Pelerini tugi qi vagabonzi mietici I'I
apoi Analele patt'iei. El d[ acestor leviste o striilucire qi un
III. IVA. IVEKRASOV,
POETUL SUFERINTELOR POPORULUT
Neknsov, inflicirat poet al sufbin{ei.
Dostoievski
1. Nekrasov $i poemul silu ,rVlasr>
Poetul N.A. Nekrasov nu este foarte cunoscut in Franla qi
nu a fost tradus decit foarte pufin, in ciuda operei sale
insemnate. Acest poet al vietrii sociale, care, dup[ p[rerea lui
E.M. de Vogii6, a <pdns in cadenfa versului sdu toate lacrimile,
toate blestemele Rusiei>>, acest ziarist care a hotdrdt soafta a
doui dintre cele mai faimoase reviste literale ale vrernii lui, a
avut o influenfi hotirAtoare in epoc[. Deqi destul de pufin
apropiat de ideile lui, Dostoievski il situa pe Nekrasov imediat
dup[ Puqkin qi Lermontov. El a tumat in fonn6 poetici terne
pe care malii prozatori le transpuneau in rotnan, mai cu seam[
evocarea mizeriei in carc tr[ia poporr-rl, o ur[ devastatoare fa![
de puterea tiranicd, in care, in mod curios, el insuqi pare a se
compl[cea, qi visul liberl2ilii. Printre poetnele care au contribuit
cel mai mult la celebritatea sa, trebuie sd rnenfiondm faimosul
<Ger de crapd piettelo>, elegie emofionantd despre viala plini
de suferinle a celor s[rmani qi imn grandios dedicat iernii
infricoqltoare qi solemne care acoper[ cu aceeaqi rnantie
irrghelata lucruri ;i oarneni.
Sunt cloi oameniin Nekr-asov, cel care cAr-rtir poportrllr-is qi cel
crlre, cLr talent inniiscut de jr,rrnalist. lanseazd Contemporanul,
prestigiu care vor atinge toate sferele intelectuale din !at'[. A
da tArcoale muzei nu impiedicd intru nimic priceperea in afa-
ceri qi speculaliile fructuoase. Orfan de mic de rnam[ - o maml
sensibil[ qi inteligentd - a fost crescut de tatdl slu, boiernag de
pr'[, grosolan qi tiranic, care iqi pusese in cap cd fiul siu trebuie
s[ irnbr[liqeze cariera militard, qi auzind c[ odrasla lui se
inscrisese la Universitate, i-a tiiat definitiv orice venit. inainte
de a-qi face un nuffre qi o stare material[ mai bun[, tAn[rul a
fdcut foamea la SanktPetersburg, indeletnicindu-se cu cele mai
umile slujbe intr-ale literaturii qi ruinAndu-qi sdn[tatea. A urmat
o existen![ tumultuoasl, in care preocupdrile financiare qi
plicerile vielii ocupau cea mai mare parte a timpului. Ornul
este dedublat, gi sufer[ cumplit din cauza contrastului dintre
mesajul social al c[rui purtdtor simte c[ trebuie s[ fie, spre
entuziasmul mediilor radicale, qi viala agitat[ pe care o duce.
in poemul Nesceastnye (<NdpdstuiSii>), in care pune mult
suflet, depldnge asprimea propriului sdu destin:
Grea mi-e clucea: insingurar-ea,
Chinul unei conqtiinle care se gtie vinovati,
Mizeria, nefericirea. ..
Al doilea vers este mai cu seam[ revelator, dar Nekrasov,
spre deosebire de Vlas, eroul slu rdt[citor, nu se leap[dd de
vechea via![, nu unneaz[ chemarea dep[rt[rilor pentru a-qi
liniqti conqtiinEa. in Vlas,elatinge, ca qi in cele mai bune poeme
ale sale, un fond popr-rlar qi religios care puu-e sd corespund[ firii
sale adevdrate qi care ii c6qtigase chiar pe adversar'ii s[i
ideologici, cum erall Khomiakov qi Fet.
VLAS
incins cu-al siu surnar veqmlnt
Deschis la git. cir captrl gol .
Prin ulbe tr-ece firi zor'
LlnchiLrl Vlas. un bltrirr cinrnt.
ar2 Michel Evdokimov Pelerini rugi gi vagabonzi mistici ttt
Purlind la git icoana sa de bronz, in rnijlocul delirLrlr-ri agonic,
El stlAnge bani pentnt o biserici Asupra lui cobori o viziune:
llnrii qi inciltilile ii
sunt tocite El vede timpurile de pe urrni ale lumii
Obrazul tot ii e blazdat de tirrtp. Cu picitoqii aruncafi in gheenl

in drumu-i lung el se-nsoleqte $i amegrli de diavoli animafi

De Lrn baston cu virf
de fier... Ce-i bat nXpraznic cu verigi qfichiuitoare
insi prin sate se zvonegte Etiopieni cu pielea neagri
C-odinioari nu-i pisa de cer. $i ochi arzAnd ca de jiratec.
De Dumnezett el ntt voia si qtie Cr ocodi li. qerpi. scorpioni
Fierb, ciopArJesc qi frig...
$i iqi bltea nevasta cu sllbiticie,
P[cltoqii urli de durere.
$i s-a purtat cu ea atAt de crunt.
incit se spune c-a blgat-o in motmint. Lanlurile ruginite ii sfiqie.

Haiduci sau hofi vestili de cai Asurzifi de zgorrotul neincetat,

Ameninfa{i sau hoinlrind firi vrettn rost Ei se sufoci de duhoarc
Giseau mereu la el un adipost. Cdnd asuprl-le se nipusteqte
Un tignr negru cu gase aripi
Tot griul de la cei sXraci il lua
$i-n timp de foamete nimic nu-mprumuta.
Unii se tivilesc pe plmintul in fliciri.
Pe cei sdrmani ficflndu-i una cu pimdntul AlJii sunt traqi in feapi.
El iqi creqtea neincetat avtttt-tl. Iar Vias vede o listi
Cu toate pidatele saie.
Zgitrie-brinzLchiar cu-ai sii urmaqi
El ii stolcea de bani pe nevoiaqi. Privind a iadului bezni
Se dovedea om r[i"t gi inddrjit El face atunci un jurimint solemn
Minat doar de dorinla oarbi de profit. Pe care Dumnezeu il primeqte
$i sufletul siu de picdtos iese iariqi la lLrmin5.
intr-r-rn final, furtuna se ivi neaqteptat:
Vlas bolnav, cizu r-dpus la pat. Vlas igi imparle avutul
CrezAnd c[ boala are leac uqor, RimAne gol, r-enr.rnfnnd la tot
Chemi la el de-ndat' r.rn vrijitor. gi luflnd calea pribegiei
StrAnge bani pentm a ridica o biserici.
De cum veni, acesta primi qi intrebarea:
De boala grea de-qi poate glsi sciparea De treizeci de ani
DAnd haina sa pomanl sXrmanilor trr'rdifi Mujicul r-unbli neincetat
Tr'[ieqte din mila oarnenilor
$i dnnd desaga aceior amdrAli.
Rimintnd fidel jurtmAntului sir-r.
in urmitorul an, meretl in patul siu,
Vlas. sim(indtr-se din ce in ce mai rilr. Energia sufletului siLt
Plonrite solerln biserici si faci. A dedicat-o lLrcririi Domnului:
De s-al putea ca-n mina r.riorlii si ntr-ncapi. SLrfletul siu. se spune
rr4 Michel Evdokfunov
Este curilat de uldciunea de alt-dat...
Ctr sufletrrl nemingiiat.
Cu fala de aramX,'nalt $i drept,
El cilitoreqte cu pasr.rl molcorn
Prin oraqe qi sate.
Nici-un dnim nu e prea lung pentrll el:
A fost la Moscova, tnama noastri,
Pe tinnurile Mdrii Caspice
$i pe malul Nevei imperiale.
Cu icoana la git, o carte sfnnti in mnni,
Merge, vorbindu-qi neipcetat
insofindu-qi pe un ton biAnd
Gdndunle cn ritmttl pagiior.
Merge in iatna rece,
Merge in vara fierbinte,
Chemdnd Rusia botezatX
Si-qi aduci ofranda curati.
Iar trecitorii iqi depun binu{ul...
Obolul lor', fruct al mtrncii
RidicI templele divine
Pe pimAntul intins al patriei...'
Dupd cum Tolstoi s-a inspirat dintr-un personaj real penffu
a zugrevi pe Griqa, in Copildria, Nekrasov a folosit un model
pe care il cunoqtea. Un fost $eft de pe moqia tatilui s[u care se
inrolase in armatd pentru mulli ani, se intoarce in satul siu, unde
tofi membrii familiei sale au dispdrut. Atunci se hotdrdqte sd
plece pe drurnuri Ei s[-qi dedice restul zilelor ca s[ str6ngd bani
pentru biseric5. Poetul s-a mai inspirat probabil ;i din aminti-
rile tinerelii sale, din vremea cAnd stdtea indelung de vorb[ cu
pelerinii de la rn[ndstirea Babaevski.
Vla,s a contemplat probabil un tablou satl o fresci
' NAN"k",t*, Op-e cotnplete in dottti voJttnte,Moscova, l948,vol.
l. p. 103-105.
Pelerini tugi gi uagabonzi misdci rt5
reprezentand Judecata de Apoi, care inspirase deja prinlului
Vladirnir o ftic[ mantuitoare. El iqi dd seama atunci ci va trebui
s[ dea socoteal[ de toate pdcatele qi s[ rabde chinuri fdr[ sfArqit.
B. Zelinski d[ o interpretale diferit[ conveftirii lui V]as' .Acesta
ar fi sub efectul Llnei spaime cumplite, pur egoiste, fdr[ elanul
unei convertiri interioare. A spllne asta inseamni a nu {ine
sealna cd frica poate fi inceputul inEelepciunii. Turgheniev nu
aprecia nici el poemul 71as, spunAnd c[ n-ar fi trebuit publicat
niciodat['. in aprecierile privind Vlasreapare clivajul intre
occidentaliqti qi slavofili, pe care Nekrasov, ?n ce are el rnai
bun, aputut sd-l dep[qeascd. Tema fricii mistice, care cuprinde
omul ce se lupt[ cu boala simlitd ca o pedeapsd pentru plcatele
grele este o temi literard a tuturor tirnpurilor.
Poernul VIas este tipic pentru <<maniera>> lui Nekrasov, ca-
ractenzatd de un echilibru savant intre realism qi imaginagie
fantasticd. PlecAnd de la observarea vielii ruse$ti, de la imagi-
nea celui care rdtdcegte pe strdzile oraqului, cu m6na intinsi,
cerdnd de poman[ pentru vreo biseric[, poetul se pierde invrzi-
uni apocaliptice izvordnd dintr-o rninte infliclrat[, apoi se
intoarce la eroul sdu pocdit care, fin6ndu-qi promisiunea, bate
lara in lung qi in lat, f[cdnd sd creascd pe cuprinsul ei biserici
spre slava lui Dunnezeu. Descris cu minufie, VIas este un per-
sonaj cu via[[ intens[, iar finalul extinde implicalia faptelor lui,
ddndu-i o dimensiune mitic[, fdcdnd din el reprezentantul sim-
bolic al poporului, care, dincolo de suferinle, r[scumpflrd prin-
tr-o purtare plind de demnitate, invih"rit intr-o aurii de frumu-
sefe, p[catele unei vieli car-e altddatd era dedicat[ nlpistuirii
celor nevoiaqi.
Aceastd posibilitate de rflstLlrnare existenliald, de trecere
de la rdul extrem la sacrificiul total de sine pentru o cauzd
N-I. Ne,{r:'rs.sor c. lVloscovrr, I 887, t. lll, p. 66-67.
' St-trlk
' "rrjri.Botkindin9 iLtlie l355.inOpereleconlplete in 28de
Sclisoarecatle
volunre. Moscova-Leningrad. I 96 I . in vol. II din Colespondenta, p. 290.
 tlichel Evdokimov Pelerini rugi 9i uagabonzi misdci rt7
superioar[, l-a impresionat profund pe Dostoievski. in -Irr- de ceea ce era, ffird incetttre, LIn om care nLt Si-a putut gdsi
nalul unui ,scriitor reg[sim o imprcsionantd rneditalie, pornind niciodatd liniStea Si care rcfuza el fnsusi, cu toatd oroarea celui
de la poemul VIas, care l-a influenlat in mai multe rAnduri. care se Stie flagelat, orice tip de acomodare ieftini>.
Ceea ce a ferit de banalitate poezialui Nekrasov qi i-a pennis
sd aduc[ un suflu nou, cornparabil cu al lui Puqkin qi Lermon-
2. Dostoievski qi Nekrasov tov, este cd a qtiut, din ad0ncul propriei suferinle qi umilinJe, sd
r[spund[ umilinlelor poporului, nu ca un martor impartrial qi
Prietenia sau, cel puJin, comuniunea intelectual[ intre cei
exterior, ca cei din jurul slu care poate iubeau acest popor, dar
doi scriitori, a fost ffecdtoare qi furtunoas#. Nekrasov, editor
care nu puteau vedea adevlrul pe care il purta, pentru c[ puneau
la Petersburkii sbomik,e cel care va publica ?n 1845, prirnul
luminile europene infinit mai sus decflt spiritul popular. in ima-
manuscris al romancie rului, O a m en i s drm an i, deschizdndu-i
ginea degradat[ a mujicului rus, adAncit in vicii qi in mizerie,
astfel calea spre gloria literari, apoi, treizeci de ani mai t6rziu,
care il urmirea fird incetare, Nekrasov era incf, in stare sd vadd
Adolescentul,in An alele patriei.
Lrn rest de adevdr, chiar de sfinlenie, qi nu putea sd nu-i aducd
in fumalul unui scriitor' ,Dostoievski a scris cdteva din cele
laud[: <<Dragostea pentru popor era pentru Nekrasov o ieqire
mai profunde pagini asupra dublei personalit[1i a lui Nekrasov,
prin care sclpa de chinurile la care se supunea el insuqi>. Poetul
acest <poet infldcirat al suferinlei>. Refuz[ s6-l inchid[ in
concentra in propria lui persoand contradicliile, dedubldrile
banala opozilie, admisi deja la vremea aceea chiar de prietenii
timpului sdu, cultura de care r[mdnea legat prin toate fibrele
scriitorului, intre omul practic, abil in tranzacliile financiare,
fiinlei lui. El nu a r[tdcit decAt in imaginalie. Numai eroul sdu
adAncit in pl[cerile vielii qi poetul care se rdscumplrd prin
VIas,ieSitdin popor, a qtiut s[ restabileascd unitatea fiinlei lui,
mesajul social rlsundtor. Distinge in el demonul banului, care
zdrobitd de crimele qi rdut[trile din tinerele.
ii strecoard in suflet dorinla de a invdrti milioane, nu doar din
in Jurnalul din 1873, Dostoievski iqi reaminte$te poemul
pl6cere, ci din orgoliu, din dorinla de putere, pentru respectul
VIas qi citeazd pasajele care ii tulburd imaginafia, subliniind
pe care il inspird un om capabil sd spun[: <<am un milion in
<aceastd fo4d infricoqdtoare a smereniei lui VIas, aceastd do-
buzunan>.u Dar poetul autentic nu se putea mullumi cu aceastX
rinld de m6ntuire, aceast[ sete pdtimaqd de suferin![, (care)
aspiralie cdtre pldcere, altfel s-ar fi condamnat s[ nu fie altceva
te-au tulburat, chiar pe tine, cet[fean al universului qi gentilom
dec0t un biet artizan al artei penffu art[.Intr-o not[ necrologicd
rus, iar aceastd mdrea!5 imagine populard smulge cuvinte de
despre Nekrasov, t'omancierul adaug[: <Infi'-adevdr, ntt se redtr-
admirafie qi de respect chiar sufletului tdu atAt de liberal!>. Gen-
cea Ia atdt, fi am inmormAntat de fapt un om care a sltferit mereu
tilomul rus despre care este vorba il obsedeazd pe romancier,
" Asupra acestrti subiect, vezi Ch. CORBET, Nekrassov, I'hotnnte et le
care il va intrupa ?n Versilov din Adolescentul, dezrdddcina-
pcQ te,Paris, 1948 .

Irnuaile lE//.
" Acest demon al aurultti care plinde in nlreje un stlflet ntt atdt plin
plicere cit prin orgolitt tnfelnal, il va irllpinge pe adolescentul Arkadi.
in r.ontanul lui Dostoievski. griibindu-se qi el sd-qi ia revansa pentlu unri-
linlele din tinelele.
tr-rl pdmdntului rusesc care, plin de ideile <lurninilon, iqi t6rdqte
plictisul prin 1drile elrropene. Acest antivagabond mistic, orfan
de doica sa, se intoiuce mereu lAngl ea, reprezentatfl simbolic
sub trds[turile blAndei Sonia, fatii de la (ar'6, merell gata sd
a3E Michel Evdokimov Pelerini ru$i g uagabonzi misdei tt9
primeascd qi si aline acest suflet chinuit, care nu are rlddcini populiste ale lui Dostoievski in anii 1870, corob oreazd.nivelul
nicdieri. inalt al ideilor sale momle despre popor qi le confinnr din punct
Vlas este depozitarul credinfei lui Dostoievski in poporul de vedere estetic. CAnd va scrie Aclolescentut igi va idu"e
rus. Scdparea nu va veni de la <<oamenii noi>>, ieqili din aminte: r[tdcitorul Makar datoreazd mult lui V]as,chiar dacd,
imaginalia unui Cemigevschi, hr'[nifi cu utopiile abstracte ale acesta pleac[ pe drumuri nu pentru a-qi ispigi propriile pdcate,
Europei, ci de la poporul insuqi: <Ultirnul cuvant va fi al lor, al ci pe cele ale altora.
acestor Vlaqi de toate soiurile, pocdigi sau nu; ei ne vor spune
qi ne vor ar[ta o noud cale, o nou[ iegire din toate greut[lile
noastre aparent de netrecut. Nu Petersburgul va hotdri soarta
Rusiei>.
Dostoievski exploreazd addncurile josniciei omeneqti. in
acelaqi capitol, el povestegte pariul stupid al unui fdran, care se
laudd cI poate face lucrul cel mai temerar de pe lume. Un altul
il ia in serios qi, intr-o duminic[, dup[ ce a luat implrt[gania
dar f[rI s[ mdndnce pdinea, o pune in vArful unui b[g gi il
indeamn[ pe tovardgul lui s[-qi ia puqca qi sd tragfl. Celilalt se
pregltegte sd apese pe trdgaci cAnd ii apare vedenia Crucii cu
Cel Ristignit pe ea. Cade leqinat. Mai tdrziu este gdsit intr-o
min[stire, cizAnd in genunchi dinaintea unui staref, tr[gdnd
dupd el blestemul faptei sale ca pe o greutate care il striveqte,
penffu care nu se afld iertare.
Din aceste doudfiguri, VIas celpocdit qi mujicul cel hotdrdt,
Dostoievski a extras marea idee, ilustratd de romanele sale, a
setei de suferinl[ ca trdsdture caracteristic[ a poporului rus. Dus
la extreme, acesta poate oscila intre nihilismul cel mai radical
gi cdinga smerit[t. Romancierul se impdrtiqeqte din aceeaqi sete
de suferingd ca gi Nekrasov, acest <<martor al suferinfei popo-
rului>. in cazul lui Vlas,peregrinarea misticl devine elan de
cdingi, incredere in mila dumnezeiascd, acfiune inspre binele
Bisericii.
Poemul 71as serveqte deci drept catalizator pentru ideile
' in timpul nostru, sclie Berdiaev, alegelea decisivi se face intre
flaternitatea in Hristos sau toviligia in Antihlist.

IV. ADOLESCENTUL
;r RATACTTORaL MAI{AR
<Ei da, riticirea este un fel de pasir.rne a poporului nostnl.
Am vlzut asta in rcpetate rinduri.
Poporul nostlu este rlticitor prin excelenfi>.
Dostoievski. Adolescen tul
intr-o notd din Cametele pe care Dostoievski le-a linut in
timp ce pregdtea Adolescentul, adevdrat <laborator literar>
al lui Dostoievski dupd unul din criticii s[i, afl[m cd. <ideea
principald Si vizibild a romanului va fi descotnpunerearr.in
aceastl operd profundd qi bogatd, care nu a atins aceeaqi cele-
britate ca a celorlalte mari romane, se gdsesc intr-adevir din
belgug fennenlii descompunerii, afectdnd pe eroi, societatea
in general, chiar naliunea intreagd. Cel pulin patru sau cinci
intrigi les drama nu prea strdns[ a romanului'. Pare indispen-
sabil s[ descurcdm pe scuft acest ghem inainte de a ajunge la
inima arzdtoare a acestei opere, r[tlcitorul Makar.
1. Adolescenfa: vArsta extremelor
Adolescentul, eroul turbulent al poveqtii, este Arkadi Dol-
goruki, care poart[ numele sofului legal al rnamei sale, un fost
r;erb de pe rnoqia unui anumit Versilov al c[rr"ri fiu natural este.
Dostoievski se apleacd asupra unei odrasle dintr-o <farnilie
' "Boeilia planului. iati cel niai rlare defect>, niiutr.lrisef te arrtorul
intr-o sclisoare citle sogia sa. datati 24 iunie I 87-1.
Pelerini rufi Si uagabonzi mistici t4t
de irnpurmut>>, atat de frecventi in tirnpr,rrire moclerne. Acest
tip de t0ndr, in acelaqi tirnp vulnerabir qi a'rbi1ios, revine
adesea in secolul XIX, sub pana lui Dickens, a lui Hugo sau
Balzac. crescut f[r[ afecfiune, aruncat fir[ rnild in valtoarea
vielii, Arkadi nutre$te visul de a deveni un supraom, pentru
a-qi compensa frustririle juvenile, pentrll c[ in aceastr lurne
<totul este ing6duit>. Este in el ceva din Rastignac, din
Raskolnikov sau din Petru verkhovenski, dar acest ceva nu
va ajunge la maturitate.
Ca qi Raskolnikov, Arkadi locuieqte intr_o mansardd
ingustr care seamln[ cu un sicriu, irnaginea unui suflet intors
in sine. Aici iqi hrdneqte <<ideea>>, care se trage din voinfa
de putere, in sensul nietzscheean al cuvOntului. Realizarea
acesteia trebuie sd se desf[goare in doud etape. in prima, se
g6ndegte sd strAng[ o avere imens[, sd devin[ emulul lui
Rothschild, pentru c[ <banii sunt singura cale care poate duce
qi o nulitate pe cele rnai inarte curmi>>. sub paturile
cu care
e acoperit, adolescentul se lasd plnlat de visuri ademenitoare
despre puterea aurului.
in a doua etapi, eroul, dupd ce a dobdndit convingerea
calm[ qi singuratic[ a propriei puteri, va putea sI arunce cu
milioanele strAnse in capul oamenilor gi sd recadd in neant:
<Numai con$tiinta c[ am avut milioane in rn4n[ qi
c[ le_am
arlrncat in noroi m-ar putea hr5ni in deqert>>. Aceasta este
ideea delirantr ivitd in mintea inflicdratd a unui adolescent
frustrat de afecfiune, care suferd pentru cd e un copil din flori
qi are <suflet de slugd>.
Inima lui Arkadi, sfdqiatd de nenumirate crorinle contradic-
torii, nu va putea sr nu fie totuqi fideld dorinfei iale de vial[
asceticd. Prima lovitur[ grea adus[ <icleii> sale este un
elan
de generozitate care il irnpinge sI o primeasci pe Arina,
un
prLlnc p[riisit in leag[n, qi si aiba grijr de ea pAnir la
moarre.
t,42 DIicheI Evdokimov
2. Un gentilom Yagabond
Al doilea erou alrorlanului, Versilov, este marcat de <plic-
tisul nobilului rus>. Este un nobil sc[pdtat - care a tocat deja
trei averi - gi rnai ales un dezridlcinat. El iqi poartl , ca pe niqte
lanluri at0rnate de picioare, plictisul prin toat[ Europa, unde
vrea si-gi cllteasc[ ochii cu aceste <<minunate liri sfinte>
(expresia este a lui Khomiakov, unul din fruntaqii curentului
slavofil), qi mirturisegte fiului sdu cd acolo se simte un rdtlcitor,
lispit de sprijin interior, aspirdnd fdri incetare si se intoarc[
in fara sa.
Versilov este simbolul nobilimii ruse care se instrlineazl
de ![rlnime. Ruptura dintre cele doud clase era pentru Dosto-
ievski grea de ameninfiri pentru unitatea naliunii, r'[nind grav
spiritul de comuniune - sobomost - al poporului in c[utarea
unui ideal comun. intr-o zi, Versilov se duce la moqia sa de la
lari ca mediator, pentru a rezolva, dupi abolirea qerbiei, litigiile
care puteau apdrea intre vechii proprietari qi $ranii proaspit
eliberali. Flrd indoiald, fiind hrlnit cu idei liberale, el era animat
de cele mai generoase intenfii, dar, in loc s[ se concentreze asu-
pra misiunii sale, face o pasiune pentru o tdnlrd ldranci, proas-
pIt rndritatl cu gridinarul qi o seduce intr-un mod destul de
misterios, frri s[ spunfl un cuvdnt. in Sonia iqi intdlnise propriul
destin. Pe unnd se va intoarce din cdnd in cAnd sd triiasc[ la
ea, in lumina bl0nd[ pe care o rdsp0ndeqte aceastl femeie purd,
temitoare, de o <castitate silbaticb, d[ruit[ in intregime std-
pdnului ei, dar fdrd sd nege nimic din trecut. Sonia, diminutiv
de la Sofia, este <infelepciuneo> p[mdntului rus pe care il in-
trupeaz[. Devenind amantul ei gi necinstindu-l pe Makar,
Versilov - aristocratul incearc[ si-qi innoacle legdturile lupte
cu ![rinirnea in cel rnai trist fel, adicd abuzAnd de ea. Mereu
gata sd o pdrlseascd pe Sonia penb'u o pasiune str[ind, el se
intoarce mereu la ea: <Eqti cre nei'locuit>>, ii m[rturiseqte er
intr-o zi.
Sonia concentreazd in ea puterile amantei, ale ferneii, ale
mamei, dragostea ei mereu gata cie sacrificiu nll cere nimic in
schimb gi ii dd deplind autoritate asLlpra aceluia pe care ir
stdp6neqte. in sdnul acestui cuplLr se
tqs mporturi complexe,
asemdn[toare cu cele dinhe nobilimea de la
far[ qi clasa popu-
lard rdmasi cel mai aproape de rddicinil" til" str-d,nogeqti,
ca
qi de tradiliile sale spirituale. Nobilul rus nu poate nici
s[ se
instaleze cu adevdrat in cultura unui occident in care este
condamnat sd rdtlceascl fhri sf6rqit, tArdnd dupd el plictisul
de
moarte al unuia care Ei-a rupt legdturile cu izvoarele, nici sd
triiasci simplu intr-o Rusie uncle i-ar ripsi stimulur opereror
de culturd qi artd, febra ideilor. Dac[ Versilov poate uimi prin-
tr-o culturi bogatd, ii lipseqte in schimb credinfa, singuracare
poate si facd sinteza ideilor qi si le pund in acord cu fiinfa
lui
profundd. De aici aceaste conditrie de rdtdcitor care i se
irnpune
atat in propria lui lard cdt gi in striinrtate, incapacitatea de
a
lega o clsnicie, rolul de seduc[tor al femeiror care sfOrqesc prin
a fugi de instabilitatea lui. Boala acestui vagabond
sceptic este
dedublarea.
3. O familie de intdmplare
Risipit in dragoste, nobilul rus are qi o viafd de farnilie risi-
pitd' Frumoasele zile are vieEii patriarrrare, putemic sudate
in
jurul capului familiei, au trecut dernurt. A venit tirnpur
unei
familii rdviqite, lipsite de axi, in care fiecare iqi cl'ce uiolu in-
tr-o autonomie desdv0rEit5. Un singur punct cle apr-opieie se
rnenfine aici in persoana Soniei, mama,lispitl de orice
auto_
ritate, autoritate care nLl mai are cte artfer nici un preg. Ea qtie
sd
sufere lAngti ai sdi, sd le irnpartr cornori cle tandrefe cancl
sunt
rirnili de loviturile vielii tumultuoase pline cle paiirni pe care
Ei
 Michel Evdokimov Pelerini rugi Si vagabonzi mistici 145
r.44
indr[gostit nebuneqte, aqa cum poate fi cineva nllmai cu toatd
o dttc.
Binecunoscutul conflict dintre generalii' aceastl
prim[ cur[1ia adolescenlei, de frumoasa Katerina Akhmakova, cdreia
ii face cufte qi Versilov. Aceast[ rivalitate amoroas[ nepotri-
tulburarealiniqtiidulceltriclmin,estejustificataicipelarg,
vitd d[ o dimensiune picanti conflictului intre generafii; aici,
estev[zutchiarintr.onou[luminl.Arkadisesimterdnitde
al lui spre deosebire de schema oedipian[, femeia, iar nu malrla,
absenla unui principiu ferm qi de cinismul devastator
copiilor' devine obiectul tensiunii amoroase intre tatd qi fiu. Dostoiev-
Velsil,cv. Nu ialii sunt acum deceplionali de purtalea
lor: arareori talii qi ski va innegri pe cdt posibil aceast[ rivalitate in Fralii
ci copiii sunt scandal rzalt deplrinlii <<Nu
in care' Karamazov,zugrdvind geloziaexacerbatd a lui Dimitri, care il
qefii vechilor familii cultivate iqi bat joc acum de lucruri
Demonii pune fali in fald cu tatil siu lubric in dorin;a de a o poseda pe
pou,", copiii lor ar vrea incd sd mai creadil> ' Tafii din
devine mai senin[' Gruqenka. Toate aceste forme ale conflictului intre generafii,
uo o p-g"niturd infernall, aici insd viziunea
nu va in- in s6nul unei familii intArnpldtoare, arat[ impasul in care se
ii pa"a ia sf0rqitul Fralilor Karamazov romancierul
puritatea ?nn[scuti a g[seqte un organism social in plind dezorientare.
,a declare credini[ nestrlmutatd tn
""iu
intenliilor tinerei generalii: <<Aceast[ dorinl[ de dezordine
sete secret[ de 4. O societate in descompunere
frou*", chiar celhai adesea poate, dintr-o chjar
ordine gi de ,,frumusele" [" '] ' Tinerelea e neprih[nit['
in O nafiune grav divizatd intre o fdrdnime intoars[ in sine qi
prin faptul cd e tinerele>. Relagiile intre tat[ qi fiu transceld
-Adolircennl
banalul conflict dintre generalii qi prezintl un in tradigiile ei qi o aristocrafie corupt[ la modul suveran, care
gi ur[' nu mai are nici un ideal, sf0qiatd intre modul de viald occidental,
amestec insolit de atracfie qi repulsie, de dragoste .,

