nceputul saupropriu, a fost un
Nu-i mai bineoaresi sesparga * - igi spuneael, ndoiernicl
,,r^td.,arunecimn- Dumnezeu, agacum la zimislirea pomului a stat siminga. Dar cine mai cauti si-
virtindu-ne pe cercul zilelo.r,caumbra pi ariastearpaa ornicului
de pimint. ce- minqa n haosulrid;cinilor, dupi ce se nalli dpina ? Dumnezeu sti acum sus n
va sti neclintit. Dar noi alunecamcit e soarepeste niste
semnestranii, si cind roadele crengilor noastre,gi ale ui erau ferede moarte, atirnatede gind, toiag pur
vine umbra ne stergem."
al minunilor. Ce alt element ar fi putut stribate in inima cremenelor, prin mi-
Meditaqia elegiaci il insoqi pini aproape de virful muntelui
si il pirnsi. $i- lioane de ani impietrite 9i ripind pietrei atomi de oxigen gi hidrogen, si-i recom-
potul unui sarpeverde curseo Jip; r..., prelins pe cirare; ,r."gr'.po,"
grijn de bine intr-o clipi in alt chip, sinrezd, u chip de api ? Gindul lui a bitut cu toiag
poporul lisat singur il trezi. Profetul se ntoarse .r, f"r"
c;t.. purti..;os se nchi- puternic la po4ile stincilor, dindu-le intr-o parte; acolo, intrat ca un magistru
puia ca.o abiri de pisiri migratoare gatadeduci, gi el, pilotur,
lips"ea in capul stipinitor in vastul laborator al naturii, el a plem;dit mani qi foc, gerpi 9i api'
unghiuhri, surghiunit in inilgimi. o lacrimn aluneci g;-rorpa,;
b,rz.le cu sare. Dar profetul nu ingelegea i gindul omului, oricit de mare, e singur si gol, ca
Profetul, cu ochii la patafremdtitoare,poposi indelung.
F.r ." o ,t"1irrrr. i'u.- un toiag. Toiagului trebuie si-i pui un virf spiritual gi si-l prefaci in steag care
cugul unui calvar.Toiagul ii cizu din mi*, mai g...,
." ir' bustean de cruce. Era si nu loveasci, ci si cheme umea slobodi sub el. Toiagul lui eranumai al minu-
osindit la moarte, dar nu-si intelegeanicicum vta. pingnrise'toiagul
?Nedrep_ nilor. Dar minunea e o simpli schimbare,o trecere isturnati de a o formi la
talisepiatra, care,nevinovati, ridicasepringeri a cer ? ^,
strigitere alta. Gindul poate schimbaaceeagimaterie n fel gi chip, aga um facegtiinqavri-
intelite ale razvrititjlor, petele femeiltr, s"irr"etrrl copiilor ^u."^inci
insetati. Trebuia si jitorilor gi nviqagilor,minuni stititoare pe oc - joc de atomi 9i de echilibru de
cr.eezepa.Api grabnici, din piatri seacd,icuti mlnuni. $i a zfit cu iuqime forqe. Minuni, izvoadele ncepitoare, sint stinca gi apa.Eterna realitate searati
piatraca pe un chiabu z$rcit, si-si dezrege ilerile pungilor
dordora.ca sub o numai spiritului, nef ezematlpe nimic, dincolo de orice cuget, cit de tare gi nalt
junghiere de cutit, a fost un zbucnet,rn hi*n
d. r..I Le auzeafi r"rr- ar fi el. ncercind vremurile, citre acesr pirit voise Dumnezeu si duci pe Moise,
"p.
ea gilgiitul; le vedea ezuirea n fala taberei din Meriba. "i.-
Gloata, 'p"i* labe, ca poruncindu-i si foloseasci nu toiagul, ci cuvintul, duhul, nu mintea raqionah.
un ciine uriag, ipiia apacare-l costase ierdereapimintului
fegnduinlei. bar el nu inlesni venirea vremii spirirului flcut cuvint. El era nci omul bitiii cu
E drept ci lovise cu sere minie, degiprimire porunci
9i ,r,i-ri si griiasci. toiagul. Spiritul sfint nu-gi gaseantruparea n el gi tacea.M oise nu vorbise, o-
Dar cind, pentru ascultarea amenilor, ,r.,roi. ie vargd,
"u."
p.rt." stael a vise, rridase intenqiile divine. Trebuia si moari afari din Chanaan, cu generaqia
vorba tocmiti cu gresiile ?Toati gtiinqa ui despre u-., -"i
to"'ti deprinderea ui de b;t;ii, cu care,ca-ntr-o minune, trecusede la clidirea piramidelor la clidirea
cirmuitor ii impinseseri mina citre rovire. poate c; pi.at
a rrao piatre ascurti- unui popor.
toare de cuvinr...Dar cu ce a greqitel ?Toiagul rui nu era d.
re-r, .." id.. Vremea da n lituri gi sebolteadeasupra ui intr-un gol de eternitate.
retrzatl,, gind infiptuit in creier, scipat ca dintr-o temnili "or,-
a forlelor. Toiagul Se isa sear|tirzie. Profetul se scuh, cupola cerului pirea un schit uriag de
era cuger strimutar in fapti, gind tare luat in mini cum
ai ridrca'o vargd, sd.z- iacint inchis care-l agtepta.Departe, ristignit pe zd"ri,apusul murea impuns in
begti umea pentru indreptare. Lemnul noduros eraulucul
pe care descirca coaste u suliqe e raze.Yenea,imbelgugati-nvinturi, aromapustiei, si-n auro-
gindul zimislitor. De aci virtuqile-i magice,puterile-i extrao;dinare.
cu el, odi- ra morqii Moise ridici ochii spre DumnezevDar acolo sus l agtePta,ngrozi-
nioari, sub cerul fanatic al Egiptuti, birrrr. marea,
care se despi4ise, toare,neagrapronie a morqii.
blestemindu-siapelesacre. alurile se sreiseri n doui
maluri uriase, isind in

