Patericul Mare 0527 1052

DESPRE DARUL DEOSEBIRII 531
lucrurile cele dintâi şi alese şi îngrijindu-se să aducă

acelora cele ce li se p ar a fi mai de preţ decât toate. Lui
Dumnezeu cum de nu so co tesc să-I aducă cele mai de
preţ şi cele m ai d eo sebite? Căci se vede că Dumne
zeu, cerând de la noi această bunăvoinţă arătată în
cuvinte de m ulţum ire, nu o face pentru că are nevoie
de cuvinte, ci ca să n e înveţe să fim recunoscători şi
să nu schimbăm cele ce ies din buzele noastre38. Adi
că, cele pe care le-am rându it şi hotărât să le aducem
lui Dumnezeu, cu m ultă cercetare şi râvnă, cu frică şi
cu multă sete treb u ie dăruite, precum jertfa lui Noe,
care era miros şi fum, a aju ns înaintea lui Dumnezeu
ca mireasmă cu bun m iros. Căci aşa este scris: Dom
nul Dumnezeu a m irosit m ireasm a bine mirositoare?9.
Asemenea şi roada, şi je rtfa bărbaţilor vicleni, şi da
rurile lor sunt so co tite urâciune înaintea Domnului.
Auzi pe prorocul care zice iudeilor, care era atunci
poporul lui Dumnezeu: ... tăm âia p e care Mi-o adu
ceţi este pentru Mine urâciuner40. Căci viclenia celor
care aduceau tăm âie a presch im bat buna-mireasmă
în urâciune. Tot om ul care vrea să se mântuiască tre
buie aşadar să săvârşească rugăciunile şi milosteniile
cu simplitate şi cu to ată bunăvoinţa. Iar cele ce au de
gând să le aducă lui Dum nezeu să fie cele mai de preţ
şi mai slăvite, ca nu cumva rugăciunea noastră să se
întoarcă cu ruşine în pieptul nostru41 şi jertfa noastră
distinge cele plăcute Lui şi de a cerceta mişcările sufletului care
nusunt de la Dumnezeu, ci sunt provocate fie de cele dinlăuntru,
fie de cele din afară. Trezvia este indispensabilă pentru sufletul
care îl caută pe Dumnezeu. + 38Psalmul 8 8 ,3 4 . * 3,Facere 8,21.
♦ «Isaia 1 ,1 3 . * «Psalm ul 3 4 ,1 3 .
532 PATERICUL MARE
să nu fie prim ită p en tru că a fo st aflată vrednică de

hulă şi roadele n o astre stric a te şi nefolositoare şi să
fie socotite precum d arurile lui Cain42. Şi noi, iarăşi,
am întrebat: Aşadar, sufletul s e v atăm ă din însoţirea
cu gândurile?43 Şi a zis: Dacă din cele ru şinoase şi cele
necurate nu se vatăm ă, nici din cele cu rate şi evlavi
oase şi iubitoare de Dum nezeu nu se foloseşte. Căci
cum acestea folosesc, to t aşa şi acele a vatămă. Căci
chiar dacă prim im dinafară m ii de p ăci şi vindecări,
iar înlăuntrul no stru se n asc din gânduri tulburarea,
am eţeala şi zgom otul, nu este niciun folos de la pacea
dinafară. Precum şi ceta te a care, ch iar dacă are mii
de ziduri şi în tărituri, d ar e ste trăd ată de cei care lo
cuiesc înăuntrul ei, acelea nu-i folosesc. Dacă ne pă
zim pe noi înşine de învoirea cu gândurile ruşinoase,
Stăpânul nostru n e-a făgăduit lucruri m ari şi minuna
te, care sunt m ai presus de gândul nostru, adică des
fătarea îm părăţiei, îm p ărtăşirea de bunătăţile cele
negrăite, îm p reu nă-p etrecerea cu îngerii. Acestea şi
* «Facere 4 ,3 -5 . * «Sfântul Petru Damaschinul prezintă suc

cint şi clar fazele prin care trece gândul, de la apariţia lui până
când piere. Prima fază este atacul, adică amintirea răului (când
este vorba despre un gând păcătos); urmează însoţirea, adică
discuţia cu gândul, iar dacă sufletul nu-1 respinge pe acesta, ur
mează faza a treia, care înseamnă consimţământul. Această în
voire provoacă înrobirea, care duce cu forţa inima spre a săvârşi
fapta. Dacă starea aceasta durează în timp, apare aşa-numita pa
timă care duce sufletul spre celelalte, şi-I face să meargă de unul
singur spre a săvârşi lucrul într-un mod voluntar şi firesc. „Şi se
recomandă omului înţelept să alunge pe dată, de la început ata
cul viclean, adică maica tuturor răutăţilor care urmează”. Vezi
Filocalia voi. III, Despre diferitelegânduri şi atacuri, pp. 108-110,
Ed. Aster, Atena, 1960.
altele asem enea, şi a ltele pe lângă acestea, care nu au

capăt, care nu au sfâ rşit, schim bare nu cunosc, sunt
mereu aceleaşi şi fără de m utare44. Văzându-ne pe
noi Bătrânul că avem în d oieli despre cele spuse de el,
sculându-se în faţa n o a stră şi ridicându-şi ochii la cer,
în auzul nostru a zis: Iisu se, Dumnezeul nostru, Cel ce
ai făcut cerul şi p ăm ân tu l şi m area, Răscumpărătorul
sufletelor no astre, d acă c ele spuse de mine către fraţi
sunt m incinoase, n ev ătăm ată să răm ână piatra aceas
ta. Iar dacă su n t ad ev ărate, să se sfărâme. Şi odată cu
cuvântul, p iatra s-a sfă râ m a t în cinci bucăţi. Şi piatra
era o bucată d in tr-o coloană, având lungime de patru
pitari45. Şi noi m in u n ân d u -n e şi folosindu-ne, am ie
şit. Şi mergând în a in te a n o astră, Bătrânul a zis: Fiilor,
sâmbăta v iitoare v en iţi la m ine, căci am trebuinţă de
voi. Şi venind sâm b ătă, p e la ceasul al treilea46, l-am
aflat pe acesta ad o rm it. Şi îngropându-1, am plecat
mulţumind lui D u m nezeu c are n e-a învrednicit pe noi
să îngropăm un a s e m e n e a sfânt.
62. A zis A w a Iaco b c ă m ai m are este să te înstrăi
nezi decât să p rim e şti străin i!
63. A zis A w a Ia co b : Nu e ste nevoie numai de cu
vinte, căci su n t m u lte cu v in te la oam enii din vremea
aceasta, ci e ste n ev o ie d e lu crare. Căci aceasta se cere,
şi nu cuvintele ca re n u au rod .
64. A w a lo an, fam en u l, p e când era mai tânăr, a
întrebat pe un B ă trâ n , zicân d : Cum de voi puteaţi să§
§ HVezi 1 Corinteni 2 , 9. * 45Pihul de piatră sau de lemn cu care se

măsurau obiectele din piatră sau din lemn avea lungimea de 0,45 m.
Deci, dimensiunea coloanei era de 0,45 x 4 * 1 ,8 m. ♦ ^Ceasul trei din
vechiul original este ora bizantină. Corespunde orei nouă dimineaţă.
534 PATERICUL MARE
faceţi lucrul lui Dumnezeu cu odihnă, iar noi nici cu

osteneală nu putem să-l facem ? Şi a zis Bătrânul: Noi
puteam pentru că aveam de căpătâi lucrul lui Dumne
zeu, iar trebuinţa cea tru p ească o aveam ca pe cea din
urmă. Iar voi aveţi de căpătâi trebu in ţa trupească, iar
lucrul lui Dumnezeu nu-1 aveţi ca pe cel mai trebuin
cios. De aceea vă osteniţi. Şi pentru aceasta Mântui
torul a zis ucenicilor: Puţin cred in cioşilor, cău taţi mai
întâi îm p ărăţia lui Dum nezeu şi to a te celela lte se vor
adău ga vouă47.
65. A zis A w a Isidor48: Cei care vă nevoiţi după
lege, nu vă îngâmfaţi. Căci, dacă din această pricină
cugetaţi despre voi cele înalte, mai bine este să mân
caţi carne. Şi dacă pentru aceasta cugetaţi despre voi
cele înalte, ce nevoie este de post? Căci este mai de
folos omului să m ănânce cam e d ecât să se îngâmfe şi
să se laude49.
66. A zis iarăşi: Ucenicii trebuie să-i iubească pe
învăţătorii lor ca pe părinţi şi să se team ă de ei ca de
stăpânitorl Şi nici din pricina iubirii să nu dispară fri
ca, şi nici din pricina fricii să nu se întunece iubirea.
67. A zis iarăşi: Dacă doreşti cu dor mântuirea, fă
toate cele c a re te duc la aceasta.
68. A zis cineva A w ei Ioan Persul: Atâta ostenea
lă am făcut pentru îm părăţia Cerurilor! Oare vom
avea moştenirea ei? Şi a zis Bătrânul: Eu cred că voi
moşteni Ierusalimul cel de sus, cel în scris în ceruri50.
Căci credincios este Cel care a făgăduit51. De ce să nu
♦ 47Matei 6 ,3 0 -3 3 , vezi apoftegm a 46. + **Este vorba despre
kxktr preotul. * *Vezi Matei 6 , 1 6 -1 8 . ♦ **VezJ Evrei 12,22-23.
*% R riO ,23.
D ESPRE DARUL DEOSEBIRII 535
am credinţă? Iu bitor de străini ca Avraam m-am fă*

cut, blând ca M oise, sfân t ca Aaron, răbdător ca Iov,
smerit ca David, pu stnic ca Ioan, tânguitor52 ca lere-
mia, învăţător ca Pavel, credincios ca Petru, înţelept
ca Solomon. Şi cred precum tâlharul că Cel care pen
tru bunătatea Lui m i-a d ăruit m ie acestea îmi va da şi
Împărăţia.
69. A întrebat od ată A w a Longhin pe Awa Lucian
despre trei gânduri, zicând: Vreau să mă înstrăinez!
A zis lui Bătrânul: D acă nu îţi ţii limba ta, nu vei fi
străin, oriunde vei m erge. Şi aici, deci, ţine-ţi limba ta
şi eşti străin. A zis lui iarăşi: Vreau să postesc! A răs
puns Bătrânul: A zis Isaia prorocul: Să-şi plece capul
ca o trestie, să s e cu lce p e s a c şi în cenuşă, oare acesta
se cheam ă post, z i p lă c u tă D om nuluiT* Mai bine este
să-ţi stăpâneşti gându rile viclene! I-a zis lui şi pe al
treilea: Vreau să fug de oam eni! A răspuns Bătrânul:
Dacă mai întâi nu izb ân d eşti îm preună cu oamenii,
nici în singurătate nu p oţi să izbândeşti.
70. Ziceau că doi fraţi au g re şit în Schit şi i-a sepa
rat54 pe ei A w a M acarie cel din cetate55. Şi au venit
♦ “leremia (sec. al VlI-lea Î.Hr.) este numit tânguitor pentru

căapare ca prorocul care a suferit prin excelenţă şi s-a tânguit
pentru nesimţirea şi indiferenţa poporului israelit, din care nu
seosebeau cârmuitorii şi preoţii, care în majoritatea lor au ră
masnepocăiţi şi se întorceau din ce în ce mai mult spre idolatrie,
înpofida prezicerilor prorocului despre lucrurile înfricoşătoare
carevor veni, ca mânie a lui Dumnezeu. Este cunoscut textul din
Vechiul Testament cu titlul „Plângerile lui leremia", ♦ 53Isaia 58,
5- ♦ “I-a separat de obşte, adică i-a afurisit într-un fel. ♦ S5Aşa
era caracterizat unui dintre cei doi Macarie, care se trăgea din
cetatea Alexandriei.
536 PATERICUL MARE
unii şi au spus A w ei M acarie cel Mare, Egipteanul. Iar

el a zis: Nu sunt fraţii separaţi, ci M acarie este sepa
rat56. Căci îl iubea pe el. A auzit A w a M acarie că a fost
separat de Bătrânul şi a p lecat la Elos. A ieşit, deci,
Awa Macarie cel Mare şi l-a aflat pe el m âncat de ţân
ţari şi i-a zis: Tu ai sep arat pe fraţi şi iată au plecat
în s a t Şi eu te-am sep arat pe tine şi tu, ca fecioara
înţeleaptă, ai fugit aici, în căm ara cea mai ascunsă. Eu
am chemat pe cei doi fraţi şi am aflat de la ei că nu s-a
întâmplat un asem enea lucru. Vezi, deci, şi tu, frate,
să nu fi fost batjocorit de draci, căci nu ai văzut nimic.
Ci să prim eşti m etanie de pocăinţă pentru greşeala
ta. Iar el a zis: Dacă vrei, dă-mi m etanie! Văzând Bă
trânul odihna57 lui, a zis: Mergi şi posteşte trei săptă
mâni, mâncând o dată pe săptăm ână! Căci aceasta era
lucrare lor, să postească m ereu toată săptămâna.
71. Un frate l-a cercetat pe A w a Macarie Egip
teanul şi i-a zis: Awa, spune-mi cuvânt, cum să mă
mântuiesc? Şi i-a zis lui Bătrânul: Mergi la morminte
şi huleşte pe morţi! Ducându-se, deci, fratele a hulit
şi a lovit cu pietre şi venind a vestit Bătrânului. Şi i-a
zis: Nimic nu ţi-au vorbit? Iar el a zis: Nu! I-a zis lui
* “ A id afurisenia nu are înţelesul bisericesc, folosit când se taie
şi se îndepărtează un mădular din trupul Bisericii, d înseamnă
îndepărtarea provizorie din obşte, din motive pedagogice. * 57în
loc de cuvântul avditauoiv (odihnă) din textul vechi, alţi codid
au aid cuvântul tandvoamv (smerenie), dar sensul nu se înde
părtează. în ceasul în care omul conştientizează greşeala, căde
rea lui, şi o acceptă şi se mişcă spre pocăinţă, cu linişte sufleteas
că, este un semn de smerenie şi zdrobire de inimă. împotrivirea
egoistă este cea care creează tulburare în suflet după cădere, adi
că împotrivirea acesteia în a nu primi realitatea interioară (ET).
D ESPRE DARUL DEOSEBIRII
537
Bătrânul: Mergi iarăşi m âine şi slăveşte-i pe ei! Mer

gând, deci, fratele i-a slăv it pe ei, zicându-le: Apostoli,
sfinţi şi drepţi! Şi a v e n it la B ătrân şi i-a zis: I-am slă
vit! Şi i-a zis: Nim ic nu ţi-au răspuns? A zis fratele:
Nu! A zis lui B ătrânu l: Ai văzut cât i-ai necinstit pe
ei şi nimic nu ţi-au răsp u n s? Şi cât i-ai slăvit pe ei şi
nimic nu ţi-au v orbit? A şa să faci şi tu, dacă vrei să
te mântuieşti, să te faci ca un m ort, nici nedreptatea
oamenilor şi nici slava lo r să nu o socoteşti, precum
morţii, şi te poţi m ântui.
72. Trecând od ată A w a M acarie îm preună cu fraţii
prin Egipt a auzit un cop il zicând m am ei sale: Mamă,
un bogat mă iu b eşte şi eu îl u răsc, iar un sărac mă
urăşte şi eu îl iubesc pe el. Şi auzind A w a Macarie, s-a
minunat Şi i-au zis lui fraţii: Ce este cuvântul acesta,
awa, că te-ai m inunat? Şi le -a zis lo r Bătrânul: Cu ade
vărat, Domnul n o stru e ste b o g a t şi ne iubeşte pe noi
şi noi nu vrem să-L auzim , ia r v răjm aşu l nostru este
sărac şi ne urăşte pe noi, ia r noi iubim necurăţia lui.
73. A zis A w a M acarie: D acă n e aducem aminte
de relele făcute nouă d e o am en i, înd ep ărtăm puterea
aducerii aminte de D u m nezeu. Ia r d acă ne aducem
aminte de relele d racilor, v o m fi de neatins.
74. A zis A w a M atée: Nu ş tie sa ta n a cu ce patimă
se biruie sufletul. El sea m ă n ă , d ar nu ştie dacă va se
cera la unii gânduri d e d e sfrâ n a re , la alţii de vorbire
derău şi, asem enea, c e le la lte p atim i. Şi sp re care pati
măvede că se în clin ă su fletu l, p e a c e e a i-o dă.
75. Un frate a în tr e b a t p e A w a M atée: Ce să fac
J dacă mă vizitează u n fra te şi e s te p o s t sau diminea-

$? Căci sunt strâ m to ra t. Şi a zis B ătrân u l: Dacă nu te
538 PATERICUL MARE
întristezi şi m ănânci cu fratele, bine faci. Dar dacă nu

aştepţi pe cineva şi m ănânci, a ceasta este voia ta.
76. Au în trebat unii dintre Părinţi pe Ava Meghe-
tie, zicând: Dacă p riso seşte m ân carea pentru ziua ur
mătoare, voia ta este ca să o m ănânce fraţii? Le-a zis
lor Bătrânul: Dacă s-a stricat, nu este bine să fie siliţi
fraţii să o m ănânce şi să se îm bolnăvească, ci să se
arunce. Dacă este însă bună şi se aruncă din pricina
desfătării şi se găteşte alta, aceasta este rău.
77. A zis iarăşi: La încep ut când ne adunam unii cu
alţii şi vorbeam despre ce ne este de folos, zidindu-ne
unii pe alţii, ne făceam cete-cete şi ne urcam la ceruri.
Acum, însă, ne adunăm unul la altul şi, ajungând la
vorbirea de rău, ne ducem în jos.
78. A fost în treb at A w a Mios de către un soldat
dacă Dumnezeu prim eşte pocăinţa. Iar el, după ce l-a
învăţat cu multe cuvinte, i-a zis: Spune-mi, dragule,
dacă ţi se rupe m antaua, o arunci? A zis: Nu, ci iarăşi
o cos şi mă folosesc de ea. A zis lui Bătrânul: Dacă ţie
îţi pare rău de haina ta, lui Dumnezeu nu-i va părea
rău de făptura Sa?
79. A cercetat odată A w a M acarie pe A w a Paho-
mie Tavenisiotul. Şi Pahomie l-a înştiinţat, zicându-i
că sunt fraţi în nerânduială. Şi el l-a întrebat: Vrei să-i
pedepsesc? I-a zis A w ei M acarie: Pedepseşte şi jude
că pe drept pe cei care sunt sub tine. Iar în afară să
nu judeci pe nimeni. Căci scris este: P e cei dinăuntru,
oare, nu-iju d ecaţi voi? Ia r p e cei din a fa r ă îi va ju deca
Dumnezeu™.
* » 1 Corinteni 5 ,1 2 -1 3 .
D ESP R E DARUL D EO SEBIRII 539
80. Se povestea d esp re A w a Netrâ, ucenicul Awei

Siluan, că atunci când s tă te a în chilia lui din Muntele
Sinai se chivernisea p e sin e cu m ăsură în trebuinţele
trupului. Când a aju n s ep isco p în Faran, s-a silit mult
pe sine la vieţuire asp ră. Şi i-a zis lui ucenicul: Awa,
când eram în pustie, nu te nev oiai aşa. Şi i-a zis Bătrâ
nul: Acolo era p u stie şi lin işte şi sărăcie, şi voiam să
chivernisesc trupul, ca să nu m ă îm bolnăvesc şi să cer
ceea ce nu aveam. A cum , a ici e s te lum e şi su nt pricini
multe. Iar dacă m ă îm b o ln ă v esc aici, s e va afla cel care
să mă îngrijească ca să nu p ie rd p e m onah.
81. Au venit o d ată p re o ţii ţin u tu lu i la m ănăstirea
| unde era A w a Pim en. Şi a in tr a t A w a Anuv şi i-a zis:
Să-i chemăm pe p re o ţi a s tă z i aici! Şi stând el m ult
i timp, awa nu i-a d at r ă sp u n s şi în tristâ n d u -se a ie ş it
I-au zis cei care şed e a u a p ro a p e de el: A w a, de ce nu
ai dat răspuns? L e-a zis lo r A w a P im en : Eu lucru să
le spun nu am, căci a m m u rit şi m o rtu l n u v o rbeşte!
82. A plecat od ată unul d in tre fra ţi d in p ărţile A w ei
Pimen şi a m ers în lo c s tră in . Şi a aju n s acolo la un
pustnic care avea m u ltă d ra g o s te şi m u lţi veneau la
el. Şi i-a vestit lui fra te le d e s p re A w a P im e n şi, auzind
despre virtutea lui, a d o r it m u lt s ă -l v ad ă. Când fratele
s-aîntors în Egipt, d u p ă u n a n u m e tim p , scu lân d u -se
pustnicul, a v en it d in lo cu l s tr ă in în E g ip t la m o n a
hul care-1 cercetase a ltă d a tă . C ăci îi s p u s e s e unde stă.
1 Văzându-1 pe el m o n ah u l, s -a m in u n a t ş i s -a b u cu rat
foarte. Şi a zis p u stn icu l: A ra tă d ra g o s te şi du-m ă la
Awa Pimen. Şi luându-1 p e el, s -a d u s la B ătrân u l şi
l avestit lui cele d e s p re e l, s p u n â n d u -i c ă e s te u n om
540 PATERICUL MARE
mare şi are multă dragoste şi m ultă cinste în ţinutul

lui. I-am vestit lui despre tine şi, dorind să te vadă, a
v enit L-a p rim it deci, cu bucurie şi, îmbrăţişându-se
unul pe altul, s-au a şez a t Şi a început străinul să vor
bească din Scripturi despre lucruri duhovniceşti şi
cereşti. Iar Awa Pimen şi-a întors faţa şi nu i-a dat
răspuns. Văzând că nu vorbeşte cu el, întristându-se,
străinul a p le cat Şi a zis fratelui care l-a adus: în za
dar am făcut toată această îndepărtată călătorie. Am
venit la Bătrânul şi iată, nici nu a vrut să vorbească cu
mine. Şi a intrat fratele la A w a Pimen şi i-a zis: Awa,
pentru tine a venit acest om mare, care are mare sla
vă în ţinutul său! De ce nu ai vorbit cu el? I-a zis lui
Bătrânul: Acesta ţine de cele înalte şi vorbeşte lucruri
cereşti, iar eu ţin de cele de jos şi lucruri pământeşti
vorbesc. Dacă îmi vorbea despre patimile sufletului,
eu i-aş fi răspuns. Dar dacă a vorbit despre lucruri
duhovniceşti, eu pe acestea nu le cunosc. Ieşind, deci,
fratele, i-a spus străinului: Bătrânul nu se grăbeşte să
vorbească din Scripturi. Dar dacă cineva îi vorbeşte
despre patimile sufletului, îi răspunde. Iar el, fiind
străpuns la inimă, a intrat la Bătrânul şi i-a zis: Ce
să fac, aw a, că mă stăpânesc patimile sufletului? Şi a
luat aminte Awa la el, bucurându-se, şi i-a zis: Acum
bine ai venit! Acum ţi-ai deschis gura despre acestea
şi am să o umplu de bunătăţi! Iar el mult folosindu-se,
a zis: Cu adevărat aceasta este calea. Şi mulţumind lui
Dumnezeu că l-a învrednicit să vorbească cu un astfel
de sfânt; s-a întors în ţara lui.
83. Povesteau unii că odată A w a Pim en şi fraţii lui
D ESPRE DARUL D EO SEBIRII 541
lucrau skulâkion59, d ar lu cru l nu în ain ta pentru că nu

cumpăraseră in. Şi cineva, d rag lui, a povestit unui ne
gustor lucrul. Dar A w a P im en nu voia să prim ească
de la nimeni nimic, p e n tru a nu-1 stân jen i. Şi negus
torul, vrând să dea de lu cru B ătrânu lu i, s-a prefăcut
că are nevoie de skulâkion şi a v e n it cu căm ila şi l-a
luat. Şi venind un frate la A w a P im en şi auzind ceea
ce a făcut negustorul, v rân d să-l laude, a zis: Adevă
rat, awa, şi fără să aib ă n ev o ie d e el l-a luat, ca să ne
facemnoi lucrul. Şi auzind A w a P im en că fără să aibă
nevoie l-a luat, a zis fratelu i: S co ală-te , p lăteşte o că
milă şi adu-1 înapoi. D acă nu-1 ad uci, P im en nu mai
stă aici cu voi! Căci nu p o t să fac n e d re p ta te unui om
care nu are nevoie de lu cru l a cela , c a să facă pagubă şi
să-mi ia câştigul. Şi a p le ca t fra te le cu m u ltă osten eală
şi l-a adus înapoi. D acă nu a r fi fă c u t a c e a sta , B ătrânu l
pleca de la ei. Când l-a v ăzu t în a p o i, s -a b u cu rat ca şi
când a aflat o m are co m o ară.
84. Un frate l-a în tre b a t p e A w a P im en , zicân d: Am
Scut un mare păcat şi v re a u s ă m ă p o c ă ie s c tr e i ani. A
zis lui Bătrânul: E ste m u lt! Ş i i-a z is fra te le : D ar până
laun an? Şi a zis iarăşi B ă trâ n u l: E s te m u lt! Şi ce i care
eraude faţă ziceau: P ână la p a tru z e c i d e zile? Şi iarăşi
a zis: Este mult! Şi a zis: E u z ic c ă d a c ă s e v a pocăi
omul din toată inim a lui şi n u v a m a i fa c e ia ră şi p ăca
tul şi în trei zile îl p rim e ş te D u m n e z e u !60
*s’Ex°vAAki(o)v sau oxoAAki(o)v este Utilul pentru candelă

«upentrulumânare. * “ Poziţia lui Awa Pimen în această apof-
kgma este încă un indiciu al lipsei de asprime şi al milostivirii
Părinţilor purtători de Dumnezeu ai pustiului faţă de omul câ-
Severitatea lor se limita în principal la ei înşişi.
542 PATERICUL MARE
85. A în treb at A w a Isaia pe A w a Pim en despre

gândurile murdare. Şi i-a zis A w ei Pim en: Precum co
şul plin cu haine, dacă îl lasă cineva, cu timpul, aces
tea putrezesc, to t aşa şi gândurile, d acă nu le împli
nim pe ele trupeşte, cu tim pul dispar, adică putrezesc.
86. A în treb at A w a Iosif acelaşi cuvânt. Şi i-a zis
A w a Pimen: Aşa cum d acă cineva pune un şarpe sau
un scorpion într-u n vas şi îl închide, cu tim pul acelea
vor muri, la fel şi gândurile viclene, care sunt sădite
de draci, prin răbdare dispar.
87. Un frate a v enit la A w a Pim en şi i-a zis: Semăn
ogorul m eu şi din acesta fac m ilostenie. I-a zis lui Bă
trânul: Bine fad ! Şi a p lecat plin de bunăvoinţă şi a
înm ulţit m ilostenia. A auzit A w a Anuv cuvântul şi a
zis A w ei Pim en: Nu te tem i de Dumnezeu vorbind
astfel fratelui? Şi a tăcu t B ătrânul. Şi după două zile a
chem at A w a Pim en pe fratele şi i-a zis lui ca să audă
şi A w a Anuv: Ce m i-ai zis zilele trecu te, căci mintea
mea era în altă parte? I-a zis lui fratele: Ţi-am spus că
sem ăn ogorul şi din el fac m ilostenie. Şi i-a zis Awa
Pimen: Am crezut că m i-ai vo rbit d espre un frate mi
rean. Dar dacă tu eşti cel care a făcut lucrul acesta,
atunri el nu este al monahului. Iar el, auzind, s-a în
tristat, zicând: Alt lucru nu cunosc d ecât pe acesta şi
nu pot să nu sem ăn ogorul m eu. D ed când a plecat,
Awa Anuv a pus m etanie A w ei Pim en, zicând: Iar-
tă-mă! Şi i-a zis Iui A w a Pim en: Şi eu am ştiut de la
început că nu este lucrul m onahului, dar am vorbit
gândului lui şi i-am dăruit bunăvoinţă spre propăşi
rea dragostei. Iar acum a p lecat în trista t şi iarăşi tot
acelaşi lucru va face.
D E S P R E DARUL D E O SE B IR II 543
88. A zis Avva P im en : D acă v a p ăcătu i un om şi va

tăgădui zicând: Nu am p ă c ă tu it!, să nu-1 cerţi! Că alt-
fel, îi tai bunăvoinţa! Ia r d a că îi spui: Nu deznădăjdui,
frate, ci păzeşte-te de a cu m în a in te , stâ rn e şti sufletul
lui spre pocăinţă.
89. A zis iarăşi: B u n ă e s te c e r c a r e a 61! Pen tru că
aceasta îl învaţă p e om şi-l fa c e î n c e r c a t
90. A zis iarăşi: O m ul c a r e în v aţă, d a r nu face ceea
ce învaţă, este a s e m e n e a izv o ru lu i, c a re p e to ţi îi spa
lă, dar pe sine nu se p o a te c u ră ţa .
91. Un frate a v e n it la A w a P im e n ş i a zis: Am m ulte
gânduri şi sunt în p rim e jd ie d in p ric in a lor. Şi l-a dus
Awa afară şi i-a zis: D e s c h id e -ţi p ie p tu l şi ţin e vântul!
Şi el a zis: Nu p o t să fa c a c e a s ta . A z is lui B ătrân u l:
Dacă aceasta nu p o ţi s ă fa c i, n ic i g â n d u rile nu le poţi
împiedica să vină. Al tă u e s t e în s ă a t e îm p o triv i lor.
92. A zis A w a P im en : D a că s u n t t r e i o a m e n i în a c e
laşi loc şi unul d in tre e i s e n e v o ie ş te în lin iş te b in e , ia r
altul este bolnav m u lţu m in d , ia r a ltu l s lu je ş te cu gând
curat, toţi trei fac a c e e a ş i lu c r a r e .
93. A întrebat A w a lo s i f p e A w a P im e n cum t r e
buie să postească. I-a z is lu i A w a P im e n : E u v reau pe
cel care mănâncă în fie c a r e zi, d a r m ă n â n c ă p u ţin, să
nuse sature. I-a zis A w a lo s if: C ân d e r a i m a i tâ n ă r nu
posteai câte două zile, a w a ? A d e v ă ra t, ş i tr e i z ile şi pa
truşi o săptămână. P e to a t e a c e s t e a le -a u în c e r c a t Pă
rinţii, fiind cu pu tere, d a r a u a fla t c ă c e l m ai b in e e ste
^se mănânce în fieca r e zi, d a r c â t e p u ţin . Ş i n e -a u d at
k*Jfcte folosit aid cuvântul Tteipo, care înseamnă cercare, în-

care va da neologismul experienţă.
544 PATERICUL MARE
nouă calea îm p ărătească62 p e n tru că e ste uşoară63.

94. Un frate a în tre b a t p e A w a P im en, zicând: Mi-au
lăsat m oştenire, ce să fac cu e a ? I-a zis lui Bătrânul:
Pleacă şi după tre i zile v ino şi îţi voi spune! A venit,
deci, cum i se rân d u ise şi i-a zis B ătrân u l: Ce am să-ţi
spun, frate? Dacă îţi voi sp u ne: D ă-o B isericii, acolo o
vor da ca m âncare. Dacă îţi voi sp u ne: Dă-o rudeniilor
tale, nu vei avea plată. D acă îţi voi spune: Dă-o săra
cilor, vei fi nepăsător. Deci, c ee a ce v rei, aceea să faci!
Eu lucru nu am să-ţi spun.
9 5 . A zis A w a Pim en: D acă îţi v in e gândul despre
trebuinţele trupului şi îl rân d u ieşti o dată, apoi îţi vine
a doua oară şi iarăşi îl rân du ieşti, a tre ia oară dacă
vine, să nu-1 m ai iei în seam ă pen tru că este netrebnic.
9 6 . Un frate a zis A w ei Pim en: D acă voi vedea un
lucru, vrei să-ţi spun d espre el? I-a zis lui Bătrânul:
Scris este: Cel c e răsp u n de la v o rb ă în ain te d e a o fi
* “ Expresia ca lea îm p ă ră tea scă este în uz din cele mai vechi
timpuri şi înseamnă, cum am zice astăzi, drumul principal şi si
gur pe care merge regele (vezi Numeri 20,17 şi 22,223- Caracte
ristic pentru calea împărătească era siguranţa drumului, pentru
că pe de o parte avea indicatoare scrise şi călătorul nu se temea
că se poate rătăci, iar pe de altă parte, datorită circulaţiei şi con
trolului statului, era asigurată securitatea, eliminând pericolul
tâlharilor ş.a.. In literatura ecleziastică, expresia intră în uz cu
sens metaforic şi exprimă calea de mijloc în nevoinţă, ferită de
riscul rătăcirii sau al tâlhăririi. C alea îm p ă ră tea scă în sensul ei
duhovnicesc revendică siguranţa pentru că depărtează perico
lul pornirilor spre cele de sus, spre cele din dreapta (excesul),
spre cele din stânga, lipsa, pe care diavolul, ca un maestru, le
sugerează, punând, ca un alt tiran, stăpânire pe suflete ca să le
piardă. Vezi apoftegmele 170 şi 278 (ET). * “ Trimitere la cu
vântul Mântuitorului: Şi povara M ea este u şo a ră (Matei 11,13).
ascultat e s te n ebu n ş i în cu rca t la minte64. De te în

treabă cineva, v o rb e şte , d e nu, taci!
97. A în tr e b a t u n fra te p e A w a Pimen, zicând:
Poate om ul să s e în c re d in ţe z e num ai pe o lucrare? Şi
i-a zis lui B ătrân u l c ă A w a Ioan Kolovos spunea: Eu
vreau ca om ul să s e îm p ă rtă ş e a sc ă câte puţin din toa
te virtuţile.
98. A zis ia ră şi A w a P im en că A w a Ammon spu
nea: Un om s tă t o t tim p u l cu secu rea în mână şi nu
află cum să d o b o a re cop acu l. Altul este încercat şi taie
câte puţin p ân ă d o b o a ră cop acu l. Şi zicea că securea
este d iscernăm ântu l.
99. A zis A w a P im e n c ă v o ia om ului este perete de
aramă în tre el şi D u m n ezeu şi stân că ce întoarce lovi
tura. Dacă om ul o p ă ră s e şte , zice şi el: în Dumnezeul
meu voi tr ec e zid u l!65 D acă în d rep tăţirea merge îm
preună cu voin ţa, o m u l s e va chinui.
100. Au v e n it o d a tă n iş te e re tici la A w a Pimen şi
au început să v o rb e a s c ă d e rău p e arhiepiscopul Ale
xandriei, cum c ă a r fi lu a t h iro to n ia de la preoţi. Iar
Bătrânul, tăcân d , a s tr ig a t p e ucenicu l său şi i-a zis:
întinde m asa şi d ă -le a c e s to ra să m ănânce, apoi tri-
mite-i cu pace.
101. A zis ia ră şi c ă A w a S iso e spunea: Există ruşi
nea netem erii (d e D u m n ezeu ), ca re are păcat!
102. Un fra te a în t r e b a t p e A w a Pim en, zicând: De
va cădea un o m în v re o g r e şe a lă 66 şi se va pocăi, este
iertat de D u m nezeu ? l-a z is lui Bătrânul: Oare Dum
nezeu, Care a p o ru n c it o a m e n ilo r să facă aceasta, nu
* “Pilde 18,13. * “ Psalmul 17,30. * «Vezi Galateni 6,1.

546 PATERICUL MARE
o va face cu atât mai mult El însuşi? Căci a poruncit lui

Petru să iertăm până de şaptezeci de ori câte şapte67.
103. Un frate a în treb at pe A w a Pimen, zicând:
Poate omul să-şi stăpânească gândurile şi să nu dea
niciunul dintre acestea vrăjm aşului? Şi a zis Bătrânul:
Este cel care prim eşte zece şi dă unul!
104. A zis A w a Pimen: Nu este monah cel care-şi
plânge soarta! Nu este monah cel care răspunde rău
lui cu rău! Nu este monah cel care se mânie!
105. Au cercetat unii dintre Bătrâni pe Awa Pi
men şi i-au zis lui: Vrei ca atunci când vedem un frate
adormind la slujbă să-l înghioldim ca să fie treaz la
priveghere? Iar el le-a zis lor: Eu când văd un frate că
aţipeşte îi pun capul pe genunchii mei şi-l odihnesc.
106. Ziceau despre un frate că era luptat de un
gând de hulă şi se ruşina să spună. Şi unde auzea des
pre un mare Bătrân, mergea la el ca să-i spună. Dar,
când ajungea, se ruşina să m ărturisească. De multe
ori a mers şi la Aw a Pimen. Şi-l vedea pe el Bătrânul
că are gânduri şi îi părea rău de fratele că nu le spu
nea. Deci, într-una din zile mergând înaintea lui, i-a
zis: lată, de atâta timp vii la mine având gânduri ca
să mi le vesteşti şi când ajungi aici, nu vrei să le mai
spui, ci pled dintr-odată, trist pentru că le ţii nespu
se. Deci, spune, fiule, ce ai? Iar el a spus: Cu hulă mă
luptă vrăjmaşul şi mă ruşinez să spun. Şi povestindu-i
lucrul, îndată s-a uşurat. Şi i-a zis lui Bătrânul: Nu te
mâhni, fiule, d , când vine gândul acesta, spune: Eu
amestec nu am. Hula ta să fie asupra ta, satană! Căci*
* rifatei 18,21-22. Numărul şapte Ia evrei exprimă deplinăta
tea şi este echivalentul hri de multe orL
un astfel de lucru sufletul meu nu vrea. Căci tot lucrul

pe care nu-1 vrea sufletul este trecător. Şi vindecân-
du-se, fratele a plecat.
107. Un frate a în treb at pe Avva Pimen, zicând: De
ce mă înduplecă dracii să fiu cu cel care este deasupra
mea şi mă fac să dispreţuiesc pe cel care este mai jos
decât mine? I-a zis lui Bătrânul: Pentru aceasta a zis
Apostolul: în tr-o ca să m are nu sunt numai vase de aur
şi de argint, ci şi d e lem n ş i d e lut; Deci, de se va curăţi
cineva p e sin e d e a cestea , va f i vas d e cinste, sfinţit, de
bună trebuinţă stăpân u lu i, p otriv it pentru tot lucrul
bun68.
108. A zis A w a Pim en: Obştea are trebuinţă de trei
lucrări: una spre sm erenie, una spre ascultare şi una
mişcătoare şi care are în centru lucrul obştii.
109. Un frate a în treb at pe Awa Pimen, zicând: La
vreme de strâm torare am cerut de la unul dintre sfinţi
un lucru care-m i trebu ia şi mi l-a dat ca milostenie.
Deci, dacă Dumnezeu le va iconomisi şi cu mine, să
dau lucrul acesta altora, sau să-l dau mai bine acelu
ia? l-a zis lui Bătrânul: D rept este la Dumnezeu să fie
dat aceluia, căci al lui este. A zis lui fratele: Deci dacă
i-1 duc şi nu vrea să-l prim ească, ci îmi va zice: Du-te
unde vrei, dă-1 m ilostenie, ce să fac eu? A zis lui Bătrâ
nul: Oricum, lucrul este al lui. Dacă cineva îţi dă din ai
lui, fără ca tu să-i ceri, acel lucru este al tău, iar dacă
îl ceri, fie de la m onah, fie de la mirean, şi nu vrea să-l
primească înapoi, ju decata este aceasta: Cu ştirea lui
să dai lucru m ilostenie pentru eL
110. Un frate a în tre b a t pe A wa Pimen, zicând: Ce
♦*2Timotei2,21.
548 PATERICUL MARE
este dacă se m ân ie cin eva p e fra te le lui fără pricină69?

Şi i-a zis: Pentru to a tă n e d re p ta te a p e c a re ţi-o va face
fratele tău din lăco m ie, d acă te m ân ii pe el, te mânii
fără pricină. Şi dacă îţi va s co a te o ch iu l d rep t sau îţi va
tăia m âna d reaptă şi te v ei m ân ia p e el, te mânii fără
pricină. Iar dacă te d esp arte p e tin e de Dumnezeu,
atunci să te m ânii!
1 1 1 . A în tre b a t un frate p e A w a Pim en, zicând: Ce
este pocăinţa pen tru păcat? Şi a zis B ătrânu l: Să nu-1
mai faci de atunci în ain te! Căci p en tru aceasta s-au
chem at fără de prihan ă drepţii, d eo arece au părăsit
păcatul şi s-au făcu t drepţi.
1 12. Un frate a în tre b a t pe A w a Pim en, zicând:
Poate omul să fie m ort? A zis lui: Dacă ajunge la pă
cat, ajunge să fie m o r t Iar dacă aju nge la lucrul bun,
va trăi şi-l va face pe el.
11 3 . A zis iarăşi: A învăţa pe aproapele este lucrul
celui sănătos şi fără patim ă. Pentru care pricină să zi
deşti casa altuia şi p e a ta să o dărâm i?
114. Acelaşi a zis: Ce folos este să m eargă cineva la
un m eşteşug şi să nu-1 înveţe?
115. A zis iarăşi: Cele p este m ăsură, to ate sunt de
la draci!
116. A zis iarăşi: Foam ea şi lipsa som nului nu ne-au
lăsat pe noi să vedem cele care su n t de nimic.
117. A întrebat unul dintre Părinţi pe A w a Pimen,
zicând: Cine este cel care zice: P ărtaş su n t eu tutu
ror celor ce se tem d e Tine70! Şi a zis Bătrânul: Duhul
Sfânt este Cel care spune aceasta.
* “Vezi Matei 5,22. * "Psalmul 118,33.
118. Un fra te a c e r c e ta t pe A w a Pimen. Şi stând