ca un tutu nedemn penffu cd e peste mlsurd impregnat de ralionalitate, Qi cultura ruseascE, marcatd de re-
Versilov apare
qi spirituaie' ligiozitate; o tinerime intelectuald care viseaz[ la rdsturnlri qi
de uquratic, pentru cd ii lipsescbazele morale
nu gi-l ascunde: <Dupl la o societate universald unitd; escroci care se impun qi qmecheri
Omenireaii ffezeqte un dezgust pe care
iubi aproapele>>' care transformd invArteala in reguld de via![, pe fondul unei
mine, omul a fost creat fizic incapabil de a-gi
despre religie' ii conjuncturi economice dificile; qi rnai ales,la bzza edificiului
Fiului s[u care ii punea adesei intrebdri
crezi in social care se clatini, o celuld familiali pe cale de descompu-
r[spundea n"u unui copil: - Dragul meu' trebuie
sd
strigat eu nere; iatd c6teva din temele care susfin critica muqc[toare a so-
Duhnezeu. - Dar dacl nu cred in toate astea? am
Arta persifldrii ciet[lii pe care o face Dostoievski. Toate ingredientele sunt
odat[, scos din s[rite. - Foarte bine, dragul meu>>.
qi nu reunite pentru a construi o tragedie sumbrd. $i totuqi tabloul
nu este un element care structtteazd personalitatea
acesta al unei descompuneri generalizate nu prezintd o stare
r[spunde aqteptdrilor adolescentului'
cronicd, afa cum se intOmpl[ in Demonii, unde o brutal[
La opuiuLaceastei paternit[li a lui Versilov' ironice
qi
contestare e gata s[ zdrobeascd pe reprezentantii ordinii, nici
parcimonioase, care alAgd dorinla yuf copil fdr[
a o satisface'
ddfuir'e total[, nlr este proiectat pe Ltn cer melafizic,unde se d[ lupta pe viald
i" uo urdtupatemitatea pelerinului Makal,intr-o gi pe moarte intre bine r;i r[u, ca in FtaSii Karamazov. Tonul
t[rir urm[ de retincenld sau de judecat6'
Arkadi este lejer, umorul ?nduioqat lumineazd paginile Adolescenntlur unde
Tatd qi fiu se intAlnesc in cdutarea Erosului'
I.46 Michel Evdokimov Pelefini rugi gi vagabonzi mistici t47
pierdut-o. Indr[gostifi de armonie qi de ideal, ei sunt legali
autorul se intoarce asupra propriei sale tinereli, se uit[ cu o
privire amuzat[ la propriile sale excese,la impulsivitatea sa, la ,printr-o practic[ conqtient[ a credinlei qi prin virtt4i populme,
schimb[r-ile bruqte, inerente acestei vflt'ste. Adolescentul in sine echilibrflnd astfel lipsa de rnoralitate, urA{enia qi confuzia
gAndurilor. Din peisajul devastat al acestui l'oman-tragedie se
nu este un adevdrat erou de tragedie, pentru cd personalitatea
sa nu a ajuns incd la rnaturitate, ci e alcdtuitri din virtualit[1i,
ridic[, deocamdati tirnid, plirnele accente ale unui Osana.
din care poate ieqi o canalie sau un erou' un suflet de slugl sau
un romancier de geniu. Defectele lui nu sunt o Eint[ ideal[ 5. Sofia vagabondului mistic
pentru loviturile nemiloase ale lui anank'.Pe de alt[ parte, prin
personajul lui Arkadi toat[ societatea rus[ este prinsd in flagrant Smerenie, sLlpunere gi ?n acelaqi timp l-rotdrdre, forJd sufle-
teascd, Sonia face parte dintre acele femei care , atunci cAnd e
delict de adolescenf[, iar cele mai mari rdut[gi la care se poate
ea cobori trebuie judecate in funclie de cele rnai inalte culmi
vorba de convingerile lor, de ceea ce le este sfAnt, <sunt gata
sd infrunte orice chinuri>. Este diametral opusd ferneii cochete
ale generozitdgii la care este in stare sd se ridice.
Dostoiesvki pune problema noblefii nu in funclie de naqterea penffu care dragostea este o desfiqulare de fannece, o cucerire,
nobill, ci in funcfie de me1it. ..inalta societate este ridicol[ qi aidoma unei lupte pe care o duce o armat[ pe un cdmp de
neinsemnatd>>, scrie elin Canefe. Nici b[tr6nul prin! N'I' b[tdlie. Versilov s-a ldsat prins de aceasti tAnfud femeie <f[r[
apdrare>>, care intr-o buni zi ffezeqte <<mila> fdrd indoial[ din
Sokolski, senil qi sentimental, nici tAn[rul prin! corupt S'P'
cauza bl0ndelii sale: <Mila dureazd; mila leagd pAnd la sfdrqit
Sokolski (Serioja), amantul Lizei al cirei destin nu il poate
asuma, nu sunt la indllimea rangului lor. sufletele>. Milostenia, dragostea amestecatd cu mila sunt o tain[
Din grupul de tineri revolulionari strAnqi in jurul lui care vine din ceruri. Dacd Sonia, care este opusul unei femei
uquratice, iqi inqal[ solul pentru a se ddrui lui Versilov cu toatd
Dergacev, al cirui reprezentant, Dolguqin, a fost intr-adevdr
judecat in iulie 1874 pentru acfiuni subversive, se detageaz[ puterea dragostei ei, este pentru cd unirea lor era inscrisd in
destinele celor doi; qi aceasta este o taind asupra cdreia autorul
studentul Kraft, ale c[rui ultime clipe pe pdmant sunt evocate
am[nungit de cdtre rotnancier. El se sinucide pentru o idee' nu se opreqte. Numele ei, Sopltia cereascd, o inrudeqte cu alte
Dup[ ce qi-a dat seama c[ ruqii sunt <<ras[ de rndna a doua>' eroine cu acelaqi nume din universul dostoievskian, a ciror
inEelepciune nu este din lumea aceasta. Iubitd profund ca
deduce cu disperare cd <<nu mai meritd osteneala sd tr[ieqti cand
eqti rus>>.
femeie, ea s-a legat de Versilov, ca un inger pdzitor. Faptul ci
- in ciuda r[t[cirilor lui, Versilov se intoarce intotdeauna la ea
in fala acestei lumi care se lichefiaz[, haotic[, in care ffittmfd
dovedeqte cd p[streazd o nostalgie sfdqietoare pentru imp[rd1ia
urdlenii, ce se poate propune? in Camete,Dostoievski dd un
rdspuns: el opune <<intelectualitdlii inalte, civilizate qi flrd cerurilor pe care ea o simbohzeazd qi care este inc[ inchisd
pentru el.
speranl[, inactivfl qi sceptic[ a lui Versilov, b[trana qi sfAnta
Sonia este intens prezentd in tot ceea ce se petrece in cercul
Rusierr. cei mai clemni repl€zentanli ai acesteia sLlnt Makar $i
soEia lui de drept, Sonia Anclreievna, ieqiEi din popor, simboluri
firniliei. Ferneie tdcut6, este dintre cele care pdstleiu[ totul irr
inirna lor qi a cdror afecliune este inepuizabild. Este o icoand
ale frumuselii morale a acestuia, pe care clasele superioare au
r4a Michel Evdokimov Pelerini rufi fi vagabonzi mistici r49
vie ?nhe pelsoanl qi lurne, intre mine ceiialli>r. AnumiEi scrii-
a maternit[lii, feminitatea ei este protectoare' prirnitoare' Ei
toti sunt deosebit de sensibili la schirnbr"rl privirilor qi au qtir,rt
luminoasl. CAnci volbeqte clespre Sonia, Versilov evocii
sf, transpunii in rnod fericit stdrile sr-rfleteqti pe care le exprirn[
feminitatea phnAntr-rh-ri rllsesc, p[rnAnt tnatem, d[t[tor de vial['
acestea. Ornul iqi construieqte intr-adevir identitatea prin
a clrui intrupare este, qi greutatea pe care o are in a o inlelege'
privirea pe care o indreaptd asLrpra lui insuqi, ca qi prin cea pe
in a o accepta cu seniniitate, ilt a o iubi f[r[ retincenld pe cea
care ceilalli o indreaptl asupra lui, trirnilAnd ca printr-un joc de
care ii este sofiitd.
oglinzi o alt.l irnagine a persoanei sale care se refractf, ?n sen-
sibilit[1i diferite. Aceastd diversitate de puncte de vedere poa-
6. Un vagabond cu bucurie in priviri te fi perceputd in mod diferit: pentru unii izvor de bog[1ie spi-
ritual6, pentru allii obstacol in calea comunicf ii sau chiar sursd
La inceputul celei de-a treia pd4i se situeazd nodul intrigii.
de neiinirste chre provine din sentirnentul cf, ceva pltlunde cu
Straniu legat de destinele mai multor personaje, adolescentul
forla in interiorul eului. Percepfia dureroasd a privirii celuilalt,
s-a l[sat antrenat pe plan sentimental, a renunlat la
<<idee>>' tt
intAlnitii frecvent in literatura modern[, traduce o condilie
atins culmea dezonoarei, fiind alungat dintr--un tripou, rlt[ceqte,
existenfial[ instabil[, vr"rlnerabili, ca qi cum aceasti privire ar
viseaz[ in frig qi este primit bolnav de un prieten vechi'
intr-o acuza omul, ar scotoci cu un bisturiu in interioritatea lui,l-ar
Lamber-t. Viala nu ii aduce decAt suferinld. intors acasi .,- +
din camera lui o unn[ri fdr[ rnill. ln L'Etre et ]e ndant, J.-P. Sartre vede aici o
stare de iritare extrem[, aude deodat[
influenld a aliendrii: <Faptul de a fi vizut m[ constituie ca pe
rugdciune, o rugl arz[toare: <Doamne lisuse Hristoas'e' Dttnt-
o fiin(.I flrd aplrare, pentrLl o libertate care nu este a rnea l. . .].
nJzeul nostru, miluieSte-ne pe noi, piiciitoSii". Rlt[cito'-rl iqi
Sunt in sclavie'>>.
face intrarea in roman prin rug[ciune. $i Tolstoi il arita
pe
in ale sale Reveries cl'un pronteneur solitaite, J.-J. Rousseau
rdt[citorul Griqa in stare cle rug[ciirne; el Ei Makar sunt doi
mlrturiseqte cd privirea celuilalt indreptatd asupra persoanei
b[trani puternici, fiurnogi' inalEi' cu barba alb[, bogatd' A sosit
sale este resimlitd ca violind intimitatea eului sdu, ca o acuzalie,
ceasul iniEierii spirituale a lui A.r-kadi'
provocAndu-i o ingrijorare capabild s[ declanqeze o adeviratX
Acesta trece pragul camerei batrinuh-ri, privirile lor se intal-
panic[. Iatd-l atunci nevoit sd fugd de societate pentru a se
nesc dintr-o datfl, trece o.clipd de extrem[ intensitate care
se
refugia in singur[tate, unde s[ g[seascd pacea qi adevlrul
tennind intr-o izbucnire de veselie sincer6:
propriului eu'. in alt[ par1e, privirea stdpAnei casei sau a unui
Dupi ce m-a exatninat din pini-n picioare' pAni la ultirna
cap
om alb, analizat[ de Jean Genet in Les Bonnes qi Les ndgres,
trisituri, titnp de c.inci sau zece secunde in ticer-e. zimbi dintFo dati Ei
pe chi- este perceput[ ca alienant[ qi dorninatoare, il inchide pe celilalt
chiar rise pulin, imperceptibil , dar urma luminoasi qi vesell rimase
pr.rl lur qi maiales in ochii foarte albaqtri . strilucitori, marj , dar cu pleoapele in casta lui sociali, sau ?n ghetoul rasei sale. Acest celdlalt
u*nnt"qiclzinddebitrAneEe.inconjr.tratecleoinfinitatederidLrrimici. ' L'Oeil vivant,Gall|ntzvd, l96l , p. 17.
Mai ales risr-rl lui rn-a rtriqcat. ' L'Ette et le n6ant,Callinrard, 1943,p.326.
' Aceasti"r sensibilitate bolnavii in fata celuilalt explicir fblrte bine teoria
Acestpasajesteremarcabilprincalitateaprrvir.ripeCar.eo rousseauistii despre societatea rea ir.r sine, care corupe pe ontul bLrn qi
percepe. Pentru Jean Starobinsky, ..privirea constitLlie legitr,rra nevinovat de la natrrrir.
150 Dfichel Evdokimov
rimite in schimb o privire in care se vecle acceptarea $i
Daci vregi sd stLrdiali omur qi s.i-i cunoaqtefi s'fletul, n'fi[i
sllpunerea umilitoare care ii marcheaz[ condilia. Este o privire Ia felul in care tace. sa'vorbe;te. saLr pringe, san
atenfi
ciire judecd qi construie;te identitatea oamenilor a priori, chiar in care se
ernofioneazi la ideile inalte. priviJi-r mai cregrabi
atirnci cdncr r-ide. Daci
pornind de la idei gata flcute, fiecare jucAnd un rol detenninat rade bine, inseamnr ci e bun la sufret [...]. Rasut este cel mai si_sLlf t-er de
de condilia sa qi cantonAndu-se in ea. a incer-ca sufletLri [. . . ]. copilul care r.icle qi se bucLrri este
o raziiirpti clin
La Dostoievski, evantaiul privirilor nu depinde de o rai, o aritarc a viitorr-rlui. in care ornul va deveni,
in sfirqit, la fer de cLrrat
conceplie sistematizatii a vielii, ci se poate deschide imediat: ;i nevinovat ca un copil.
privire ucigaqd a lui Rogojin indreptat[ asupra lui Miqkin in RAsul devine criteriul slnitlfii psihice qi spirituale,
aproape
mullime, privire strllucind de ur[ a Aglaiei asupra Nastasiei cd am fi tentatri si spunem: gi al viefii in Dumnezeu,
iiuo. ul
Filipovna, privire plind de compasiune a ldiotului asupra aces- singurei bucurii autentice de a trri, dincolo de
spaima mo4ii,
teia din urm5, privire adrnirertivi a lui Arkadi asupra lui Ver- qi in <revelagia iubirii>. vagabondur rnisric
in ratra u."riui
silov care joac[ teatru. Fiecare este clar categorisit qi exprim[, adolescent iritat, cu toati ingrijoral€a pe care poate
o trezi acest
rnai bine dec6t prin lungi discursuri, relalia fundarnentald dinfe tdndr - fafa plin[ de coquri, reacriile imprevizibile,
emorivitatea
dou[ fiinfe. in scena cu Makar, totul tine o clip[, in care viala necontrolat[ - indreapt[ asupra lui o privire care
nu judecd gi
lui Arkadi ia o intorsdturzi hotXrdtoare. il vedem reg[sindu-se nici nu rlneqte, o privire primitoare, ," bucur[ O" pr"r"n1u
in vecindtatea b[trAnului, fa[[ in fald cu frumusetea comu- "ir" tatdlui care
lui, intr-un elan spontan al fiinfei. privirea
nu r;iia
nicativl a acestuia. El primeqte un alt fel de privire, care ii va pierdut sufletul de copil, imbrigigeaz[ sufletul
copilului care
permite sd intoarc[ spatele lumii, care era pAn[ nu demult st[ in picioare in fafa lui.
obiectul aspiratriilor sale, pentru a se intoarce cu toat[ fiinla spre
lumind. <Ochiul poate deci s[ dea vial[ de la depdrtare, si
7. Comuniunea cosmici
schimbe fiinlele, sd rdstoarne natura lucrurilortr,. Un contem-
plativ precum Thomas Mefion scrie: <Ochii sf6ntului sfinlesc Brr0nul il inconjoard pe Arkadi cu gesturile lui afectuoase.
tot ceea ce este frumosun. Totul std in privirea care se aqazd
^In cusul acestei prime intrevederi,sunt;bordate subiecte gmve.
asupra lucrurilor. Omul devine arlizan al frumusefii lumii prin Bolnav, simlind cd i se apropie sfarEitul, Makarpune
in srifletul
lumina rdspdnditd de propria lui sfingenie, care este prezenta candid al adolescentului un fel de testament spiritual:
Duhului SfAnt in el. Ce e o taini? Totul e taini. prietene, taina lui Dumnezeu
e peste
Privirea luminoas[ qi vesel[ a lui Makar il antreneazd pe tot. in fiecare copac, in fiecarc fir de iaibI. sti inchisi
aceasti tainr. o pasrre
Dostoievski intr-o digresiune asupra r6sului. <Unde s[ glsim care cinti. stelele toate st.ilucind pe cef, toate
astea sunt tainr, aceeaEi taini.
veselie in timpudle nostle, qtiu oamenii sd fie veseli?>. RAsul Dar taina cea rnai nrare dint'e toate, este ce ir agteapti
p" o,n f 1,-,,r-r"o
este pentru el modul cel mai simplu de pdtrundere psihologicd, cealalti. Asta e. prietene!
revelatorul transparenlei interioare: Cuvdntul rusesc talnaestecalchiat dup[ greces cul nty,stition
-
"
J. PARIS. L'Espace et le Regard. Paris. Le Seuil, 1965. p. l8-i. qi inseamnd secret revelat unr,ri inifiat qi itriar tainr a gir.ri.ii,
Sentences <le conternplatiorr. Paris. Le Setril, 1952. p. 15. sacrament. in ochii rlt[citoruhti, ioot. creaturile universului,
r5, DIicheI Evdokimov P_944oi rugi gi vagabonzi mistici 153
de la urnilul fir de iarbd pAni la cei mai strllucitori lurnindtori Fedorov qi Dostoievski - doud maniere de a aborda qi
cre a cd'ta
cereqti, se unesc in celebrarea unei imense liturghii cosrnice, o solulie la enigma rnor{ii. Cercetitorul filosof incearc[
prin_
a unei celebr[ri a vielii. Darul lui Dumnezeu, darul implrdtesc tr-o pllnere in aplicare a ideiror sare asupra mernoriei
crdt[toare
al actului sdu de crealie, este sl[vit astfel in fonnele cele mai cie viaf[
celor adormitri aici, pe pdmdnt, iar vagabondul prin_
a
diverse. <Toat[ suflarea sd ]aude pe Domnul!> cAnta deja tr-o resemnare imp[catd in faga legii existenfei gi o.o,tr,rniun"
psahnistul'intr-un elan de recunoqtinl[ in care se expriml activ[ in viafa de dincolo, prin afirmarea iubirii putemice
comuniunea sa cu elementele vii ale naturii. $i peste toate, taina decAt moartea. Amandoi insistd asupra ideii czi'ai uitaiea celor
morfii, form[ supremd a vielii fdrl sfArqit, care il aqteapt[ pe disp[ru1i consacrd puterea neantului, este ca o prefigurare
a
bdtrdnul indestulat de zile: infernului. in liturghia pentru cei mo4i, Biserica ,ioge p"
$tii tu, drlguful meu, [...] ci amintirea omului pe acest pimint Dumnezeu si dea robilor sdi <<veqnic[ pomenire,
lveiiniia
pamjat'), un fel de a-i smulge din strdnsoarea intunericului
iqi ar-e hotarr.rl ei? O sLrti de ani dr-rpi moarte. amintirea lui mai triieqte
[...]
la copiii sau la nepolii lui . carc i-au mai vizut fa{a; mai tArziu, daci amintirea pentru a-i pdstra in strdlucirea viegii. in ultiml instanld,
lui mai h'iieqte, ea nu rnai e decit in minte, in cuvinte. penh-u ci toli cei care
numai
Dumnezeu este depozitarul memoriei tuturor oamenilor.
i-ar fi vizr.rt fata vor fi trecut in cealalti iume. $i groapa de la cimitir va fi
Vagabondul mai evoci in fala lui Arkadi pe oamenii
ascunsi de iarbl. :;i piatra se va sfirdrna, toti oarnenii il vor uita gi chiar de
qtiinfd moderni, cu inima ingrijoratd, impa4ili intre
umagii lui, apoi se va uita qi numele, pentru ci foarle pr.rfini rimin in credinla in
amintirea oamenilor - ei bine. fie! Si fir.r uitat. prieteni, dar eu tot vi iubesc $tiinfd qi neliniqtea fundamentald in iali mister,rui vielii:
din ftrndul gropii. Eu aud, copilaqi, glasurile voastre vesele; aud paqii voqtri <<vedem sumedenie de astfel de oameni,
de la domnii savangio.
pe monnintele a lor vogtri de ziua morfilor. Pini una alta, t'iili sub soare, ii recomand[ si nu ii judece Ei chiar, inainte de a adormi, sd ii
bLrcurati-vi, iar eu mi voi ruga lui Dumnezeu penhrr voi, voi cobori pentrr.t pomeneasci in rugdciunile lui. Dar tdnIrul, care
se dd drept un
voi in visele voastrc. . . Dragostea e mai tarc decit rnoartea!...
spirit puternic, consider[ cd ruglciunea este <(un rit inutil>.
Ar fi interesant sI punem fald in fali aceast[ viziune a Makar il dojeneqte bl6nd qi profitd de ocazie pentru
a_i vorbi
comuniunii po$ monem, expus[ de Makar, cu gdndirea unui despre fericirile vielii lui de pelerin:
filosof original, N . Fedorov ( I 828- I 903) , pe care Dostoievski
Gregegti. dragul meu, ci nu_!i faci rugiciunea. E un
il cunoqtea qi il aprecia. Bibliotecar modest la Muzeul Rumi- lucru bun,
care bucuri inima gi inaintea sonrnului gi cind
eqti heaz, gi cind te trezeqti
anlev, Fedorov ducea o viaf[ asceticd, impd4ind sdrmanilor in mrjlocul nopfii. [...]. intr-o vari, in luner-iulie, ne gribeam
sp,.e
pulinul lui cdqtig, qi a fost autorul unei opere magistrale, Fi"- mrnistirea sfintei Fecioare pentru o sirbrtoare
[...]. Erarn cam vr-eo dour
Iosofia lucrdrii impreund. Plecdnd de la r[ul absolut care este srte, toli grrbili si sirutrm sfintele gi cinstitele moa$te
are celor doi mari
moartea, izvorul conflictelor qi al nedrept5lii din lume, Fedorov timiduitori Anichie gi Grigorie. petrecuserXm noaptea pe cf,mp
qi am
preconizeazi instaurarea unei fraternitdli reale a tuturor oam- deschis ochii dis-de-di*rineali, cdnd toati lumea
do.nea inci gi soar-ele
nu ieqise nici el din piclure. Ei bine, copih-rl meLl.
enilor, vii qi adormili, intr-o plinltate a viegii imanente, care am ddicat capul, am
imbrrliqat cu privi.ea orizontul qi am suspinat: atdta fl-umLrsege
ar fi venirea ?rnpdrdliei lui Dumnezeu pe pdrn6nt. Lucrarea im- pesie tot in
.iu'l Nunrai liniqte. ninic nu te apasi in aer. iarba cr€qte - creqti, ierbirsoara
preund este o chernare la invierea str[bunilor in unnaqi. Domnul'i! pasirea cinti - cinti. pisiruica Dornn.rruir .opitrt
t Pt"l'tr,,l 1506 in brafele manrei - Dumnezetr
scinceEte
sd te aibi in pazi. omulepile. creqti qi fii
 Michel Evdokimov
a5'4
fericitl $i,poate pentnt prima oarx in viala lnea, am inchis toate astea in
E rru la omul lzolat, rupt de comunitate (fairnoasa <<idee>> era
inirna rnea [. . .]. M-am culcat la loc qi am dorrnit un somn atit de LrEorl
bine aici, pe pinrint, clragul t]ler-r1... Daci sttnt taine, cti atnt nlai bine. e
grozivie qi rninuni{ie pentrr,r inirl.li. dar inirna se veseieqte de flica aceasta:
<Totttl e in Tine. Doatnne. qi etr sunt in Tine, primeqte-mi!>'
Aceast[ comuniune cu natllra, in toat[ puritatea qi pros-
pelimea ei mereu noi, nu are leg[tur[ cu panteismul ci, aqa cum
s-a spus deja, cu <<panenteismul>>, nu cu <<Dumnezeu sunt toate>
al unui Spinoza, ci <Dumnezeu e in toate>' Omul se scald[ in
lumea creat[ de Dumnezeu, unde igi las[ mai mult decdt
amprenta, a$a cLlm credeau romanticii, ci prezenfa, f[r[ sd se
ajungd neapdrat la panteismul care confundd pe Creator cu
creafia qi nu line cont de prdpastia de netrecut care ii desparte.
O rugetiune liturgic[ il invoc[ pe Hristos <<care toate le
cuprinde qi nimic nu-l poate cuprinde>, qi o alta pe Duhul Sfdnt
care este <pretutindenea qi toate ie plineqte>: aceastd prezen!6
universal[ a dumnezeirii la temelia fiinlei crealiei nu inseamnd
nicidecum cd se identificd cu aceasta.
Panenteismul este perceperea imediatd a Duhului sfant in
operele crealiei pe care acesta o line in via![, pe care o insufle-
poate intoarce cltre el, iqi poate pune
leqte cu suflul lui . Ornul se
soarta in mainile lui, se poate ad6pa de la fantana fiumuselii,
a <vieEii vii>, adic[ s[ intre pe deplin in comuniune cr.r ceilalli
oo*"ni qi cu lumea. Sintagma <viaf6 vie>>, creatd de Hegel' se
bazeazrape Lln pan-spiritualisrn abstract, pentru c[ spiritul,
supus dialecticii evoluliei, nu este o ipostaz[ divin[ ca in
teologia creqtin[. Preluat[ de slavofili, aceastfl formul[ se
sprijind deci fe principiul concret al comuniunii libere a
oamenilor ca mddular-e ale trupului lui Hristos, unite de harul
Dulrului sfant. Pe acest ternei std principiul de sobomosr, viala
comunitara colegizrli, a Bisericii ortodoxe. Harul vine de la
i.
Domnul, omul coopereazl cu acesta in spiritul iubir-ii qi uniuni
Pelerini ruqi gi vagabonzi mistici
Makarii aratd lui Arkadi c[ organul clu.loa$terii vitale se geseqte
fructul elucubratriilor unui tinlr care, zlscuns sub plturi, se
despd4ise de lurne), ci in simfonia spilitelor nnite prin leg[turile
iubirii. Rdt[citorul insistd asupra sensului tainei pentru a
sr"rblinia c[ lumea este supus[ unor elemente sllpraralionale.
Credinla care il anim[ ?i situeaz[ viziunea in perspectiva
teologiei cosrrice, indr[git[ de Plrinlii Bisericii (Sf6ntul Maxirn
Mf,rturisitorul), teologie in care are loc intrepdtrr-rnderea, fdrd
fuziune sau confuzie, a energiilor divine cu lumea creat[. Este
imposibil s[ concepem universul cornplet despd4it de Durn-
nezeu, acest lucru ar duce la distmgerea lui irnediati. Fiind liber,
omul se poate despdrli de Tatdl, dar risc[ sd cad[ in robia pati-
milor qi, pdnd la urmd, a Satanei. Acesta este sfarqitlll tragic al
destinului siu, atunci c6nd alege cu bun[-qtiinld si fie autonom.
in extazul lui Makar,ltatura transmite divinul, pe cel <cu totul
aitul>>, a clrui prezen!5 inspird o teami salvatoare: <Inima se
insplimAntd, dar... se qi bucurd de aceastl fricd>. Ea poartd
semnul annoniei prestabilite (<ce frumusete pretutindeni !>), a
cdrei perceplie se oferd in orice clip[, qi nu se reg[seqte prea
des in opera lui Dostoievski, acesta fiind rnai sensibil la ma-
nifestdrile haotice ale c[derii, care a tulburat tragic armonia
originard. Aceste descrieri sunt exceptrionale, dar mereu de o
intensitate deosebitd qi de o mare irnportanld din punct de
vedere mistic.
Culcat pe c0mp, pelerinul iqi deschide ochii pe c6nd <nici
soarele nu ieqise incd din p[dure>. Nu depzule, la mlndstirc, e
ceasul laudelor, cdnd izvor[qte imnul de slavd cdtre Creatorul
pentru frumusefea univelsului, pentru dar-ul vielii. Acest cAntec
de slavd se prelungeqte printr-un act de adolalie de tip liturgic
:;i chiar euharistic, in care se amestecd r"rn sentiment de
recunoaqtere difuz cltre Dumnezell (<a face euharistie>
inseamnd la oligine <a mullumi>>), c1e coutuniune universald cr-r
 Michel Evdokimov Pelefini rusi gi vagabonzi mistici r57
r56
plAng[cios' lr-unini, in vArtejul patimilor, viciilor, cruzimilor care ii prind
lumea naturii qi a oamenilor' inclusiv cu bebeluqul
incredere absolut[: pe oameni intr-o hord infernald. in gAndirea lui Dostoievski,
in sfarqit o ieitm de sine intr-un elan de
care lumea binelui coexist[ cu cea a rlului qi a r-rrAleniei, de care
<Totul e in Tine, Doamne... primegte-m1!> Lui Hristos
se dd pe sine in euharistie pentru mAntuirea
lumii' ii rlspunde r[mdne prinsd ca gr6ul de neghin[. Aceastd lume a binelui nr.r
se demostreazra, ci se impune cu evidenld celol care au ochi
omul care iqi ddruieqte intreaga fiinla'
Aceastd vast[ frescd de tip iconografic, izvorAtl
intr-un de vdzut qi urechi de auzit.
cltre Extazul pelerinului Makar nu e o <<bravur[>> literari qi nu
moment de viziune extaticd, se deschide in mod echilibrat
prin patemitatea r[m0ne impietrit in gratuitate, ci conline un dinamisrn creator,
perspectiva mAntuirii. Dumnezeu se manifestd
- <<cAntd, p[s[ruica Domnului!> -' Fiul primeqte alatl cd falsele valori ale acestei lumi nu sunt definitive qi se pot
ia
"rl"atot'e
jertfa creaturii sale, iaiDuhul Sfint se presimte in aceastd
ira- inversa in adevdrate valori, garanlii ale realit[1ii celui <<cu totul
fundalul luminos aitul>. Citeva pagini mai deparle, adolescentul strigd intr-un
di"r" u frumusefii, el este <<aurLll>> din icoand,
armonia elan de entuziasm fulminant:
care qterge umbrele qi face s[ apar[ in transparen![
fiingelorgiu"o,*o,ului.Fecioaraesteprezentldiscretinhra- Makar Ivrmovici, afi foiosit din nou cr,rvd.ntirl acesta: <frur.t.rusefe>,
se gr[-
muiman'[stirii, ca qi cei doi sfinfi taumaturgi cdtre cale chiar ieri qi zilele astea am fost tulbr.u'at de acest cuvint... ToatX viafa
qi
prin firea
legte poporul sufeiind, dacd nu cu trupul, cel pulin mea de altfel rn-a tr.rlburat. doar ci altddati nn qtiam ce era.
lumineaz[ demersul
o5|tau,1. Aceastd interpretare teologic[ Romancierul face aici o mdrturisire personald despre sfAqie-
ieligios al romancierutul qi respinge, se pare.' acuzatiile,de
rile pe care i le provoac[ frumuselea. Omul cdzut p[streazf,,
<hristocentrism>> ingust care i s-au adus in mod superficial''
in addncul subconqtientului, amintirea fericirii nespuse qi viziu-
nea Edenului. Orice imagine a frumuselii in lumea aceasta
8. Chinurile frumusefii mdntuitoare poate trezi nostalgia paradisului pierdut, uimirea cutremurdtoare
in fala caracterului ei trecdtor. Aceasta este poate <<bucuria
Pentru a califica tipul de viziune pe care o are Makar'
s-a
dureroasd> de care vorbesc anumili rnistici.
mai vorbit qi c1e naturilism rnistic. Pentru ochii celui
drept,lu-
Imaginea rdului - qi numerogi critici i-au reproqat lui
din paradis' Un col1al
mea iqi rnanifest[ fiumuselea dintAi, cea
Dostoievski ci r[mAne la ea, ba chiar c[ se complace? - este o
vdlului se ridic[ de pe realitatea in curs de transfigllrare' dovadd a contrario a existenlei binelui. Annonia transcenden-
Perceplie rapidd care vine sd completeze bogata
palet[ a rea-
tal5 nu ar putea fi stabilit[ in mod rafional. in ciuda acestor
prelungeasci in-
tismuiui lui bostoievski, dar n-af putea s[ se tragedii, lumea, in care soarele r[sare in fiecare zi in rdcoarea
unei opere
tr-un cadru romanesc flrd a pune in pericol echilibful diminetrii, conline in ea ins[qi germenele transfigurdrii. Iat[
lumind
in clar-obscur in care, ca qi la Rembr andt,rczasubtrire de mesajul spiritual al luminosului bdtrdn, testamentul transmis
face intunericul s6 par[ qi mai des. Este qi o icoan[
r[spandind
fiului care ii poartd numele, Dolgorr-rki, nume de qer-b qi de prinl
- ..n.tigir, lui Dostoievski este'irr general hristocentlicd. iar in Hristos in acelaqi tirnp, in care se inscriu sirnbolic cele dou[ aspiralii
elvededo"ar-onlulr(P.PASCAL.Dostoievski'DDB'Lesdcrivainsdevanl cdtre robie sau c[tre libertate ale tAndrului. Artadi prirneqte
Dieu.Paris, I 969 , P. 100)
154 tlichel Evdokimov Pelerini ragi Si vagabonzi misdci
r59
acest mesaj cu meil's Llimire: sufletul de o dragoste firiali. Acoro er-a raiul piurAntesc
ar o'renirii: zeii co-
bo'ind din ceruri gi inrudindu-se cu oarnenii.. . un vis
Sunt fericit si te vid.'Ie aqteptanr poate de multi vrerne. Printre minunat, aberatie
sublimi a ornenirii! vd.sta de aur este visur cel mai
ei.pe niuieni nr.rittbesc: nu au fl'urnrtsele... Nu-i voi urura.nu qtirt incotro
cale a'
neverosirrrir .ri;
fost visate v.eodati, crar pentru el tofi oamenii qi-au
d;;
si rrrl dLrc, o si nrerg cu dumneata... crat viala intr eagr
qi toati puterea' din ca'za rr-ri popoarele
nr-r vor sr trdiasci
qi nu poisi ,on,it
Adolescentul a inv[1at de la pelerinul rus sd vadd frumuselea
Aceastd viziune paradisiacd face sd pard rnai tragicd
lumii, acestur va fi criteriul eului sdu care il va conduce de acum peri-
oada istoricd agitatd care il obsedeaz[ pe versirov
in vial[. De la creqtinarea Rusiei, imediat dupd ce prinlul r-u tr.rir"u
din somn: auzea risundnd peste Europa un clopot de in_
<<se
Vladimir qi-a trimis emisarii la Constantinopol unde, dup[ ce
mormdntare>, clopotul rdzboiului franco_prusac,
au intrat in Catedrala SfAnta Sofia, nu au mai qtiut dacd erau al incendiului
Palatului ruilleries in timpul Comunei. Aceste
<pe pAmant sau in ceD>, pentru cd acolo <<Dumnezeu qade prin- evenimente ir
tulburaserd pe Dostoievski :
tre oameni>>, marile institulii in Rusia stau sub semnul frumu-
selii. Al unei frumusefi car-e strdpunge sufletul, deschide rdni, Acest apr.rs al primei zile a lumii e'lopene, pe car€
il vecleanr in
visul meu. s-a transformat dinh-o dati pentru mine,
dar umple de bucurie, singura bucurie adevdrat[, ctue dureazd, de indati ce m-am tle-
zit, intr-o realitate, in apusul ultiurei ziie a lumii
in siguranla c[ rnoartea nu va avea ultimul cuvdnt, c[ implr[1ia europene!

veqnic[ se afld la capdtul vieEii pe acest pdrnAnt. Adolescentul in altl parte, autorul abordeazd tema utopiei din alt unghi,
spune vagabondului c[ bucurie in inim[, deci qi
<<avea pundnd in gura lui Versilov cuvintere: <se
schimbr pi"u=G in
frumuseleo>r. Cele doud sunt pAni la urm[ inseparabile, una tri- pdini, iatd adevlrata mare gAndire,,rr.Iat- omul
va striga irnediat:
mite la cealaltd intr-o totald transparenld. <Ei bine, iat[-md situl. acum, ce si fac?> Estelntrebarea
$i
veqnic deschisi a sensului. ceea ce il ridicd pe
om o.urupiu
condiliei sale, este nu mulgumirea cu viaga vegetativfl,
9. Utopiile paradisiace
cdutarea in{elesului lucrurilor, dorinfa de a deveni
ci
una cu cel
Rana f[rd de leac
a frumuselii a simlit-o Versilov ctnd a care e mai mare dec6t el.
revdzutin vis tabloul lui Claude Lorain, Acis Si Galateett,una ln hecere, naratorul ranseaz[ un atac ra adresa <icleilor
de ra
din comorile muzeului din Dresda'u: Genev'>, ceea ce inseamnr <ideea oricdrei c ivilizalii
moder-
ne>>, cdutarea pdinii pentl.u tofi oamenii, idee justi,
...un coll al Alhipelagului, acum mai bine de trei rnii de ani: va- dar care
luri albastre qi mingdietoare, insule qi stinci, o coasti smilluiti cu flori, ocoleqte intrebarea: dupd ce omul va fi sdtul,
ce r6m0ne de
in dep[rtare o priveliqte de vis, un apr"rs de soart incdntitor[...].Este lumea fdcut? Printpo aluzie impotriva rui J.-J. Rousseau,
Dostoiev-
european[ care iqi aduce aminte de leagdnr.rl ei: aceasti idee imi umple ski il critici pe unul din moqtenitorii spirituali ai acestuia,
fe
" Ibid., p.415.
"' Aceasti .alegolie a valstei de aut', care i se at'ati adesea in vis lui @intreispiteleluiHr.istosinpustiu(Luca4,3).
Donrnul o lespinge:..Nu nunrai cu pAine va h-ii onrul,. Acest lucr.u
Versilov, tlebuie prrsi in paralel ctt <visul unui orn ridicol>. Lttnrea oni- insea'rni de a reduce ornul la funcfiire lui biolo-sice, acc.ptarea
lic:i este interrs prezentri in univelsul dostoievskran;in stri"rfttndurile con- fizic'efuzur
cLr tot gi.ur lui de nedrcpti:i1r. c|e foarrrete.
fririi a rrai vorbi de
qtiinlei izvolisc nralile idei ale Lrnranitilii. care sunt uneori stlirfulgerdli 'iului
pentru il invinge rrn r;.i, rtretafizic, acel'ca
de vegnicie. 'isti-enire. o'rer'r.ea si
prirleascii hrani. dar sti tr.iiiascii itrtr.-Lrn iacl.
r6(} Dfichel Evdokimov
Tolstoi, autor al unei evanghelii demitizate, desacralizate,
?ntemeiatl pe principii strict morale, cu alte cuvinte pe <virtutea
fdrd de Hristos>. MAndrd de progresele ei tehnice ,si industriale,
civiliza{ia modem[ se laudd c[ produce qi distribuie bunurile
materiale, cd rlspAnde$te o nolld moral[, f[r[ s[ facd apel la
Dumnezeu, la cel care st[ la temeiul oriclrei morale. Este
trasatd astfel o prirn[ schil[ a temei celor trei ispite, adev[rai[
piafd unghiularl a <Nu ve ]ei Marelui Inch izi ton>. Dac[ pietrele
se transform[ in pdini, atunci ruglciunea <piinea noastrl cea
de toate zilele di-ne-o nou[ astdzi> nu mai e necesard, p[mdntul
nu mai are nevoie de Dumnezeu.
in tematica romanului, motivul utopiei, al ideilor cte la
Geneva ca alegorie a vArstei de aur, al cdror purtltor de cuvAnt
este Versilov, anti-pelerinul mistic, este diametral opus viziunii
extatice a lui Makar. Prima exercit[ o fascinalie irezistibild
asupra unui mare numdr de spirite moderne: <mi-ai rlscolit
inima cu viziunea dumitale despre v6rsta de aur>>, exclam[
Arkadi intr-unul din elanurile lui tinereqti obiqnuite, dar ea
rdmdne o abstracliune pldsmuit[ in imaginalie, proiectati
asupra unui trecut mitic sau asupra unui viitor incert, pa4ial
responsabil pentru acest univers haotic qi tenebros in care se
zbat personajele. E un paradis visat. Cealalt[ se dd ca o desci-
frare a unei realit[fi concrete, cornuniunea cu frumuselea
dumnezeiascd pe acest pdmdnt. E un paradis trIit.
Demersul lui Versilov qi cel al lui Makar nu sunt lipsite de
orice analogie. Cei doi oameni rdtdcesc din sanctuar in sanctuar,
unul ciutind capodopere ale artei europene in fala clrora
?ncearcd s[-qi p[cileascd plictisul cAt se poate de rusesc; celilalt
cdutAnd izvorul luminos al sfinEeniei, in fraternitatea spontani
care se leagd intre pelerinii care se indreapt[ spre o mdn[stire.
Sunt oare cele dou[ tipuri de sanctuar rupte definitiv unul de
celdlalt, trebuie oare s[ vorbim gi aici de culturd <<silLl>> de
sfintenie, ca qi cum nici una nu al putea-o imbog[1i pe cealaltd?
Nu ni se pare cd lucrurire stau a$a. Tabloul Aci,s
si Galateea ii
trcze$te lui versilov o meditalie asupra hotarelor
istoriei, rnitul
originilor proiectAnd o Iu'inr sinistri asupra actuarit[1ii
uzlt'arc a evenimenteror rsi asupr? viitorului prin cie arneninliri
:rl unei Europe sf0qiate de dezbinft.i fratricide.
Ruptr de sfinfenie, tride'ci sensul religios al rddrcinii <clllt>>
clin care provine, ser-vind cle masc[ vanit[1ii, bolnavd
cle
inutilitate, cultum s-ar vedea gorit[ de orice sens. Neputinla
lui
Versilov de a reface unitatea e sirnbolizati de icoani^,
op"ie J"
culturd, pe care o va arunca pe podeaua camerei,
unde se va
t!*9", despd4ind pe cei doi sfinli care erau zugr[viliin ea. pe
de alti pane' o sfinlenie care a' nesocoti creagiire
curt,,rii nr.on-
damna la sterilitate una crin marile surse ale innobildrii
omului.
i-a' distruge elanul creator (C. Leontiev, cdluglrul_#;;:;
l[sat prins de aceastd dilemd intr-un mod pateticJ.
Transmiiand
lui Arkadi energiile sfinfeniei, rrarur uneireverafii luminoase,
N{akar il indeamnd qi spre crile culturii: <De
c6nd eram tanar
am respectat qtiinfa. Tu,care eqti tAnlr gi inteligent,
asta e soarta
ta, trebuie si studiezi. incearcl sd cunoqti t&U..
.>. De fapt,
demersul lui Makar pare suspendat deasupra istoriei
- e in afari
grice date, s-ar fi putut situa intr_o altd epocd _, sau mai precis
!e
inglobeazi istoria in imobiritatea lui aparenti impru**rtdn-
ciu-i gustul veqniciei. Demersul utopic al lLri Versilov,
t"g;t
de o preistorie sau un viitor incdrcai de sernnificatrii
penlu
tirnpurile modenre, incez*c[ sr se inrlddcinezein iitorie,
dar
inh-o istorie inchisd in ea ins[qi, <lesprins[ de eternitate.
ceea ce leag5, in definitiv, r:topia vdr-stei cre aur cre
extazul
lui Makar, este nostalgia frumusefii. Hidoqenia lumii
ir clezgustd
pe orr, il indeamn[ sd se revolte. continuAncr
aici anrimite
rrnalize din rdion/,Dostoievski descrie criza rumii
contempo-
in tennenii crizei estetice: fiii r-initi cle urAlenia tzrtzilui
'ane lor
reder.nn qi cle rnediul clezordonat in'.or. .rlr.,
instanlii, omul se poate lipsi cle pdine, clerr nu
i; ,;iii,";
se poate Iipsi cle
 hlichel Evdokimov
frumusefe.
10. Revela(ia ateismului
Revelaliile pelerinului se petrec in etape succesive. Lzr
sfArqitul primei intdlniri dintre bltrAn qi adolescent, acesta se
vede tras din nou cu brutalitate in ghemul relatriilor pasionale
care ii leag[ pe membrii familiei sale. Tofi sunt reunifi intr-o
scend ampld, czu'acteristic[ lui Dostoievski, cadru ideal pentru
dezvoltarea polifoniei pe care o indr[geqte Bahtin, scen[ de
infruntare in care inirnile sunt dezgolite, sceni de revelalii in
care romancierul scotoceqte fdr[ rnil[ in zonele de urnbr[, scend
in care se unesc firele diverse ale tramei romaneqti. Adolescen-
tul se bucura de o a doua intdlnire evocatoare al cdrei secret il
implrtrea cu pelerinul, cAnd spre marea lui mirare s-a trezit drcpt
in rnijlocul adun[rii <<tocmai cAnd nu trebuia!>.
in .,marea scend>, se exprim[ o solidaritate inevitabilA qi
necesar[. Omul nu iqi asurn[ niciodatd destinul complet singur,
mii de fire mai groase sau mai subliri il leag[ de lumea celor-
laltri. Acesta este unul din rnotivele nesfArqitei prolifer[ri a per-
sonajelor in romanul rus, marcat printr-o conqtiinf[ acutA a apar-
tenenlei tuturor la acelaqi corp social, a destinului comun la
bine gi la r[u, gi, in cel rnai bun caz, a unei fratemitdli universale
inevitabile. Cu atdt mai inevitabile cu cdt aici avem de a face
cu o celuli dezagregatd, o familie intAmpldtoare, care a glsit
in Makar un patriarh cizut din cer in jr-rrul c[ruia se poate re-
constitni, deqi nu pentru totdeauna, unitatea pierdutti a grr.rpuh-ri.
Acesta a luat obiceiul de a se reuni in camera lui Makar la
<priveghi>, ascultAnd spusele Ei poveqtile sf[tosulr,ri pelerin.
La cdp[tAiul acestuia, aijuns aproape de sfArqitul vielii, st[
un doctor. un spirit pLltemic. Bineinleles, conversatia aluneczi
pe tema ateismnlui, pe care Dostoievski o indr[geqte. La irrtre-
barea: <<Sunt ateu?>, Makar rispurrcle printr-unul clin acele
Pelerini rufi fi vagabonzi mistici' t6t
paradoxuri la care se pricepe atAt de bine:
<Tu, ateLr? Nu, nr.r eqti ateu, rispr.rnse _erav bitrdnLtl. privindu-l fix.
nu. slavi DornnLrh.ri ! - inclini din cap - eqti prea vesel>.
La prima ?nt61nire cu pelelinul, autorul afinna c[ r6sul este
revelatorul sufletului; aici, veselia, semn al increclerii in via[[,
se transform[ in incredere in bun[tatea lui Dr-unnezeu. O veselie
adevdratd, nu deq[npti sau superficial[, aratd un oll in armonie
cu el insuqi qi cu universul, vocalia sa este astfel mai mult sau
mai putin implinit[. Acesl Dostoievski car-e laudd rOsul qi ve-
selia vine s[ completeze pe analistul st[rilor sufleteqti morbide
la care mulli critici voiar"r s[-irestrdngi talentul romanesc.
Makar ii imparte pe atei in doud categorii. Exist[ mai int6i
<ateul caricaturb>, specia cea mai rispAnditd in toate piturile
sociale sau categoriile profesionale. Bogali sau sdraci, savan{i
sau ignoranli, ei sunt bolnavi de plictis, nu au gtiut s6 facd din
lume o casi <plinl de toate bucuriile>, mai mult, <(nu au fru-
musele>>. <A trdi f[rd DumnezeLl e un chin>>, afirmd ritdcitorul,
pentru c[ <omul nu poate tr[i fdr[ s[ se aqeze in genunclii,
n-ar indura aqa ceva, nici un om nu ar putea face asta. Dac[ il
respinge pe Dumnezeu, trebuie s[ ingenuncheze in fala unuri
idol, de lemn, de aur, sau imaginar. Toli sunt idolatri, Ei nu atei,
aqa trebuie s[-i numim>.
in cea de-a doua categorie, Dostoievsk iilvizeazdpe <ateul-
om>>, nulne misterios, care parafrazetzl expresia <Dumnezeu-
om> folosit[ pentru Fiul lui Dumnezeu intrupat in firea
omeneasc[. El numeqte astfel esenta adevdratului ateism qi
anume cel al refuzului conqtient al divinit[1ii de cirtre om. DacI
rirticitorul e plin de inlelegere fald de primii atei, cei din a doua
categorie ii inspird groazd..Ei sunt adev[r4ii atei, dzu-sunt <<mult
rnai rdi decdt ceilalli, pentrLr cii sunt ntereu cu numele lui
Dumnezeu pe buze. Am auzit adesetr vorbinclu-se clespre e i.
tlar n-zun intAlnit niciunul>. L.ln om crue nll zue nici o idee clespre
164 Michel Evdokimov
Dumnezeu, sau nu a avut niciodati experien(a lui Dumnezeu,
nu poate fi un ateu autentic, pentru cI ceea ce respinge este
un concept abstract, golit de sens, care nu corespunde obiec-
tului c[ruia i se aplic5.. Ateul adev[rat tefuzd, cu bun[-qtiin![
s[ se supuni lui Dumnezeu pe care il cunoaqte bine 9i il res-
pinge cu toat[ fiinfa. Acesta este, se pare, <pdcatul irnpotriva
Sfdntului Duh>, despre carc Evanghel'a spune c[ nu poate fi
iertat.
Dostoievski ajunge la concluzia c[ pentru a fi a-theu' trebr'rie
s[ crezi in Dumnezeu, pentru a te desp[4i de El trebuie s[ treci
prin El. Cei rnai mari atei sunt demonii, care nu se indoiesc
niciodatd. $i dac[ aceqti atei <sunt mereu cu numele lui
Dumnezeu pe buze>>, este pentru a-i induce pe oameni in eroare,
pentru a uzutpa un rol clivin care nu este al lor, pentru a relua
lupta str[veche a lui Lucifer care a poftit la atributele qi puterea
Creatorului. Pelerinul smerit il demascd astfel pe Antihrist, pe
care Sfdntul loan il numeqte <mincinosul> ( 1 Ioan 2,22), Si
despre care Apostolul Pavel scrie c[ este <<potrivnicul, care se
fnalsd mai presus de tot ce se nLtmefte Dumnezeu' sau se
cinsteste cu inchinare, aSa incdt sd se ageze el in templul lui
Dumnezeu, ddndu-se pe sine drept Dumnezeu>' (2 Tesaloniceni
2,4). Dostoievski schileazi aici primele tr[slturi ale acestei
figuri sumbre qi inspiirnAntdtoare care se va dezvolta in
<Nu vel a Marel u i In ch iz i tor>.
11. Comuniune omeneascl in rugiciune
in cursul unei alte int6lniri cu adolescentul, Makar insistd
cu cdldurd asupra necesitdgii rugdciunii. Lui Arkadi care il
intreabii ce crede despre sinucidere ii dd urm[torul r[spuns:
Sinr,rcicierca este cel mai rnarc p.lczrt al ornuh,ri [. .. ]. dar Dontntrl
este singr"rrul judecitor. pentrLr ci doar El qtie toate, rnlstrrile ,si hotarele
' A-thetr - etiologic - irllpotriva ltti Dtttrlnezett
Pelerini rufi fi vagabonzi mistici tbj
Datoria noastri este si ne rugim pentrll oarnenii care au picituit at.lt de
gren't. De fiecare dati cind auzi vorbindu-se despre un astfel de picat.
inainte de a adorrni spune pentlu bietul picdtos o nrgiciune duioasi: cel
pLrlin ofteazi pentru el in fala lLri Dumnezeu: chiar daci nLr l-ai cunoscut
vreodati, mgiciunea ta va fi qi niai binevenitn [. . . ] . Rugiciunea unni onr
inci viu pentl'Ll un condamnat ajr.rnge ci"r adevirat la Dlrmnezeu. Dar ce se
va intArnpla cu cel care nu are pe nirneni care si se roage pentru el? De
aceea. cind te rogi. inainte de a te culca, adaLrgi la sfi.r'qit: <Doarnne Iisuse,
fii rnilostiv tlrturol'celor care nu all pe nirneni ca si se roage pentru ei>.
Aceastl rugicir.rne este foarle folositoare gi plicLrti lui Dumnezen. La fel
pentru toJi picitoqii carc sLlnt inci in viaJi: <Doarnne. cllm qtii Tu.
mintuiegte pe toti cei carc nu se pociiescl> $i r-ugiciunea asta e tare br.rnd.
I-arn prornis ci voi face toate aceste rugiciuni, sirnfind ci
promisiunea aceasta i-ar face o plicere nespr.rsi. $i intr-adevir, bucuria
strlluci pe fafa luil dar mi grdbesc sX spr"rn cI in astfel de clipe nn rni privea
niciodati de sus, a$a cllm un sihastn-i ar plltea si se r.rite la un adolescent
de rAnd; dirnpohivi, ii piicea si rni asculte qi chiar firi si se plictiseasci,
vorbind desprc tot feh-rl de lucn-rri, crezdnd c.l avea de-a face cu un tinir,
dar care era mnlt mai instruit decat el.
Acest text il introduce pe cititor in intimitatea rugdciunii
pelerinului qi aratd pentru ce se roagi el. incd o dati, Makar
face dovada unei milostenii nesecate pentru ceidezniddjduitri,
pentru cei singuri, pentlu cei cizuli, pentru gunoaiele omenirii.
La Vecernia dinainte de Cincizecime, in coborArea scAntAietoa-
re a Duhului MdngAietor, Biserica Ortodoxd iqi inalld ruglciu-
nea pentru cei care s-au sinucis, implor6nd pe Dumnezeu s[-$i
reverse mila asupra celor care au cdzut in iadul deznddejdii.
Eficacitatea ruglciunii se recunoa$te prin faptul c[ face pe om
sd iasi din eul sdu egoist pentru a pufta ?n ruglciunea lui, dupl
exemplul lui Hristos, pe cei mai nefericili, in faptul c[ nu
judec[, ci se increde in iertarea lui Durnnezeu, ingrijind cu
bigale de seamd, intr-un elan de comuniune frdgeascd, rdnile
desp64irii, insingur[rii, pe car€ le-a fdcut c[derea.
Unn6nd disct4ia, Makar incearcd sir fac[ o paralell intre
'' Pleottrl cel betiv din Ptilaniile unui pelerin de l-eskov se nlga pentnr
sinuciga;i pentnr ci patirla alcoolului il adusese qi pe el la clispelale.
f66 Michel Evdokimov
starea cle ritdcitor qi cea cle sihastru, pe care o pune mult mai
presus c1ec6t pe cea dintAi. Arkadi intervine, ardtAndu-se ap[-
i6tot infle.[rat al <activit5lii folositoare a savantului, a medi-
cului>>, fird ca b[trAnul s[-l contlazicd:
Ai dreptate [. '.]. dar sunt oare mul1i care se gin bine qi nu se lasl
tr,rlbr.rrafi? Banui nu e Dumnezelt. clar e un idoi, e o mare ispiti;
q.i rnai e qi
Pelerini rugi gi vagabonzi mistfici t67
rugdcillnea lor, ei d[ruiesc o via![ nolld, proaspdtd qi curatd,
universului vechi qi in perpetu[ reinnoire. Ei menlin o anumitl
distanli, necesar[, fald de lume. Makar nu este implicat de
aproape in tragediile ei, ial cuvintele lui cap[t[ prin aceasta mai
multl greutate. Nu numai cd nu iqi conduce viala dupd legile
acestei <lumi>> (in sensul lui Ioan), ci liber in spirit, el poate