50 0
s0 1

Bunavestire
F r c r oARA sE TREzr c A r n n A T R E r a s t r a j i a n o p g i i , i n c intec ul
privighetorii.
coborind inci uluit din vis pe clitinate punli de somn, sufletul ei amesteca
impresiile. ntii se fdcea i sunetelemboboceau pe vrejul risucit al unui viers,
aci urcitor gi agilat in slavi cu circei de aci cd,zindin hohote albe gi-n
ciorchini de suspin...Apoi i se nd"zd.rici eafli printre viermii ei blinzi, pntuliqi
in dud...unul isi qeseaogoasa in matasea eriani,amelodieigi se-nchijea,ne-
vdzut... ntr-o pisli de cintec. Auzul harnic al fecioarei destrima si torcea boran-
gicul cristalin al cintecului.
cind igi deteseama i pasireacinta aievea odobia luminii, sari a fereastri.
Dar acolo, n risirit, nu se veavolbura de flori... pintecelealb al zorilor. in-
greunatde mister,sezbitea in chinurile unei uriasezimisliri. Carneacerului se
zbircea si se ntindea, in dureri, cutreierati de freamite, scuturatd de fiori.
fpntul alb de usurare al diminegii intirziasi pruncul luminii nu zbucneape lume
in piraie de singe ceresc.
Deodati, l;sind fecioria diminelii neatinsi, soarele nsusi se afli in odeiqa o-
godnicei consacrate.Arhanghelul sta in faqa ei, ntruchipat de seninul tot.
Coboriror din sleviel patrunseprin geamulneviolat.
$i totugi, afari, atins de vijelia firi vint, plopul isi indoia qignetulverde, ca o
coloani de frunze lichide repezitd.in sussi curbatd.de legile cdderii. Moile cata-
ractede foi alepalmierului sezbiteau spiimintate. Genele zorilor,lungi si ne-
gre' se lisari la loc peste ochii inchi;i. Roata crugului se-nroarse u o spili
inapoi si peste ume atirni un amurg inginat. Numai trupul fecioarei se umini
de toata umina inibusiti in ziri.
502
['t{o/n It't( A
Voicvodul cerului aducea n mini o veste: floare, sau stea cu raze de mi-
rcasmi ? H,a ucea ca un crin de api sfinqiti, in chipul unui lotus cu petalele-n
cruce,cum urca din inima iezerelorsacre.
Fecioara cdzuingenunchi qi adori. Semneale unei uriageamintiri ii spintecd
sufletul degteptat:odinioara, cind deschisese chii intii, zarise acelagi hip, in rai.
Bucuri-te, fecioari grii Solul, ntinzindu-i crinul albeinuntiri. La lumina
miinii arhanghelului ea gi strevazT) arnea,n care mijea de pe acum aurora
unei imensedureri. Dar pe loc bucuria o inibugi. Aritarea dumnezeiescului
trimis fu mai covirgitoareca glasul egiunilor de demoni ai suferinlei urlind
la un loc...
Prin insigi fiinqa lui, prinqul cerului cinta lauda bucuriei, acatistul Bunei