împreună cu m ai m ulţi, au lăudat pe un frate, că
este urător de re le 71. Şi i-a zis A w a Pimen: Ce este a
fi urător de re le ? F ra tele s -a pierdut şi nu a aflat ce
să răspundă. Şi scu lân d u -se a pus metanie Bătrânu
lui, zicând: Spune-m i, ce e ste să fii urător de rele? A
zis Bătrânul: Ura îm p o triv a răului aceasta este, dacă
cineva îşi u răşte p ă c a te le sale şi pe aproapele său îl
îndreptăţeşte.
119. Un frate l-a în tre b a t pe A w a Pimen, zicând:
Ce să fac cu g reu tatea a c e a sta care mă apasă? I-a zis
lui Bătrânul: Şi co ră b iile m ici şi cele m ari au odgoane,
şi atunci când v ântul nu e ste prielnic, trec funiile şi
odgoanele prin m ijlo c şi tra g câte puţin corabia, până
când Dumnezeu trim ite vânt. Şi dacă află că se ridică
nor, atunci se rep ed să le lege de catarg, ca să nu se
mişte încoace şi în c o lo 72.
120. Un frate a în tre b a t p e A w a Pimen despre în
râurirea pe care o p ro v o acă gândurile. Şi i-a zis lui Bă
trânul: A cest lucru sea m ă n ă cu bărbatul care are foc
de-a stânga lui şi u lcio r cu apă de-a dreapta lui. Dacă
se înteţeşte focul, p u ne ap ă din ulcior şi-l stinge. Fo
cul este săm ânţa v răjm aşu lu i, ia r apa este a se arunca
omul pe sine în a in te a lui Dumnezeu.
121. Un frate l-a în tre b a t pe A w a Pimen, zicând:
Este mai bine să v o rb e şti sau să taci? A zis Bătrânul:*
* 71Vezi: E ste ra 8 , 1 2 , u n d e s e sp u n e d esp re Dumnezeu că este
misoponiros - u r ă to r d e r e le (E d iţia rom ân ească a Bibliei nu
traduce a ce s t cu vân t, d eşi el a p a re în textul original). ♦ 72In
Patericul alfabetic s e a d a u g ă : C atargul este să te m ustri pe tine
Însuţi.
550 PATERICUL MARE
Cel care v o rb e şte p e n tru D u m n ezeu b in e face şi cel

care ta c e p en tru D u m nezeu a se m e n e a .
1 2 2 . Un frate l-a în tr e b a t p e A w a P im en, zicând:
Cum p o ate om ul să sca p e d e v o rb ire a d e rău a aproa
pelui? I-a zis lui B ătrân u l: Noi şi fra ţii n o ştri suntem
două icoane. In cea su l în c a re om u l ia seam a la sine
şi s e o sân d eşte p e sin e, d in p a rte a s a s e vede cinstit
fratele lui. Când în s ă s e v ed e p e s in e bun, îl vede pe
fratele său rău în a in te a sa.
1 2 3 . Un fra te l-a în tre b a t p e A w a P im en despre
acedie. Şi i-a zis lu i B ătrân u l: A ced ia s tă în ain te la tot
încep utul ş i nu e ste p atim ă m ai re a d e c â t aceasta. Dar
de o cu n o aşte om ul că a c e e a e ste , îş i află odihnă.
1 2 4 . Un fra te a în tre b a t p e A w a Pim en, zicând:-
Vreau să in tru şi să tră ie sc în o b şte . I-a zis lui Bătrâ
nul: Dacă v rei s ă in tri în o b şte, tre b u ie să fii nepăsă
to r73 faţă de o rice în tâ ln ire şi fa ţă de o rice lucru, altfel
nu poţi să lu crezi în o b şte. Căci n ici m ăcar cana de
apă nu o a i în stăp ânire.
1 2 5 . li ziceau fraţii A w e i P im en: Să plecăm din lo
cul acesta, căci n e tu lb u ră m ăn ăstirile d e aici74 şi ne*
* ^ L ip sa d e g rijă e s te v irtu te a d e b a z ă care-1 co n d u ce pe călu
gărul n ev o itor la v irtu te a b in ecu v ân tată a în străin ării. E ste vor
ba desp re n ep ă sa re a în sen sul bu n al cu vân tului, faţă de orice
lucru din afara vieţii d e o b şte. Fuga d e g rija n efo lositoare îl sal
vează pe călugăr, c a r e r ăm ân e n e stin g h e rit d e v o ta t faţă de prin
cipala lui lu crare du hovn icească, şi-l aju tă s ă în ain teze, în timp
ce ab aterea aten ţiei îl d ezo rien tează. + 74Im aginea p e care ne-o
dă apoftegm a a ce a sta co n stitu ie în că un indiciu c ă în Egipt exis
tau m ulte m ănăstiri la m arginile c e tă ţilo r şi în sa te , sau ch iar în
interiorul acesto ra. Deci, e r a posibil s ă ajun gă la e i şi strigăte
le copiilor la ceasul cân d se jucau sau făceau năzbâtii. Sau, mai
pierdem s u flete le . Ia tă , co p iii plâng şi nu ne lasă să

ne liniştim 75. L e-a zis lo r A w a Pim en: Pentru glasurile
îngerilor v re ţi s ă p le ca ţi d e aici?
126. Un fra te a zis A w e i Pim en: Trupul meu a slă
bit dar p atim ile m e le nu au slăbit. I-a zis lui Bătrânul:
Mărăcini ascu n şi s u n t p atim ile!
127. Un fra te l-a în tr e b a t pe A w a Pimen, zicând:
Cum trebu ie să s ta u 76 în ch ilie? I-a zis lui: Pentru şe
derea în chilie, a c e s te a s u n t la vedere: Lucrul mâini
lor şi m ân carea o d a tă în zi şi tăcerea şi cercetarea.
Iar pentru a p ro p ă şi în a scu n s în chilie sunt acestea:
Să porţi d efăim are a de sin e în to t locul, oriunde te
duci, şi să nu n e s o c o te ş ti ceasu rile slujbelor obşteşti
puţin probabil, e r a v o r b a d e s p r e glasurile copiilor vizitatorilor
care veneau Ia m ă n ă s tir e . In sp e cia l d esp re A w a Pimen şi fraţii
lui avem m ă rtu rie c ă d u p ă m a re a năvălire a barbarilor la Schit
(anul 4 0 7 ) ei p le a c ă şi îşi c o n tin u ă v ia ţa ascetică la Terrenouthi,
în Egipt (E T ). * " E x p r e s i a din ap o fteg m ă „nu ne lasă să ne liniş
tim’ nu a re în ţelesu l c o m u n al lip sei zgom otelor, ca să se odih
nească, ci e ste fo lo sit cu în ţe le s a s c e tic , anu m e că le îngreunează
nevoinţa isih astă, râ n d u ia la a s c e tic ă , căci strigătele provoacă
scindarea. D ar p o g o ră m â n tu l m in u n a t şi plin de discernământ
al lui A w a P im en, în s itu a ţia c o n c re tă , îi dezarm ează pe fraţii
protestatari cân d a s e a m ă n ă g lasu rile copilăreşti cu glasurile
îngerilor (E T ). * "C u v in te le K<x0r|pai, tcocOôpat, îcdOiopa fac
parte din v o ca b u laru l a s c e tic c a r e d esco p eră to ată trăirea mo
nahului în ch ilie a ş a cu m a p a r e şi-n apoftegm ă în decursul a
douăzeci şi p a tru d e o r e şi în sp ecial a lucrării lui ca rugăciune,
psalmodie, m e d ita ţie , p a z a m in ţii, v o rb ire a cu Dumnezeu şi alte
le. Astăzi cu vân tul K dO topa în la v re le m on astice, de exemplu la
Sântul Munte, e x p rim ă şi se n su l d e lo c în care-şi duce monahul
viaţa ascetică. K a B la p a x a su n t chiliile izolate care aparţin unei
mănăstiri şi s e d au că lu g ă r ilo r p e n tru o v iaţă ascetică mai îmbu
nătăţită (E T ).
552 PATERICUL MARE
şi nici cele ascu n se77. Iar d acă s e în tâm p lă să întârzii

un tim p la lucrul m âinilor tale, fă slu jb a ta fără tulbu
rare. Şi capătul tu tu ro r a cesto ra e ste să dobândeşti
tovărăşie bună şi să stai d ep arte de to vărăşia rea.
1 2 8 . S-a în tâm p lat câtorva din P ărinţi să meargă
la casa unui iubitor de H ristos. In tre ei era şi Awa
Pimen. Pe când m âncau ei, le-au adus şi carne şi au
m âncat to ţi în afară de A w a Pim en. Şi se minunau Pă
rinţii că nu m ănâncă, ştiind d iscernăm ân tu l lui. Când
s-au sculat, i-au zis; Tu e şti Pim en şi ai făcut aceasta?
Le-a răspuns Bătrânul: Iertaţi-m ă, Părinţilor, voi aţi
m âncat şi nim eni nu s-a sm intit. Iar eu, dacă mâneam,
deoarece m ulţi fraţi vin aproape de m ine, s-ar fi vă
tăm at, zicând: Pim en a m ân cat carn e şi noi nu mân
căm? Şi s-au m inunat de d iscernăm ântu l lui.
129. S-a sfădit odată Paisie cu fratele lui, care şedea
la A w a Pim en, până când a în cep u t să-i curgă sânge
din cap. Şi Bătrânul nu le-a v orbit nim ic to t timpul
A intrat, deci, A w a Anuv şi, văzându-i, a zis A w ei Pi
m en: De ce ai lăsat fraţii să se sfădească şi nu le-ai zis
nimic? A zis A w a Pim en: Sunt fraţi şi iarăşi se împacă.
A zis A w a Anuv: Ai văzut ce au făcut şi spui că iarăşi
se împacă? I-a zis A w a Pim en: Spune în inima ta că
nu eram aici înăuntru!78
130. Un frate a în treb at pe A w a Pim en, zicând: Ce
♦ 77Se înţeleg ispitele interioare, gândurile, poftele, patimile şi

altele. Vezi Psalmul 1 8 , 1 2 şi 1 Petru 3 , 4 . * 78Cititorul trebuie
să aibă în vedere că a tâ t Paisie şi fratele cu c a re s-a certat, cât şi
Anuv sunt fraţi după tru p cu A w a Pim en. A w a Pim en şi cei şase
fraţi ai lui, după câ t cunoaştem , s-au călu gărit îm preună. Anuv
este întâiul n ăscut, în tim p ce Paisie este cel m ai tânăr, şi a creat
sâ fee, că îm i v in e în tris ta r e şi m ă tulbur? Şi a zis Bă

trânul: Silirea79 îi fa ce ş i p e cei mici, şi pe cei mari să
se tulbure!
131. A în tre b a t egu m enu l unei obşti pe Awa Pi
men, zicând: Cum p o t să dobân desc frica de Dumne
zeu? I-a zis lui A w a P im en : Cum putem să dobândim
frica de D um nezeu d acă avem înăuntru burdufuri de
brânză şi b u to aie cu să ră tu ri?
132. Un frate a în tre b a t pe A w a Pimen, zicând:
Awa, erau doi o am en i, unul monah şi unul mirean.
Monahul s-a g ân d it s e a r a ca dim ineaţa să lepede schi-
ma, iar m ireanul s-a gân d it să se facă monah. Amân
doi au m urit în n o a p te a aceea. Ce li se socoteşte, oare?
Şi a zis Bătrânul: M onahul a m u rit monah şi mireanul
a murit m irean. Că în c e au fo st aflaţi aşa au plecat
133. A c e r c e ta t A w a Isa a c pe A w a Pimen şi, vă-
zându-1 pe a c e s ta p u n ân d u -şi puţină apă pe picioare
le sale, ca unul c a re av ea în d răzn eală la el, i-a zis: Cum
şi-au învăţat u n ii cu m u ltă asprim e trupurile lor? Şi
i-a zis A w ei P im en : Noi nu am fo st învăţaţi să fim
omorâtori de tru p u ri, ci o m o râto ri de patimi.
134. Un frate l-a în tr e b a t pe A w a Pimen, zicând:
Îmi vatăm su fletu l lân g ă a w a al meu. Să mai stau
încă lângă el? B ă trâ n u l ş tia c ă s e vatămă şi se minu
na că în treabă d acă s ă m ai ste a şi i-a zis: Dacă vrei,
mai stai! Şi p lecân d , a m ai sta t. A venit iarăşi, zicând
câteva greutăţi în o b ş te a f ra ţilo r săi, d a r cu inima nevinovată s-a
întors şi le-a u r m a t D. C hitty, T h e D esert a city, Oxford 1966, vezi
Şiapoftegma 1 5 0 . * 79E s te v o r b a d e sp re forţarea lucrurilor. Ded
nu este vorba d e s p re s ilire a p o zitiv ă frecven t întâlnită, d de for
ţarea necugetată.
554 PATERICUL MARE
Bătrânului: Îm i vatăm sufletul! Şi nu i-a zis A wa Pi

nten: Pleacă! A tre ia o ară a venit, zicând: Adevărat, nu
mai stau! Şi i-a zis: Iată, acum te -a i m ântuit. Pleacă şi
nu mai sta! Şi a zis B ătrânu l: Care om văzând că se va-
tăm ă sufletul său m ai are nevoie să în treb e? Despre
gândurile ascu nse să în tre b i şi să în cerci pe Părinţi,
dar despre p ăcate vădite nu e ste nevoie să întrebi, ci
îndată pleacă!
135. A în tre b a t Avraam, cel al A w ei Agaton, pe
A w a Pim en, zicând: De ce m ă luptă dracii? Şi i-a zis
A w a Pim en: Te luptă dracii? Nu ne luptă dacă facem
voile noastre, căci voile n o astre s-au făcut draci şi ele
sunt cele care ne strâm to rează ca să le împlinim pe
ele. Dacă vrei să vezi cu cine luptă dracii, iată cu Awa
Moise şi cu cei asem en ea lui!
136. Un frate a în tre b a t pe A w a Pim en, zicând: Mă
tulbur şi vreau să p ărăsesc locul. I-a zis lui Bătrânul:
Pentru care lucru? A răspuns fratele: Pentru că aud
cuvinte despre un frate care nu-m i su n t de folos. I-a
zis lui Bătrânul: Nu su n t adevărate cele pe care le
auzi! A zis lui fratele: Sunt, părinte, căci fratele care
mi le spune este credincios. A zis Bătrânul: Nu este
credincios! Căci dacă era credincios nu ţi-ar fi spus
acestea. Dacă Dumnezeu, auzind glasul Sodomei, nu
l-a crezut până nu a văzut cu ochii, nici noi nu trebuie
să credem atunci cele spuse. I-a zis lui fratele: Şi eu
am văzut cu ochii mei! Auzind Bătrânul, şi-a îndrep
tat faţa la păm ânt şi luând un pai mic, i-a zis: Ce este
acesta? A zis fratele: Pai este! Şi-a în to rs privirea Bă
trânul şi la acoperişul chiliei şi i-a zis: Ce este acela?
A zis fratele: B â rn ă e ste ! I-a zis lui Bătrânul: Spune

în inima ta că p ă c a te le ta le su n t ca bârna aceasta, iar
ale fratelui tă u ca a c e s t p ai m ic80. Auzind Awa Titoe
cuvântul a cesta , s -a m in u n at şi a zis: în ce te voi ferici
pe tine, A w a P im en ! P ia tră de m ult preţ! Cuvintele
tale sunt plin e de b u c u rie şi de toată slava!
137. A zis ia ră şi: O m ul ca re învaţă şi nu face ceea
ce învaţă se a s e a m ă n ă cu izvorul care pe toate le udă
şi le spală, ia r p e sin e nu s e p o ate curăţa, ci toată mur
dăria şi n ecu răţia e s te în el81.
138. A m e rs o d a tă A w a Serân ie cu ucenicul său
Isaac la A w a P im en şi i-a zis: Ce să fac cu acest Isaac,
care ascultă cu p lă c e re cuv in tele mele? I-a zis Awa
Pimen: Dacă v re i s ă s e fo lo se ască, arată-i în faptă vir
tutea, căci luând a m in te n u m ai la cuvânt, rămâne ne
trebnic. Iar d acă îi a ră ţi în faptă, îi va rămâne.
139. A zis ia ră şi: E ste u n om care pare că tace, dar
inima lui ju d e că p e alţii. Un astfel de om mereu vor
beşte. Şi este un altu l c a re de dim ineaţă şi până seara
vorbeşte şi p ă s tre a z ă tă c e re a . Adică nu vorbeşte ni
mic fără de folos.
140. A zis ia ră şi: P u te re a lui Dumnezeu nu sălăşlu
ieşte în omul ro b it p atim ilor.
141. A zis iarăşi: D acă u rm ărim odihna, aceasta fuge
de noi, iar dacă nu o u rm ărim , ne urmăreşte ea pe noi.
142. A zis A w a P im e n că un frate a întrebat pe
Awa Moise: în ce fe l o m o a ră om ul şinele său faţă de
aproapele. I-a z is lui: D acă om ul nu va spune stăruitor
* “ Matei 7, 4 . + 81Ca o v e rs iu n e a acestei apoftegmei este şi
apoftegma 9 0 a ace lu ia ş i cap ito l.
556 PATERICUL MARE
în gândul său că este d eja în m o rm ân t de trei ani, nu

va putea să îm plinească cuvântul acesta.
143. A fost un A w ă cu num ele Pamvo, despre care
se spunea că tim p de tre i ani a rugat pe Dumnezeu zi
când: Să nu mă slăveşti pe p ă m â n t Şi Dumnezeu atât
de mult l-a slăvit, în cât nu pu tea nim eni să caute la
faţa lui de slava pe care o avea faţa lui.
144. Au venit odată doi fraţi la A w a Pamvo şi l-a
întrebat pe el unul zicând: A w a, eu p ostesc pereche82
şi mănânc pereche de pâini. Oare m ă mântuiesc sau
sunt în rătăcire? A zis şi celălalt: A w a, eu scot din lu
crul mâinilor m ele doi cheraţi83 pe zi şi păstrez pen
tru m âncarea m ea puţine numii84, iar pe celelalte le
dau milostenie. Oare mă m ântuiesc sau mă aflu în ră
tăcire? Şi mult rugându-1 pe el, acesta nu le dădea răs
puns. După patru zile au vrut să plece. Şi i-au rugat pe
ei clericii, zicând: Nu vă întristaţi, fraţilor! Dumnezeu
vă dă vouă plata! Acesta este obiceiul Bătrânului, nu
vorbeşte degrabă, dacă nu are înştiinţare de la Dum
nezeu. Au intrat, deci, în chilia Bătrânului şi i-au zis.
Awa, roagă-te pentru noi! Şi le-a zis lor: Vreţi să ple
caţi? I-au zis: Da! Şi luând faptele lor asupra sa, scri
ind pe pământ, zicea: Pamvo posteşte câte două zile
şi mănâncă pereche de pâini. Oare cu aceasta se face
monah? Nu. Pamvo, iarăşi, lucrează pentru doi che
raţi şi îi dă milostenie. Oare cu aceasta se face pe sine
♦ “ Adică: postesc două zile şi m ănânc două pâini. * “ KepdTiov
este diminutivul cuvântului icăpaţ. La rom ani şi bizantini însem
na: a) un gen de monedă m ică din argint; b) o mică m ăsură pentru
greutăţi * “ Notipiov este o m onedă m ică din aram ă, argint, sau
aur care era în uz la dorienii din Sicilia şi din Italia de jos (ET).
monah? Nu încă. Şi le -a zis lor: Sunt bune şi faptele.

Dar dacă îţi p ăzeşti cugetul faţă de aproapele, aşa te
mântuieşti. Şi luând cunoştin ţă, au plecat cu bucurie.
145. Ziceau d esp re A w a Pamvo că niciodată nu a
râs faţa lui. Deci, în tr-u n a din zile, vrând dracii să-l
facă pe acesta să râdă, au legat de un lemn o pană şi o
ţineau în sus, făcând gălăgie şi zicând: Aii! Aii! Văzân-
du-i pe aceştia, A w a Pam vo a râs. Şi dracii au început
să joace, zicând: Ua! Ua! Pamvo râdea. Şi răspunzând,
le-a zis: Nu am râs, ci v-am b atjo co rit pentru neputin
ţa voastră, că atâţia ţin e ţi o pană!
146. Un frate l-a în tre b a t pe A w a Pamvo, zicând:
De ce mă îm piedică d racii să fac binele aproapelui
meu? I-a zis lui B ătrân u l: Să nu zici aşa, căci faci pe
Dumnezeu m incinos! Ci spune mai curând: Nu vreau
deloc să fac m ilă! Căci Dum nezeu ne-a luat-o înainte
şi a zis: Iată, v-am d a t p u tere să călcaţi peste şerpi şi
peste scorpii, şi p e s te to a tă p u terea vrăjmaşului, şi ni
mic nu vă va v ătăm a65.
147. A zis A w a P alad ie: Sufletul care se nevoieşte
după Dumnezeu tre b u ie fie să înveţe cu credinţă cele
pe care nu le ştie, fie să în v eţe pe alţii cu limpezime
cele pe care le ştie. Ia r d acă nu vrea nici una, nici alta,
boleşte de nebu nie. Căci încep utul lepădării de cre
dinţă este să tu ra re a de învăţătură şi lipsa poftei de
cuvânt, după care p u ru rea însetează sufletul celui iu
bitor de Dum nezeu.
148. A trim is A m m a S arra la A w a Pafhutie, zicând:
lucrul lui D um nezeu ai făcut oare, lăsând pe fratele
* 85Luca 1 0 ,1 9 .
558 PATERICUL MARE
tău să fie b atjo co rit? Şi a zis A w a Pafnutie: De vreme

ce fac lucrul lui Dumnezeu, lucru cu altcineva nu am86!
149. Un anum e Pafnutie e ra ep isco p în tr-o cetate
din Tebaida de Sus. A cesta e ra b ă rb a t iu bito r de Dum
nezeu şi ascet, în câ t şi sem n e m inu nate se făceau de
către el. Acestuia, în v rem ea prigoanelor, i-au scos
ochiul stâng. Şi îm p ăratu l C onstantin îl cin stea foarte
pe acest b ărb at şi m ereu îl ad ucea la p alatele împără
teşti şi îi săruta ochiul scos. A tât de m are era evlavia
îm păratului Constantin. Voi povesti unul din lucruri
le bune făcute de Pafnutie sp re folosul Bisericii, prin
sfatul lui. S-a păru t p o trivit ep iscop ilor adunaţi în
vrem urile acelea la N iceea87 să dea o lege nouă, prin
care preoţii - zic despre episcopi, şi preoţi, şi diaconi,
şi ipodiaconi - să nu m ai fie îm preu nă cu soţiile lor,
cu care se căsătoriseră pe când erau m ireni. Şi sculân-
du-se în mijlocul adunării Pafnutie, a strigat zicând
să nu se pună jug greu88 b ărb aţilo r preoţiţi, zicând că
nunta este cinstită, precum este scris89. Nu care cum
va cu asprim e peste m ăsură m ai curând să vatăme
Biserica. Căci nu p ot să ducă nevoinţa nepătim irii şi
poate nici să păzească înfrânarea. (înfrânare numeş
te aici şi însoţirea după lege cu fem eia). Este de ajuns
♦ “ Apoftegma aceasta este greu de înţeles. Cred că Bătrânul
afirm ă cu h o tărâre faptul că cine se ded ică lui Dumnezeu nu
trebuie să m ai ia am inte la nim eni altcineva, nici ch iar la ne
dreptatea sau batjocura ce se aduce fratelui. E ste vorba despre
dăruirea desăvârşită către Dumnezeu, c a re nu su p o rtă niciun fel
de concurenţă. * 87ln N iceea Bitiniei a şa cum se ştie, a avut loc
Sinodul 1 Ecumenic, din anul 3 2 5 d.Hr., în tim pul lui Constantin
cel Mare, precum şi Sinodul VII Ecum enic, m ult m ai târziu, în
anul 7 8 7 . * “ Vezi Fapte 1 5 ,1 0 . * “ Evrei 1 3 ,4 .
ca cel care a a ju n s s ă s e facă cleric să nu mai vină spre

nuntă, după tra d iţia v e ch e a Bisericii, dar nici să se
despartă de a c e a s ta o d ată ce a prim it-o pe când era
mirean. Şi zicea a c e s te a , fără să fi cercat nunta el în
suşi şi mai sim p lu sp u s fă ră să cunoască femeie. Căci
de copil a c re sc u t în m ă n ă stire şi avea drept veşmânt
înffânarea. Şi s-au în d u p le ca t to ţi episcopii de cuvin
tele lui Pafhutie: De a c e e a şi discuţia despre aceasta
a încetat şi ţin e re a d e p a rte de nuntă au lăsat-o celor
care voiau a c e a s ta 90.
150. Ziceau B ă trâ n ii că Paisie, fratele Awei Pi-
men, a găsit un m ic v as cu m o n ed e de aur. A zis, deci,
fratelui său m ai m a re , A w e i Anuv: Ştii că este aspru
foarte cuvântul A w e i P im en. Vino să zidim mănăstire
pentru noi de acu m şi să şed em acolo fără grijă. A zis
Awa Anuv: Şi de u n d e să zidim ? Şi el i-a arătat mone
dele de aur. T are s -a în tr is ta t A w a Anuv, socotind că
acestea sunt p ric in ă d e p ag u bă pentru sufletul lui. Şi
i-a zis: Bine! Să m e rg e m şi să zidim chilie dincolo de
râu. A luat deci A w a A nuv vasu l şi l-a pus în culionul
Lui. Când tre c e a u râu l şi au aju n s pe la mijloc, Awa
Anuv s-a făcut că îş i p ie rd e cum p ăna şi a scăpat culi
onul cu m on ed ele în râu . A în cep u t atunci ca şi când
s-ar fi în trista t A w a A nuv şi i-a zis A w ei Paisie: Nu
te întrista, a w a ! De v re m e ce au p lecat monedele, să
mergem iarăşi la fra te le n o stru . Şi întorcându-se, au
rămas cu pace91.
* "Vezi 1 C orinten i 7 , 1 - 7 . * 91Şi-n apoftegm a aceasta se des

coperă ca ra cte ru l m ai v ioi al tâ n ă ru lu i Paisie, pe care în cele din
urmă l-a salvat n e v in o v ă ţia inim ii, ştiu tă num ai de Domnul (vezi
Matei 1 8 ,3 ) (E T ).
560 PATERICUL MARE
151. A venit odată un m onah rom an şi a locuit în

Schit; aproape de biserică. Avea şi un rob care-1 slu*
jea. Văzând preotul slăbiciu nea lui şi aflând din ce fel
de odihnă92 venise, îi trim itea şi lui din ce iconomisea
Dumnezeu şi se aducea la biserică. Şi făcând douăzeci
şi cinci de ani în Schit, a devenit văzător cu duhul şi a
căpătat faimă. Şi auzind unul dintre m ai-m arii Egipte
nilor despre el, a venit să-l vadă, nădăjduind să afle la
el vreo nevoinţă tru pească deosebită. Intrând la el, l-a
îm brăţişat şi făcând amândoi rugăciune, s-au aşezat.
Şi a văzut egipteanul că poartă haine plăcute şi covor
şi piele sub el şi o pernă mică, având şi picioare cura
te cu sandale. Şi văzând el acestea, s-a sm intit că în
locul acela nu era o astfel de petrecere, ci mai curând
multă asprime. Iar Bătrânul, fiind văzător cu duhul,
a înţeles că s-a sm intit şi a zis slujitorului său: Fă-ne
praznic pentru venirea a w e i astăzi! S-a întâmplat să
aibă câteva legume pe care le-a fiert. Şi la ceasul me
sei, sculându-se, au m âncat. Avea Bătrânul şi puţin
vin pentru slăbiciunea lui şi au băut. Şi facându-se
seară, au spus cei doisprezece psalm i şi s-au culcat
La fel şi noaptea. Sculându-se dim ineaţă, egipteanul
i-a zis: Roagă-te pentru mine! Şi a ieşit, de nimic folo-
sindu-se. Şi puţin după ce a plecat, vrând Bătrânul să
se folosească acela, a trim is să-l cheme. Şi când a ve
nit, iarăşi, l-a prim it cu bucurie şi l-a întrebat zicând:
Din ce ţară eşti? Şi a zis: Egiptean! Din ce cetate? Iar
el a zis: Eu nu sunt din cetate! Şi i-a zis: Ce lucru ai
făcut în sat la tine? Şi el a zis: Paznic! Şi i-a zis: Unde
dormeai: Iar el a zis: Pe ogor! Aveai aşternut sub tine?
* ,2Trai bun, viaţă îmbelşugată.
D E S P R E D ARU L D EO SEBIRII 561
La o g o r s ă a i a ş t e r n u t s u b t i n e ? D a r cum ? Pe pământ!
Şi i-a z is lu i i a r ă ş i : Ş i c e a v e a i d e m â n c a re la ogor şi ce
vin b e a i? A r ă s p u n s a c e l a : E s t e m â n c a r e şi băutură la
ogor? Dar, c u m t r ă i a i ? M â n e a m p â in e u scată şi dacă
găseam p u ţ in ă s ă r ă t u r ă 93 ş i a p ă . R ăspun zând Bătrâ
nul a z is: O s t e n e a l ă m a r e ! E r a b a ie în s a t ca să vă spă
laţi? Ia r e l a z i s : N u , c i n e s p ă la m în râu când voiam.
Aflând, d e c i, t o a t e a c e s t e a B ă t r â n u l d esp re strâm to
rarea v ie ţii d e d i n a i n t e ş i v r â n d s ă s e fo lo se ască acela,
i-a p o v e stit a c e l u i a p e t r e c e r e a lu i d e d in ain te, cea din
lume, z ic â n d : E u , s m e r i t u l , c e l p e care-1 vezi, sunt din
marea c e t a t e a R o m e i , a ju n s m a r e în p alatu l îm păra
tului. Şi c â n d a a u z i t e g i p t e a n u l în c e p u tu l cuvântului
lui a fo st s t r ă p u n s l a i n i m ă ş i a s c u lt a cu aten ţie cele
spuse. Ia r ă ş i i - a z i s lu i: A m p ă r ă s i t c e ta te a şi am venit
în pustia a c e a s t a . Ş i i a r ă ş i e u , c e l p e care-1 vezi, aveam
case m a ri ş i b a n i m u lţ i, p e c a r e n e so co tin d u -le, am
venit în a c e a s t ă c h i l i e m ic ă . Ş i ia r ă ş i, eu , c e l pe care-1
vezi, a v e a m p a t u r i d e a u r ş i c o v o a r e p re ţio a se şi în
locul lo r m i-a d a t D u m n e z e u a c e s t c o v o ra ş sărăcăcios
şi pielea d e s u b e l. Ş i h a i n e l e m e le e r a u d e m are preţ
şi în locu l l o r p o r t a c u m a c e s t e h a in e s ă ră că cio a se . La
mesele m e le c h e l t u i a m m u l t a u r ş i în lo cu l lo r mi-a
dat D u m n e z e u p u ţ i n e l e g u m e ş i a c e s t p a h a r m ic de
vin. Mă s lu je a u m u l ţ i s e r v i t o r i ş i în lo cu l lo r a pus
în inim ă B ă t r â n u lu i a c e s t u i a s ă m ă s lu je a sc ă . în lo
cul băii p u n a c u m p u ţ i n ă a p ă p e s t e p icio a re le m ele
Şi sandale p e n t r u s l ă b i c i u n e a m e a . î n lo cu l harp ei şi
al in s tr u m e n te lo r m u z i c a l e s p u n a c u m c e i d oisp reze
cepsalm i. A s e m e n e a ş i n o a p t e a , î n lo c u l p ă c a te lo r pe
* 93Came sărată sau p eşte s ă r a t
562 PATERICUL MARE
care le făceam , acum cu od ihnă fac m ica m ea lucrare.

Te rog, deci, a w a , să nu te sm in te şti de slăbiciunea
mea! Auzind acestea, egipteanu l şi-a v en it în fire şi a
zis: Vai m ie! Din m area strâm to rare a lum ii eu am ve
nit la odihnă şi cele pe care nu le aveam atunci, acum
le am. Iar tu de la m ultă odihnă ai v en it la strâmtorare
şi de la m are slavă şi bo găţie ai v en it la sm erenie şi să
răcie. Şi folosindu-se mult, a p lecat şi a ajuns prietenul
lui şi-l cerceta adesea pentru a se folosi. Căci era bărbat
cu discernăm ânt şi plin de m ireasm a Sfântului Duh.
152. Un frate a zis A w ei Sisoe: Cum de nu plea
că patim ile de la m ine? I-a zis lui Bătrânul: Lucrurile
lor sunt înlăuntrul tău. Dă-le înapoi arvuna lor şi vor
pleca94.
153. Au în treb at unii pe A w a Sisoe, zicând: Dacă
va cădea un frate, nu are trebu in ţă să facă pocăinţă un
an? Iar el a zis: Aspru este cuvântul! Iar ei au zis: Dar
şase luni? Şi iarăşi a zis: Mult este! Iar ei au zis: Dar
patruzeci de zile? Iarăşi a zis: Mult este! Şi i-au zis:
Ce vom face, deci, dacă un frate va cădea şi se va face
îndată m asa iubirii, acesta să intre la m asa iubirii? A
zis lor Bătrânul: Nu! Ci are trebu in ţă să facă pocăinţă
câteva zile. Căci cred lui Dumnezeu, că dacă un astfel
de frate se va pocăi din to t sufletul şi în trei zile îl va
primi Dumnezeu95.
154. L-a întrebat A w a Iosif pe A w a Sisoe, zicând:
De cât timp are nevoie omul pentru tăierea patimi
lor? I-a zis lui Bătrânul: Timpul vrei să-l afli? A zis
* ^Cuvintele acestea ale lui A w a Sisoe su nt co n sem n ate şi-n cu
vintele lui A w a Zosima. * 95Vezi apoftegm a 8 4 a acestui capitol.
D ESP R E DARUL DEOSEBIRII 563
Awa Iosif: Da! A z is, d e c i, B ă trâ n u l: în oricare ceas

vine patim a, în d a tă s ă o ta i!
1 55. Un fra te a în t r e b a t p e A w a Siso e, zicând: Ce
să foc, a w a , c ă a m c ă z u t? I-a z is lui B ătrân u l: Ridică-te
iarăşi! A zis lui fr a te le : M -am s c u la t şi iarăşi am că
zut! Şi i-a zis B ă trâ n u l: R id ic ă -te ia ră şi şi iarăşi! A zis,
deci, fratele: P â n ă c â n d ? A zis B ă trâ n u l: Până când te
va găsi cea su l m o r ţii, fie în b in e , fie în căd ere. Căci în
ceea ce va fi a fla t o m u l, în a c e e a şi p le acă96.
156. Un fra te a în t r e b a t p e A w a Siso e, zicând: Ce
voi face p e n tru p a tim i? Şi a z is B ă trâ n u l: F iecare este
ispitit de în s ă ş i p o fta s a 97.
157. Odată a ie ş it A w a S iso e d in m u ntele A w ei An
tonie în m u n tele c e l m a i d in a fară98 al Tebaidei şi s-a
aşezat acolo. Şi lo cu ia u ac o lo m e le tie n i99, în Kalamonul
Arsinoei100. Şi un ii, au zin d c ă a ie ş it în m u ntele cel mai
din afară, au d o rit s ă -l v ad ă. Şi ziceau : Ce să facem căci
sunt în m u nte şi m e le tie n i? Ş tim c ă B ătrân u l nu se va-
tămă de aceştia. D a r n o i, v râ n d s ă în tâ ln im pe B ătrân,
nu cumva s ă c ă d e m în is p ita ere ticilo r. Şi p en tru a
nu-i întâlni p e e re tic i, n u s -a u dus să -l vadă pe Bătrân.
♦ ’‘Vezi apoftegm a 1 3 2 a acelu iaşi cap itol. * 97lacob 1 ,1 4 . * "M u n

tele din afa ră, din te x tu l v e c h i, a ş a c u m s e tr a g e concluzia din
context, e r a ce l m a i î n d e p ă r t a t p u n c t d e p u stiu . ♦ " E s t e v o r
ba despre u c e n icii lu i M e le tie , e p is c o p u l L ico p o lei, din Tebaida
Egiptului, în te m e ie to r ş i c o n d u c ă to r al sch ism e i m eletien e, la
începutul se c o lu lu i a l IV -lea, c a r e a tu lb u r a t B is e ric a p ân ă în se
colul al V-lea. U r m ă rile a c e s te i e re z ii a u aju n s p â n ă în secolul al
VHI-lea. M eletie a m u r it i m e d ia t d u p ă an u l 3 2 8 . * 100Kalam onul
Arsinoit se g ă s e a s u b le g e a a r s in o ită , în ţin u tu l Faium , cu cap i
tala la A rsin o ie (E T ).
564 PATERICUL MARE
158. A zis A w a Sisoe, Tebeul, ucenicului său: Spu

ne-mi ce vezi la m ine şi eu îţi voi spune ce văd la tine!
A zis lui ucenicul: Tu eşti bun la m inte, dar puţin aspru.
A zis lui Bătrânul: Tu eşti bun, dar m olatic la minte.
159. Zicea unul dintre Bătrâni: Am întrebat pe
Awa Sisoe ca să-m i spună cuvânt şi, răspunzând,
mi-a zis: De câte poate omul să fugă şi nu se păzeşte
împlineşte trebuinţa păcatului.
160. A cercetat un frate în M untele Sinai pe Awa
Siluan. Şi văzând pe fraţi lucrând, a zis Bătrânului: Lu
craţi nu pentru m ân carea cea p ierito a re101. Căci Ma-
ria partea cea bună şi-a ales102. Atunci Bătrânul a zis
ucenicului său, Zaharia: Dă fratelui o carte şi pune-1
în chilie fără nimic. Şi a făcut aşa. Când s-a făcut cea
sul al nouălea103, se uita la uşă, poate trim it pe cineva
să-l chem e la masă. Dar cum nim eni nu l-a chemat,
sculându-se, s-a dus la Bătrânul şi i-a zis: Nu au mân
cat fraţii astăzi, aw a? Şi i-a zis Bătrânul: Da! Iar el a
zis: De ce nu m-au chem at şi pe m ine? A zis lui Bătrâ
nul: Pentru că eşti om duhovnicesc şi nu ai trebuin
ţă de m âncarea aceasta. Iar noi, fiind trupeşti, avem
nevoie să mâncăm şi de aceea lucrăm. Tu partea cea
bună ai ales, adică să citeşti toată ziua, şi nu ai tre
buinţă să mănânci m âncare trupească. Şi cum a auzit
acesta, a pus metanie Bătrânului, zicând: Iartă-mă,
aw a! A zis Bătrânul: Oricum, nevoie are şi Maria de
Marta, căci prin Marta şi Maria este lăudată.
161, Un Bătrân povestea despre cineva care a
alunecat într-un păcat greu şi, pătrunzându-se spre
pocăinţă, a plecat să vestească unui Bătrân. Dar nu a
• wlIoan 6 ,2 7 . # 102Luca 1 0 ,4 2 . * 103Adică, ceasul al treilea!
DESPRE DARUL DEOSEBIRII 56 5
spus acestu ia fap ta, ci l-a în tre b a t: D acă îi vine cuiva

gândul cu tare, a re m â n tu ire ? l-a răsp u n s acela, fiind
neîncercat în d e o s e b ir e a d u h u rilo r: Ţ i-ai pierdut su
fletul! Auzind a c e a s ta , fr a te le a zis: D acă m i-am p ier
dut sufletul, s ă m e r g a tu n c i în lum e. Şi plecând, i-a
venit în m in te s ă m e a r g ă ş i s ă v e ste a s c ă gândurile lui
şi Awei Siluan. C ăci a c e s t A w a Silu an e ra m are în de
osebirea duhurilor. V en in d , d eci, la el fratele, nu i-a
zis fapta, ci i-a sp u s la fe l c a ş i ce lu ila lt B ătrân. Şi des-
chizându-şi p ă rin te le gu ra, a în c e p u t să v o rbească din
Scriptură, sp u n ân d u -i c ă n u e s te to tu şi osândă pen
tru cei care au n u m a i g ân d u ri. A uzind fratele şi luând
putere în su flet şi p rin z â n d c u ra j, i-a v e stit lui şi fapta.
Auzind p ă rin te le ş i fa p ta , c a u n b u n doctor, i-a pus pe
suflet balsam ul d in D u m n e z e ie ş tile Scrip tu ri, cum că
este pocăinţă p e n tru c e i c a r e în d ep lin ă cu n o ştin ţă se
întorc la D u m nezeu. Ş i c â n d a v iz ita t a w a al n o stru pe
părintele acela, i-a p o v e s tit a c e s te a şi a zis: lată, cel
care d ezn ăd ăjd u ise ş i v o ia s ă s e în to a rc ă în lum e este
ca o stea în m ijlo cu l fra ţilo r. Ia r a c e s te a le-am povestit
ca să vedem că e s t e p r im e jd ie în a în cre d in ţa celo r
fără d iscern ăm ân t fie g â n d u rile , fie fap tele.
162. Un fra te a î n t r e b a t p e A w a S arm atâ, zicând:
Gândurile m e le îm i s p u n : Nu lu c ra , d a r m ăn âncă, bea
şi dormi. I-a zis lu i B ă tr â n u l: C ând îţi e ste foam e, m ă
nâncă, când îţi e s t e s e te , b e a ş i cân d îţi e ste som n,
dormi! Un a lt B ă tr â n s -a în tâ m p la t s ă v in ă la fratele.
Şi i-a spus fra te le c e le c e -i s p u s e s e A w a Sarm atâ. A
zis, deci, B ă trâ n u l: A c e a s ta e s t e c e e a c e ţi-a zis A w a
Sarmatâ: Când îţ i e s t e t a r e fo a m e şi îţi e ste se te în cât
nu mai poţi, a tu n c i m ă n â n c ă ş i b e a ! Şi când priveghezi
566 PATERICUL MARE
foarte m ult şi îţi e ste som n, d orm i! A ceasta este ceea

ce ţi-a zis ţie Bătrânul.
1 63. Au v enit doi B ătrân i, m ari anah oreţi, din păr
ţile Pelusiului104 la Amm a Sarra. Şi, plecând la drum,
ziceau unul către altul: S-o sm erim pe b ătrâna aceas
ta! Şi i-au zis ei: Vezi să nu s e în a lţe gândul tău şi să
zici: Iată anahoreţii vin la m ine, fem eie fiind. Le-a zis
lor Amma Sarra: La fire su n t fem eie, d ar nu şi la gând!
164. A zis Amma Sarra: Dacă m ă rog lui Dumnezeu
ca toţi oam enii să afle odihnă la m ine, m ă voi afla în
uşă făcând fiecăru ia m etanie. Ci m ai curând voi cere
ca inima m ea să fie neprih ănită faţă de toţi.
165. A zis iarăşi fraţilor: Eu su n t bărbat, iar voi
sunteţi femei!
166. A zis Sfânta Sinclitichia: Cei care adună bogăţia
materială cu osteneli şi cu prim ejdii pe mare, câştigând
multe, poftesc şi mai multe. Şi pe cele pe care le au le
socotesc a fi nimic şi se întind spre cele pe care nu le au.
Iar noi şi din cele trebuincioase nu avem nimic şi nimic
nu vrem să dobândim pentru frica lui Dumnezeu.
167. A zis iarăşi: Este în tristare folositoare şi în
tristare care aduce stricăciune. în trista rea folositoa
re este când te strâm torezi pentru păcatele proprii
şi pentru bolile aproapelui. Ea contribuie să nu cadă
monahul din gândul cel bun şi să se apropie de bu
nătatea desăvârşită. Este şi în tristarea de la vrăjma
şul, plină de nebunie, care se num eşte de către unii
şi acedie. Trebuie, deci, ca acest duh să-l stingem cu
rugăciune şi cu psalmodie.*
* 1MVeche cetate de ţărm a Egiptului, pe înălţim ea braţului de
răsărit al Nilului.
168. A zis ia ră şi: E ste prim ejd ios să înveţi pe alţii

altfel d ecât c e le d o bân d ite p rin vieţuire practică. Căci
precum, d acă cin ev a c a re a re casa dărăpănată şi pri
meşte străin i îi p u n e în p rim ejd ie prin căderea casei,
aşa şi cei care nu s e z id esc pe ei mai întâi, duc la pier
zare pe cei ca re vin la ei. Căci cu cuvintele îi cheamă
spre m ântuire, d ar cu felul lo r de viaţă fac rău celor
nevoitori.
169. A zis iarăşi: E ste b in e să nu te mânii! Iar dacă
se întâmplă, nici m ă c a r o zi, ca măsură, nu ţi-a îngă
duit cel care a zis: S o a rele s ă nu apună p este mânia
voastră105. Şi tu a ştep ţi p ână când apune tot timpul
tău? De ce urăşti pe cel care te -a întristat, omule? Nu
el este cel care te -a ned rep tăţit, ci diavolul. Urăşte
boala şi nu p e bolnav!
1 170. A zis iarăşi: E ste o nevoinţă poruncită de vrăj
maş. Căci u cenicii lui p e aceasta o fee. Deci, cum deo
sebim nevoinţă d um n ezeiască şi împărătească de cea
tiranică şi d răcească? A ceasta se arată din măsurarea
lor. Să fie un sin gu r can o n de postire tot timpul tău.
Nu patru sau cin ci zile să p o steşti şi pe celelalte să
le cheltuieşti în m u lţim e de m âncăruri. Căci peste tot
lipsa de m ăsură se face ad ucătoare de stricăciune.
Dacă eşti tân ăr şi săn ăto s, p o steşte! Căci vor veni bă
trâneţile şi bolile. Cât m ai p o ţi încă, adună-ţi merinde,
pentru ca, atun ci când nu m ai poţi, să afli odihnă.
171. A zis iarăşi: Cu c â t propăşesc luptătorii, cu
atât potrivnicii se b a t m ai cu putere.
172. A zis iarăşi: S cris e ste: Fiţi d ar înţelepţi ca
şerpii şi n ev in ov aţi ca p oru m be ii 106. Să fiţi înţelepţi
* 105Efeseni 4 , 2 6 . * 106M atei 1 0 , 1 6 .
568 PATERICUL MARE
precum şerpii a zis p en tru c a să nu vă prindă pe voi

năvălirile şi m eşteşu gu rile diavolului. Căci ceea ce
este asemănător, de asem ăn area lui degrab se atrage.
Iar neprihănirea porum belului a ra tă curăţia faptei.
173. A zis A w a Iperehie: Cu ad ev ărat înţelept este
cel care nu cu cuvântul învaţă, ci cu lucrul îndrumă.
174. A p lecat odată Pavel, ucenicu l A w ei Or, să
cumpere nuiele de finic şi a aflat că alţii au mers îna
intea lui şi au dat arvună. C ăd A w a Or nu dădea ni
ciodată arvună la nim ic, d la v rem e trim itea plata şi
cumpăra. A plecat, deci, ucenicul lui şi în alt loc pen
tru a cumpăra finic. Şi i-a zis lui grădinarul: Cineva
mi-a dat arvună şi nu a m ai venit, ia tu, deci, finicul.
Şi luându-1, a venit la B ătrânul şi i-a v estit acestea. Şi
cum a auzit Bătrânul, şi-a lovit palm ele, zicând: Or nu
mai lucrează anul acesta! Şi nu l-a lăsat să aducă nu-
ielele înăuntru, ci le-a dus înapoi de unde le-a luat
175. Era un sătean în p ărţile A w ei Or, pe nume
Longhin, care făcea m ulte m ilostenii. Şi vizitându-1
unul dintre părinţi, l-a rugat să-l ia şi pe el la Awa Or.
Mergând, deci, la Bătrânul, m onahul îl lăuda pe sătean
că este bun şi că face m ultă m ilostenie. Şi înţelegând
Bătrânul, a zis: Da, bun este! A început, deci, monahul
să-l roage pe el, zicând: Iertare, a w a ! Să vină şi el să
te vadă! Şi răspunzând Bătrânul, a zis: Adevărat, nu
va trece văgăuna aceasta şi nu m ă va vedea!
176. A zis un Bătrân că acest glas va striga la om
până la ultima suflare: A stăzi în toarce-te!107
177. A zis un Bătrân: Iosif cel din A rim ateea a luat
trupul lui Iisus şi înfăşurându-1 în giulgiu curat, l-a*
* 107Vezi Evrei 3 ,7 .
pus în m orm ânt n o u 108, adică în om nou. Să râvneas

că, deci, fiecare, cu m u ltă grijă, să nu păcătuiască, ca
să nu hulească pe D um nezeu Care locuieşte împreu
nă cu el, şi să-L alunge din sufletul lui. Lui Israel i s-a
dat mană în p u stie ca să m ănânce, iar adevăratului
Israel i s-a d at Trupul lui Iisus.
178. Un frate ca re se în străin ase a întrebat pe Bă
trânul zicând: Vreau să plec la ale mele! Şi i-a zis lui
Bătrânul: A ceasta să cunoşti, frate, că venind din ţara
ta până aici, pe Dom nul L-ai avut călăuză, iar dacă te
întorci, nu-L m ai ai!
179. Un frate stătea într-o chilie în Egipt, petrecând
în multă sm erenie. El avea o soră care trăia ca desfrâ
nată în cetate şi m ultor suflete le-a adus pierzania. De
multe ori, Bătrânii l-au n ecăjit pe fratele şi au izbutit
să-l înduplece să o întâlnească, poate cu îndemnurile
lui să pună capăt păcatului ce se făcea prin ea. Cum a
ajuns la locul acela, văzându-1 cineva dintre cunoştin
ţe, i-a luat-o înainte, dând de veste aceleia şi zicând:
Iată, fratele tău este la uşă! Şi ea, venindu-şi în fire, a
părăsit pe bărbaţii pe care-i slujea şi s-a repezit cu ca
pul descoperit să-l vadă pe fratele. Şi încercând ea să-l
îmbrăţişeze, el i-a zis: Sora m ea adevărată, ai milă de
sufletul tău! Prin tin e m ulţi s-au pierdut. Cum vei putea
să înduri chinul cel veşnic şi amar? Iar ea, tremurând
toată, i-a zis: Ştii dacă este mântuire pentru mine de
acum înainte? Şi el i-a zis ei: Dacă vrei, este mântuire!
Şi ea, aruncându-se la picioarele fratelui, îl ruga să o ia
cu el în pustie. Şi el a zis: Pune-ţi acoperământ peste
capul tău şi urm ează-m i. A zis lui aceea: Să mergem!
* 108Matei 2 7 ,5 7 -6 1 .
570 PATERICUL MARE
îm i e ste m ai de folos u râ ciu n e a cap u lu i d esco p erit109

d ecât să intru în c ă o d ată în lo cu l u n d e s e lucrează
fărădelegea. Cum au p o rn it la drum , el o sfătuia spre
pocăinţă. Şi, văzând n işte o a m e n i v en in d în calea lor,
i-a zis: P en tru că nu to ţi ştiu că e şti s o ra m ea, rămâi
puţin m ai în u rm ă p e cale, p â n ă cân d tre c . După aceea
i-a zis: Să m ergem drum ul n o stru , so ră! Şi cum nu i-a
răspuns, în to rcân d u -se, a aflat-o p e e a m oartă. A vă
zut atunci tălp ile p icio a re lo r ei c a re e rau însângerate,
căci era desculţă. V estind fra te le B ă trâ n ilo r ce s-a în
tâm plat, au în cep u t să se c e r te în tre e i în legătură cu
ea. Şi a d esco p erit D um nezeu un ui B ă trâ n despre ea:
D eoarece nu s-a în g rijit d elo c d e n im ic tru p esc, ci a
dispreţuit şi tru pul ei, fără s ă sc o a tă un o ftat pentru
atâtea răni, p en tru a c e a sta i-am p rim it pocăinţa.
180. Un frate a în tre b a t pe un B ătrân : Nu văd nici-
un război în inim a m ea! I-a zis lui B ătrân u l: Tu eşti cu
# 109Din antichitate, atât în lumea păgână, cât şi în cea iudai
că exista obiceiul ca femeia să nu apară în public fără acoperă
mânt pe cap. în timpurile apostolice se p ăstra obiceiul acesta
în lumea păgână, cel puţin pentru femeile căsătorite. La iudei,
însă, se pare că obiceiul cu acoperăm ântul capului se aplica cu
o severitate deosebită (vezi 1 Corinteni 1 1 , 9 -1 6 ). La iudei fe
meia cu capul descoperit era fie femeia roabă, fie desfrânată
pedepsită şi, fireşte, era spre ruşinea ei. A ceastă realitate o ex
primă exact cuvintele desfrânatei pocăite din apoftegmă şi este
o dovadă palpabilă a întoarcerii ei adevărate, pentru că nu-i este
teamă nici de primejdia osândirii de către societate, dar nici nu
ia seama la suferinţa trupească când pleacă desculţă la drumul
lung şi accidentat spre deşert. Răspunsul ei din to t sufletul, la
chemarea lui Dumnezeu omoară şi tem erile trupeşti. Apoftegma
aceasta constituie şi un indiciu că în această epocă a apogeului
monastic în Egipt (sec. IV - VI) tradiţia acoperirii capului femei
lor era în vigoare (ET).
patru uşi! Şi cel care vrea intră şi iese prin tine, iar tu
nu-ţi dai seama. Iar dacă ai o singură uşă şi o închizi
şi nu îngădui să intre prin ea gândurile viclene, atunci
le vezi pe acestea stând afară şi luptând împotriva ta.
181. Am auzit despre un Bătrân că stătea la Klis-
ma110 şi lucra lucrul care se cerea în fiecare timp. Ni
meni nu-i comanda să-i facă ceva. Deci, când venea
vremea plaselor mari, el lucra câlţi, şi când se cerea
aţă, el lucra inul, ca nu cumva mintea lui să se tulbure
culucrul.
182. Un conducător de obşte a întrebat pe cel între
Sfinţi Părintele nostru Chirii, papă111 al Alexandriei,
zicând: Cine este mai m are cu vieţuirea? Noi, cei care
avem fraţi în ascultare şi în chip felurit fiecare îi con
ducemla mântuire sau cei care se mântuiesc în pustie
numai pe ei înşişi? A răspuns papa şi a zis: între llie
şi Moise nu se poate face deosebire, căci amândoi au
bineplăcut lui Dumnezeu.
183. Un monah lucra în ziua de pomenire a unui
mucenic. Văzându-1 pe el un alt monah i-a zis: Este
îngăduit astăzi să se lucreze? Iar el i-a zis: Astăzi, ro
bii lui Dumnezeu şi-a dat sufletul ca mucenic şi a fost
chinuit, iar eu nu sunt dator să m ă ostenesc cu puţin
lucru, astăzi?
* U0Cetate egipteană în adâncul golfului Suez. ♦ m Chiril al
Alexandriei (3 7 0 -4 4 4 ) a u rm at la tronul patriarhal din Alexan
dria unchiului său, Teofil, în 4 1 2 . Este cunoscută activitatea
lui Chirii în lupta lui îm potriva lui Nestorie. Cuvântul papă din
textul vechi era un titlu pe care l-au folosit creştinii din primele
veacuri şi avea o largă utilizare. Se dădea episcopilor, dar şi pre
oţilor. în cele din urm ă, s-a h o tărât ca titlul să se atribuie doar
episcopului de Alexandria şi de Roma.
572 PATERICUL MARE
184. Cineva, odată, pocăindu-se, s-a retras în linişte.