femeia, qi mai e qi indoiala, qi invidia. Uitdm ce e mai important gi ne chiar s[ transceand[ leg[tura sfOntd a viegii conjugale.
apucim de ce e neinsemnat. in pustietate e cll totul altlel. in pustietate, omul
se inti,eqte pentm lupti [. ' . ] . Spune Hristos: <Mergi qi imparleJi
averea
mai
12. Vagabondul mistic qi cisdtoria
qi te fX se*itor.,l tuturon>. $i vei fi qi mai bogat ca inainte, nesfArqit
pre!, nici trufia invidia ntt aduc
bogatl pentnr c[ nici hrana, nici hainele de 9i
Makar are vocalia vielii riticitoare, nu a viegii conjugale.
feJcir-ea, ci dragostea innuliiti la nesfirqit [' ' ' ] ' Astizi adesea chiar
cei

bogali qi ce.i mari nu se gindesc la cAte zile au de triit, qi nu mai qtiu ce
nlscoceascl; dar atunci zilele qi ceasurile tale vor fi inmiite'
distracEie si mai
pentnici nu vei voi si pierzi un singur minut qi te vei bucttra de fiecare
in inima ta. Atunci, vei avea inJelepciune nu doar prin cirfi' cdci vei
"tipA insLrqi Dnmnezeu fali citrie fa!i; qi pimintul va stri]uci n.rai tare decit
fi cu
soarele, gi nu va mai fi nici intristare, nici sttspin'
Referitorlaprimadisculie,privindintAietatea<pustiei>
asupra <viefii rltlcitoaren, este greu de hotdr6t. Sihastrul sau
r[tdcitorul nu duc oafe aceeaqi luptd? o luptd interioar[, care
nu depinde de condilia rdtdcitoare sau sedentar[ a omului. cel
mult i-ar putea observa, cu ajutorul modestiei lui Makar' c[
in istoria Bisericii se gdsesc mult mai mulli mari induhovnicili
sihaqtri decAt r[tlcitori.
in priveqte ciisculia despre superioritatea luptltorilor
"".u ""
cu duhul asupra oamenilor care sunt folositori in viala lumii,
nu se pune nici aici problema de a hotdri in mod tranqant.
Fiecare trebuie s[ tr[iasca dupi propria vocalie. in spiritul lui
Makar, nici sihastrul nici rdt[citorul nu se indepdfieazd.de lume,
ci r[rnAn solidari cu ea, legali de ea prin toate fibrele fiintrei
lor eliberate de grijile lumeqti, arnbilii, dorinle de orice fel, care
sunt miezul contraciic[iilor qi conflictelor. D[ruindr-r-se pe ei
inqiqi intr-un mod complet dezinteresat, purtAnd lumea in
$i-a cunoscut sotria pe vremea cdnd <inc[ nu se putea line bine
pe picioruqet>, a inv[1at-o si mearg[, ea se arunca rdzdndin
brafele lui, iar el ii spunea poveqti, ii fdcea fluier cdnd se
plimbau prin pldure. Relalia lui cu micutra Sofia este de tatd cu
fiica lui, iar dacd se cds[toreqte cu ea e pentru a trine fdgdduiala
fdcut[ tat[lui fetitei pe patul de rnoafte. Soseqte Versilov. El ii
lasi cale liber[, pleac[ in lume, dar nu fbrd a fi asigurat viitorul
soliei sale, ca un fdran care cunoaqte viala, cu dobdnda pe care
a primit-o pentru banii primili de la st[pdnul lui. Infidelitatea
Sofiei este in parte justificatd, era ca qi cum s-ar fi c[sdtorit cu
tatdl ei. Dar el iqi asumd qi pdcatul: <.Sofia, nu-fi tulbura sufletul
peste rn[surd, pentru cd plcatul tdu e qi al rneu>>.
Familia s-a strdns in jurul pelerinului care st[ sd moar5. El
evocd amintiri din trecut, d[ ultimele sfaturi privind mai ales
starea conjugal5 a fiecdruia. O int[reqte pe Sofia in legdtura ei
cu Versilov, ?i aminteqte acestuia prcmisiunea pe care a flcu-
t-o, care nu va fi linut[, s[ o ia in c[s[torie pe ..mama>, iar
Arkadi reline cd pentru prirna dat[ ii vede irnprcun[ pe Versilov
qi pe <mama>>, <<pAnd atunci nu v[zusem lAngd el decdt o
sclavdo. Aceast[ strilucire eliberatoare, pe care o rdsp0ndeqte
Makar, nll va dura mult, romanele lr-ti Dostoievski se tenninl
tragic. Cel ceLre va muri o rnai mAngAie qi pe Liza, qi o sf[tr-rieqte
 Michel Evdokimov Pelefini rugi gi vagabonzi mistici 169
168
Vagabonzii de care e vorba aici sunt luafi in sensul curent,
s[ se c[s[toreasci cu prinful pe care il iubeqte dar care o
de fiinfe fdrd cdpdt6i, personalitigi f5rAmilate, dezrdddcinate.
umileqte Prin Purtarea lui.
este de Makar este exemplul remarcabil al unui om care a qtiut s6-qi
Ultima indrumare pe care i-o dI Makar tui Arkadi
Bi- unifice fiinla in jurul unui principiu transcendent, credinfa in
altl naturd: ..Tu, dragul meu' fii plin de zel pentru sfdnta
ea; dar stai pufin' Dumnezeu, trditl nu pe un plan intelectual, etic sau estetic, ci
sericS, qi dacl ceasul ili va suna, mori pentru
el rAzAnd>' ca un elan vital, un suflu care animi eul profund. in structura
nu te speria, asta nu se va intAmpla acum' addug5
pana unui Dos- generald a romanului, r[ticitorul, ajuns la capdtul drumului sdu
Un indlmn cltre un tAn6r din vremea aceea' sub
p[m6ntesc, far nemiqcat rispAndind o lumin[ blAndi in mijlocul
toievskialc6ruidevotamentpentruinstituliaBisericii,cuteolo.
puternic unor umbre care se migcd in intuneric, este in acelaqi timp un
gia fraternit[1ii universale intru Hristos, era mult mai
punct de atracgie, oglindd in care se recunosc cei cate, ca Arka-
dec0t s-ar Putea crede.
di, sunt in cdutarea iubirii adev[rate, gi de respingere pentru cei
Cls[toiia pe temeiuri cvasi mistice 9i pe simful datoriei
numai pe care, ca Versilov - qi prin el reprezentanfii societdtrii ruse -,
ajunge destulle repede la un impas' Unirea bazatd
uit[ repede nu pot si depdqeasci fragmentarea, dedublarea eului.
ooriilete trupeqti nu e nici ea mai fericit5. Familiail
a acestuia: <Nu qtie nici el Dostoievski face din dedublarea personalit[1ii, la care revine
f" ,aia"lrot qi strilucirea spiritualdvial[: flr[ incetare' t patri a omului contempora fi , pr ezenta duhului
nimic despre oameni ,uu d"'pt" $i inc6 un lucru' dra-
guf *"u (de multd vreme nu-i mai spusese "dragul meu")' ">>: dezbinlrii in acesta. Apostolul Iacob vede in dedublare tribu-
Versilou, din nou in prada demonilor iui, iqi reia tonul
p:^:- tul indoielii: <Omul care se indoiegte are sufletul imp[4it>
flant. Nimic mai greubecAt s[ te inalfi pe culmi spirituale' q*1:
(1,8). A se indoi ' vine dela dubitare,in care se regisegte
monden[' Arkadi rdddcina duo.
-ai uqo, decAt si te intorci la frivoiitatea se infundd in Versilov, care se laudi cu"faptul cd este liber cuget[tor, ii
recade in vechile obiceiuri, racolat de Lambert'
ui.ootqiintr.ovial[mizerabildqinu-qivarevenidecitoclip[ face lui Arkadi urmitoarea mdrturisire: <Eu pot avea foarte
dupi moartea dreptului b[trdn' Familia int6mpl[toare igi bine dou[ sentimente opuse in acelaqi timp gi asta firi un efort
plstreaz[ nestatornicia. de voinfi>. Aceasti analizd psihologicl a dedubl5rii constatd
prezenla unei tulburdri psihice gi chiar, pentru a relua expre-
sia lui Madaule, a unei tulbur[ri a <pnevmei>>, adicl dereglarea
ls. Lnrihteqided$larc simfurilor sufleteqti ale unui ominchis prezenfei SfAntului Duh
soci- in el qi deci incapabil sI-i unifice fiinla fragmentatd.
Arkadi a gtiut s[ prind6 antitezaparadoxald care separ[ inainte de a muri, Makar ii lasd lui Versilov o icoand in care
etatea nesigur[ in care se miqci luminosul bdtrdn:
sunt zugrlvifi doi sfinfi, simbol al uniunii regdsite atunci cAnd
cd vagabonzi
M-anr itrtors dintr-o datl c6tre doctor: <Va asigur se va fi unit cn Sonia prin leg[turile cbsniciei. Dar, inrobit forfei
qi to;i cei de falX' qi
suntem mai degrabi troi, dumneavoastri qi cu mine' psihice redutabile a dublului sXu, Versilov riu-qi asumi aceast5
dea, pentru cd el are un prin-
nu acest bdtrin, cale ar avea atitea leclii si ne
cipiu nezdruncinat in via1d, pe cdnd noi, a$a cum suntem'
nu avem nlmrc '' Cf. Ren6 Girard, Da double d l'uttit'!, Plon,Paris 1963
trainic. . .>>.
' Douter in francezi (N.Tr.).
a70 tlichel Evdokimov Pelerini rusi Si uagabonzi mistici
mo$tenire care i-a fost ldsatd de dincolo de mormAnt qi respin- Dublul qi-a implinit lucrarea irezistibild de
^ dezbinare. N1
ge acest semn al iert[rii care venea din parlea slugii pe care o gOndim la Rimbaud: <Eu sunt un ttltul>>.,la
Nerval:
umilise. Nu asistd la inmormdntarea acestuia, iar buchetul de mi-e duSman>',la Hoffinann, la poe, la Wilde, "ietnott
ta tvtuuporroni,
flori pe care il aduce Sofiei in semn de iubire qi ?mp[care are Ei la rnulfi allii. Se pare cr riteratura secolurui xIX - rut.u care
un chef nebun s[-l joace in picioare. Atunci dublul acfioneazl se continud in secolul XX - de ra Bemanos
p6ni la Bulgakov,
fdrl a putea fi impiedicat: de la Pirandello pdni ra L Levin - a pldiit
un trruui greu
De fapt, mi dedublez in gAndurile mele gi de asta mI tem atAt de dramaticei experienle a dublului in care se ghiceEte
o formi de
tare. E ca qi cum ai avea alituri pe dublul tir.r; tu egti cumsecade qi cu capul lupt[ irnpotriva influenlei diabolice in lumea
modernd.
pe umeri, dar celllalt vrea neapXrat si faci al5turi de tine ceva absurd sau Fatalitatea distrugrtoare care a pus stipAnire
pe versilov iqi
ceva foarte caraghios uneori, qi deodat[i(i dai seama ci tu eqti cel care vl€a va intinde ravagi'e asupra sumbrei pasiuni
pe care acesta o arl
si facl lucrul acela foarte caraghios, Dumnezeu qtie de ce; vrei si-l faci pentru Katerina Ivanovna, car€ nu s. va
impotriva voinfei tale. chiar irnpotnvindu-te din toate puterile. Am cunoscut uni cu el, dar nici cu
Bioring,logodnicul ei oficial. La sfdrqitul romanului,
o dat[ un doctor care,la inmonndntarea tatilui siu, in mijlocul bisericii, a mdcinat
de indoiald, Versilov dd.?n mintea copiilor,
inceput dintr-o dati sd flr.riere. Chiar aqa, astXzi mi-a fost fricl sd vin la aidoma priil"il;
inmormintare, pentrLl c[ eram sigur ci, dintr-o dati, aq fi inceput si fluier Miqkin gi, zdrobit de adversari a cdior fo4d nu u qriurie
o
sau s[ pufnesc, ca acest doctor nefericit, care a sfAr git prost pinl la urmi. . . mdsoare, innebuneqte: <<Mama e aqezati
ling[ el, iar et ii man_
[...] $tii, Sofia, iati ci am luat din nou icoana (o luase qi o intorcea pe toate g0ie obrajii qi pdrul gi o priveqte in ochi
cu duiogie. Nu mai e
p[4ile in miini) qi, qtii , am o poftl nebuni, chiar in secunda asta, s[ o arunc dec0t jumitate din versilov cer de altddatr;
desobi, de colful acela. Sunt sigur ci se va spiu'ge in doui bucifi. nici r-nai nu o mai parar"q,"
pe mama qi nu o va mai pirdsi niciodatil>.
mult. nici mai pr.rfin. Dezagregareu u."ri"i
spirit pdnd nu demult viguros, strdlucitor, seducdtor,
Rareori vdrtejul pomirilor inconqtiente a fost descris cu un este
desdvdrqitd.
asemenea amestec tulburdtor de luciditate gi spaiml nlscute
din dezldnfuirea fo4elor nesdpanite, in fala c[rora nu se poate
decAt fie sd bali in retragere, fie si cedezi jalnic alienirii 14. Vagabondul in Adolescentul
complete a eului. in momentul. in care conversalia ia o Zugrdvindu-l pe Makar Ivanovici, Dostoievski
intorsdtur[ pateticl, chiar induioq[toare, eul psihic obscur care -. s_a inspirat
din tradigia vagabonzilor mistici, f6c6nd in acelagi
nu se mai controleaz[ explodeazd de furie qi face un gest cu timp dovada
unei mari originalitlli. Cu el, vagabondul primeEte
totul nepotrivit: o *,oru.a
impresionantd, e un personaj subslanliar.
Makar aisdu este un
<Crede-mi, Sofia, am venit la tine astizi ca la un inger qi nu ca om din popor, care ate o qtiin{d profundi a
la un dugman: ce duqman mi-ai putea fi tu, cum mi-ai pr.rtea li tu duEman?
inimii omenegti, qiie
ce il chinuie sau ce poate si:i redea bucuria.
SI nu crezi ci vreau si sparg icoana asta, pentrLr ci. qtii, Sofia, totuqi anr Menfionat Ooar in
in prima parte in momentul c6nd se prezintd povestea
pofti s-o sparg. . .>. Deodati, pr onr.rnJind ultirnul cuvi.nt, slri. srnLrlse icoana lrece]'e
din miinile Tatianei qi. repezind-o silbatrc, o lovi cu toirte puterile de collul
familiei int^mpldtoare, el ocr:pd un loc de seamd
in cea cle_a
sobei de faian!.I. Icoana se sparse exact in doui bucili. ' .Je est Un ilutre> (N. Tr.l.
' "L'autr.e rn'est hostile> (N. Tr.t.
172 Michel Evdokimov Pelerini rufi fi vagabonzi mistici t7t
treia in cuife i$i irnpr-[qtie in jr-rr propria 1umin6. Deline un rol mai adAnc. Haosul, aici simbol al instabilitdlii esenliale a
de revelator in miezul conflictelor, le face s[ se consume adolescenlei, se arnplificd in unn[rirea descompunerii sociale,
(Arkadi se pierde, incepe s[ aiureze), nu lasd pe nimeni inmultrirea escrocilor gi qantajiqtilor, qi pe deasupra clasica
indiferent. Cfriut qi Versilov, omul de spirit, e atras de el gi tragedie a patirnii. Structura operei rimdne descliisi qi
sugereazd o prelungire a acliunii in tirnp.
volbeqte fiumos despre fostul argat, despre cunoqtinlele pe care
le are in domeniul politicii, astlonomiei (dovad[ c[ viala de
Pentru a ajunge la senin[tate qi a putea <sd plece frumos>,
Makar a trebuit sd lupte impotriva forlelor dezbinir-ii fiinlei
r[t[citor nu e incompatibil[ cu actualitatea), sau despre
nafional[ pe care poporul nostru qi s[ treac[ peste propria lui durere. El nu se irnpotriveqte
<<accesele acestea de duioqie
le introduce din blequg in sentimentele sale leligioase> '
legi"turii so{iei sale cu st[pAnul s[u, ca qi cum i s-ar pdrea
<<necesard>>, qi pleac[, asumAnd in acelaqi tirnp acest <picat>.
Am crezut necesar s[ dam citate irnportante din acest mare
El a dobAndit o conqtiinld clar-vdz[toare a inimii omeneqti, iar
roman destul de pufin cunoscttt in Franla, scris pe un ton
familia se adun[ cu bucurie in jurul lui, ca niqte copii orfani. in
impdcat qi publicat inaintea rnarii opere dostoievskiene, Fra;ii
mesajul transmis lui Arkadi, in afar[ de aluzia la ateul-om, pute-
Karamazov.
Ni s-a pdrut c[ merit[ insistat asupra uneia dintre rea rdului asupra oamenilor nu este luatd in consideraJie. Lupta
lui, cu totul interiortzald., nu este dezviluit[, pentru a nu ar[ta
dimensiunile fundamentale ale operei, lumina pe care o
alor sdi, pe care ii primeqte cu o ing[duin1[ nesfdrqiti, decdt
rispAndeqte binele, pe care criticii sunt deparle de a o fi remarcat
cuvini'r. Tinerii cititori care acufil devoreazd fala luminoasd a sufletului s[u. Cu starelul Zosima din FraSii
oqo
"o*-se
romanele lui Dostoievski sunt pasionali de felul lui de a pune
Karamazov vom aborda un tip de cdl[tor mistic cu o soarte
<<aceste intreblri blestemate>, de perspectivele pe care
le agitat6, care se angajeazfl qi mai mult in problernele unei lumi"
mereu in lupti cu cel riu gi care, din aceastl pricin6, se pare, a
deschide, flr[ teamd de a inc[lca regulile de bund purtare ale
genului romanesc, asupra domeniului metafizicii, asupra renunfat destul de repede la viaJa r[tlcitoare.
Ifaturilor vie;ii spirituale pe care le pune in gura lupt[torilor
in duh. Literatura bunl nu se face cu sentimente bune, scria
pe bun6 dreptate Andr6 Gide: dar se poate oare zugravi r'[ul Ia
o ur"ro"n"a intensitate qi fdr[ s[ rnai punem la socoteal'l
cazurile de disperare absolutd (ceea ce Nietzsche nu a putut
evita) fdrd o ,.ldi.ot" pe culnile cele mai inalte ale vielii
spiriiuale? Analiza pertinent5 a r[ului cere o cunoqtin![
apr.ofundatd a binelui. Este tehnica de clar-obscur aplicat[
in
l.or-,-,un. Lumina desprinsa din haos face plopriul
intuneric qi
" c\*-*pl,a cazurilor in cal€ se sel.vesc de acest lucrtt pentt'tt a sublinial,',
plin contlast'viziLtnea rittrltti: Paul tivDOK.llvlOV :-P2l"i:"li "'
';trol:tldnte ZANDER Dostoievslii
cltr ntcrl, DDB.l978 De asettteni: t-6on '
et le pnthlinte dtt hien.Clorrda. 1946

V. T]N STARET VAGABO]YD:
ZOSIMA
<in tinerelea mea,.si tot fie vrco patruzeci de ani de atunci, ant
colinclat cu pit'intele Anfitn intrcaga Rusie, stt'ingind obolttd pentnt
.rrrtr,,"".
^r.r*
Pe pelerinul Zosima il vedern in acliune ?nc6 qi mai pr-rgin
decAt pe Makar. Dostoievski nu intdrzie asupra descrierii
peisajelor naturale, detaliilor pitoreqti, faptelor diverse de pe
drum, ci asupm percepliei st[rilor interioare; nu asupra inaint[rii
pe cdrlrile lumii, ci asupra progreselor sufletului, in lupta lui
neincetat[. Demersul in cea mai mare parte realist al roman-
cierului rus se intereseazd de viala spiritului, explordnd
adAncimile fiinlei.
Zosirna a trdit plenar condilia de pelerin, chiar dac[ pasajele
care atestd acest lucru sunt rare: ,.in tineretrea mea' sd tot fie
weo patruzeci de ani de atunci, am colindat cu plrintele Anfim
intreaga Rusie, str6ngAnd oboluri pentru mdndstire'...>>' Inse-
parabil[ in lume de faptd, sfinlenia ia forme rit[citoare, cel
pufin in cursul unei etape l-rotdrdtoare in fonnarea personalit[1ii.
Tolstoi a vrut sd fac[ acest pas, dar era prea tArziu, moartea
l-a surprins in plin elan. Zosima reprezint[ un tip de sfinlenie
matur6, spic frumos, in pArg, umflat de vdnt qi de soare,
culcAndu-se impdcat in brazd[, iar Alioqa, tanlrul lui discipol
trirnis in lumea oamenilor, Lln tip de sfin{enie legat de tinerete,
' l)ostoievski.l'tit1ii Kitrttttitzov-Culea Rolttineascit, Btrctrregti, 1986'
rlad. OvicliLr Constltntinesctr qi Izabela Dtrnlbrav:i, p 52-l'
Pelerini rugi gi vagabonzi misdci r7J
cu fo(ele vii ale unui viitor incfl imprecis.
Zosima defineqte pe om ca pe un rit[citor qi, in cursul
clisculiilor pe care le are, situeazX viaEa rfltdcitoare in sfera
rnetafizicii, ca o consecinld direct[ a cdderii, carc lasd rld[cinile
stabile ale realului intrun <altundeva>. Acest produs al rrtdcirii
mistice, de care romancierul este pasionat, este, inci rnai mr-rlt
ca Makar din Adolescentul,miezul luminos al romanului, a
c[rui unnd este perceptibild de la un capdt la altul.
1. Convertirea starefului
Ajuns la capltul unei vieli lungi qi fericite, Zosirna deapdnl
amintiri din tinerele in chilia lui, in care frafii de la mdnlstire
se ?nghesuie sd intre. imbelqugat in zlle,cu sufletul ?rnpdcat,
omul este gata si treacd la viala veqnic6. povestea lui Iov ii
lumineazd destinul: asupra lui s-au ab[tut incercdri, dar nicio-
dat[ nu i-a adus reproquri Domnului, fdr[ incetare L-a sldvit.
Este format mai int6i la corpul de cadeli, ca un ofiler cledat
vielii mondene, beliilor qi desfrAului. Se indrdgosteqte de o
tAnIr[ gi se laud[ cu faptul cI e logodnicul ei. Afldnd la
intoarcerea dintr-o misiune c[ s-a m[ritat, cuprins de furie, il
provoacl pe sof la duel. intors acasd, orbit dsresentiment, iqi
descarc[ furia pe ordonangd, lovindu-l cu brutalitate, f[r[ ca
aceasta sd reaclione ze. Or ,in dimineala intAlnirii , in c6rnp, dupl
ce l-a ldsat sd tragd pe solul jignit, iqi aruncd pistolul, ?Ei
recunoa$te greqeala in fafa adversarului s[u qi a martorilor
furioqi ci au fost deranjaEi degeaba qi declarnd un cuplet
induioqitor despre frumuselea crealiei qi comuniunea fr[feascl
intre oameni:
<Domnilor. le-arn vorbit eu din adAncLrl inimii. prrvi!i in lLrr qi
vedeJi cu ce rninunate daruri ne-a blagoslovit Ziclitor-Lrl: ceru-i senin. aeru!
Proaspit, iarba abia incol!iti. pdsirelele cintii. firea intreagir e plini de har.
\i firii de prihani, nurnai noi . oarnenii, sLlntenr fir-i rninte. nu vr.enr sii
 frtichel Evdokimov Pelerini rusi gi vagabonzi mistici r77
176
qi nLt ne clim-seama cl viala trebuie sd-l iubim pe aproapele nostru, concret,1tr'[ nici o fricd.
ffimneze' ":i:lu
eLrnrai.Cicidacine-atrrincltrplecasir.ecttnoaqtelrrlttcrulacesta.lnaceea|l Ivan, spiritul puternic, va suporta atacurile for{elor iralionale.
ql cu tolii
toati mnrelia hri s-ar statornici pe fala pimintuh-ri'
.f,pn.n,.,f in Satana, care vine s6-l viziteze, povesteqte un apolog atnuzant:
ne-an-r irnbritiga llcrimindt ' '" '
Cici ar fi trlit cindva pe lume un marr filosof, un ginditor. car-e
- metanoin -
Omul este sub qocul unei convertiri radicale nega totr-rl. legile. conqtiinJa, credirr{4, qi rnai cu seami via{a de apoi. Mudnd,
trecutul' pe aceast[ cAmpie filosoftrl nostnr era convins c-o si se nristr.tie cr.r totttl in bezni. in nefiinfi,
care il impinge s[ rup[ leg[turile cu
moartea' Dup'l qi, cAnd colo. s-a trezit pe h-u.trea cealaltX. S-a minunat, dar in acelali timp
p" .ur" sL OJsfAqoai[ jolul de-a viala !i de-a s-a aritat indignat: <Imposibil, a exclamat el. Asta contrazice toate
ixemplul lui Was ai lui Netrasov, dup[ ce s-a.injos.it.in convingerile rrelel>. Fapt pentru carc a fost osindit... Te rog si mX ierli,
ridicd
*iii"""f abjecfiei qi a luat in delAdere legiie onoarei'qisestrdbate dar nu fac decit si rcproduc intocmai ceea ce am auzit... Cum ili spr-rneam,

r# " viali purd gi auster[' Zosima se c[lug[reqte mlnistirea 1or'