Vestiri. Bucuri-te, fecioara ... Bucuria e mai presusde durere, cum e raiul mai
presusde ad. Durerea e turnati in carne, nfiptn in os...Bucuria, nepipiiti ni-
ciieri, e pretutindenea n tine intreg: nu te bucuri numai cu un deget.Durerea
aluneci din afard", arpe hrinit cu spaqiugi adipat cu timP. Bucuria creste din
liuntru, zimisliti ca un prunc viu, 9i-1iumple fiecare celule de osanale.Bucuria
e minunea cea mare, neqtiuti qi nefolositi. Neindeminatec, omul o minuieqte
cum ar folosi un car, cind eaeste unealti de zburat. Pentru cine 9tie, ea-si des-
chide aripile, sus...Mintuitorul insusi seva sui la cer nu prin durerea ndurati, ci
prin bucuria erdei...
...Sfetniculsfintului stacu mina intinsa... Logodnica lui floarea gi 9i-o puse n
piept, in freamitul bucuriei universale: umea trai atunci un timp virgin de
orice alt eveniment.
Risadul dumnezeiescseprinse. Cici era floareapreursiti, lotusul, care se
plismuiegte adinc, in sinul lumilor de tina, dar carese smulge nomolului si
se-nal1a easupraapelor. Rupindu-se, tirigte ca o ancori lutul inclegtat n ri-
d;cini. Aga aveasi se nalqe,dupi gestagiaaminteasca, ermenulspiritual m-
plintat in umanitate. Floarea sloboda, desprinsi din citugele pamintului,
ancori din cer,seva ridica uriaqi biruind oceanulgravitalieiuni-
versale a pacatului, tirind deasupraapelor existenqei recitoare, la lumina
creatoare,umea.
Atotpregtiutorul inger privea uimit transfigurarea ecioarei... naintea lui ge-
dea acum, mdreatd,insigi creaqiaplastici universali, Eva cosmici, mireasa du-
hului zimislitor, adorabila. n orbitele ei ardeau uceferii spaliului gi, adunagi
acolo, toqi ngerii cerului ii zimbeau din ochii ei... Sinii cu sfircurile de Sori erau
stribitugi de fluviile ciilor lactee,alergind sahraneasci rodul. Prin vinele ei aler-
ga, cu globulelemiliardelor de agtri,un singestelar,exilat pini-n calciielecos-
mosului, muqcatede haos... tt ei de stelepalpitind de toati tineregea
""ttt."
vegniciei, ideau 9i egeau oateporlile viefi deodati.
Arhanghelul se nchini gi porni inapoi...
 

V. VoIcULEScU

La fereastri,o pasire,solidari cu eternitatea e-gideschiseserhivele, rofe-

.
tiza,pindind imensulzbucnetal risiritului flnut in loc.
Fecioara,ngenuncheati, isfringea extazulradiosal risiritului liuntric, in
careArhanghelulbucuriei,cu mina ntinsi, seafunda in. Cu cir sedepirta, cu
atit ndprazricamirime a femeiiscidea, ini ceajunsea misura obiqnuiti omu-
lui pe ume.
Atunci, o perdeade umini orbitoarecizu greu ntre lume qi el.