I s-a întâmplat însă chiar îndată să cadă pe o piatră şi
să-şi rănească piciorul, în cât m ult sânge i-a curs şi leşi
nând şi-a dat sufletul. Au venit, deci, dracii, vrând să ia
sufletul lui, şi le-au zis lo r îngerii: Luaţi am inte la piatră
şi vedeţi sângele lui pe care l-a v ărsat pentru Domnul.
Şi zicând îngerii aceasta, s-a slobozit sufletul lui.
185. A fost în treb at un B ătrân cum trebuie să fie
monahul. Şi a zis: Dacă e ste după m ine, singur cu Sin
gurul!
186. A fost în treb at un B ătrân: P entru ce mă tem
când merg prin pustie? Şi i-a răspun s: în că trăieşti!
187. A fost în treb at un B ătrân: Ce trebu ie să fac să
mă mântuiesc? Şi Bătrânul lucra îm pletitură. Şi fără
să-şi ridice capul de la lucru i-a răspuns: Iată, ce vezi!
188. A fost în treb at un B ătrân: Pentru ce mereu
mă împuţinez112. Şi i-a răspuns: P entru că încă nu ai
văzut soarele!
189. A fost întrebat un B ătrân: Care este lucrarea
monahului? Şi i-a răspuns: D eosebirea duhurilor.
190. A fost întrebat un Bătrân: De unde îmi vine
mie ispita desfrânării? Şi i-a răspuns: Din multa mân
care şi dormire!
191. A fost întrebat un B ătrân: Ce trebuie să facă
monahul? Şi a zis: Să lucreze to t ceea ce este bun şi să
fugă de to t ceea ce este rău!
192. Ziceau Bătrânii că niciodată nu trebuie să
dăm chezăşie gândurilor.
* mOXiY«p<h, oXtyopia înseamnă grijă puţină, nepăsare. în si
tuaţia în care vom lăsa oligoria să se cronicizeze, ea este înainte-
mergătoarea patimii acediei.
193. Ziceau B ă trâ n ii: La to t gândul care urcă în

mintea ta, sp u ne: Al n o stru e şti sau al potrivnicilor?
Şi fără doar şi p o a te va m ă rtu risi113.
194. Ziceau B ă trâ n ii: Sufletul este asemenea unui
izvor. Dacă îl sapi, s e cu răţă, d acă îl astupi, dispare.
195. A zis un B ă trâ n : Eu cred că nu este nedrept
Dumnezeu nici cân d s c o a te din închisoare, nici când
pune la închisoare.
196. A zis un B ă trâ n : La to ate să te sileşti pe tine!
Aceasta este cale a lui Dum nezeu.
197. A zis un B ă trâ n : Nu face m ai întâi ceva, înainte
de a-ţi cerceta in im a ta d acă după voia lui Dumnezeu
se face ceea ce ai d e gând să faci.
198. A zis un B ă trâ n : D acă m onahul se roagă nu
mai când stă la ru găciu ne, atu n ci un astfel de monah
nu se roagă deloc.
199. A zis un B ă trâ n că m ai m are decât toate virtu
ţile este d iscernăm ân tu l!
200. A zis un B ă trâ n c ă e ste ruşine monahului
dacă, lăsând ale sale, s e în străin e ază pentru Dumne
zeu şi după a c e a sta m e rg e în iad.
201. Ziceau B ă trâ n ii: D acă vezi unul mai tânăr ur
când la cer cu v o ia sa, prinde-1 de picioare şi aruncă-1
jos. Căci nu-i e ste d e folos.
202. A zis un B ă trâ n : N eam ul acesta nu caută ziua
de astăzi, ci pe c e a d e m âin e!
203. A zis un B ă trâ n : L u crarea noastră este să ar
dem lemne.
^ 204. A zis u n B ă trâ n : S ă nu vrei să fii nedispreţuit
* luIsus Navi5,13-15.
574 PATERICUL MARE
205. A zis un B ătrân: Vai om ului când numele lui

este mai m are d ecât lu crarea lui!
206. A zis un B ătrân: înd răzn eala şi râsul se asea
mănă cu focul care m istuie trestia.
20 7. A zis un B ătrân: Cel ce se sile şte pe sine pen
tru Dumnezeu este asem en ea om ului mărturisitor.
208. A zis iarăşi: Cel care se face nebun pentru
Domnul, îl înţelep ţeşte pe el Domnul!
209. A zis un B ătrân: A cestea c ere Dumnezeu de la
om, m intea şi cuvântul şi fapta.
210. A zis un B ătrân: Dacă m ă vezi pe m ine având
gând despre cineva, şi tu să ai acelaşi gând.
211. Un frate a în treb at un B ătrân zicând: Este
bine să ai prietenie cu aproapele? I-a zis lui Bătrânul:
Astfel de prietenii nu au pu terea să sfarm e căluşul. Cu
fratele tău ai prietenie? Mai bine este, dacă vrei să ai
prietenie, să ai faţă de Dumnezeu.
212. A zis acelaşi că omul are nevoie de acestea: să
se team ă de judecata lui Dumnezeu şi să urască păca
tul şi să iubească virtutea şi să se roage lui Dumnezeu
neîncetat.
213. Un frate a cerut rugăciune de la un Bătrân,
grăbindu-se să m eargă în cetate. Şi Bătrânul a zis că
tre el: Nu te grăbi spre cetate, ci g răbeşte-te să fugi de
cetate şi te mântuieşti.
214. A zis un Bătrân că, odată, cineva a alunecat
în păcat greu şi, fiind străpuns la inimă, s-a pocăit lui
Dumnezeu114.
215. Un frate a întrebat pe unul dintre Părinţi dacă
cineva se întinează gândind gând murdar. Făcându-se
* U4Se pare că apoftegma nu este terminată.
cercetare despre acea sta , unii ziceau: Da, se întinea

ză! Iar alţii: Nu! D eo arece aşa nu putem să ne mân-
tuim noi cei sim pli, ci e ste de ajuns să nu-1 făptuim
trupeşte. Iar fratele, ducând u-se la un Bătrân mai în
cercat l-a în tre b a t p e a c e s ta şi i-a zis Bătrânul: După
măsura fiecăruia se c e re de la el. Deci, l-a rugat pe el
fratele, zicând: P en tru Domnul, limpezeşte cuvân
tul acesta! I-a zis lui B ătrân u l: Iată, este aici un vas
vrednic de d o rit şi in tră doi fraţi, unul având măsuri
mari, iar celălalt m ici. D acă gândul celui desăvârşit îi
spune: Aş vrea să am vasul acesta, dar nu stăruie, ci
îndată îl taie, nu s e în tin ează. Cel care nu a ajuns la
măsurile mari, d acă îl d o re şte şi se desfată în gândul
lui, dar nu-1 ia, nu s e întinează.
216. A zis un B ătrân : Nu faptul că intră gândurile
în noi ne este osândă, ci întrebu in ţarea cea rea a gân
durilor. Căci su n t ca re din gânduri naufragiază şi sunt
care din gânduri s e încununează.
217. Un frate a în tre b a t pe un Bătrân, zicând: Ce
să fac, că m ulte gânduri m ă luptă şi nu ştiu cum să
lupt împotriva lo r? I-a zis lui Bătrânul: Să nu te lupţi
împotriva tuturor, ci a unuia. Căci toate gândurile mo
nahilor au un sin gu r cap. Deci, acest cap trebuie să
înţelegi care e ste şi îm p o triv a lui să lupţi. Şi aşa cele
lalte gânduri se sm eresc.
218. A zis un B ătrân : Cel care voieşte să locuiască
în pustie este d ato r să fie în stare să înveţe pe alţii şi
nusă aibă nevoie de înv ăţătură, pentru a nu se păgubi.
219. Un frate a în tre b a t p e un Bătrân, zicând: Awa,
iată, îi rog pe B ătrân i şi ei îm i spun despre mântuirea
sufletului, dar nu ţin n im ic din cuvintele lor. Deci, de
57 6 PATERICUL MARE
ce să-i mai rog, de v rem e ce nu fac nim ic? Căci eu sunt

întru totul n ecurăţie. Şi e rau acolo d ouă vase goale
şi i-a zis Bătrânul: M ergi şi adu unul din vase şi pune
untdelem n şi închide-1. Apoi goleşte-1 şi pune-1 la lo
cul lui. Şi a făcut acea sta şi o dată, şi de două ori. Şi i-a
zis: Adu-le acum p e am ân dou ă şi vezi care este mai
curat. A zis lui fratele: Cel în ca re am pus untdelem
nul. l-a zis lui B ătrânu l: Aşa e ste şi sufletul. Căci chiar
de nu ţine nim ic din cele d esp re care întreabă, se cu-
răţeşte m ai m ult d ecât cel care nu în tre a b ă deloc.
220. Un frate şed ea în chilie căutând liniştirea.
Şi dracii voiau să-l rătăcească, arătân d u -i-se în chip
de îngeri, şi-l sculau la slu jb ă şi îi arătau lumină. Şi a
m ers la un Bătrân şi i-a zis: A w a, în gerii vin cu lumini
şi m ă scoală la slujbă. A zis B ătrânu l: Să nu asculţi de
ei, fiule, căci su nt draci. Ci, când vin să te trezească,
spune: Eu m ă scol când vreau, pe voi nu vă ascult!
Luând fratele poruncă de la Bătrânul, a plecat la chi
lia lui. Şi, în noaptea urm ătoare, iarăşi dracii au venit
după obicei să-l scoale, şi el, aşa cum i s-a poruncit
de către Bătrân, le-a răspuns zicând: Când vreau eu
mă scol, pe voi nu vă ascult! Iar ei i-au zis: Bătrânul
acela rău, m incinosul acela, te -a r ă tă c it S-a dus la el
un frate care avea nevoie de un b an şi, d eşi avea, l-a
m inţit zicând: Nu am! Şi nu i-a dat. Din a ceasta află că
este mincinos. Făcându-se dim ineaţă, fratele s-a dus
la Bătrân şi i-a v estit acestea. Şi i-a zis lui Bătrânul:
Că aveam banul, m ărturisesc, şi că a venit fratele să-
mi ceară şi că nu i-am d a t Căci ştiam că dacă îi dau
ajungeam la păgubirea sufletului. M -am gândit, deci,
să încalc o singură poruncă şi să nu în calc zece şi să
ajungem la s t r â m t o r a r e . I a r tu p e d ra cii ca re vor să

te rătăcească s ă n u -i a s c u lţ i. Ş i m u lt fiin d în tă rit de
Bătrânul, a p le c a t la c h ilia lu i.
221. P o v e s te a u u n ii P ă r in ţ i d e s p r e un m are Bă
trân că, a tu n ci c â n d v e n e a c in e v a s ă -l în tre b e cuvânt,
îi zicea cu s im p lita te : I a t ă e u ia u ch ip u l lui Dumne
zeu şi stau p e t r o n u l d e ju d e c a t ă . D eci, c e v rei ca să-ţi
fac? Dacă zici: M ilu ie ş te -m ă !, î ţ i z ic e ş i ţie Dum nezeu:
Miluieşte ş i tu p e f r a t e l e tă u !115 D a că v re i să te iert,
iartă şi tu fra te lu i t ă u 116. E s t e cu m v a n ed rep tate la
Dumnezeu? S ă n u fie ! Ci î n n o i e s te , d a că v rem să ne
mântuim.
222. Z iceau d e s p r e u n u l d in tr e P ă rin ţii de la Chilii
că era un m a re lu p tă to r. Ş i, p e c â n d îş i fă c e a slu jb a lui,
s-a întâm plat s ă fie c e r c e t a t d e u n a ltu l d in tre Bătrâni.
Şi acesta l-a a u z it d e a f a r ă lu p tâ n d u -s e cu gândurile
lui şi zicând: P â n ă c â n d ? P e n t r u u n cu v â n t to a te ace
lea s-au dus? Ia r e l c r e d e a c ă s e lu p tă cu altcinev a şi
abătut la u şă c a s ă i n t r e ş i s ă - i îm p a c e . In trân d şi vă
zând că n im e n i a lt c in e v a n u e s t e în ă u n tr u şi având în
drăzneală cu B ă tr â n u l, i - a z is : A w a , cu cin e te luptai?
Iar el a zis: Cu g â n d u l m e u ; c ă p a is p r e z e c e că rţi ştiam
pe de ro st şi u n s in g u r c u v â n t a m a u z it a fa ră şi, cum
am intrat să -m i s p u n s lu jb a m e a , t o a t e a c e le a au dis
părut şi nu m ai a c e s t a a v e n i t în a in t e a m e a la ceasul
slujbei. Şi de a c e e a m ă lu p t a m c u gân d u l.
223. A zis u n B ă t r â n : P r o r o c ii a u fă c u t c ă rţile lo r şi
au venit P ă rin ţii n o ş t r i ş i le -a u lu c r a t. Cei de după ei
le-au învăţat p e d e r o s t . Ş i a v e n i t n e a m u l a c e s ta care
le-a scris şi le -a p u s î n r a f t u r i, u n d e s ta u n efolosite.
* llsLuca 6,13. * 116Matei 7 ,1 2 şi 6 ,1 4 .
578 PATERICUL MARE
2 24. Fraţii dintr-o o b şte au ie ş it să cerceteze în

pustie pe un a n a h o re t Şi e l i-a p rim it cu bucurie. Şi
cum este obiceiul la pustnici, văzându-i osteniţi, le-a
pus masă în ciuda vrem ii şi le-a adăugat ceea ce avea
şi i-a o d ih n it Şi când s-a făcut seară, au pus cei doi
sprezece psalmi. A sem enea şi noaptea. Cum Bătrânul
priveghea singur, i-a auzit vorbind în trei ei şi zicând:
Anahoreţii în pustie se odihnesc m ai m ult decât noi
în obşti. Şi urmând să p lece ei d im ineaţă la un alt Bă
trân, vecin cu el, le-a zis: Salutaţi-l din partea mea şi
spuneţi-i: Să nu uzi legum ele! Şi au făcut aşa. Şi acela
aurind, a înţeles cuvântul şi i-a ţin u t pe ei până seara
la lucru şi flăm ânzi Şi când s-a făcut seară, a făcut sluj
bă mare, zicând: Dăm dezlegare pentru voi că sunteţi
cu osteneală. Şi a zis iarăşi: Noi nu avem obiceiul să
mâncăm în fiecare zi, dar pentru voi să gustăm puţin.
Şi le-a dat pâine uscată şi sare, zicând că este nevoie să
facem pentru voi sărbătoare. Şi a pus puţin oţet117 în
sare. Şi sculându-se au pus slujbă până dimineaţa. Şi
le-a zis: Nu putem pentru voi să săvârşim to t canonul,
ca să vă odihniţi puţin, că sunteţi din altă parte. Făcân-
du-se dimineaţă, au vrut să plece. Iar el îi ruga zicând:
Rămâneţi mai mult timp cu noi. Măcar pentru poruncă
şi după obiceiul nostru al pustiei, trei zile. Şi ei văzând
că nu-i slobozeşte, ridicându-se, au plecat pe ascuns.
225. Un frate l-a întrebat pe unul dintre Bătrâni,
zicând: Dacă se întâmplă să mă îngreuiez cu somnul
şi să treacă ora slujbei, sufletul meu nu mai vrea să
pună slujba, de ruşine. Şi i-a zis lui Bătrânul: Dacă
ţi se întâmplă să te trezeşti dimineaţă, sculându-te,*
* U7Folosirea oţetului indica prăznuire deosebită.
închide uşile şi fe re stre le şi pune slujba ta. Căci scris

este: A Ta e s te z iu a ş i a Ta es te ş i noapteaP 3* în ţoala
vremea să s e slă v ea sc ă D um nezeu f119
226. A zis un B ătrân : Un om mănâncă mult şi tot îi
este foame, iar altu l m ăn âncă puţin şi se satură. Cel
care mănâncă m u lt şi nu se satură are mai mare plată
decât cel care m ăn ân că puţin şi se satură.
227. A zis un B ătrân : Deşi Sfinţii s-au ostenit aici,
totuşi au prim it d eja şi parte de odihnă. Aceasta o
spunea pentru a fi lib e ri de grijile lumii.
228. A zis un B ătrân : Dacă monahul cunoaşte un
loc unde are propăşire, d ar pentru trebuinţele trupu
lui nu merge acolo, acela nu cred e că este Dumnezeu.
229. Un frate a în tre b a t un monah tânăr, zicând:
Este bine să taci sau să v orbeşti? I-a zis lui tânărul:
Dacă sunt nefo lo sito are cuvintele, lasă-le, iar dacă
sunt bune, fă loc binelu i şi vorbeşte. Dar şi dacă
sunt bune, nu întârzia, ci term ină repede şi vei avea
odihnă120.
230. A zis unul d in tre Părinţi: Trebuie, oricum, ca
omul să aibă în lăuntrul său lucrare. Deci, dacă se în
deletniceşte cu lu crarea lui Dumnezeu, îl cercetează
vrăjmaşul din când şi când, d ar nu află loc să rămână.
Iar dacă, iarăşi, va fi stăp ân it de robia vrăjmaşului, îl
cercetează Duhul lui Dum nezeu deseori, dar nu-i lă
săm loc, şi pentru rău tatea noastră pleacă.
* 118Psalmul 7 3 ,1 6 . * U9Vezi Psalmul 3 3 , 2. * 120în apoftegma
aceasta avem fenomenul destul de rar al firii harismatice în care
tânărul este dăruit de Dumnezeu în asemenea măsură, încât Bă
trânii albiţi de asceză se înclină înaintea lui, cerând să audă cu
vântul harului. Sunt persoanele tinere care au fost caracterizate
drept copii bătrâni.
580 PATERICUL MARE
231. Au coborât odată nişte m onahi din Egipt la

Schit să cerceteze pe Bătrâni şi, văzându-i că mâncau
repede de foam ea pricinuită de nevoinţă, s-au smin
tit. Aflând aceasta preotul, a v ru t să-i vindece pe ei
şi a predicat în biserică zicând poporului: Postiţi şi
ţineţi vieţuirea de nevoinţă a voastră, fraţilor! Şi cei
care veniseră din Egipt voiau să plece, dar i-au ţinut.
Şi în prima zi au p ostit de li s-au înnegrit feţele. Şi i-au
pus să postească câte două zile, iar schitioţii au postit
toată săptămâna121. Şi făcându-se sâm bătă, egiptenii
s-au aşezat să m ănânce îm preună cu Bătrânii. Şi fă
când gălăgie egiptenii în tim p ce mâncau, unul din
tre Bătrâni le-a ţinut mâinile, zicând: Mâncaţi cu şti
inţă, ca monahii. Dar unul dintre ei i-a împins mâna,
zicând: Slobozeşte-m ă, că mor! Toată săptămâna nu
am m âncat mâncare fiartă! Şi a zis Bătrânul: Deci,
dacă voi mâncaţi aşa pentru că aţi postit câte două
zile, cum v-aţi sm intit de fraţii care m ereu săvârşesc
această nevoinţă? Şi s-au pocăit aceştia şi, folosin-
du-se, au plecat cu bucurie.
232. Un frate, plecând din lume şi luând schima,
îndată s-a zăvorât pe sine, zicând: Sunt anahoret! Au
zind Bătrânii, au venit şi l-au scos afară. Şi l-au pus să
treacă pe la chiliile monahilor, să pună metanie şi să
zică: Iertaţi-mă că nu sunt anahoret, ci începător!
233. Doi fraţi după trup s-au lepădat de lume. Şi
primul care a primit schima a fost cel mai mic de vâr
stă. Venind nişte Părinţi să-i cerceteze pe ei, au pus
vasul şi a venit cel mai mic să-l spele pe Bătrânul. Şi
# “ ‘Este vorba despre ajunare, cum spunem noi, adică post
total, fără a mânca nimic.
D E SP R E DARUL DEOSEBIRII 581
Bătrânul, a p u c â n d u -i m â n a , l-a d at la o parte şi l-a pus

pe cel m ai m a r e . Şi a u z is c e i d e faţă Bătrânului: Cel
mai mic, a w a , e s t e p rim u l Ia sch im ă. Şi le-a zis lor Bă
trânul: Eu rid ic î n t â ie t a t e a celu i m ic şi o dau vârstei
celui m ai m a r e !
2 34. A z is u n B ă tr â n : D acă cin ev a răm âne într-un
loc şi nu fa c e lu c ru l lo cu lu i, lo cu l îl alungă ca pe unul
care nu fa c e ro d u l lo cu lu i.
235. A z is u n B ă tr â n : D acă cin ev a face un lucru ur
mând voii s a le ş i n u e s t e d u p ă Dum nezeu, dar este în
necunoaştere, m a i tâ rz iu , o ricu m , acesta va veni pe
calea lui D u m n ezeu . I a r c e l c a re -şi ţin e voia, dar nu
cea după D u m n e z e u , ş i n ic i d e alţii nu vrea să asculte,
ci so co teşte c ă ş t ie a le s a le , a c e s ta cu osteneală vine la
calea lui D u m n ezeu .
236. A z is u n B ă tr â n : P re cu m tagm a monahilor
este mai c in s tită d e c â t c e a a m irenilor, aşa şi monahul
străin e s te d a to r s ă fie o g lin d ă m o n ah ilo r locului, în
toată p u rta re a lui.
2 37. A z is u n u l d in tr e P ă rin ţi: Dacă răm âne un lu
crător122 în tr -u n lo c în c a r e nu su n t lucrători, acesta
nu poate p ro p ă ş i. D a r a c e a s t a p o a te să facă, să se lup
te să nu c o b o a r e m a i jo s . Ia r u n le n e ş dacă răm âne cu
lucrătorii, d a c ă v a p riv e g h e a , a tu n ci propăşeşte, iar
de nu, cel p u ţin n u s e d u c e m a i jo s.
238. A z is u n B ă tr â n : S u fle tu l, d acă are cuvânt, iar
lucrare nu a re , s e a s e a m ă n ă cop acu lu i care are frun
ze, dar ro d n u a re . P r e c u m co p acu l plin cu roade are
şi frunzele s a le v e rz i, a ş a şi cu v ân tu l se potriveşte su
fletului c a re a r e lu c r ă r i b u n e .
* m E ste v o r b a d e m o n a h u l lu c r ă to r sa u nevoitor.
582 PATERICUL MARE
239. Au cercetat odată trei fraţi pe un Bătrân din Schit

şi l-a întrebat unul, zicând: A w a, am învăţat Vechiul şi
Noul Testam ent pe dinafară. Şi răspunzând Bătrânul,
i-a zis: Ai umplut văzduhul cu cuvinte! Şi al doilea l-a
întrebat, zicând: Şi eu am scris pentru m ine Vechiul şi
Noul Testament. Şi răspunzând Bătrânul, a zis: Şi tu ai
umplut rafturile cu h ârtii! Şi al tre ile a a zis: Pe piros-
tiile123 m ele au crescu t buruieni! Şi răspunzând Bătrâ
nul, i-a zis: Şi tu ai alungat de la tin e iubirea de străini!
24 0 . Un frate a în tre b a t pe un B ătrân zicând: De ce
fac m ica m ea slu jbă cu p u ţinătate? Şi răspunzând Bă
trânul, i-a zis: Dragostea către D um nezeu aici se arată,
când cineva face lucrul lui Dum nezeu cu to t sufletul şi
cu străpungere a inim ii, şi cu gândul neîm prăştiat.
24 1 . Au cerce tat od ată cinci fraţi pe un m are Bă
trân. Şi el a zis acesta celui dintâi: Ce lucrezi, frate?
Iar el a zis: îm pletesc funie124, a w a ! Deci i-a zis lui Bă
trânul: Dumnezeu să-ţi îm p letească ţie cunună, fiule!
A zis şi celui de al doilea: Tu ce lucrezi? Iar el a zis:
Rogojină! l-a zis lui: Dumnezeu să te întărească, fiule!
A zis şi celui de al treilea: Şi tu ce lucrezi? Iar el a zis:
Site! Şi i-a zis lui: Dumnezeu să te păzească, fiule! A
zis şi celui de al patrulea: Şi tu ce lucrezi? Şi a zis: Sunt
caligraf! A zis lui: Tu ştii! A zis şi celui de al cincilea: Şi
tu ce lucrezi? Iar el a zis: Ţesătură! Şi i-a zis Bătrânul:
♦ 123Cuvântul x u rp 6ito u ţ din textu l vechi înseam n ă cratiţă
m are care se sprijină pe trei picioare de fler. Pirostiile cu picioa
re de fier făceau corp com un cu cratiţa sau cazanul de m âncare.
+ 124I a p d - aşa se num eau funiile sau îm pletiturile pe care le
făceau călugării din frunze şi nuiele d e finic sau din altceva. Şi
din împletiturile acestea cusute confecţionau coşu leţe, coşuri,
sa d şi alte asem enea îm pletituri folositoare (E T ).
D E SP R E DARUL D EO SE B IR II 583
Eu lucru n u a m s ă - ţ i s p u n ! C ă ci c e l c a r e îm p le te şte
funie, d acă a r e t r e z v ie , î ş i îm p le t e ş t e s ie ş i cunună.
Rogojina c e r e p u t e r e , c ă c i a r e o s te n e a lă . Cel cu site le
are nevoie d e p a z ă , c ă c i a c e s t e a s e v â n d în sa te . Iar
caligraful a re n e v o ie d e in im ă s m e r ită , c ă c i lu cru l lui
are cu getare în a ltă . P e n t r u ţ e s ă t u r ă n u a m d e spus,
deoarece s e n e g u s t o r e ş t e . C ă c i d a c ă v e d e cin ev a de
departe p e a ltc in e v a p u r t â n d c o ş u r i s a u ro g o jin i sau
site, zice: A c e s ta e s t e m o n a h ! C ă ci lu c ru l n o s tru e s te
ca iarba şi s e a r u n c ă în fo c . I a r d a c ă v e d e cin ev a p e
altcineva v â n z â n d s t o f e m o i, v a z ic e : Ia tă , au v e n it
negustorii! C ăci lu c r u l a c e s t a e s t e a l lu m ii şi n u e ste
mult folositor.
242. P o v e s te a c in e v a d in t r e P ă r in ţi c ă u n fra te ta re
evlavios av ea m a m ă s ă r a c ă . F ă c â n d u -s e , d eci, m are
foamete, lu ân d c â t e v a p â in i, a p l e c a t s ă -i d u că m am ei
sale. Şi ia tă u n g la s s - a f ă c u t c ă t r e e l, z icâ n d : T u p o rţi
de grijă m a m e i t a l e s a u E u î i p o r t d e g r ijă ? Ş i fra te le,
deosebind p u te r e a g la s u lu i, s - a a r u n c a t cu fa ţa la p ă
mânt, ru g â n d u -se ş i z ic â n d : T u , D o a m n e , a i g rijă de
noi! Şi scu lâ n d u -se , s - a î n t o r s la c h ilia lu i. Şi a tr e ia zi
a venit m am a lu i ş i i - a z is : C u ta r e m o n a h m i-a d a t pu
ţin grâu. L -am lu a t ş i a m f ă c u t p e n t r u n o i c â te v a p âin i
mici, ca s ă m â n c ă m . Ş i f r a t e l e , a u z in d a c e s te a , a slă v it
pe Dumnezeu. Ş i î n t ă r i n d u - s e , p r o p ă ş e a p rin h a ru l lui
Dumnezeu în t o a t ă v ir t u t e a .
243. Un f r a t e a î n t r e b a t u n B ă t r â n , z icâ n d : Iată,
merg în tr-u n lo c c u f r a ţ i i ş i n i s e p u n e m a s ă s ă m ân
căm sau n e c in s t e s c c u c e v a . Ş i, d e m u lte o ri, fra ţii, fie
dinînfrânare, fie c ă a u m â n c a t , n u v o r s ă m ă n â n c e , ia r
mie m i-e fo a m e . C e s ă fa c ? I -a z is lu i B ă trâ n u l: D acă
584 PATERICUL MARE
ţie ţi-e foame, ia am inte la cei care stau jo s şi vezi câţi

sunt, asem enea şi la cele puse pe m asă. Şi cât soco
teşti că îţi vine p artea ta, aceea să m ănânci. Şi nu este
oprelişte, căci faci ce este spre trebu in ţa ta. Dacă eşti
biruit şi mănânci mai mult, aceasta îţi este pierdere.
244. Un frate a în trebat pe un Bătrân zicând: Ce
este vorbirea de rău şi ce este ju decata celuilalt? Iar el
a zis: Vorbire de rău se spune la toate! Iar judecata ce
luilalt la cele vădite. Tot cuvântul pe care nu poate ci
neva să-l rostească în faţa fratelui său este vorbire de
rău. Dacă cineva spune: Cutare frate este bun şi drept,
dar este neorânduit şi nu are discernăm ânt, aceasta
este vorbire de rău. Iar a judeca, dacă cineva spune că
fratele acela este negustor şi iubitor de argint, aceas
ta este judecată. Căci i-ai judecat faptele. Aceasta este
mai rău decât vorbirea de rău125.
245. Un alt Bătrân a venit la râu şi, aflând acolo un
loc liniştit, îm prejm uit cu trestii, a stat acolo. Şi tă
ind trestie din râu, îm pletea funie şi o punea pe râu.
A făcut aşa până când au venit oam enii şi l-au văzut.
Atunci, sculându-se, a plecat. Căci nu lucra pentru
trebuinţă, ci pentru osteneală şi linişte126-
246. Un frate era luptat de gândul că trebuie să
meargă şi să viziteze pe cutare Bătrân. Şi amâna zi
de zi zicând: Mâine mă duc! Deci, timp de trei ani a
luptat cu gândul acesta. La urmă a zis gândului: Uite,
spune că m-am dus la Bătrân şi a zis: Eşti sănătos, că-
lugăre? De cât timp am dorit să te văd, sfinţia ta! Şi
+ 125Romani 1 4 ,4 . Vezi Avva Dorotei, Asceticele, învăţătura 6,

70 ş. a. * ‘“ Apoftegma aceasta cu mici diferenţe se cuprinde şi
to cap. IL 75.
aşezând vas, a s p ă la t p icio a re le lui şi zicea ca şi când

lua chipul B ătrân u lu i: B in e ai venit, frate! Iartă-mă!
Că pentru m ine te -a i o s t e n it Dom nul să-ţi dea plată!
Şi făcând fiertură, a m â n ca t şi a bău t bine. Şi îndată a
plecat războiul de la el.
247. A zis un B ă trâ n : Nu sta u aici ca să primesc bu
nuri sau să m ă fo lo sesc, b o ln av fiind, ci pentru ca să
mă chinuiesc. Căci s u n t p u tern ici - zice - cei care sunt
între fraţi!127
248. A zis iarăşi: D acă cin eva în cearcă să facă ceva
bun în locul în ca re s e află, şi nu este în stare, să nu
creadă că în altă p a rte p o a te să facă acel lucru.
249. A fost în tre b a t un B ă trâ n despre cei care încă
mai cutreieră şi c e r ru g ăciu n e de la alţii, iar ei se miş
că şi petrec în n ep ăsare. Şî a răspun s: Mult poate ru
găciunea stăru ito are a d rep tu lu i128, dacă lucrează şi
se luptă îm preună şi c el c a re c e re rugăciunea şi se
păzeşte pe sine cu to a tă râv na şi cu durerea inimii de
gânduri şi de fapte v iclen e. P en tru că, dacă petrece
cu nepăsare, nu va fi n iciu n folos, chiar şi dacă sfin
ţii se roagă p en tru el. Căci d acă unul zideşte şi altul
dărâmă, cu ce s-au fo lo s it am ândoi, fără numai cu
ostenelile129. Voi sp u n e şi u n lu cru întâm plat în vre
mea noastră, a cesta : Un a w a sfân t, părinte de obşte,
împodobit cu to a tă v irtu te a şi m ai ales cu cugetare
smerită şi îngăduinţă, e ra şi m ilostiv şi iubitor, în iubi
re întrecându-i pe to ţi. A cesta se ruga lui Dumnezeu,
zicând: Doamne, m ă ştiu p e m in e că sunt păcătos, dar
la îndurările Tale n ă d ă jd u ie sc să m ă m ântuiesc prin *
* U7Pilde 1 8 , 1 9 . + 128la co b 5 , 1 6 . + “ ’ înţelepciunea lui Isus

Sirah 3 4 ,2 3 .
586 PATERICUL MARE
mila Ta. Mă rog, deci, bun ătăţii Tale, Stăpâne, nu mă

despărţi de obştea m ea nici în veacul viitor, ci împre
ună cu mine învredniceşte şi pe aceia de împărăţia
Cerurilor pentru bunătatea Ta. Pururi, deci, şi fără în
cetare făcând această rugăciune, Iubitorul de oameni
Dumnezeu l-a înştiinţat pe el în felul acesta. Urma să
facă pomenirea sfinţilor în altă m ăn ăstire care nu era
departe de ei. Şi lepădând el gândul să m ai meargă, a
auzit în timpul somnului: Du-te! Trim ite mai înainte
pe ucenicii tăi şi după aceea m ergi şi tu singur. Deci,
Hristos, Cel care pentru noi a sărăcit şi tuturor toate
S-a făcut, ca pe toţi să-i m ântuiască130, luând chipul
săracului şi al bolnavului, şedea în m ijlocul drumului.
Şi venind ucenicii şi aflându-1 văitându-se, l-au între
bat pricina. Iar el a zis: Sunt bolnav şi şedeam pe un
animal, dar m-au aruncat şi au fugit. Şi iată, nu este
cine să mă ia. Şi ei au zis către el: Ce să-ţi facem, awa,
că noi suntem pe jos. Şi lăsându-1, au plecat. După pu
ţin a venit şi părintele lo r şi l-a aflat pe acela stând
şi suspinând. Şi aflând pricina, i-a zis: Nu au trecut
nişte monahi cu puţin înainte, şi nu te-au aflat aşa?
Iar el a zis: Da! Dar aflând pricina, au plecat zicând:
Noi suntem pe jos, ce să-ţi facem ? I-a zis Awei: Poţi
să mergi puţin ca să plecăm? Iar el a zis: Nu pot! Şi i-a
zis lui: Vino să te iau în spate şi Dumnezeu ne va ajuta
şi vom merge! Iar el a zis: Cum vei putea atâta drum?
Mergi, dar, şi roagă-te pentru mine! Şi el a zis: Nu te
voi lăsa! lată o piatră, te pun acolo, mă las eu mai jos
şi te voi lua în spate. Şi au făcut aşa. La început sim-
ţea că duce greutatea ca a unui om, dar după aceea
* 1MVezl 2 Cortnteni 8 ,9 şi Luca 1 0 ,3 0 - 3 7 .
D ESP R E DARUL D EO SE B IR II 587
acela se făcea m a i u ş o r ş i e l m e r g e a m a i iu te . A poi s-a

{acut uşor de t o t ş i a în c e p u t s ă s e m in u n e z e d e ce se
întâmplă. Şi d e o d a tă c e l d u s î n s p a t e s -a fă c u t n e v ă
zut Şi prin tr-u n g la s, A c e la a z is c ă t r e a w a : D e o a re c e
pururi te rogi p e n tr u u c e n ic ii tă i, c a îm p r e u n ă cu tin e
să se în v red n icească d e î m p ă r ă ţ i a C e ru rilo r, ia tă , a lte
le sunt m ăsu rile t a le ş i a lt e le a le a c e lo r a . în d u p le că -i,
deci, să ajungă la l u c r a r e a t a ş i s e v a îm p lin i c e re re a .
Căci sunt ju d e c ă to r d r e p t, r ă s p lă t in d fie c ă r u ia după
faptele sale.
250. Era o d a tă u n a n a h o r e t c a r e a v e a d a ru l d e o
sebirii şi voia s ă s t e a la C h ilii, d a r n u g ă s e a ch ilie . Şi
era acolo un B ă tr â n c a r e a v e a o c h ilie a s a , m a i d e o
parte. Şi l-a ru g a t B ă tr â n u l, z ic â n d : V in o s ă s ta i a co lo
până se va găsi c h ilie . Ş i s - a d u s. Ş i v e n e a u u n ii la el
cala un străin, a d u c â n d u -i c e e a c e a v e a u , c a s ă s e fo
losească. Şi a c e la î i p r im e a . D e c i, a în c e p u t B ă trâ n u l
care-i dăduse c h ilia s ă -l p iz m u ia s c ă ş i s ă -l v o rb e a s
că de rău şi să z ic ă : E u c â ţ i a n i a m a ic i, în n e v o in ţă
multă, şi n im en i n u v in e la m in e ? Ş i a c e s t în ş e lă to r
are puţine zile şi c â ţi s e d u c l a e l? Ş i a z is u ce n icu lu i
său: Mergi şi s p u n e -i: P le a c ă d e a ic i, c ă c i a m n e v o ie
de chilie. Şi v e n in d u c e n ic u l, i-a z is lu i: A w a t e în tr e a
bă cum eşti? Ia r e l a z is : S ă s e r o a g e p e n tr u m in e , căci
se îngreuiază s to m a c u l m e u . Ş i v e n in d fra te le , a spus
Bătrânului: M i-a z is c ă v e d e d e c h ilie ş i p le a c ă ! Şi, ia
răşi, după d ouă z ile a z is lu i: D u -te ş i s p u n e -i c ă d acă
nu pleacă voi v e n i c u t o ia g u l ş i-l v o i s c o a te afară. Şi
ducându-se fra te le , i-a z is : A a u z it p ă r in te le m e u că
eşti bolnav şi s -a î n t r i s t a t t a r e ş i m -a tr im is s ă te c e r
cetez. I-a zis lu i a c e la : S p u n e -i c ă p e n tr u ru g ăciu n ile
588 PATERICUL MARE
lui m-am făcut bine! Deci, a venit şi a zis Bătrânului

că a spus: Până duminică ies, cu voia lui Dumnezeu!
Când a venit duminica şi el nu a ieşit, Bătrânul, luând
toiagul, a plecat să-l bată şi să-l alunge. Atunci i-a zis
ucenicul: Să merg eu mai înainte ca nu cumva să fie
cineva acolo şi să se sm intească! Şi mergând înainte a
zis Bătrânului: Părintele meu vine să te roage să te ia
la chilia lui. Deci, auzind de iubirea Bătrânului, a ieşit
în întâmpinarea lui, punându-i m etanie de departe şi
zicând: Vin eu la sfinţia ta, părinte, nu te obosi! Şi vă
zând Dumnezeu lucrarea celui mai tânăr a străpuns
pe părintele lui şi aruncând toiagul a alergat să-l îm
brăţişeze. Şi l-a îm brăţişat pe el şi l-a adus în chilia sa
ca şi când nu a auzit nimic. A zis, deci, Bătrânul uceni
cului său: Nimic nu i-ai spus lui din câte am zis eu? Şi
a zis: Nu! Deci, tare s-a bucurat Bătrânul şi a cunoscut
că de ia vrăjmaşul era pizma şi l-a odihnit pe Bătrân.
Şi căzând la picioarele ucenicului său, i-a zis: Tu eşti
părintele meu şi eu ucenicul tău, căci prin lucrarea ta
s-au mântuit două suflete.
251. Ziceau despre un sfânt că a mărturisit în
prigoană şi a suferit multe chinuri, până şi aşezarea
lui pe un tron de aramă înroşit în foc. Şi între timp a
ajuns împărat fericitul Constantin şi au fost sloboziţi
creştinii. Şi vindecându-se sfântul acesta, s-a întors la
chilia lui. Şi văzând chilia de departe, a zis: Vai, că la
multe osteneli vin iarăşi! Şi aceasta zicea despre ne-
voinţele şi luptele împotriva dracilor131.
252. A zis un Bătrân: Dacă vei vedea pe cineva că
a căzut în apă şi poţi să-l ajuţi, întinde-i toiagul şi
* m Apoftegma aceasta este amintită şi în VII, 9 5.
trage-1 afară. Şi d acă nu p o ţi să-I tragi, lasă-i toiagul.