deci. a fost osindit si stribati prin beznX un cvadr-ilion de kilornehi (qi la
noi s-a introdus in ultima vrtnre sisternul vostru metric), qi abia dupi ce
Iiuriu impreunl cu un alt frate, cerqind pentru va fi parcurs ?n intregime aceasti distant.i, porlile raiului si se deschidi in
il pe Ata-
Mai tArziu, in cursul peregrin[rilor sale' revede fala lui gi si i se ierle toate picatele. t. .] Si vezi, in momentul acela por'{ile
qi tat[ de familie' <Numai din
nasie, ordonanta, acum clset;rit raiulni s-au deschis, lis6ndLr-l si inh"e iniuntru: n-all trecut insi nici dorri
cavzata s-au petrecut toate, din atea
zi de pominl a duelului>> ' secunde... qi omul nostrn a prins a striga sus qi tar-e ci face intr-adevir si
consi-
ii ,pon" el. $i cad unul in bralele celuilalt' Dostoievski ierar- umbli nu un cvadrilion, ci r-rn cvadrilion de cvadrilioane qi de un cvadrilion
de de ori inci pe-atita ca si intri ?n rai'!
J"ra ," poot" stabili o comuniune fr[[easc6' dincolo
"a priveascd aproapele Acest om reprezint[ intrucAtva tipul r[t[citorului sideral
hii qi de caste, cu condilia ca omul slnu-qi
fi exploatatd' qi ca fiecare condamnat, ca multi dintre r[t[citorii pdmAnteni, sd meargl
;; i" . fiin16 maleabill, care poate
sd vrea sd se fac[ slujitorul tuturor' pentru a-qi isplgi plcatele. Procedeul de exagerare comice, in
Raza de acliune a rltdcitorului Makar'
in temattca rofila- contrastul dintre lunga durati a penitenlei qi secundele trdite in
sebi cercuiui fami-
nului A do I e s c en t u l,era circumscrisd indeo paradis, subliniaz[ saltul calitativ din planul suferinfei in cel al
vast qi lucreazd
lial. Zosima evolueaz[ intr-un domeniu mai fericirii.
grupurile de pelerini sau
inoo po"" qi cele duhovniceqti, printre La starelul Zosima, acest fost dezmilat, ofiler rernarcabil,
la el sfat sau un cuvAnt ispitit de frivolitdli mondene, convertirea inirnii a insemnat o
de locuitori ai oragului veniii se caute
el joacd un rol
potrivit. Om al ruglciunii liv6z6tgl cu duhul' schimbare profundd a fiinlei, o intoarcere la nevinovdlia din
in fala suferinlei lui Dimi-
de revelator al sutlltelor; se inchin[ copildrie:
Feodor care face
tri; demasc[ purtarea deplasat[ a bdtrdnului Iubrfi rrar cu osebire pruncii, cicr gi ei sunt flri de prihani, ca
p" Atl::1lt
fe bufonul dln exces de culpabilitate;il lui ltiTi'" sllsFne
ingerii din cer, qi tr'[iesc pentm a ne urnple sufletr-rl de dr,riogie qi pentnt a ne
iu*" ,e aib[ grijd de semenii s[i; teoriei Ivane care departe' un
curili inimile noastre pdcXtoase,luminAnd asupra noastri ca un selln ceresc.
Vai de cel ce umileqte un pmnc! Er.r de la plrintele Anfim zun invi;at si iLrbesc
.e n" putemlr,bi uptoupele doar cAnd acesta lucru e copiii: aqa cum il vedeli, dragul de el, ticr,rt qi smerit, odinioari. cr.r banii
ace'st
uoproop." intrucAtrra abitract, clar cd de aproape adunafi din cerqit. cun.rpira turtd dLrlce qi bomboane pentnt ei. bucurflndu-i
cur pr'rtin[[: putem' fili
i,r"riusifit, Zotitou otiuce singr'rrul rdspuns deopotrivi pe toli: nu putea si treaci pe lArr-qi irn copilaq si i se rnoaie
' Ibid., p.481-484.
' lbid . p.535.
 Dfichel Evdokimov Pelerini rufi fi vagabonzi mistici t79
174
cdlduzitoare, <<icoana nepreluitd a lui F{ristos>, irnagine profund
inima. aqa-i el facut'.
qi-viciului' inscrisi in inima sa. Esenfa credinlei este recllnoa$tere a
Copiii joac[ un rol important in tematica puritAlii
adullilor' iar caracterului trecdtor, neterminat, ascuns, al vietrii pe care o tr[irn
ei apar in contrapunct cu acliunile intunecate ale
lor' ei sunt in aici qi aspiralie la plenitudine, c[utare a revelaliei depline a
dac'd unii sunt rinili de moarte ?n nevinovdlia
unul tainei fiinlelor qi lucrurilor, cdl[torie pe mar-ele drum al viefii.
general depozitarii unui viitor luminos' Cu transparenfa
infre diferitele in acelaqi timp cetdlean al lumii plmdntegti qi al celei cereqti,
Eetugel care trlieqte in lume, Alioqa face leg[tura
omul nu s-ar putea mullurni pe deplin cu ceea ce primeqte aici,
grupuri de adulli qi de coPii.
de aceea Zosima defineqte existenla ca pe o rdt[cire - orice
oprire ar fi mortald - in cdutarea izvorului rnistic de la care iqi
2. Zosima, vagabond mistic va potoli setea de apd vie. Legltura vie care ne <leag6> de
inainte de lumea cereasc[ este semnul apartenenfei noastre la ea, aici qi
in miezul sfaturilor pe care le d[ starelul Zosima
acum. Suntem deci rdspunzdtort de viala noastrl de dincolo,
moafie, se detaqeaz[ pasajul urmltor:
pentru cd dacd <r[ddcinile sentimentelor noastre nu sunt aici,
E'steadevdratcitriindinveac.orbecdiminintuneric.qiden.am
cu tofii' ci in altd lume>>, aceasta inseamnd c[ vorbele, faptele noastre,
avea in fafa noastri luminosul chip al lui Hristos' ne-am pierde
ugo s-aintimplat cu semintria de dinainte de potop'
Multe lucrtlri sunt patimile noasffe au repercusiuni in aceasti <<alt[ lume>>, dupd
;;;t"".t* privirii muritor-ilor' in schirnb'
slliEluieqte in noi tainica sim[ire a cum pot fi inspirate de ea. Aceastd tensiune intre <nu incib qi
[gei""i vii cu lumea cealalti, o lurne mai des[virqiti 9i plin[ de <dejo>, intre clutare qi darul plenitudinii, poate fi ilustratd gi
""^tre noastre nu aici se aflI' ci
slavi, iar rid[cinile glndurilor qi simldmintelor prin chemarea lui Hristos: <C[uta!i implr[1ia cerurilor, ea se
ci aici' pe plmint' nu suntem in stare
pe alt tlrim. De aceea spun inleleplii
alti lutne' Dttmnezett afld inl[untrul vostru>>. Aceste cuvinte delimiteazi prdpastia
pXtrttna" in miezttl lrcrurilor' Luind s[rnin[[ din
'n
care il desparte pe Platon de credinla creqtind: pentru filosof,
aseminat-opeacestecuprinsuri.Grldinalttiacresct.tt,totceapr'rtutsl
numai datorit[ legiturii lot' omul trebuie s[ se desprindd de o lume obscurd, imperfect[,
incol;easc5 aiisirit, dar mllditrele tinere triiesc
acesta sl[begte sau se stinge nefericitd, pentru a se intoarce spre lumind, acolo unde ideile
tainice cu hunea cealalti, qi oaln simlimintul
cu totul, moare qi ceea ce a rXsir-itin tine' din
siminli s[ditI deDumnezeu' sunt ve$nic frumoase qi adevdrate: in Evanghelie, aceastd altd
ba chiar incepe si te
Atunci viaga nJ mai are nici ttn farmec pentru tine' lume e deja inscrisd in inima omului, in care - acesta e scopul
scilbeasci. Asta-i credinla mea't
cdutirii - trebuie s[ o descoperim.
Acest pasaj este important, Zosima vorbeqte despre Nu il vedem prea mult peregrindnd pe Zosima, este un
necesitatea vagabondajului rnistic, datolit[
imposibilitdlii de
vagabond care s-a a$ezat. Aspiralia lui la cetatea cereascd nu il
a ne instala pe un plm0nt in cate nu se
poate prinde <<esenta
impiedic[ deloc sI ia parte direct la treburile acestei lumi, sd se
dar ceea ce
lucrurilop>. Apropierea de Platon este evident[' pund in situalia existenlial[ a tutllror celol care vin sd-l vadd,
acest filosof clarv[z[tor exprirn[ cu ajutorul
conceptelor sale
ca sd-i mdng6ie, sd le arate calea, uneori sd le spun[ cu clarvi-
de credinld. omul
este amplificat de Dostoieviki inrr-o viziune ziune cuvinte profetice, adevdratd descifrare a a realitdlii.
nesterii se zbate incd in intuneric, aici omul are
o lurninl
Zosima, vagabondul de odinioar[, a prirnit liarul pzrtemit[trii,
' Ibid.. P 5T6'57'7 care este in acelaqi timp autoritate, stAnc[ solid[, ozrz[ de ]iniqte
' Ibid., p.579-580
 Michel Evdokimov Pelerini rugi Si vagabonzi mistici I8I
180
pentru lumea modernd. Climatul spiritLlal al secolului XVm.
gi dlruire cle sine, smerenie, slujire a celuilalt' Sernnul ei
este
in ultimul sferl al secolullli XIX, ca qi in instabilul nostru secol
paternitatea deslvarqit[ a Tatllui cel.esc, al cilui Fiu S-a intrupat
pe XX, prezintd analogii profunde. in rnijlocr-rl urAleniilor obsclt-
iuAnd chipul slujitorului cale sufer6, jertfindu-Se cu voia
in cale dir rantismului, befiei, depravfuii, nedrept[1ii, nebuniei ucigaqe, in
cruce. starelul este plrintele sprritual, in mlsura
se
pentru a face care omul se transformd intr-un anirnal silbatic, din aceqti luptl-
la o parle p"ntto a le da fiilor sdi viagd intru Duhul,
etapa cea tnai tori intlu duh emand lumina unei frumuseti misterioase, de tip
din ei fii ai libert[gii' Aceast[ nziqtete este
iconografic. Prin suferinfele lor qi fird s[ se lase copleqigi de
dureloas[, ea cere tact pentrtl a nu itnpune, adic[ a obiectiva
ele, ei au qtiut sd discearn[ fiumusegea dintru inceput a lumii.
propria sa viziune asupra lumii, pentru a admite o viziune dife-
Aspiralia la paradisul in care se glsesc esenfele fiirilelor, nu
iite, o expresie diferitd a tainei persoanei legatd de Duhul care
este fructul contemplafiei pasive - asta a]- insemna instzrlarea in
sufl[ acolo unde vrea.
confortul lurnii acesteia - ci al indeplinirii misiunii pdmAnteqti
Temperametul rus, inclinat in acelagi tirnp cltre lipsa m[stnii
in a omului. <Frumuselea va mdntui lLlmear>, spunea Miqkin.
gi cdutar-ea echilibrului. se intrupeaz[ in mod foarle fericit
Aceast[ mdntuile cere participarea omului, care a fost adus
p.rrounu stare{ului Zosima.El s-a l6sat mai intAi dus de ispite:
dra- pe pImAnt - qi ar trebui s[-qi aminteascl acest lucru - pentrll a
iesfrdul, trdciarlea, bdtlile date servitorilor, apoi qi-a infrAnt
elibe- aduce armonia in mijlocul haosului.
gostea de sine intr-o cdinfd din carc a ieEit pe de-a-ntregul
<gdsim Nici Zosirna qi nici arhiepiscopul Til-ron (in Demonil,nici
iat. N. Arseniev subliniazd acest contrast spunAnd cd'
intrece misura' ca Si o Makar nu sunt eroi de roman prestigio$i, personalitatezr lor nu
aclesea ?n spiritualitatea rusd ceva care
picii su- este una literari, r[d[cinile lor sunt in altd lume. Patenritatea
nostalgie pitimaSd a mdsu'ii, a echilibrului motal Si a
spiritualI ca Ei sfin{enia scap[ categoriilor analizei critice
flercSli,r'. AcestLchilibru este cu a€t mai stabil qi mai robust,
care obignuite qi nu constituie terne romaneqtis, ca paternitatea
este fructul unei victorii asupra forfelor dezagregirii
".r.at bufon[, despotic[ sau libidinoas[. Coerenfa intern[ a operei
il ameninli flrd incetare. Numai popoarele care s-au legat cle
este menlinutd datorit[ tehnicii proprii romancierului, cea a
m[sur[, din qi-au fdcut un ideal, nLl cunosc aceastd intu-
"ur" <realismului aftistic>, <singura metod[ nr-tistic[ corect[, cea a
necat[puterededezagregareinr[u'clarqiaceast[btrcur.ief[r[
lui Shakespeare , Balzac sau Dickens, n celor care all ochi pentrr-r
rnargini in lumina sfinleniei in sf6rqit regisite'
ru vedea faptele>>9. Dup[ A.S. Dolinin, Dostoievski dd curs
Slarelul Zosirna qi piototipul slu Sfflntul Tihon': doi
<sfinfi>>

volbeqte despre
evocirii lurnii spirituale in zugrivirea realitdtrii. Fenomenul
" La Pidtd Russe.Ed. Delacharrx qi Niestl6' 1963'p 21'Se
religios sau planul metafizic se situeazd ca o componenti a rea-
sensibilitateat.usidusilaexttenre.segisescinsinlultealteexetrrplease.
ntindtoare in literatur5. Destintrl unui parinte' Charles
de Foucault' ctt lismului. Dincolo de temele clasice ale naratriunii,patosul, rdsul,
perioadasadefr.ivolitatenroncleniqiangajanrentuls5urrrilitar.inaintedea * Mociulski noteazi ci <sfinlenia nu este o teniir litelali. Sfinlenia este
deveni n'apist, oferi analogii ctt cel al starelului Zositla'
o nrinune>r. intr-adevar,ea nu line de nici o categorie esteticti. Dostoievski
' A.upio acestui tttare tut ('l1783) foarte popular'' sensibil in nrod
'fant la clezorientatea cate stip'lneqte sttfletele in vederc l'eprezentalea unui personaj hristic in ldiotul. A fost r.rn eqec.
irvea
dutetos la p,og,es"le indiferenlei'
a nrerge pinir pe cuhlile sllnteniei, r leursrt urai birre cu Zosiuia.
Fir-i
inn.osocietatectlplinsidesecttlilrizare.aseconsultafrutrtoasac:rtlealrti " F.M. Dostoievskii, nateilajz i issledovitnfa,coordonat cie A.S, DOt,l-
N.CORODETZKY'saintTjkhonZac]onsk,in.spircr<>fDosloer.lsiy.Lorrdr.a
NlN. Leningrad, 1935,p. -58.
SPCK. 195I.
 Michel Evdokinov
pun[ pe
*ri*uru, intrigile josnice, romancierul rus a qtiut sd-i
uc"qti uriaqi ai spiriiului intr-o lume in {e11tr1tlb:":91t1.-t-1j":
efecte de contrast
rlstoarne in haos, ceea ce ii permite s[ obtrin[
irnpr"rion*te. Aparilia lui Zosima se dovedeqte
*di:q:T*li
pentru a-l lmprlma
tennlc chiar de la inceputul romanului'
lui Di-
ainu*ir*ul profund, stidlucirea tainic[' Dup[ clderea
vede intr-o
mitri in prdiastia urii qi crimei, ridicarea lui se
lumin[ de la Zosima, de la chipul lui blAnd de
"or" "mol-,[
icoan[, trecAnd prin toate planurile povestml'
de prolog
in Adolesceiruf personajul Makar apare in chip
care sff[luceqte inaintea
la deznodimAntul intrigilor, ca un soare
apusului.
--' tot atdt de
PARTEA A PATRA:
in FraSii Karamazov,personajul Zosima apare'
strdlucirearlsdri-
n"pr"uatut,inc[ de la deschiderea intrigii' ca
,uloi
"*"
cheamd pe oameni la o noui viafd' la
renaqtere'
POVESTIRILE UNTII
PELERIN RUS

I. PELERINT]L RUS
<< R u a li - v i n ein ce t at ! >
-e
I Tesalonicenl 5"11
1. Rusia anilor 1860
pe
Figura luminoasi a pelerinului rus, c[l[torind in pace
toatd
drumirrile irnpXr[triei cu inirna plin[ de dragoste pentru
unei epoci
crealia, ,. profil"ur[ cu o forl[ neb[nuitl asupra
zbuciumate. Nori negri se adund la orizontul politic
qi social,
care va fi in curand iuminat sinistru de bombele atentatelor.
R[zboiul din crimeea qi efectele lui (1854-1855) au lovit serios
prestigiulgipoiiticaextemdaRusieiqiauscoslaiveal[starea
prourf a armatei. Jarul Nicolai I nu a putut stdvili valul ideilor
venite clin afard qi flac[ra liberalismului trece de la
militari
(tentativa de loviiur[ de stat a decembriqrilor in 1825) la clasa
nou[ a intelighenliei. Aceasta se scindeazd rapid in dou[ fracfi-
qi lumina
uni antagon iste: savofilii,care vor s[ pdstreze tradiliile
credinlei care au contribuit la gloria til'ii Ei occidentalistii,cate
eraunerdbd[toris[promovezenoileidei,s[accelerezeprocesul
reformelorpentfuainstauiaosocietateegalitard.Socialismul
moderatalluiHerzenseradicalizeazdsubpresiuneadiferitelor
miqcdrianarhistesauaterorismuluirevolulionar.Pretutindeni
Alexandru
nu Lrt" vorba decAt de proiecte de reform[ ale larului
al Il-lea, al cdrui statuide eliberare din ioblgie este promulgat
lalgfebruariel86l.Epoc6extremdeinstabild,deci,incare
toate structurile societ[1ii, percepute pAn[ atunci ca
fiind capa-
biles[sfidezetirnpul,suntpusesubsemnulintrebdr.ii,aqacLlm
aratd Dostoievski, a c[rui operfl romanesc[ incepe s[
se
Pelerini rugi gi vagabonzi mistici
contureze. in ciuda acuzaliilor grave pe care i le va acluce
Tolstoi, Biserica incepe sd se trezeascd din letargia ei secular-[.
Mdfiurisidle unui pelerin rzrs aduc una dintre cele mai emo-
fionante mdrturii in aceast[ privinfd.
Atemporalitatea ace sto r Miut uri s iri inibuq[ ori ce zgomot
lumesc. Ele sunt flr[ indoial[ ancorate intr-o epoc[ anurne, dar-
reflect[ in acelaqi timp o Rusie eterni, plin[ de o spontaneitate
proaspit5, de simplitate qi sensibil[ la armonia crealiei. O in-
treagd galerie de personaje, ?nt6lnite deja in romanul rus, se pe-
rindd prin fala noastrd: un stare! infelept, holi devenifi
puqciriagi, un clpitan beliv poclit, un grefier de provincie car€
se vrea un spirit puternic, un hangiu ca-re se tot v[iclreqte, un
preot de lard plin de griji penh-u enoriaqii sdi, o familie bucu-
roasd sd-i primeasc[ pe pelerini in numele lui Hristos. Spaliile
nesf6rqite ale Imperiului, grupurile sociale cele mai diferite,
personajele episodice sunt descrise pentru a da nu o imagine
frumoasi, exterioard a realit6lii, ci una interioar[, cea a sufle-
tului. intrebarea care se pune de fiecare dat[ nu este: Cine eqti?,
ci: Care este relalia ta cu Hristos? Cum triiegti rug[ciunea,
aceastd eale imp[r[teasc[ spre El? Unitatea operei este asigu-
ratd de personalitatea pelerinului, mereu gata s[ primeasc[ un
sfat, s[ implrtdqeascd roadele unicei cdutdri care poate aprinde
sufletul, cea a acestei rug[ciuni cale aqazd sufletul in comu-
niune cu Dumnezeu, ca gi cu semenii. Aici se vede permanenla
tr[siturilor unui popor tnereu gata s[ se lase emolionat de
pr ezenla celor dumnezeieqti .
Acliunea acestor povestiri poate fi datat[ cu aproximalie
intre rdzboiul din Crimeea Ei abolirea iob[giei, adic[ intre 1855
qi 1861. in 1860, o monahie de la m[nisrirea Optina, fiici
duhovniceascd a staregului Ambrozie, pdstra manuscrisul care
a fost publicat pentru pdma oard la Kazan in 1865. Traducerea
francezd. a prirnelor patrLl povestiri a vdzlrt lumina tiparului in
1943 in <Cahiets du Rh6ne" la Editura Baconnidre sub titlul
 Michel Evdokimov Pelerini ruti Si uagabonzi mistici
Rdcits d'un pdlerin russe (este cea pe care o vom folosi aici)', AmAndoi lin posturile, fac mdtdnii in fafa i.oun"toi;"
r*ge
qi a fost reluatd in I 968 in coleclia <<Le Livre de Vie> (Seuil) . cu ardoare. un invrl[tor ii dezvdluie tAndiului
c[ <este inldu-n
Ultimele povestiri, sub titlul Le P1lerin russe. Trois rdcits trul omului o rugdciune de taind despre cal€
nu qtie si spund
inddits au fost publicate in colecfia <Spiritua]itd orientale>,pu- prea multe, dar care indeamnl pe fiecare
poate gi gtie'>.
s[ se roale d"p;;;;
blicatd de Abbaye de Bellefontaine, ?n 1973. Este oare vorba
despre o operl autobiograficd, de un roman duhovnicesc, de Aceasti vial5 sirnpli qipioasd nu dureazd
mult, tAndra solie
un <Bildungsroman>). $i, in primul rdnd, cine este autorul? este secerat[ de boald. Copleqit de durere,
soful se prdbuqejte
pl^ngdnd, numai la vederea unui gal sau
a hainelor roji"i. V.#i.
casa qi pleacd in lume lu6nd cu sine Bibria,mergano
2. Omul in.ot o
vedea cu ochii:
<Din mila lui Dumnezeu sunt creqtin, dup[ fapte, un mare Acum sunt trcispezece ani cle cdnd cilitoresc
neincetat prin diferite
pdcltos, iar dup[ starea social[, un pelerin fdrd addpost, care locL'i. Am umblat pe la rnrlte bisenci gi ministiri, iar acum riticesc mereu,
umbld din loc in loc. Toat[ averea mea este o traistl cu indeosebi pe intinsele stepe cdmpii. Nu
$i Etiu daci va binevoi Domnur si
ajung la Ierusalim. Acolo ar fi timpul, daca va
posmagi, iar in sdn am Sfdnta Scripturd. Asta-i tot ce am'rr. fi voia lui n,.,,nn.r"u, ,i,i
se inmominteze oasele cele picltoase.
Cuvintele acestea sunt de ajuns pentru a situa personajul. - Dar cdfi ani ai?
ln cea de-a treia povestire, omul nostru iqi evocd trecutul. - Treizeci qi trei de ani...
Niscut in districtul Orel, este luat la vdrsta de trei ani, dupd - Iubite frate. ai implinit virsta Domnului Nostru Iisus Hristos...r
disparilia pdrinlilor sli, de un bdtrOn care fine un han la drumul
mare, om bun care il invaf[ s[ scrie qi sd citeasc[. intr-o seard, . Aceasti povestire anecdoticd nu are alt scop dec6t sd
ilustreze in biografia pererinului cdutarea
fratele sdu vine beat qi il impinge jos de pe cuptorul pe care era fundamentald a
acestuia, cea a rugiciunii, cdutare declangatd
culcat, iar el iqi rupe in cddere braful care ii rdmdne uscat. Se de un cuvant care
a pus stlpdnire pe el.
cdsitoreqte cu o femeie bund qi serioasd. Dupd moartea
bdtrdnului, ei moqtenesc hanul, dar fratele furios ci l-a pierdut
ii di foc. Cuplul reuqeqte sd scape din fldcdri qi s[-qi salveze 3. Ciutarea rugiciunii personale gi cosmice
bunul cel mai de prE Scriptwa,din care viitorul pelerin ii citeqte
adesea soliei lui: intr-o zi,adoudzeci qi patra Duminicd dupd
Sfdnta Treime,
intrd ?ntr-o bisericd in timpul slujbei qi aude
Eu o intrebam: De ce pl0ngi, qi ea r[spr-rndea: <in Scripturi sunt u""rt purul Oin
Prima epistoli cltre Tesaloniceni (S,tZ): ,rnugati_re
toate aga bine scrise, incdt te smercsc pin[ la lacrimi'r2.
cetat!>>.
iii_
' Versiunea lomAneasci: Pelerinul rus. Marturisirile sincerc cdtrc Acest cuvff.nt a pdtnrns ad6nc in inima mea
duhovnicul siu ale unui pelein nts cu ptivirc la rugdciunea lui listr.s, fi'aducere . Ei m_am intrebat cum
e cu putinfi si te rogi neincetat c6ncl fiecar-e trebuie ir ." o".',p.
de arhiur. Paulin LECA. Editura lo$ra, 1998 d. ,;ii;
'
t'
Rdcits dIn pdlerin russe,Neuchitel,dd. de la Baconniere, 1943, p. 19. Ibid., p. l9
Pelednul tzrs, op. cit., p. 67. ' lbid., p. 84
 llichel Evdokimov Pelerini ruqi Si vagabonzi mistici ta9
188
vor servi drept hlani pentru drum pelerinului, in peregrindrile
l.'."'"pentrtltrai.ArlicirrtatirrScriptLlrigiamcititclrochiimeiclriar.ce
auzisem-lhceliinloativtenea.inDuhul,totfelulcterugiciLrniSidecercn lui.
Timotei 2'8)' Degeaba
(Efeseni 6.18i. ricticind itt tot locul niini stinte(l Prima idee este prioritatea absoluti care trebuie acordatd
mi tot gindeau. ntr qtiarr ce si spun' actului rug[ciunii, <<izvor al faptelor qi virtutrilor>, pe cAncl
Llnei vocalii de at6lia credincioqi - qi acest lucru se verificd qi rnai mult in se-
Aceast[ intalnire hotir:dtoare va da naqtere
va glsi ajutolul colul XX - dau toatd intdietatea acliunii, crezAncl in mod naiv
c[ut[tor al lui Dumnezeu. Nu se va opripAni nu
nimic' nici masa' nici cd rugdciunea va veni qi ea, de bine, de rf,u. Nu lin cont de
on,,ri fArmt" duhovnic. Nu mai conteazl
sdu e rlscolit de flacdra vorbele SfAntului Pavel: <Vd indemn inainte de toate s[ facefi
casa, nici odihna, atAt tirrp cAt sufletul
acestui cuvAnt care nu se va mai stinge' rugdciuni>. Adesea omul se refugiazd in acliune pentru ci nu
int o zi, ii iese in cale <ttn bltrdnel care semlna cu un c[- supor15, pentru c[ se teme de un grad de interiorizare resimfit

lugdr> qi care venea de la un schit' El r;tir"r

s[ descopere pe ca insuportabil:
tot
tol aOevarul chernlrii omulLli care ii punea fdr[ incetale Necazul este c.l sLlntem deparle cle noi inqine qi nu clorim si. ne
felul de intlebiri despre cum se pot inf[ptui cuvintele apropiem, fr"rgim mereu ca si nu riminenr faliin fali cu noi inqine, prcf'er-irn