Căci dacă-i dai m ân a şi nu p o ţi să-l tragi, te trage el
în apă şi muriţi am ândoi. A ce a sta a spus-o pentru cei
care intră în ispite ca să a ju te p e cineva, mai presus
de măsura lor.
253. Un frate a c e r c e ta t după m u lt tim p pe un Bă
trân. Şi a zis către el B ă trâ n u l: Unde ai fost, fiule, atâta
timp? Iar el a zis: La C on stantinopol, părinte, pentru
o trebuinţă a mea. Deci, i-a zis lui B ătrânul: Şi ce lu
cruînsemnat ai au zit sau ai v ăzu t acolo? A zis fratele:
însemnat, aproape n im ic! Şi ch ia r de m -aş lăuda cu
cele de acolo, dar am în ţe le s că m ulte sunt pămân
teşti. Unul m-a uim it. Am v ăzut un m irean dispreţu-
indaverile mai m ult d e c â t c e i care p etrec în pustie, să
spun aşa. A zis B ătrânu l: Cum? Lăm ureşte-m i cuvân
tul! A răspuns fratele: Am v ăzut doi bogaţi şi unul a
chemat la judecată pe celălalt, zicând că îi este dator
cudouă mii de m oned e, şi a adus dovada scrisă de la
tatăl său. Celălalt zicea c ă d ato ria a fo st întoarsă de
tatăl lui şi m ărturia nu a fo st s cris ă d atorită prieteniei
adevărate. Şi cum nu au aju n s să cread ă unul pe celă
lalt, au ajuns la ju ră m â n t p e n tru lucrul acesta. Zicea,
deci, aşa-numitul d ato rn ic: D acă voi ju ra că datoria a
fost dată înapoi de ta tă l m eu, am să fiu socotit doritor
de câştig urât. Ci, m ai cu rân d a cea sta voi face: Fie voi
jura eu că ţi-a fo st în to a rs ă d ato ria celo r două mii de
monede şi ţi le voi da a d oua oară, fie ju ră tu că au
fost plătite acestea şi nu ai de lu a t nim ic de la mine, şi
sâ-mi dai dovada scrisă. S-au m inu nat toţi cei care au
auzit o astfel de în ţelep ciu n e la bărbatu l acela. Deci a
*is Bătrânul: Şi tu, tâ n ă r fiind, fiule, cu dreptate te-ai
590 PATERICUL MARE
minunat. Căci dacă se va cerceta adâncul lucrului, nu

se va afla nimic însem nat, ci numai slavă deşartă şi
dorinţă de a plăcea oam enilor peste măsură. A zis
fratele: Cum, părinte, de vrem e ce a dispreţuit atât
de mulţi bani pentru num ele lui? A zis Bătrânul: Cel
care dispreţuieşte banii este dator să se îngrijească
şi de mântuirea aproapelui după putinţă. Căci porun
ca Domnului şi Dumnezeului nostru pe amândouă le
porunceşte. Dacă, deci, ştia cu siguranţă că tatăl lui
a dat datoria înapoi şi propunea să ju re iarăşi şi să o
depună a doua oară, ce altceva a făcut decât să-l arate
pe aproapele în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor ca
nedrept şi doritor de câştig urât, iar pe sine s-a pro
clamat şi foarte bogat, şi neiubitor de argint. Aceasta
nu este atât lepădare de avere, cât slavă deşartă, sau,
să spunem mai adevărat, pildă de invidie şi mânie. A
zis fratele: Ce trebuia, deci, să facă, de vreme ce jură
mântul a fost cerut de cel care-i zicea că este dator? A
răspuns Bătrânul: Dacă era desăvârşit, nici să jure nu
era dator, nici să ceară celuilalt să jure, mai ales că era
bogat şi ştia sigur că datoria a fost dată înapoi. A zis
fratele: Deci, nu era nevoie să-i dea monedele? A zis
Bătrânul: Mult mai bine era ca acesta să fie păgubit,
dar să fugă de jurământ şi să câştige iubirea şi să nă-
dăjduiască plată de la Dumnezeu, decât slava deşartă
şi să arate oamenilor că este nedrept cel care l-a adus
la jurământ. Căci aceasta este pizmă şi ură faţă de
celălalt. Deci, ia aminte, fiule, căci numai acelea sunt
bine primite la Dumnezeu, cele făcute pentru un scop
bun şi cu gând iubitor de Dumnezeu. Şi folosindu-se
fratele, a plecat.
D E S P R E D A R U L D E O S E B IR II 591
2 54. A z is u n B ă t r â n : C e l c a r e la u d ă p e m o n a h îl dă
pe m âna s a t a n e i!
255. A z is i a r ă ş i : T o a t e c â t e g â n d e ş t e o m u l, de la
cer în jo s , z a d a r n i c l e g â n d e ş t e . C el c a r e ră m â n e cu n ă
dejde în tr u p o m e n i r e a lu i I is u s , a c e s t a e s t e în adevăr.
256. U n u i m o n a h c a r e l o c u i a la S c h it i-a fo st p ârât
fiul la c â r m u it o r ş i a f o s t î n c h i s . Ş i i s -a tra n s m is de
către m a m a c o p il u l u i : S c r i e c â r m u it o r u lu i s ă -l slobo-
zească! A z is, d e c i, m o n a h u l : Ş i, d a c ă e l v a fi slobozit,
nu va fi p r in s a l t u l î n l o c u l lu i? A z is c e l c a r e i-a adus
mesajul: D a! Ş i e l a z i s : Ş i c a r e e s t e fo lo s u l d acă slo-
bozindu-1 p e e l a d u c e b u c u r i e î n in im a m a m e i lui şi
luând î n t r i s t a r e a e i o d u c e î n in im a a lt e i fe m e i?
257. A c e la ş i B ă t r â n l u c r a m u l t c u m â in ile sale. Şi ţi
nea ceea c e e r a d e a ju n s p e n t r u t r e b u in ţ a lui şi restu l
dădea s ă r a c ilo r . F ă c â n d u - s e s e c e t ă , a tr im is m am a pe
fiul ei la el, r u g â n d u -1 s ă l e d e a p u ţ in e p â in i. Şi auzind
Bătrânul, a z is f iu lu i s ă u : S u n t ş i a lţ ii a c o lo care au
nevoie ca v o i? A z i s : D a , s u n t m u lţi! Ş i în ch iz â n d uşa
în faţa lui, a z is p l â n g â n d : P le a c ă , fiu l m eu ! Cel care
poartă d e g r ijă a c e l o r a v ă v a p u r t a ş i v o u ă d e grijă!
L-a în tre b a t p e e l u n f r a t e : A c u m , n u s -a în d o it gândul
tău, alu n g ân d a s t f e l p e f iu l t ă u ? A z is B ă trâ n u l: Dacă
nu se va s ili p e s i n e o m u l î n f i e c a r e lu c ru , p la tă nu are.
258. A z is u n B ă t r â n : O r i c e v ic le n ie c a r e nu se să
vârşeşte, n u e s t e v i c l e n i e . Ş i o r i c e d r e p ta te ca re nu se
săvârşeşte n u e s t e d r e p t a t e . C ă c i a s e m e n e a e s te omul
care nu a r e g â n d u r i v i c l e n e ş i b u n e c u p ăm ân tu l So-
domei şi G o m o r e i, p e n t r u c ă s ă r a t fiin d , n ici ro ad e nu
face, nici b u r u i e n i . I a r p ă m â n t u l b u n s c o a te şi grâu, şi
neghină.
592 PATERICUL MARE
259. A zis un Bătrân: Stând eu odată lângă un alt

Bătrân, l-a cercetat pe el o fecioară, zicând: Părinte,
am postit două sute de dum inici132, câte şase zile; am
spus cu voce tare Noul şi Vechiul Testam ent. Ce ră
mâne să mai fac? I-a zis ei Bătrânul: Ţi s-a făcut ţie
batjocura cinste? A zis: Nu! Paguba câştig şi străinul
ca rudenia după trup, lipsa ca belşugul? A zis: Nu! A
răspuns Bătrânul: Aşadar, nu ai p ostit şase zile din
şapte, nici Vechiul şi Noul Testam ent nu le-ai rostit,
ci te-ai înşelat pe tine însuţi. Mergi, deci, şi lucrează,
căci nu ai făcut nimic.
260. A zis un Bătrân: Omul care de bună-voie se dă
pe sine întristării, cred că pe unul ca acesta Dumne
zeu îl socoteşte îm preună cu m ucenicii, căci în loc de
sânge i se socotesc lui lacrim ile.
261. A zis un Bătrân: Copilul care pune cuvântul
lui între cei mari asem enea este omului care aruncă
foc în sânul fratelui său. Ziceau Bătrânii: Să educaţi pe
copii, fraţilor, ca să nu vă educe aceia pe voi.
262. Un frate a m ers în m untele Fermei, la un mare
Bătrân şi i-a zis: Awa, ce să fac, că se pierde sufletul
meu? A zis lui Bătrânul: De ce, fiule? Şi i-a zis lui fra
tele: Când eram în lume, cu adevărat mult posteam
şi privegheam şi era multă străpungere şi căldură în
mine. Iar acum, aw a, nu văd nimic bun în mine. I-a zis
lui Bătrânul: Crede-mă, fiule, că cele câte făceai când
erai în lume, din slavă deşartă şi din lauda oamenilor
aveai râvna şi erau neprim ite înaintea lui Dumnezeu.
De aceea nici satana nu te lupta, căci nu voia să-ţi taie*
* m Prin duminică numeşte săptăm âna. Deci: Am postit două
sute de săptămâni, câte şase zile.
D E S P R E D A R U L D E O S E B IR II 593
râvna, d ar a c u m , v ă z â n d u - t e p e t i n e o s t a ş a l lui Dum

nezeu şi ie ş it î m p o t r i v a lu i, ş i e l ş i - a î n t o r s a rm e le îm
potriva ta. D e a c e e a lu i D u m n e z e u îi p la c e un psalm
pe care-1 sp u i a c u m c u s t r ă p u n g e r e m a i m u lt d e c â t o
mie pe c a re -i s p u n e a i î n lu m e . Ş i p r i m e ş t e p u ţin u l tău
post mai m u lt d e c â t s ă p t ă m â n i l e p e c a r e le p o s te a i în
lume. A zis lu i f r a t e l e : A c u m n u m a i p o s t e s c d elo c. Şi
toate lu c ru rile b u n e p e c a r e le a v e a m î n lu m e au fugit
de la m ine. A z is lu i B ă t r â n u l : F r a t e , îţ i e s t e d e aju n s
ceea ce ai! R a b d ă n u m a i ş i e ş t i b i n e ! Ş i d e o a r e c e fra te
le stăruia ş i z ic e a : C u a d e v ă r a t , a w a , s e p ie rd e su fle
tul meu!, a tu n c i B ă t r â n u l i - a z is : C r e d e -m ă , frate , nu
i amvrut s ă -ţi s p u n , c a s ă n u s e v a t ă m e g â n d u l tău , d ar
I te văd dus în t r â n d ă v e a lă d e s a t a n a . î ţ i sp u n : a c e a s tă
socotinţă a t a c ă a t u n c i c â n d e r a i în lu m e fă c e a i lu
cruri bune ş i p e t r e c e a i b i n e , e s t e m â n d r ie . Căci aşa
şi fariseul a p i e r d u t t o a t e c â t e f ă c u s e b in e . De aceea,
acum când s o c o t e ş t i c ă n i m i c b u n n u fa c i, a c e a s ta îţi
este de aju n s, f r a t e , p e n t r u m â n t u i r e , c ă c i e s t e s m e re
nie. Aşa s-a î n d r e p t a t ş i v a m e ş u l , n e fă c â n d n im ic bun.
Căci lui D u m n e z e u î i p l a c e m a i m u lt o m u l p ă c ă to s şi
nepăsător c a r e a r e z d r o b i r e d e in im ă ş i s m e re n ie 133
decât cel c a r e f a c e m u l t e l u c r u r i b u n e şi a r e în sin e
socotinţa c ă t o t d e a u n a f a c e b i n e le . Ş i fo lo sin d u -se
mult fratele, a p u s m e t a n i e B ă t r â n u lu i, z icâ n d : Astăzi,
awa, s-a m â n t u it s u f l e t u l m e u p r i n tin e !
263. A f o s t î n t r e b a t u n B ă t r â n : C e în s e a m n ă că
pentru fie c a r e v o r b ă d e ş a r t ă 134 s e v a d a s e a m ă ? Şi a
răspuns: O rice c u v â n t r o s t i t d e s p r e u n lu c ru tru p e sc
este v orbire d e ş a r t ă . N u m a i a v o r b i d e s p r e m ân tu irea
| * mCf. Psalmul 5 0 ,1 9 . ♦ l34M atei 1 2 ,3 6 .
59 4 PATERICUL MARE
sufletului, aceasta nu e ste v o rb ire d eşartă. De aceea

să iei am inte la to a te şi să ta c i e s te m ai bine. Căci cum
vorbeşti binele, vine la m ijlo c şi răul.
264. Altădată s-a a ră ta t s a ta n a unui B ătrân şi i-a
zis: Nu eşti creştin! A răsp u n s B ă trâ n u l şi a zis: Orici
ne aş fi sunt oricum d easu p ra ta! I-a zis lui satana: îţi
spun ţie că în iad vei m erge! A răsp u n s Bătrânul: Nu
eşti tu judecătorul m eu şi n ici D um nezeul meu!
265. Un frate a în tre b a t pe un B ă trâ n zicând: Cum,
părinte, de neam ul n o stru nu p o ate să ţină nevoin-
ţa Părinţilor? Şi a zis B ătrânu l: P en tru că nu iubeşte
pe Dumnezeu, nici nu fuge de o am eni, nici nu urăşte
m ateria lumii. Căci omului care fuge de oam eni şi de
m aterie de la sine îi vine străp u n gerea şi nevoinţa.
Precum cel care vrând să stingă focul aprins în ogorul
său, dacă nu apucă să taie m ai în tâi m ateria care este
înaintea lui, nu-1 poate stinge, aşa şi omul, dacă nu
pleacă într-un loc unde cu o sten eală îşi găseşte chiar
şi pâinea lui, nu poate să d obân dească nevoinţa. Căci
sufletul, dacă nu vede, nu pofteşte degrabă.
266. A zis iarăşi: Cel care fură sau cel care minte,
sau cel care face un alt păcat, de m ulte ori, îndată ce
a săvârşit păcatul, suspină sau se osân d eşte pe sine
şi ajunge la pocăinţă. Iar cel care ţin e m inte răul în
sufletul lui, fie că mănâncă, fie că bea, fie doarme, fie
se plimbă, ca un microb îl roade aceasta. Aşadar, me
reu are nedespărţit de el păcatul. Şi rugăciunea lui i
se face blestem şi toată osteneala lui, chiar şi dacă îşi
varsă sângele pentru Hristos, nu este prim ită.
267. A zis un Bătrân: Dacă te cercetează pe tine unii
şi-i vezi de departe, stai la rugăciune şi spune: Doamne,
D ESP R E DARUL DEO SEBIRII 595
Iisuse H risto ase, iz b ă v e ş te -n e p e n o i de v o rbirea de rău

şi de clevetiri. Şi fă -i s ă p le c e cu p a ce din locul acela.
2 68. A z is ia r ă ş i: D a c ă tru p u l tă u e s te bolnav, pe
măsura lui fa ş i t r e b u in ţ a ta , c a n u cum va să cazi în
slăbiciune şi s ă c e r i m â n c ă r u r i şi s ă în g reu iezi pe cel
care te s lu je şte .
269. A fo s t î n t r e b a t u n B ă tr â n d e sp re scu rg e ri
le din tim p u l s o m n u lu i, c a ş i c â n d a r fi fo st a m estec
cu fem eie s a u d e u n u l sin g u r. Ş i a ră sp u n s zicând: Să
nu o p u neţi d e lo c p e s e a m a v o a s tră , ci s ă so c o tiţi ca
şi când vă c u rg e n a s u l. C ăci d a c ă p lim b ân d u -te prin
locuri p u b lice v e z i u n h a n ş i a p ro p iin d u -te tre c i pe
lângă el şi m iro ş i m ir e s m e le c ă rn u rilo r, în se a m n ă că
ai m âncat sau n u ? Cu s ig u r a n ţă îm i v e i sp u n e nu. Aşa
nici scu rgerile d in tim p u l s o m n u lu i n u -ţi ad u c în tin a
re. Căci d acă t e v e d e v r ă jm a ş u l c ă t e te m i, m ai m u lt te
atacă. Ia sea m a , d e c i, c a a tu n c i câ n d v ii în sim ţire să
nu consim ţi cu c u g e tu l.
270. Un fra te a î n t r e b a t p e u n B ă trâ n : E ste b in e
să cercetezi p e B ă tr â n i s a u s ă te lin iş te şti? A zis lui
Bătrânul: A c e r c e t a p e B ă tr â n i e r a can o n u l P ărin ţilo r
din vechim e.
271. A zis u n B ă tr â n : A m u r â t p e c e i m ai tin e ri care
iubesc slava d e ş a r tă , c ă s e o s t e n e s c şi p lată nu au p en
tru că v ân ează s la v a o a m e n ilo r. A z is lui un alt B ătrân
mult m ai c u n o s c ă to r: E u îi p r im e s c şi în că m ult. Căci
este mai de fo lo s tâ n ă r u lu i s ă a ib ă slav ă d eşa rtă d ecât
să fie n ep ăsător. P e n tr u sla v ă d e ş a r tă e s te nevoie şi să
se înfrâneze, şi s ă p riv e g h e z e , şi s ă în d u re frigul, şi iu
bire să d o b â n d e a s că , ş i n e c a z u ri s ă p o a rte pentru la
udă. Deci, d upă o a s tfe l d e v ie ţu ir e , v in e la el Harul Iui
596 PATERICUL MARE
Dumnezeu zicându-i aşa: De c e nu te o ste n eşti pentru

Mine, ci p en tru oam en i? A tunci se încred inţează să
nu m ai ia am inte la slava o m en ească, ci la cea a lui
Dumnezeu. Şi auzind a zis: Cu ad ev ărat aşa este!
2 7 2 . Un frate care era stă p â n it de în tristare silea
pe un B ătrân zicând: Ce să fac, că gândurile mă atacă
zicându-mi: Nu te-ai lep ăd at de lum e la tim pul cuve
nit şi nu te poţi m ântui. I-a zis lui B ătrânu l: Şi dacă nu
putem să intrăm în păm ântul făgăduinţei, ne este mai
de folos ca oasele n o astre să cadă în p u stie135 decât să
ne m ai înto arcem în Egipt!136
2 7 3 . A fo st în tre b a t un B ătrân : B in e e ste să mijlocim
în cearta fraţilor? Şi răspunzând a zis: Fugiţi de aces
tea. Căci scris este: D reptul îşi în to a rce în a ltă parte
u rechile, ca să nu au d ă o sâ n d irea sân g elu i nevinovat,
şi îşi în chide och ii săi, ca să nu v ad ă n edreptatea™ .
274. A fost în tre b at un B ătrân: Cum poate omul
să locuiască singur? Şi răspunzând, a zis: Luptătorul,
dacă nu se luptă alături de m ulţi alţii, nu poate să în
veţe m eşteşugul biruinţei, ca astfel să poată să se lup
te de unul singur cu vrăjm aşul. Aşa şi monahul, dacă
nu se va nevoi cu fraţii şi nu va învăţa astfel meşteşu
gul luptei cu gândurile, nu poate să locuiască singur
şi nici să se îm potrivească gândurilor.
275. A fost în treb at un Bătrân: Bine este să învăţăm
+ 13sNumerî 1 4 , 2 9 -3 3 . * 136D enum irea Egipt, în terminolo
gia ecleziastică, cu înţeles m etaforic, înseam n ă v iaţa departe de
Dumnezeu, stricăciunea şi robia omului, în îm p ărăţia sau mai
bine zis în captivitatea păcatului. Simbolismul a c e s ta a reieşit,
evident, din evenimentul istoric al robiei de v eacu ri a israeliţilor
la faraonii Egiptului, care erau idolatri. * 137Isaia 3 3 ,1 5 .
D E SP R E DARUL D EO SEBIRII 597
pe de ro s t D u m n e z e ie ş tile S c r ip tu r i? Ia r el a zis: Oaia

primeşte d e la p ă s t o r ia r b ă b u n ă s ă m ăn ân ce, dar
mănâncă şi d in i a r b a p u s tie i. D eci, c â n d s e ard e de la
mărăcini, m ă n â n c ă i a r b ă ş i s e în d u lc e ş te gu ra ei şi în
cetează a rs u ra m ă r ă c in ilo r . A şa ş i o m u lu i îi e ste bună
dtirea S fin te lo r S c r ip t u r i îm p o tr iv a u n e ltirilo r d raci
lor. Căci şi d a că c in e v a s e a flă în b is e r ic ă , fie cu m ulţi,
fie cu puţini, şi îş i în c h id e g u ra s a c a s ă nu strig e către
Dumnezeu, a c e la lu c r u l d r a c ilo r lu c re a z ă . Căci şi d ra
cii, neputând s ă a u d ă la u d a lu i H risto s şi psalm ii, îl
împiedică138.
276. A zis u n B ă t r â n : C e a rta îl d ă p e o m m ân iei şi
mânia îl p re d ă o r b ir ii ş i o r b ir e a îl fa c e p e a c e sta să
lucreze to t rău l.
277. E ra u n m o n a h în T e b a id a c a r e av ea nevoin ţă
şi vieţuire p e s te m ă s u r ă d e a s p ră , s tă ru in d în m ulte
privegheri şi r u g ă c iu n i ş i c e r e r i, silin d u -şi tru p u l la
multă n e a g o n isire , c u p o s t ş i c u o ste n e li. La în cep u t,
luând un p u m n d e lin t e m u ia tă , m â n c a în fie c a re se a
ră. După a c e e a , d u p ă u n a n u m e tim p , la fie c a re două
zile îi era de a ju n s m ă s u r a a c e a s ta . Şi a c e a s tă rându-
ială având la m â n c a r e p e n t r u m u lt tim p , a aju n s să
mănânce în tr-o s in g u r ă zi p e s ă p tă m â n ă , c a re e ra du
minica. Deci, d in d u m in ic ă în d u m in ic ă , s e a ra , m ân ca
lintea pe c a re s e în t â m p la s -o a ib ă s a u ie rb u ri sălb ati
ce, petrecând m u lt tim p a ş a , p o s tin d cu săp tăm ânile. *
* t38în apoftegma aceasta întâlnim o poziţie contrară altor pă

rinţi ai pustiei, din vechime, care recomandau fuga de psalmo-
diere în biserică, socotind-o ca pe un obicei lumesc, pentru că,
după părerea lor, cel care cântă se expune ispitei slavei deşarte
Si se îndepărtează de duhul evlaviei (ET).
598 PATERICUL MARE
Dar născocitorul rău tăţii, diavolul pizmuindu-1, pre

cum a căzut el în su şi p rin m ân d rie, şi pe acesta a
încercat să-l aducă la aceasta. Deci, i-a strecu rat lui
gândul de m ândrie, cum că: Ţ ii p e ste m ăsu ră post şi
priveghere, pe care nu o ţin e niciu nul d in tre oameni.
Trebuie să faci şi sem n e sp re ară ta re , ca şi tu să fii că
utat pentru nevoinţă şi să zid eşti p e oam eni, văzând
ei lucrurile m inunate ale lui D um nezeu şi slăvind pe
Tatăl nostru cel din ceru ri139. Să cerem , deci, lucrarea
minunilor, căci M ântuitorul în su şi a zis: C ereţi şi vi se
va da/140 Deci, m onahul, o a sem en ea c e re re cu rugă
ciune stăruitoare aducea lui Dum nezeu. Iar iubitorul
de oam eni şi Bunul Dum nezeu, Care v rea ca toţi să
se m ântuiască141, văzând rătăcire a lui şi aducându-şi
am inte de osten eala şi nevoinţă lui, nu a îngăduit vrăj
maşului să-l isp itească până la s fâ rşit şi să-l arunce în
căderea m ândriei, c ea m ai re a d ecât toate. De aceea şi
lui i se potriveşte m ult cuvântul psalm istului: Când va
căd ea, nu s e va zdruncina, pen tru că D om nul în tăreşte
m âna lui1*2. Deci, i-a venit lui gândul că Apostolul zice:
Nu că d e la n oi în şin e suntem d estoin ici să cugetăm
ceva1*3. Dacă, aşadar, unul ca el a zis nu su nt destoinic,
cu cât mai m ult am eu nevoie să fiu învăţat? Mă voi
duce la cutare pustnic şi ceea ce îm i va spune şi mă va
sfătui ca de la Dumnezeu voi prim i înd rum area spre
a mă mântui. Şi a w a către care a m ers era mare şi
renumit, înaintat în vedere şi d estoinic să folosească
pe cei care veneau la el şi să zidească cum se cuvine
pe cei care-1 întrebau. Şi ieşind m onahul din chilia lui,
* l3,Matei 5,16. * 140Matei 7,7. * 1411 Timotei 2,4. * 142Psal-
mul 26,34. * U3Vezl 2 Corintent 3,5..
a venit la acela. In trâ n d , d eci, la el, Bătrânul a văzut

două m aim uţe şe z â n d p e u m erii lui şi ţinându-i gâtul
lui legat cu lan ţu ri. Şi fle c a re s e silea să-l tragă spre
ea. Şi văzând a c e a s ta şi cu n o scân d pricina, căci era
bărbat de D u m nezeu în v ăţat, suspinând, a lăcrimat
în linişte. Şi d upă ru g ă ciu n e şi obişnuita îmbrăţişare,
au stat un c ea s a ş e z a ţi fă ră să vorbească. Căci aces
ta era obiceiul la P ă rin ţii d e acolo. După aceea a zis
monahul care v e n ise în v izită: Părinte, fii mie de folos
şi dă-mi tem ei p e n tru c a le a m ântuirii! Şi i-a răspuns
Bătrânul: Nu s u n t d esto in ic , fiule, spre aceasta! Că şi
eu însumi am n ev o ie d e înd ru m are. Şi el a zis către
acesta: Nu te lep ăd a, a w a , d e la a-m i fi de folos. Căci
am încredinţare în tru tin e şi am legat gândul meu să
primească sfatu l tău . Ia r e l s -a lepădat iarăşi zicând:
Nu mă asculţi p e m in e, de a c e e a m ă lepăd. Iarăşi mo
nahul l-a în c re d in ţa t şi i-a d at lui cuvântul: Orice îmi
spui voi ascu lta ca d e u n înger. Atunci i-a zis Bătrânul:
Primeşte punga a c e a s ta cu m on ed e, m ergi în cetate şi
cumpără z ece pâini şi z e c e x e s te 144 de vin şi zece litre
de carne şi ad u-le aici. D eci, a în cep u t să se întriste
ze, dar a p rim it şi s -a dus. Şi p e cale multe gânduri îl
frământau: Ce i s -a p ă ru t B ătrân u lu i acestuia şi cum
voi cumpăra a c e s te a ? Căci se v o r sm inti mirenii vă-
zându-mă pe m in e lu ân d a c e ste a . Dar, plângând şi lă
crimând, s-a dus. Şi ru şin ân d u -se , prin cineva a cum
părat pâinile şi p rin altcin e v a a luat vinul. Şi zicea:
Vai mie, ticălosu l, cu m v oi cu m p ăra carnea, eu însumi
♦ 144S&mv;: a. Unitate romană de măsurare a lichidelor, care

s-a răspândit în Grecia. Xestul atic avea o capacitate de aproxi
mativ 0,4 litri b) Butoiaş, vas pentru lichide.
600 PATERICUL MARE
sau prin altcineva? Dar cu ru şine a găsit un mirean,

i-a dat moneda şi acela, cum părând carnea, i-a dat-o
lui. Luând monahul ce cum părase, a dus Bătrânului.
Şi i-a zis lui Bătrânul: Nu cumva ai u itat că mi-ai dat
cuvântul ca ceea ce îţi spun să asculţi? Ia, deci, aces
tea şi mergi la chilia ta şi rugându-te hrăneşte-te cu o
pâine, un xest de vin şi o litră de carne pe zi. Şi după
zece zile vino aici! Iar el, auzind şi neîndrăznind să i
se împotrivească, luându-le, s-a înd epărtat plângând.
Şi întristându-se foarte de lucrul acesta, zicea: De la
ce post la ce am ajuns? Şi îşi zicea: Voi face? Nu voi
face? Dacă nu voi face, voi înfrunta pe Dumnezeu, căci
am dat cuvânt că to t ceea ce îmi va zice ca de la Dum
nezeu voi primi. Şi acum, Doamne, vezi smerenia mea
şi miluieşte-mă, iertându-mi păcatele mele, că iată
acum sunt silit să făptuiesc împotriva voinţei mele
pe care o aveam despre înfrânare. Şi aşa plângând a
venit la chilie şi a făcut cum i-a poruncit Bătrânul. Şi
rugăciunea lui mai întărită s-a făcut şi când trebuia să
mănânce cu lacrimi uda cele ce se întâmplau şi zicea:
Doamne, m-ai părăsit? Aşa, deci, văzând Dumnezeu
pocăinţa lui şi smerenia, a dat mângâiere în inima lui.
Şi venind la cunoştinţa pricinii pentru care i s-a în
tâmplat să fie nesimţitor, cum credea, a mulţumit lui
Dumnezeu şi a descoperit cuvântul prorocesc, că Toa
tă dreptatea omului este ca o cârpă lepădată145 şi că
de n-ar zidi Domnul casa şi n-ar păzi cetatea, în zadar
s-ar osteni păzitorul ei146. Aşadar, a venit la Bătrânul,
istovit la trup şi chinuit mai mult decât în săptămâni-
le în care petrecea nemâncat. Văzându-1 Bătrânul aşa
* 145Isaia 2 4 ,6 . * “ “Psalmul 1 2 6 ,1 .
de smerit, i-a p rim it cu faţa lum inoasă. Şi făcând ru

găciune, s-au a şe z a t tăcân d . Apoi a zis Bătrânul: Fiule,
iubitorul de o am eni D um nezeu te-a cercetat şi nu a
lăsat pe vrăjm aşul să te stăp ânească. Căci pururi pen
tru pricini care p ar binecu v ântate, acela obişnuieşte
să-i înşele pe cei ca re u rm ăre sc virtutea şi să-i ducă
spre cuget de îngâm fare. îi sileşte pe aceştia şi îi în
deamnă să în cerce m ăsu ri m ari ale izbânzilor, încât în
felul acesta să-i d o bo are. Căci la Dumnezeu nicio pa
timă păcătoasă nu e ste m ai urâcioasă decât mândria.
- Şi nicio izbândă nu e ste m ai cin stită ca cea a smere
niei. Vezi pentru am ân d ou ă pilda Fariseului şi a Va
meşului. Exagerările su n t prim ejd ioase în amândouă
direcţiile. Unul d in tre B ătrân i zice că supra-măsurile
sunt ale dracilor. M ergi, deci, pe calea împărătească
după Dumnezeiasca Scrip tu ră şi nu te abate nici la
stânga, nici la d reapta, ci fo lo seşte mijlocul. Iar mă
sura la m âncare e ste să m ăn ânci în fiecare seară. Iar
dacă este trebuinţă, fără înd oială să te potriveşti vre
mii. Şi fie că pentru o su fe rin ţă sau pentru altă pricină
se întâmplă să nu ţii ceasu l rânduit, precum şi dacă se
întâmplă să iei h ran ă o zi da şi una nu, să nu ai îndo
ială, că nu sub Lege, ci sub H ar suntem 147. Mâncând,
însă, să nu vrei să te satu ri, ci să te înfrânezi, mai ales
la mâncărurile gu sto ase. Pe cele de nimic să le cauţi
{ totdeauna. Şi inim a ta s ă o păzeşti, nevoindu-te mai
ales cu cugetarea sm erită. Căci Je r tfa lui Dumnezeu -
zice prorocul - du hu l u m ilit; in im a în frân tă şi smeri-
ta Dumnezeu nu o va u rg isi148. Şi iarăşi acelaşi sfânt
jjavid zice: M -am sm erit ş i m -am m ântuit149. Şi prin
* “'Romani 6 ,1 4 . * »«P salm u l 5 0 , 1 9 . * »«Psalmul 1 1 4 ,6 .
602 PATERICUL MARE
prorocul Isaia zice Domnul: S p re unii ca a ceştia îm i în

drept priv irea M ea: sp re c e i sm erip , cu duhul um ilit şi
care trem ură la cuvântul Meu150! Deci, to ată nădejdea
ta, fiule, pune-o în Domnul151 şi m ergi în pace pe calea
ta. Şi El va scoate ca lum ina d rep tatea ta şi judecata ca
lumina de am iază152. Astfel, deci, folosind pe fratele şi
întărindu-1 şiînd ulcind u -se îm preu nă cu el de cele ce
se aflau acolo, l-a slobozit, bucurând u-se în Domnul.
Şi acesta mergând pe drum, zicea: Să se întoarcă spre
mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile
Tale153. Şi: C ertându-m ă m -a c e r ta t Dom nul, d ar m or
ţii nu m -a d a t 154 Şi: C erta-m ă-va d rep tu l cu m ilă şi mă
va m ustra Z155. Şi către sine zicea: în toarce-te, suflete
a l meu, la odihn a ta, că D om nul ţi-a fă c u t bin e156 şi
altele. Şi aşa, venind la chilia sa, a tră it după temeiu
rile Bătrânului, cu sm erenie şi străpungere petrecând
restul vieţii sale până când a ajuns b ărb at desăvârşit,
la măsura vârstei plinirii lui H ristos157.
278. A fost în trebat un B ătrân: Ce este viaţa mona
hului? Şi a răspuns: Gură adevărată, trup neprihănit,
inimă curată!
279. Zicea un Bătrân: Părinţii prin asprime au
intrat înăuntru, iar noi, dacă putem , prin bunătate
intrăm158.
* 1S0lsaia 6 6 ,2 . * 151Psalmul 7 2 ,2 8 şi 3 6 ,5 . * 1S2Psalmul 3 6 ,6 .
* 153Psalmul 1 1 8 ,7 9 . Aici călugărul aplică versetul la situaţia sa.
+ ^ P salm u l 1 1 7 ,1 8 . * ^ P s a lm u l 1 4 0 , 5. * 1S6Psalmul 1 1 4 ,7 .
* 157Efeseni 4 ,1 3 . # 158Este o trim itere directă la cuvintele Sfân
tului Pavel: Vezi deci bunătatea şi asp rim ea lui Dumnezeu: Aspri
mea Lui către cei ce au căzut în bu nătatea Lui către tine, dacă vei
stărui în această bunătate; altfel şi tu vei fi tăia t (Romani 1 1 ,2 2 ).
280. Zicea un B ă trâ n d e s p re M oise că atunci când

a lovit Egiptul159 a p riv it în c o a c e şi în colo - adică gân
durile sale - şi n u a v ă z u t p e nim en i. Şi cunoscând că
nimic rău nu v ed e în s in e făcân d , ci to tu l făcea pentru
Dumnezeu, aşa a lo v it E giptul.
281. Zicea un B ă trâ n d esp re v orba din psalm: Şi voi
pune stânga lu i p e s te m ă r i ş i d r e a p ta lu i p es te râu ri160
ca aceasta este d esp re M ântuitorul. Stânga lui peste
mări, adică peste lum e. Ia r p e ste râu ri dreapta lui, aceş
tia sunt Apostolii c a re au a d ă p a t lu m ea prin credinţă.
282. A zis unul d in B ă trâ n i: A nim alul curat, spune
Scriptura, e ste cel c a re ru m e g ă m ân ca rea lui şi copita
picioarelor lui e s te d e s p ic a tă în d o u ă161. Aşa şi omul
cel bun crede şi p rim e ş te c e le d ouă testam en te, pre
cum se află în S fân ta B is e ric ă , în tim p ce în erezii în
chip diferit su n t lip site. Şi e s te d a to r om ul să rumege
mâncarea cea bu n ă, d a r n u şi p e c e a rea. E ste o hrană
folositoare, ad ică g â n d u rile b u n e , tra d iţia învăţători
lor sfinţi şi altele c a a c e s te a . Ia r h ran a cea rea sunt
gândurile s tric ă c io a s e c a r e au le g ă tu ră cu diferitele
păcate şi greşeli a le o am en ilo r.
283. A zis un B ă trâ n : D acă v re u n cuvânt se ridi
că în inimă fratelu i c a r e s tă în ch ilie şi se grăbeşte
asupra cuvântului, fă ră s ă fi a ju n s la m ăsură şi fără
ca Dumnezeu să-l atra g ă , a tu n ci d racii stau şi-i arată
cuvântul cum v re a el.
284. Un frate a în tr e b a t: C are e s te lu crarea sufle
tului ca să ro d e ască? Şi a ră s p u n s B ătrânu l: Lucrarea
sufletului e ste lin iş te a tru p u lu i şi m ultă rugăciune
* 1Mleşire 2 ,1 2 . * 160Psalm ul 8 8 , 2 6 . + 161Levitic 1 1 ,1 ş.a..

604 PATERICUL MARE
trupească162 şi să nu ia am inte la căderile oamenilor,

ci numai la ale sale. Dacă omul răm âne cu răbdare în
acestea, nu va întârzia până când sufletul lui va rodi.
285. A zis un Bătrân: Mulţi dintre m onahi au risipit
averi, au părăsit tată şi mam ă, fraţi şi rudenii pentru
păcatele lor. Şi intrând în obşti au izbutit virtuţile cele
mari, dar, îm piedicându-se de lucrurile mici şi neîn
semnate, s-au făcut batjocu ra dracilor163, deoarece
s-au înconjurat pe ei înşişi de traiste şi lăzi având în
ele fructe şi poame uscate, de ace şi foarfece, cuţite
şi curele. Aceştia sunt socotiţi iubitori de ei înşişi de
către cei care cugetă drept, iar după Dumnezeiasca
Scriptură sunt trim işi în întunericul cel mai dinăun
tru ca blestem aţi164. Căci blestem at - zice - este cel
care schimbă dogmele Părinţilor165. De partea lui Ia-
nes166 şi a lui Anania şi Safira167 se vor învrednici, ca
unii înaintaţi în acestea şi părtaşi.
286. Un frate a întrebat pe unul dintre Părinţi
despre gândul hulei, zicând: Este strâm torat sufletul
meu, aw a, de gândul hulei! Fie-ţi m ilă şi spune-mi de
unde mi se întâmplă şi ce să fac? A răspuns Bătrânul
* 162Prin cuvântul din textul vechi euxtf atoixarncrj se înţelege
rugăciunea la care participă şi trupul omului, de exemplu prin
statul în picioare, cu mătănii, îngenuncheri, privegheri ş, a. (ET).
+ 163Din punctul acesta până la sfârşitul apoftegmei, cei doi co
diri mai vechi pe care-i folosim, 108 şi 127, sunt distruşi. Codi
cele sinaitic 454 ne redă continuarea pe care o prezentăm (ET).
* ““Matei 8,12; 22,13. * 165Vezi Deuteronom 27,17. * 1662
Timotei 3,8. Este vorba despre unul dintre m agii din Egipt care
s-au împotrivit lui Moise. Conform lui Teodoret, numele lanes şi
Iambres, Apostolul Pavel le cunoaşte din învăţătura nescrisă a
iudeilor (Vezi P. Trembelas) (ET). * W7Fapte 5,1-11.
şl a zis: Gândul hulei ni se întâmplă de la vorbirea de

rău, de la dispreţuirea şi de la osândirea celuilalt. Şi
mai ales de la mândrie şi de la a face cineva voia lui,
şi de la nepurtarea de grijă faţă de rugăciune, şi de
lamânie şi furie. Acestea toate sunt semne ale mân
driei care ne pregăteşte să cădem în patimile spuse
mai sus, ale vorbirii de rău, dispreţuirii şi osândirii.
Şide acolo se naşte gândul hulei. Deci, dacă va zăbovi
însuflet, dracul acesta al blasfemiei te va da în mâna
dracului desfrâului şi te va duce la ieşirea din minţi. Şi
dacănu-şi vine în fire omul, se pierde.
287. Un frate a întrebat pe un Bătrân, zicând: Pă
rinte, ce înţelege prorocul când zice: Nu es te m ântuire
luiîntru Dumnezeul lui168? Şi a zis Bătrânul: Gândurile
necurate le înţelege, cele care îndepărtează sufletul
deDumnezeu, când se strâmtorează din pricina celor
întâmplate.
288. Azis un Bătrân: Trebuie să fugi de toţi cei care
lucrează fărădelegea169, chiar dacă sunt prieteni sau
rudenii, chiar dacă au vrednicie de preoţi sau împă
raţi. Căci lepădarea de cei care lucrează fărădelegea
nedăruieşte prietenia lui Dumnezeu şi îndrăzneala170.
289. A zis iarăşi un Bătrân: Mai bine este să locu
ieşti cu trei care se tem de Dumnezeu decât cu mii
carenuse tem de Dumnezeu. Căci în zilele din urmă în
obştile cu cel mult o sută de călugări se vor afla puţini
* “"Psalmul 3 ,3 . * 169Vezi Psalm ul 5 ,5 - 8 ; 6 ,9 - 1 1 ; 2 7 ,3 ; vezi
Şiapoftegma 2 90 . + 170Aici sensul îndrăznelii este folosit cu în
ţelesul ei bun şi exprim ă curajul sm erit pe care îl simte sufletul
simplu al celui drept în faţa lui Dumnezeu.
606 PATERICUL MARE
mântuiţi171. Iar la chilioţi172 m ult m ai puţini. Căci toţi

se vor întoarce, iubind m esele şi lăcom ia pântecelui.
Căci m ulţi sunt ch em aţi, d a r p u ţin i a leşi!173 Şi tuturor
le place iubirea de stăpânire şi iubirea de arginţi.
290. Acelaşi a zis: Nu e ste de folos să vă alipiţi de
călcătorii de lege, nici în B iserică, nici în piaţă, nici în
adunări, nici la tribunal, în niciun chip şi în niciun loc.
Căci trebuie cu desăvârşire să te sep ari de părtăşia
cu cei care calcă legea. Tot omul călcător de lege este
vrednic de lepădare şi părtaş la osânda veşnică. Şi fără
de lege este cel care calcă porunca lui Dumnezeu174.
291. A zis un Bătrân: Nu există lucru mai sărac
decât mintea care filosofează fără Dumnezeu despre
cele ale lui Dumnezeu. Căci cel care învaţă fie în bise
rică, fie în chilie este dator ca el să facă primul cele
pe care le spune şi învaţă. Cuvine-se ca plugarul ce se
osteneşte să m ănânce el primul din roade175.
292. Un frate a în trebat pe un Bătrân zicând: Pă
rinte, cum unii văd d escoperiri şi vedenii cu îngeri? Şi
a zis Bătrânul: Fericit este, fiule, cel care-şi vede păca
tele sale neîncetat, pentru că unul ca acesta neîncetat
veghează. Şi i-a zis lui fratele: Eu, părinte, am văzut
acum câteva zile un frate scoţând un drac dintr-un
alt frate. Şi i-a zis lui Bătrânul: Nu vreau să scot draci
şi să vindec de boli, ci vreau şi rog pe Dumnezeu să
* 171Am urmărit în punctul acesta textul codicelui 127. Codicele
108 şi 454 nu vorbesc despre chilioţi, ci după expresia „puţini
se vor mântui" continuă cu: „la 50 de călugări socotesc că mult
mai puţini. Căci toţi se vor pierde... ş.a". + 172Chiliile erau o zonă
izolată a Nitriei, unde se refugiau pustnicii care căutau nevoinţă
mai aspră şi mai multă linişte. » 173Matei 20,16. + 174Vezi 1 Tim.
1,9. * 17s2 Timotei 2,6.
nu intre în m ine v re u n d rac, ci să m ă curăţ pe mine

de gânduri n ecu rate. Şi ia tă a ş a am aju ns mare! Căci
dacă cineva va c u ră ţa in im a s a de gânduri necurate
şi neobosit să v â rşe şte c e a s u r ile 176 şi slu jba canonului
său, îţi spun că se va în v re d n ici îm p reu nă cu Părinţii
făcători de m inuni d e îm p ă ră ţia Cerurilor.
293. Povestea unul d in tre P ărin ţi că în Tesalonic
era o m ănăstire de fe cio a re . Şi una dintre ele, prin
lucrarea vrăjm aşu lu i tu tu ro r, e ra luptată să iasă din
mănăstire. Ieşind, d eci, a c ă z u t în d esfrân are, împinsă
de dracul care-şi b ă tu s e jo c d e e a în ain te de ieşire. Şi
căzând, a p etrecu t m u lt tim p în d esfrân are. Dar, după
ceva vreme, s-a în to rs la p o că in ţă , din bun ătatea lui
Dumnezeu care a lu c ra t în ea, şi v enind la obştea ei
cu părere de rău, căzân d în a in te a porţii, s-a sfârşit.
Iar moartea ei a fo st d e s c o p e rită unuia dintre sfinţi.
Şi a văzut acesta p e în g e ri v en in d să ia sufletul ei şi
pe draci m ergând în u rm a ei. Şi s -a făcu t sfadă între
ei. Pe de o parte în g e rii z ice a u : A v e n it fiind în pocăin
ţă! Iar pe de altă p a rte d ra cii ziceau : Ne slu jeşte nouă
de atâta timp şi e ste a n o a s tră ! Şi certân d u -se ei mult
timp pentru a cea sta , d ra cii zice au : Nici nu a apucat
să ajungă la o bşte, cu m s e sp u n e, d eci, că s-a pocăit?
Au răspuns în g erii şi au zis: D in clip a în care Dum
nezeu a văzut d o rin ţa e i în c lin â n d sp re El, i-a prim it
pocăinţa. Şi este stă p â n ă a p o c ă in ţe i ei pentru scopul
pe care şi l-a pus. Ia r S tă p â n u l v ie ţii e ste Stăpânul şi
Domnul tuturor. Cu a c e s te a fiin d ru şin aţi, dracii au
plecat. Iar B ătrân u l s fâ n t c a r e a v ăzu t descoperirea,
care era şi episcop, a p o v e s tit a c e s te a , pe care şi noi*
* I76La ore rânduite se scu lau şi făceau rugăciune.
608 PATERICUL MARE
le-am auzit şi vi le-am v e stit vouă. Deci, ştiind aces

tea. fraţilor, întâi să ne încred inţăm pe noi înşine de
ajutorul lui Dumnezeu şi să nu n e predăm gândurilor
în nidun păcat, ci să ne îm potrivim lo r şi să luptăm cu
ele, mai ales pentru a nu ieşi din m ănăstirea noastră.
Căci ştim de unde plecăm , d ar plecând nu ştim în ce
putem cădea.
294. A zis un Bătrân: Sfinţii care-L au pe Hristos
înlăuntrul lor şi pe cele de aici le m oştenesc, prin ne-
pătimire, şi pe cele de acolo, p entru că şi cele de aici,
şi cele de acolo sunt ale lui Hristos. Adică, cel care-L
are pe El îl are şi pe El şi pe cele ale Lui. Iar cel care
are patimi, chiar şi lum ea toată de ar avea, nimic nu
are, fără numai patimile care-1 stăpânesc.
295. A zis iarăşi: Nu te minuna că, om fiind, poţi să
te faci înger. Căci este vorba despre slava cea deopo
trivă cu a îngerilor. Şi pe aceasta cel care rânduieşte
lupta o făgăduieşte celor care se luptă.
296. A zis un Bătrân: Niciodată omul nu este bun,
chiar dacă voieşte să fie bun, dacă nu locuieşte Dum
nezeu în el. Căci nimeni nu este bun, fără numai unul,
Dumnezeul177
297. A zis iarăşi: Cel care prim eşte să fie nedreptă
ţit de bunăvoie şi iartă aproapelui, după fire, este al lui
Iisus, iar cel care nici nu nedreptăţeşte şi nici nu pri
meşte să fie nedreptăţit, după fire, este al lui Adam. Şi
cel care nedreptăţeşte sau cel care cere dobânzi sau
face rele altora, prin acestea, este al diavolului.
298. A mers un frate la un Bătrân şi i-a zis: Awa,
spune-mi cuvânt, cum să mă mântuiesc? Iar el i-a zis
♦ mMatei 19,17; Marcu 10,18; Luca 18,19.
lui: Dacă vrei să te m ântuieşti, când vizitezi pe cineva,

să nu vorbeşti în ain te de a fi în tre b a t Şi fiind pătruns
de cuvânt, i-a pus m etan ie, zicând: Cu adevărat multe
cărţi am citit, d ar o asem en ea rânduială nicăieri nu
am aflat Şi m ult folosindu-se, a p lecat
299. A zis un B ătrân : Mintea care rătăceşte este
oprită în loc de citire, de priveghere şi de rugăciune.
Dorinţa cea arzăto are e ste potolită de foame şi oste
neală şi retragere. M ânia cea mişcătoare încetează
prin psalmodie şi îndelungă-răbdare şi milostenie.
Iar acestea dacă su nt făcute la vremurile şi cu măsu
rile potrivite. Căci cele fără măsură şi fără vreme ţin
puţin timp, iar cele care ţin puţin timp sunt mai cu
rând vătămătoare şi nu folositoare178.
300. Au în treb at fraţii pe unul dintre Părinţi, zi
când: Cum se întâm plă că sufletul nu aleargă la fă
găduinţele lui Dum nezeu pe care le-a făgăduit prin
Scripturi, dar spre cele n ecurate înclină? Iar Bătrânul
le-a zis: Eu spun că d eo arece nu a gustat încă cele de
sus, de aceea pofteşte cele necurate.
301. A zis un B ătrân: Dacă stai într-un loc şi vezi
pe unii că au m ângâiere, să nu iei seam a la ei. Ci, dacă
este vreunul sărac, la acela să iei seama cât timp nu
are pâine să m ănânce, şi vei avea odihnă.
302. A zis un B ătrân : M inciuna este a omului celui
vechi, iar adevărul iarăşi e ste al omului celui nou.
303. A zis iarăşi: Răd ăcina faptelor bune este ade
vărul. Iar m inciuna e ste m oarte.
304. A zis un Bătrân: Credeţi-mă, fiilor, când spun:
Precum lauda cea m are şi slava cea mare este a
* mApoftegma este pusă pe seama lui Evagrie.

610 PATERICUL MARE
îm păraţilor care se leapădă de lum e şi se fac monahi

- pentru că mai de p re ţ su n t cele în ţelegătoare decât
cele sim ţitoare - to t aşa ru şin ea cea m are este a mona
hului care, având schim a m onahală, se face îm părat
305. A zis iarăşi: Chiar d acă firea tre ze şte poftele,
fraţilor, dar sporirea nevoinţei le stinge pe acestea.
306. A zis un B ătrân altui B ătrân care avea dragos
te şi era aproape de m onahi şi de m ireni: Candela lu
minează m ultora, d ar îşi arde gura ei!
307. A zis unul dintre B ătrâni către altul: Cum de
nu sunt lăsat slobod să d escopăr B ătrânilor gândurile
mele? Şi i-a zis lui Bătrânul: De nim eni nu se bucură
vrăjmaşul mai m ult d ecât de cei care nu-şi dau pe faţă
gândurile lor.
308. A zis un Bătrân: Să nu locuieşti în locul în care
vezi pe cineva având pizm ă îm potriva ta. Altfel nu vei
avea propăşire!
309. A zis un Bătrân: Dacă în tin e s-a făcut batjo
cura ca şi lauda şi sărăcia, ca şi bogăţia şi lipsa, ca şi
belşugul, nu mai mori! Căci este cu neputinţă celui ce
crede drept şi lucrează în evlavie şi dreptate să cadă
în necurăţia patim ilor şi în rătăcirea dracilor.
Sfârşit tratatului despre darul deosebirii.

CAPITOLUL XI
DESPRE ACEEA CĂ TREBUIE

ÎN TOATĂ VREMEA SĂ AVEM TREZVIE
1. A zis A w a A ntonie: Ştiu monahi care au căzut

după multe osten eli şi au ajuns la ieşirea din minţi
deoarece au nădăjduit în lucrarea lor şi au nesocotit
porunca Celui care a zis: în trea b ă p e tatăl tău şi-ţi va
da de ştire, în trea b ă p e bătrân i, şi-ţi vor spune1'.
2. A zis iarăşi: Dacă este cu putinţă, câţi paşi face
monahul sau câte picături de apă bea în chilia lui, este
dator să înd răznească a le spune Bătrânilor, ca nu
cumva să greşească şi în acestea. Căci un frate a aflat
loc retras şi lin iştit în pustie şi l-a rugat pe părintele
său zicând: îngăduie-m i să locuiesc în acest loc şi nă
dăjduiesc în Dum nezeu şi în rugăciunile tale că am să
mă ostenesc m ult. Şi nu l-a lăsat pe el aw a, zicându-i:
Ştiu cu adevărat că te vei osteni mult, dar, pentru că
nu vei avea B ătrân, vei îndrăzni să crezi că lucrarea ta
place lui Dumnezeu. Şi num ai pentru că îţi va plăcea
că faci întru totul lu crarea monahului, o să-ţi pierzi
osteneala şi m intea.
# ‘Deuteronom 32,7.
612 PATERICUL MARE
3. A zis A w a A ntonie: Cel c a re lo v e şte bucata de

fier m ai în tâi vede în gând ce u rm e a z ă să facă: seceră,
cuţit, secure. A şa şi noi su n te m d ato ri să gândim ce
virtute vrem să u rm ăm , c a s ă nu n e o sten im în gol.
4. Un frate a în tre b a t p e A w a A rsen ie să audă de
la el c u v ân t Şi i-a zis lui B ătrân u l: Câtă pu tere este
în tine, lu p tă-te ca lu c ra re a ta lă u n trică să fie după
Dumnezeu şi v ei b iru i p atim ile din afară.
5. A zis iarăşi: D acă ll cău tăm pe Dum nezeu, Acesta
ni se va arăta şi, dacă ll vom ţin e p e A cesta, va rămâne
cu noi.
6. Zicea A w a Daniil: M -a ch e m a t în tr-o zi A w a Ar
senie şi m i-a zis: O dihneşte p e p ărin te le tău, ca atunci
când va pleca la Dom nul să se ro ag e p entru tine şi
să-ţi fie bine!
7. A zis A w a Agaton: M onahul tre b u ie să nu-şi lase
cugetul să-l învinuiască p en tru niciu n lucru!
8. A zis iarăşi că fără paza p o ru n cilo r dumneze
ieşti2 omul nu ajunge la nicio virtute.
9. A zis iarăşi: E ste nevoie ca om ul să ia aminte în
to t ceasul la ju decata lui Dum nezeu!
10. A venit odată A w a Ammon să treacă râul şi a
aflat corabia reparându-se şi s-a aşezat deoparte. Şi
iată o altă corabie a venit în locul acela şi a trecut pe oa
menii care aşteptau. Şi i-au zis: Vino şi tu, aw a, să treci
cu noi! Iar el a zis: Numai în corabia de obşte mă urc.
Şi avea o legătură de nuiele şi stătea, îm pletind funie
şi iarăşi desfăcând-o, până când corabia s-a reparat; şi
aşa a trecut. Deci, i-au pus lui fraţii m etanie, zicând: De
♦ 2Ioan 1 4 ,2 1 .
DESPRE TREZVIE 613
ce ai făcut a cea sta ? Şi a zis lo r Bătrânul: Ca să nu mă

grăbesc totdeau na od ată cu gândul. Este şi aceasta o
pildă ca să păşim cu sta re pe calea lui Dumnezeu.
11. Ziceau d esp re A w a Ammon că atunci când mer
gea la b iserică nu-1 lăsa p e ucenicul lui să meargă prea
aproape de el, ci m ai d ep arte. Şi dacă venea să întrebe
vreun gând, în d ată îl alunga zicând: Nu cumva, vor
bind noi d espre folos, să s e închege vorbire străină.
Pentru aceasta, deci, nu te las prea aproape de mine!
12. Zicea A w a A m m on către A w a Isaia la început
Cum mă vezi acu m ? Şi i-a zis: Ca pe un înger, părinte!
Şi mai târziu îi zicea: Acum cum m ă vezi? Iar el zicea:
Ca pe satana! Şi d acă îm i v o rbeşti cuvânt bun, îl simt
ca pe o sabie!
13. Ziceau d esp re A w a Amm on că a trăit cu o mică
măsură de orez d ouă luni. Şi l-a cercetat el pe Awa Pi-
men şi i-a zis: D acă p lec la chilia aproapelui sau dacă
acela mă c e rce te a z ă p en tru v reo trebuinţă, pregetăm
să vorbim în tre noi ca nu cumva să se cadă în vorbire
străină. A zis B ătrân u l: B in e faci! Căci tinereţea are
nevoie de pază! A zis A w a Ammon: Deci, Bătrânii ce
fac? Şi i-a zis lui: B ă trâ n ii care erau înaintaţi nu aveau
înlăuntrul lo r altcev a sau ceva străin în gura lor ca să
vorbească. A zis A w a Am m on: Deci, dacă apare ne
voia să v o rb ească cin ev a cu aproapele, voia ta este să
vorbim din Scrip tu ri sau din cuvintele Bătrânilor? A
zis lui Bătrânul: D acă nu poţi să taci, este mai bine să
vorbeşti din cuv in tele B ătrân ilo r decât din cuvintele
Scripturii. Căci e s te p rim ejd ie; nu mică.
14. A zis A w a A16nie: Dacă nu va spune omul în
614 PATERICUL MARE
inima lui că eu sin gur şi D um nezeu suntem în lumea

aceasta, nu va avea odihnă!
15. A zis iarăşi: Dacă vrea om ul, de dim ineaţă până
seara vine la m ăsura d um nezeiască.
16. Awa Visarion, murind, zicea: Monahul este dator
să fie precum Heruvimii şi Serafim ii, în întregime ochi.
17. M ergeau o d ată pe cale A w a Daniil şi Awa
Ammoe. Şi zice A w a Am m oe: Când vom şedea şi noi
în chilie, părinte? A zis A w a Daniil: Cine ne lipseşte
pe noi acum de Domnul? Dum nezeu e ste în chilie, dar
este şi afară Dumnezeu.
18. A zis A w a Isaia: N epăsarea şi a ju deca pe cine
va în cuget nu te lasă să vezi lum ina lui Dumnezeu.
19. A zis iarăşi: Să cerem lui Dumnezeu ca să ne
dea plâns pentru păcatele proprii şi putere să fugim
de oam eni şi să nu avem înd răzneală cu mirenii sau
să vorbim cuvinte deşarte, ca să nu se întunece min
tea îndepărtându-se de la cunoaşterea lui Dumnezeu.
Căci este cu neputinţă celui care ascu ltă sau vorbeşte
cuvintele lumii să aibă îndrăzneala inim ii înaintea lui
Dumnezeu. Iar cel care zice că pe el nu-1 vatămă să
audă şi să vorbească lucruri lum eşti se aseam ănă or
bului căruia dacă i se aduce făclie nu vede lumina ei.
Şi de la soarele care lum inează to ată lum ea se vădeşte
aceasta, că un nor mic care vine acoperă şi strălucirea,
şi căldura lui. A cestea le ştiu cei care au cunoştinţă.
20. A zis iarăşi: Să te lupţi ca să scapi de trei pa
timi care distrug sufletul şi care sunt: iubirea de ar-
ginţi şi cinstirea3 şi odihna4. Când acestea împresoară
♦ »Este vorba de cinstirea din partea oamenilor. * Ôdihna
trupească. Folosim şi noi acelaşi cuvânt în traducere pentru că
DESPRE TREZVIE 615
sufletul, nu-1 la s ă s ă p r o p ă ş e a s c ă .
21. Z icea A w a P e tr u : A m în t r e b a t p e p ărin tele meu
ce este ro b u l lu i D u m n e z e u . Şi m i-a sp u s că atâta cât
cineva s lu je ş te o r ic ă r e i p a tim i, n u s e s o co te şte încă
rob al lui D u m n e z e u , c i e s t e r o b al acelu ia de care este
stăpânit5. A tâta tim p c â t e l e s t e su b stăp ân ire nu poa
te să în v eţe p e c e i s tă p â n iţi d e s p re acele a şi patimi.
Căci este r u ş in e s ă în v e ţe ş i s ă s e ro a g e lui Dumnezeu
pentru ei în a in te d e a s e s lo b o z i el. Cum să se roage
pentru altul, e l în s u ş i fiin d s tă p â n it de patim i? Căci
nici rob al lu i D u m n e z e u n u e s te , n ici p rie te n 6, nici
fiu7, ca să c e a r ă p e n tr u a ltu l. Ci n e în c e ta t e ste dator
să se roage p e n tr u a c e a s ta , c a e l s ă s e izbăvească. Căci
dacă nu se v a iz b ă v i d e c e le c ă r o r a le e ste rob, faţa
lui se va a ră ta p lin ă d e r u ş in e în a in te a lui Dumnezeu.
Câtă v rem e e s t e s u b p a tim i, e s t e d a to r să plângă, că
nu s-a în v re d n ic it d e în d r ă z n ir e a c e a că tre Dum ne
zeu, care e s te a d e v ă r a ta n e p r ih ă n ir e p e ca re o cere
Dumnezeu d e la t o t o m u l.
22. A zis ia r ă ş i: D e c a u tă c in e v a p e Dom nul cu du
rere în inim ă, A c e s ta îl a s c u ltă p e el. Şi to t ce va cere
cu cu noştin ţă ş i c u g r ijă ş i c u d u re re a în inim ă - care
să nu fie le g a t d e c e v a d in c e le a le lum ii, ci îngrijin-
du-se de su fle tu l lu i, c a a c e s t a s ă s e în fă ţişe z e în faţa
tronului Lui fă ră d e o s â n d ă - i s e v a da.
23. A zis A w a T e o d o r E n a tu l c ă d acă ne va socoti
Dumnezeu n e p ă s ă r ile d in tim p u l ru g ăciu n ilo r şi robi-
rile cele din tim p u l p s a lm o d iilo r, n u n e pu tem mântui.
acelaşi cuvânt e ste folosit în te x t şi p en tru odihna trupească şi
pentru odihna sau lin iştea sau p a ce a sufletească. ♦ 5Vezi 2 Petru
2,19. * Moan 1 5 ,1 4 - 1 5 . + 72 C orinteni 6 ,1 8 .
616 PATERICUL MARE
24. A zis A w a T eod or cel d e la Sch it: Vine gândul

şi m ă tulbură şi m ă supără, d ar la faptă nu are pute
re să treacă, ci m ă îm p ied ică nu m ai sp re virtute. Iar
bărbatul care are trezvie, aru ncând gândul, se ridică
la rugăciune.
25. A zis A w a T h eo n âs: D eoarece îndepărtăm
m intea n oastră de la v ed erea lui Dumnezeu, suntem
robiţi de patim ile tru p eşti.
26. A zis Amma Teodora: Era un m onah şi din pri
cina m ulţim ii isp itelor zicea: Mă duc de aici! Şi cum
şi-a pus sandalele, a văzut pe un alt om punându-şi
şi el sandalele, care i-a zis: Nu din pricina mea pleci?
Iată eu voi m erge înaintea ta oriunde te vei duce!
27. Au venit odată nişte fraţi să-l în cerce pe Awa
loan Kolovos că nu lăsa gândul lui să se risipească,
nici nu vorbea lucruri ale veacului acestuia, şi i-au zis:
Mulţumim lui Dumnezeu că a plouat anul acesta mult
şi au fost udaţi finirii şi vor sco ate lăstari şi vor afla
fraţii lucrul mâinilor. A zis lor A w a loan: Aşa este şi
Duhul S fân t Când coboară în inim ile sfinţilor, aceştia
se înnoiesc şi dau lăstari în frica lui Dumnezeu!
28. Ziceau iarăşi despre acelaşi că a făcut împleti
tură pentru două coşuri şi a îm pletit un coş şi nu şi-a
dat seam a că ajunsese coşul lung până la perete, căci
gândul lui era prins de vederea lui Dumnezeu.
29. A zis A w a loan: Eu sunt asem enea omului care
a adormit sub un copac m are şi vede fiare multe şi tâ
râtoare venind spre el. Şi, dacă vede că nu poate să le
stea împotrivă, aleargă sus în copac şi se mântuieşte.
Aşa şi eu, stau în chilia m ea şi văd gândurile viclene
venind asupra m ea şi când nu am putere împotriva
DESPRE TREZVIE 617
lor alerg la D um nezeu p rin rugăciune şi mă mântu-

iesc de vrăjm aş.
30. Un B ătrân o a re c a re de la Schit era ostenitor în
cele trupeşti, d ar nu e ra cu acrivie în gânduri. Deci, a
plecat Ia A w a Ioan să -l în tre b e despre întristare. Şi
auzind de la el cuvânt, s-a în to rs la chilia lui şi a ui
tat ce îi sp u sese A w a Ioan. Şi s-a dus iarăşi să-l între
be. Auzind de la el a cela şi cuvânt, s-a întors. Şi cum a
ajuns la chilia lui, iarăşi l-a uitat. Aşa s-a dus de multe
ori, dar, înto rcân d u -se, era stăpânit de uitare. După
toate acestea, în tâln in d pe Bătrân, i-a zis: Ştii, awa,
că am uitat iarăşi ce m i-ai spus. Dar ca să nu te supăr
nu am mai venit. I-a zis A w a Ioan: Mergi şi aprinde
o făclie. Şi a aprins. I-a zis lui iarăşi: Adu şi alte fă
clii şi le aprinde de la ea. Şi a făcut asemenea. Şi a zis
Awa Ioan B ătrânu lu i: S-a vătăm at cu ceva făclia că ai
aprins de la ea alte făclii? A zis: Nu! A zis Bătrânul: Tot
aşa nici Ioan nu s-a v ătăm at. Dacă tot Schitul ar veni
la mine, nu m ă va a b a te de la Harul lui Hristos. Deci,
atunci când vrei, vino, nim ic deosebind. Şi aşa, prin
răbdarea celo r doi, a rid ica t Dumnezeu uitarea de la
Bătrân. A ceasta e s te lu crarea schitioţilor, aceea de a
da bunăvoinţă ce lo r care se ostenesc şi se silesc pe ei
înşişi ca să se câştig e u n ii p e alţii pentru lucrul bun.
31. A în tre b a t un fra te pe A w a Ioan zicând: Ce să
fee că de m ulte o ri v in e un frate să mă ia la lucru şi eu
sunt ticălos şi n ep u tin cio s şi m ă ostenesc mult cu lu
crul? Ce să fac, deci, ca să îm plinesc porunca8? Şi răs
punzând B ătrânu l, a zis: Caleb i-a zis lui isus, fiul lui
îfevi: Au tre cu t acum patru zeci şi cinci de ani de când
**M a te l5 ,4 1 .
618 PATERICUL MARE
a spus Domnul lui M oise cuvântul a c e s ta şi Israel um

bla prin pustie; şi ia tă acum am o p tzeci şi cinci de ani.
Şi sunt în că tare, ca şi atu n ci când m -a trim is Moise;
câtă pu tere aveam atunci, to t a tâ ta am şi acum, ca să
ies şi să intru în lu p tă9. Deci, a şa şi tu, d acă poţi aşa
cum ieşi, to t aşa şi să in tri, d u-te! Ia r d acă nu poţi să
faci aşa, stai în chilia ta, plângându -ţi păcatele. Şi dacă
te vor afla tânguind u-te, nu te v o r sili să ieşi!
32. A celaşi zicea u cenicu lui său: Să cinstim pe
Unul şi to ţi ne v or cin sti pe noi. D acă vom dispreţui
pe Unul, care este Dum nezeu, n e v o r dispreţui şi pe
noi to ţi şi vom m erge la p ieire.
33. Ziceau despre A w a Ioan că a venit în biserică
la Schit şi, auzind cearta dintre nişte fraţi, s-a întors
în chilia lui. Şi înconjurând-o de trei ori aşa, a intrat.
Şi văzându-1 nişte fraţi, s-au nedum erit de ce făcuse
aceasta. Şi venind, l-au în tre b a t Iar el le-a zis: Urechile
mele le aveam pline de ceartă. Deci am înconjurat ca să
le curăţ şi aşa să intru cu liniştea m inţii în chilia mea.
3 4. A venit odată un frate la chilia A w ei Ioan pe
seară şi se grăbea să plece. Dar, vorbind ei despre vir
tuţi, s-a făcut dim ineaţă şi nu au ştiut. Şi a ieşit să-I
conducă şi au răm as vorbind până la ceasul al şase
lea. Şi l-a adus înăuntru şi, după ce au gustat ceva, aşa
a plecat.
35. Zicea A w a Ioan că tem n iţa este a sta în chilie şi
a pomeni neîncetat pe Dumnezeu. Şi aceasta este: în
tem niţă am fo s t şi a ţi v en it la M ine10\
36. A venit un frate oarecare să ia coşuri de la Awa
* 9lsus Navi 1 4 ,1 0 -1 1 . * 10Matei 2 5 , 3é.
DESPRE TREZVIE 619
Ioan. Şi ieşind a c e s ta , i-a z is : Ce v rei, fra te ? Ia r el a

zis: Coşuri, a w a ! Şi in trâ n d s ă le s c o a tă afară, a uitat
şi s-a aşezat să c o a s ă . Ia ră ş i a b ă tu t fra te le şi ieşin d
j-a zis: Adu c o şu rile , a w a ! Şi in trâ n d iarăşi, s-a aşezat
să coasă. Şi ia ră şi a c e la a b ă tu t. Şi ieşind , i-a zis: Ce
vrei, frate? Ia r el a z is: C o şu rile , a w a ! Şi luându-1 de
mână, l-a dus în ă u n tru , z icâ n d : D acă v rei coşuri, ia-Ie
şi pleacă, căci eu nu m ă o p r e s c d in lucru.
37. A venit o d a tă u n c ă m ila r c a să ia lu cru rile lui
şi să plece în a ltă p a rte . Şi el, in trâ n d să ad ucă îm ple
titura, a luat-o în m â n ă , d a r a u ita t, p en tru că avea
mintea la D um nezeu. D eci, ia ră şi l-a n e c ă jit căm ila-
rul bătând la u şă şi a w a ia r ă ş i in trâ n d a u itat. A treia
oară bătând căm ilaru l, in trâ n d a w a , z ice a: îm p letitu
ra cămilei; îm p le titu ra c ă m ile i!
38. Ziceau d esp re A w a Io a n că, v en in d de la sece
riş, înainte de a c e r c e ta p e B ă trâ n i, s -a a ş e z a t la rugă
ciune şi la cu getare şi la p sa lm o d ie , p ân ă când a v enit
iarăşi gândul lui la râ n d u ia la lu i c e a v eche.
39. A zis A w a Isid o r: E u cân d e ra m tâ n ă r şi stă
team în chilia m ea, m ă s u r ă p e n tru s lu jb ă nu aveam,
noaptea m ea şi ziu a m e a e ra u t o t o slu jb ă!
40. A zis iarăşi: M -am d u s o d a tă la piaţă să vând
lucruri mici. Şi v ăzân d m â n ia ap ro p iin d u -se de m ine,
lăsând lucrurile, am fugit!
41. A zis A w a Isid o r A w e i L ot: Nu p o ate cineva să
se facă monah d acă n u s e fa c e în în tre g im e ca o văpaie.
42. Ziceau d esp re A w a A polo c ă avea un ucenic cu
numele Isaac, în v ă ţa t s p re t o t lu c ru l bun . Şi dobândi
se liniştea Sfin tei L itu rg h ii. Şi cân d ie şe a la biserică,
620 PATERICUL MARE
nu lăsa pe nim eni să se în tâln e ască cu el. Căci cuvân

tul lui era aşa: Toate cele bu n e la v rem ea lor. Este un
timp pentru o rice lucru11. Şi când se term ina slujba,
ca de foc parcă era alungat, căutând să ajungă la chilia
lui. De multe ori se dădeau fraţilo r la slujbă pesmet
şi un pahar cu vin. El nu lua, nu p entru a se lepăda
de binecuvântarea fraţilor, ci p entru a păstra liniştea
slujbei. Şi i s-a întâm plat lui să cadă în boală la pat
şi auzind fraţii, au v enit să-l cerceteze. Şezând fraţii,
l-au în trebat zicând: A w a Isaac, de ce la slujbe fugi de
fraţi? Şi le-a zis: De fraţi nu fug, ci de meşteşugul dra
cilor. Căci dacă cineva ţin e în m ână făclie de lumină
şi zăboveşte stând în vânt, făclia este stinsă de aces
ta. Aşa şi noi, lum inaţi fiind de Sfânta Liturghie, dacă
zăbovim în afara chiliei, se întunecă m intea noastră.
Aceasta era petrecerea cuviosului A w a Isaac.
43. Povestea A w a Casian despre un Bătrân care
stătea în pustie, că l-a rugat pe Dumnezeu să-i dea
darul de a nu mai fi cuprins de som n niciodată atunci
când începe o omilie duhovnicească. Iar dacă cineva
va aduce cuvinte ale grăirii de rău sau ale grăirii în
deşert, să fie de îndată cuprins de somn, ca auzul lui
să nu guste dintr-o asem enea otravă. El spunea că
diavolul are râvnă multă pentru vorbirea în deşert şi
luptă împotriva a toată învăţătura duhovnicească. Şi
folosea această pildă: Vorbind eu odată despre folosul
sufletesc unor fraţi, au fost cuprinşi de un somn atât
de greu, încât nu puteau să-şi ţină nici genele. Deci,
vrând eu să arăt lucrarea dracilor, am adus cuvânt
* “Ecclesiast 3,1 şi 17.
DESPRE TREZVIE 621
de vorbire în d eşe rt, de care, bucurându-se ei, îndată

s-au trezit Şi su sp in ând , am zis: Până acum vorbeam
despre lucruri c e re şti şi ochii voştri ai tuturor se în
chideau de som n. Când a ţâ şn it cuvântul deşert toţi
cu multă bunăvoinţă v -aţi trezit. De aceea, fraţilor, vă
rog să cunoaşteţi lu crare a vicleanului diavol şi să lu
aţi aminte la voi înşivă, păzindu-vă de somn când fa
ceţi sau auziţi ceva duhovnicesc.
44. A rugat A w a P im en pe A w a Macarie cu multe
lacrimi, zicând: Spune-m i cuvânt, cum să mă mântu-
iesc! Răspunzând B ătrânu l, i-a zis: Lucrul acesta pe
care-1 cauţi a p lecat de la m onahi.
45. A zis A w a M acarie cel M are: Sufletul este dator
să adune gândurile sa le în psalm odii cu străpungere
şi nimic altceva să nu aib ă în m inte decât numai aştep
tarea Domnului şi iu b irea cea sădită în el să păstreze.
Şi precum m am a ad ună pe copii în casă, învăţându-i
şiîndemnându-i, aşa şi sufletu l este dator ca să adune
mereu ca pe pro p riii cop ii gândurile sale care rătă
cesc, chiar dacă se risip e sc de p ă c a t Şi pe cât îi stă în
putere neîncetat să ad une gândurile şi să aştepte pe
Domnul cu cred in ţă nezdruncinată, ca, venind la el,
să-l înveţe ru găciu nea ad evărată, cea nedespărţită de
căutarea Lui.
46. A zis A w a M oise: Nu poate cineva să intre în
oştirea lui H ristos d acă nu se face în întregime foc şi
dacă nu d ispreţuieşte c in ste a şi odihna şi dacă nu taie
voile trupului, şi d acă nu p ăzeşte toate poruncile lui
Dumnezeu.
47. A zis iarăşi: Să d obândim evlavia şi simplitatea
622 PATERICUL MARE
şi blândeţea şi re sp e ctu l faţă de to ţi o am en ii şi cunoş

tinţa, ca să putem fugi de în d ră z n e a lă 12, care este mai
ca tutu ror relelor.
48. A zis iarăşi că om ul e ste d ato r să m oară el în
suşi pentru to t lucrul rău 13 în a in te de a ieşi din trup,
ca să nu facă rău vreunui om.
49. Ziceau d espre A w a N isterie că a răm as în Raith
şi în fiecare an lucra tre i săp tăm ân i şi făcea şase co
şuri pe săptăm ână.
50. A zis A w a N isterie că m onahul este dator ca
în fiecare seară şi d im ineaţă să so co te a scă ce a făcut
din câte vrea D umnezeu şi ce nu a făcut din cele ce nu
vrea Dumnezeu. Şi în felul acesta să ne cercetăm toată
viaţa. Aşa a tră it A w a A rsenie. Se străduia în fiecare zi
să se înfăţişeze lui Dumnezeu fără păcat. Aşa se ruga
lui Dumnezeu, ca şi când era de faţă, căci cu adevărat
este de faţă. Nu a dat rânduieli pentru el însuşi şi nu
a judecat pe nim eni. M onahului îi este străin a jura, a
jura strâm b, a minţi, a blestem a, a înjura, a râde. Şi cel
care este cin stit şi lăudat mai m ult d ecât este vrednic,
acela se vatămă.
51. A zis A w a Xantie: Tâlharul era pe cruce şi de
la un cuvânt s-a înd reptăţit14. Şi luda era numărat îm
preună cu Apostolii15 şi în tr-o singură noapte a pier
dut toată osteneala şi a cobo rât din ceruri în iad. De
aceea nimeni să nu se laude atunci când face binele.
Căci toţi cei care au crezut în ei înşişi au căzu t
♦ “ Deşi In original este folosit acelaşi cuvânt ca şi pentru în
drăzneala cea buni către Dumnezeu, aici este evident vorba de
Îndrăzneala rea, căreia ti mal spunem obrăznicie, lipsă de bun-sitnţ,
tupeu etc. ♦ “ Coloseni 3 ,5 . ♦ “ Luca 2 3 ,4 2 -4 3 . ♦ “ Matei 2,35.
52. A zis A w a O lim p ie: A c o b o râ t odată un preot al
elinilor şi a v e n it în c h ilia m e a şi a d o rm it Şi văzând
petrecerea m on ahilor, m i-a zis: A şa petrecând nu ve
deţi nimic de la D u m n ezeu l v o stru ? Şi i-am zis: Nu! Şi
mi-a zis preotul: Când n o i slu jim Dumnezeului nos
tru, nu ascunde n im ic d e n o i, ci n e descoperă tainele
lui. Şi voi, a tâta o s te n e a lă făcân d , privegheri, liniştire,
nevoinţe, spui c ă nu v e d e ţi n im ic? într-adevăr, dacă
nuvedeţi nim ic, av eţi gân d u ri v iclen e în inimile voas
tre care vă sep ară d e D u m n ezeu l vostru şi de aceea
nu vă descoperă ta in e le Lui. A tunci, am plecat şi am
vestit Bătrânilor c u v in te le p reo tu lu i şi s-au minunat
şi au zis că aşa e ste . Căci g ân d u rile n ecurate îl separă
pe om de Dum nezeu.
53. A zis A w a O rsisie: S o c o te sc că dacă omul nu-şi
păzeşte bine inim a sa, u ită t o t c e e a ce a auzit şi cade
în nepăsare. Şi a ş a v ră jm a şu l, aflând în el loc, îl do
boară. Căci om ul e s te ca o ca n d e lă p reg ătită şi care lu
minează, dar, d acă nu i s e p u n e untdelem n, se stinge
câte puţin şi se în tă r e ş te în tu n e ric u l în jurul ei. Şi nu
numai aceasta, ci u n e o ri şi şo ric e lu l care vine la ea,
căutând fitilul, nu p o a te s ă -l m ă n â n ce înainte de a se
stinge uleiul. Şi d acă v e d e c ă nu m ai a re foc şi nici căl
dura focului, atunci, v rân d s ă sm ulgă fitilul, doboară
şi candela. Şi d acă e s te d e lu t, s e sfarm ă, iar dacă este
de aramă, va fi aflată d e stă p â n u l c a se i şi va fl pusă la
loc, Aşa este şi cu su fletu l n e p ă s ă to r: puţin câte puţin
Duhul Sfânt se re tra g e p â n ă cân d s e stinge desăvârşit
căldura Lui. Şl atu n ci v ră jm a ş u l în gh ite gândul bun
al sufletului, iar tru p u l îl p ie rd e cu rău tatea. Iar dacă
acela va avea v o in ţă b u n ă fa ţă d e Dum nezeu, dar este
624 PATERICUL MARE
numai răpit sp re n ep ăsare, D um nezeu cel milostiv,

punând în el frica Lui şi am in tirea chinurilor iadului,
îl pregăteşte să fie tre a z şi să se păzească pe sine cu
multă g rijă până la c e rce ta re a Lui.
54. A p lecat o d ată A w a P im en când era mai tânăr
la un Bătrân ca să-l în tre b e d esp re tre i gânduri. Deci,
cum a ajuns la B ătrân, a u ita t unul din cele trei şi s-a
întors la chilia iui. Şi cum a pus m âna să deschidă cu
cheia şi-a am intit cuvântul pe care-1 uitase şi lăsând
cheia s-a în to rs la B ătrân. Şi i-a zis Bătrânul: Te-ai
grăbit să vii, frate! Şi i-a p o v estit că: Atunci când am
dus m âna să iau cheia m i-am adus am inte de cuvân
tul pe care-1 căutam şi nu am m ai deschis. De aceea
m-am întors repede. Şi lungim ea drumului era foarte
mare. A zis lui Bătrânul: Păstor16 al îngerilor vei fi! Şi
numele tău se va vesti în to t păm ântul Egiptului.
55. Ziceau despre A w a Pim en că atunci când tre
buia să m eargă la slujbă, stătea cu sine, cercetându-şi
gândurile până la un ceas, şi aşa ieşea.
56. Zicea A w a Pim en că ch iar de va face omul cer
nou şi păm ânt nou17, nu poate să stea fără grijă.
57. A zis iarăşi că a în treb at cineva pe A wa Paisie
odată zicând: Ce să fac cu sufletul m eu că este nesim
ţitor şi nu se tem e de Dumnezeu? Şi i-a zis: Du-te şi
te lipeşte de un om cu frică de Dumnezeu şi, apropi-
indu-te de el, vei învăţa şi tu să te tem i de Dumnezeu
58. Ziceau iarăşi despre A w a P ior că în fiecare zi
pune încep ut
59. Şezând odată A w a Isaac la A w a Pimen, s-a
* t4în original este joc de cuvinte, pentru că Pimen înseamnă
Păstor. Deci: P im en/Păstor al îngerilor. * 17Vezi Apocalipsă 21, 1.
DESPRE TREZVIE 625
auzit glas de c o c o ş şi i-a zis: Sunt din acestea aici,

awa? Iar el răsp u n zân d i-a zis: Isaac, de ce mă sileşti
sâ vorbesc? Tu şi c e i a s e m e n e a ţie auziţi aşa ceva. Cel
care are trezvie nu s e în g r ije ş te de aceasta.
60. Un frate a în tr e b a t p e A w a Pimen, zicând: Spu
ne-mi cuvânt! Şi i-a zis: Când e ste foc sub cazan nu
poate să-l atingă p e a c e s ta m u sca sau ceva dintre tâ
râtoare. Dar, când se va răci, atu n ci se aşază pe el. Aşa
şi monahul, atâ ta c â t s tă ru ie şte în faptele duhovni
ceşti, vrăjmaşul nu a flă cu m să-l doboare.
61. A zis iarăşi: V icle n ia o am en ilo r este ascunsă în
spatele lor.
62. Zicea d e se o ri s ă nu c e re m altceva decât inimă
trează.
63. A zis A w a P im e n că a în tre b a t un frate pe Awa
Simon, zicând: D acă ie s d in ch ilia m ea şi aflu pe fra
tele meu risip in d u -se18, m ă risip e sc şi eu cu el. Dacă
îl aflu râzând, şi eu râd îm p re u n ă cu el. Iar dacă intru
în chilia mea, nu am o d ih n ă. I-a zis lui Bătrânul: Vrei,
dacă ieşi din chilia ta ş i afli p e c ei care râd, să râzi cu
ei şi pe cei care v o rb e sc s ă v o rb e şti cu ei şi, apoi, să in
tri în chilie şi să fii a ş a cu m e ra i? A zis lui fratele: Dar
cetrebuie? Şi răsp u n zân d B ătrân u l, a zis: înăuntru să
păstrezi paza şi a fa ră s ă p ă s tre z i paza!
64. A zis iarăşi: A c e s t g las strig ă către om până la
ultima lui suflare: A stăzi în to a r c e -te 19!
65. A zis iarăşi: A ce ste tr e i cap ito le sunt folositoa-
^ Să te temi de D o m n u l şi s ă te rogi şi să faci bine
uproapelui.*
* “Preocupându-se de lucruri şi griji neînsemnate. ♦ 19Vezi
^6137,15.
626 PATERICUL MARE
6 6 . A zis iarăşi: Nu p o ate om u l să cu n o ască gându

rile din afară, d ar le cu n o aşte p e c ele ca re se răzvră
te sc înlăuntru. Şi, de se lu p tă cin ev a, le sco ate afară.
67. A zis iarăşi: A nu v ed ea d in ain te lucrul, nu ne
lasă să p ropăşim la cele d esăv ârşite.
68. A zis iarăşi A w e i Anuv: în to a rc e ochii tăi ca să
nu vezi d eşertăciu nea. Căci lib e rta te a o ch ilor omoară
sufletul20.
69. A zis iarăşi: D acă sufletu l s e va înd ep ărta de tot
cel care iu beşte c ea rta în cuvânt şi am estecu l şi tulbu
rarea om enească, îl c erce te ază Duhul lui Dumnezeu
şi atunci p oate să nască, sterp fiind.
70. A zis iarăşi: în cep u tu l şi sfârşitu l e ste frica de
Dumnezeu. Căci aşa e ste scris: în cep u tu l înţelepciunii
este fr ic a d e D um nezeu21. Şi iarăşi, când Avraam a ter
m inat jertfelnicul, i-a zis lui Domnul: a cum cunosc că
te tem i d e D um nezeu22.
71. A zis A w a Pamvo: De când m -am lepădat de
lume cu ajutorul lui Dumnezeu, nu m-am căit de vreun
cuvânt pe care l-am v o rb it
72. A în treb at cineva pe A w a Petru, ucenicul Awei
L o t zicând: Când sunt în chilie, sufletul meu este în
pace. Dar numai ce mă cercetează un frate şi îmi spu
ne cuvintele celor din afară, sufletul m eu se tulbură.
A zis A w a Petru că zicea A w a Lot: Cheia ta deschi
de uşa! A zis lui fratele: Ce este cuvântul acesta? l-a
zis lui: Dacă te cercetează pe tin e cineva, îi spui: Cum
eşti? De unde ai venit? Cum su nt fraţii? Te-au primit
bine sau nu? Şi atunci deschizi uşa fratelui tău şi auzi
ceea ce nu vrei. A zis lui: Aşa este! Dar ce să facă omul
♦ P salm ul 1 1 3 ,8 7 , ♦ 21Pilde 1 ,7 , ♦ “ Facere 2 2 ,1 2 .
DESPRE TREZVIE 627
dacă vine fra te le la el? A zis Bătrânul: Numai plânsul

are învăţătură. Unde nu e ste plâns, nu este cu putinţă
să te păzeşti. A zis lui fratele: Când sunt în chilie, plân
sul este cu m ine, d ar în d ată ce vine cineva la mine sau
dacă ies din chilia m ea, nu-1 mai aflu. A zis lui Bătrâ
nul: N iciodată nu s e supu ne ţie, dar este cu tine spre
folosire. Căci s cris e ste în Lege: Când dobândeşti un
rob evreu, s ă f i e ş a s e a n i în slu jba ta, ia r în a l şaptelea
să-l laşi să tr ă ia sc ă liber. D acă, însă, îl însori şi fem eia
lui n aşte în c a sa ta, ş i a c es ta nu vrea să plece pentru
că a re n ev astă ş i cop ii, îl v ei d u ce la uşa casei tale şi îi
vei g ău ri u rech ea cu su la, ş i va f i robu l tău în vecP . A
zis fratele: Ce în sea m n ă cuvântul acesta? A zis Bătrâ
nul: Dacă om ul face un lucru după putinţă, în orice
ceas va căuta acel lucru sp re folosinţă îl va afla. A zis
lui: Arată d ragoste şi spune-m i cuvântul acesta. A zis
Bătrânul: Fiul cel n ead evărat nu răm âne să slujească,
dar fiul cel a d ev ărat nu p ărăseşte pe tatăl său24.
73. Stătea o d ată A w a Sisoe în chilia lui şi, bătând
la uşă ucenicul lui, B ătrânu l a strigat: Pleacă, Avraa-
me, nu intra acum , nu stau degeaba.
74. A w a S iso e fiind m u lt rugat de un frate să vor
bească, a zis: Stai în chilia ta cu trezvie şi părăseşte-te
pe tine însuţi lui D um nezeu cu multe lacrimi şi vei
avea odihnă.
75. Un frate a în tre b a t p e A w a Sisoe, zicând: Vreau
să-mi păzesc inim a şi nu pot. A zis lui Bătrânul: Cum să
ne păzim inim a când u şa gurii noastre este deschisă?
76. Şezând od ată A w a Siluan în Muntele Sinai,
a plecat ucenicu l lui, Zaharia, cu ascultare şi a zis
* “ Ieşire 2 1 , 6 . ♦ 24lo an 8 , 3 5 .
628 PATERICUL MARE
Bătrânului: Dă drum ul la apă şi udă grădina. Şi Bă

trânul, ieşind, şi-a aco p erit ved erea cu culionul şi nu
vedea d ecât urm ele. L-a cerce ta t un frate tocmai în
ceasul acela şi văzându-1 de d ep arte a înţeles ce făcea.
Intrând la el fratele, a zis: Spune-m i, aw a, de ce ai aco
perit faţa ta cu culionul şi aşa ai ud at grădina? A zis lui
Bătrânul: Ca să nu vadă ochii m ei copacii, fiule, şi să
se ocupe m intea m ea cu aceştia, lăsându-şi lucrarea.
77. L-au în tre b at odată pe A w a Siluan zicând: Ce
vieţuire ai lucrat, a w a , ca să p rim eşti această cugeta
re? Şi a răspuns: Niciodată nu am lăsat în inima mea
vreun gând care să-L m ânie pe Dumnezeu.
78. A în treb at A w a M oise pe A w a Siluan, zicând:
Poate omul în fiecare zi să pună început? Şi a zis Bă
trânul: Dacă este lucrător, poate şi în fiecare ceas să
pună început.
79. A zis A w a Serapion că precum soldaţii împă
ratului, când stau în faţa lui, nu p ot să ia seama la
dreapta sau la stânga, la fel şi omul, dacă stă în faţa
lui Dumnezeu şi. ia seam a la El cu frică în tot ceasul,
nicio lucrare a vrăjm aşului nu poate să-l înfricoşeze.
80. A zis fericita Sinclitichia: Să fim tre ji25! Căci prin
simţurile noastre, chiar dacă nu vrem , intră fu rii Cum
poate, deci, o casă, dacă porneşte focul de afară, să nu
se înnegrească de fum dacă ferestrele sunt deschise?
81. A zis iarăşi: Noi trebuie să ne înarmăm tot
deauna împotriva dracilor. Căci şi din afară vin, şi din
lăuntru se mişcă. Şi sufletul, precum corabia, când se
afundă din pricina furtunilor din afară, când se scu
fundă din pricina apelor care se adună înlăuntrul ei.
* 25Vezi 1 Tesaloniceni 5 ,6 .
DESPRE TREZVIE 629
Aşa şi noi, când pierim din pricina păcatelor săvârşite

în afară, când ne pierdem prin gândurile dinlăuntru.
Deci trebuie să luăm seam a şi la provocările oame
nilor din afară, d ar să golim şi izvoarele gândurilor
dinlăuntru.
82. A zis iarăşi: Fiilor, toţi ştim cum să ne mântuim,
dar, din pricina nepăsării, suntem lipsiţi de mântuire.
83. A zis iarăşi: Nu avem aici lipsa de griji. Căci zice
Scriptura: Cel căru ia i s e p a re că stă să ia seam a să
nu cadă26. Plutim în necunoscut! Căci viaţa noastră
este ca m area, spune Psalm istul David27. Cele ale mă
rii unele sunt stâncoase, altele înfiorătoare, şi unele
liniştite. Deci, noi dorim să plutim în părţile liniştite
ale mării, iar cei din lum e în cele învolburate. Noi plu
tim ziua conduşi de soarele dreptăţii. Dar este cu pu
tinţă uneori ca cel din lum e, deşi se întâmplă să fie în
frig şi întuneric, veghind, să-şi scape corabia. Iar noi,
cuprinşi de nepăsare, să ne scufundăm plutind în ţi
nuturi liniştite, pentru că am părăsit cârma dreptăţii.
84. A zis A w a Iperehie: Aducerea aminte28 să-ţi
fie totdeauna în îm p ărăţia Cerurilor şi degrabă o vei
moşteni.
85. A zis iarăşi: V iaţa monahului, făcându-se ase
menea cu cea a îngerilor, arde păcatul.
86. A zis A w a Or către A w a Sisoe: Socotesc că dacă
omul nu-şi p ăzeşte bine inima, toate câte aude le uită
Şi ajunge la nepăsare. Şi aşa, vrăjmaşul, aflând loc în
el, îl doboară.
_ 87. Era un an ah oret în părţile Iordanului care se
* “1 Corinteni 10,12. • ^Vezi Psalmul 106, 22,32. ♦ “ Gândul
tău!
630 PATERICUL MARE
lupta de m ulţi ani. A ce sta s e în v re d n ic ise de darul de

a nu prim i a ta cu ri d in p a rte a v răjm aşu lu i. încât, de
faţă cu to ţi ca re v e n e au la e l p e n tru a s e folosi, aducea
ocări diavolului şi z ice a că n im ic nu e ste şi nimic nu
poate îm potriv a c e lo r c a re s u n t lu p tăto ri, decât dacă
află pe unii a sem e n e a lui, în tin a ţi şi ro b iţi totdeauna
păcatului, pe a ceia îi s lă b e ş te . Şi B ătrân u l nu simţea
că este a co p erit de a ju to ru l lui D um nezeu şi pentru
aceasta nu p rim ea răzb o i din p a rte a potrivnicului.
Deci, în tr-o zi, cu în g ăd u in ţa lui D um nezeu i s-a ară
ta t lui diavolul faţă că tre faţă şi a zis că tre el: Ce ai cu
m ine, avva? De ce m ă a co p eri de o că ri? Oare te-am
supărat cu ceva? Ia r el ia ră şi l-a scu ip at şi a folosit
aceleaşi cuvinte: M ergi în ap o ia m ea, satano! Căci ni
m ic nu poţi îm potriva ro b ilo r lui H ristos. Şi diavolul
a zis cu glas: Da, da, alţi p atru ze ci de ani mai ai de
trăit! Nu voi afla o are un ce a s în a tâ ţia ani să te trân
te sc29? Şi, aru ncând m om eala, s-a făcu t nevăzut Iar
Bătrânul înd ată cuprins de gându ri zicea: Am atâţia
ani aici de când m ă lupt şi v re a D um nezeu să mai tră
iesc alţi patruzeci de ani! Ies şi p lec în lum e. Să văd şi
pe cunoscuţii m ei, să tră ie sc cu ei câţiva ani şi iarăşi
să vin şi să încep nevoinţa m ea. Şi num ai ce s-a gândit
la acestea, le-a şi îm plinit. Şi năvălind a ie şit din chi
lie şi s-a aştern u t la drum . Şi n efiin d el departe, iată
îngerul Domnului a fo st trim is sp re aju torul lui şi i-a
zis: Unde mergi, a w a ? Iar el a zis: în cetate. Şi i-a zis:
* ^VerbuluTtoOTceMâ) din textul original înseam nă, în general,
a pune piedică cuiva, a îm piedica. Im aginea m etaforică foarte
expresivă este despre lucrările viclene şi înşelătoare ale diavo
lului, în tentativa lui de a realiza căderea omului (ET).
DESPRE TREZVIE 631
întoarce-te în ch ilia t a şi nim ic să nu fie între tine şi

satana! Să ş tii n u m ai că ai fo st batjocorit de e l Iar el,
venindu-şi în fire, s -a în to rs în chilia lui. Şi după trei
zile s-a săvârşit.
88. Cineva a v ăzu t un m onah mai tânăr râzând
şi i-a zis: Nu râd e, frate, că alungi de la tine frica lui
Dumnezeu!
89. Ziceau d e sp re u n B ătrân că, şezând acesta în
chilie, a v e n it un fra te n o ap tea să-l cerceteze şi l-a
auzind în ău n tru lu p tân d u -se şi zicând: 0 , bine, până
când? Du-te, d eci! V ino la m ine, prietene! Şi intrând
fratele, i-a zis: A w a , cu cin e vorbeai? Şi a zis: Gându
rile viclene le alu n g am şi p e cele bune le chemam.
90. A zis un B ă trâ n : A runc fusul şi aduc moartea
înaintea o ch ilo r m e i în a in te de a-1 aduce înapoi.
91. A zis un B ă trâ n : Câte am putut să înţeleg, a
doua oară nu am re v e n it asu p ra lor.
92. A zis un B ă trâ n : Omul care are înaintea ochilor
moartea, în to t c ea su l b iru ie şte micim ea sufletească.
93. A zis u n B ă trâ n : M onahul este dator în fiecare
seară şi în fie c a re d im in eaţă să aducă cuvântul des
pre sine şi s ă zică: Ce am făcu t din cele pe care le vrea
Dumnezeu şi ce nu am făcu t din cele pe care nu le
vrea? Şi a şa s e p o c ă ie şte . Căci aşa trebuie să fie mo
nahul. Aşa a tr ă it A w a A rsen ie30.
94. A zis un B ă trâ n : Aur d acă pierde cineva şi ar
gint, poate să a fle cev a în l o c Dar cel care pierde
timp31 nu p o ate s ă g ă se a sc ă altul în locul lui.*
* 30Apoftegma a cea sta este asem ănătoare cu prima parte

a apoftegmei 5 0 , ca re e ste pusă pe seama lui Awa Nisteroe.
* 31Sau prilejul potrivit.
632 PATERICUL MARE
9 5 . A c e rc e ta t o d ată unul d in tre B ă trâ n i pe un alt

Bătrân. Şi vorbind ei, a zis un u l: Eu am m u rit lumii! A
zis şi celălalt B ătrâ n : S ă nu în d ră z n e ş ti cu tine, frate,
până nu vei ie şi din tru p . Căci d a că tu zici că ai murit,
satana în să nu a m u rit.
96 . A zis un B ătrân : A şa cum so ld atu l şi vânătorul,
plecând la luptă, nu au g rijă d acă s e ră n e ş te sau scapă
celălalt, ci fiecare nu m ai p e n tru sin e s e nelinişteşte,
to t aşa treb u ie să fie şi m onahul.
9 7 . A zis un B ătrân : A şa cum n im en i nu poate să
facă rău celui care e ste ap ro ap e de îm p ărat, to t aşa
nici satana nu p o ate s ă n e facă cev a d acă sufletul
nostru este aproape de Dum nezeu. Căci zice: Apro-
p iaţi-v ă d e D um nezeu şi S e va a p ro p ia ş i El d e voi32.
Dar, pentru că n e în ce ta t rătăcim cu m intea, vrăjmaşul
vânează cu uşurinţă ticălo su l n o stru su flet spre pati
mile de necin ste33.
9 8 . A zis un B ătrân : Sculându-te dim ineaţa, spune
către tine însuţi: Trupule, lu crează ca să te hrăneşti!
Suflete, veghează ca să m o şten eşti cele veşnice.
9 9 . Ziceau despre un B ătrân că atunci când îi spu
neau gândurile: Lasă astăzi, te vei pocăi m âine! se îm
potrivea lo r zicând: Nu, ci astăzi m ă voi pocăi şi mâi
ne să se facă voia lui Dumnezeu.
100. Ziceau Bătrânii că tre i su n t pu terile satanei,
care merg înaintea oricărui p ăcat: uitarea, nepăsa
rea şi pofta. Căci când vine u itarea n aşte nepăsarea
şi din nepăsare vine pofta şi din poftă cade omul. Iar
dacă mintea veghează, din u itare nu vine nepăsarea
şi, dacă nu este nepăsător, nu ajunge la poftă. Şi dacă
* 32Iacob 4 ,8 . * »»Vezi Evrei 3 ,7 şi 1 3 ,1 5 .
DESPRE TREZVIE 633
nu pofteşte, nu c a d e n icio d ată, cu harul lui Hristos.