i"ript*ii <Rugali-vd nefncetab; <Eu dotm dar inima mea minciuna adevirr-rh.ri qi gindim cam aqa: <Mi-ar pl[cea si am o viafi
duhovniceasci, si mi octrp de rugdciune, dar nn am timp, trebLrrile qi grijile
vegheazd>: nu mi lasl si mi. dlruiesc cn adevlrab>. D;u-ce este mai important gi mai
pentrr-r aceasti desco- necesar - viaJa veqnici a sr-rfletulni sfin{it sau viala trecitoare a tnrpului
<Mu1fr'rmeqte-i lui Ditrnnezeu' iubite frate'
neinfrint spl€ cunoaqterea neincetatei pentnl care ne dill atAta osteneall? Aqa ajnng oamenii fie la inlelepciune,
perire ce !i s-a dat, irnpreuni cr-r dorul
in aceasti descoperire chernar-ea lui Dumnezeu fie la prostie'.
rugLiunitiuntrice. Cunoaqte
qi liniqteqte-te"...>. Discerndrn0ntul psihic al staregului pune diagnosticul bolii
il
Acest stare! recunoa;te uqor chemarea irezistibil[
care ontologice grave care a cuprins pe omul cdzut: dedublarea.
neincetate'
atrage pe acesi ldran simplu pe calea rugdciunii
Rr-rgdciunea face lucrare de reunire, de reimbinare a agregatelor
esenlial' nirneni nu sufletului, ea se opllne fragmentdrii pe care o opereaz[ mai
DiscerndmAntul unui om cu experienld este
ar trebui s[ se angajeze cr: irqulinlir in aceastf,
tel'rnic[ de subtil grijile, tleburile sau, mai pulin sLrbtil. divertismentul, in
de ordin
rugdciune a c[rei-ascez[ poate duce la tulbur[ri
sensul pascalian al termenului.
venind A doua idee este nevoia de o rug[ciune frecventd. Este mie-
psihosomatic. Pentru aceasta e nevoie de o chemare
ie la insuqi Dumnezeu' la care omul rlspunde prin ddruirea zul rnetodei rug[ciunii isihaste, iar pelerinul ii va acorda o grij[
stareful nu p[timaq[, o tenacitate de ascet. Ornul este chemat s[ se pund
totald a fiinlei, a vielii sale' Cdlugdr cu experienld'
se mullumeqte sd pledice in cuvinte
nevoia de rugdciune' El va intr-o stare de rugdciune pennanent[, care devine putrin c6te
pufin adevlrata lui natur6,la care se intoarce cu harul Duhului
fiansmitenllospeculalieintelectual[asupr.astlrilorrug[ciunii'
Lxistenliallcrescutd clin propria lui ruglciune' Sfdnt. Se afld astfel un rdspuns la indemnul Sfdntului pavel,
.i- o
"^p"ri.n$
Mesajul esengial ," pout" rezuma in cAteva
idei simple' care care sfdqie sufletul pelerinului: <Rugali-vd neincetat!>. in pre-
zenfa constanti a numelui lui Iisr-rs, in strdlucirea energiilor
lbid., p. 85
Ibicl.,p. I I
+-s0.
-ru'a
 Michel Evdokimov Pelerini rugi gi vagabonzi misfrci
190
llsa loc omului nou Filocalie' o cdlduzi a vielii spirituale, o cale de iniliere la co-
diuin", omul interior se poate innoi, poate
renaqte: <Nu qtirrr ce trebuie tl t"::llf:j:t:g;
muniunea cu Dumnezeu, o <<cheie care descoper[ tainele as-
pe
v* cale --- a---
-"'- de (Romani 8'26)' iar ststarelul comenteazf,: cunse in Scriptur[>>' ' : Lls0ndu-se c[l6uzit de ea, pelerinul per-
atenlia SfAntul Pavel (Romani 8,26)'
ca s[ atingem cepe sensul unor cuvinte care pdnd atunci rlmiseserd neinfe-
;;"; rugdciunea deas[ ne-a fost llsatd in putere
bine sufletesc*>' Rugiciu- lese: Omttl cel tainic al inimii (l Petru 3,4), impdrdsia lui
curdgenia care e incepdtoarea orichrui
nea neincetat[ nu inlocuieqte harul, ci
ingdduie omului s6-l pri- Dumnezeu este inlduntrul vostru(Luca lJ ,21), a se imbrdca in
i-l dea' Ea se centreaza Hristos(Galateni3,27), qi multe altele. Dragostea de frumuse-
measc[ atunci cdnd Dumnezeu va voi s[
lui fe - acesta este sensul cuvdntului grec philo-calie - denumeqte
;;p;** numelui lui lisus' ln Scipturd'se qtie'Numele
temut la elanul celor care cautd pe Dumnezeu in iluminarea interioard,
bu*n"r"u poartl in el prezenp lui' O prezenll dede Marele in care ei v[d strilucirea fldcdrii dumnezeieqti. Acest elan se
gi cuffemur
ewei, numeie divin era pronunlai cu fricd
ddruitl tuturor de integreazd in tradilia elenistd, mai precis platoniciand, in care
Preot in ziua Iertlrii. Prezenld diuino-utnon['
qi inviat in frumosul nu se poate disocia de bine gi de adevdr.
cltre Dumnezeu intrupat in ieslea de la Betleem
mai importante Termenii de frumusefe, splendoare, mdrefie, slavd, traver-
,i^"4.i" cdteva cuvinte, starelul expune cele seazd luminos toatd. Scriptura, de la cuvAntul psalmistului:
puncte ale metodei:
<intru strdlucire qi mare podoab[ te-ai imbr[cab> (Fsah 103 A),
liuntrici neincetati este chemarea contlnua
q1
Rugiciunea pdnl la ziua Cincizecimii cdnd evreii venili din toate na{iile
cu gura' cu inima qi cu mintea'
neintrerupti a'Numeltri iui Iisus Hristos lumii au venit sd asculte pe apostoli proclam6nd in limba fie-
inchipuindu-ne totdear,rna in p''e'e"1n ni in timpr'rl
qi cerind milostivirea Ltti '
vreme' chiar qi in vremea soYt*i cdruia <<minunile lui Dumnezeu> (Fapte 2,11).Aceastd strd-
oricirei indeletniciri; in onceL' in oti"t lui
Ea se rosteqte ut-Itot-le cuvinte: Doamne lisLtse Hristoase' Fiul lucire a slavei lui Dumnezeu se reflectd asupra crealiei sale (<cu
",', cineva se vadeprinde cu aceastl chemarc' m[rire qi cu cinste l-ai incununat pe el>>, Psalm 8,5) ca qi asupra
irr*"nr,.itnieSte-mi!$i cind
in a rosti totdeauna aceasti rugiciune '
incit
atLrnci va simli o *zu" .aniaiere intregului univers creat a c[rui <slav[ qi rn[refie> (Psalm I 1 I J)
rev[rsa singuri intr-insul
nu va mai putea trii firl ea, iar rugiciunea
se va 'n
il umplu pe David de o profundd admirafie. Nu trebuie sd ne
Pentru a explica mai bine, starelul
inmulleqte citatele din mirdm dac[, in Apocalipsd,omul plin de pofte gi fascinat de
Filocalie,aqa cum mai t0rziu va face pelerinul' ceea ce d[ luxul efemer al acestei lumi, nu va avea part: de vederea fru-
de scrieri filocali- muselii divine: <$i roadele cele dorite ale sufletului tdu s-au
Povestirilor aspdctul unui mic florile^giu in
;. p;t; la indemina credincioqilor'o' poate vedea
Se dus de la tine qi toate cele grase gi strilucite au pierit de la tine
qi niciodatd nu le vor mai gdsi>> (Apocalipsa 18,14). Spiritualita-
Ibid., p. 30. tea filocalicd este profund evanghelicd, mai precis ioaneicd,
lbid., p. 13-14
'i)i""liiir,Jo.ut.g.r" de texte extrase din Sfinlii Pdrinli
atP-lt:X in linia Apostolului iubit de Iisus, uimit de Lumina venitd in
' rugicitrnii isihaste. pazei inimii' ptlblicati
sau clin rnari duhovnici asupra 9i lume. Omul filocalic aspiri s[ intre in dragostea lui Dumnezeu
1782 de cdtre Nicocli'"r Aghioritul'
ciluS[r.de la Muntele Athos'
i^ v""itt"it ' V.r^**tr"*."r"n" eascd, Filocatia sfintelor nevoin[e ate deszivitsiii,
grija lui Paisie Velicicovscl-ri in
iat o versiune slavond a fost eaitate*prin ati tladucele qi note de Pleot Prof'esor Doctor Dullitl-u Stiniloae, Ed. a ll-a,
I 794. Aceasta se afli in niAinrle
pelelintrltri noitt'''r O h aducete lusit' datol
it vizttt lutrtina tipat'ului in 1889 O tladtt- Editura Harisnra, 1992 (?n special vol.8).
Iui Teofan,episcop cle l-arnbov'
.".. f*n."ri este in curs la Eclittrrrl Bellefontaine'
" Peleinul tzrs, op. c iL, p :17 .
 Michel Evdokimov Pelerini rusi gi vagabonzi mistici t9t
pentru toatd crealia, sl-gi arseze inima ?n pace - isiliia - departe numele Dornnului Iisus, apoi crescdnd progresiv doza pe
de speculafii abstracte. O simfonie interioard de imnuri se ridici misura capacitdlilor sale spirit'ale psihice, ia 6.000 apoiia
,si
in sufletul plin de strdlucire, iar el insuqi devine flacfu'd vie: l2'000. apoi nu rnai numfu-d, intrr in er, ?n i'irna
Clnd. . . mi rugam in adincul inimii. tot ceea ce mI inconjura imi lui' se irnbinI cu respirafia qi'-rglciunea
c' bltlile inimii''. Risipirea
pIrea incdntitor: copacii . ierburi le, pisirile, pimintul. aerul, lunrina. toate atenfiei, saltul emotiv de la un subiect la artur dispar.
in t,mina
p[reau si-rni spuni ci existd penhu om: totul era rugiciune, totul cinta seninl a numelui lui Iisus, fiinla igi recompune unitatea, qi
in
slavi lLri Durnnezeu! inlelegearn astfel ceea ce Filocalia numeqte greaua incercare a rugdciunii neintrerupte, iqi regiseqte
<<cunoaqtel€a lirnbii crealiei> qi vedeam cum este posibil si stai de vorb[
in rnocl
paradoxal adev[rata libertate.
cr.r cleaturile lui Dumnezeu't.
in ciuda simpliti{ii descrierii, uqurin{ei cLl care se deprincre
-
O relagie cu totul noud se poate stabili intre om qi natur5. tehnica, aceast[ <luptd nevdzut[> nu e lipsitr de aparilia
dure-
Romanticii trliau clipe de comuniune extaticl sau de fuziune rilor fizice putemice, omul e cuprins de lenevie, cle oletargie
cu natura asupra cdreia proiectau propriile lor stlri interioare profund[, de ispite grere, biete incerciiri de apdrare ale
unuilr-
(Chateaubriand, Hugo), sau car€ presimleau c[ este animatd de ganism ?ncd supus legii picatului. Dar roadele
apar repede:
forfe supranaturale (Schelling, Novalis). Punctul de plecare, ca gdndurile sunt impdcate,lungile slujbe cle mlnlstire po.
ioo*"
qi cel de sosire, este conqtiinfa poetulu\.in Povestiri]e unui scurte, iar <chemarea numelui lui Iisus Hristos md
bucur-a tot
pelerin rus, actul de credinlI percepe, printr-un demers de tip drumul gi toatd lumea rni primea cu bunitatei pdrea cd
togi
<<panenteist>, inrudit cu cel al lui Makar Ivanovici in Adoles- ?ncepuseri sd m[ iubeasci>r',.
centul lui Dostoievski, prezenfa Duhului Creator, activ datoritd Dupi moartea starefului nu ?i mai rdmdne art sfltuitor dec6t
energiilor divine in s6nul naturii, care, dac[ acesta ar pdrdsi-o, Filocalia, pe care o consultd pentru a_qi verifica senzaliil;,
s-ar pribuqi in neant qi in haos. Punctul de plecare, ca qi cel de pentru a studia dezvoltarea rugiciunii inimii: ..Fdrd
acest
sosire, este in Duhul Cincizecimii, ale clrui limbi de foc fac s[ control, m-aq fi temut sI nu cad in am[giri, sd nu iau ceea
ce
se audd un limbaj comun cu cel al crealiei. Mulli oameni line de naturd drept cele ale harului Ei s[ m{ mdndresc cu darul
?nduhovnicitri au qtiut s[ se inilieze in acest limbaj, de pildd repede oblinut al rugdciunii, clup6 curn imi spusese
riposatul
Francisc din Assisi, in al sdu <Imn al creaturilor>>. Omul se meu starel''o. Cel care igi contin'ud drurnul este un
o,, no,,,
detaqeazd de eul sdu pentru a se face imn desdvfirqit. Totuqi, privirea pe care o indr-eaptr asupra lui qi asupra lumii
este una
frumusefea crealiei poate fi pAnglritd de urdgenie, cataclisme, noud, plinir de u$urare qi de bucurie:
cruzime. Sfdntul Pavel subliniaz[ aceast[ decldere tragic[, Aqa rrer,9 acum. spunflnd firr incetare u.r-giciunea
lui IisLrs. c.re
determinatd de cdderea omului, atunci c6nd scrie cd <toatd imi este mai d.agiqi mai pricutidecitoricepe lume.Uneori,fac
mai n.rurt
f[ptura impreund suspin[ qi impreund are dureri pAn[ acum> de $aptezeci de verste intr-o sing'ri zi gi nici nu sirrt
ci merg; si'.rt cloar
(Romani 822). '' celo'car€ ar vrea si aclopte aceasta telrnici cre r.ugiiciLrne trebuie si ri
intlrit cu sfaturile starelului, pelerinul se supune madi asceze se recoruande insistent sii-:;i ia o ciiliirzi'i conrpetentii, arltfer exista pericolur
de l plovoca grlve tulbur.iri psrlrice.
isihaste incepAnd prin a invoca in fiecare zi de 3.000 de ori " Peletinul ttrr.. p. i i.
' Ib',I- p.J& '' Ibicl.. p. 37
a94 hlichel Evdokimov
ci spun rugiciunea- Cind nri pitlr.rnde gerr-rl, spttn rugicittnea ctr nrai multi
atenlie gi pe datd sunt incllzit. Daci foalnea e pl€a pttternici, chem mai des
nlunele lLri Iisus nr-r-mi tnai adrtc aminte ci mi-a fost foarne. Daci mX sir.t.tt
qi
bolnav qi rni dor picioarele saLt spatele, tni concentrez in rugiciune qi nu
mai sirnt durer-ea. CAnd cineva mi jigneqte, nu nti gindesc decit la
rr-rgiciunea lui Iisus cea bineficltoale; de indati, mdnia satt drtrctea dispar
gi uit tot. Sufletul r.neu a devenit simplLr [...]. Nu am decit o singuri nevoie:
si spun rr"rgiciunea firi incetare, qi cind o fac, mi inveselesc pe datl'u.
S-a reproqat acestei conceplii despre rugeciune qi efectelor
ei un anumit automatism al harului, c[ intr-un fel rugdciunea
ar actiona de la sine, cu propria ei putere. Reproqul nu este
absoh-rt lipsit de temei. Totuqi, tr-ebuie remarcat c[ povestitolul
prezint[ in mod foarte concis metoda qi trece sub tlcere lungile
qi dureroasele etape iniliale prin care a trebuit sd treac[ inainte
de a ajunge la aceastd u$urare diafan[. Pasajul urmdtor arat[
destul de bine rolul hot[rAtor pe care il joacd harul:
Ruglcirlnea inirnii care lumineazl mai mr-rlt decit orice neqtiinta
fflea, nLl arn deprins-o cu puterea mea, ea s-a niscut in imma mea prin mila
Dornnului qi prin invilitura starelului. Fiecarc poate si faci la fel; e de ajuns
si te addnceqti rnai mult in inima ta qi sI chemi rnai mult nttrnele lui Iisr-rs
Hristos qi pe dati descoperi h,rmina interioard. totul devine luminos qi in
aceasti lumini se vid tainele impdr.lliei lui Dtrmnezer.r. $i deja este o mare
taini cnnd omLrl descoperl aceasti puterc de a intra in sine. de a se cunoa$te
cu adevdrat qi de a plinge incetiqor propria cidere Ei voinla perverliti''.
Tot acest text este perfect <(ortodox>>, deqi anumite expre-
sii - ca <e de ajuns sd te addnceqti...tt - sunt cam abrupte, iar
dac[ altele - <<fiecare poate se facd la fel> - evocd o universa-
litate strdini de aceast[ formd de rugdciune, care trebuie inainte
de toate sd fie un rdspuns la o chemare personald.
Cdteva cuvinte despre sintagma <lumina interioar[>. Sd
amintim mai intAi crain Scriptutzi, ca gi in mistica rdsdritean[,
lumina este legatd de Slava lui Dumnezeu: episodul rugului
" tbid., p. .i4-35
'' lbid.. p. too.
Pelerini rugi gi vagabonzi mistici r9g
aprins, norul care a cdl[r,rzit pe poporr-rl evreu in degerl, muntele
Tabor. Mar-ele teolog al lurninii, Grigorie Palama, stabileqte o
distincfie infi'e <esenla divin[>, inaccesibild omului (nimeni nr-r
poate vedea fala Tatdlui qi s[ rdmAnd viu), qi <energiile divine>
prin care Dumnezeu parlicipd cu totul la crealia sa. <<Lunina
necreati>, perceputd de exernplu de Apostoli pe Muntele
Tabor, reveleaz[ energiile divine, la fel ca fliclrile Cincize-
cimii. Atunci cdnd se spune: Dumnezeu este Lumin[ sau se
vorbeqte despre lumina intedoar[,lumina poate fi percepr,rtl
sub aspecte diferite. Poate fi vorba, la nivelul lirnbajului, de o
simpld metaford, sau de un simbol care tdmite la izvorul lurni-
nii, presimlit[ ca fiind real[, dal neperceputd. La un nivel supe-
rior, poate fi vorba despre o lurnind reald, de origine suprana-
turali, pe care o capteaz[ sfinlii dar qi cei p[cdtoqi. Al fi cazul
anumitor viziuni recunoscute de Biseric[, de lumina care invd-
luia potirul Sf0ntului Serghie in timpul prefacerii euharistice,
sau care se r[spdndea din fala transfigurat[ a SfAntului Serafirn
din Sarov, in fafa discipolului s[u Motovilov. Poate fi vorba
de asemenea de o lumini perceplltd de simfurile transfigurate
pentru scurt timp, ca in episodul Muntelui Tabor. intr-un caz,
lumina joacd un rol important in arta iconografic[ in cale
simbolizeaz[ indeosebi prezentra SfAntului Duh, izvor unic al
unei lumini supranaturale qi difrze ciue nu lasd loc penffu umbra
lucrurilor. (Orice umbrl este semnLrl rcal sau metaforic, al imp[-
rdliei intunericului.) Penffu Sfdntul Grigorie Palama,lumina era
implinirea fireasc[ a rugdciunii qi a invocdrii Numelui in inirna
isihastului, de unde alunga intunericul interior.
4. Cdldtoria pelerinului: la drum spre Irkufk
Povestirea se pune ?n miqcare, dupd dispalilia starelului qi
ia o tbnn[ <picaresciu, cn pitrunclerea celor rnai diferite rnedii
sociale, schirnb de experientrir de viali, exemplaritate,
[96 Michel Evdokimov
inl[nluirea episoadelor. Itinerarul, al cirui punct de plecale
rlm6ne necunoscut, se orienteazd pe de o pafte spre Irkufk, pe
de altd parte spre Odessa cu un plan, rlmas nerealizat, de a face
un pelerinaj la Ierusalirn. Omul se simte atras de imensele
intinderi singuratice ale continentului siberian, care r[spund
nevoii sale de a des[vArqi rug[ciunea interioarI departe de
agitalia lurnii, in comuniune cu natura. Se indreapt[ deci spre
Irkulk prin plduri, pe drumuri de far6, cerqind prin sate, pAine'
sare gi cAte o ploscd cu ap[, cdt s[-i ajung[ o sut[ de verste.
Drumul nu e lipsit de pericole.Intr-o seari, doi bandili se
aruncd asupra lui, il lovesc cu cruzime qi luAndu-i Scriptura
scump[ qi Filocalia,il lasd pe marginea drumului fdrd sirnlire.
Dupi ce rdtdceqte ca vai de el, il vede pe staret in vis:
Sili fie invllare de minte s[ nu te mai legi de lucrurile piminteqti
ca si te po{i dr.rce mai departe sprc cer. incercarea asta fi-a fost trirnisi ca
si nu cazi in voh.rptatea spirituall. Dumnezeu vrea ca fiece creqtin si r-enttnle
la voia l,ri... Tot ce face El este spre binele qi mAntuir-ea omului... Aqa ci
sus inima... in cr,1-And vei primi o mai mare decit tot necazttl
'.r.lngiiere
titt't.
Visele premonitorii ocup[ un loc important in Povestiri.
Moartea nu a intrerupt intimitatea cu pdrintele duhovnic, care,
in repetate rdnduri, vine s[ ilviziteze in vis pe ucenicul lui ca
s[ il mingAie sau s[-l mustre, s[-i arate inlelesul celor ce i se
intdmpli sau al vreunui pasaj neinleles din Filocalie. Aceste
vise pot fi <<semne>> ale unei leglturi care rltnAne vie, dincolo
de moatte, in lug[ciune qi impdrtdqire intru Duhul.
Cu cAteva zile mai tdrzlu,pelerinul intAlneqte un grup de
ocnaqi care sunt duqi sub pazd'in Siberia, iar printre ei pe
agresorii lui, cdrora le promite o rubld dacd ii spun locul in care
au ascLlns cele dou[ cdr-fi prelioase pe care i le-au luat. Va trebr'ri
s[ se intoarcd din drum ca sd plirteascd surla promisi qi sd le
strecoare un indemn: <Rugali-vd 9i pociiEi-vir; lisr'rs Hristos
'" lbid., p. 39
Pelerini rugi gi vagabonzi mistici r97
este prietenul tutnror oamenilor'. El nr.r v[ va pIr[si'oo.
intre timp stir de vorb[ cu conducltorul convoiului, un fost
beliv poc[it. Acesta se vindecase de patimi" cu ajutorul unui
cilugir cru-e ii spusese s[ citeascd un pasaj din Evanghe]ie de
fiecare dat[ cAnd il apuca pofta de a bea, cici <cuvintele inseqi
ale Evangheliei cuprind o putere binef[c[toare... Chial dacd
nu inlelegi cuvAntul lui Durnnezeu, dracii infeleg ce citeqti qi
tremur[>> (Iacob 2,19). Pelerinul ii vorbi atunci de rug[ciunea
lui Iisus, iar la intrebarea cdpitanului: <<Care e mai bund...
rugdciunea lui Iisus sau Evanghelia? >>,rdspunde:
E tot una [. . . ]. Evanghelia este ca mgiciunea h-ri Iisr.rs: pentr-u c.I
numele dtrmnezeiesc al lLri Iisus cuprinde in el tot adevirul Evan_gheliei.
Pirinfii sptrn ci nrg.lcir.rnea lui lisLts este prcscuftarea intregii Evangheliito.
Apoi pelerinul traverseaz[ o regiune singuratic[ fdr'5" sd in-
tAlneasc[ {ipenie de om rnai multe zile la rdnd, dar plezenfa
Domnului il ajutd s[ lupte impotriva plictisului care il cuprinde,
neliniqtii care il incolleqte qi ii ingdduie sd-qi reg[seasci bucuria
paqnic[. Un pldurar il glzduieqte intr-o caban[ pdrisit[ qi ii
poveste$te cd pe vremea c0nd era vopsitor, beliv qi certdrel, su-
fletul i-a fost cuprins de groazd auzind intr-o zi despre Apo-
calips[, despre chinurile iadului qi invierea mor-filor. S-a retras
atunci in p[dure ca s6 se addnceascd in rug[ciune, in ascez[, si
lucreze pentrLl propria lui mAntuire. Dar ceilaltri au venit sii-l
tulbure: poate omul sd invieze? Biblia n-a fost oale scrisd de
popi qi de funcfionari ca sd sperie pe cei slraci cu duhul? Frica
lui Dumnezeu fiind deja inceputul infelepciunii, pelerinului nu
i-a fost greu, cu ajutorr-rl Filocaliei,s[-l indemne sd meargd mai
depafte, lintind paza duhului qi curiEenia inimii:
Groaza de chinr,rri (spun Sfinlii P[rinfi) este calea lobr.rlni. iar
dorin(a de risplati este calea mercenarului. Dal Dumnezeu vrea si venim
la El ca niqte fii ai Lr,ri: vrca ca dragostea qi rivna si ne indernne la o purtart
'" Ibicl, p. -+7.
'" lbid, P. '15.
194 Michel Evdokimov
clesivirqiti ctl El in sLrflet Ei
dreaptir ;t si ne bucurirn cle utnirea
$i pelerinul ii arat[ calea invoc[rii numelui
pddurarr-rlui, ctrre treptat scap[ de terneri.
Cu cel ce conclucea convoilll de ocnaqi, pelerinul imp[rtigise
lucrarea climpler-rn[ a creclinlei, schimbase experienl[ intfu cele
duhovniceqti; p[durarului ii d[ sfaturi, intirind pe aproapele
s[u in credinl[, asumandu-qi la rAndul lui un rol de stare! care
poate irnpdca cu sine un suflet chinuit, dovedindu-qi propria
maturizare duhovniceascd.
in b[trdna caband, pe care plduralul i-o irnprumutd pentru
mai multe luni, r[tdcitorul nostru face o constatare de mare
importan![ in perspectiva antropologicd a Orientului creqtin:
observat ci roadele rugicitrnii inimii apar strb tr.ei forme: in
Arl
duh, in simlui qi in minte. in duh. de pildx, dulceala dragostei ltti Dttmnezeu,
pacea sufleteasci, ripir-ea duhului, curilenia gAndurilor. strilttcirea ideii de
Dumnezeu; in simluri, plicuta cildr-rri a inimii, o blindele plicr"rti care
cuprinde toate midularele, bttcuria umplind inima. te sirrli uqor. plin de
uii1n, pAit de boali qi de suferinle; in minte,lumina raliunii, inJelegerea
Sfi;tei Scripturi, cunoaqter€a limbii intregii creafii, detaqarea de grijile
clegarle, conqtiin{a ci viala interioari este plini de dr"rlce bltcr,rrie, sigttlanla
apiopierii ltti Dumnezeu qi a dragostei lui pentru noitr'
Aceast[ viziune a persoanei in inffegimea celor ce o compun
inl[turd orice ispit[ a dualismului de tip platonician
cartezian. Mantuirea e datd sufletului qi trupului: <cred in in-
vierea hupului>>, spune Crezul. Un exemplu despre parliciparea
integral[ a alcltuirii omeneqti la dafurile Sfantului Duh ni se
di in clisculia dintre Sfantul serafirn qi Motovilov. Sfantul
incepe printr-o invocalie: <<Doamne, invredniceqte-i s[ vad[
limpedi, cu ochii trupului, coborArea SfAntului Duh>' Apoi
intreabd: <<Suntem amAncloi, tu qi cu mine, in " ' Duhul SfAnt'
Pentru ce nu md privegti? - Nu pot, Pdrinte, sd te privesc ["'],
fala [i-a clevenit rnai luminoasii decdt soarele " - Ce sirntrr
'' Ibid.. p. 52.
" Ibid.. p. 57-58.
Pelefini ruqi ci vagabonzi mistici r99
in inin.rit'.
acun?, intreabd p[rintele Serafim t ] - Sr,rfletr"ri mi s-a unlplut
lui Iisus de o liniqte $i o pace nespLlse t . ] $i ce rnai sirnli? - O
dulceafd nemaipomenit[ [. .] - $i ce mai sirnli, prietene al
Domnului? - O cdlclur[ nespLts5'''...,r.
Termenii folosili in aceste scufte extrase se potrivesc cu cei
care izvor[sc in mod firesc din povestirea pelerinului pe care
am citat-o mai sus: lumin[, pace, dulceaf[ nemaipomenit[,
bucurie nespus[, cildurd. Acestea sunt efectele energiilor divine
intr-un tlup <sfin!it>>, pregdtit si le primeasci qi aflat deja pe
cale de a se transfigura. S-ar putea vorbi aici de realism
fiziologic, de incorporare a omului in energiile divine, dup[
chipul umanitilii lui Hristos asupra c[ruia Duhul Sfdnt se
odihnea neintrerupt.
Acestei vederi a integritdlii organice a persoanei, dispun0nd
de toate capacit[1ile ei intelectuale,frzice, sensibile, afective,
in relafia ei cu Dumnezeu,I.V. Kireievsky i-a dat o interpretare
filosoficd; ea este cheia de boltd a antlopologiei slavofile qi va
fi reluat[ mai tArziu in filosofia religioasd rus[: <Caracterul
intemeietor al gdndirii creqtine std in aspiralia de a uni intr-o
singurd for[[ toate p[4ile dezbinate ale sufletului, de a reg[si
acest miez intim al fiin1ei, in care raliunea qi voinfa, sentimentul,
congtiinfa, frumuselea, adevfu'ul, miraculosul, ceea ce este de
sau
dorit, echitabil, mila qi tot ce este al sufletulni vin s[ se
contopeascfl in[--o unitate vie, restabilind astfel esenla persoanei
omeneqti in nedespd4irea ei dint6i">>. FilosofLrl N.O. Losski a
remaucat ci acest proces de unificare a persoanei in actul cu-
noaqterii este de natur[ extaticd qi trine de un sentiment mistic,
cd este vorba despre o ,,viziune vie qi totall a spirituluit'n. Se
poate spllne acelaEi lucru despre pelerinul rus. Stf,rile pe care
l" d"r".i" fotr-" ri.phtate plin[ de prospelime se int6lnesc cur
" I.GORAtNOFF. Sdnphint de Satov,DDB. 1979.p. 176-181.
" I.V. KIREIEVSKI. nliritgrttent.s,'. tr-a<l. de Nl , Evdokirrrov, (-otttacr,s.
l983.ns ll).p. lJ8.
" N.O. LOSSKl. Histoirc d.' la phil<t.sophie.Payot. 195.t.p. 17.
 Michel Evdokinov
facultllile unificate ale fiin1ei in <miezui sufletultti> despre care
vorbeqte gAnditorul slavofil. AmAndoi irnpful5qesc acelaqi tip
de experien![ spiritual[, care se hrlneqte din tradifia P[rinlilor
pustiei.
in etapa unn[toare, pelerinul st[ de vorbd intr-un han cn
dou[ persoane, aqa clur putem intdlni in rnulte alte romane ale
vremii. Unul este griefier qi judecdtor de pace, spirit puternic
qi liberal, care crede c[ <tot stAnd cu nasul in Bib]ie innebu-
neqti>; cel[lalt un ?nv[1[tor credincios care iqi propune s[-i de-
mostreze cd putelea sfinleniei poate pune st[pAnire pe lucruri.
Foarle interesat de acest dialog, pelerinul se apropie de inv61[tor
qi, mereu dornic sd invele qi sd tragi folos din toate intAlnirile
pe care i le scoate in cale Domnul, il roagi sd-i vorbeasci despre
viala interioard. $i plec0nd, rnulfumeqte lui Dumnezeu qi il
roagd s[ ing[duie grefierului si citeascd o dat[ Filocalia <qi sd'
o in{eleag6 pentru binele sufletului sf,u>.
Mai tdrziu, pelerinul intr[ intr-un oraq mare qi se opreqte la
preot, care ii propune sd stea pe l6ngd muncitorii care constuiau
o biseric[ de piatr[, qi s[ strAngi darurile. Aceast[ existenld ?i
convine de minune. iqi pdstreazd momente de liniqte intr-o
capeld qi, mereu curios sd cunoasc[ oameni, intrd in vorbi cu
vizitatorii, ii lumineaz[ citindu-le din Bib]ie sau din Filocalie.
Pe o tAn[rd care aparJine sectei vechilor credinciogi?., cat'e mor-
mlie cuvinte greu de inleles, o invalii s[ se roage dupi ritualul
oftodox qi vorbeqte cu ea despre rugdciunea lui Iistts, a clrei
invocare il umplea cle bucurie qi de desffltare. intr-o zi vine la
el insp[imAntat[; pdrinlii ei vor sd o cdsdtoreascd cu forfa ctt
un schismatic, iar clsitoria avea sd fie celebrat[ de un simplu
![ran. Ea nu vede in asta decdt un desfr6u ingrozitor! Peleri-
nul o sfdtuie$te sd nu ftrgd, penfiu cd asta nu ar folosi la nirnic
"' Vechii cledincioqi: secti religioasir care s-a despir'1it de Bisetictr rus:i
in secolul al XVll-lea in tirttpul Iefornrelor pirn-iarhtrlui Nikoll. Ea s-a scitrdat
in doui grtrpur-i. dintt'e cale untti lirrii pr-eo!i. ial celirlalt pitstta o ierarhre
eclezialir.
Pelerini rusi fi uagabonzi mistici
qi s[ se lase in voia lui Dumnezeu. Deodati, un grup de mu-
jici ii aresteazdpe am0ndoi qi ii t0r[qte in fala judec[torului; t6-
n[ra este dat[ inapoi p[r-infilor ei, dar logodnicul, vexat, renlln-
![ la planul de cds[torie, pelerinul, binuit de incercare de se-
ducfie, e condamnat sd fie biciuit, dar mgdciunea nu ?l p[rdseqte
qi nu il lasd sd fie atent la altceva. Stareful, care ii apare in vis
ca si-l rndngAie, il sf[tuiegte s[ citeasc[ un capitol din Fi]ocalie
in care este scris cd <uneori ucenicul este dat dezonoarei qi su-
ferd incelciri pentru cei pe care i-a ajutat duhovniceqte>27.
Peste pulin[ vreme, trec6nd peste un rdu pe jumdtate inghe-
!at, pelerinul nostru cade in apd pAn[ la brAu qi reuqeqte s[ se
t6rascd pAnd pe pragul unei biserici cu toate ci il dureau pi-
cioarele qi nu putea merge. Unui 1[ran i se face mil6 de el, il in-
grijegte cu plante qi ii cere in schimb s[-l invele sd citeasc[ pe
b[iatul lui. Interesat de acest vagabond care qtie atatea, un po-
lonez vorbe$te cu el qi conversalia ajunge in chip firesc la
Filocalie.Aceasta nu ii este necunoscutd gi el formuleazi o serie
de critici care s-au adus deja operei, sau mai degrabi spiritua-
litdgii pe care o conline, din partea anumitor medii catolice
ostilett:
<Am auzit ci ar conline re{ete ciudate qi procedee de rugiciune,
inventate de cilLrglri greci dup.i exemplul fanaticilor din India gi Buchar-a,
care iqi umfli plimdnii qi iqi inchipuie, cind reu$esc si sirnti o gidilitur-i
in inirni, ci senza{ia asta a firii e o mgicir.rne trimisi de Dumnezeu. Trebuie
t' Peletinul tus, op. cit., p. 70.
" Polen.ica s-a instalat atunci cand un cirlugdr.calabrez, Varlaaur, a conr-
bitut cu rrulti riutate pe cilugirii isihaqti pe care ii considera eretici sau
nesalieni. Luind apirrarea sfinlilol isihagti, sfintul Grigorie Palanras a fost
plins intr-o polemici infldcirati, in cursul cireia cele dou.i tabere gi-au clus
la extrenl poziliile. Articolele Palanas gi Palanit(.Conn.ovetsii) din Diclio-
narul de teologie catolici al lui Vacant Ei Mangenot (r. XI, Paris, 193 l),
selrnate de P.M. Jugie, in ciuda doci.ulentafiei bogate, aduc in concluzii
rezervele cele ntai serioase, prelungind in secolul XX o disputi teologici
pe care toli o crecleitt potoliti. Lucririle ilrs Basile Kr-ivochiinc qi ale p. Jean
Meyendorff asLrpra lui Gligorie Palanras plezintzl punctul de veder.e ortoclox
asupra problenrei.
 frfichel Evdokimov
si te rogi simplir, ca si-!i irnplineqti datoria fa{i de Dtlmnezett: ridicnndu{e,
trebuie si spui Tatil Nostttt cttltl ne irrvali Hristos, qi asta ajunge pentrtt
toatl ziua. Dar' 3i tot repeli tot timpLrl acelaEi lltct'tt, asta te dttce la nebunie
;i ili imbolnaveqte ininratot.
AfinnAnd ci daci spui Rug[ciunea Domneascd <<asta ajllnge
pentru toat[ ziua>, intendentul polonez nu iqi d[ searla c[ apfu'6
legalismul pur formal, care nu ar putea mullumi un suflet
indrdgostit de absolut ca al pelerinului. R[spunsul acestuia este
abil. El aminteqte ci rnarii autori ar Filocaliei au fost sfinli ai
bisericii nedesp[r{ite, la care se inchin[ gi Occidentul: Antonie
cel Mare, Macarie cel Mare, Marcu Ascetul,Ioan Guri de Aur.
Moqtenirea filocalic[ apal-line Apusului in aceeaqi mlsur[ ca
qi R[sdritului, chiar dac[ acesta din unn[ a cultivat-o cu
predilecgie qi reprezint[ una din componentele cele mai
importante ale spiritualit[1ii creqtine, in general. Zguduit de
aceast[ putere de convingere irenic[, polonezul se addnceqte
in aceste texte cu un interes crescut.
intr-o sear[, pelerinul citea acas[ la acest intendent. in
cursul cinei, solia acestuia se inec[ cu un os de peqte qi tlebui
sd stea la pat. intristat, pelerinul primi din nou in vis vizita
starelului care il rug[ sd dea ajutor acestei femei - pentru cd
<<Dumnezeu ne-a porllncit sd compdtimirn pe aproapele aflat
in nenorocire> - dAndu-i sd bea cu for[a ulei de ricin, care ii va
provoca greala cloar prin miros. Zis qi fdcut, iar femeia, vomi-
iand, t" eliberfl de osttl fatal. in curdnd se r[sp0ndi in linut
renumele pelerinr-rlui vindecdtor care, temAndu-se sd nu cad[
in p[catul trufiei, se hotiri sd pdr[seasc[ oraqul pe ascuns.
Putrin dup[ aceea intr[ in L'ku!k, prima !int[ a c[litoriei sale
qi aici intilne$te un negustor primitor care il convinge sd meargd
la Ielr-rsalim: <Acolo gdseqti o sfinlenie f[r[ pereche in lume!>>
O scrisoare cle recom:rdtue pentru fiul s[u care era neguldtor la
Odessa unna sit ii perrnitii sir ia loc pe rurul clin vapoarele oare
'" PelerinLtl rLr.s, op. cit.. p. 75
Pelerini rugi gi vagabonzi mistici 203
mergeaLl la Constantinopol, de unde ar fi ajr-rns uqor pAnd in
Jala Sfdntd qi al fi pLltLlt, spre marea sa bucurie, sd se incirine
in fala MorrnAntuh-ii d[titor de viald al Dornnului.
5. De la Irkufk la Odessa
in cea de-a patra qi ultirna dintre povestirile care alc[tuiesc
aceast[ prim[ culegere, pelerinul rus il regdseqte pe plrintele
duhovnic cdruia ii incredintreazd povestea cirl[toriei sale. iqi
deap[nd amintirile, ocazie de a face sinteza ideilol care ?i sunt
mai dragi qi de a le aprofilnda din pr-rnctul de vedere al doctrinei.
intr-o zi, intr-un sat din regiunea Tobolsk"', este abor-dat cle
doi copii care il cheam[ acasd la mama 1or, deoarece ii plac
cergetorii, <fratrii lui Hristos> qi pelerinii, <trirniqii lui Dum-
nezeu>>. E primit cu cildurd de aceast6 ferneie plin[ de bun[tate,
cu o dragoste de aproapele care o indearnnd s[ facl fapte bune
qi rg-i slujeascd pe sdraci.
In timp ce stau de vorbd, pelerinul se lanseazd intr-un
comentariu al rug[cir"rnii dornneqti pe carc o vede cape un mod
de contemplagie filocalicd; ddm aici un extras:
Cuvintele Sfinleasci-se nuntele 7?zi se explici prin grija pe carc
trebuie s-o avem ca si nu chemirn in deqert nurnele Domnulr.ri: dar
comentatolii mistici vid aici cererea rr-rgiciunii inintii, adici, pentlu ca
nurnele Domnuh,ri sL se sfinleascI. trebuie sI fie sipat inliuntrr.rl inimii gi
prin rugiciunea neintrempti el sfinleqte qi lurninetizi toate sentimentele.
toate puterile sufl etuluit'.
Obiecliilor pe care le ridicd tatiil familiei asupra dificultdlii,
chiar imposibilitdlii de a te consacra rugf,ciunii neintrerupte
atunci cdnd trdieEti ?n lume", pelelinul citeazd"un text al lui Pe-
tru Damaschinul car-e cere sd ne amintim adesea de Dumnezeu
"' Oraq din Siberia occidentalii.
" Peletinul rus, op. cit., p.96.
" Aceastri ploblenrir capitalii va fi din nou h'xtati in a cloua parle a Por,e.s-
tirllor.
2,o4 Michel Evdokimov
oricAnd, oriunde qi in orice lucru:
Daci faci ceva, trebttie si te gAndeqti la Creatorul a toate cAte sunt:
daci vezi lurrina, aminteqte-li de Cel carre !i-a dat-o: daci priveqti cerul.
pimintul, marea qi toate cite sunt intr-insele. minuneazi-te' qi sliveqte pe
Cel care le-a ficr-rt; dacl te acoperi cr-r o haini, gindeqte-te la Cel de la care
o ai qi mulfumegte-I, LLri carc are griji de viala ta. Pe scltrl, fiecar-e rniqcare
si-tri fie prilej de a liuda pe Dornnul qi astfel te vei rttga firi incetare qi
sufletul tlu va fi mereLt bucurost'.
Acest text remarcabil este o invitalie la a fi con$tient de
fiecare faptd, nu numai in contemplarea universului creat, dar
qi in lucrul profesional, sau in activit[lile m[runte de zi cu zi.
Una dintre sursele nevrozelor care pefturbd, psycheea modemd
este pierderea relafiei cu lumea, impulinarea conqtiinlei tim-
pului qi a spatiului, replierea narcisisd asupra propdului eu.
Sarcina psihoterapeutului este de a revaloriza aceaste impresie
a existenlei in relaJia cu propriul trup r;i cll mediul inconjur'[tor.
Textul lui Petru Damaschinul are o valabilitate care merge
dincolo de acestea, deoarece nici o relafie nu este neutre ci
simbolizeazd, sub mii de fafete diferite, comuniunea cu Creato-
rul, care ii di sens. Unul din trlsdturile originale ale Filocaliei
este de a nu rezerva rugiciunea neintrerupt[ numai contem-
plativilor religioqi, ci de a propune aceast[ chemare oric[rui
suflet sincer care tr[ieqte in lume, care se ingrijeqte s6-qi ducil
viala in prezenla constantd a lui Dumnezeu, sd-i ofere faptele
cele mai mflrunte ale vietrii de zi cu zi - dar in ochii Pdrintelui
totul este irnportant -, se-L laude, s[-L sldveasc[ peste tot qi in
toate. <Da[i multrumire in toate>>, spune SfAntul Pavel (1 Tesalo-
niceni 5,1 8), deschizdnd astfel aceastd cale de c[utare filocalic[.
Cherndrii neincetate a Numelui, care defineqte isihasmul dintru
inceput, ffebuie sd ad[ug[rn lauda neincetatd adus[ Creatorului,
sldvirea neincetat[ a viegii. Numai ea poate aqeza sufletul infi-
o bucurie firr[ sthrgit.
Pelerinul rus,op. cit., p. 98
Pelerini rugi gi vagabonzi mistiei 205
StdpAnLrl qi stdpdna acesteicase dumenzeieqti fac sh strf,lu-
ceascd bundtatea. Reinnoiesc hainele ponosite ale pelerinului,
primesc pe cerqetorii de pe stradd indreptAncl cu blAnclele belia
unora, {in un fel de ospiciu leunind pAnir la patruzeci cle per-
soane la mas6, aduc ajutor material qi moral totodatd. Dar viatra,
exterior inactivi, pe care o duce pelerinul aici, incepe sri il
apese:
Aveam in rnine r.rn fel de sete de rugiciune; sinrfeam o nevoie pu_
ternicl de a o lisa si fflqneasc5, de doui zile erarn flri pace qi liniqte.
Simfeam in inimi ca un val gata sd iasi qi si se rxspdndeasci in toate
rnidularele. qi pentr-r-r ci nLr ii dideam voie. am sirnJit o clurere puternicr in
inimi - dar o durere binefrcitoare . care mi indemna numai ra rLrgiciirne Ei
la linigte [...]. Arn mai inleles de ce preafericitLrl Isihie spune ci discu(ia
cea mai inalti nr-r e decdt flecir-eali daci line pr-ea mult'".
Acest pasaj aratd o adevdrat[ vocafie spre singur[tate, nu
spre a fugi de lume, pentru cI pelerinul nu refuzi niciodatir sd
intre in contact cu aproapele siu, sd il ajute, uneori s[ ?l
instruiascd, ci pentru a se umple de Domnul. Atalia oameni se
dedau discutriilor nefolositoare din cauzd, c[ sunt pustii pe
dinduntru, penfu cd nu au avut grijl si reinnoiasc[ izvorul, sf,-
qi refaci energiile spirituale.
Pelerinul vede un orb aqezat in faEa lui la mas[, care tot
timpul iqi miqcd limba. Semn de recunoaqter-e {Ir[ greq in tagma
isihaqtilor. il ia de o parre pe acesr adept ai ruglciunii neincJarc,
ii ascult[ povestea, arn6ndoi fac scl"rimb de experienll. Se ho-
t[rdsc sd rneargi ?mpreund la Tobolsk, iar cel ce vecle va citi
penfi'u cel care nu vede. Prilejul este bun pentru a aprofunda,
cu ajutorul autorilor filocalici, metoda psihofiziologicir de in-
troducere a rugdciunii lui Iisus in inimd, ritmdnd cuvintele
dimpreund cu bltdile inimii, qi asociinclu-le cu miqclrile
respiratoriit'.
Dr.rpd ce se desparte de orb la ospicir,rl din Tobolsk, pelerinr_rl
'' lbid.. p. 108
206 Michel Evdohimov Pelerini rugi gi vagabonzi tnistici
20,
iqi reia drumul. Zelr,rl sirLr qi clrilgostea pentru Domnul iqi dau liber ':rcblrie sa iei rin ,.^,
ont.
curs intr-unul din cele mai fi'umoase pasaje din carte: mai rnLrlt timp cLr putinJi intrea-qa atenlie.
a.r.ia"..op"ri rurnina infeiegerii.
PentrLr .trgiciune. t'ebuie sr raci ra icr. Daci vr.ei
Rr.rgiciunea iniurii mi ficea atit de fencit cLnlr nu mi mai ca r.u-eircirrnea ta sd r.ie
curati, dreapti qi binefrcitoare . trebuie
gindeanr ci poli fi pe pdmint qi rni intrebaln cLIm ar putea bucuriile si aregi o r-ugiciurl scL,,tn. atcitulii
: -- si fie mar nrari decit acelea. Aceasti fericire nu lurnina numai
Inrpirdliei
din citeva cuvinte scurte..clar puternice.;i
i o repeli adesea gi indelun-e:
aga dai de
inliuntml sufletului rneu; lunrea din afard imi apirea qi ea sttb o infitiqarc -eustul ru,eiciunii,T.
minunati, totul mi chema si itrbesc qi s[ laLrd pe Durnnezeul oatnenii, Nu existd nici o incompatibilitate inhe
copacii, plantele, animalele, totul imi era apropiat gi peste tot vedearn frecven(a rugdciunii,
despre care ni s-a vorbit adesea, concentrarea
irnaginea nr.rmelui lui Iisus Hristos. Uneori, mI simleanl atit de r-rgor ci mi rsi atenliei asLlpra
se pirea cI nu mai am trup qi ci plutesc incetiqor prin aer; uneori. intram clt
cuvintelor rugdciunii, ,ou orupro .eloi
Oln Scripturi.Una o
totul in mine gi vedeam limpede liuntrul meu qi mi minunam de alc[tuirea susline pe cealaltd. A crede c[ repetarea
unei invociri poate
minunatX a corpului onrenesct alteori, simteam o bucurie aqa de tnarc de Iucra in mod automat, chiar firr[
parci aq fi devenit rege qi, in mijlocLrl tuturor acestor mingiieri. imi dorearn iarticiparea inteligent;i ;u
inimii, ar- insemna a ignora in moi grzrv intenfiile
ca Dumnezeu si nri lase si mor mai repede gi si ii pun la picioare toati pererinurui.
Acesta are, un singur scop, acela de
mul{umirea rnea, in lurnea duhurilor. a se deschicle pe
Firi indoiali, am fost purtat prea departe de plicerea acestor de-a-ntregul cuvdntului Domnu'_ri, prezenfei
Lui, de a deveni
sinrllminte, sall poate Durnnezeu a hoti.rit aqa, dar dupi ci.tva timp, am pe de-a-ntregul disponibil pentru
a r6sa rrarul sd-i pltrundd c'
sirnlit in inimi un fel de tearni ;i cutr-emur*. energiile sale duhul in clipa pe care o qtie
singu. Du.n.r"lr.
Aici avem un exemplu remarcabil de r[tf,cire extaticd. Termindndu-qi povestiril-, pelerinut iEi
_ ia-r[mas nun O" ia
Numele lui Iisus a devenit sLlbstanla insdqi a gAndurilor, a pdrintele sdu duhovnic qi ii cere binecuvantarea
inainte cre
sentimentelorpelerinului, care vede peste tot <imaginea nume- a-qi continua drumul spre Ierusalirn.
lui lui Iisus Hristos>. El aduce in faptd acest cuvant al Sf0ntului
Pavel: <<Nu mai tr[iesc eu, ci Hristos trdiegte in mine> (Galateni
2,20).De altfel, autenticitatea experientei mistice este revelat[,
pe de o pafte, prin avertismentul privind excesul de senzalii,
care poate declanqa o voluptate omeneasca qi, pe de altd pafte,
prin trecerea de la starea de fericire la cea de team[ necesar[
pentrll a fi inannat impotriva ispitei.
Prirna parle din Povestiri se apropie de sfdrqit. RdmAn cA-
teva episoade nu atat de imporlante, in afar[ de cel al preotului
de prd care ili nemultLrme$te enoriaqii prin incetineala cu care
celebreazd slujbele, apdsAnd pe tiecare cuvAnt, ceea ce oferh
plilej pentru un comentariu pr"ivind cultivarea atenfiei:
Pentru a prinri ilunrinarea sprrituala qi a deveni un ont interior.
' lbid.p. ll-s-116. " Ibid.,p. 12l
 Pelertni rufi ei vagabonzi mistici
sufletelor cuprinse de descurajare.
Nu era vorba s[ se abordeze frontal problemele arzitoale
ale actualitdlii: schirnb5.ri survenite dupd eliberalea din qerbie,
II. PELERIIVT]L RUS' democratizarea delicatd a puterii care se lupta cu o dleapti
conservatoare ca qi cu grup[rile radicale, prirnele selrne car€
TREI POVESTIRI II{EDITE
anunlau revolulia industrial[, declinul valorilor morale qi spi-
rituale.
Roa-ti-te Si fi ce vrci.
Era vorba mai degrabi de a merge la esenfial: a reg[si sensul
vielii, a contribui la regeneralea sufletului, la restructurarea
persoanei qi, plecdnd de aici, se putea ?ncerca o restlucturare a
corpului social. Trebuie s[ salut[m miracolul care a fdcut
1. A doua parte a Povestirilor unui pelerin rus posibild aparilia acestei cdrtri atAt de tonice, in perioada in care
Cehov iqi publica nuvelele, in care filosofia pesimist[ a lui
in lavla Treirnii - SfAntul Serghei de lAng[
191 I , apdrea la Schopenhauer, spiritul decadent qi atmosfera otr[vitoare a
ale unui
Moscova o cbntinuare a celor patru prime Povestiri sfdrqitului de secol domneau asupra spiritelor.
mult temei
pelerin rus,a cdrcr redactare a fost atribuit[ {dr[ prea
De la o culegere la alta, schimbauea de atmosfer'[ este clar[,
staretrului Ambrozie de la Optina (1891)'' Este
destul de
(mai mai ales pentru ultimele doul povestiri in care actiunea rirnAne
verosirnil ca ele s[ fi fost ref[cute, poate cl-riar redactate
inchis[ in chilia unui cdlugdr qi nu mai e vorba de rdtdcire, iar
de la Optina'
ales a cincea qi a qasea povestire) de un cdlugdr figura pldcutd a pelerinului se qterge. Dacd se pierde in gene-
tono,"utd printre anumili rnembri ai
Aceastd mdn[stire ral din prospelimea spontani, simplitatea clard, se cAqtig[ in
"rn lui Dumnezeu>>, filosofi (slavofili)'
i ntel ighen li ei,<clutdtorii schimb prin grija mai mare a elabordrii intelectuale qi o
scriit"ori (-Gogol, Dostoievski, Soloviov, Tolstoi)'
oameni
orientare didactic[ mai marcatd. Prima parte ducea pe cititor
politici .ot'" in pacea m[n[stirii, in vecindtatea unei
pe drurnurile hnperiului rusesc, prin cdmpii , p[dur-i , rduri , sate ,
"drtuu
tr.adiliispiritualeautentice'unr[spunslarrrarileinuebdri,adesea intr-o mare drumelie rodnic[ in intdlnir-i qi aventuri. Se simlea
i*pottut" din Occident, pe cale gi le punea o societate neliniqtit[ cildura vieEii poporului rus, pelerinul iqi povestea aventurile
a doua jumltate
de rnarile rnutalii sociali, culturale, sociale din ascetice, lupta lui plin[ de bucur-ie, qi le irnpodobea cu adevlrate
a secoluluiXIX. tratate de rugiciune. A doua pafte, cu excepfia celei de-a cincea
Publicarea acestor povestiri incerca sd aduc[
r[spunsuri la
povestiri care se situeaz[ in continuarea inceputului, se adre-
cAteva clin aceste rnari intreblri, pun6nd in scend
reprezentan!
seazd poporului credincios care trebuie educat printr-o metodir
rnultiseculard
urnili ai poporului, cresculi in creclinla qi traclilia sau chiar o tehnic[ de rugdciune care s[-i fie pus[ la indemdn[,
fSrel rc1agrgea-ln ei qi plltea contribui la redresarea din care s-au inllturat dificultdlile, iar amploalea eroicd a fost
'Prirtlatt'aclucet'efiancezi.celrctrr-eestefolositir;lici.afosteditatirilrl9Tj climinr-ratd. Se pare cd zrutorul a cdutat s[ o ia inaintea intre-
IatjclittrraabalieiBellefontaine'irlcoiec!ia.Spiritlrlrlit6or.lentale'.subtitlr.r]
rtr'sse. Ttr>is rdcits itEclit's' bfu-ilor pe care qi le puteau pune cititorii prirnei p[r{i gi sd revind
l..e litet'in
 DIicheI Evdokimov Pelertni rufi fi vagabonzi mietici 2ra
2to
al lui Dostoievski, victimir a for-felor demonice.In fa{a acestor
asupra anllmitor puncte (frecven{a rug[ciunii, posibilitatea unei
fenomene, n-redicii nu mai pot spllne nici r:n cuvAnt, vorbesc
rug^[ciuni neincetate pentru omul care tr[ieqte in lurne"') in-
despre <<frenezie>>, flr[ a putea aduce o explicafie qtiinlific[ sa-
tr-un efort de elucidare mai profund. Tema central[ nu s-a
tisf[c[toare. Cercetilii acestor addncuri, revelate astfel in chip
schimbat, ea a r[mas, pentru a relua o expresie a lui Nicolae
de prolog, i se va consacra cel care cautd rugf,ciunea neinceta-
Cabasila, <Viala intru Hristos>>, o viald intreagd pus[ in
t[, pentru a face si coboare ?n ele numele lui Iisus,lumina car'e
intimitatea omului p[c[tos cu Domnul care se aratd mereu gata
arde in intunedc.
s[ ierte pe cel care se c[ieqte, s[-i implrt[qeascd dragostea, s6
in oraqul Bielaia Jerkovi, pelerinul nostru intAlneqte un ne-
impart[ <<roadele Duhului>.
gustor ca"re merge spre o rndn[stire din Basarabia, unde are in-
tenlia s[ se stabileasc[. in odaia hanului pe carc o imparl amdn-
2. De la Odessa la Kiev doi soseqte un al treilea locatar, de felul s[u subofiler. La r[s[-
ritul soarelui, auzind clopotele bisericii, pelerinul qi negustorul
Dup[ o disparilie de un an, pelerinul se intoarce ldngd staef '
se hotirlsc sX mearg[ la Utrenie pentru a pleca rnai apoi cu
cdruia ii incredinleaz[ povestirea peregrindrilor sale. Proiectul
inirnd bun[, dar militarul, grlbit s[ se intoarc[ acas[, pleacd la
de a merge la Ierusalim nu a putut fi realizat, iar pelerinul se
drum fdr[ intArziere. Dar degeaba, pentru c[ trebuie sd se intoar-
hotdrdgte, in oraqul Odessa unde l-am ldsat, s[ mearg[ in
cd din drurn din ca'oza unui paqaport uitat qi pe deasupra se
pelerinaj la marea lavr[ de la Kiev. La cAliva kilometri de oraq,
rdneqte la piciol pe drum. Negustorul ii spune cd s-a putat ne-
iat[ cd e martor la un incident ciudat. Un qir lung de c[r'u!e cugetat. Desigur, Dumnezeu nu are nevoie de rugiciunea pd-
trecea pe acolo, cAncl primul cirulaq manifest[ deodat[ dorinla
cdtoqilor, dar in marea lui dragoste o primeqte cu grdbire: <Nu
nestdpanit[ de a se sc[lda intr-un heleqteu, traversat de un ctuent
ii place numai sf6nta rugdciune pe ciue Duhul Sfdnt insuqi ne
bu""u gheafa pe jumdtate topiti pe tirnpul acela de pri-
"u." ajutd sI i-o ddruim qi o ridic[ in noi, ci orice elan, orice gAnd
mdvarfl. Convoiul st[ pe loc, toat[ lurnea rdde de clrulaqul care
trimis slavei sale>>. Nici una dintre faptele noasfte, fie o scurtl
se agazd pe pdmAnt, i se aruncd pe cap gileli de apd in chip
de
rugiiciune, un oftat sincer pe c6nd cherndm numele lui Iisus, o
glurn[: <Ah, ce bine e>>, spLlne el qi dup[ pulin tirnp se lungeEte jignire pe care o sufedm in t[cere, nll sunt deqarte, Dumnezeu
sdi innebunitri'
- iqi Oa sufletul in rnijlocul tovar[qilor
qi
le rlspl[teqte in aceastd viaJd ca qi in cea veqnic[, pentru cd <el
Uirnit, pelerinul intr[ dup[ pulin timp intr-un sat qi po-
rdsp6ndeqte halul de o lnie de ori mai mult decdt meritd faptele
vesteqte tristul eveniment preotului. Acesta ii povestegte la
omeneqti>. Morala povestirii atrage aten{ia asupra faptelor
randul lui despre un respectabil tatd de familie care qi el fusese
mdrunte ale vielii, care pot sd se arate pline de consecinle.
prins de o poft[ nest[pAnit[ de a se arunca intr-o pr[pastie' de
Aceasti cultivare a atenliei in lucrurile mdlunte - de exemplu
irnde a fost scos cr-r picioarele rupte, dar cu sufletul alinat c[ a
de a prefera Lln moment de reculegere unei plec[ri grdbite - se
cedat, chiar-cu prelul vielii, unei obsesii ceue il chinuia curnplit.
cere de la toli cei care vor sd intre in isihasrn ,si s[ se ridice pas
Aceste doud povestiri proiecteazd o lumintl violentl asu-
cu pas spre culrnile viegii duhovnrceqti.
pra h[urilor iraEionale din fiinla onleneascd, despre inchi-
Episodr-rl urm[tor. povestit de negustor, constitnie o
l;ou..u ?ndbr-rqitoare in care se zbate <omul din subteran["
2t2 Michel Evdoktunov
varialiune pe aceea$i temii. Un cilugir, cllnoscLlt pentrll
pio;enia lui, e cupnns intr-o zi de ispita de a mAnca peqte uscat.
In drum cltle pial[, iqi cd seama cir ,si-a uitat mltiiniile: <S[ mir
duc ca un soldat flr[ sabie?> Se duce sL le caute, apoi irsi
unreaz[ in pace drumul pAni cAnd un cal, muqcdncl zibala, se
arunci asupra lui qi il trAnteqte la pdmAnt, dar fErii s[-i facir rnult
rdu. Mulgurneqte cerr"rluic[ a scirpat cLr via!.I,iqi curnpfu'd peqtele
$i se intoarce acas[, unde acloanne. in vis i se arat[ inlelesul
acestui accident: ispita la care zl ceclat ii d[dea cluqrnanului un
bun prilej ca s[-l atace, dar ingerul pdzitor l-a ficut s[-qi
aminteascl de mitlniile uitate, iar rug[ciunea l-a salvat. Sub o
fonn[ naivd, anecdoticd, este descrisd aici <lupta nevlzutii> a
creqtinului, ale c[rui acliuni pun in joc releaua de forle ale
binelui qi r[ului care se cezul[ asupra lui. I-uptl nevlzut[ dar
adevdrat[, ai cdrei participan{i exist[ irr carne qi oase: nn
cilugiir, un pe$te. un cal. Tradusi in lirnbaj isihast, chemaren
sirnplit qi perseverentl a numelui lui Iisns, cit de r,rmild ar fi ea,
poate opri forfele spulberft-ii gi rnorJii qi atrage protec{ia Celui
de Sus. Povestitorul il citeazii pe Ioan de Kiirpatos, unul din
autorii filocalici cel mai des citat in Pove,stiri:
in rugiciunea lLri IisLrs. atunci cincl chenrim Sfintul Nunre ,si
spuneur: <Miluieqte-nri pe rnine. picitosul>. la fiecare chcmarc glasul lui
Dumnezeu liispunde in ascuns: <Fir-rle. picatele tale ili sLrnt ieltate". $i
adiugl ci, atunci cind splrnenr rugiciLrnea, nLr ne cleosebim intnr ninrrc de
sfinfi, de nrirllrrisitori qi de rnucenici'.
Nici o fapt[ pioasl, oricAt de umild ar fi ea, nu e neinsernnatl
in ochii lui Dumnezeu. Aici se vede diferen{a de ton dintr-e cele
doul volume ale Povestiri/or. in primul, pelerinul, printr-o
ascezd grea la care pot ajunge numai pufini oarneni, se ridicd
dinfru inceput pe culmile ruglciunii neincetate. in cel cle-al cloi-
lea, autorul se oprc$te asupra primilor paqi ai vielii duhovnicegti,
aratd starea omului picdtos care din adAncul sl[bicir-rnii sale se
' PeJeinul rzi.s. op. cit. p. 122- l?3.
r
inc'edin{ezzi rnilei nesfhrrsite, plrtand el astfel, printr-o cirinlit
,si
sincerir, sir qadl la un loc cu sfinfii.
Ghicincl ?n tovar[rsul cle clrum <<Lur mare iubitor cle istor.isiri
religioase>, negusto''l ii citerste una cJintre cele nrulte
,si
ziditoare care les trama celei cle-a cincea povestiri.
Agathonice era un copir pios, pe care pirrinlii ir i'vir{aserir
s[ se roage ?n fiecare zi la Maic' Dom'urui. Dar, luat dsvarr:r
ocupafiilor qi grijilor vietrii, el abancloneaz[ incet-incet acest
obicei. un siliastru vi'e ra er qi ii reproqeaz[ in ftrfri cir a uitat
cum a fost scipat, de mai multe ori, de la inec, cle o molim[,
dintr-un accident sau c1e o boalh gravii: <De toate aceste s.[e-
rin{e ai fost sclpat pri' ap.irarea preasflntei Maica D.mnului
pentru rugdciunea aceasta scurli care in fiecare zi i1i lega
inim:r
de Dumnezeu'r,. $i aici apare rolul esenfial p".oi" ?i are
rugdciunea pe parcLlrslrl cliferitelor incidente ale viegii cle
zi cu
zi- Inco'ju'at de *ii de pericole nebdnuite, om'I r['r6ne
responsabil de soarta sa.
Povestirea cu tAnzi''l cioban, intAlnit i'tr-o piclure pe drumLrl
spre Kiev, ilustreazf, din nou aceasti\ iclee. strpanul iru,
furios
c[ Ilsase sei se rdt[ceascir o oaie, l-a bltLrt atAt cle tare ci l-a liisat
schilod. T6nlrul se adAnceqte atunci intr-o pdclure cleasd
in c,u.e
izbucneqte o furtunir ?ngrozitozrre, copacii se cratini, l'pii
urlir
de moafte. cade in genuncrri, crin ini*rir
[6gnegte'r,rgircir,rnea lui
Iisus qi, p'!in dup[ aceea, cdnci groaza i s_a risipit, sirnte
cI in
jurul lui natura dezlintrr"ritit s-a potorit. omului chinuit
de clez-
n[dejde, care nu rnni are nimic, firzi sperarnfl, dar care se in_
toarce cdtre El cu n.idejde, Domnul ii cli darurile Lui fdrd
m[suri.
La Kiev, sirn{ind nevoia sd se impdrtdqeascd, pelerinul se
preg[teqte con;tiincios si se spovecleasci qi se cerceteazra pe
sine. Apoi se duce la un preot care ir ceaftr cLr brAnclele p.nt..,
lipsa de insemnlrarea pircateror pe care re rndrturisl$ie
E $i ii
2I,4 Michel Evdokimov
pLlne in manii un mic tratat despre pocdintzi. Patru puncte minunarea poate percepe taina cle clincolo de conceptLla_
principale se desprind din el: 1u1ai
lizdrlle intelectului. Toatd Biblia nu este clecAt nn strig?it
r OrnulnLr-l ir-rbeqte pe Dumnezeu, pentrLr cd daci l-ar iubi mirare in faEa rninunilor pe care re inflpt'ieqte firaniropia
cle