101. A zis un B ă trâ n : Lucrează tăcerea! Să nu ai
grijă de nim ic! Ia s e a m a la cu getarea ta! Să te culci şi
să te scoli cu fric a lu i D um nezeu. Şi de năvălirile ne
credincioşilor s ă nu te tem i.
102. A zis un B ă trâ n unui frate: Diavolul este vrăj
maşul şi tu e şti ca sa . V răjm aşu l nu încetează să arun
ce în casa ta cu o r ic e g ă s e şte , ad ică cu orice necurăţie.
Al tău este să nu p re g e ţi a le aru nca afară. Iar dacă
zăboveşti, se u m p le c a s a d e to a tă necurăţia şi nu mai
poţi să intri acolo . Ci, p rim e le lucruri pe care acela le
aruncă, tu sco a te -le a fa ră p u ţin câte puţin şi casa ta va
rămâne curată p rin h a ru l lui H ristos.
103. Zicea unul d in tre B ătrân i: Când acoperă ochii
boului, atunci m e rg e d e ju r îm prejurul ariei. Dacă
nu*i acoperă, nu m e rg e d e ju r îm prejur. Aşa şi diavo
lul: dacă aju nge s ă a c o p e r e och ii omului, îl smereşte
cu tot păcatul. Ia r d a că s e lu m inează ochii lui, cu uşu
rinţă poate să s ca p e d e el.
104. Ziceau c ă în m u n te le A w e i Antonie şedeau
şapte pustnici. Şi în v re m e a fin irilo r păzeau câte unul
ca să alunge p ă s ă rile . Şi e ra acolo un Bătrân care
atunci când p ăze a în ziu a lui strig a zicând: Duceţi-vă
gânduri viclene, c e le d in lău n tru şi voi păsări, cele de
afară!
105. Ziceau d e s p re u n B ă trâ n că a m urit la Schit şi
au înconjurat fra ţii p a tu l lui şi îl pregăteau şi au în
căput să plângă. Şi e l ş i-a d esch is ochii şi a râs. Apoi
iarăşi a râs. A râ s şi a tr e ia oară. Şi-l rugau fraţii zi
când: Spune-ne n o u ă, a w a , de ce noi plângem şi tu
cazi? Le-a zis lo r: A m râ s p e n tru că toţi vă temeţi de
634 PATERICUL MARE
moarte. Şi a doua o ară am râ s p e n tru că nu sunteţi

pregătiţi. Iar a tre ia o ară am râ s că de la osteneală mă
duc la odihnă. Şi înd ată a ad o rm it B ătrânu l.
10 6 . Povesteau fraţii zicând: Am c e rc e ta t pe nişte
Bătrâni şi, după obicei, după ce am făcu t rugăciune,
ne-am îm b răţişat şi ne-am aşezat. Şi după ce am vor
b it şi trebuia să plecăm , am c eru t să facem rugăciune.
Şi a zis unul dintre B ătrân i către noi: Dar ce, nu v-aţi
rugat? Şi am zis lui: Când am in trat, a w a , s-a făcut
rugăciune şi am v o rb it până acum . A zis Bătrânul: Ier-
taţi-m ă fraţilor, în tim p ce şed ea şi v orbea cu noi, un
frate a făcut o sută cincizeci de rugăciuni. Şi aceasta
zicând, au făcut rugăciune şi n e-a slobozit.
107. A zis unul dintre Părinţi că unui monah iubi
tor de nevoinţă, care lua am inte la sin e însuşi, i s-a
întâm plat puţină nepăsare. Şi când era în nepăsare,
s-a osândit pe sine şi a zis: Suflete, până când vei fi
nepăsător de m ântuirea ta? Nu te tem i de judecata lui
Dumnezeu că poate să te afle în această nepăsare şi
să te dea chinurilor veşnice? A cestea zicând în sine,
s-a trezit spre lucrarea lui Dumnezeu. Şi după ce şi-a
făcut slujba într-o zi, au venit dracii şi făceau gălăgie
multă. Iar el a zis către ei: Până când mă veţi necăji?
Nu v-a ajuns nepăsarea de dinainte? I-au zis lui dracii:
Când erai în nepăsare nici nouă nu ne păsa de tine.
Cum te-ai ridicat împotriva noastră şi noi ne-am ridi
cat împotriva ta. Auzind acestea m ai m ult s-a silit pe
sine spre lucrarea lui Dumnezeu şi propăşea cu harul
lui Hristos.
108. A zis un Bătrân: Omul trebuie să-şi păzească
lucrarea sa, ca să nu o piardă. Căci dacă cineva face
DESPRE TREZVIE 635
lucrare m ultă, d a r nu o p ăzeşte, nimic nu foloseşte.

Iar dacă cineva fa ce lu cra re puţină şi o păzeşte, lu
crarea lui răm ân e. Şi p o v e ste a acest lucru: Unui frate
is-a lăsat m o şte n ire . Şi v rân d să facă milostenie pen
tru cel care s e să v â rşise , s -a întâm plat să vină un fra
te din ţinut străin . Şi l-a scu la t pe el noaptea, zicând:
Scoală-te şi aju tă-m ă! Ia r fra te le l-a rugat zicând: Sunt
istovit şi nu pot! Şi e l i-a zis: Dacă nu vil, scoală-te şi
pleacă! Şi străin u l s -a s cu la t şi a plecat. Deci, noaptea
următoare a v ăzu t în v e d e n ie că a dat grâu brutarului
şi nu i-a dat nicio p âin e. Şi ridicându-se a plecat la un
mare Bătrân şi i-a v e s tit to a te acestea. Şi i-a zis lui Bă
trânul: Bun lucru ai făcu t, d ar nu te-a lăsat vrăjmaşul
să-ţi iei plata. E ste n ev o ie d eci ca omul să vegheze şi
să-şi păzească lu c ra re a sa.
109. A zis un B ă trâ n : N iciodată nu am întins pasul
dacă nu am ştiu t u n d e pu n piciorul. Stăteam în picioa
re luând seam a şi n u m ă lăsam până când Dumnezeu
nu mă îndruma.
110. Unui b ă rb a t sfân t, ch ia r în ceasul în care avea
să se sfârşească, i s -a a ră ta t satan a şi i-a zis: Tu mi-ai
scăpat? Şi a zis B ătrân u l: Nu ştiu încă! Vezi până unde
vegheau Părinţii ca s ă nu s e laud e cu niciun lucru?
111. A zis un B ă trâ n : în S ch it era un frate râvni-
tor în slujba lui, d a r n e p ă s ă to r în celelalte. Şi într-o
zi s-a arătat sa ta n a u n u ia d in tre Bătrâni şi i-a zis: O,
minune, cutare m o n ah m ă strân g e la subţioară ca să
nu plec de la el, făcân d v o ile m ele şi în to t ceasul zice
lui Dumnezeu: D oam n e, izbăveşte-m ă de cel viclean!
112. A zis un B ă trâ n : în t o t lucrul, în to t ceasul, să
Dacă m ă va c e r c e ta D um nezeu, ce va fi? Şi vezi ce
636 PATERICUL MARE
îţi răspunde gândul. Dacă te osândeşte, lasă şi aruncă

îndată lucrul pe care-1 ţii în m ână şi ia altul, ca să ai în
drăzneală să te afle cu el. Căci trebu ie ca lucrătorul să
fie pregătit în to t ceasul să m eargă înainte pe calea sa,
fie că stă la lucrul său de m ână, fie că merge pe cale,
fie că mănâncă, aceasta m ereu să zică: Dacă mă chea
mă acum Dumnezeu, ce va fi? Vezi ce îţi răspunde cu
getul tău şi degrabă să faci ce îţi spune. Şi, dacă vrei
să afli dacă s-a făcut milă cu tine, întreabă cugetul tău
şi să nu încetezi să faci aceasta până când va fi încu-
noştiinţată inima ta şi cugetul tău îţi va spune: Noi
credem în îndurările lui Dumnezeu că negreşit ne va
miluL Ia aminte însă la inima ta ca nu cumva să şovăie
în a spune cuvântul acesta. Şi, dacă este cât de puţin
neîncrezătoare, atunci este departe de tine mila.
113. Un aw ă a plecat împreună cu un frate în pus
tia cea mai adâncă. Şi stăteau şase zile despărţiţi unul
de altul, iar a şaptea, întâlnindu-se în acelaşi loc, să
vârşeau rugăciunile şi gustau ceva, fără să vorbeas
că nimic altceva între ei. Şi ducându-se dracii la unul
dintre ei, l-au biruit în multe şi i-au vestit venirea fra
ţilor şi cele ce aveau să se întâmple în multe locuri.
Văzând acestea şi auzind că se vor întâmpla, el a cre
zut lor socotind că sunt puteri sfinte. Şi îl împiedicau
să meargă în ziua rânduită la fratele. Din întâmplare
a plecat să cerceteze pe un frate bolnav şi a întrebat
pe unii din mănăstire, ca şi când era vorba despre alt
cineva, dacă este cu putinţă să cunoască cele ce se în
tâmplă în lume. Auzind ei şi dându-şi seama că el este
cel înşelat, l-au certat, zicând: Dacă te ocupi cu astfel
de lucruri, să nu ne mai cercetezi de acum înainte. Şi
DESPRE TREZVIE 637
îndată s-a pocăit, lepădându-se de toate acelea. Ple

când el, iarăşi au v en it la el dracii ca să-l amăgească.
Dar el i-a S c u t m in cin o şi şi îndată şi-au preschimbat
feţele lor în anim ale şi ameninţându-1 au plecat
114. Povestea cineva d espre un monah că ruga pe
Dumnezeu ca să-l învredn icească să fie ca Isaac pa
triarhul. Şi, după m u lte rugăciuni, i-a venit glas de la
Dumnezeu zicând: Nu poţi să fii ca Isaac! Şi monahul
a stăruit: Dacă nu ca Isaac, m ăcar ca Iov. Şi iarăşi a
zis către el glasul dum nezeiesc: Dacă războieşti ca
acela pe diavol, vei p u tea să fii ca el. S-a învoit deci,
monahul şi a auzit iarăşi glasul dumnezeiesc zicând:
Mergi în chilia ta! După câteva zile diavolul s-a pre
schimbat în soldat şi a v enit la monah, zicând: Awa,
mă rog cuvioşiei tale, m iluieşte-m ă pentru că mă ur
măreşte împăratul şi p rim eşte aceste două sute de li
tre de aur şi fata a cea sta şi copilul şi ţine-i lângă tine
într-un loc ascuns, căci eu voi pleca în altă ţară. Şi a
zis către el monahul, neştiind cursa diavolului: Fiule,
nupot să ţin acestea, căci eu sunt om smerit şi nu pot
săle păzesc. Deci l-a silit m ult pe monah cel prefăcut
însoldat până când a zis către el monahul: Mergi, fiu
le şi ascunde-le sub o p iatră din apropiere. în cele din
urmă, fiind înduplecat m onahul, a luat aurul şi fata şi
pe copil, batjo co rit fiind de dracul. După câteva zile,
s-a pornit război în m onah pentru fată. Deci, batjo
corind-o şi căindu-se p en tru ce a făcut, a omorât-o.
Şi a zis către el gândul: O m oară şi copilul, ca să nu fie
trădătorul lucrului. A o m o rât deci şi pe copil şi gândul
'•azis iarăşi: Ia banii care ţi-au fost încredinţaţi şi fugi
în alt loc ca să nu te cau te cel care ţi i-a încredinţat.
638 PATERICUL MARE
P leacă , d e ci, în a ltă ţ a r ă ş i z id e ş te c u b a n ii u n loc de

ru g ăciu n e. Şi, d u p ă c e a t e r m i n a t lu c ru l să u , ia tă că a
v e n it la e l d ia v o lu l p r e fă c u t în s o ld a t ş i a în c e p u t să
strig e ş i s ă z ic ă : A ju to r, a ju to r ! A c e s t m o n a h a ridicat
clă d irea a c e a s ta c u b a n i în c r e d in ţa ţ i lu i d e m in e. Şi ri-
d icân d u -se lo c a ln ic ii îm p o triv a so ld a tu lu i c e l viclean,
l-au a lu n g a t, b a tjo co rin d u -1 . Ş i a c e la , fiin d descu rajat
de a m e n in ţă ri, s -a în d e p ă r ta t z ic â n d c ă a c e le lucruri
le v a fa c e m o n a h u lu i p e c a r e n ic i c u m in te a nu şi le-a
în c h ip u it v re o d a tă . Ş i d â n d în a p o i, a p le c a t. D ar mo
n ahu l n u s e lin iş te a , n o a p te a ş i z iu a lu p tâ n d u -se cu
gân du rile, p â n ă c â n d l-a b ir u it g â n d u l s ă p le c e din lo
cul a cela , zicâ n d : A a ju n s tim p u l s ă s e v ă d e a sc ă cele
ale m ele! D eci, ia u p a r te d in b a n ii c a r e m i-a u răm as şi
p lec în tr-o c e ta te în d e p ă r ta tă , u n d e so ld a tu l a cela nu
p o a te s ă vin ă. S -a du s, d e ci, în c e ta t e ş i a în tâ ln it din
în tâ m p la re o fa tă , c a re e r a fiic a u n u i că lă u , şi vorbind
cu ta tă l ei, a lu a t-o d e n ev a stă . D upă u n tim p a venit
noul câ rm u ito r al ţin u tu lu i c e to c m a i fu se se rânduit.
Ş i p en tru că ta tă l fe te i m u rise , a c e r u t d e la slujitorii
lui să râ n d u ia scă u n că lă u c a re tr e b u ia s ă îm plin eas
că d rep tatea. Şi i-a u z is c e i d in s lu jb a lui: S -a păstrat
un o b icei la n o i ca c e l c a re ia de n e v a stă p e fem eia
sau fiica celu i c e s -a să v â rşit, a c e la s ă p re ia această
slujire, ch ia r d acă nu v rea . Şi a z is c ă tr e e i cârm uito-
rul: Şi e ste un astfel de o m la v o i? Ia r e i au zis: Este,
unul ca re se p a re că ţin e şi de ta g m a m onah ilor. Iar
el a zis: D uceţi-vă şi aduceţi-1 la m in e ! Şi l-a u adus pe
el la cârm uitor. Şi el, silit fiind, s -a în v o it s ă slujească
dreptatea. A flându-se u n ii v in o v a ţi d e crim e, i s-a po
ru ncit celui ca re fu sese a ltă d a tă m o n a h , ia r acum era
DESPRE TREZVIE 639
călău - dacă m ă credeţi, durerea faţă de fratele nu mă

lasă să povestesc fără să vărs lacrimi i s-a poruncit
de către cârm uitor să arunce cu smoală încinsă sau
să supună altor chinuri pe cei aflaţi sub cercetare.
Deci, în timp ce noul călău făcea acestea, iată satana,
având chipul soldatului, a venit la el şi a început să
strige asemenea lucruri încât s-a adunat popor mult
din pricina strigătelor lui. Şi strigau împotriva câr-
muitorului în apărarea celui nedreptăţit Deci, luând
cuvântul, cârmuitorul a zis către soldat: Linişteşte-te,
omule, vino-ţi în fire şi arată-ne cu înţelepciune cele
ale tale şi nu striga aşa ca un câine turbat. Şi soldatul
azis către cârm uitor: A cest călău a fost odată monah,
j Şi fiind eu prigonit de nişte duşmani, i-am încredinţat
lui aur mult, precum şi un copil, care era robul meu şi
ofată fecioară. Daţi poruncă să primesc înapoi ceea
I ce i-am încredinţat. Iar cârmuitorul primind cu plă
cere povestirea întâm plării, pentru că se gândea la
| câştig, a întrebat pe monahul de altădată şi călăul de
acum dacă socoteşte că vorbele soldatului sunt ade
vărate. învoindu-se el şi cerându-i-se să dea înapoi ce
primise, s-a aflat în strâm torare mare şi a mărturisit
omorârea copilului şi a fetei şi cheltuirea aurului. Şi
| neaflând ceva de luat de la el, cârmuitorul a poruncit
săi se rânduiască călăului ticălos pedeapsa cu moar
tea. Deci plecând el la locul unde avea să-şi dea sfar-
: Şitul, iată soldatul şi pârâşul lui l-a întâlnit în piaţă şi
a zis către el: Ştii, aw a, cine sunt? Socotesc, a zis, că
e$ soldatul pe care din nefericire l-am cunoscut, cel
care mi-a încredinţat pe robul său, fata şi banii. Iar el
a zis către acesta: Eu su nt satana, cel care l-a înşelat
640 PATERICUL MARE
pe Adam cel în tâi-zid it şi c a re ră z b o ie sc pe oameni şi

nu las pe nim eni c â t ţin e de m ine să se mântuiască
sau să se asem en e lui Isaac şi lui Iov. Ci pe toţi mă gră
besc să-i fac asem en ea lui A hitofel acela34 şi lui Iuda
Iscarioteanul35, lui Cain36 şi p re o ţilo r din Babilon37 şi
tuturor celo r asem en ea a cesto ra. Deci, m ergi şi tu, de
vrem e ce ai căzut în cu rsa în tin să de m ine şi nu ai în
văţat să lupţi războiul nevăzut, ad ică să nu te trufeşti
îndrăznind m ai m ult d ecât poţi în lupte şi în stări. Şi
asupra lui Iov acela, nim ic nu am lăsat pe dinafară
din acest m eşteşu g de război dus de m ine totdeauna
îm potriva oam enilor. Şi acestea zicând şi altele mul
te, s-a făcut nevăzut. Şi a su ferit nenorocitul monah
m oartea prin spânzurătoare, fiind b atjo co rit de drac
pentru sem eaţa cugetare. Deci şi noi să ne păzim şi să
nu cerem de la Dumnezeu cele m ai p resus de noi şi să
nu ne învoim să facem cele pentru care nu avem pute
re să le ducem la bun sfârşit. E ste bine să mergem pe
calea îm părătească, pe care putem, fără să ne aplecăm
în dreapta sau în stânga, ca să ne mântuim de veacul
viclean de acum, având în toate cugetare smerită.
115. Povestea ucenicul unui m are Bătrân: Oda
tă, mergând noi pe cale, Bătrânul se oprea din loc în
loc. Şi i-am zis: Avva, m ergi puţin m ai repede! Iar el
răspunzând a zis: Nu te voi asculta! Şi am zis: De ce,
* **2 Regi 15, 31. ş.a,. Ahitofel era unul dintre sfetnicii de în
credere ai lui David care, însă, a trecut de partea lui Abesalom
împreună cu ai săi şi l-a sfătuit cu uneltiri satanice să reuşească
mai uşor uciderea lu i David. Văzând, însă, că nu reuşeşte pla
nul său de revoltă şi bănuind prim ejdia îndreptată împotriva
vieţii lui, şi-a luat singur viaţa, spânzurându-se (2 Regi 17, 23).
♦ MMatei 27,35. # fa c e re 4 ,1-11. ♦ 37Istoria Suzanei 1,34.
DESPRE TREZVIE 641
awa? Şi el a zis: în g e rii cân tă în cer. Deci este nevoie

să veghem şi noi! Căci şi A w a Antonie a zis că mona
hul nu treb u ie să s e în g rije a scă de altceva decât de
mântuirea sufletului.
116. A zis un B ă trâ n : De la cele mici până la cele
mari din câte fac, m ă g ân d esc care va fi rodul lor, fie
că este vorba de gân du ri, fie de fapte.
117. Doi filosofi au c e r c e ta t pe un Bătrân şi l-au în
trebat să le sp u nă cu v ân t de folos. Iar Bătrânul tăcea.
Iarăşi filosofii au sp u s: N im ic nu ne răspunzi nouă,
părinte? Atunci B ă trâ n u l le-a zis: Că sunteţi filosofi
ştiu, dar că nu su n te ţi filo so fi adevăraţi dau mărturie.
Deci, până când în v ăţaţi să vo rbiţi fără să aveţi ştiin
ţă? Gândul n e în c e ta t la m o a rte să fie filosofia voastră
şi să vă păziţi p e voi în şiv ă cu tăcerea şi cu liniştea.
118. A zis un B ă trâ n : Un m onah care, după ce s-a
lepădat de lum e, s e va d ed a zbuciumului şi ostenelii
acestei vieţi n e fe ricite şi s e va încurca în a da şi a lua
este asemenea săracu lu i lip sit de toate cele trebuin
cioase vieţii. Apoi, d in p re a m ultă lenevire, visează
şi socoteşte cum s ă s e h ră n e a scă şi să se îmbrace şi
se dedă som nului. Şi s e v ed e pe sine în somn bogat,
aruncând hainele m u rd are şi îm brăcându-se cu veş
minte strălucitoare. Şi din m u lta bucurie se trezeşte
Şidă din nou de s ă ră cia lui. A şa este monahul, dacă nu
veghează, ci îşi c h e ltu ie ş te zilele în zbucium, batjoco
rit de gânduri şi am ă g it d e d racii care râd de el, căci
Pentru Dumnezeu tre b u ie s ă fie zbuciumul şi oste-
neala lui. Şi în ceasu l d e sp ă rţirii sufletului lui de trup
86 află pe sine n ev o iaş şi să ra c şi flămând, lipsit de
toată virtutea. Şi a tu n ci va în ţeleg e câte bunătăţi i-ar
642 PATERICUL MARE
fi dăruit trezvia şi luarea am inte la sin e şi câte chinuri

aduce zbuciumul vieţii.
1 1 9 . A zis un B ătrân: Adu-ţi am inte totdeauna de
cele bune ca să le şi faptuieşti. Căci niciun gând al
omului nu scapă lui Dumnezeu. Să-ţi fie cugetul curat
de to t ră u l
120. A zis iarăşi: Să fim tre ji38, fraţilor, în ceasul
războiului, să nu ne lenevim stăruind în cercetarea
celor viclene! Să nu afle gândul viclean intrare în su
fletul nostru.
121. A zis iarăşi: Să ne luptăm pentru bunătăţile
cele viitoare şi să ne pregătim pentru intrare şi să nu
cheltuim în zadar timpul nostru.
Sfârşitul tratatului despre aceea că trebuie ca

totdeauna să avem trezvie.
* M1 Petru 5,8.
CAPITO LU L XII
D E S P R E A N E RU GA NEÎNCETAT
Ş I CU T R E Z V IE
1. Un frate a c e r c e ta t p e A w a Antonie şi i-a zis un

cuvânt din Levitic. D eci a ie ş it B ătrânu l în pustie şi l-a
urmat A w a A m m on în tru ascu n s, ştiind obiceiul lui.
Şiîndepărtându-se m u lt B ătrân u l, stând la rugăciune,
a strigat zicând: D u m n ezeu le, trim ite pe Moise şi în-
vaţă-mă cuvântul a c e s ta . Şi a v en it glas care a vorbit
cu el. Deci, a zis A w a A m m on: Glasul l-am auzit care
vorbea cu el, d ar p u te re a cuvântului nu am a fla t
2. Ziceau d esp re A w a A rsen ie că în seara de Sâm
bătă, spre D um inică, lă sa s o a re le în spatele lui şi în
tindea m âinile la cer, ru gân d u -se, până când iarăşi
strălucea s o a re le p e fa ţa lui; şi atun ci se aşeza.
3. A în tre b a t un fra te p e A w a Agaton, zicând: Care
virtute, p ărinte, a re în v ie ţu ire a n o astră cea mai mare
osteneală? A zis lui: Ia rtă -m ă , d ar soco tesc că nu este
altceva m ai o s te n ito r d e c â t a te ruga lui Dumnezeu.
Şi orice fel de v ie ţu ire a r avea, dacă omul rămâne
cu răbdare în a c e a s ta , d o bân d eşte odihnă. Iar a te
ruga până la u ltim a su fla re are trebu inţă de luptă.
644 PATERICUL MARE
D eoarece totd eau na când om ul v re a să se roage lui

Dumnezeu v răjm aşii lui v o r să-l op rească. Căci ei ştiu
că de nim ic nu su n t o p riţi d ecât de rugăciune. Şi de
aceea este nevoie de luptă m are până la s fâ rşit
4. Povestea A w a Dulâ, u cenicu l A w ei Visarion:
Am v enit la chilia lui şi l-am aflat stând la rugăciune
şi cu m âinile în tin se sp re cer. Şi a răm as paisprezece
zile făcând aceasta şi după acee a m -a strigat şi mi-a
zis: Vino după m ine! Şi ieşind am m ers în pustie şi
fiindu-mi sete am zis: A w a, m i-e sete! Şi luând Bă
trânul m antia m ea, s-a dus ca la o aruncătură de pia
tră şi făcând rugăciune m i-a adus-o plină cu apă. Şi
mergând am ajuns la o peşteră. Şi intrând am aflat un
frate şezând şi lucrând îm pletitură. Şi nu şi-a ridicat
ochii spre noi, nici nu ne-a salu tat şi nici nu a vrut
deloc să închege cuvânt cu noi. Şi m i-a zis Bătrânul:
Să m ergem de aici, căci Bătrânul nu are înştiinţare să
vorbească cu noi! Şi am urm at calea spre Lykos până
am ajuns la A w a Ioan şi salutându-1 am făcut rugă
ciune. Apoi s-a aşezat vorbind despre vederea pe care
a văzut-o. Şi a zis A w a V isarion că a ieşit hotărâre să
se dărâme tem plele. S-a făcut aşa şi s-au dărâmat1. Şi,
pe când ne întorceam noi, am ajuns iarăşi la peştera
unde văzusem pe fratele şi m i-a zis Bătrânul: Să in
trăm să-l vedem! Şi intrând l-am aflat pe el săvârşit;
şi mi-a zis: Vino frate, să pregătim trupul, căci pentru
aceasta ne-a trim is Dumnezeu aici. Şi pregătind noi*
* 'Aw a Ioan aduce vorba despre vedenia dumnezeiască pe

care a avut-o, o prorocie despre templele idolatre, şi Awa Vi-
sarion îi aduce vestea că s-a dat porunca distrugerii lor. Aşa cum
cunoaştem, Awa Visarion a încurajat distrugerea acestora (ET).
DESPRE RUGĂCIUNEA NEÎNCETATĂ 645
trupul spre îngro p are, am aflat că era femeie Ia fire.

Şi s-a m inunat B ătrân u l şi a zis: Vezi că şi femeile fi
biruiesc pe satan a, ia r noi în cetăţi facem fapte de ru
şine. Şi slăvind pe D um nezeu, apărătorul celor care-L
iubesc pe El, am p le c a t de acolo!
5. S-a vestit Fericitu lu i Epifianie, episcopul Ciprului,
de către A w a m ăn ăstirii pe care o avea acela în Pa
lestina: Cu ru găciu nile tale nu am fost nepăsători faţă
de canonul nostru, ci îl săvârşim cu râvnă şi în ceasul
al treilea şi al şa se le a şi al nouălea. Iar el, mustrân-
du-1, i-a transm is, zicând: Din câte spuneţi, vă arătaţi
nepăsători în celelalte ceasuri ale zilei, stând departe
de rugăciune. Căci m onahul adevărat trebuie să aibă
neîncetat rugăciunea şi psalm odierea în inima lui2.
6. Acelaşi zicea că David prorocul fără de vreme se
ruga3, la m iezul nopţii se s cu la 4, înainte să se facă di
mineaţă iarăşi stă te a la rugăciune, dimineaţa se ruga,
seara şi la am iază stăru ia în cerere5 la Dumnezeu. Şi
de aceea zicea: D e ş a p te o ri p e zi Te-am lăudati6.
7. A zis A w a Evagrie: E ste lucru mare să se roage
cineva fără risip ire. Şi m ai m are este să cânte psalmi
fără risipire.
8. A zis iarăşi: Când e şti cuprins de întristare7
roagă-te precum e ste scris8. Roagă-te cu frică şi cu
tremur, cu trezv ie şi priveghere, că aşa trebuie să te*
* 21 Tesaloniceni 5 , 1 7 . * 3ln afara ceasurilor rânduite - până
târziu. Vezi Psalm ul 1 1 8 ,1 4 7 - 1 4 8 . * 4Psalmul 1 1 8 ,6 2 . * 'Psal
mul 5 4 ,1 8 . * 'P salm u l 1 1 8 , 1 6 4 . Numărul şapte pe care-1 găsim
în text la evrei în sem n a d e m ulte ori. In tradiţia monahală, nu
mărul şapte re p rezin tă princip alele slujbe din zi şi noapte, cele
şapte laude. Vezi C ea slo v u l c e l m are. * 7lnimă rea, gol sufletesc,
tristeţe, deznădejde. * ®Vezi Psalm ul 1 4 1 ,2 .
646 PATERICUL MARE
rogi, m ai ales din p ricin a n e v ăzu ţilo r v răjm aşi, vicleni

şi m e şte ri ai răului, c a re v o r să n e tu lb u re în timpul
rugăciunii.
9. A zis iarăşi: Când u n gând se în făţişează inimii
luptând îm p o triv a ta, nu c ău ta în ru găciu ne unele în
locul altora, ci îm p o triv a gândului c a re te luptă loveş
te cu sab ia lacrim ilor.
10. A v en it o d ată A w a M oise să sco a tă apă şi a aflat
pe A w a Zaharia9 ru gân d u -se d easu p ra fântânii şi pe
Duhul lui D um nezeu stân d d easu p ra lui.
11. A zis A w a Isaia că A w a Isidor, preotul Pelusiu-
lui10, făcându -se agapă şi fraţii m ân cân d în biserică şi
vorbind în tre ei, i-a c e r ta t şi a zis: Tăceţi, fraţilor, căci
am văzut un frate ca re m ăn ân că îm p reu nă cu noi şi
b ea pahare câte b e m şi n o i şi ru găciu nea lui se înalţă
în ain tea lui Dum nezeu ca un foc.
12. A c erce ta t A w a Lot pe A w a Io sif şi i-a zis lui:
A w a, după p u tere îm i fac slu jba m ea cea m ică şi puţi
nul m eu p o st şi rugăciunea, şi cu g etarea şi liniştirea,
şi după p u terea m ea cu răţ şi gândurile. Deci, ce mai
am de făcut? Sculându-se B ătrânu l, şi-a în tin s mâinile
la cer şi s-au făcut d eg etele lui ca zece făclii de foc şi
i-a zis: Dacă vrei, fă-te în în treg im e foc!
13. Zicea A w a laco b că unul d in tre Bătrâni a zis:
Când eram tânăr, stând în pustie, aveam în apropiere
* 9Este v orb a desp re Z aharia cel tânăr, fiul lui Carion, care a
avut o înain tare duhovn icească năvalnică, d ăru it în special cu
darul rugăciunii. * 10C etate an tică pe ţărm u l Egiptului, într-o re
giune în care s-a co n sem n at o im p o rtan tă dezv o ltare monahală,
într-una dintre m ănăstirile Pelusiului s -a n ev o it şi A w a Isidor,
de unde a prim it şi num ele Pelusiotul.
DESPRE RUGĂCIUNEA NEÎNCETATĂ 64 7
un b ăiat c a r e v ie ţ u ia d e s in e . Ş i stâ n d o d ată de pază,

l-am v ăzu t r u g â n d u -s e ş i c e r â n d d e la Dum nezeu să
se îm pace c u fia r e le . Ş i d u p ă ru g ă c iu n e , fiind în apro
piere o h ie n ă c a r e - ş i a l ă p t a p u ii, b ă ia tu l s-a întins şi a
început s ă s u g ă îm p r e u n ă c u e i. A ltăd ată, l-am văzut
rugându-se ş i c e r â n d D o m n u lu i: D ă-m i d arul de a mă
împrieteni cu fo c u l. Ş i fă c â n d fo c, ş i-a p le ca t genun
chii în m ijlo cu l lu i r u g â n d u -s e S tăp ân u lu i.
14. O dată, u n ii d in t r e c e i c a r e -ş i zice au m onahii
rugători11 a u c e r c e t a t p e A w a L u ciu s la Enat. Şi i-a
întrebat p e e i B ă t r â n u l: C a re e s t e lu cru l v ostru de
mână? Ia r e i a u z is : N o i n u n e a tin g e m de lucrul de
mână, ci, p r e c u m s p u n e A p o s to lu l, n e ru găm neînce
tat12! A zis lo r B ă t r â n u l: N u m â n c a ţi? Şi ei au zis: Da!
Şi Bătrânul a z is : N u d o r m iţ i? Ş i a u z is: Da! Şi a zis B ă
trânul: Când m â n c a ţ i ş i d o r m iţi, c in e s e ro ag ă pentru
voi? Şi nu au g ă s it c e s ă - i r ă s p u n d ă la a c e a sta . Şi le-a *
* “ Monahii ev h iţi e r a u c u n o s c u ţi su b n u m ele de masalieni sau
m esdieni. E ste d e n u m ir e a s ir ia c ă a e r e tic ilo r ev h iţi. Mai purtau
şi alte nume, c a re d ă d e a u m ă r t u r ie d e sp re d iferitele înfăţişări
sub care ap ăreau . P e n tru p r im a d a tă , e r e z ia a ap ăru t în a doua
jumătate a se c o lu lu i a l IV -le a în M eso p o ta m ia şi s-a întins la
scurt timp în S iria , A sia M ică , T r a c ia ş i E gipt. M asalienii aveau
tendinţe a sc e tic e şi in iţ ia tic e , d e a c e e a şi în v ăţătu ra lor era foar
te îndepărtată d e c e a a c e r c u r ilo r că lu g ă rilo r. Respingeau lucrul
de mână ca fiin d ră u ş i s e în t r e ţin e a u d in c e rşe to rie . Dispreţuiau
Tainele şi s lu jb e le b is e r ic e ş t i ş i s e ru g a u m ere u (d e unde şi nu
mele de evhiţi - rugători) in v o c â n d în d e m n u rile Domnului şi ale
apostolului Pavel d e s p r e ru g ă c iu n e a n e în tre ru p tă . Vezi Luca 18,
1; Efeseni 6 , 1 8 ; 1 T e s a lo n ic e n i 5 , 1 7 . M asalien ii au fo st condam
naţi pentru p rim a d a tă d e s in o d u l d in P isid ia Pam filiei (2 9 0 ).
Condamnarea a c e a s ta a f o s t c o n fir m a tă d e Sinodul al lii-lea
Ecumenic ( 4 3 1 ) . ♦ **1 T e s a lo n ic e n i 5 , 1 7 .
648 PATERICUL MARE
zis lor: Iertaţi-m ă, d ar ia tă că nu faceţi ceea ce ziceţi.

Eu vă voi arăta că lu crând lu cru l m eu de mână mă
rog neîn cetat. Mă aşez cu aju to ru l lui Dumnezeu şi,
după ce-m i ud n u ielele, le îm p le te sc în funie, zicând:
Miluieşte-mă Dumnezeule după m are mila Ta şi după
mulpmea îndurărilor Tale şterge fărăd eleg ea meau.
Şi le-a zis: A ceasta nu e ste ru găciu ne? Şi ei au zis: Da!
Şi le-a zis lor: Deci când stau to a tă ziua lucrând şi ru-
gându-mă, fac m ai m u lt sau cel pu ţin şaisprezece nu
m ii14 şi din a c este a dau două la p o artă şi de celelalte
iau m âncare. Şi cel care a p rim it cele două numii se
roagă pentru m ine, atu n ci când eu m ănânc sau dorm
şi, prin harul lui D um nezeu, m i se îm plineşte porun
ca: Rugaţi-vă neîn cetat!
15. L-au în tre b a t unii pe A w a M acarie, zicând: Cum
trebu ie să ne rugăm ? A zis lo r B ătrânu l: Nu este nevo
ie să îndrugaţi m u lte15, ci să în tin d eţi m âinile şi să zi
ceţi: Doamne, aşa cum v rei şi cum ştii, miluieşte-mă!
Iar dacă este să vină război: Doam ne, ajută-m ă! Şi El
ştie ce ne este de folos şi face m ilă cu noi.
16. A zis A w a M oise: Dacă nu se înţelege fapta cu
rugăciunea, în zadar te o sten eşti. Şi l-a în trebat pe el
altcineva, zicând: Ce e ste în ţeleg erea dintre faptă şi
rugăciune? Şi a zis Bătrânul: Cele pentru care ne ru
găm să nu le m ai facem ! Că atunci când omul îşi lea
pădă voia sa, atunci se îm pacă Dumnezeu cu el şi îi
prim eşte rugăciunea.
17. A zis A w a Nil: Câte le faci ca apărare împotriva
+ “ Psalmul 5 0 , 1 . * 14Num ia e r a o m on edă m ică de aramă,
argint sau aur. + “ B ătrânu l rep etă p o ru n ca Mântuitorului din
Matei 6 ,7 .
fratelui care te -a n e d re p tă ţit toate ţi se vor face ţie

spre sm inteală la v re m e a rugăciunii16.
18. A zis iarăşi: Ru găciu nea este odrăslire a blân
deţii şi a lipsei d esă v â rşite de mânie.
19. A zis iarăşi: R u găciu nea este îndepărtarea tris
teţii şi a deznădejd ii!
20. A zis iarăşi: M ergân d, vinde averea ta şi dă-o
săracilor17, rid ică-ţi c ru c e a şi leapădă-te de tine18, ca
să poţi să te rogi fă ră risip ire.
21. A zis iarăşi: P en tru o rice rabzi19, cugetând cu
înţelepciune, vei afla rod ul în vrem ea rugăciunii.
22. A zis iarăşi: D orind să te rogi cum se cuvine, să
nu întristezi v reu n su flet, p en tru că, de o faci, alergi
în zadar.
23. Să nu v rei să s e facă cele ale tale după cum ţi
se pare ţie, ci după cu m îi p lace lui Dumnezeu. Şi vei
fi netulburat şi p lă cu t lui Dum nezeu în rugăciunea ta.
24. Un frate a în tr e b a t pe A w a Pimen, zicând:
Este bine să te ro g i? A zis lui Bătrânul: Awa Antonie
a spus că vine de la D om n ul glasul acesta care zice:
Mângâiaţi, m ân gâiaţi p e po p o ru l Meu, zice Dumneze
ul vostru20.
* «Romani 1 2 , 1 7 - 2 1 ; 1 Tesaloniceni 5 , 15. + "Matei 1 9 ,2 1 . ♦
“Matei 1 6 ,2 4 . * 19Necazuri, isp ite etc. ♦ “ Isaia 4 0 ,1 . Prin verse
tul acesta, Dumnezeu se adresează prorocilor, poruncindu-Ie să
mângâie pe poporul israelit, ca să le câştige comuniunea pierdută
cu Acesta. Deja, prin întâm plările înfricoşătoare ale robiei Babi-
lonului (6 0 6 - 5 3 6 î.Hr.), au fo st um iliţi şi au plătit păcatul lepădă
rilor repetate. Acum iubirea părintească a lui Dumnezeu fi înşti
inţează prin proroci că se aprop ie eliberarea minunată din robie.
Deci, restabiliţi înaintea lui Dum nezeu ca popor ales, ei trebuie să
Primească m ângâierea rugăciunii şi a slujirii iui Dumnezeu (ETţ
650 PATERICUL MARE
25 . In v rem ea lui Iulian, răzv rătitu l21, când a co

bo rât acesta în P ersia, a trim is un d rac în apus ca să
se în to arcă cât m ai rep ed e şi să-i aducă de acolo un
răspuns. Ajungând dracul în tr-u n anum e loc în care
vieţuia un m onah, a răm as tim p de zece zile nemişcat,
neputând să m eargă în ain te p en tru că monahul nu
în ceta rugăciunea, n ici ziua, nici noaptea. Şi s-a întors
la cel care l-a trim is fără să-şi îm p linească lucrul. Şi
i-a zis acela: De ce ai în târziat? Răspunzându-i dracul,
a zis: Am şi întârziat, m -am în to rs şi fără vreo ispravă.
Căci am răm as zece zile păzindu-1 pe Puplie monahul,
doar va în ceta rugăciunea, ca să tre c m ai departe, şi
nu a în cetat. în c â t nu am pu tut să tre c şi m-am întors
fără îm plinirea lucrului22. Atunci, necredinciosul Iuli
an, m âniindu-se, a zis: Când m ă voi întoarce, mă voi
răzbuna îm potriva lui. Dar în câteva zile, cu purtarea
de grijă a lui Dumnezeu, a fo st înjunghiat. Atunci, în
dată imul din cei care cârm uiau îm preună cu el, ple
când, a vândut to ate câte avea şi le-a dat săracilor şi a*
* 21Iulian, n u m it în că lcăto ru l de lege s au A p ostatul (3 3 1 -3 6 3 )
a fost îm p ărat al Bizanţului p en tru tre i ani ( 3 6 1 - 3 6 3 ) . în peri
oada ace a sta a în c e rca t în tr-u n m od f o rţa t re ad u cerea credin
ţei idolatre, ca re a ajuns să fie p ro cla m a tă d re p t îm părătească.
A d eclan şat şi prig oan e îm p o triv a creştinilor. în războiul pe
ca re l-a o rg an izat îm p o triv a perşilor, în p rim ăvara anului 363,
în încăierările cu a rm a te le p e rsa n e răzleţite la Tigrit, a fost ră
nit de suliţa unui n ecu n o scu t, şi după pu ţin e o re, înconjurat de
com andanţii săi în co rt, şi-a d a t duhul la v â rs ta de 3 2 de ani.
* “ Din întâm plarea a ce a s ta re ie se c la r c ă lu crările m agice, de
m onice, într-un cu vân t m agia, n -au p u tere asu p ra creştinului
care se roagă. Se bloch ează şi răm ân e in ertă, ch iar şi când doar
se apropie de ţinutul credin ciosului c a r e se ro ag ă cu adevărat
(ET).
venit l a B ă t r â n u l a c e l a s ă s e fa c ă m o n ah . Şi ajungând
mare a s c e t , s - a s ă v â r ş i t î n D o m n u l.
26. U n f r a t e a î n t r e b a t p e A w a S iso e , zicând: Ce să
fac? C u m s ă m ă m â n t u i e s c ? C u m s ă fiu bineplăcutlui
D u m n ezeu ? Ş i i - a z i s B ă t r â n u l : Ie ş i din lum e, leapă-
dă-te d e p ă m â n t , l a s ă z i d i r e a ş i m u tă -te către Ziditor!
1 Şi prin r u g ă c i u n e ş i t â n g u i r e a d u n ă -ţi şin ele la Dum-
i nezeu ş i v e i a f l a o d i h n ă ş i î n v e a c u l de acum , şi în cel
viitor.
27. Z ic e a u d e s p r e A w a T i t h 6 e că , d acă nu izbutea
să-şi c o b o a r e r e p e d e m â i n i l e c â n d s tă te a la rugăciu
ne, m in te a î i e r a r ă p i t ă l a c e l e d e su s. Deci, dacă se
întâm pla s ă s e r o a g e v r e u n f r a t e îm p re u n ă cu el, se
I străduia s ă - ş i c o b o a r e r e p e d e m â in ile , ca să nu-i fie

răpită m i n t e a ş i s ă z ă b o v e a s c ă .
28 . Z ic e a u d e s p r e u n B ă t r â n c ă a c e r c e ta t timp de
patru lu n i p e u n f r a t e d in S c h i t ş i n ic io d a tă nu l-a aflat
pe a c e s ta lib e r . C e r c e t â n d u - 1 , d e c i, în c ă o d ată şi stând
afară în f a ţ a u ş i i , l - a a u z i t p e a c e l a z icâ n d cu lacrimi:
Doamne, o a r e n u m ă a u d u r e c h i l e T a le pe mine cel
care s tr ig c ă t r e T i n e ? M ilu ie ş t e - m ă ! P en tru păcatele
mele m ă o s t e n e s c , r u g â n d u -T e a ş a !
29. U n a n a h o r e t a v ă z u t u n d r a c în d em n ân d un alt
drac să v in ă ş i s ă t r e z e a s c ă p e u n m o n a h ca re dormea.
Şi l-a a u z it p e c e l ă l a l t z i c â n d : N u p o t să fac aceasta.
Pentru c ă , o d a t ă , l - a m t r e z i t ş i s c u lâ n d u -s e m -a ars cu
psalmi ş i r u g ă c iu n i .
30. Z ic e a u B ă t r â n i i c ă r u g ă c iu n e a e ste oglinda
m onahului.
31. Z ic e a u n u l d i n t r e B ă t r â n i c ă p re c u m e ste cu ne
putinţă c u iv a s ă - ş i v a d ă f a ţ a î n a p ă m u rd ară, aşa şi
652 PATERICUL MARE
sufletul, dacă nu se va cu ră ţa de lu cru rile străine, nu

poate să se roage.
32. Ziceau B ătrân ii d esp re un fra te că niciodată nu
s-a în d ep ărtat de lu cru l său de m ân ă şi rugăciunea lui
u rca n e în ce ta t sp re D um nezeu. Căci e ra şi tare smerit
şi statornic.
33. A zis un B ătrân : Când om ul s e va păzi ca să nu
n ed rep tăţească pe ap ro ap ele, atu n ci îndrăzneşte să
creadă cu gândul că ru găciu n ea lui a fo st primită la
Dumnezeu. D acă n e d re p tă ţe şte cineva pe aproapele,
rugăciunea lui va fi u râcio asă şi neprim ită. Căci suspi
nul celui n ed rep tăţit nu va lăsa ru găciu nea celui care
a n ed rep tăţit să ajungă în a in te a lui Dumnezeu.
34. A zis un Bătrân : Dacă lucrezi lucrul tău de mână
în chilie şi vine ceasul rugăciunii, să nu zici: să termin
nuielele sau coşuleţul şi după a c ee a m ă voi scula. Ci,
ridicându-te, la o rice ceas, fa-ţi d atoria rugăciunii că
tre Dumnezeu. D eoarece, altfel, te obişnu ieşti să fii
nepăsător şi faţă de rugăciune şi faţă de lucrare şi su
fletul tău se face pustiu de o rice lu crare trupească şi
sufletească. Căci de d im ineaţa se vede râvna ta.
3 5 . A zis iarăşi: Dacă auzi d esp re cineva că te-a
ocărât şi vine la tine, să nu-i arăţi că ai aflat, ci întâm-
pină-1 cu cuvinte fru m oase şi arată-ţi faţa veselă către
el, ca să ai îndrăzneală la ru găciu nea ta.
36. Povestea unul dintre P ărinţi că, odată, un frate
care trăia în Egipt m ergea p e cale şi, prinzându-1 sea
ra, a intrat într-un m orm ânt23 ca să doarm ă din prici
na frigului. Şi trecând pe acolo n işte draci, a zis unul
♦ ^M orm ânt cu o clădire m ică d easupra.
l altul: Vezi c e c u ra j a re m onahul acesta că doar-

1 me într-un m o rm â n t! V in o , să-l necăjim ! Şi a răspuns
! celălalt: De ce s ă -l n e c ă jim ? A cesta este al nostru pen-
I tru că face vo ia n o a s tră , m ân cân d şi bând, şi vorbind,
şi fiind n ep ăsăto r fa ţă d e slu jb e. în loc să zăbovim cu
acesta, m ai b in e s ă m e rg e m să necăjim pe cei care ne
necăjesc pe n o i şi c a r e lu p tă îm potriva noastră cu ru-
1 găciunea ziua şi n o a p te a .
Sfârşitul tra ta tu lu i d e s p re rugăciunea neîncetată

ş i cu trezv ie.
\\
//
v
CAPITOLUL XIII
D ESPRE ACEEA CĂ T R E B U IE SĂ -I PRIM IM PE

STRĂINI ŞI SĂ-I M ILUIM CU VO IE BUNĂ1
1. A zis A w a Apolo d espre p rim irea fraţilor: Atunci

când vin fraţii trebu ie să le facem închinăciune, căci
nu ne închinăm lor, ci lui D umnezeu. L-ai văzut pe fra
tele tău, ai văzut pe Dum nezeul tău 2! Şi aceasta am
primit-o de la Avraam3. Când îi prim iţi, siliţi-vă spre
odihna lor. Căci şi aceasta de la Lot am învăţat, care se
străduia să odihnească pe îngeri4.
2. Zicea Fericitul Epifanie: Pe foarte puţin vinde
Dumnezeu dreptăţile Sale celo r care se silesc să le
cumpere: pe o m ică bucată de pâine, pe o haină să
răcăcioasă, pe un pahar cu apă rece, pe un bănuţ. A
se adăuga şi aceasta: Când un om se împrumută de
la un alt om, din pricina sărăciei sau din nevoia de
vieţuire mai bună, atunci când în to arce împrumutul,
+ \..dacă m ilu ieşte, să m iluiască cu voie b u n ă l (Rom ani 1 2 ,8 ).
+ 2Expresia aceasta este un cu vân t n escris [a grafori) al Domnu
lui. Este am intită de Clement Alexandrinul ( 1 5 0 - 2 1 5 ) în lucra
rea Strămute, i , 1 9 ,9 4 , pag. 3 7 4 şi I I 1 5 ,7 1 în PG 8 , 12A şi 1009A
♦ 3Facerea 1 8 ,1 - 1 9 . * 4F acerea 1 9 ,1 - 2 6 .
DESPRE PRIMIREA STRĂINILOR 655
arată recunoştin ţa, d a r îl în to arce pe ascuns pentru

că se ruşinează. D u m nezeu Stăpânul dimpotrivă. Se
împrumută p e a s cu n s şi dă înapoi înaintea îngerilor
şi a arhanghelilor şi a c e lo r d repţi5.
3. S-a su it o d ată A w a Daniil cu ucenicul lui în Ale
xandria. Şi a v ăzut B ă trâ n u l un om, lipsit de ochi, care
stătea în piaţă şi zice a: D aţi-m i ceva, miluiţi-mă! Şi a
zis Bătrânul u cen icu lu i său: ll vezi pe acest orb? îţi
spun ţie că e ste la m ăsu ri m ari. Vrei să-ţi arăt cele
despre el? Răm âi aici! Şi s-a dus Bătrânul şi i-a zis:
Arată dragoste c ă tre m ine, frate, că nu am cum să
cumpăr nuiele d e fin ic să lucrez şi să mă hrănesc.
Şi i-a zis lui o rbu l: Ce a i văzu t la mine, awa, căci mă
vezi gol şi c e rşe to r? De ce îm i zici dă-mi ceva ca să
cumpăr finic şi s ă lu cre z? Dar, aşteaptă! Şi Bătrânul
îi face semn ucen icu lu i său să-l urmeze. Şi au plecat
spre Sfântul M arcu6, în a fara oraşului. Căci acolo îşi
avea chilia. Şi a zis B ătrân u lu i: A şteaptă-mă, awa! Şi a
intrat şi a adus B ătrân u lu i un săcu leţ cu stafide, rodii,
smochine u scate şi tre i m o n ed e mici. Şi scoţând din
gura sa un trim isio n 7, l-a d a t a w e i, zicând: Roagă-te
pentru mine, a w a ! Şi v en in d B ătrânu l la ucenicul său,
a plâns şi a zis: Câţi ro b i ai Săi ascu nşi are Dumnezeu!
* 5Pilde 1 9 ,1 7 . Vezi M atei 6 , 1 - 1 4 . * 6E ste vorba despre bise
rica Sfântului E v an g h elist M arcu . D upă vech ea tradiţie, Sântul
Evanghelist M arcu e s te c o n s id e r a t întem eietoru l Bisericii din
Alexandria, căci el a p ro p o v ă d u it creştin ism u l în Alexandria şi
Grineea. Despre a c tiv ita te a A p ostolu lui M arcu în Alexandria
există multe date în iz v o a re is to ric e . Vezi Eusebiu de Cezareea,
htoria bisericească, II, 1 6 , pp . 6 0 , 1 6 3 . * 7Tpipf|oiov (latineşte
^mis, -issis), m o n ed ă d e v a lo a r e a unei treim i din cea de aur.
656 PATERICUL MARE
Viu este Domnul8! Nu voi în to arce nim ic din binecu

vântare, căci este dragoste. După ce au plecat de la el,
la puţine zile, au auzit că iconom ul are dureri mari
la ficat şi stă întins la Sfântul Marcu. Şi i s-a arătat lui
Sfântul Marcu, Apostolul şi Evanghelistul, zicându-i:
Trim ite şi adu pe cutare orb să pună mâna pe locul
unde te doare şi te vei face sănătos! Şi trimiţând slu
jitorii săi, l-au luat pe acela cu rugăm inte şi cu silire.
Şi rugându-se acela şi punându-şi mâinile, de înda
tă s-a luat durerea. Şi s-a auzit aceasta în toată ce
tatea. Şi auzind papa9, a ie şit să-l vadă pe orb şi l-a
aflat adorm it în Domnul. Şi s-a auzit în toată cetatea
şi la Schit. Şi s-a suit Bătrânul cu ucenicul său şi mulţi
Părinţi s-au suit în cetate îm preună cu ei. Şi au luat
binecuvântare de la fericitul lo r tovarăş. Şi aproape
toată cetatea a ieşit şi, luând binecuvântare, au pus
în m orm ânt trupul lui cu m ulţum ită şi multă slăvire.
Şi l-au aşezat pe el deasupra A w ei Marcu cel nebun.
Şi vieţuirea lui era aceasta: Dacă prim ea milostenie,
cumpăra din ea m ere, stafide, rodii şi le împărţea prin
altcineva în aziluri, la bolnavi, duminica. Patruzeci şi
opt de ani a avut această virtute a slujirii spre slava
lui Dumnezeu!
4. A ajuns odată în Tebaida A w a Daniil, preotul
Schitului, având cu el şi pe unul din ucenicii lui. Şi în
* BExpresia Viu este D om nul est» o formă de jurământ pe care
o foloseau prorocii în Vechiul Testament ca să valideze adevărul
prorocirilor. * ’Titlul de Papă în primele secole creştine avea o
utilizare largă şi se dădea episcopilor, dar şi preoţilor. în cele din
urmă, s-a obişnuit ca titlul să se acorde episcopului de Alexan
dria şi episcopului Romei.
timpce înaintau ei p lu tin d p e râu, au ajuns la o ţarină,

unde Bătrânul i-a s lo b o z it p e barcagii. Şi a zis Bătrâ
nul: Aici avem să ră m â n e m astăzi. Şi a început uceni
cul lui să cârtească, zicân d : P ână când ne mai învâr
tim? Să mergem la S ch it. Ia r B ătrân u l a zis: Nu, ci vom
rămâne aici astăzi! Şi şe d e a u în m ijlocul satului ca
nişte străini. Şi fra te le a zis B ătrânu lu i: Oare îi place
lui Dumnezeu că stă m a ici c a n iş te tovarăşi? Să mer
gemcel puţin la b is e r ic ă 10. A zis Bătrânul: Nu, ci vom
sta aici! Şi au răm as a c o lo p ân ă noaptea târziu. Şi a
început fratele să d u că lu p tă îm p otriv a Bătrânului:
Dinpricina ta am să m o r în s ta re rea! Şi, în timp ce
zicea acestea, a v en it un b ă trâ n din lum e, înalt, cu pă
rul tot alb şi, văzând p e A w a D aniil, a încep ut să-i să
rute picioarele cu lacrim i. A poi a îm b ră ţişa t şi pe uce
nicul lui. Şi le-a zis: P o ru n ciţi s ă m erg em acasă! Purta
şiun felinar şi c u tre ie ra s tră z ile satu lu i căutând stră
ini. Luându-1 pe B ă trâ n şi p e u ce n icu l lui, şi pe străini,
câţi a mai aflat, s-a d us cu e i a c a să . Şi punând apă în
vas, a spălat p icio arele fra ţilo r şi p e ale Bătrânului.
Numai avea pe altcin ev a în c a s ă d e c â t p e sine. Şi nici
învreun alt loc nu av ea p e n im e n i d e c â t pe Dumne
zeu. Şi le-a dat lo r m a să şi, d u p ă ce au m ân cat ei, lu
ândresturile de m ân care, le -a d a t la câin ii satului, căci
aşaavea obiceiul să facă. Nu lă sa s ă răm ân ă de seara
pânădimineaţa n icio firim itu ră . Şi luându-1 pe el deo
parte Bătrânul, ap ro a p e p â n ă d im in e a ţă a sta t cu el,
yhindu-i cele de sp re m â n tu ire cu lacrim i multe. Şi
* folosit cuvântul fia p w p io v -m a rtirio n , care aici înseamnă

Berică- pentru că primele biserici se construiau pe moaştele
martir.
658 PATERICUL MARE
dim ineaţa, îm brăţişân d u -se au plecat. Şi pe când erau

ei pe cale, ucenicul a pus m etan ie Bătrânului zicând:
Arată dragoste, părin te, şi sp u ne-m i cine este Bătrâ
nul acesta şi de unde-1 cu n o şti p e el? Dar Bătrânul nu
a vrut să spună ucenicului său nim ic. Şi iarăşi a făcut
fratele m etanie, zicând: A ltele m ulte m i-ai încredin
ţat, dar cele despre B ătrânu l a cesta nu mi le spui?
Căci, într-adevăr, îi încred inţase virtuţile multor sfinţi.
Dar Bătrânul nu voia să v o rb ească fratelui cele des
pre Bătrânul acela, în cât fratele s-a în tristat şi nu a
mai vorbit Bătrânului până la Schit. Venind fratele la
chilia sa, nu a m ai dus Bătrânului puţina mâncare
după obicei. Căci până la ceasul al unsprezecelea din
zi11 Bătrânul ţinea p ost în to ate zilele vieţii sale. Fă-
cându-se seară, Bătrânul a v enit la chilia fratelui şi i-a
zis: Pentru ce, fiule, ai lăsat pe părintele tău să moară
de foame? Iar el a zis către acesta: Eu nu am părinte!
Căci dacă aş fi avut părinte, acela şi-ar fi iubit propriul
fiu. Şi a zis Bătrânul: Atunci, dacă nu ai părinte, plea
că! Şi a prins cu putere uşa să plece, dar fratele l-a
ajuns şi l-a ţinut. Şi a încep ut să-i sărute picioarele şi
să zică: Viu este Domnul! Nu te voi slobozi dacă nu
îmi vei spune cine era Bătrânul acela! Căci nu putea
fratele să-l vadă pe Bătrân n ecăjit niciodată, pentru
că îl iubea m u lt Atunci i-a zis Bătrânul: Fă-mi mai în
tâi puţină mâncare şi-ţi voi spune! Şi după ce a gustat,
a zis fratelui: Să nu mai fii îndărătnic! Pentru că mi-ai
stat împotrivă în sat şi pentru că ai cârtit, de aceea nu
ţi-am spus cele despre Bătrân. Şi acum ia aminte să
nu mai spui vreodată cele ce vei auzi. Acest Bătrân se
♦ 11Cinci după-amiază după ora noastră.
D ESPRE PRIMIREA STRĂINILOR 659
numeşte Evloghie şi ca meşteşug este lucrător în pia

tră. Câştigă din lucrul lui în fiecare zi o cheratimă12 de
monede. Până seara nu mănâncă nimic. Şi seara iese
în ţarină şi câţi străini găseşte, îi ia în casa sa şi îi hră
neşte, iar resturile de mâncare le duce la câini, pre
cum ai văzut. A ceastă îndeletnicire a lucrătorului în
piatră o are din tinereţea lui până astăzi. Şi astăzi are
în jur de o sută de ani, mai mult sau mai puţin. Şi îi dă
Hristos putere, încât câştigă în fiecare zi aceeaşi che
ratimă de monede. Când eram mai tânăr, ca la patru
zeci de ani, urcam să vând lucrul meu de mână la ţari
na lui. Şi seara a venit şi m-a luat, pe mine şi pe alţi
fraţi împreună cu mine, după obiceiul lui şi ne-a găz
duit Iar eu, venind aici şi văzând virtutea acestui băr
bat, am început să postesc săptămâni la rând şi să rog
pe Dumnezeu să-i dăruiască aceluia mai mult câştig
ca să aibă să facă bine şi altora mai mulţi. Şi după ce
am postit trei săptăm âni, am căzut jos pe jumătate
mort din pricina nevoinţei. Şi am văzut pe cineva ve
nind lângă mine, cuviincios la arătare şi mi-a zis: Da
niile, ce ai? Şi i-am zis: Am dat cuvânt Stăpânului meu,
lui Hristos, că nu voi gusta pâine până când nu mă va
asculta în legătură cu Evloghie, lucrătorul în piatră,
să-i dăruiască aceluia binecuvântare, ca şi alţii, mai
mulţi, să se bucure de binefacerea lui. Şi mi-a zis: Nul
Este bine aşa! Şi i-am zis: Mai bine, Doamne, este să-i
dai mai mult, ca prin acesta toţi să slăvească numele
Tău cel sfânt. Şi El m i-a zis: Eu îţi spun că este bine
aşa. Dar dacă vrei să-i dăruiesc mai mult, să te pui
chezaş pentru sufletul lui că se va mântui arătând
♦ u0 foarte mică unitate de măsurat greutatea.
660 PATERICUL MARE
dragoste la m ai m ulţi şi eu îi voi dărui. Şi eu am zis

către El: Din m âinile m ele să c e ri sufletul lui! Şi am
văzut după acee a c a şi când stă te a m la biserica Sfintei
învieri şi un cop il s tă te a d easu p ra p e Sfânta Piatră şi
Evloghie stă te a d e-a d reap ta lui. Şi a trim is pe cineva
dintre cei care erau d e faţă şi, îndreptându-se spre
m ine, a zis: A cesta e ste cel c are s e pune chezaş pentru
Evloghie? Şi au zis to ţi: Da, Stăpâne! Şi a zis iarăşi:
Spuneţi-i că voi cere de la el chezăşia. Şi eu i-am zis:
Da, Stăpâne, asupra m ea să fie, num ai dă-i! Şi am vă
zut cum goleau în b raţele lui Evloghie m ulte monede.
Şi cât goleau aceia, a tâ t prim eau b raţele lui Evloghie.
Şi trezindu-m ă am cunoscu t că am fo st ascultat şi am
slăvit pe Dumnezeu. Şi când Evloghie a ieşit la lucrul
său, lovind în piatră, a auzit un zgom ot înfundat. Şi
iarăşi a lovit şi a d esco p erit o m ică crăpătură. Şi a lo
vit încă o dată şi a aflat o p eşteră plină cu bani. Fiind
uimit, Evloghie a zis în sine: Banii aceştia sunt ai is-
m aeliţilor13. Dacă îi iau acasă, va auzi stăpânitorul, va
veni şi-i va lua, iar eu voi fi în prim ejdie. Deci, mai
bine să plec în alt ţinut, unde nu m ă cunoaşte nimeni.
Şi plătind anim ale ca şi când a r fi avut de cărat piatră,
a dus banii noaptea undeva lângă râu. Şi a părăsit fap
ta aceea bună pe care o făcea în fiecare zi şi suind*
* 13Ismaeliţii se numeau urmaşii lui Israel, fiul lui Avraam din
Agar. Israel şi mama lui au plecat din ludeea şi s-au refugiat în
pustiul Faran (Sinai.) Acolo, dintr-o femeie egipteancă, Ismail a
dobândit doisprezece fli, care apar în Scriptură ca patriarhi ai
celor douăsprezece triburi arabe. Arabii de astăzi se mândresc
că sunt urmaşii lui Ismael. Vezi Facerea 17,20; 21,8-21; 25,12
ş. a.; Galateni 4 ,21 ş. a.
D ESPRE PRIM IREA STRĂINILOR 661
banii pe o corabie, a p lecat în Bizanţ. împărăţea pe

atunci ţustin cel B ătrân 14. Şi a dat bani mulţi împăra
tului şi m ai-m arilor lui ca să-l facă eparh15 peste pala
tele îm părăteşti. Şi a cum părat pentru el o casă mare
care se num eşte a egipteanului până astăzi. Şi după
doi ani am văzut iarăşi în vis pe copilul acela, tot în
biserica Sfintei învieri, şi am zis în sinea mea: Oare,
unde este Evloghie? Şi după puţin timp văd pe Evio-
ghie târât dep arte de la faţa copilului de un etiopian16.
Şi trezindu-mă, am zis în sinea mea: Vai, mie, păcăto
sul, mi-am pierdut sufletul! Şi luând traista, am plecat
la ţarina lui ca să-m i vând, chipurile, lucrul de mână.
Şi nădăjduind să-l găsesc pe Evloghie, s-a făcut noap
te târziu şi nim eni nu m ă chema să mă găzduiască în
casa sa. Deci, m -am scu lat şi am întrebat pe o bătrână
şi i-am zis: Adevărat, amma, dă-mi trei pesmeţi ca să
mănânc, că nu am m ân cat astăzi. Şi ea, plecând, mi-a
adus puţină fiertură şi m i-a dat. Şi aşezându-se lângă
mine a început să-m i vorbească cuvinte de folos, zi
când: Awa, nu ştii că eşti tân ăr şi nu-ţi este de folos să
pleci în sat? Sau nu ştii că schim a monahală cere liniş
te? Şi altele asem enea. Şi eu i-am zis: Deci, ce porun
ceşti ca să fac, căci am venit să vând lucrul meu. Şi ea
a zis: Chiar dacă ai v enit să-ţi vinzi lucrul tău, să nu
înnoptezi aşa, afară. Dacă vrei să fii monah, mergi la
Schit. Şi i-am zis: Ai dreptate, dar lasă-mă cu vorbele*
* 14împăratul Iustin I (518-527) când a urcat pe tron era de
şaizeci şi opt de ani, şi poate că acest lucru îndreptăţeşte porecla
decel bătrân. # l5Iconom. * 16în textele patristice apare deseori
sub înfăţişarea unui etiopian negru la trup, diavolul. în limba
română se traduce deseori prin harap.
662 PATERICUL MARE
acestea. Nu e ste un om pe câm p u l a cesta cu frică de

Dumnezeu care să ad une p e străin i? Şi ea a zis: O! Ce
spui, a w a ? Am avut od ată un p ie tra r care făcea multe
fapte bun e străinilor. Şi văzând D um nezeu faptele lui,
i-a dat h ar m ult, şi astăzi, după cum aud, este patrici
an17. Auzind eu aceste a, m i-am zis în sinea mea: Eu
am lu crat a ceastă crim ă! Şi urcându -m ă în corabie,
am ajuns în Bizanţ. Şi căutând, am aflat casa lui Evlo-
ghie Egipteanul şi m -am a şe z a t în faţa porţii până
când a ieşit. Şi l-am văzut păşin d cu fală mare şi am
strigat la el: M iluieşte-m ă, căci v reau să-ţi spun ceva
d eo se b it Şi el nu m ă lu a în seam a, ci paza lui mă lo
vea. Şi ajungându-1 iarăşi, am strig at şi iarăşi m-au
lo v it Şi am făcut aşa, chinuindu-m ă, patru săptămâni
şi nu am putut să v o rb esc cu el. Atunci, împuţinân-
du-mă la suflet, m -am dus şi m -am aru ncat jos în faţa
icoanei Preasfintei N ăscătoare de Dumnezeu, cu
plâns, şi am zis către M ântuitorul: Doamne, ori dez
leagă-mi chezăşia pe care am pus-o pentru omul
acesta, ori m ă duc şi eu în lum e. Şi zicând acestea în
cugetul meu, am a d o rm it Şi iată se făcea zgomot
mare şi ziceau: T rece îm p ărăteasa! Şi veneau înaintea
ei mii şi zeci de mii de cete. Am strig at şi eu şi am zis:
Miluieşte-mă, Stăpâna m ea! Şi e a s-a oprit şi mi-a zis:
Ce ai? Şi am zis ei: M-am pus chezaş pentru Evloghie
+ 17în statul roman şi fn cel bizantin, titlul desemna pe cel care
aparţinea clasei sociale şi politice înalte şi corespunde cu denu
mirile neo-greceşti: nobil, arhonte, aristocrat. în cele din urmă,
Udul de cinste se acorda pe viaţă, dar nu ereditar, de către îm
păratul bizantin, curtenilor sus-puşi, politicienilor şi soldaţilor.
Este singurul titlu care se dădea femeilor din familia împără
tească sau simpatizantelor de la palat (ET).
eparhul! P o ru n c e şte -i să m ă dezlege de chezăşie. Şi

ea m i-a zis: Eu nu am a m e s te c ! P lăteşte chezăşia cum
vrei! Şi tre zin d u -m ă, am zis în sin ea mea: Chiar dacă
trebuie să m or, n u p le c d e la p o arta lui până nu vor
besc cu el. Şi m -a m d us ia ră şi în faţa porţii şi când
trecea, strig am . Şi a a le rg a t asupra m ea portarul şi
mi-a dat v ergi p â n ă cân d a căzu t la p ăm ânt to t trupul
meu. Şi d ezn ăd ăjd u in d , am zis în sin ea mea: Mă duc la
Schit şi d acă v re a D u m n ezeu îl va m ântui şi pe Evlo-
ghie. Şi p lecân d eu s ă c a u t co rab ie am aflat una din
Alexandria şi n u m ai c e am u rc a t în ea, m-am aşezat să
mă culc de d e z n ă d e jd e şi iarăşi, luându-m ă somnul,
m-am văzut p e m in e la S fân ta în v iere şi pe copilul
acela şezând p e S fâ n ta P ia tră şi privind la mine cu
ameninţare, în c â t d e fric a lui am în cep u t să trem ur ca
o frunză şi nu p u tea m s ă -m i d eschid gura, căci inima
mea îngh eţase. Şi m i-a zis: Nu te duci să plăteşti che
zăşia? Şi a p o ru n c it la d oi din cei care erau împreună
cu el şi m -au a g ă ţa t cu p icio a re le în sus şi îm i zicea: Să
nu mai pui c h e z ă şie p e s te p u terea ta şi să nu te mai
împotriveşti lu i D u m nezeu . Şi nu puteam să-mi des
chid gura, fiin d a tâ r n a t d e sus. Şi iată un glas zicând:
Vine îm p ă ră te a sa ! Ş i v ăzân d u -o , am prins curaj. Şi că
zând în faţa ei, a m z is cu glas stin s: Miluieşte-mă, Stă
pâna lum ii! Şi m i-a z is: Ce v re i iarăşi? Şi eu i-am zis:
Pentru c h e z ă şia lu i E vlo gh ie su n t sp ân zu rat Şi ea
mi-a zis: M ă v o i ru g a p e n tru tin e ! Şi am văzut-o cum
a plecat şi a s ă r u ta t p icio a re le copilului. Şi mi-a zis
copilul: Să n u m a i fa c i lu cru l a c e sta ! Şi am zis: Nu, Stă
pâne! Eu m -a m ru g a t c a s ă fie fo lo sitor şi nu netreb
nic! Şi ia ră şi a m z is: A m p ăcătu it, Stăpâne, iartă-mă!
664 PATERICUL MARE
Şi a poruncit să m ă dezlege şi m i-a zis: Mergi în chilia

ta! Şi cum îl voi aduce Eu pe Evloghie în rânduiala lui
cea dintâi, nu căuta să afli! Şi trezindu-m ă, m-am bu
curat cu bucurie m are, izbăvit fiind de chezăşie, şi am
călătorit mulţum ind lui D um nezeu. După trei luni, am
aflat că s-a săvârşit Iustin îm păratu l şi că împărăţeşte
Iustinian18. Apoi, după puţin tim p, s-au răzvrătit îm
potriva lui Ipatie, Dexocrat, Pom pei şi eparhul Evlo
ghie însuşi. Şi la prim ii tre i li s-a tă ia t capul şi toate
ale lor au fo st prădate. Iar Evloghie a plecat noaptea
din Constantinopol. Şi Justinian a poru ncit ca unde va
fi aflat Evloghie, să fie o m o râ t Atunci el a plecat şi a
venit în satul lui. Şi şi-a schim bat hainele sale ca ale
sătenilor. Şi s-a adunat to t satul să-l vadă pe Evloghie
şi i-au zis: Bine ai venit! Am auzit că ai ajuns patrici
an. Şi el le-a zis: Da? Dacă aş fi ajuns patrician, mai
vedeam faţa voastră? Nu! Acela este alt Evloghie din
ţinutul acesta. Căci eu am fost la Locurile Sfinte.
Atunci şi-a venit în fire şi a zis: Sărm ane, Evloghie,
scoală-te, ia-ţi tăietorul de piatră şi du-te de lucrează.
Căci aici palat nu mai este. Nu cumva să-ţi pierzi şi
capul. Şi luându-şi unealta sa de tăiat piatră a mers la
stânca unde aflase banii, socotind că va găsi alţii. Şi
lovind până la ceasul al şaselea nu a găsit nimic. Şi a
început să-şi am intească suita şi lucrurile moi, măre
ţia şi mâncărurile. Şi iarăşi zicea în sine: Ridică-te,
sărmane Evloghie, osteneşte-te! Aici este Egiptul. Şi
puţin câte puţin Copilul cel Sfânt şi Stăpâna noastră
Născătoarea de Dumnezeu l-au adus la rânduiala lui
cea dintâi. Căd Dumnezeu nu este nedrept şi nu a*
* 18lustinian I (527-565) a urmat la tron unchiului său Iustin I.
D ESP R E PRIM IRE A STRĂINILOR 665
uitat ostenelile lui cele dintâi. După puţin timp m-am

suit şi eu în satul acela să-m i vând lucrul meu. Şi iată,
seara, a venit după obiceiul lui dintâi şi m-a luat Şi
cum l-am văzut prăfuit, am suspinat şi, lăcrimând, am
zis: Cât s-au m ă rit lu cru rile Tale, Doamne, toate cu în
ţelepciune le -a i fă c u t19. Cine este Dumnezeu, mare ca
Dumnezeul n ostru ! Tu eşti Dumnezeu, Cel Care faci
minunP0 Cel ce sc o a te din p u lb ere p e cel sărac şi ridică
din gunoi p e c e l s ă r m a n 21; Domnul este Cel care dă
sărăcia şi bogăţia, A cesta îl sm ereşte şi-l înalţă pe
om22. Cine p o a te s ă p ătru n d ă adâncim ea faptelor şi
judecăţilor Lui m inunateT23 Eu păcătosul, însă, m-am
încumetat şi puţin a lip sit să m eargă în iad sufletul
meu2*. Şi luându-m ă, a pus apă şi mi-a spălat picioare
le, asemenea şi pe ale celorlalţi străini, după obicei
Apoi ne-a dat m asă. Şi după ce am mâncat, i-am zis:
Cum eşti, a w a Evloghie? Iar el mi-a zis: Roagă-te pen
tru mine, aw a, că su n t sărm an şi nu am nimic în mâi
nile mele. Şi eu i-am zis: Fie ca şi cele pe care le ai să
fie ca şi când nu le -ai avea. Şi el mi-a zis: De ce, awa,
nu cumva te-am sm in tit cu ceva vreodată? Şi i-am zis:
Cu ce nu m-ai sm intit!? Atunci i-am povestit toate cele
ce s-au întâm plat. Şi plângând noi amândoi, mi-a zis:
Roagă-te, aw a, să-m i trim ită Dumnezeu cele de tre
buinţă şi de acum în ain te m ă voi îndrepta. Şi i-am zis:
Adevărat, bule, să nu m ai aştepţi de la Hristos să-ţi în
credinţeze altceva, în to ată lumea aceasta, decât mo
neda aceasta a osten elii tale. Căci iată, atâta timp ţi-a
dat Dumnezeu pu tere să câştigi moneda din lucrul*
* “Psalmul 1 0 , 2 4 . * “ Psalmul 76, 1 4 -15. ♦ “Psalmul 1 1 2 ,7 . ♦ “ 2

* “ Vezi Înţelepciunea lui Sirah 1 8 , 6. ♦ “ Psalmul 93,17.
Hegj 2 ,7 .
666 PATERICUL MARE
mâinilor tale. Şi a zis Bătrânul ucenicului: Iată, acum

ţi-am spus de unde l-am cunoscut, fiule. Iar tu să nu
mai spui a doua oară a cestea la cineva. Acestea le-a în
credinţat A w a Daniil ucenicului său după ce s-a întors
din Tebaida. Să ne m inunăm de iubirea de oameni a lui
Dumnezeu, cum l-a în ălţat prin puţin pe Evloghie şi ia
răşi l-a sm erit spre folos. Să ne rugăm, deci, şi noi să
fim sm eriţi, ca în ziua cea înfricoşătoare a Domnului
nostru Iisus Hristos să aflăm milă înaintea slavei Lui
5. A zis ucenicul A w ei Teodor25, că a venit odată
cineva să vândă ceapă şi i-a umplut un vas de pământ
Şi i-a zis Bătrânul: Umple vasul de pământ cu grâu şi
dă-i-1. Şi erau două grăm ezi de grâu, una curată şi una
necurată. Şi i-am um plut vasul din cel necurat Şi Bă
trânul se uita la m ine cu stăruinţă şi supărare. Şi de
frică, am căzut şi am sp art vasul de lut. Şi i-am pus me
tanie, iar el m i-a zis: Ridică-te, nu este vina ta! Eu am
păcătuit că ţi-am spus. Şi intrând Bătrânul, şi-a umplut
braţele cu grâu curat şi i l-a dat împreună cu ceapa.
6. Ziceau despre acelaşi că, după ce s-a pustiit
Schitul, a venit să stea la Ferm e. Şi îmbătrânind, s-a
îm bolnăvit Deci îi aduceau câte ceva de mâncare. Şi
ceea ce îi aducea primul, el dădea la al doilea. Şi tot
aşa la rând, ceea ce prim ea de la unul dădea celuilalt
Iar Ia ceasul când trebu ia să mănânce, ceea ce îi adu
cea acela care venea, aceea mânca.
7. Ziceau despre A w a Ioan Kolovos că osteneala pe
care o dobândea la seceriş o lua şi o aducea la Schit
zicând: Văduvele m ele şi orfanii mei sunt la Schit
♦ 2SEste vorba despre Teodor al Fermei. Muntele Fermei eraun
munte în nordul Nitriet unde se nevoiau mulţi călugări.
D ESPRE PRIM IREA STRĂINILOR 667
8. S-au d us u n ii d in tr e P ă rin ţi la A w a lo sif din

Panevo26 ca să -l în t r e b e d e s p re cu m să s e p o arte cu
fraţii care vin din s tr ă in i s ă fie găzd u iţi, d acă trebu ie
să fie cu p o g o ră m â n t ş i cu în d ră z n e a lă faţă de ei. Şi,
înainte de a în tr e b a ei, B ă trâ n u l a zis ucenicu lui său:
Ia aminte b in e la c e e a c e v o i fa c e astă z i şi să ai răbd a
re. Şi a pus B ă trâ n u l d o u ă p e rn e , una d e-a d reapta şi
una de-a stânga, şi le -a zis: Ş e d e ţi! Şi s-au a ş e z a t Şi
a intrat în ch ilia lui ş i s -a îm b ră c a t cu haine de c er
şetor. Şi ieşind, a tr e c u t p rin m ijlo cu l lor. Şi intrând,
iarăşi a p u rtat h a in e le lui. A poi ieşin d iarăşi, a sta t în
mijlocul lor. A ceia s-au m ira t d e lu crul Bătrânului. Şi
le-a zis: Aţi în ţe le s c e am făcu t? Şi ei au zis: Da! Şi el a
zis: M-a sch im b at cu cev a h ain a de n ecin ste? Au zis:
Nu! Şi el le-a zis: D eci, d acă su n t eu însum i în am ân
două, aşa cum p rim a nu m -a sch im bat, nici a doua nu
m-a vătămat. Aşadar, a şa su n tem d atori să facem la
primirea fraţilo r străin i, după Sfânta Evanghelie: D aţi
Cezarului c e e s te a l C ezaru lu i, ş i lu i D um nezeu c e este
al lui D um nezeu27. Deci, când su n t de faţă fraţi, cu în
drăzneală să-i prim im , iar când suntem singuri, avem
nevoie de tânguire, ca să răm ână înăluntrul nostru. Şi
cei care au auzit s-au m inu nat pentru că le-a zis cele
care erau în inim a lo r în ain te să-i în trebe şi au slăvit
pe Dumnezeu.
9. Povestea A w a Casian: Am p lecat din Palestina în
Egipt la unul d in tre Părinţi. Şi, după ce ne-a găzduit,
l-am în treb at pen tru care pricină în timpul primirii
fraţilor străin i nu ţinem canonul nostru de post aşa
♦ “ Cetatea a n tică din Egiptul de Jos. Astăzi se numeşte Mentza-
la el Haghit. ♦ "M a te i 2 0 ,2 1 .
668 PATERICUL MARE
cum l-am prim it din P alestin a? Şi a răspuns, zicând:

Postul totdeau na e ste cu m ine. D ar pe voi nu pot să
va am totdeau na cu m ine. Şi po stu l e ste un lucru şi fo
lositor, şi necesar, d ar d epinde de v oinţa noastră. Iar
îm plinirea poruncii iubirii o c ere ca p e ceva necesar
legea lui Dum nezeu. Prim indu-vă, deci, pe voi şi în voi
pe Hristos, su nt d ato r să vă slu je sc cu toată râvna. Şi
după ce vă p e tre c pe voi la plecare, p o t să redobân
desc canonul postului. Căci p rieten ii M irelui nu pot să
postească, cât tim p A cesta e ste cu ei. Dar când se va
lua de la ei, atunci au p rilejul să p o stească28.
10. A zis iarăşi: Am m ers la un a lt Bătrân şi ne-a fă
cut să gustăm ceva. Şi ne înd em na să mai luăm mân
care, chiar dacă ne săturasem . Şi când eu am spus că
nu mai pot, m i-a răspuns: Eu de şase o ri am pus masa
pentru că au v enit fraţii. Şi, îndem nând pe fiecare din
tre ei, am m âncat şi eu cu ei şi în că îm i este foame. Şi
tu o singură dată ai m ân cat şi te-ai săturat, încât nu
mai poţi?
11. S-a dat odată în Sch it porunca: Postiţi săptămâ
na aceasta! Şi din întâm plare au v enit fraţi din Egipt
la Avva Moise şi le-a făcut puţină fiertură. Şi au văzut
fraţii fumul şi au spus preoţilor: Iată, M oise a dezlegat
porunca şi a făcut fiertură la el. Şi ei au zis: Când va
veni, îi vom zice. Făcându-se sâm bătă şi văzând pre
oţii vieţuirea înaltă a A w ei M oise, au zis înaintea po
porului: Awa Moise, ai dezlegat porunca oamenilor şi
ai păzit porunca Iui Dumnezeu!
12. Un frate a văzut pe A w a N isterâe purtând două
+ “ Vezi Marca 2,19-20.
colovii29 şi i-a z is: D a c ă v in e u n s ă ra c şi îţi cere o haină,

pe care d in tre e le o d a i? Ş i răsp u n zân d , a zis: Pe cea
mai bună! Şi a z is fr a t e le : Ş i d a c ă îţi v a cere şi altul, ce
îi mai dai? Ş i a z is b ă t r â n u l: Ju m ă ta te din cealaltă! Şi
a zis fra te le: Ş i d a c ă î ţ i v a c e r e şi altul, ce îi m ai dai?
Iar el a zis: T ai c e a r ă m a s ş i-i d au ju m ătate, iar cu
cealaltă ju m ă ta te m ă în c in g . Şi ia ră ş i a zis: Şi dacă şi
pe aceasta o v a c e r e d e la t in e cin ev a, ce vei face? A
zis Bătrânul: îi d a u lu i c e a r ă m a s şi m ă duc şi m ă aşez
într-un lo c, p â n ă c â n d D u m n e z e u v a trim ite şi m ă va
acoperi, căci n u v o i c e r e d e la altcin ev a.
13. Un fra te a z is A w e i P im e n : D acă voi da fratelui
meu puţină p â in e s a u a ltc e v a , d ra cii în tin ează fapta
aceasta ca şi c â n d a r fi f o s t fă c u tă p e n tru a p lăcea oa
menilor. A zis B ă tr â n u l: C h ia r d a că e s te făcu tă pentru
a plăcea o a m e n ilo r, n o i v o m d a fra te lu i c e e a ce are
nevoie. I-a z is lu i ş i a c e a s t ă p ild ă : Doi oam eni erau
agricultori şi lo c u ia u în a c e e a ş i c e ta te . Şi unul dintre
ei, sem ănând, a fă c u t p u ţin ă r e c o ltă şi necu rată. Iar
celălalt, nu s -a în g r iji t s ă s e m e n e ş i n u a făcu t nimic,
întâm plându-se fo a m e te , c a r e d in tre c e i doi va trăi? A
răspuns fra te le : C el c a r e a fă c u t r e c o ltă p u ţină şi ne
curată. A zis B ă tr â n u l: A ş a ş i n o i, se m ă n ă m puţine şi
necurate, c a s ă n u m u r im d e fo a m e .
14. Un fr a te a c e r c e t a t p e A w a P im en după două
săptămâni d in P o s tu l M a re . Ş i-a m ă r tu ris it gânduri
le şi aflând o d ih n ă , a z is : Cu p u ţin n u m -am poticnit
dacă să m ă aflu a s t ă z i a ic i. A z is lu i B ătrân u l: De ce?
* n Coloviu se num eşte veşm ântul monahal, lung sau scurt, care
nu are mâneci. De la kolovos care înseam nă ciung.
670 PATERICUL MARE
I-a răspuns fratele: M i-am zis că poate pentru Postul

Mare nu-mi deschideţi. A zis A w a Pim en: Noi nu am
învăţat să închidem uşa de lem n, ci m ai curând închi
dem uşa limbii.
15. A rugat A w a T eodor cel din Ferm e pe Awa
Pamvo: Spune-m i cuvânt! Şi cu m ultă osteneală Bă
trânul i-a zis: Teodore, m ergi şi să ai milă de toţi, că
mila află îndrăzneală înain tea lui Dumnezeu.
16. A zis Amma Sara: E ste bin e să faci milostenie şi
pentru a plăcea oam enilor. Căci, chiar dacă este făcu
tă pentru a plăcea oam enilor, ajunge după aceea să fie
plăcută şi lui Dumnezeu30.
17. Ziceau despre A w a Serapion că a întâlnit în
Alexandria un sărac care trem u ra de frig şi, stând el,
gândea în sinea lui: Cum eu, socotind că sunt ascet,
port haină, iar acest sărac, m ai bine zis Hristos, moare
de frig? Adevărat, dacă îl voi lăsa pe acesta să moară,
ca ucigaş voi fi ju decat în ziua Judecăţii. Şi dezbrăcân-
du-se, ca un bun luptător, a dat săracului haina pe care
o purta. Şi şedea având sub b ra ţ m ica Evanghelie, pe
care o purta m ereu asupra sa. Trecând, deci, pe acolo
cel cu rânduiala la m ănăstire, şi văzându-1 gol, i-a zis:
A w a Serapion, cine te-a dezbrăcat? Şi scoţând mica
Evanghelie, i-a zis: A ceasta m -a dezbrăcat. Şi sculân-
du-se de acolo, a întâlnit pe unul ţinut de cineva pen
tru că îi era dator şi nu avea să-i dea datoria. Vânzân-
du-şi, deci, mica Evanghelie, nem uritorul Serapion a
plătit datoria omului aflat la strâm torare. Şi s-a întors
la chilia lui gol. Deci, cum l-a văzut ucenicul lui gol,
i-a zis: Awa, unde este coloviul tău cel scurt? Şi i-a
* “ Vezi apoftegma 13.
zis Bătrânul: L-am trim is înainte, fiule, acolo unde o

să avem nevoie de el! A zis către el fratele; Unde este
mica Evanghelie? A răspuns Bătrânul: Adevărat, fiule,
pe ea care-m i zicea în fiecare zi vinde avuţiile tale şi
dă-le săracilor, am vândut-o şi am dat-o săracilor, ca
în ziua Judecăţii să aflăm mai multă îndrăzneală la El.
18. A în treb at A w a Tim otei, preotul, pe Awa Pi-
men, zicând: E ste o fem eie în Egipt care se desfrâ
nează şi plata ei o dă m ilostenie. Şi a zis Awa Pimen:
Nu va răm âne în desfrânare, căci se vede în ea rodul
credinţei! S-a în tâm p lat să vină mama preotului Ti
motei la el şi a în treb at-o pe ea zicând: Femeia aceea
a rămas în d esfrânare? Şi ea a zis: Da! A adăugat încă
şi alţi bărbaţi, dar şi-a înm ulţit şi milostenia. Şi a ves
tit aceasta A w a T im otei A w ei Pimen. Iar el a zis: Nu
va rămâne în desfrânare! Venind iarăşi mama Awei
Timotei, i-a zis: Ştii că fem eia aceea căuta să vină cu
mine ca să vă rugaţi pentru ea? Iar el a vestit Awei Pi
men şi acela i-a zis: Mai bine mergi tu şi întâlneşte-te
cu ea. Şi el a p lecat după cuvântul Bătrânului şi aceea,
văzându-1 şi auzind de la el cuvântul lui Dumnezeu,
s-a pătruns la inim ă, a plâns şi i-a zis: Eu de astăzi mă
voi alipi31 de Dum nezeu şi nu voi mai continua să des
frânez. Şi înd ată intrând în m ănăstire, a bineplăcut
lui Dumnezeu.
19. Zicea un B ătrân că era cineva care se lepădase
de lume având fem eie şi o fiică. Aceasta, deşi catehu-
menă, era ca şi creştin ă. Şi a îm părţit el lucrurile lui
* 31Este folosit verbul pe care-1 foloseşte Sf. Pavel în 1 Coc 6,
17: Iar cel ce s e alip eşte d e D om nul este un duh cu El. Legătura
esteevidentă.
672 PATERICUL MARE
în trei părţi. Săvârşindu-se însă, în tre timp, fiica lui

care era catehum enă, tatăl a d at săracilor ce i se cuve
nea aceleia ca din p artea ei. A dat în că şi partea femeii
sale, şi partea lui. Şi nu în ceta să roage pe Dumnezeu
pentru ea. Deci în tim p ce se ruga el a venit un glas,
zicând: Fiica ta s-a botezat, nu te necăji! Şi el nu a cre
zut. Şi i-a zis lui iarăşi glasul nevăzut: Sapă la mor
mântul ei să vezi dacă o găseşti. Şi el mergând la mor
m ânt a săpat şi nu a găsit-o. Căci se m utase în ceata
credincioşilor.
20. Zicea unul dintre Părinţi că un magistrat32 a
fost trim is să răspândească o poruncă împărătească.
Şi pe cale a aflat un m ort sărac, întins gol la pământ.
Şi facându-i-se milă, a zis slujitorului său: Ia calul şi
mergi puţin înainte! Şi coborând, s-a dezbrăcat de
una din hainele lui şi a acop erit pe cel mort, apoi a
plecat. După câteva zile, iarăşi a fost trimis acelaşi
magistrat să vestească poruncă. Şi s-a întâmplat, pe
când ieşea el din cetate, să cadă de pe cal şi să-şi rupă
piciorul. Şi l-a dus înapoi slujitorul la casa lui şi docto
rii îl îngrijeau. Iar după cinci zile s-a înnegrit piciorul
lui. Şi văzând doctorii că se înnegreşte piciorul, au fă
cut semn între ei că trebuie să-i taie piciorul, ca să nu
putrezească to t trupul şi să m oară omul. Şi i-au zis:
Venim dimineaţă şi te vindecăm! Şi bolnavul a făcut
semn slujitorului să iasă după doctori şi să afle de la
ei ce vor să facă. Şi aceia i-au zis: Piciorul stăpânului
tău s-a înnegrit şi dacă nu va fi tăiat, omul va muri.
♦ ^-Magistraţii erau funcţionari publici care aparţineau servi
ciului de magistru, un demnitar al curţii împărăteşti cu multe
jurisdicţii.
Venim dim ineaţă şi ce va vrea Dumnezeu, aceea vom

face. Şi a intrat slu jitoru l plângând la stăpânul său şi
zicând că aceasta vor să facă cu tine. Iar el auzind, s-a
întristat şi de m ultă supărare nu a dormit. Şi candela
lui ardea. Pe la m iezul nopţii a văzut un om intrând
pe fereastră şi venind la el şi zicându-i: De ce plângi?
Ce te întristează? Iar el a zis: Doamne, cum vrei să nu
plâng şi să nu fiu în trista t că mi-am rupt piciorul şi
doctorii vor să facă aceasta cu mine? Şi i-a zis lui cel
care i s-a arătat: A rată-m i piciorul! Apoi l-a uns şi i-a
zis: Scoală-te şi um blă! Şi a zis bolnavul: Piciorul meu
este rupt şi nu pot! Şi i-a zis: Sprijină-te pe mine! Şi
sprijinindu-se, a p ăşit şchiopătând. Şi i-a zis cel care
i s-a arătat: în că şchiopătezi? întinde-te iarăşi! Şi,
ca şi când l-a uns din nou, i-a întins picioarele. Şi i-a
zis: Scoală-te iarăşi şi m ergi! Şi sculându-se, a mers
ca un om sănătos. Şi a zis: întinde-te şi te odihneşte!
Apoi i-a zis câteva cuvinte despre milostenie, că a zis
Domnul: F ericiţi c e i m ilostivi, că aceia se vor miluPl
Căciju decata es te fă r ă m ilă pentru cel care n-a făcut
milă34. Şi altele asem enea. Şi a zis: Să te mântuieşti!
Şi a zis m agistratul: Pleci? Şi el a zis: Da! Ce mai vrei,
de vreme ce te-ai făcu t sănătos! I-a zis lui magistra
tul: Pentru Dumnezeu, Cel care te-a trimis, spune-mi
cine eşti? Şi i-a zis: U ită-te la mine! Recunoşti această
stofă moale? A zis lui: Da, stăpâne, a mea este! Şi acela
i*a zis: Eu sunt cel pe care l-ai văzut mort şi aruncat
pe cale, peste care tu ai aru ncat această stofă moale.
Dumnezeu m -a trim is să te vindec. Să-i mulţumeşti,
jeci, pentru totd eau na lui Dumnezeu. Şi a plecat
*53Matei 5,7. + 34Iacob 2.13.
674 PATERICUL MARE
iarăşi pe fereastra pe care a venit. Şi sănătos fiind, a

slăvit pe Dumnezeu, Pricina a to t binele.
21. Un alt magistrat, întorcându-se la Constantino-
pol din Palestina, a întâlnit pe cale un orb prin părţi
le Tirului, neavând pe nim eni însoţitor. Acela, auzind
zgomotul cailor, s-a culcat pe m arginea drumului pen
tru puţin şi întinzându-şi mâinile vorbea de milă şi de
sărăcie, cerând de la ei m ilostenie. Magistratul însă a
trecut pe lângă el, dispreţuindu-1. Şi după scurt timp,
părându-i rău, a oprit calul şi luând punga, a scos o
monedă, s-a întors la sărac singur şi i-a dat moneda.
Acela, primind, s-a rugat de el, zicând: Cred în Dum
nezeu că porunca Lui te va izbăvi de ispită. Şi a primit
magistratul urarea întru cunoştinţă. Şi plecând în ce
tate, a găsit acolo pe stăpânitor şi câţiva pancratiaşti35
care-1 rugau pe acela să le dea o corabie şi să străbată
marea. Şi pancratiaştii, văzând pe magistrat, au înce
put să-l roage să ceară stăpânitorului să le dea o cora
bie ca să plece departe din cetate. Şi fiind încredinţat
de rugămintea lor, s-a dus la stăpânitor şi i-a zis des
pre caii de poştă, ca să-i dea, şi despre pancratiaşti. A
zis deci stăpânitorul către pancratiaşti, glumind: în
duplecaţi pe magistrat să meargă cu voi pe mare şi vă
slobozesc. Iar ei, auzind aceasta, au răm as mult timp
rugând pe magistrat să prim ească să călătorească îm
preună cu ei pe mare. Şi pentru că s-au înţeles cu el,
stăpânitorul le-a dat corabia. Magistratul şi pancra
tiaştii au pornit călătoria de îndată ce au avut vânt
# 35Cuvântul din textul vechi mxpn<xx<5tpioi înseamnă pancratiaşti.