s-ar gAndi la Elin tot ceasul cu incintar.e. in loc cie asta, trebuie divin[. Acest strig[t izbucnegte in chemarea proorocurui
si facd eforturi epuizante ca si se roage; aceast.l lupt[ il umple Avacum citre neamuri: <spiimAntafi_vd> ( I
de arnlrlciune qi petrece cu grdbire dor.riizeci qi trei de ceasuri ,5),la r,rcenicii pugi
in fa{a minunilor frptuite cle Domn,r (qi nu sunt toate
din zi slujind idolii patirnilor sale. nrinuni
in viafa noastri?), ra femeile mironosiie in fafa rnomdnturui
r Ornul nu iqi iubegte aproapele ca pe sine insuqi, nll e gata got, la Iisus insuEi in faEa credinfei sutagului, sau in chemarea
si-qi dea via[a pentru el, s[ se intristeze de nenorocirile lui sau Lui crtre dragostea treimic[: <<Ciici raTir iLtbeste pe FiLtr
sd se bucure de fericirea lui. aratd toate cAte face EI gi rucruri mai mari clecilt
si I
r Omul nLl are nici micar o unn[ de credinli, c[ci daci ar ir"it"o ua ardta
Ltti, ca voi sd vd mirali>(Ioan 5,20).
fi altfel numai gAndul la nemurire l-ar umple de fricd, qi Ei-ar acest pasaj d"rpr. spovedanie lurnineaz[ smerenia
duce viala ca qi cum ar fi un strdin gata in orice clipd sI se _intreg
peleri'ului, luciditatea rui asupra strrii sale plcdtoase,
intoarc[ in Jara lui. er care
era nu demult transporlat, aprcape irnbltat de
I Omul e plin de trufie qi invidie; plin de sine, nenorocirile fericir-e in rugir-
ciune. El ?qi rnanifestd qi dragostea de Bisericd, grija
celorlalli il bucurf,, se ridic[ pe sine ca idol pe care il slujegte de o.r. ilr-,-
p[r1dqi cu Sfintele Taine, deplin con;tient ce
rLrgXciunea, chiar
fir[ incetare. ne?ncetatd, nu poate sr loc
trin[ cre aieasta. Rirticitorul rnistic
Citind aceste patru pnncte care ating riddcina tuturor p6- nu ar-e nimic din caracteristicile unui marginal.
catelor, pelerinul nostru se simte cuprins de groazii. Duhovnicul
il indearnn[ atunci sd-qi scuture apatia gi sd se deschid[ irrld-
untrul s[u lurninii duhului: 3. De la Kiev Ia poceaev
Prin meditatie, prin citirca CuvintulLri lui Dumnezeu qi prin cer- Pelerinr-rl ia hotrrArea s[ se indrepte spre rndndstirea po-
cetal€a propriilor tale exper-ienJe tlebuie sl-!i trezeqti in suflet o sete $i o ceaev. Pe drum, se oprc$te ?'tr_u' harial cd.ri
neribdare sau, clur spun unii. o .nrinunAre" - care rduce o dorinli nepotoliti stlpA', membrLl
convins al sectei vechiror credincioqi, dd drLrmur
de a cunoaqte lucrurile mai de aploape qi pe de-a-ntr-egul. pentru a nrerge u'or critici
ntai adinc spre firea lor'.
riutdcioase,'u lipsite de un anumit iemei, ra adresa Bisericii
Ortodoxe, asllpra dezorclinii care ciolnnegte la slujbe.
i,-, ;;_
Esenta acestor cuvinte const[ in cultivarea minundrii. plecfuii, pelerinul se aucle chemat de Lrn cdlu_sIr grec
Aceast[ facultate omeneasci joacd un rol fundamental in -Br- 19nrul de
la Mr-rntele Athos, ripr-rs la pat de boalr, care
blie.Ea se opune atitudinii omului bkuat,sdtul de tot Ei de toate,
il .oog! salr ajute
p6n[ se pune pe picioare. ii vorbeqte clespre SfAntul
adAncit in letargie, sau revoltat impotriva ?ntregii creatii, ati- Munte,
despre ascegii qi sihaqtrii cle acoro giajung firesc
tudine care prolifereazzi in civilizaf ia confoftului sau ir-r culturet
sr vorbeascl
despre Filocalie.I-Angd er, pererinur traieEte cAteva
zire de inten-
nil-rilistir a lr-rrlii rnoclerne. Pentru r-rn Grigorie cle Neizianz, s[ rugirciune qi aborcreazr sr-rbiectere care ii atrrigear-r
cer rnai
!h-l-n tli mult inirna. Prin personaritatea :Lcestui grec venitlir
cerqeascii
216 Michel Evdokimov
irr Rusia pentrll rnln[stirea h:i, i se reveleazd autorului Poves'
tirilor universalitatea orlodoxiei, ciue depdqeqte granilele Bi-
sericii nafionale.
Sunt dou[ pir]i in rugdciunea lui Iisus, explic[ pelerinr-rlui
cilugdrul athonit. in prima, <<Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu>, gdndurile sunt indreptate spre taina' lui Iisus
Hristos; ea este o <<prescurlal'e a Evangheliei>. A doua parte ne
face s[ vedem firea noastri cea cdzut[, in acest <miluieqte-md
pe mine, p[cdtosul>, in care se exprim[ nu numai frica robului.
-i strigdtul spontan al dragostei de fiu care iqi pune toatd
nidejclea in dragostea lui Dr-rmnezeu. Atunci devine posibil sd
adaptezi, sd pui in ordir.re fiin1a interioard, aqezat[ in apropierea
numelui dumnezeiesc chemirt in prirna pafte.
Urmeazi un comentariu pertinent asupra <<tonului>> nrgdciu-
nii, obfinut dupi cum accentul cade pe un cuv6nt sau pe altul,
dup[ elanul sufletesc:
Cel car-e a primit har-ul de a slivi qi de a lir-rda putel'ea
Atotputemicului va insista mai rnttlt asttpra cr.rvnntului Doantnein car-e simte
rnirirea qi puterea Ficitorului lumii. Un altr-rl, cirr-ria i s-a dat miqcarea
tainici a ir.rbirii in inimi e ripit din sine qi plin de bucurie cind strigi: .Ir.suse
Hristoase!1...] cel care crede nestr5mutat in dtlmnezeirea lui Iisus Hristos.
de o fiinli cu Tatil, e fencit cu o c|edinll inci qi mai pr.rternici spunind
cuvintele Fiul lui Dunnezeu. Cel ca|e a primit danrl srnercniei qi e proftrncl
conqtient de slibiciLrnea lui se srnereqte qi se clieqte la cttvintele MiluteS
te,mi pe ntine qi iqi pune toati inima in ultimele cuvinte ale rugiciunii lui
Iisus. A.ici h'ebuie si cir,rtilr.r, cred ett. caltzele diferitelor intonalii cLl cale
se plonunli rugiciunea Ntlme|-ri lui Iisnsn.
in mareasa sirnplitate, rugdciunea lui Iisus contrine un
profund mesaj teologic, pus la indemAna tutnror, trdit de fieczue
clupd masura darurilor care i s-au dat. Fiecare intalnire a pele-
rinului qi cea cll indllhovnicitul de la sfAntul Munte este Lln
ffitieluatinsenstrlltripatrlinic.alplantrltrinlinttrir.ii
Iunrii. ascuns in Drtrnttezett tl;tt levelltt il.t Iistrs tlristos. gi pe citre inlelegerea
orneneasci ntl poate sirl princli plin eir ir-rsiiqi'
" Peleinul t'u.s.op. cit.. p. l-13-l+J
Pelefini rugi gi vagabonzi mietici zr7
exernplu izbitor, constituie un fel de actualizare a unei
comuniuni harismatice.
Soseqte atunci un alt pelerin ciue se plAnge amar qi-i oc[rlqte
pe evrei, de carc trebuie sir fi fbst rlu prirnit. Se fac resimfite
aici din plin relaliile dureroase intle evrei qi creqtini in anumite
provincii ale Imperiului rus din secolul XIX, plaga antisernitis-
mului. Cilugdrul grec il ceart[ cu tact, dar cu hot[r-6re pe noul
venit, aritAndu-i cd ar trebui s[-i respecte pe evrei qi nu sd ?i
vorbeascl de rdu. Dezgustul pentru ei provine din lipsa de
r[dicini in dragostea lui Dumnezeu qi absenla ruglciunii
interioare. El il citeaz[ pe Marcu Ascetul:
Sufletul care este inliLrntr-ul sir.r r.rnit cu Dumnezeu se face. in
rnarea lui bucur-ie, ca un copil sirnplu qi bun, care nr.r osnndegte pe nimeni,
nici pe grec. nici pe pigln, nici pe evreu sar,r pe picitos. ci ii priveqte pe to{i
cu aceeaqi privire curati. giseqte br-rcr.rrie la toati lumea qi vlea ca toli si-l
sl5veasci pe Dumnezeu - gr-eci, evrei, pigini'.
Nu s-ar putea alunga mai bine, nu s-ar putea mai bine
exorciza miasmele urii rasiale, decdt prin bucuria pe care o dI
iubirea Tatilui, in fala cdruia toli copiii lui sunt egali.
CilugIrul grec, vindecat, iqi urmeazd drumul spre Athos,
iar pelerinul spre Poceaev.I se aldturd un soldat cu fala intune-
cat[, pradd unei deznldejdi adAnci qi, la insistenfele lui, accepti
s[-qi povesteascd viala. Recrutat in armat[', se ded5 bduturii
qi dezerteazd dup[ cinci ani. Viala de furturi qi depravare in
care se afundl il duce ?n inchisoar-e, de unde reu$e$te s[ eva-
deze. Un soldat bolnav pe care il intilneqte pe drum moare in-
tr-un grajd in care se hotdrdserd sd petleacd noaptea. El ii furl
banii qi paqaportul, se cuminfeqte, se c[sdtoreqte, dar sofia lui
se stinge pulin mai tArziu. Dup[ ce iqi cheltuieqte tot avutul,
ledevine hol. Pl[nuind un furt indr[zne!, adoanne in pddure
' lbicl.. p. l-35
' Bazat pe un sisteru de ttagere lu sor1i, serviciul nrilitar putea clur.a. in
vrer)teir alceeit. douizeci de ani.
 Dtichel Evdokimov
Pelerini rufi fi vagabonzi misdci
zAfJ
ce il precedzi ?n lan{ul generatiilor qi fa$ de ceea ce ii seryeqte
aqteptdnd momentul potrivit pentrLl a-l infdptui ' Dar zu-e un vis
dlept suport vital in existente.
ingiozitor: se flcea cd se gdseqte in rnijlocul unei cAmpii
frumoase cAnd o furlun[ cr'unplitd se dezllnluie, p[mAntul i se
cutlemur[ sub picioare, se atundl, plmdntulil apasd din toate 4. La drum spre Solovefki
p[4ile gata s[-l indbuqe. Apare bunicul lui, fost lucrdtor la bise-
La Poceaev, un domn propllne pelerinr,rlui sd il insofeascd
rica din sat, care il arneninf[ cu cele mai rele pedepse pentru
la rndndstirea SoloveJki, aqezat[ pe una din insulele Solovelki
faptele lui rele, qi porunceqte piirnAntului s[-1 strdng[ mai tare'
in Marea Alb[. Unul din schiturile cale fin de ea, numit An-
inlrozit peste poaie, se trczeqte in sfArqit, tremur1nd qi cu dureri
zerski, este un fel de Munte Athos in miniatr-rrd. Pelerinr-rl
inioate mddularele. Nebun de spaim[, se t6rdgte ducdnd o viald
nostru, care nu qtia pe ce drum sd apuce qi se sirnte disponibil,
nenorocitd, convins cd i se apropie ultirnul ceas'
incuviinleazra. Cei doi vor merge la doudzeci de paqi unul ?n
Pentru a irnp[ca acest suflet suferind, pelerinul iqi foloseqte
gi ii spatele celuilalt, pentru a nu se stingl-reri in timpul meditatrie
toate energiile: oNu este hotar pentru rnila lui Dumnezeu>>
sau lecturilor.
vorbeqte despre minunata putere a rugdciunii lui Iisus asupra
Intrigat sd-l vad[ pe tovariqul sdu citind dintr-o Evanghelie
celor mai rnari p[c[toqi. Amdndoi se duc impreun[ s[ se roage
pe care nu o lasd din rnAnd nici zi, nici noapte, pelerinul il
Maicii Dornnului la mdndstirea Poceaev, unde soldatul' ale intreabd de ce face aceasta. Pentru c[, rXspunde cel[lalt, doau-
cdrui suferinle se alin[ pulin cite pulin, ajunge sd se spove-
ea ne invald viala creqtind, care <<este nurnai rugiciune>>. Evan-
deasc[ qi sd ie irnp[rt[qeasc[. Din nou are un vis: in aceeaqi ghelia este pentru el cea mai bund qcoald de rugiciune, ea ii
cAmpieiurninatd de soarele str[lucitor, sose$te bunicul careii
iniliaz[ pe incepdtori qi ii insofeqte pdnd la stadiile cele mai inal-
,pun" vorbe de mAngAiere qi cle incurajare' Un sentiment de te, cici <in Evanghelie gdseqti o cunogtin{i cornplet[ qi ami-
fericire il inund6, o povard grea i se ridic[ de pe umeri'
nunliti desple practica rug[ciunii intr-o ordine sau o urrnare
Aceastd povestirl, bogat[ in rflsturn[ri dramatice, aprofun-
metodicd de la inceput pAnI la sfArqit'o>>. Unneazd o enulnera-
deazd, tema clinlei, care a fost prezentatd deja in
episodul
tultfurd' prin intennediul unui re a unei selii de texte care introduc in taina rugf,ciunii,
spovedaniei pelerinului la Kiev,
determind formele de expresie, conlinutul, eficacitatea. Astfel,
personal.o."pu,.ieqitdinstr.[fr-rnduridostoievskiene,c[nu parabola viduvei indr'[znele aratd <c[ trebuie sd te rogi tnereLl
exist[ plgat, O" groaznic, care s[ nu poat[ merita ierlarea
"at gi si nu oboseqti niciodati> (Luca I 8,1 -8).
.oniilio.ercetdrii c1e sine. Plcatul, aceastd stzue de desp6-lire
"u in Evanghetia dupd Apostolul loan sunt grLlpate datele
infenral[, este qters printr-o impdcare nu nutnai cu Dttmnezeul
esenliale asupra rug[ciunii tainice a inimii, rnai ales in pasajul
milostiv, ci cu qirui str[moqilor sirnbolizat de bunic, ca qi de
Samarinencei. Spre sf0rqitul vietrii sale,Iisr"rs le-a ar[tat Apos-
p{rnAntul matem, ofensat de r-elele pe care e nevoit sd le supor-
tulbu- tolilor marea taind a invocdrii numelui, testament hotdr0tor-
ieo. Viziunile ciin vis se clesflgoard pentru a arlta ff)area
de ceea chemat sd orienteze pietatea isihast5: <Adev[rat, adevfu-at zic
rare a inconqtientului fa1[ de ceea ce ?l dep[qeqte, fagd
voud: Orice veli cele de la Tatdl meu in numele meu El v[ va
,,PrirlrinclspoveclanialtriRaskolnikov.trcigaqalbatr.irreicil]l.ltirt'se.
oijir:i pedeapsil. " Ibid.. p. t55-156.
Sonia il sfirtrrielte si se dtrcii sit siuute piutiintul rnatelrr ( si
 Michel Evdokimov
da>. (Ioan 16,23). Eficacitatea acestei cirernlri a nllmelLli nll se estolnpeazr, chemarea la a-qi apropia
acest rnocl cle *rgiicir,rne
plltea s[ se arate clecAt clr-rpii inviere - este nurnele unuia veqnic devine mai pr-esantr. sunt reunili aiti ,.in numere l'i Hristos>
viu - qi dup[ Cincizecime - este Lln nume inciircat de energiile pelerinul qi tovar{qul si,.r - profesorul _, stareflll
divine.
;i, in plus, r-'t
cdlugfu'gi un preot.
Aceastd rug[ciune a Nurnelui prinde contur in Fitptele
Apostolilor', roadele ei fiind cobordrea Duliului SfAnt qi a daru-
a) Evanghelie qi rugiciune
rilor sale asupra Apostolilor (Fapte 4,3 l), qi prirneqte o dezvol-
tare puternicd in numeroase epistole. Noul Testitmenteste deci Profesorului i se p-un intrebd'i privind motivere
clragostei
cu adev[rat, in ochii tovar[qr,rlui de drum, <destr,rli cirl[uzir fierbinli pe czue o zu'e fa![ de Evanghetie. El r[spunde
cir,iririncl
pentru toate drumurile spre mdntuire>. pe vremuri <<prins de degarta filosofie a lurniirr,
a flcut intr.o zi
Episodul acesteiintAlniri a pelerinului este irnportant pentru cuno$tint[ cr un student p'oaspdt venit de Ia paris
care cdrta
?r pune berzele pur scripturule ale rugirciunii lui Iisus. Ar fl fost un p.st de perceptor. ir invitd ra er, il prirni
in biro,r ,a, $r, tu.;:;
posibil sd i se ldrgeasc[ qi rnai rnult perspectivele evocAnd, de surprinzitor, studentul il rugir sii se mute in artd.u-",,i
p.nr.,,
pild[, rugdciunea scul[ qi repetati a vameqului: ,<Dumnezeule, cd pe rafturire din bibriotec[ se g[sea o EvanghetieLare
ir
milostiv fii mie picitosului>. dezvoltdnd teologia inimii ca in irnpiedica sr se exprime riber. prof-esorul ii intinse
atunci caftea
Evanghelii sau arnintind marele text al Epistolei cdae Filipeni pentru a o pune intr_un colg, clar interlocutorul
sdu displrLr
(2,9-ll): <Pentru aceea, Si Dunnezeu L-a pteainzilsat Si I-a deodati din fafa lui...gocul il flcu si_qi piarcld cLrnoqtinia,
?i
dtiruit Ltti nLtnle, cate este ntai presus de orice nltme; ca intru provoci o boalI gravd pe ca'e medicii se crovediri
n"putin.roqi
ntrmele lui lisus tot genunchiul si se plece, al celor cereSti Ei al in a o trmrdui. un anahoret care trccea prin par-tea
ioc'tLri fLr
celor pdm4nteSti Si al celor de dedesubt, gi .sii mirturi,seascti adus la cdpdtaiur siu, qi ii incrernnzi sir nLr conteze
pe leacurire
toatd limba cd Domn este lisus Hristos,.Oricum ar fi, acest fel oamenilor, ci doar pe ajLrtorul rui Durnnezer.r qi
sd se d[ruiascd
de rugdciune, care favorizeazit concentrarea asupra Nurnelui rugdciunii, chiar dac.{ m0na rui nLl avea puterca
cre a face nici
rnAntuitor sipat in iniml qi perrnite intrarea ?ntr-o stare cle nr[car semnul crucii. cttn EvangheJia nuil mai pdrirsea
crin
ruglciune de lungd duratir, chiar flr[ solufie de continuitate, momentur ci'datei int6mpr[r-i, se apuci sd caute
in ea invdtrdtura
s-a ?ncorporat in tradifie intr'-o conformitate des[vdrqitd cr,r dumnezeiascd de care avea nevoie, qi s[ o pun[
in pru.ti"ir.
preceptele evanghelice. Pulin c6te pufin, starea rui fizicd se imbunltiili, iar
er .se trotir.i
sd se ducd la schitur min[stirii sorovelki plnt*r
a se ddrLri
5. in chilia starefului penfi'u totdeauna viefii conternplative.
Episodul tdndrului francez care se voratilizeazd ra
contactur
Rdtdcirile pelerinr.rlui se apropie de sfArqit in celula duhov- Evanghelier, aparen[[ demonicd dizolvat[ cte proximitatea
niculni sdu, pentru a da loc unor disculii de idei, unei expuneri sacrului. introduce in aceste povestiri r-rn alt element
de supr.-
mai sistematice, intretdiate ici, colo de povestiri trlite pentrr-r natural. El lasr u'ne psirrice decerabile, o board
apn.ent inc'-
a ilustra cele spuse. Pitorescul cere f[cea farmecul prirnei pdrli rabilr, pe cal'e doar puterea Durrurui o mai poate
LrgLlra. Un corl
 Michel Evdokimov
al vllului se ridici de pe nn donreniu rnisterios, pablogia bolilor' liturghia e tr[itui ca un rit fonnar, qi cr viafa cr-eqtinir
e conceputri
de origine dernonicir" .
ca o simpld supLlnere la legea morald,...
Naratorul insitd rnr.rlt asupra nevoii de a se hr[ni din cel care ca,tr Absorutur se poate intoarce spre Firocarie
Evanghelie, de a face o lecturir constant[ zi acesteia ca qi de a ,si
unde va inv[1a c[ doar rugiciunea neincetati estl
se l'Llga des. Intenfia evidentd este de a incita Ia fanriliarizarea
eficace, cd
adevdrata rugf,ciune inse.mnd <,szi-si ridici frt-d
incetare g,rnaut
cu Scriptut'i\e un popor ofiodox care, adesea. din lene sau
Si aten{ia ,spte amintitea lui Duntnezeu, sd ntetgi f,, pi"r",rSo
neglijenl[, se mullume$te prea Ll$or cLl frumoasele lui liturghii, Lui, sti tt'ezesti i, tine dngostea Lui gilnclintrti-te Ia'El,
firl a le preh.rngi cu o meditalie personali. Lectura propusl aici asociezi numele .ui Dumnezeu cu respiralia si .sti
nu e de ordin pur intelectuzrl, eavizeazra unirea din ce in ce mai ,si cu btitiite
inimii''o.Aceastd rnetocri asociazi trupul, atenf ia interectuard,
strdnsd cu CuvAntul, pentru a-l face viu qi activ in viaga de zi memoria afectivi, fo4ele psihice prcfunde, p. i"u,t,
persoana
cu zi. in int'egirnea ei, in cursul acestei activitdlitr.ante
in pofida rnAngiierii qi aliniilii pe care o glseqte in preceptele aufA
Sfantul sirneon Nour reolog, constituie <sinteza ",,.",biner>
oricirrui
evanghelice, profesorul e intr-un mare impas. Sta-eful afirmd Nu ornul acfioneazd, ci ha.rl o face inlduntrul lui.
Singurra
atunci cd preceptele evanghelice, deqi exigente, sunt departe mAngdiere intre nevoia de credinld qi neputinla
de a o fac"e sd
de a fi impracticabile. El caut[ insemn[rile sale despre taina izvorascd prin rnijloace omeneqti estl implorarea: ,.Cereti
mdntuitoare a sfintei rugirciuni: <Taina mlintuirii ar[tatd de $i ;i
se va da>. Doar prin rugdciune se ajunge la
]. creclinfl, ..o .or.
rug[ciunea neincetatd>>' muti qi muntii, qi faptele cele bune ," pot atunciitnplini.
Pentru Sf6ntulpavel, <<nu
Stim ce iebuie sii r"-, in rugd_
b) Rugdciune neincetati ciunile noa,etro) (Rornani g,26). ce rdrnAne de frcut
atun"ci?
R[spunsul vine de la frecvenla rugirciunii ca metocrd
Aceste insemndri vorbesc despre frecvenla rr.rg[ciunii din cre a obEine
rug[ciunea curat[ qi adevdratf,. Un asemenea efoft
perspectiva paulinicir a mAntuirii. La intrebarea pe ciil'e qi-o pun trine de vo_
infa omeneascd. Orice. victorje obtrinutl prin rug[cilr"u
oamenii din cele mai vechi tirnpuri: cum sri ne rnAntuim? orup.o
grijilor lumeqri, nelin iqtii, deznddejdii, iristeli i, ispitei
oameni ai Bisericii Ei predicator-i rlspr,rnd, propunAnd, in ge- rut ii t.
a inLrtilitilii rugdciunii, duce sufletul la Dum;rezeu:
neral, virlutea ca ideal cle atins. Mijloacele pentrLl a ajr-rnge la
acest rezultat slrnt, se infelege, asiduitatea in practict"r, citirea Rugiciunea ta se va purifica prin repeta'e. Mernoria
si nLr uite
h-rc^rl acesta: <Mai rrare e cer ce e in noi crecit
manualelor de rugiiciurri qi a psalmilor, rnlt[niile, care sunt 'iciodati
(l Ioan
cer ce este in ru're>
4.4).
demne de toatir lauda, dar produc impresia sup[rirtoare cr"t
citirea acestui mic extras oferd cAteva observagii crin partea
-_C.n,.,-'..in*..pn*,.bolilot.vindecatecleHristosaveattoorigiIiedetrro. auditorilor. Dup[ pdrerea profesorului, rnetocli rLrg[tiLrnii
nicir. Autorii rrrodelni,cle la Dostoievski lir Belnanos, s-au aplec:( ca artigti
c l inicieni asupra acestor stiri nrolbide. in secolu I nostru ralionaliz,at. efectele

acestui liu sunt devastiltoiue: iadul clin lagiire, clin gtrlagru'i. urrde o onrenire
ffiicl.ctlvigoat.eitttpotrivlracdsteiinfIa!iiaeticii.
la'g r'ispiindite ir biserici,,si cri'icre:ria prinr i.op ar viefii
nevinovatir e exterrnin:rtl'r ctt sange r-ece: lrccst cittrl:rt r liLr al fiinlei . rt'lirzLrl de cre;tin. p,i,,,ir.,,
da^rrilor Stinturui Duh. prin puterc:r ener
ii triii, care ii plinde fiir-i-r veste pe oanreni rprrent salniitoii . . . -eiiro'divine nilturir ciizuti :r orrLr rrri
este apti si se inrroiascij gi si se intorrrci c-u hotijriir.e
" Pelerintrl ru.s. op. cit.. p. 168 179. " Pelerinul rus. op. cir.. p. l7l spr.e brrre.
.
 Michel Evdokimov
fiecvente necesit[ o singurdtate calm5, ea nu ar putea fi practi- a admite c[ putem avea un foros duhovnicesc de pe urma r'-
catd de cei care au mLrlte treburi de flcut sau se glsesc intr-o crurilor materiale. Acelaqi lucru e valabil qi pentru ruglciu;
societate zgomotoasi in care atenfia lor e distrasl fdr[ incetare. rostitd cu buzele, atunci c6nd prin acliunea ei invoruntiri
duhul
Cilug[rul ii r[spunde c[, dac[ ar fi aqa, nu am fi primit porunca se aduni qi se trezeqte.
de a ne ruga fird incetare: <Peste tot, unde vd vegi gdsi, putegi Rostul acestei disculii poate pdrea unora de neinfeles,
poate
s[ ridicali altar Domnului,in g6nd>. Nici o activitate corporald striin de mentalitatea lor. E adev[rat cd aici ,. pr.*pun"
sau mentald nu al trebui sd impiedice chemarea numelui lui prea repede ci repetilia e prin ea ins[gi izvor "u,r,
de maii binefa-
Dumnezeu in inimd. Cel care va reuEi s[-qi aqeze mintea va ceri, intr-un fel asemdndtor cu exercifiile de concentrare
din
cre$te capacitatea de hotdrAre in afaceri, gustul pentru liniqte in yoga' Pe de altd parte, nu se ia in considerare una dintre mari-
conversalii qi disprelul pentru vorbe nefolositoare. le dificultrgi ale omului modern, regati de un psihism
dezechi-
Profesorul e de acord cd e posibil s[ te rogi in timpul unei librat, datoratd in parte unei transformeri a conoigiilor
de viaf[.
operafii care nu cere gdndire, dar nu in timpul lucrului inte- Aceasti transformare incepuse deja la sfdrqitur secorururui
lectual, cum sunt scrisul sau lectura. Stareful rispunde c[ rug6- trecut, o dat[ cu disparigia progresivl a unei civilizagii
ciunea este inainte de toate o stare interioard niitd in prezenta multisecula'e de tip_agrar in favoarea unei civilizagii
uruan. fi
neintreruptd a lui Dumnezeu. El dI exemplul unui monarh pu- industriale, cu un ritm adesea epuizant. se poate
in,a*piu *
temic Ai aspru care porunceqte unuia dintre supuqii sdi sd redac- obstacolele intdlnite in calea viegii spirituale sd
flnr mai mult
teze un tratat deosebit de greu la picioarele tronului siu. Acest.. de afecliuni psihice dec6t de un pdcat pe care
omur il lasd sd
om nu va uita niciodat[ ?n ce loc se gdseqte, care cere o atenlie intre in sine cu voia sa. in sf6rqit, tratatur de care
e vorba aici
qi un respect deosebit, este (con$tiinfa apropierii regelui>>, care nu stabileqte o legrturd.intre rugrciune harul transmi.
Ei prin
se int0lneqte probabil cu starea de <ffezie>> neintreruptl la care vjala in Bisericd qi tainere acesteia, intre rug[ciunea
neincetatd
ne indeamnd" Evanghelia. ri rys{ciunea liturgicd, noliuni ce ar trebui sd rdmdni disociate.
Preotul, in sfArqit, observi cd putem chema continuu numele o dat[ ficute aceste rezerve, in termeni oarecum tehnici, se
lui Dumnezeu intr-un fel pur mecanic, fdri s[ acorddm prea pune o ?ntrebare fundamentald: curn trtiegte
un creqtin relafia
multl atentie acestui lucru''. Cilugdrul rlspunde c[ rug[ciunea lui cu Dumnezeu? E de ajuns si pafticipi la o slujbl
A" o ore
iqi are putelea ei proprie, chiar daci este f[cutI la inceput fdr[ durninici dimineala qi sd spui in grabd piouse
concentrare qi cdldur[, gi c[ elanul mereu repetat al inimii se "at"uu
seara, sau trebuie sd iei in serios starea cea "ruint"
noud de botezit care
infiltreazi in fiinla intreagi qi ii comunicd plindtatea buctuiei. nu mai traiegte ca inainte: <Rugdciunea il duce pe
om cdtre o
Lupta cel mai greu de purtat este cea cu lenea. A admite, de noud naqtere>>' spune cdlugirur'u, adicr de fiecare^dat[
la un nou
pild[, c[ postul alimentar purific[ sufletul qi trupul, inseamn[ inceput pe calea vielii. trxplssia de <noud naqtere>
nebuie luati
'' oPoporul acesta Mi cinstegte cu buzele, d:u' inir-na lui este departe de
in sens de realitate ontologic{, nu neapdrat de perfeclionare
mine.> (Matei 15,8). <Sfflnnrl Nil de la Sora spune ci cel cale se roagl cu eticd' chiar dacd aceasta din urm6 nu e.ste deloc
negat[, se cri
bLrzele qi cu glasul,dar fririr atenlie,igi ridici lugiciLrnea in vizdulr,dar nu intaietate na$terii omurui liuntric. Micur tratat
citrc Dunrnezeu,> (citat de I. BRIANCEANINOV. .A1lproclrcs tle lu priire despre nrgrcir-rne
tle Jdsus. abbaye de Bellefontaine. 1983. p.lrr). "' Peleinul rzrs, op. cit.. p. 7g.
 PIicheI Evdokimov
constatd intr-adevdr neajLtnslll predicilor de tip moralizator,
fdr[ a ar[ta adevdratele mijloace de a
care indeamn[ la virtute
ajunge la ea.
Discufia din chilia starelului lumineaz[, in definitiv, antro-
pologia elaborat[ de Sfinlii PdrinEi, penffu care omul este esen-
lial o fiinl[ de comuniune. Rugdciunea anihileaz[ singuritatea
infernald, leagd f[r[ incetare pe om de Creatorul lui, izvor ne-
secat de vial[ qi de dragoste (<vegheali qi v[ rugafi, cdci nu qtili
nici ziua, nici ceasul>>), aqa cum il leag[, prin ruglciunile celor-
lalEi, cu ceilalEi oameni qi cu lumea inffeagd, pe care Dumnezeu
a iubit-o intr'-atdt, inc0t a trimis pe Fiul S[u nu pentru a o judeca,
ci pentru a o m6ntui. A te ruga este a colabora la acest act de
rndntuire pe care Fiul l-a dus la irnplinire pe cruce, qi pe care
nu inceteaz[ s6-l implineasci: <<Iisus va fi pe moarte p6ni la
sfdrqitul lumii; nu trebuie sd donnim in acest titnp't>>.
c) Despre puterea rugiciunii
in povestirea cu un puternic caracter didactic, c[lug[ru] iqi
face rost de o scurt[ insemnare despre rug[ciune privit[ din
punct de vedere al efectelor care dinamizeaz[ facultfltrile
omului:
r Roag[-te, qi gAndeqte ce vrei, clci nimic nu poate stdpdni
g6ndurile ca rugiciunea;
r Roag[-te, qi fi ce vrei, cdci pentru a fi pldcut lui Dumnezeu
nu e nevoie decdt de dlagoste't;
. Dacd nu eqti st5pAn pe tine, fii harnic la rugdciune qi
Dumnezeu te va mAntui;
r Roag[-te qi nu te teme de nimic, c[ci neliniqtea sufletului
se schimbd in nddejde;
r Roag6-te mereu: <Rugiciunea poate fi seacd qi distratd,
'' Pascal, Pens€es,ed. L. Bt'unsclivig (Hachette;. Paris. l9l-1, nr. 553.
.<lube$te qi fi ce vrei", spLrnea deja Sfintul ALIgustin.
''
Pelertni rugi qi vagabonzi mistici
dar continui, ea va na$te Lln obicei, va deveni o a doua natur6,
qi se va transforma in rug[ciune curat6,luminoasd, in minunata
ruglcine de foc'o>>. <Rostirea ei plin[ de cdldurd este cheia care
descuie comoara harului>. Fructele cele mai dorite ale rug[ciu-
nii sunt bucuria de a trdi, plin5tatea vielii, strdlucirea luminii,
inima ugoar6, preschimbarca a tot ce e gleoi, a inchist[rii ego-
iste, a tot ceea ce st[ in calea miqc[rii neingrddite a dragostei.
Apare qi aici o obiecfie, formulatl de preot: o aserlenea ex-
perien{[, care pare s[ facd abstraclie de eforturile qi suferinlele
pe care le presupune rugiciunea gratuit[, fonnulatd f[rd speran-
[a unei recompense, nu este oare marca unui suflet lacorn de
dulcefuri, cat'e se complace in <voluptatea spirituald>>, semn
al unei lipse de maturitate? Este, aqa cum afir vdzut,unul din
reproqurile care au fost adresate global Povestirilor unui pelerin
rzrs. Cdlug[rul rdspunde acestei obiecfii citdnd un text din
Sfdntul Macarie din Egipt, care, ca un bun pedagog, qtie sd arate
lucrurile pe inleles:
Cind plantezi o vie, pr-ri in ea toate gdndurile qi stridaniile pentru
a strAnge recolta, sau, daci nu faci asta. toati strldania va fi in zadar. La
fel este qi cu rLrgiciunea: daci nu"cauli roadele duhovnicegti - adici
dragostea, pacea, bucuria qi celelalte - stridania nu i1i e de nici un folos. $i
de aceea ar trebr.ri si ne implinim datoriile duhovniceqti (ruglciunea) cLr
nidejdea de a stringe roadele, adici mingiierea qi bucuria inimii'o.
Orice ruglciune, chiar dac[ nu este pe de-a-ntregul conqti-
ent[, sporeqte preaplinul inirnii. Duhul e intrupat qi nu poate
fi despdrlit de trup, ceea ce se petrece intr-unul nu poate sd
nu aibl repercusiuni asupra celuilalt. O via([ duhovniceascd
activd aduce semne concrete, transfonndri ale persoanei,
derivate din aceastfl varietate de harisme despre care vorbegte
SfAntul Pavel qi pe care SfAntul Macarie le citeazd ?n parte:
dragostea, pacea, bucuria, inlelepciunea, vedereA cu duhul,
Peleinul rus, op. cit.. p. l9l
Ibid., p. 195.
 Dlichel Evdokinov
profetia, darul vindec[rii, darul limbilor. A crede in ele qi a le
trii este deja rezultatul unui act de credinl[.
6. Idealul viefii contemPlative
A qaptea qi ultima povestire se deschide cu un elogiu alvielii
monahale, constituind o apdrare a c[lugdrilor, eroi smerili ai
timpurilor moderne in lupta lor irnpotriva r[ului gi a iluziei.
Eroi despre care vedem ce rol pot juca in Rusia, in care sunt
astizi adesea nevoiEi si trdiascd in clandestinitate, qi unde, ca
qi in Occident, atrag fdr[ incetare suflete dintre cele mai alese.
Exigenfele monahismului primar, asumate ca un r[spuns la
darurile Duhului, tulburd f[r[ incetare inimile.
La ce folosesc cdluglrii, intreab[ profesorul, dac[ se retrag
din lume in inactivitate, f[r[ sd-qi slujeascd aproapele qi fdr[ s[
contribuie la bundstarea societdEii a c[rei supraviefuire depinde
de intrajutorarea tuturor? De la aparilia monahismului, in se-
colul al IV-lea, intr-o societate care, in ciuda compromisurilor
pe care le face cu puterea politicd, se voia cre$tind, intrebarea
e pus[ incd de oameni care tr[iesc in lume qi nu pot concepe cd
se poate s[ te despa4i de lume ca sd aspiri cu atata for![ c[tre
cealalt[ lume.
Iati rdspunsul sihastrului :
l. Viala in liniqte qi singurdtate in cel mai
este activitate
inalt grad, ea favorizeazd intre altele desdv6rgirea sufletului.
Omul cufundat ?n cele lurneqti fuge de sine ?n zgomot, in
agitalie deqartl, in urmdrirea distracliilor inutile.
2. Celcare iqi comunicl experinlele liuntrice in cuvinte sau
in scris poate deveni bineficdtorul unei naliuni ?ntregi, prin el
se rdspdndeqte in lume o formd nevdzutd de dragoste. (S-ar
putea cita cazul Sfdntului Antonie, al SfAntului Francisc din
Assisi, al St?ntului Sergliei de Radonej, care nu ar: llsat multe
scrieri, qi a cdror flacil-[ vie strdluceqte incd.)
Pelefini rusi Si vagabonzi mietici 229
3. Strilucirea vielii unui cf,lugdr poate trezi dorinla cunoa$-
terii de sine la oameni care simt, atunci cAnd il intAlnesc, sau
doar trec prin apropierea schitului in care tr[iegte (sd ne gAndirn
la rnulgimile care se ingr[mddesc la Zagorsk sau Assisi), o
chemare puternicl la viafa duhovniceasc[. <Cel ticut invali
prin ins[qi t6cerea lui>, gi zideqte prin viala lui. ContemplaEia
in tdcere este eliberarea din sclavia pdcatului, mlrturisind
despre adev[rul acesteia. Hristos insuqi a deschis calea. inainte
de a implini cele pentru care a venit pe p[m6nt, s-a retras
patruzeci de zlle in pustiu pentru a lupta irnpotriva Satanei, o
luptX grea de ale clrei binefaceri ne bucur[m acum. De rnai
multe ori s-a ?ndepdrtat in locuri singuratice ca si-l roage pe
Tatdl, aritAndu-ne astfel cum s[ ne g[sim odihna sufleteascd
departe de agitalia care macind sufletul.
Profesorul pune, inff-o alti ordine de idei, o intrebare gravi:
ce este de flcut dacd nu avem laindem6nd sfaturile unui pdrinte
duhovnic pentru a fi clliuzili pe clile vielii lduntrice? Am
semnalat deja pericolul care pdndeqte pe cel care se supllne,
fdr[ sX fie cdl[uzit de cineva avizat,unei metode de rugdciune
care atinge fibrele fiintrei conqtiente qi inconqtiente. in duhul
Sfinfilor Pdrinli, sihastul arat[ cd la aceasta s-a g[sit un rdspuns:
Daci nu-l glsifr (pe stareful pricepr"rt). atunci, chemfind cu sufletul
paza lui Dumnezeu. c[utafi sfaturi qi indrumdri in invXlimintele Sfingilor
Pirinli. $i intirili-le cu cuvintul lui Dumnezeu din Scripturi.Trebuie si
finefi seama qi ci cel care cauti cu buni voie gi zel, poate gisi bune
indnrmiri din parlea oamenilor de rdndt'.
Reiese din aceste afirmalii cd e foarte bine sd iei drept
sfdtuitor pe cineva, chiar un profan, pentru atepdzide capcana
nilucirii. C[ci Satana insuqi poate lua forma unui inger luminos,
care poate transfonna cildura trupului in foc dezl5ntuit, qi se
topeascd bucuria inimii in pldcerea tristd a simlr"rrilor.
Prof-esoruli$i pune intrcbarea: cLux putem sd ne rugdm cAnd
'' Ibid., p. lo2-103.
230 DIicheI Evdokimov
ne-am adAncit in piicate de moarte? Nu e oare blasfernie si
indrdzneqti la cea rnai sfAntd faptd de unile cu Dumnezeu?
Ornul de la sfArqitul secolului XIX qidin secolul XX e departe
de a fi insensibil la <rsacru>> in diversele sale manifest[ri lumeqti:
ideologii, putere, bani, sex, idoli ai show-business-ttlui sau ai
politicii... El se d[ adesea inapoi de la actul religios nu din in-
diferenl[ la sacru, ci din teamd, din remuqcare, uneori din
descurajare, sau chiar din <risipirea mingii> clreia nu i se poate
opune decAt rug[ciunea frecvent[, chez[qie a echiliblului
minlii. indrdzneala in viala lSuntric[ consti, dup[ textul liturgic,
in a <chema Tat[ pe Dumnezeul cel ceresc>>, a ne intoarce spre
el, chiar dac[ suntem cufundali in cele mai de jos sau in
pr[pdstiile groazei.
Mdrturisirile unui pelerin.r-us se sfdrqesc cu o rneditalie
asupra comuniunii credincioqilor unili in rugdciune, adicd in
unirea cu dragostea dumnezeiascd. Aceast[ comuniune se
infiripd de la rug[ciunea pentru cei vii care <curdleqte qi ridicl
sufletul celui pentru cale se face>, ca qi de la rugdciunea pentru
cei adonnili, qi ea <binefdcdtoare de cele dou[ pirli, pentru
leglturile strAnse care unesc lumea cereascd qi lumea noastrd>.
Povestirea se temini cu o rugdciune, simpld qi frumoas[,
pentru aproapele, care il pune pe acesta in prezenla lui
Dumnezeu:
Doarnne mult n-rilostive. faci-se voia Ta, cel cat-e vr-ei si se
mintr-riasci toli gi si ajLrngi la cLtnogtinla adevirului; rnintttieqte qi ajutl pe
robul tiu N. $i si fie in fala Ta dolinla aceasta a rrea ca un strigit al iubirii
pe cal€ ne-ai poruncit-o TLrtt.
Prin aceastd comuniune intre cei vii qi cei adormili se
exprim[ <<cornuniunea celor sfinfi>, icoand a Bisericii vii de
la Vechiul Testamentpdnii la Parusie. Ea este actualizat[ in
timpul sacru al liturghiei euharistice, atunci c6nd sunt pornenili
plof'e1ii, apostolii, rnartirii, sfinlii, qi cAnd creciincioqri acluc
Ibid.. p. 215
Pelerini rugi qi vagabonzi misdci
"
jertfele lor impreund cu pornelnicele celor vii qi celor adonnili,
asociafi astfel in rnod mistic cu jertfa mAntuitoare, rnai ales prin
frdnturile de pAine care sunt puse in sAngele din potir. Veclerea
simfoniei ecleziale, la ca'e fiecare aduce nota sa personal[, in
armonia ?ntregului, este aceast[ sobomost elaboratl de filosofia
rus[ a secolului XIX, rnai ales de Khomiakov. Ea defineqte
persoana ca o fiinE[ in comuniune, ?n primul r6nd cu Treimea,
din care desprinde modelul comuniunii desdvArqite, in care
unitatea se irnplineqte in diversitate; apoi cu oamenii, a cdror
existen[d o impfutdqeqte de la cel mai apropiat pAn[ la cel mai
deplrtat: mai intAi familia, apoi nagia (asupra cdreia slavofilii
au insistat foarte mult), r;i apoi omenirea universald, de care
suntem cu tolii rdspunzf,tori, dupd Dostoievski.
Rugdciunea rupe ciclul infernal al izoldrii, al separi.rii, al
sentimentului de a fi un strdin pe p5mAnt, toate consecinle ale
pdcatului; ea reintegreazd omul in circuitul iubirii care, ca un
r0u puternic, pleacl de la Dumnezeu qi se rdspAndegte printre
oarneni, qi ii ia cu el ca sI-i intoarcd la izvoare. De fiecare dat[
cdnd omul se roagd, iar Sfdntul Pavel ne ?ndeamnd s[ o facem
flrd incetare, se lasl dus de aceasti curgere a iubirii, qi lucreaz[,
dup[ puteri, la mAntuirea lumii.
Acum trebuie s[-l ldsdrn pe pelerin, crue iqi reia drumul sprc
un destin necunoscut. in concluzie, cAteva cuvinte despre rne-
toda de rug[ciune preconizatzi aici. Cei care o practicd pot vorbi
despre binefacerile ei asupra sufletului, duhului qi trupLrlui. Dar
trebuie sd subliniern, chiar dacd acest lucru nu prea apare in
Povestiri, cd aceastd rnetod[ numit[ <isihastb nu exclude nici
un alt mod de rugiciune cale ar putea fi folosit, atat in Rusia,
unde rugdciunea lui Iisus nu e pusd in practicd peste tot qi nici
mdcar nll este admisd in toate mediile, cAt qi in Occident, care
are propriile lui tladilii. Orice rugf,ciune, de orice fbrrnd, iqi
realizeazd scopr-rl atllnci cAnd il aqazd pe om in comuniune cu
 Michel Evdokimov
Dumnezeu. Ne-am oprit indelung asupra drumului pelerinului
qi asupra invdlXturii pe care o poart[ ?mpreund cu alte perso-
naje, pentru c[ ni s-a pirut c[ invocarea Numelui in perspectiva
isihasti corespunde unei nevoi a omului zilelor noastre, mai
ales prin sirnplitatea, densitatea mesajului siu, amintirea nemij-
locitd a condiliei existenfiale a omului p[cdtos, chemat la mila
dumnezeiasc[. Cel care spune rug[ciunea la locul unde
lucreazd, ?n cdminul familial, cdlc6nd pe pavajul oraqelor,
pierdut in mullime sau retras in c[mara sa regdseqte experienla
pelerinului care stribdtea pdduri qi trecea r6uri, cobordnd in
hanuri qi intAlnind oameni, drumefind zi qi noapte in lumind
. l[untric[ qi in bucurie. in mica lucrare Rugdciunea lui lisus,
autorul, care semneazd, <Un cdlugdr din Biserica de Ia Risdrit>>,
evoc[ actualitatea reinnoit[ a Fi]ocaliei in Rdsdritul apropiat
qi in Rusia, ca qi cea a Povestirilor unui pelerin, reeditate de
atAtea ori, ffaduse in mai multe limbi, primite neaqteptat de bine
de romano-catolici, anglicani, iuterani, calviniqti, qi devenite
<<lucrdri clasice de ordin major ale literaturii de devoliune>>23.
Aceastd rugdciune, care conline puterea neinvins[ a Duhu-
lui, a str[bdtut incercdrile tragice ale Revoluliei ruse, qi a in-
giduit multor suflete lipsite de ajutorul Sfintelor Taine, intr-o
lard in care se inchideau bisericile, in care orice invdtrdmdnt
religios era proscris, in car€ mdndstirile erau interzise, s61ind
fteazd,flacdra credinlei qi a nddejdii.
" L/n tnoine cle lEgtise cle t'Orient, La Priete de Jdsrrs, Ed. de Chevetogne,
1 963, a 4-a edigie, p. 73-7.1. Perspective interesante asupra <<cherttdlii Nuntelui
lui Iisusin Occident>, apendice II,p. 109-l 12.
ill. VAGABONDAIE
POSTREVOLUTTONARE
pelerini in Rusia?>
"Sunt incd
1. Vagabondul Ei puterea
A aborda literatura sovieticd din perspectiva vagabondajelor
mistice nu e uqor, degi o Rusie etern[ nu s-a stins nici acum,
in ciuda constatdrii blazate cd asistdm la <sfdrqitul mitului ru-
sescrr', ci rlmdne vie in ceea ce a devenit fostul imperiu al
larilor. Pentru a construi paradisul terestru la care visau revolu-
tionarii, trebuia intdi inibuEitd orice dorin[d de a crede intr-un
paradis ceresc, sau cel pufin sd fie secate izvoarele care potoleau
setea sutelor de pelerini insetali de apd vie. Atunci au fost rase
de pe faga p[mdntului mdndstirile Optina qi Sarov, au fost in-
chise cele de la Valaam, de la Pegterile Kievului, iar cea din in-
sulele Solovelki a fost transformatd in lagdr de concentrare
pentru membrii clerului. Din o rnie de mdn[stiri care existau
inaintea revoluliei, n-au mai rdmas dec6t cdteva deschise in
1985, printre care renumita Treime-Sf. Serghei,la Zagorsk,
ldngd Moscova. Reducerea peregrindrilor a dus la r[rirea
prezenlei pelerinului ca personaj literar. Aceastd rarefi ere poate
avea qi alte motive: o actualitate prea arz[toare, griji sau interese
solicitate ?n alte direcfii, fdrd a vorbi despre o cenzurd drastic[
ce nu voia decAt sd ascundi privirii o realitate devenitd tabu.
R[t[citorii mistici, cdrora li se interzice prin lege sI trdiascd
in osmoz[ cu mediul social, se v6d erzi ameninla{i cu zu-estarea
!'.r^{lVAT, yrol, t" du ntytheni.sse. L'Age d,homme. 19g2.
2t4 Michel Evdokimov
pentrLl lene sau parazitism social. Ca totdeaurta, ei se interio-
rtzeazir qi tr[iesc in aceastir lr-rme fdr[ a-i apa(ine cu adevdrat,
lucru care ii scoate din s[rite pe cei care planificd viegile qi
minfile. Totuqi, ei nu trebuie confundali cu <emigratrii din
interioo>, aceqti sovietici care pentru a supraviegui unr.ri regirn
resirnfit ca insuportabil, se transportd cr-r gAndul intr-un
<altundeva> mai mult sau mai pufin mitic: la fel curn existl
emigralii de <<acolo>>, care, trlind in str[initate ?n condilii la fel
de dureroase pentru ei, se transporti cu gdndul intr-o Rr.rsie nu
rnai pufin miticd. in ceea ce ii privegte pe r[t[citorii autentici,
ei aduc mdfturie in rniezul cet[lilor oamenilor despre cetatea
cercascd la care sufletul lor aspir[. Nici un ucaz nu ar putea s[
ii condarnne la tdcere sau nemiqcare. Pentru a-i intAlni, e de
ajuns sd petreci de pildd mai multe ore ling[ rnorm6ntul
Sfflntului Serghie, la mAnistirea Treimii, unde se inalld zi de zi
o rugdciune neintrerupti, tulburltoare, in intimitatea spiritual[
a ap{rdtoruluiRusiei.
Autoritdgile risipesc o energie fabuloasd pentrLl a pune tot
felul de piedici pelerinilor, impundnd de exemplu un paqaport
care poate fi cerut in tirnpul deplas[rii in interiorul 16rii. Am-
ploarea pelerinajelor ?n istoria Rusiei era atat de mare cd isto-
ricul Kliucevskij ( I 84 I - I 9 I I ) vedea in aceast[ preumblare per-
manentd o tr-[sdtur[ a caracterului nalional, qi afinna c[ pelerinii
constituie o clasi sociald apafte, care meritd sd fie tratatd ca
atare. Misurile draconice luate de Petru cel Mare qi Ecaterina
a II-a pentru extinde qerbia gi a-i lega pe qerbi de glie dovedesc
a vagabondaj. pedeapsi care este intr-adevir aplicati.
cd aceqti admiratori ai societ[trii supravegheate de politrie, dupd
moda occidentald, dispreluiesc persoana utnand, c[ nu cunosc
adev[ratul caracter al poporului rus qi, sub acoperirea eficienlei
econornice, ascund voinfa de a distruge credinla religioas[, con-
siderati ca retrogradd ,si incornpatibild cLr modul de gAndire do-
minant, ateu sau deist, al civilizaliei occidentale. Astfel <des-
potul luminat>> Ecaterina a II-a, prietend a lLri Diderot, a
Pelerini rugi Si vagabonzi mistici 235
suprimat libertatea cazacilor din Ucraina, a distribuit p:"urAn-
turile statuh-ri pentru a satisface ldcornia celor pe care ii favor-iza,
qi a aservit numai ea 800.000 de ![rani liberi! Dr-rp[ revoh-r1ia
din I 9 17, bolqevicii au lecuperat mo$tenirea acestor doi trari ,
au aplicat prograrnul lor de luptd zrntir'eligioas[, dal cu o fero-
citate sAngeroas[, ial astdzi nu lasf, Bisericii decAt un spalir_r
de liberlate redus la celebrarea liturghiei in pufinele licaquri de
cult care au mai rdmas deschise. $i intr-un caz qi in celdlalt, cei
care se supun imp[rdliei Cezarului qi ideologiei sale oficiale se
simt provocafi de credin![, de rnanifest[r'ile pioase incornpati-
bile, dr,rp[ pdrerea lor, cu ordinea absoh-rt6, etatizatl, pe care
vor sd o impun[ gdrii. inchiderea sistematicd a mdn[stirilorr se
supune voinlei de a le inibuqi influenla, de a impiedica poporul,
a cf,r-ui via![ e prograrnatd pentru a indeplini in mod mecanic
normele de prodr"rclie dictate de biroclalii omnipotentri, sd-qi
croiasc[ drum spre aceste loculi ale luminii, a cdror putere de
atracfie este irezistibil[ pentru sufletele dornice de absolut.
M[ndstirea Poceaev este locul in ciu-e, de tr-eizeci de ani, in-
cdlcarea dreptului la pelerinaj a luat intorsitura cea mai
dramatic[:
De doi anj deja, serviciile regionale ale mili(rei de la poceaev. cu
efective r"rriaqe de rnililieni Ei de cadre ar-rxiliare ale mililiei interzic. aproape
in fiecar"e zi. populaJiei si nteargi la stirelie pentrLl a se rllga. Fac baraje
[...], opresc cLr forJa pe pelerini, ii urci in camioane qi ii clLrc in nrijlocLrl
pidurii Brodnz, sau Smyikoe sar,r in alte locuri, ameninlindr.r-i cI claca ii
mai vid prin preajr.na stire{iei. vol primi cinci ani de inchisoare pentrLr
Serviciile de transporl in conrun sunt interzise pelerinilor. Daci
un condrlctor nu respect.l acest regularnent. iqi pierde locLrl de munci qi chiar
libertatea. Astfel, toli pelerinii tnerg pe jos, ca acunt doui sute de ani. clar
asta nu ii slrpiri. cu condi{ia ca dupi efortuj Ltnui mar.E atit de gr-eu si se
' Din cele l.025 cle miinistiri descirise in lgl4.toateerau ir.rchise in 1939.
in tirrrpul lpogerrlLri sfalinisrrlrlui. iar astizi doar vreo cirrcisplezece nlri sunt
cieschise. dal suptrse unor nrirsuri dlaconice in ceea ce pliveqte lecnrtu!eir.
cf.'11'. BEENSON, Prudencc ct Courztge. Plr-is. Le Seuil, 197.1, p. -t8.
216 Michel Evdokimov
poati inchina in fala r.noaqtelor de la Poceaev. . .
Totuqi. sunt impiedicafi sI se apropie' li se confisci lucrurile
personale, sr.rnt injr-rra[i qi chiar bitr-rgi'.
Aceste mdsuri, de o asprime exageratA, dovedesc neimblAn-
zita energie a poporului, qi o dorinf[ de peregrinare care e de-
parte de a se stinge. MulEi rdt[citori qi sihaqtri au gesit ad[post,
imediat dupl Revolulie, in desele plduri din nord. Atunci cdnd
armatele germane au intrat in lard in 1941-, au gdsit numeroase
schituri risipite in addncul p[durilor, departe de colectivizarea
forfat[ a pdm0nturilor qi a oamenilor, unde moqtenitorii
spirituali ai SfAntului Serghie qi ai SfAntului Serafim pdstrau
vie tradilia rug[ciunii neintrerupte. $i atunci cAnd, imediat dupd
revolufia din octombrie, bolqevicii au decretat r[zboi fdrd mii6
Bisericii, distrug0nd qi inchiz6nd ldcaquri de culto, deportAnd
sau impuqcAnd episcopi, preoli qi credincioqi cu miile, atunci
preolii pelerini, cu o boccea in spate in care aveau o bucatd de
p6ine qi Scriptura, plecard pe drumuri ca sd vesteasc[
Euanghelndin poart[ in poafte, lindnd aprinsd flacdra credinlei
in c[mine.
Autorii sovietici, ca Soljenildn, au zugr[vit portrete de
nevinovafit, sau de r[tdcitori nu din vocafie, ci de nevoieu' Ei
nu ar putea intra in categoria vagabonzilor mistici, nici m[car
in cea a romanului picaresc, qi constituie un gen aparle, ieqit
in imprejurdri exceplionale dintr-o lume in care populalii in-
tregi sunt deplasate, duse pe c6mpuri, deportate in provincii
indep[rtate. Un ldran simplu ca Spiridon, care ajunge pe
drumuri ?mpreun[ cu nevasta qi copiii din nevoia de a se
' ,rsuppliques adrcssdes qu Conseil oecttndnique des Eglises et aux
ditigeants de I'URSS>, , septembrie 1962, citat in N. STRUVE' Atdilens en
Paris, Le Seuil, I 963, p. 278-279 .
oURSS,
Din cete 50.000 de biserici deschise inainte de rcvolulie, numai aproxi-
nrativ o suti rtrai r.amiseseri in I939 pe intregul teritot'ir.t, iar astizi ntr nlzri
sunt clecit in jul de 7.000. Pentlu o poptrlalie care irrtre tinrp s-a dtrblat" '
' Eririna din Casa Man'ionei.
" Spiridon. din Pinrul cerc,Kostoglotov tlin Pavilionul cancero;ilor'
Pelerini rugi qi vagabonzi mistici 2t7
sustrage exceselor colectiviz[rii sau violenlelor ocupan!ilor
naziqti, ajunge la sfdrqit - dar aceasta este o alt[ trecere - in
penitenciarul in care se desf[qoari acliunea din Pdntu] Cerc.
Acest om ajunge la vagabondaj din cauzarigorilor existenlei
intr-un sistem totalitar, agravate de un r[zboi ucigaq. Doar o
povestire-mdrturie ca Arhipelagul Gulag este relevantfl pentru
acest nou tip uman pentru care co$marurile imperiului concen-
tralionar ?ntAlnesc in rnod tragic realitatea.
2. Un pelerin indoielnic
Nuvela lui L Kazakov Pelerinul (Stt'annik) extras[ din
culegerea Albastru Ei verdd, a apdrut in plin[ perioadi de
destalinizare declanqat[ de Hruqciov la al XX-lea Congres
( 1 956). Literatura se desparte de normele sufocante ale <realis-
mului socialisb>, a evoc[rii locurilor qi a personajelor stereotipe.
Denuntarea cultului personalit5lii de cdtre primul secretar al
partidului, cdteva m[suri timide de liberalizalc, care duc la pu-
blicarea nuvelei O zi din viaSa lui lvan Denisovici in 1962,
aduc o dispozilie favorabild in rdndurile intelighenliei dezleag[
limbile' qi dau curaj pentru a aborda teme altidatd prohibite.
Valul <dezghefului>>n, micd explozie literard de care se pare
cd profitd Kazakov, a fost destul de rapid in[buqit de o
rnajoritate conservatoare bine organizatd care a rcadus literatur-a
pe vechile fdgaquri gi la vechea stagnare.
Nlscut in 1927 ,Iuri Kazakov a inceput sd studieze muzica
la Conservatorul din Moscova, imediat dupi r[zboi, apoi s-a
indreptat citre literaturd. Autor al unor nuvele a cdror art[
' Goluboie i Zilionoie,Ed. Sovielkii Pisateli, Moscova, pp.48-62.
' SoljenilAn printeqte din toate collulile girii nenr.ulirate nldrtufii de la cei
carearrscipatdinlagdrelestaliniste.Ei vor-fievocali descriitorin Ahrpela-
gul Gulag.
" Acesta a fost titlul unei nuvele de llia EhrenbLtlg, apir.uti in l9-54. unde
pentlu plirla oaril in literatulii
se volbea despre epulirile staliniste.
2ta Michel Evdokimov Pelerini rugi gi vagabonzi mistici 239
consti in sugestie, descrie o lume sovieticd, singura pe care o - A. de-asta inhebi ! zise ea pe un ton
necijit. Tinerii de azi. se gtie.
nu cred in Dumnezeu. $i apoi la noi e rnunci tot tirnpLrl anului, nu avenr
cunoa$te, strlbitutd de annonicile lunii vechi, ca qi pelerinul
tinrp de aqa ceva. Cind vine vreun preot. citeqte o slujbi pentru morli la
acesta care aduce, in tonalitatea muzical[ a intregului, o not[ cinritir, qi asta e credin[a noastri'0...
stranie, discordanti.
Pelerinul este o povestire realistd, care dd o imagine destul Alteori, pelerinul tunI irnpotriva desfr6nafilor, sau a indife-
renlei la cuvAntul Evangheliei, in fala nurorii gazdei lui, un
de fideld a decreqtinizdrii satelor, o tem[ pdn[ nu demult tabu,
produs pur al regirnului sovietic, care casc[ ascultAndu-i
dar care a devenit posibila prin climatul de <dezghe!> post-sta-
cuvintele. Dar, az6nd de dorinle lascive, se vdrd noaptea ?n
linist. Este pus in scen[ un vagabond cu inclinalii oarecum
patul tinerei fernei:
lubrice, oricand gata sd se vAre in orice pat ca s[-qi liniqteasc[
doringele trupeqti, qi in contradicfie cu o stare pe care pare c[ a Pipii patul, se culci pe mar_einea lui,impinse pitura uqoar-5. Liuba
iqi scoase fala de sub barba pelerinului. il lovi cu pumnul
ales-o cle bunavoie. Totul are loc pe fundalul unei atmosfele se trezi trcmur-ind,
in piept qi scoase nn stngit... i

decadente, depdrtati de realisrnul socialist, care a adus autorului

comparafii elogioase cu Cehov. Fatalitatea se abate asupra
mamei, al cdrei so! piere pe front, asupra fiului care se ineacd
in mod stupid cu tractor cu tot intr-un acces de zel kolhoznic,
asupra nurorii, vlduv[ tdndr[ qi fdr[ prihand, care e respon-
sabila clubului, Ei care aplicd intocmai regulamentul clre inter-
zice tinerilor si danseze seara in timpul s[pt[mAnii. Pelerinul,
care se intereseaz[ de cdtd credingd este in sat, qi trece numele
celor morJi in pomelnicul lui, se las[ prins in plasa seducliei
feminine qi este nevoit s[ fugd ruqinos in zori.Impresia gene-
rald, evocat[ delicat, este cea a rlului existenfial, al unui loc in-
chis qi in[buqitor, singura leg[tur[ cu exteriorul venind de la
acest rlt[citor care iqi trage dupi sine <plictisul qi lenea>'
- LasI-rnI. golanule! Pelerinul dracului. lasi-nrXl zise LiLrba cr.r
voce riguqiti.
Se smulse din str€nsoarc lui, se ridici in gezut qi igi strAnse clmaqa
pe genunchi.
- Stai pufin. .. Daci vr-ei mi insor cu tine miine... ?mi rad barba,
muncesc la kolhoz... imi fac baie, adlugi el. amintindu-qi ci nu se rnai
spilase de multi vrerne".
Nuvela iqi glseqte punctul de echilibru in dubla denunlare
a unui sistem care in[buqd aspirafiile cdtre infinit ale omului,
qi a unei ipocrizii bigote a cdrei aparilie pare anacronicd in de-
corul unui kolhoz. S-ar putea vedea de asemenea ?n aceasti
anecdotd sdteascd un rid imperceptibil pe fala etem[ a naturii,
atOt de intens prezentd ?n cele doul descrieri de la ?nceput qi de

Ambiguitatea fine de duplicitatea personajului' Uneori el la sfdrqit. Dat afard din casa pe care aproape a pAngdrit-o, pele-
are un rol de revelator, prin prezenta qi intreblrile sale, indeam- rinul se afund[ vesel in aceastd naturl:
nd la descifrarea unei realit[1i adormite in rutina de zi ctt zi: Ca totdeauna. de fiecare dati cind pildsea un loc, se sim(ea din
- Biserica fr-rnclioneazi? intrebi el indrcptAndr'r-qi pdvirea asttpra ce in ce rnai vesel - sim(ea chemarca drumului. iar episodul din ajun i se
cnrcii roz-nttrii a cloPotnilei. $tergea din amrntire .. .

- Biserica? Si fr'rnclioneze'? Nr-r se fac slujbe in ea " Actttn se Nu qtia unde avea si-l duci acel dnrrn. Dar iqr simlea din nou sr"rfle-
glseqte iniuntr-u o stalie cle rnotocultlt|n (SMT). Era un preot intt'-o vtetne' tr-rl r"rqor ;i vesel, iqi reluase infiliqarea unui om obiqnLrit cu drumuri lungi.

dar tare bitrin, a ttiurit de vreo doLrizecr cle ani. toiagul ii lAqlia prin ierburi qi tLrfiqLrri. riisunii pe tlr-rnchiLrr-ile cle copaci. iar-
- $i atunci voi triili in ziteisnr? ' KAZAKOV . Goluboie i Zitionoie.op cir., p. 50.
Femeia se tLrlbru'i... " Ibicl.. p. 60.
240 DIicheI Evdokimov
24t
el fr-edona cu jurnitate de glas o melodie veseli.''. se ocupe de filanh.opie

Sub pana lui Kazakov, r[tdcitorul mistic suferd o degradare Dar poporul pistreazi aminti.ea chiar a acestor iurccilvi care
atr
dispdrut. Drn copilirie i,ri arnintesc de proqa. L'om tarc
plltemicd. Omul, epoca, preocuparca pentru cenzur[, totul pare uscat, cr"r barba
gi ochii inc'edibir cle albaqtr-i. La noi er-a foarle iubit
si ajutat si-qi cluci
sd se alieze in definitiv pentru a face din acest personaj, care 'arx
zilele. Anr,rnfa schimba'ea vrernii, intoarcer-ea fiilor plecaii.
schimbiri]e
mo;tene$te anumite tr'ls[turi uqor de recunosclrt ale predeceso- aduse de soarli.
rilor s[i, un personaj grotesc. Atunci cind Biserica Vie,r a pus stipnnire pe licaqul cle cult, pro;a
s-a agezat la intrare qi a inceput si cerqeasci vocici qi cimali.
- Dar ce vrei sI faci?
3. <Oamenii lui Dumnezeu>> - Vreatr si mi inrpirriqesc.
- Dar Proga, nu pofi sa te impirtiqeqti dupl ce ai mincat cimafi qi
Autorul unui articol ap[rut in Caietele Samisdatu]ur evocd ai biut vodci...
tradilia secular[ a .<oamenilor lui Dumnezell>> (Boiii Liudi) - Ba da, ba da. e foarle bine aqa. qi acliu-ea: Cine se va
impirtlqi
cale strdbat locurile sfinte ale g[rii, ajungAnd uneori p6nd la in aceasti biserici se va nrurdiri. iar cine va cnnta in ea va
mer ge in
'
iacr.
Muntele Athos, la Ierusalirn gi la Sinai; ei povestesc acolo unde Iar oamenii nu au mai mers de atr-rnci la Biserica Vie.
in anii 30. triia proor-oci1a Motia. Oamenii se sh.angeaLr in juml
sunt primili poveqtile pitoreqti ale lumii de dincolo, sunt ei, ii dideau care Lln ban, care o bucati de pllcinti.
intrup[ri ale comuniunii universale a celor credincioqi. Dupl - Anna, zicea ea' firgi repede acasi. s-a intimplat o nenorocire.
ce a reamintit rolul pelerinilor in istoria qi literatura Rusiei (un Femeia alerga qi iqi gdsea biiegerLrr ho'cxind, impuns
de un tarr.
rol fdrl egal, dupd pdrerea noastr6, in cazul altor natriuni mai Alti dati. Motia a legat ciinii de ra bisedci cu s'fod. i-a acoperit
pragmatice ale Europei), el evoc[ prezenla persistentd a cn cdrpe rogii qi i-a minat spre biserici.
- Unde te d'ci aga, Motia? Ce faci acolo? a cer.tat_o pr.eotr.rl.
acestora in nafiunea sovieticd de astizi:
- Ei, nimic, a rispuns ea. Cu tofii suntem Lrn pic rogii...
Acest aspect al vielii populare a Rusiei dinainte de RevolLr{ie poate Iati propriile mele observafii rnai r-ecente. Moscova, in anii 60.
fi considerat caun fel de dezordine ptovidenliaLicare rcflecta nu o carenlI O bitrdnici, adr-rsi de spate, imbricati in negrLr. cr.r fala tdniri, se plimbi
socialS, ci nivelul rnoral al lirii. pe Marina Roqcia. int.o rndni fine o cdryr, in c*ealalti plin cu cir-irnizi
r.rn sac
O eri noui a istoriei noastre a inceput, era postrevol'"tfionari, in qi fiare: pentrll a se rnortificar Dis de crimineafi.
ea igi inireapti cirj;Lin
timpul cireia aceastit dezordine povidenlialia trebuit sd cedeze in fa(a unei direclia clidirilor qi strigi:
ordini inspirate de riu. Trebuia ca toti si fie uniformizati gi si gAndeascl <Ah, stArvLrri, mor'li viil S-a'aqezatin cavouri qi
cred ci sunt vii!
la fel. qi si fie extirpati din inima poporului rnila pentru cei care sufeli qi Dar nu-i agteapti viitonrl luminos, ci Juclecata de Apoi!r>
penhrl (popoml ortodox>. Vorbea qi despre Dumnezeu qi spLrnea lLrcruri pline cle infelepcir-r_
De indati ce s-a instalat, puterea populari a intreprins o acfiune ne' $i ea a fost prinhe cei ca'e au disprrLrt in ajunul Jocudror
de purificale a societilii de elementele aqa-zis nocive, pelerini, cerqetori,
olimpice.
La lavra T.eimii - Sf. Serghie (Zagorsk), in iLrlie 1979.
iurodivi. Cu nn zel deosebit au fost indep[rtati din capitali in ajunul sdr*toarea
Sfintei Fecioare de la Kazan. o ferneie irnbr.icati siricicios
ultimelor jocuri olimpice de la Moscova. Astlzi inci Codr-rl Penal serveqte voce riguqiti.
profeleqte c'
de pretext pentrtt a condamna pe <oamenii lui DumnezeLl) - pentrtl <Antilu-istLrl mer ge pe pirrint. A fost trirnis ca si distru_ei paqtele.
vagabondaj. palazitisnr. propagandi antisovietici. Unii tjung in azile
psihiatrice. altii in lagirele de ntrnci. Biserica insiqi nir nrar ale dreptLrl si de ur grup r'ode'nist, din ri'dur crerurui,
^
.E^vorba
sAntrl Bisericii ortodoxe irr i,rie 1922. a fost pe cale
ciu-e s-a forrrrat in
si
'' lbid.. p.6l-62 ;r dispirlrt calrvlr rni rnai tir.zirr.
cr.eeze o schis'r:i gi
242 D{ichel Evdokimov
invierea gi nemut'irca oamenilot>>.
Oar.nenii adunafi in julLrl ei asculti in tlcere.
<$i cine este acest Stipin al Lr'nnii (oc de cLrvinte asupra nunreltti
de Vlaclimir. aluzie la Lenin). niscut in 1870 qi care a lttptat irlrpotriva
Paqtelui? O sI invingi pAni in 1984, anr'rl in czue ziua lui de naqterc qi Paqtele
vol fi in aceeagi zi; dar va fi ultima lui victorie...>>.
Doi mil{ieni apar in mullime qi o iau pe proor-oci1i. Porlireasa
ministirii irnpinge gi ea mulfinrea: <Ce tot tragefi cLt r-u'echea? Daci tot agi
venit la rninlstire. mai bine v-a!i duce si ascultali predica pirintelui. Ce
v-o fi plicind si ascultali nebr-rnii!> $i-qi tot vAm rnltr.rra pe sub picioareie
noastrc. ca qi cltm al fi vrr-rt s[ ne alunge.
Iarflqi milifreni. De data asta dr.tc cu ei un orn carc parc si fie pelerin
gi se impotriveqtel in mAni are nir;te mitlnii. DoLtI femei se lin dupl el
plingind:
<<Dece il duceli? Ce-a ficut?>.
Cilugirii triec in ticere. VilLrrile mzu'i. negre filfiie ca niqte aripi
atfunate de cominacele Toli am vlsa si inter-vin[ ca niqte sdpnni 9i sI
1or.
opreascd violenfa. Dar firi indoiali nr'r sunt ei stipdnii aici. ' '
Pentru ultirna oar-i arn fost la lavri in primivara h-ri 1983. Ordinea
domnea. Nici rnlcar Lln cerqetor. Vizind niqte oarneni ingrXmidindu-se,
rn-am apropiat qi eu. Era r.rn ciru! mic pe rotile. in el. o bitr6ni oloagi'
Cel care impingea clrttciorr.rl ii rLrga pe oamenii cal'e se strinseseri:
<Creqtinilor, plecagi, ci o si vini mililio>. Oarnenii pun in cimcior
bancnote de tr-ei rr"rble. mere, biscuili. Ar-rd ultimele cttvinte ale bitrinei
infirme:
<Mai sunt dor.ri veri qi doui ierni: pe urml voi va trebui si
in{elege!i luct-ttnle>.
Apoi cXr-uciorul s-a tetras intr-un col{.
Dar iati ce m-a mirat. De-abia att fost rostite aceste cuvinte
inflicoqitoare. ci o bucurie tainici a luminat felele tuturor. Numai nigte
oarneni foarte nenorocifi pot avea ochii lLrminali astfel. Ah, cLrm rnai strferi
popou.rl rus in adAncr.tl sufletuh-ri lni! ''.
4. Vagabonzii mistici intr-un regim ateu
Aceste cateva exemple, qi mr-rlte altele, atesti pennanenta
" \f FOMIN. ..fttl- tie Dieu". Cirhicrs tltt Satniztl;rt. Brttrelles'
tts
noienrbrie 1984. nr. 106, p. l9-21
Pelefini ruqi gi uagabonzi mistici 24t
qi vitalitatea vagabondajelor mistice in Uniunea Sovieticd, unde
oficial sunt discreditate qi supLrse unor m[suri severe de
reprimare polifieneascd. Dar nimeni nll este omene$te capabil
sd stingd setea de absolut a omLllui, dorinJa lui de comuniune
cu divinul, chiar cu pretul unor severe privafiuni, a bitlilor sau
a pierderii libert[1ii. in cartea sa Poustinia ou Ie ddsett au coeLr
des uillel' ,Catherine de Hueck Doherly poveste$te c[ a intdlnit
la Roma, la un Congres care s-a linut in anii 60, cdtriva teologi
venifi din Uniunea Sovieticd gi i-a intrebat:
<Mai snnt pelenni in Rusia?> S-au mul{umit si mi pdveasci qi
si-rni rispundi: <Credeli ci comunismul poate opri pelerinajele in Rusia?>
Mi-a venit si intrLr in pimint! Totr-rqi am pus o alti intrebare de acelaqi fel:
<$i ce se intimpli cLr sihlstriile?> Mi-au spus ci pidurile eralr tot pline de
sihistrii qi cd se cLlno$teau chiar comuniqti care se duseseri in pidLrri in
ciutarea pustnicilor - qi care, pentru un motiv sau altnl, rinriseseri acolol
Dar, adiugzu'i ei, acestea eran doar zvonnd nesigure'u.
Revolulia ruse, care s-a dovedit incapabil[ de a opri peleri-
najele din interior, a amplificat mi$cal€a sprc exterior, aruncand
pe drumuri milioane de ref-ugiatri; dintre aceqtia unii qi-au tr[it
noua condilie, pentru care nu erau prcgdti1i, ca qi St[p0nul lor,
care nu avea loc ca sd-gi plece capul. Revolulia bolqevici a per-
mis indirect intAlnirea dintre cre$tinii din Orient, rdrraqi fdrd
cip[tdi, qi creqtinii dintr-un Occident devenit pdm6nt de bejenie.
Cea mai mare revolulie atee, condusi in numele omului qi irr-
potriva lui Dumnezeu, a avut un rezultat pozitiv: a favorizat
apropierea ucenicilor lui Hristos desp[r1iJi de o mie de ani. Ast-
fel, anumili profesori de la hlstitr-rtul Saint-Serge de la Paris
au tinut foarle mult la acest dialog pe cale de a se instaura, qi
au jucat Lln rol de pionierat in clearea unei rniqclri ecumenice
care in momentul de fald nu se mai poate intoarce din drum.
Pulin tirnp inainte de a fi constr6ns s[ pdrdseasc[ Rusia,
'' <Siltistt'ia situ DeSettul irt inint;t or itselotr', tr ad. fr-. lzt Edinr ra Cerf. 97(t.
1
Autoarea este o nlsoitici de relrgie catolicz'r. solia untri nrrrelican.
"' Poustinia ou le ddseft au coeur des ville.s.op. cit.. p. 34.
244 frIichel Evdokimov
Nicolai Berdiaev s-a dus la un preot din Moscova. pdrintele
Alexei Meciov, care era vlz[tor cu duhul qi era duhovnic renu-
rnit. Filosoful refuzase intotdeauna s[-qi piriiseascd 1ala, cre-
zdnd cddatoria sa era s[ irnp[rt[qeascii soarta poporului s[u:
cind Alexei. a venit in intirnpina|eii
anr intrat in chilia pirintelui
in alb. qi am avut irlprcsia ci rispindea raze de lr-rnrini. I-anl
mea irnbricat
spus cAt eran-r de indr-u'erat ci trebuia si-mi pirisesc Jara. <Trebnie si plecali.
mi-a rlsp,.rns pirintele Alexei, trebuie ca occidentr-rl si vi atrdi cr-rvintele>.'t
Dup[ curn se qtie, Berdiaev avea s[ se implice profund in
miqcaiea personalismului creqtin, anirtat[, plintre al1ii, de
Jacques Maritain qi Emmanuel Mounie'. Acest cLlfent filoso-
fic avea s[ exercite la randul lui o inflr-ren![ asr-rpra ginditorilor
sovietici moderni, ca Igor ogr-r4ov, care tocmai a fost eliberat
dintr-o detenlie de doulzeci de ani de Gulag qi de dorniciliu
forlat. sau Tatiana Goriceva.
Trebuie s[ admitem c.l stalea de peregrin cere o disponibi-
litate, chial timp liber, libertatea de a circula, qi mai ales o mzre
libertate de spirit. Aceste exigen{e sunt cele pe care le putem
intAlni intr-o societate normald. Dar ce este nonnalitatea?
Lumea zugrivitd in tragediile lui Shakespeare, in Contedia
unand a lui Balzac sau in opera lui Camus, in cale abundd
nedreptatea, cruzimea, patimile dezl[nfuite, este o lume pe care
orice ireqtin o recunoaqte cu uqurin![ ca fiind decdzr-rti. Dar e
lurninat[ de o tonalitate de <normalitate> pe care o dau anumite
valori, iar absenla sau prezenla acestora poate fi recunoscut[
de oricine: clreptatea, adev[rul, sensul, drepturile omultti" ' Or,
in acest univers pe care il gdsirn la Sojenigdn, Evghenia
Guinsbourg, $alamov sau Grossmann, bazele societ[1ii sunt
votio AI i M ec i ov, p. 9 . Aceasti lttcrate, publicati in I 970 la YMCA
"*elui Nikita Struve, reuneqte mer-noriile p.i|intelui Alexei, cores-
press prin grija
poncl"nlaiui, .lif.rit" nrirrturii. irr al si, Eseu de autobiogtafie spit'ituali
<Spu-
iBuchet-Castel. 1958, p. 256-257).Be'diaev ii evoci perso.alrtatea:
nea... ci nu tr.ebuie sir conti|lti pe o intrevenlie rllilita|ri pentl r.l inlittlrare.t
bolqevismului. ci cloal pe tratrsfottltarea spirinrali in sinLrl popot-ului t'tts'
Povestea cd solclalii ,oqii u.rt""u sir-l cattte noiiptea' ca si se spovedeascd''
Pelerini rugi gi vagabonzi mistici 245
rdsturnate, cicr valorile fundamentale, qi mai ales posibilitatea
de a distinge infie bine qi r[u, au displrut. Un nevinovat trebuie
s[ se declare vinovat la sf6lqitul unui proces, dac[ partidr-rl i-o
cere; cei rlai buni apirdtori ai revoluliei sr-rnt trirniqi in lagiirele
de concentrare. Hannah Arendt stabileqte o diferen{d de ordin
calitativ intre regimul dictatorial, care iqi impune legea nerni-
loas[ f5.r[ a pretinde ci fondeaz[ un nou paradis, qi regimul
totalitar in care singurul adevlr in toate domeniile. ?n credinfele
personale, qtiin![, ar1[, este cel care emand de la pafiid, sau de
la tiran, care Jine in n-rdini frAiele puterii''. Singura cale de
salvare posibil[ de sub acest malcl[r de d[lflrnlturi nu este cu
sigr-rran$ forfa, ci o conqtiin(ir superioard, refuzul minciunii,
sau, dupi SoljenilAn, o chemare la c[infd (qi aceast[ cdinld
trebuie sd se intoeu'c[ in timp cu mult inainte de l9l] ,pAnii la
inceputurile naliunii) ca o <<categorie a viefii neamurilorrr'".
Devine evident c[, sub asemenea regimuri, condilia
rdt[citorului, in afara celor care au ales-o in rnod deliberat, este
impusl de evenimente cu o cruzime rafinatd, gi devine una din
rnultele cou.Iponente ale vietrii: deporlzu'ea nemlilor de pe Volga,
a tdtarilor din Crirneea, a populaliilor baltice. in afara URSS,
rase intregi, evrei, polonezi sau figani, sunt private prin voinla
lui Hitler de dreptul la via1i, exterminate sisternatic. Pe toate
continentele, acei <<boat people> vietnamezi sau etiopieni, rniq-
c[ri de refugiali de o amploare necunoscr-rtf, pAnd acum in istoria
omeneascd, alungi populalii intregi pe pi.rndnt str[in. Fie czi
sunt datorate tiraniei, rdzboiului sau foametei, aceste miqciri
de refugiatri, semn tragic al instabilitE"trii unei lumi, ne trirnit la
lupta rnetafizicd intre bine qi rdu, qi la condilia atAt de vulne-
rabil[ a omului peregrindnd pe pirnAnt.
in miezul cleportlrii, unii oameni iqi reglsesc credinla. Sol-
jenitAn devine clerstin $i iqi asr-rmd condilia cu toati luciditatea.
'* H. Alendt. Le Sttstdnte totu!itait-e,Le Seuil,1972.
''' Cf. culegerea Des voix sous les ddc'onthres.Le Seuil. 1975.p. I 10.
246 Michel Evdokimov
Grossmann, autorul adrnirabilei qi sr-rmblei Vie et destinto
(Via;d Si destin),se converlegte. La ce? se intreabd G' Nivat,
editorul lui. La popolul evreu, poporul rdt[citor.
in cartea sa Poustinia (Sihistria), Catherine de Hr"reck
Doherty povesteqte cum, inainte de revolufie, un prieten al
tatdlui sdu, pe nume Petlu, nobil qi posesor al unei averi imense,
se l-rot[rdqte intr-o zi s[ aplice, aqa cum atAgia allii au fdcut-o
inaintea lui, litera Evangheliei. iqi vinde toate bunurile, ingri-
rnddeqte saci de aur qi argint in c[rule qi melge s[ le impartd
el insuqi in cocioabele Petrogradului. Apoi, cu un toiag qi o boc-
cea, f[r[ un ban in buzunar, (de fapt nici nu avea buzunare),
pleacd in lume. Cdgiva ani mai tdrziu, cei doi prieteni s-au
intAlnit in fala unei biserici:
<De ce ai ales viafa asta de idiot, de intirziat Inintai?>. Petrlt
rispnnse: <Isp5qesc pentnt cei care l-au flcut nebttn pe Hristos, cdt a triit
in lume qi dupl aceea, secole la rind>. Se imbriliqari din nor-r gi Petlit
clispinr. Tat[l meu ntt l-a mai vXzut de atunci niciodatir'?.
La ceasul la care tirania sub diversele ei forme iqi arat[ peste
tot fala h6dd, la care annatrlentul atomic ameninfd apocaliptic
lumea,la care intr[m in civilizagia informaticdin vreme ce doud
treirni din omenire suferd inci de foame, nu putem dec6t sd fim
convinqi de nebunia lumii. Prin ea, nebunia lui Dumnezeu se
arat[ ca singura inlelepciune. Petru, vagabondul rus care s-a
despuiat, cu voia lui, de tot penffu a lua condilia de om suferind
dus de colo colo pe pdrnAnt, iqi face auzitd'chemalea de a isp[qi
pentru ceva, pentru singurul lucru care sintetizeazd esenta
rdt[cirii mistice: pentru cei care l-au crezut sau incd il mai cred
pe Dumnezeu <<nebun>>.
'" Ed. de I'Age de l'horntue, Lattsanne, 198'1.
t' C. De Hueck Dohefly, Poustitti;t.op. cit., p. 33.
CONCLUZIE
Toli acegtia au muit intru ctedinyti, firi sd primeasci fig,iduinlele,
ci vizindu-le de departe gi iubindu-le cu dor Si ntdrturisind ci pe
pimint ei sunt stfiini Si cdliton.
Evrei I I.13
Iisus i-a spus lui Pilat: <impdt'dyia mea nu e clin lumea
aceasta>> (Ioan 18, 36). Pe ucenicii Lui, clutarea acestei
imp[r[trii ii va impinge pe cdile ocolite ale acestei lumi, nu
pentru a evada intr-o alt[ lurne iluzorie, ci pentru a r-efuza sd ,
accepte tot ceea ce este in contradicfie cu aceast[ realitate ?n
acelaqi timp simpl[ qi tainicl a irnpfu'dEiei, nedreptate, minciuni,
egoism, urd, violen!6... Plecarea in lume a unui vagabond
mistic capdt[, aqadar, un sens concret. Cu toiagul in m0n[, cu
traista in spate, pleac[ in lume; sau, f[r[ s[ se depdrteze de locul
in care se gdseqte, se hotdrlqte sd-l urmeze pe Cel ca-re a spus:
<<Eu sunt calea>>. $i intr-un caz qi ?n celdlalt,pe drumurile lumii
sau pe strada sa, in cdrnara sau in chilia inirnii sale, a unna calea
inseamni a urrna o persoan[ vie, qi a qti cd aceast[ cale duce
spre finta urm[ritd cu ardoare.
Vagabonzii mistici.ne-au inv[Eat c[ poporul ales, in vremu-
rile dintAi, qi poporul celor botezali mai apoi, nu sunt, afard de
cazul in care iqi p[rdsesc vocafia, popoare instalate conforlabil,
burghez, in certitudinile lumii acesteia. A fi ales nll presllpune
impietrirea. Multiplele peregrindri ale poporului evreu, ieqirea
din Egipt, exilul in Babilon, risipirea in diaspora, in unna
cuceririi Ierusalimului, aratd cd a fi ales este o povard, o
responsabilitate grea in lumea aceasta cll care nici o inlelegere
inqel[toare nu e cu putinl[. Autorul Epi,stolei cdtte Eurei spune
244 DIicheI Evdokimov
clespre aceqticiudaf c[litori cd. <rdoresc o patrie mai bund, adici
pe cea cereascd. Pentru aceea Dttmnezeu nLI Se rLtsineazi de ei
ca sd Se numeascd Dumnezeul lor, cdci |e-a gdtit lor cetate>>
(Evrei I l,16). Aceste cuvinte discern chemarea intim6,
inalienabild a poporului ales, pe care Apostolul Petru o reia in
aceiaqi termeni indemnAndu-i pe creqtini in calitatea lor de
<strdini qi cdldtori> sd se fereasc[ de rlul care macind sufletul
(I Petru 2,ll).
Vagabondul mistic se detageazd de puterea politicd, eco-
nomic[ sau social[, peregrinarea lui este un refuz de a se iden-
tifica cu un regim, cu o ideologie in vigoare. Skovoroda poarld
un dialog secret cu el insuqi in iungile sale drumelii, qi ?qi joacl
din plin rolul de atrezi spiritul critic atunci cAnd iqi intdlneqte
semenii. in cazul <<nebunilor intru Hristos>>, nebunia este per-
sonalizati sau chiar sacralizat[, ea oglindeqte societd'1ii propria
ei imagine, care o obsedeazi, pe care o primeqte sau o respinge,
impotriva c[reia uneori lupt[ f[rd a putea s[ se dezbare de ea'
Nu trebuie deci sI ne mirim cdnd vedem aceste personaje
prigonite de sistemele totalitare, care le considerd nebuni fdrd
drept de apel, sau hI4uiEi, in fel qi chip, in sistemele care nu au
decdt grija eficienfei.
Amploarea pelerinajelor in vechea Rusie, care pentru unii
cdp[tau dimensiunile unor adev[rate <<maree omeneqti>>, ne
invit[ s[ tragem concluzia cd rdtdcitorul mistic, aqa cum apare
in istorie sau in operele literare, este un tip uman cu propriile
sale caracteristici. Din toate nafiunile europene, in Rusia cea
Mare sunt ei intdlnili cel mai des. Literatura ii recunoaqte fdr[
probleme ca tip, intr-atAt sunt de ugor de recunoscut. Tolstoi
revine la ei adesea, semn al unei cherndri pe care o resimte in
adAncul fiinlei lui. Pugkin qi Dostoievski le acord[ un rol de far
in sAnul unei Iumi addncite infi-un intuneric de nepdtruns.
S-a pus intrebarea: ce motive pot arunca pe drumuri un
Pelerini rugi gi uagabonzi mistlci
num[r atAt de mare de bdrbali qi de femei; sd fie oare ceva care
fine de moravuri? dorinla de a scdpa de mizeriile vielii? un
nomadism inc[ viu, inn[scut la un popor cdruia i-au fost
h[rizite spalii necuprinse gi care dau naqtere unei nostalgii a
spafiului gi chiar ideii de infinit? o aspirafie la splendoarea sluj-
belor liturgice in centrele monahale, unde mullirnea cuprinsi
de simful comuniunii omeneqti simte deja bucuria imp[rdfiei
cereqti? o sete tenace de absolut, care fdqneqte dintr-un senti-
ment de insatisfaclie dinaintea confortului, convenliilor, com-
promisurilor lumii acesteia? Aceste motive, qi multe altele, joa-
cd un rol hotdrAtor, permit sd se discearnd tendinlele profunde
ale acestui popor cdutitor de absolut.
In aceste lungi rdtdciri mistice, toate clasele fuzioneazd in-
tr-o fraternitate reinnoiti: oameni din popor, v6nzdtori, hotri qi
desfiAnali, reprezentanli ai nobilimii qi ai puterii, fdrd a-i uita
pe intelectuali, qi nici aceast[ pleiadd de mari scriitori ca::e fac
pelerinaje la mlnlstirea Optina, celebr[ pentru starelii ei: Go-
gol, Kireievski, Soloviov, Tolstoi, Leontiev. Este chiar necesar
si evocdm aici misterul mo4ii larului Alexandru I, moft oficial
de o boali la Taganrog, in I 825, pe c6nd in popor se zvonea
altceva qi se credea cd a devenit pustnic, in persoana unui Fio-
dor Kuzmici, mort in 1864, intr-un exil de bundvoie in Siberia.
Numeroase lucrlri istorice incearcd sd aduc[ dovezi, dintre care
unele sunt chiar tulburitoare, penffu a susline ipoteza c6 trarul,
cuprins de o crizi misticd, s-ar fi dps sd-qi dea isplqeascl in
pustnicie pdcatul de a fi asumat puterea politic[ supremd. Sd
nu uitdm cI anturajul pietist al larului (Doamna Krtidener)
cdpitase o putemic[ influenJi spirituald asupra acestuia, qi cd
aceastd abdicare brusc[ s-ar situa in perspectiva puterii definite
intr-adevlr de slavofili ca un pdcat, sau ca un riu necesar, cu
care se impovdreaz[ o victimd care consimte sd-qi elibereze
in felul acesta supuqii.
Starea de vagabondaj intr-o societate rusd destul de rigidd,
 tlichel Evdokimov Pelerini ruqi gi vagabonzi mistici
planeta in lung qi-n lat, sall ai lui Lazarillo de Tormes, care se
inchisd in ea inslqi, flr[ multe contacte cu str[in[tatea,
sffecoar[ ca ni$te maimute qirete in jungla societ[1ii, unii cn-
constituie un factor de schirnb qi de mobilitate a claselor sociale,
prinqi de nesecata curiozitate a explorzrtorului, ceilaltri de doringa
favonze.az|dinarnica oamenilor r;i a ideilor. in anurnite familii
de aventur[ sau pur qi sirnplu c1e a avea o bucatir de pdine. in
ruseqti din emigralie, sosea uneori pe nepus[ masi unul din
ciuda sirnlului tainei care adesea deschide aceste pove$ti spre
aceqti r[tlcitori care, chiar in Franfa, transmiteau o instabilitate
un destin necunoscut, nu se depiqesc prea des lirnitele vizibile,
bineflc[toare. Sosirea lui aducea o gr"rrd de aer curat, povestea
palpabile, ca s[ spunerl aga, ale unei lumi ai clrei stdpdni vrem
aventurilor tr[ite de el, observafiile sale privind viala oarnenilor
s[ devenirn prin qtiinli sau putere. Cu totul altfel sr"rnt rdt[citorii
constituia o judecat[ asupra vielii spirituale a 1[rii qi manifesta,
Rds[ritului spiritual al acestei lumi, a c[rol aspirafie spre zdrile
intr-o lume agitat[, un fel de aqteptare apocaliptic[.
deschise ale p[mAntului trimite rnetaforic la aspiralia lor spre
in ciuda ridic[rii nivelului de trai, a unei anumite adormiri
infinit.
a spiritelor in confortul material, a unui recul manifest al
Aceste zdri deschise pot fi interiorizate de orice on: <Cduta{i
ciedinlei conqtiente, pelerinajele in occident sunt inc[ destul
impdrisia, se afld inlduntrul vostru>, spune Domnul. Cel care
de frecvente. Fie despre drumegiile studenleqti spre
cI e vorba
nu a descoperit pe Dumnezeu in addncul propriului suflet,
Chartres, impX4ite pe etape, de sanctuarele mariologice, unde
nu-l va g[si nici in miqcare, nici ?n evenimentele vielii. Acest
sosesc trenuri intregi de pelerini, de la Lourdes, de la Notre-
lucru trimite la antiteza paradoxali a ritdcirii qi a nemiqclrii.
Dame-de-la-Salette, Fatirna sau Czestochowa, toate aceste
Pe de o parte poli fi cuprins de un dinamism febril, pofi alerga
peleinaje necesitd o organizale, atAt pe plan material c0t qi pe
prin lume fdr[ s[ vezi nimic, alunecAnd la suprafala lucrurilor
plan spiritual, mult mai irnportante decat pe vremuri' Aceastd
ca pentru a fugi de tine insuli, sd te fereqti de nevoia de a intra
orgonirot" face s[ se piard[ pulin din spontaneitatea qi
inlduntrul tdu pentru a int0lni pe Dumnezell care locuieqte in
auionomia r[t[citorilor mistici alltentici, dar favofizeazd
aceste ad0ncuri. Autoarea Poustiniei spune, pe buni dreptate,
deplasarea unor mullimi mult mai numeroase' Cei care au
cd <pustia, tdcerea, singurdtatea, nu sunt neapdrat locuri, ci mai
indrlzneala si batd calea de unii singuri, triiesc cu o intensitate
degrabd stdr-i ale dul-rulr-ri qi ale inirnii',r. Pe de altd par1e, te poli
mereu r-einnoitir experieEele str[moqilor lor. Astfel, in anii din
fixa in irnobilitate qi totugi si parcurgi drumuri nesfArgite.
urm[, pelerini plecali de la Poitiers au ajuns pAn[ la Santiago
Astfel, intr-un context perfect profan, Xaviel de Maistre in
de copostella, unnand anumite itinerarii unde se glsesc ferme
al sdu Voyage autour de ma chambrc (1795) foloseqte o claus-
.u.", d" pe vremea Evului Mediu,le acordd mel€u g[zduire'
trare de patruzeci qi dou[ de zile de arest pentru a invitra s[ cd-
ldtoreasci in cimara lui gi sd ne ia cu sine inff-un fel de compli-
in c[utarea sa neobositd a r-rnirii cu Dumnezeu, in care se
citate secretd. Descrierea obiectelor, evocarea amintirilor trezite
exprimd o credinfd vie pe care nll o sldbesc nici asprimile de prezenla gravurilor - o femeie seducitoare, un prieten rnofi,
drumului, nici oboseala mersului, vagabondajul mistic joacd Werll-rer -, totul cu o tumurl melancolicd pe care o capdti po-
un rol fonnator in evolufia spiritr-rald a personalit[Eii. Exist[ o
vestea, puncteaz[ un itinerar in lzrra minunatl a irnaginaliei.
diferengd calitittivd intre rdtlcitorii seculariza{i dil sf'era
' C. De Hueck Dolrerty. Poustinia.op. cit... p. 19.
culturald a Occidentului. moqtenitori ai lui Ulise, care brdztle'az1
 DIicheI Evdokinov
Orice om e liber sd evadeze dupd cr,un vrea din lurne Ei din
contingenfele ei, aceasta este lecfia autorului.
intr-un context religios, se povesteqte c[ un Pdrinte din
deqert, Serapion, care cutreiera mereu prin munfi qi prin vdi, a
f[cut odatf, o vizitd unei schivnice care trlia complet izolatd
in chilia ei. Mir6ndu-se de aceast[ aparenfd inactivi, a intreba-
t-o pe un ton de reproq de ce stltea mereu aqezatd, qi a primit
de la ea rd'spunsul urmdtor: <Nu sunt agezat6, sunt pe cale>'
P[rintele deqertului a plecat de la ea, pe deplin ldmurit. Asupra
acestui subiect, literatura pare inepuizabil[. in a sa Istorie
Lausiaci,Palladius povesteqte cum intendentul unui spital care
finea de o bisericd din Alexandria <<cunoqtea atAt de bine
Sfintele Scripturi qi preceptele divine incdt, chiar la mesele
frafilor, era absent qi t[cut. $i cdnd era rugat s[ povesteasc[ ce
simte, spunea aqa: <<Am plecat in clldtorie cu gdndul, dus de o
conternplare>>.t
Vagabondajul mistic poate deci sd se prezinte ca o stare,la
indemdna tuturor celor care nu incremenesc in condilia lor limi-
tatd, aspird la spaEii nesfArqite, sunt insetali de absolut' Aceste
spalii nesfArqite nu coincid cu spaEiile frzice, geografice, c[ci
altfel cei mai mari ritdcitori ar fi cosmonaulii care au parcurs
distantre fabuloase. Aceste spafii constituie o categorie spiritua-
li, care se reveleaz[ omului in'addncimea propriului sdu suflet,
oricare ar fi mediul pdmAntesc in care iqi duce viala:
Te simfi strdmtorat. Visezi si pleci. Dar fii atent 1a miraje' Ca sI
evadezi, nu alerga, nu fr;gi: mai degrabi cerceteaz[ acest loc strinrt care
ig este dat; aici vei gisi pe Dumnezen qi tot ce cauli. Dr"rmnezeu nu plttteqte
in zarea la carc pnveqti, ci doarme in addncui sufletului tdr.r. Deqerliciunea
fuge, dr-agostea cerceteazl. Daci fugi din tine insuli, inchisoarea ta va fr-rgi
impreunl cu tine qi in fugi te va sfnmtora.gi rnai tare; daci cercetezi liuntrul
tiu , se va lirgi qi se va preschimba in rai'.
' PALLADItJS, Histoite Lausiaque,tlad. fr'. de A. Lucot, 1912,p'31
' Gustave THIBON. citat de Gabriel MARCEL, Horno Viator. Atrbier'
1950, p.35.
Pelerini ragi fi vagabonzi mistici zg,
Stipanul divin al tuturor ritdcitorilor rnistici a spLrs clespre
sine ci El este calea: <<Eu sunt Calea, Adevfuul Ei Viaga. Mmeni
ntr vine la Tatil Meu decdt prin Mine> (Ioan 14,6). A_L unna
inseamn[ deci a merge pe calea vietrii, a refuza irnpietrirea qi
nemiqcarea, a se lrsa dus spre zrri mereu noi, spre
trinta unicir
a oricirui itinerar terestru, dragostea Tatilui. in acest sens,
vagabondajul mistic, fie ci ia sau nu infdli;area unei peregriniri
pe drumurile lurnii la'gi, este o cil[torie l[untricd. Ea cii-curn-
scrie in definitiv condifia existenfial[ a omului, al cirui destin
pe acest pimant este efemer, dupf, asemd.narea lui Hristos:
<vulpile au vizuini gi pdsd'ile cerului cuiburi, Fiul omului ins[
nu are unde si-$i plece capul> (Marei 9,20). Dup6 chipul lui
Hristos care irnprrtiigeqte mer€u condilia umand itinerantd, ca
in aceastd viziune a poetului rus Tiutcev in care, in drumul cdfre
Golgota care va dura pAnd la sfdrqitul vremurilor, el strdbate
Rusia inrobitd qi nenorocit[, sdrman printre sf,rmani:
Copleqit de cu.rcea grra,
Regele din cer in zdrenle
CLr pasLrl te-a stribitut,
Jari sfinti, binecuvAntdnd'.
' F.-1. TIL|ICEV, potnoie sobranfe stihotvorenij, Bibljoteka poeta,
Leningrad, l9-57, p.201. Poerrul esre datat din lg-5-5.
 2. Odiseeacunoaqterii ..:................. ....J....19
VAGABONZII MISTICI IN LITERATURA RUSA ..84
CIJPRINS L Tolstoi sau chemarea infinitului ................................. 85
. PRECUVANTARE ...................5
1. Tolstoi qi Skovoroda ................ .. .........85
o INTRODUCERE .......................1
2. Tolstoi qi pelerinii ............ 87

o VAGABONDAJE BIBLICE ............. ......... t2

3. Copil5ria ........89
l. La inceput ............... ......... 13
4. Rdzboi qi pace ..................93
2. Cain ..............l4
5. P[rintele Serghei ..............95
3.Auaam .......... 15
6. Patriarhul de la Iasnaia Poliana ........... 98
II. Vagabondul wdjit al lui lrskov ................................ I00
4. Perioada de dinaintea exilului din Babilon ............. l8
5. Perioada de dupl exilul din Babilon ........................22
1. Genezapovestirii ........... 100
6. Vremea lui Hristos ............23
2. Prezentwea eroului vrljit ......... ......... l0l
.........
T.Ierusalim, oraqul sfAnt .................25
3. Intrarea in viaf[ a unui tAn[r vizitiu ... 104

8. Pelerinaj gi liturghie ..........28

4. Rupturadernediu .......... 107
O VAGABONDAJE iN RUSIA ...................33
5. Luptapenfrucai ............. .................... 109

l. Zonle pelerinajului ................. 6. Latdtari ......... .................. 110

1. Povestitorii de bdline ........34

7. Intoal'cereain Rusia
^+ ....... I 13

2. Pelerinii cerqetod ..............31

8. Gruqa, frumoasa ligancfl .................... I 16

3. SfAntul Teodosie din Pecersk ............... 38

9. Isp[qirea .....121
4. Peleriniiruqi in Orient
10. Forma expunerii ...........126
......42
trI. N.A. Nekrasov, poetul suferingelor poporului ......... 130
5. ViaEa qi pelerinajul lui Daniel, egumen al
p[m6ntului rusesc .............44
l.Nekrasovqipoemulsdu<<VIas> ........130
2. Dostoievski qi Nekrasov ............ ........ 136
II. Nebtrnii intru Hristos ................ .................52
I . Nebunia de-a lungul vremii ................52
IV. Adolescentul qi rdtlcitorul Makar' ........ 140
Adolescenfa: vflrsta ext€melor ........ 140
2. Nebunie qi putere ?n lumea modemd . ..... .... .........54
3. Nebunia gi Scriptura ........56
Un gentilom vagabond ...142
4. <Nebunii intru Hdstos>> rr"rqi .................................... 59 Ofamiliedeint0mplare ..................... 143
O societate in descompLlnere ......... ...145
5. <Nebunii intrr.r Fl'istos> qi puterea politic[ ............62
SoEia vagabondului mistic .................147
6. <Nebunii intru Hristos> in Rusia de astlzi ............. 63
7. Nebunie intru Hristos qi culturl .......... 65
Un vagabond cu bucurie in priviri .... 148
Comuniunea cosmic[ .... l5l
8. Boris Gidunov: larul r;i <nebunnlintru Hristos> ....69
III. Skovoroda sau filozoful rdtircitor (1122-1791) .......75 Chinurile fn-rmr-rselii m6ntuitoare . ... 156
I . Menirea unui itinerant infelept ............15
Utopiilepu'adisiace ..l-58
Revelatia ateismului
 I I . Cornuniune oneneascd in rugdciune .................164
12. Vagabondul rnistic gi c[s[toria .......167
13. Unitate gi dedublare ..... 168
| 4. Vagabondul in Adolescentul .............................. I 7 1
V. Un stare! vagabond: Zosima ................. .............,....... lJ 4
l. Convertirea starelului ................. .....175
2. Zosima,vagabond mistic ................ 178
. POVESTIRILE TINUI PELERIN RUS ................... 183
I. Pelerinul rus .......""" """"""" 184
1. Rusia anilor 1860 .......... ..,................. 184
2. Omul ......... 186
3. C[utarea rugdciunii personale qi cosmice ........-. 187
4. Cil[toria pelerinului: la drum spre Irkutrk .......... I 95
5. De le Irkurlk la Odessa ...............-....203
II. Pelerinul rus, fei povestiri inedite ..........208
I . A doua parte a Povestirilor unui pelerin rus ......' 208
2. Dela Odessa la Kiev .-.210
3. DelaKievlaPoceaev .....................215
4. Ladrum spre Solovelki ...............'..'219
5. in chilia starefului .......'220
a) Evanghelie qi rug[ciune ............ .................. -.... 221
b) Rug[ciune neincetat[ ................ -..222
c) Despre puterea rug[ciunii ...'........226
6. Idealul vielii contemplative .............228
IlLVagabondaje postrevolufionare -.....".-.233
I . Vagabondul qi puterea ...............................:.... .... 233
2. lJnpelerin indoielnic ...231
3. <Oamenii lui Dumnezeu>> ....-..........240
4. Vagabonzii mistici infr-un regim ateu ........-.. '....242
o CONCLUZIE .............. ..........247

Ti pografia MU[IlPBlllI lagi

tel.fi axi 032 21 1225, 211252