Aceştia se întreceau în Pancratiu, care era o probă a tinerilor greci
în antichitate, ce cuprindea şi trânta, şi lupta cu pumnii (ET].
DESPRE PRIMIREA STRÂINILOR 675
prielnic. Iar noaptea s-a întâmplat magistratului ca,

fiind deranjat la pântece, să se scoale pentru nevoia
trupească. Şi pe când era pe puntea corăbiei a primit
o lovitură puternică de la pânzele catargului şi a căzut
în mare. Marinarii au auzit căderea lui, dar pentru că
era noapte şi vânt puternic, nu au putut să-l prindă.
Lăsat în voia valurilor, magistratul socotea că va muri.
Dar, cu voia lui Dumnezeu, s-a aflat o altă corabie ve
nind din urmă şi văzându-1, marinarii l-au ridicat pe
corabie şi aşa a ajuns în cetatea în care mergeau şi
pancratiaştii. Marinarii celor două corăbii ieşind pe
uscat s-au întâmplat în acelaşi han. Şi s-a întâmplat ca
unul dintre marinarii de pe corabia din care a căzut
magistratul să-şi aducă aminte de el, suspinând şi zi
când: Oare ce s-o fi întâmplat cu magistratul acela? Şi
auzind aceasta, marinarii celeilalte corăbii au între
bat pentru ce m agistrat a suspinat Şi aflând adevărul,
i-au spus lui: Noi l-am scos din mare şi este cu noi. Şi
aflând aceia, s-au bucurat şi venind l-au luat cu ei. Şi
magistratul le-a povestit că orbul căruia i-am dat o
monedă pe cale, acela m-a ţinut mergând pe ape. Şi
auzind aceasta, au slăvit pe Dumnezeu Mântuitorul.
Din aceasta învăţăm, aşadar, că milostenia de bună
voie nu se pierde, ci, la vreme de nevoie, Dumnezeu
răsplăteşte celui milostiv. După Dumnezeiasca Scrip
tură: Nu te da în lătu ri d e la a-i fa c e bine celui lipsit
atunci când m âna ta p oate să ajute36.
22. Zicea unul dintre cei iubitori de Hristos care avea
harisma milosteniei: Cel care dă milostenie este dator
să o dea ca şi când ar fi el însuşi cel care o primeşte. 0
* 36Pilde 3,27.
676 PATERICUL MARE
asem enea m ilostenie îl apropie de Dumnezeu.

23. Zicea cineva că în Alexandria era un bogat care
s-a îmbolnăvit. Şi tem ându -se de m oarte, a luat trei
zeci de litre de aur şi le-a dat săracilor. Şi făcându-se
sănătos, a început să-i pară rău de ceea ce a făcut Şi
avea un prieten evlavios şi a îndrăznit să-i spună că îi
pare rău pentru ceea ce a făcut. Iar acela i-a zis: Eşti
dator mai curând să te bucuri pentru că lui Hristos le-ai
d a t Dar el nu s-a încredinţat de aceasta. Atunci i-a zis
acela: Iată cele treizeci de litre! Căci era bogat şi el.
Vino, deci, la Sfântul Mina37 şi spune: Nu sunt eu cel
care a îm plinit porunca, ci el este! Şi vei primi aurul.
Şi venind la Sfântul Mina, a zis aşa şi a luat cele trei
zeci de litre de aur. Şi cum ieşea el pe poartă, a murit
Şi cei care erau cu el au zis stăpânului monedelor de
aur*. Primeşte înapoi cele ale tale! Iar el a zis: Să nu-mi
facă mie aşa Domnul! Căci din clipa în care le-am dat
lui Hristos, sunt ale Lui. Să fie date săracilor! Şi ei,
auzind cele întâmplate, s-au înfricoşat şi au slăvit pe
Dumnezeu pentru gândul bun al bărbatului.
24. Un Bătrân vieţuia îm preună cu un frate de ob
şte. Şi Bătrânul era milostiv. Şi întâmplându-se foa
mete, au început să vină la poarta lui ca să primească
milostenie. Şi Bătrânul dădea m ilostenie la toţi care
veneau. Văzând fratele ce se întâmplă, a zis Bătrânu
lui: Dă-mi partea m ea din pâini şi fă ce vrei cu partea
♦ 37Este vorba despre biserica marelui mucenic Mina (prăznui-
rea lui se face la 11 noiembrie), care s-a construit deasupra mor
mântului mucenicului lângă Alexandria, în timpul arhipăstoriei
Sfântului Atanasie cel Mare. Datorită m ultelor m inuni care erau
săvârşite de sfânt s-a organizat un centru religios unde venea o
mulţime de închinători şi din alte ţări (ET).
ta. Şi B ătrân u l a îm p ă rţit p âin ile şi făcea milostenie

cu partea lui. Şi m u lţi alerg au la B ătrân auzind că dă
la toţi. Şi văzând D u m n ezeu aceasta, a binecuvântat
pâinile lui. Ia r fra te le , m ân cân d pâinile sale, a zis Bă
trânului: D e o a re ce m ai am câtev a pâinici, aw a, pri-
meşte-mă să fim ia r de o b şte ! Şi i-a zis Bătrânul: Cum
vrei, aşa voi face! Şi au v ie ţu it iarăşi de obşte. întâm -
plându-se acu m b e lşu g , v en eau iarăşi cei care aveau
nevoie să p rim e a s că m ilo ste n ie . Şi într-u na din zile,
intrând fratele, a v ăzu t că p âin ile s-au te rm in a t Deci,
a venit un să ra c şi B ă trâ n u l a zis fratelui să-i dea mi
lostenie. Iar el a zis: Nu m ai e s te niciuna, părinte! A zis
lui Bătrânul: In tră şi cau tă! Şi fratele intrând, a aflat
coşul plin de pâini. Şi v ăzând aceasta, s-a înfricoşat şi
luând, a d at săracu lu i. Şi cu n o scân d astfel credinţa şi
virtutea B ătrân u lu i, a slă v it p e Dumnezeu.
25. A zis u n B ă trâ n c ă p o ate cineva să facă multe
lucruri bu n e şi cel v ic le a n să -l înd em ne să ţină cu tă
rie la lucruri n e în s e m n a te , ca să piardă plata pentru
toate lu cru rile b u n e p e c a re le lucrează. în tim p ce şe
deam eu o d ată la O xirin h o 38 lângă un p reo t care făcea
multe m ilostenii, a v e n it la el o văduvă cerându-i puţin
grâu. Şi el i-a zis: Adu u n s a c să -ţi m ăsor! Şi ea a adus.
Şi măsurând cu p re c iz ie sacu l, a zis: Este m are! Şi s-a
ruşinat văduva. D eci i-a m zis după aceea eu: Awa, ai
vândut grâul? A zis: Nu, ci l-am d at m ilostenie. Atunci
i-am zis: D acă t o t l-ai d at m ilo sten ie, de ce ai cercetat *
* “ Cetate antică în p a rtea de apus a văii Nilului, cunoscută din
nenumăratele papirusuri ca re s-au găsit la sfârşitul secolului al
XlX-lea şi începutul secolului XX. Pe locul vechil cetăţi se află as
tăzi satul A l-Bahnasa (E T ).
678 PATERICUL MARE
cu precizie m ărim ea sacului şi ai ru şin at pe văduvă?

26. Un frate a cerce ta t pe un an ah o ret şi ieşind de
la el, i-a zis: Iartă-m ă, a w a , că te-am ţin u t de la cano
nul tău! Şi răspunzând, i-a zis: Canonul meu este să te
odihnesc pe tin e şi să te trim it în pace.
27. Un anah oret şed ea aproape de o obşte şi făcea
multe nevoinţe. S-a întâm p lat să vină unii'la obşte şi
l-au silit şi pe el să m ănânce, deşi nu era ceasul. După
aceasta i-au zis fraţii: Nu te -ai necăjit, aw a? Iar el a
zis: Necazul meu este atunci când fac voia mea.
28. Ziceau despre un B ătrân că şed ea în Siria lângă
calea ce ducea la pustie. Şi lucrarea lui era aceasta: în
orice ceas venea un monah din pustie, îi aducea aceluia
odihnă cu bună încredinţare. A venit, deci, odată un
anahoret şi i-a oferit şi lui odihnă. Dar acela nu a voit
să prim ească, zicând că p osteşte. Şi întristându-se i-a
zis: Nu ocoli pe robul tău39, m ă rog ţie, nu mă neso
coti! Vino, deci, să ne rugăm! Iată, este aici un copac
şi la care din noi se va apleca atunci când fiecare se
va ruga în genunchi, voia aceluia vom face! Şi-a ple
cat genunchiul la rugăciune anahoretul şi nu s-a în
tâmplat nimic. Şi-a plecat genunchiul şi primitorul de
străini, şi îndată copacul s-a plecat împreună cu el. Şi
primind astfel înştiinţare, au m ulţum it lui Dumnezeu.
29. Era un monah care avea un frate sărac în lume.
Şi, dacă lucra ceva, îi dădea aceluia. Dar cu cât îi dădea
mai mult, cu atât acela sărăcea m ai mult. Plecând fra
tele, a vestit lucrul unui Bătrân. Şi a zis lui Bătrânul:
Dacă vrei să mă asculţi, să nu-i mai dai nimic, ci să-i
spui: Frate, când aveam, îţi dădeam! Acum şi tu ce vei
* W ezi Facerea 18,3.
dobândi lucrând să-m i aduci mie! Şi orice îţi va aduce

să primeşti de la el şi oriunde ştii străini sau bătrâni,
dă-le lor şi înd eam nă-i să facă rugăciune pentru el,
Plecând fratele, a făcu t aşa. Şi când a venit fratele din
lume la el, i-a v orbit precum i-a zis Bătrânul şi acela a
plecat întristat. Şi, iată, în prima zi, luând din grădina
lui verdeţuri, i le-a adus. Iar fratele lui, primindu-le,
le-a dat unor bătrâni. Şi i-a rugat pe aceia să facă ru
găciune pentru fratele lui. Şi, binecuvântat fiind, s-a
întors la casa lui. A sem enea şi după aceea, a adus le
gume şi trei pâini. Şi luându-le fratele, a făcut ca pri
ma dată. Şi iarăşi fiind binecuvântat, a plecat. Venind,
deci, şi a treia oară, a adus multe alimente şi vin, şi
peşte. Şi văzând fratele său, s-a minunat Şi a chemat
săraci şi le-a pus m asă. Şi a zis fratelui său: Nu cumva
ai nevoie de puţină pâine? Iar acela a zis: Nu, doamne!
Căci atâta tim p cât luam de la tine ceva, ca un foc intra
în casa mea şi le consum a. De când nu mai primesc de
la tine, Dumnezeu m ă binecuvântează. Plecând, deci,
fratele, a v estit Bătrânului to t ce se întâmplase. Şi i-a
zis Bătrânul: Nu ştii că lucrul monahului este foc şi
oriunde ajunge arde? A ceasta îi este de folos fratelui,
să facă m ilostenie din osteneala lui şi să ia binecuvân
tare de la sfinţi. Şi în felul acesta este binecuvântat.
30. Un m onah te b a it avea de la Dumnezeu harisma
slujirii, încât fiecăru ia din cei care veneau la el îi rân-
duia cele de trebuinţă. Acestuia i s-a întâmplat odată
să dea m ilostenie într-u n sat. Şi iată o femeie a venit
la el să prim ească m ilostenie. Şi purta haine vechi.
Văzând-o că p o artă haine vechi, şi-a întins mâna ca
să-i dea m ulte lucruri, dar şi-a tras mâna înapoi şi i-a
680 PATERICUL MARE
adus puţine. Şi iată a v e n it a lta p u rtân d haine bune.

Şi văzând h ain ele ei, s -a re p e z it să-i dea puţine, dar
şi-a întins m âna şi i-a adus m ulte. Şi a în tre b a t despre
am ândouă. I-au spus că ce a ca re e ra îm brăcată bine,
fiind din neam v red n ic, s ă ră cis e şi folosea hainele
bune de ru şine! Ia r cea la ltă fo lo sea hainele vechi ca
să prim ească.
31. Au m ers od ată doi fraţi la un B ătrân. Şi obiceiul
Bătrânului era să nu m ăn ân ce în fiecare zi. Şi când a
văzut pe fraţi, s-a bu cu rat şi a zis că postul are plată,
dar cel care m ăn âncă din d ragoste îm plineşte două
porunci, că şi-a lă sa t voia sa şi a îm p linit porunca lui
Dumnezeu, odihnind pe fraţi.
32. Unul d intre sfinţi locu ia în Egipt într-un loc
pustiu. La m are d ep ărtare de e l era un maniheu40,
care era p reo t la c ei ce s e num eau pe ei înşişi pre
oţi. Şi plecând să cerce te ze pe unul d e-ai lui, l-a prins
noaptea chiar în locul unde e ra sfântul ortodox.
L-a cuprins neliniştea, d ar se tem ea să intre la or
todox şi să doarm ă, căci ştia că acela îl cunoaşte că
este m aniheu şi putea să nu-1 prim ească. împins de
* '“’Maniheismul a fost o cred in ţă du alistă, în tem eiată de Manes
In nordul Babilonului în secolu l al III-lea. Conţinutul ei este un
sincretism alcătu it din elem en tele m a rilo r religii ale epocii ace
lea: zoroastrism ul, budism ul şi m ulte elem en te din creştinism.
Datorită concepţiei un iversaliste a cond u căto ru lu i ei a avut o
largă răspândire în m ai m ulte ţări, în to a tă îm părăţia persană
şi în Egipt şi în nordul Afganistanului, iar m ai târziu în India şi
China, prin trimişii lui M anes, c a re a fost u cis ( 2 7 7 ) de către Vâ
râm I, regele Persiei ( 2 7 4 - 2 7 7 ) , fiind a cu z a t de colaboraţionism
cu duşmanii Persiei. A dept al m aniheism ului a fost şi Fericitul
Augustin, dar după în to arcerea la H ristos el a co m b ătu t această
înşelăciune (ET).
nevoie, a b ătu t la poartă. Deschizând Bătrânul şi cu-

noscându-1, l-a p rim it cu bucurie şi l-a pus să se roa
ge după obicei. Şi, după ce i-a oferit cele de găzduire,
s-au culcat. Şi m aniheul, răm ânând singur în timpul
nopţii, se gândea m irându-se cum de nu a avut nimic
Bătrânul îm potriva lui. Şi a zis: Acesta este cu adevă
rat al lui Dumnezeu! Şi dim ineaţa, venind la el, a căzut
la picioarele lui, zicând: Eu de astăzi sunt ortodox! Şi
aşa a răm as îm preu nă cu el.
33. Era un b ă rb a t bogat în Israel, care se îmbo
găţise din lăcom ii şi calom nii, şi nedreptăţi. Acesta,
venindu-şi în fire şi gândindu-se la judecată, a mers
la învăţător şi a zis: Rogu-m ă ţie, mintea mea este în
robită grijilor p ăm ânteşti ale vieţii. Deci, vindecă-mă,
ca să nu pier. Iar acela i-a d at lui înţelepciunea lui So-
lomon şi citind a găsit cuvintele: Cel care îl miluieşte
pe sărac îl îm prum ută pe Dumnezeu41. Şi închizând
cartea, a dat-o învăţătorului, zicând: Cine este mai
vrednic de crezare d ecât Dumnezeu? El îmi va întoar
ce şi averi şi dobânzi dacă eu voi milui pe săraci! Şi
plecând, a vândut totul şi a dat săracilor, fără să mai
ţină nimic p en tru el, d ecât numai patru monede de
aur pentru îm brăcăm in tea trupului său. Şi s-a făcut
tare sărac şi nim eni nu-1 miluia. La urmă a zis în sine:*
* 41Pilde 1 9 ,1 7 . în ţelep ciu n ea lui Solomon se cuprinde în două
lucrări: în lu crarea cu acelaşi num e: înţelepciunea lui Solomon
şi în Pilde. în ţelep ciu n ea lui Solom on şi Pildele se găsesc aşezate
între cele o p t că rţi ale Vechiului Testam ent, numite sapienţiale
şi în general po etice, d id actice, m orale, pentru că vorbesc despre
înţelepciune în sen s m oral şi religios. Acestea sunt următoarele:
Iov, Psalmi, Pilde, Ecleziastul, C ântarea Cântărilor, înţelepciunea
Iui Solom on, în ţelep ciu n ea lui Sirah şi Plângerile.
682 PATERICUL MARE
Voi merge la Ierusalim , la Domnul şi Dumnezeul meu

şi mă voi plânge Lui că m -a în şelat, fâcându-mă să-mi
risipesc averile m ele. M ergând el la Ierusalim, a văzut
doi bărbaţi certând u-se în tre ei, d eoarece găsiseră o
piatră de p reţ care se pierduse din diploida42 arhie
reului Aaron43. Aceia nu ştiau de unde era piatra. Şi
le-a zis: De ce vă certaţi? Şi ei au zis: Am găsit o piatră
şi ne certăm ce piatră să fie! Şi el le-a zis: Daţi-mi-o
mie şi luaţi patru dinari pe ea. Iar ei cu bucurie i-au
dat piatra. Mergând, deci, la Ierusalim , a arătat piatra
unui aurar. Acesta, văzând piatra, i-a zis: Unde ai găsit
această piatră? Iată sunt trei ani de când Ierusalimul
este dat peste cap pentru piatra aceasta. Mergi, dar,
şi dă-o arhiereului şi te vei îm bogăţi! Mergând el la
templu, îngerul Domnului a zis arhiereului: Vine un
om la tine având piatra care s-a pierdut. Dă-i lui aur şi
argint şi pietre preţioase câte vrea! Şi mustrându-1 pe
om, a zis: Nu te îndoi în inim a ta, nici nu fi necredin
cios faţă de Dumnezeu Care a zis că cel care miluieş-
te pe sărac împrumută pe Dumnezeu. Iată ţi-a dat de
şapte ori mai mult în veacul acesta şi în veacul viitor
îţi va da viaţă veşnică!
Sfârşitul tratatului despre prim irea străinilor.*
* “ AmXoîSa este efodul cu sut în aur, alcătuit din două părţi,

una în faţă şi alta în spate, care se strân g ea cu o cingătoare îm
podobită. în p artea din faţă şi pe piept erau aşezate pe o placă
dreptunghiulară pe câte patru rânduri câte doisprezece pietre
preţioase, bătute în aur, cu num ele celo r douăsprezece semin
ţii ale lui Israel. Aceste pietre p reţioase erau considerate sfinte.
Efod purtau şi preoţii, dar era m ult m ai simplu. * 43Aaron a fost
primul arhiereu al evreilor, fratele lui Moise şi al lui Miriam.
CAPITOLUL XIV
D E S P R E ASCULTARE
1. A zis A w a A ntonie că ascu ltarea împreună cu în-

frânarea îm b lân zesc fia re le sălbatice!
2. A zis A w a A rsen ie A w e i Alexandru: Când ter
mini de d esp icat n u ielele, vino să mănânci cu mine.
Dar, dacă vin stră in i, să m ăn ânci cu ei. A w a Alexandru
lucra cu rân du ială şi lin işte. Şi, când s-a făcut ceasul,
încă mai avea n u ie le le şi, voind să ţină cuvântul Bă
trânului, a răm as s ă te rm in e nuielele. A w a Arsenie,
văzând că zăbo v eşte, a m ân cat, gândind ca nu cum
va să fi avut străin i. Şi A w a Alexandru când s-a făcut
seară a venit. Şi i-a zis B ătrân u l: Ai avut străini? A zis:
Nu! I-a zis iarăşi: A tunci, d e ce nu ai venit? Şi el i-a zis:
Mi-ai spus că atu n ci cân d te rm in de despicat nuielele
să vin. Şi ţin ân d cuv ântu l tău, nu am venit până acum,
căci acum le-am te rm in a t. Şi s-a m inunat Bătrânul de
acrivia lui şi i-a zis: Să m ăn ân ci mai devreme pentru
ca şi slujba ta s ă o faci şi ap a să ţi-o bei. Altfel trupul
tău repede se va istovi.
1. Un frate a v e n it d e la S ch it la A w a Amun. Şi i-a
zis: Părintele m eu m ă trim ite pentru slujire şi mă tem
684 PATERICUL MARE
de desfrânare. Şi i-a zis B ătrânu l: în ceasul în care vine

ispita să spui: D um nezeule al puterilor, pentru rugă
ciunile părintelui m eu, scap ă-m ă! Deci, într-una din
zile, fiind trim is de p ărin tele lui să m eargă în Egipt
pentru slujire, s-a dus, aşa cum obişnuia, la cel care le
dădea cele de trebu inţă. D ar nu l-a aflat pe acela aca
să, iar fiica lui, care era fecioară, fiind acasă, a închis
uşa după ce a in tra t fratele. Şi el înţelegând gândul ei,
a strigat cu glas m are: Dum nezeul p ărintelui meu, sca
pă-mă! Şi îndată s-a aflat pe calea care ducea la Schit
2. A c e rce ta t A w a Avraam pe A w a Are. Şi în timp
ce şedeau ei a v enit un frate la B ătrânu l şi i-a zis: Spu
ne-m i ce să fac să m ă m ân tuiesc! Iar el i-a zis: Mergi
şi să petreci to t anul acesta m âncând în fiecare seară
pâine şi sare. Apoi vino iarăşi şi îţi voi spune. A ple
cat şi a făcut aşa cum l-a sfătuit. îm plinindu-se anul, a
venit iarăşi fratele la A w a Are. S-a întâm plat şi atunci
A w a Avraam să fie acolo. Şi a zis iarăşi Bătrânul frate
lui: Mergi şi anul acesta p o steşte două-două1! Şi cum
a plecat fratele, a zis A w a Avraam A w ei Are: De ce
cu toţi fraţii vorbeşti punându-le ju g uşor, iar fratelui
acestuia îi pui sarcină grea? A zis lui Bătrânul: Fraţii,
cum vin şi cer, aşa şi pleacă. A cesta, însă, vine să audă
cuvânt pentru Dumnezeu, căci este lucrător, şi orice
îi spun face cu to ată silinţa. De a ceea şi eu îi vorbesc
cuvântul lui Dumnezeu!
3. Zicea unul dintre B ătrâni că A w a Vasile, cerce
tând o obşte, după învăţătura de cuviinţă a zis egume
nului: Ai aici vreun frate în tre cei care se mântuiesc?
* ' 0 dată la două zile sau o zi da şi una nu.
DESPRE ASCULTARE 685
Iar el a zis: Toţi su n t robii tăi şi se silesc să se mântu

iască, stăpâne! Iarăşi i-a zis: Ai, cu adevărat, pe cine
va care are a scu lta re ? Ia r el i-a adus un frate. Şi Awa
Vasile l-a rân d u it să slu jească la masă. După ce au
mâncat, fratele i-a adus să se spele. Şi i-a zis Sfântul
Vasile: Vino să-ţi dau şi eu să te speli! Şi el a primit
de la sfântul să-i to a rn e apă. Şi i-a zis sfântul: Când
intru în altar, vino să te fac diacon. Şi după ce a făcut
aceasta, l-a făcu t şi p re o t şi l-a luat cu el la episcopie
pentru ascu ltarea lui.
4. Zicea A w a Isaia către cei care veneau şi se supu
neau Sfinţilor P ărinţi: Prim a vopsea nu se ia, ca por-
fira2. Şi după cum ram urile tinere se îndreaptă şi se
îndoaie cu uşurin ţă, aşa şi cei care sunt începători în
ascultare.
5. Se povestea d esp re A w a Ioan Kolovos că a mers
la un Bătrân te b ait, la Schit, şi a stat în pustie. Bătrâ
nul a luat un lem n u sc a t şi l-a plantat. Apoi i-a zis: în
fiecare zi să-l uzi cu o cană de apă până când face rod.
Şi apa era d ep arte de el, în câ t trebuia să plece seara şi
să se întoarcă d im in eaţa. După trei ani, lemnul a dat
lăstari şi a făcu t rod. Şi luând Bătrânul rodul acela l-a
dus în biserică, zicând fraţilo r: Luaţi şi mâncaţi rodul
ascultării!
6. Ziceau d esp re Ioan, ucenicul Awei Pavel, că avea
mare ascultare. în tr-u n loc erau morminte şi acolo îşi
* 2Porfira este o su b sta n ţă d e cu loare roşu închis care nu se
şterge. Cunoscută din antich itate, se extrăgea din secreţiile scoici
lor cu acelaşi nu m e. P o rfiră, d e asem enea, se numeau şi hainele
preţioase ale îm p ă ra ţilo r şi ale regilor din antichitate. Chiar şi în
Bizanţ, hainele se v o p se a u c u a ce a s tă substanţă preţioasă.
686 PATERICUL MARE
avea culcuşul o h ien ă. Şi B ă trâ n u l a văzu t în locul ace

la băleg ar şi a zis lui lo a n să se d ucă şi să-l a d u c i Iar
el a zis: Ce să fac, a w a , cu h ie n a? Ia r Bătrânul, glu
mind, i-a zis: D acă v in e a su p ra ta, leag-o şi adu-o aici.
Deci, a p le ca t fra te le aco lo p e seară. Şi iată hiena a
v enit asupra sa. Ia r el, după cuvântul Bătrânului, s-a
rep ezit să o prindă. Şi h ie n a a fugit. Şi alergând după
ea, zicea: A w a m i-a zis să te leg. Şi prinzând-o, a le
gat-o. Iar B ătrân u l s tă te a n e lin iştit şi-l aştepta. Şi iată,
a venit având h ien a legată. Şi văzându-1 Bătrânul, s-a
m inunat. Şi v rând să-l sm e re ască, l-a lovit zicându-i:
Nebunule, câin e n ebu n m i-ai adus aici? Şi Bătrânul a
dezlegat-o în d ată şi a slo b o zit-o să plece.
7. Ziceau d esp re A w a Siluan că avea un ucenic
pe num e M arcu. Şi acela av ea ascu ltare m are şi era
caligraf. Şi îl iu bea B ătrân u l p en tru ascultarea lui.
Avea şi alţi u n sp rezece ucenici şi aceia se necăjeau
că îl iubea pe acela m ai m u lt d ecât pe ei. Şi auzind
Bătrânii, s-au în tr is ta t Şi au v e n it B ătrân ii într-o zi la
el şi l-au m u stra t Iar el, luându-i, a ie şit şi a bătut la
fiecare chilie, zicând: Cutare, frate, vino, că am nevoie
de tine! Şi niciunul d in tre ei nu a v en it îndată. Şi ajun
gând la chilia lui Marcu, a b ă tu t zicând: Marcule! Şi el
auzind glasul Bătrânului, în d ată a s ă rit afară. Şi l-a tri
m is la slujire. Iar el a zis B ătrân ilo r: Unde sunt ceilalţi
fraţi, Părinţilor? Şi intrând în chilia lui Marcu, a cer
cetat lucrul pe care-1 făcea. Şi a aflat că tocm ai pusese
mâna să scrie litera o şi când a au zit pe Bătrânul, nu a
mai dus-o pana până la cap ăt ca s-o term ine. Deci, au
zis Bătrânii: Cu adevărat, cel pe care-1 iu beşti tu, awa,
Şi noi îl iubim, pentru că şi Dum nezeu îl iubeşte!
8. Ziceau d esp re A w a Siluan că odată, plimbându-

se prin Sch it cu B ă trâ n ii şi vrând să Ie arate ascultarea
ucenicului său, p en tru care îl iubea mult, a văzut un
mistreţ m ic şi i-a zis: Vezi boul acela mic, fiule? Şi i-a
zis: Da, a w a ! Şi co a rn e le lui cât de frumoase sunt? A
zis: Da, a w a ! Şi s-au m inunat Bătrânii de răspunsul
lui şi s-au zidit p rin ascu ltarea lui.
9. A cob o rât o d ată m am a A w ei Marcu să-l vadă; şi
avea mult lux. Şi a ie ş it Bătrânul la ea şi aceasta i-a zis:
Awa, spune fiului m eu să iasă ca să-l văd. Şi intrând
Bătrânul, i-a zis: Ieşi afară, să te vadă mama ta. Şi el
purta cen tonariu3 şi e ra afum at din bucătărie. Ieşind
din ascultare, ş i-a în ch is ochii şi a zis celor de acolo:
Mântuiţi-vă, m ân tuiţi-vă! Şi nu i-a văzut Iar mama lui
nu l-a cu n o scu t Deci, iarăşi a trim is la Bătrân, zicând:
Awa, trim ite pe fiu meu, să-l văd. Şi Bătrânul a zis lui
Marcu: Nu ţi-am spus să ieşi să te vadă mama ta? Şi i-a
zis Marcu: Am ieşit, după cuvântul tău, awa! Dar, te rog,
să nu-mi spui să ies în că o dată, ca să nu fac neascul
tare. Şi ieşind, B ătrânul a zis femeii: Acela era fiul tău,
care a ieşit şi v-a zis: Mântuiţi-vă! Şi a rugat-o să plece.
10. Ziceau d espre A w a Meghetie că era tare smerit
că ucenicise pe lângă m onahi egipteni şi întâlnise mulţi
Bătrâni, şi pe A w a Sisoe, şi pe Awa Pimen. A rămas
însăîntr-un loc în Sinai. Şi s-a întâmplat ca unul dintre
sfinţi să-l cerceteze, după cum povestea el însuşi. Şi i-a
zis: Cum p etreci, frate, în pustia aceasta? Iar el i-a zis:
Postesc o zi da şi una nu şi mănânc o pâine. Şi acela
mi-a zis: Dacă v rei să m ă asculţi, mănâncă în fiecare zi
câte o ju m ătate de pâine. Şi făcând aşa am aflat odihnă.
* 3Kevt(ov&pi era un veşm ânt confecţionat din zdrenţe cusute.
688 PATERICUL MARE
11. A zis A w a M ios că ad ev ărata ascu ltare are ca

răsplată ascu ltarea. D acă cin ev a ascu ltă de Dumnezeu
şl Dum nezeu îl a scu ltă p e el.
12. A zis A w a M oise unui frate: Să dobândim ascul
tarea care n aşte sm eren ia şi răbd area, şi îndelunga
răbdare, şi străpun gerea, şi iu b irea de fraţi, şi dragos
tea. A cestea su n t a rm ele n o a stre de luptă.
13. A zis iarăşi: Vino, frate, la ascultarea cea adevă
rată, în care este sm erenie, în care este tărie, în care
este bucurie, în care este răbdare, în care este îndelun-
gă-răbdare, în care este iubire de fraţi, în care este stră
pungere, în care este dragoste. Căci cine are ascultarea
cea bună a îm plinit toate poruncile lui Dumnezeu.
14. A zis iarăşi: M onahul care posteşte, fiind sub
un părinte duhovnicesc, d ar nu are ascultare şi sme
renie, un astfel de m onah nu va dobândi nicio virtute
şi nu ştie ce înseam nă să hi m onah.
15. Era un m irean ta re evlavios în viaţa lui şi a cer
cetat odată pe A w a Pim en. S-au întâm plat la Bătrân
şi alţi fraţi care căutau să audă cuvânt de la el. A zis
Bătrânul către credinciosul m irean: Vorbeşte fraţi
lor cuvânt! Iar el l-a ru gat zicând: Iartă-m ă awa, eu
am venit să învăţ! Silit, însă, de B ătrân, a zis: Eu sunt
mirean, vând legum e şi negustoresc. Desfac cutiile şi
le fac mai mici, cum păr cu m ai puţin şi vând cu mai
mult. Nu ştiu să vorbesc din Scriptură. Vă spun o pil
dă. Un om a zis prietenului său: Vino cu mine, că do
resc să văd pe îm părat. I-a zis prietenul: Vin cu tine
până la jum ătatea drumului. Atunci a zis unui alt pri
eten: Vino tu, să mă duci la îm părat. Şi acesta i-a zis:
Te duc până la palatul îm păratului. A zis şi la al treilea
prieten: Vino cu m in e p ână la împărat! Iar el a zis: Eu

vin şi intru cu tin e în p alat şi voi sta să vorbesc şi te
voi duce la îm p ărat! Şi l-au în trebat care este puterea
pildei. Şi răspunzând, le -a zis: Primul prieten este as
ceza, care te d uce p ân ă la ju m ătatea drumului. Al doi
lea este curăţia, ca re aju nge până la cer. Iar al treilea
este ascultarea, c a re te duce până la împăratul Dum
nezeu cu înd răzneală. Şi zidindu-se fraţii, au plecat!
16. Au cerce ta t o d ată pe m arele Pamvo patru schi-
tioţi care purtau îm brăcăm in te de piele. Şi fiecare îi
vestea virtutea tovarăşu lu i său. Unul postea mult. Al
doilea era n eag o n isito r şi al treilea avea multă dra
goste. Despre al p atru le a au spus că douăzeci şi doi
de ani a făcut ascu ltare de un Bătrân. Şi le-a răspuns
Awa Pamvo a ceste a : Vă spun vouă că virtutea acestu
ia este cea m ai m are. Căci fiecare dintre voi a dobân
dit o virtute, p ăstrân d u -şi voia proprie. Acesta însă
şi-a tăiat voia, făcând voia altuia. Unii ca aceştia sunt
mărturisitori4, d acă s e păstrează aşa până la sfârşit
17. A zis A w a Ruf: Cel care stă în supunere faţă de
un părinte d uhov nicesc a re m ai mare plată decât cel
care a plecat să tră ia sc ă singur în pustie. El a spus că
povestea cineva d in tre P ărinţi zicând: Am văzut pa
tru cete în ceru ri. P rim a ceată era a oamenilor care
s-au îmbolnăvit şi au m u lţu m it lui Dumnezeu. A doua
ceată a celor ca re au u rm ă rit iubirea de străini şi au
rămas credincioşi a c e s te i slujiri. A treia ceată era a
celor care au u rm ă rit p u stia şi nu au văzut faţă de om.
A patra ceată a c e lo r care stau în supunere faţă de
* 4Aşa se n u m eau cre ştin ii c a r e su feriseră răutăţi în timpul pri
goanelor de dragul cre d in ţe i, d a r supravieţuiseră.
690 PATERICUL MARE
p ărin te le d u h o v n ic esc şi i s e su p u n a ce stu ia pentru

Dom nul. A ceştia, d a to r ită a s c u ltă r ii lor, purtau şirag
de au r şi g o rg o n ă 5 ş i av e au slav ă m ai m u ltă d ecât cei
lalţi. Ia r eu, zice , a m în t r e b a t p e c e l c a re ne condu
c e a cum s e p o a te c a a c e s ta m a i m ic s ă a ib ă slavă mai
m u ltă d e c â t c e ila lţi? Ia r el, răsp u n zân d u -m i, mi-a zis:
P en tru că a c e la c a re u r m ă r e ş te iu b ire a de străin i face
a c e a s ta cu v o ie p ro p r ie şi c e l d in p u stie cu voia sa a
p le c a t d in lu m e, ia r c e l c a r e a r e a scu lta re , părăsind
to a te v o irile sa le , s tă a g ă ţa t d e D u m nezeu şi de pă
rin te le său. D in p ric in a a c e a s ta a re m ai m ultă slavă
d e c â t c e ila lţi. P e n tru a c e a s ta , o, fiilor, e s te bună ascul
ta re a făcu tă p e n tru D om nul. A scu ltaţi, fiilor, o parte
d in izb ân zile a c e s te ia : O, a s c u lta re , m ân tu ire a tuturor
cre d in cio şilo r! O, a s c u lta re , n ă s c ă to a r e a tu tu ro r vir
tu ţilo r! O, a s cu lta re , a fiă to a re a îm p ă ră ţie i! O, ascul
ta re , c a re d esch iz i c e r u rile şi îi în a lţi p e oam eni de
p e p ăm ân t! O, a s cu lta re , h ra n ă a tu tu ro r sfinţilor, din
c a re au su p t şi p rin c a re s-a u d e să v â rşit! O, ascultare,
îm p re u n ă-lo cu ito are c u în g e rii!
18. A v e n it u n ul d in tre te b a iţi la A w a Sisoe, vrând
să s e facă m on ah. Şi l-a în tr e b a t B ă trâ n u l d acă are pe
cineva în lum e. Ia r e l a zis: Am u n fiu. Şi i-a zis Bătrâ
nul: M ergi, aruncă-1 în râu ş i a tu n ci s ă t e faci monah.
Deci, plecân d o m u l să -l a ru n c e în râ u p e fiul său, Bă
trânu l a trim is un fra te c a s ă -l îm p ie d ic e să o facă. Şi
altă form ă a num elui Gorgos. M onstru al m itologiei anti

chităţii greceşti, cu înfăţişare sălb atică. După o anum ită versiu
ne, Atena l-a ucis şi l-a p resch im b at în fă ţişa re a în scutul ei, ca
să-i înspăim ânte p e vrăjm aşi. Mai târziu, cuvântul Gorgonia ca
figură de stil însem na şi scu t (E T ).
a zis fratele: în c e te a z ă , ce faci? Iar el a zis: Awa mi-a

spus să-l aru n c. A zis fra te le : Dar a zis iarăşi prin mine
să nu-1 aru n ci! Şi părăsindu-1, a venit la Bătrân şi s-a
făcut m onah în c e r c a t p en tru ascultarea lui.
19. A în treb at cineva pe A w a Sopatru, zicând: Dă-mi
o poruncă, a w a , şi o v oi păzi! Iar el i-a zis: Să nu in
tre fem eie în c h ilia ta, s ă nu citeşti apocrife6 şi să nu
cercetezi c e le d e sp re chip 7. A ceasta nu este erezie,
dar este n e ş tiin ţă şi iu b ire de ceartă din amândouă
# ‘Apocrife sau p seu d o -scrieri erau considerate de Biserică
acele cărţi alcătuite prin im itarea textelor Sfintei Scripturi. Ri
dicau pretenţii de in sp iraţie dum nezeiască şi autoritate egală
cu Sântele Scripturi, d ar n iciodată n-au fost recunoscute ca in
spirate de Dumnezeu. Cuvântul apocrifă, în primele veacuri ale
Părinţilor B isericii, în sem n a ca rte m incinoasă care a fost scoasă
din uzul public, din uzul o b ştesc, ca înşelătoare şi eretică în con
ţinut Multe din tre a c este a proveneau din scrieri evlavioase care
voiau să îm bog ăţească cu povestiri fantastice informaţiile din
Sfânta Scriptură d esp re evenim ente şi persoane. Cele mai multe,
însă, erau creaţii ale sc riito rilo r eretici care urmăreau răspândi
rea învăţăturilor în şelă to a re şi de aceea le semnau în mod fals
cu numele b ărb a ţilo r sfin ţi şi consacraţi ai Sfintei Scripturi. Apo
crifele Vechiului T esta m en t s-au scris în ultimele două secole
înainte de Hristos şi în secolul I după Hristos. Apocrifele Noului
Testament provin, cele m ai m ulte, din sec. II şi III după Hristos.
Mulţi scriitori b ise ric e şti consem nează în multe rânduri infor
maţii şi texte din ap o crife pen tru că şi-au dat seama că în ciuda
elementelor m itice şi fan tastice, şi, în general, a nivelului scăzut
conţinut de apocrife, s-au salvat şi tradiţiile adevărate, care în
timp s-au regăsit în cultul dum nezeiesc şi în arta bisericească
(V. Ioanidis, Introducere în Noul Testament, pag. 467, şa. Atena.)
+ 7Este vorba fo a rte p ro b ab il despre rătăcirea antroporfiţilor,
care, ca reacţie la m eto d a alegorică promovată de origenişti, au
căzut în cealaltă extrem ă, cea a antromorfismului, atribuind lui
Dumnezeu şi c e lo r d u m nezeieşti chipul celor omeneşti.
692 PATERICUL MARE
părţile. E ste cu n ep u tin ţă să fie în ţe le s lucrul acesta

chiar de a r în c e rca to a tă zidirea.
20 . Ziceau d esp re A w a S o p atru şi despre Awa
Saio că vieţu iau îm p reu n ă. A vea m u ltă ascu ltare Awa
Saio şi era ta re aspru. Şi îi zice a B ătrânu l, ispitindu-1:
Du-te să furi! Şi el se d u cea şi fu ra de la fraţi pentru
ascultare, m ulţum ind D om nului p en tru toate. Iar Bă
trânul lua lu cru rile şi le d ădea în ap o i fraţilor. Odată,
în tim p ce m ergeau ei p e cale, A w a Sai6 şi-a pierdut
pu terile şi B ătrân u l l-a lă sa t p ră b u şit la păm ânt. Şi ve
nind, a zis fraţilo r: D uceţi-vă să-l ad uceţi pe Saio, căci
este căzut la păm ânt. Şi ducându-se, l-au adus.
21. Fericitu l Serid ie, ca re avea o b ştea lângă râul
Thanato, nu trea dragoste p en tru un egiptean care lo
cuia la A scalon8, îm p reu n ă cu u cenicu l lui. I s-a întâm
plat acestuia, fiind iarnă, să trim ită pe ucenicul său
cu scriso are la A w a Serid ie ca să-i aducă un sul cu
hârtii. Când a p lecat tân ăru l de la Ascalon, s-a întâm
plat ploaie m are, în c â t ş i râul T h an ato curgea la vale
cu sălbăticie. Când a d at scriso a re a A w ei Seridie, încă
ploua şi tânăru l i-a zis: Dă-m i hârtiile, aw a , să plec!
Iar el i-a zis: E ste ploaie, unde v rei să pleci acum? Şi
i-a zis tânărul: Am poru ncă şi nu p o t să răm ân! Şi cum
stăruia să-l necăjească, i-a d at hârtiile. Şi luând sfat
şi poruncă de la a w a , a plecat. A zis, deci, a w a celor
care erau îm preună cu el, în tre care era şi Awa Do-
rotei, care stătea îm preună cu ei: Să m ergem şi să ve
dem ce face la râu. Şi ploaia continua. Şi cum a ajuns
* “Veche cetate de la ţărm u l Mării M editerane în sudul Palesti
nei între Gaza şi Azot.
la râu, m ergând d ep arte de ei, şi-a dezbrăcat hainele

şi a înfăşurat h ârtiile în haine, le-a pus deasupra ca
pului şi legându-le, le-a zis: Rugaţi-vă pentru mine! Şi
s-a aruncat în ap ele râului. Şi când a înştiinţat Awa
Serfdie pe fraţii din o bşte, le-a zis: Nimic altceva nu
mai aşteptam , d ecâ t să trim item la mare ca să-i gă
sească trupul. D ar el luptându-se şi mergând împo
triva curentului ap elo r şi fiind dus departe, a ajuns pe
celălalt mal al râului. Şi minunându-se de ascultarea
lui până la m oarte, am slăvit pe Dumnezeu. Aceasta
este ascu ltarea pe care Părinţii o numesc ascultare
iără deosebire, care dă m ultă îndrăzneală celor care
se învrednicesc de ea înaintea lui Dumnezeu. Să ne
învrednicească şi pe noi Domnul de acest har ca, fără
grijă şi în pace, să tre cem zilele noastre şi să aflăm
milă înaintea lui Dumnezeu.
22. A zis Am m a Sinclitichia: în obşte fiind, dăm întâ
ietate mai curând ascu ltării şi nu ascezei. Căci aceasta
ne învaţă m ândria, ia r aceea cugetarea smerită.
23. A zis iarăşi: Trebu ie să chivernisim cu dreap
tă socoteală sufletul. în o bşte fiind, să nu căutăm ale
noastre9 şi nici să nu lucrăm propria părere, ci să ne
supunem părin telu i no stru cel după credinţă. Căd
ne-am în cred in ţat înstrăin ării, adică ne-am aşezat pe
noi în afara g rijilo r lum eşti. Dacă ne-am înstrăinat, să
nu mai căutăm a celeaşi lucruri. Acolo aveam slavă,
aici ocară; acolo belşu g de hrană, aici şi lipsa pâinii.
24. A zis A w a Iperfhie: Odor de mare preţ îi este
monahului ascu ltarea. Cel care a dobândit-o va fi
♦ ’Filipeni 2 , 4 .
694 PATERICUL MARE
auzit de Dum nezeu şi se va în fă ţişa cu îndrăzneală

Celui Răstignit. Căci Dom nul R ăstig n it s-a făcut ascul
tăto r până la m o a rte 10.
25. Povestea unul d in tre P ărinţi că un învăţat evla
vios din T heu pole11 m ergea d eseo ri la un zăvorât. Şi
îl ruga să-l p rim ească şi să-l facă m onah. Iar Bătrânul
i-a zis: Dacă vrei să te p rim esc, du -te, vin de averile tale
şi d ă ban ii să ra cilo r, după poru nca Domnului12, şi te
prim esc. Plecând, deci, a făcu t aşa. Şi după acestea ia
răşi i-a zis: O altă poru ncă ai de păzit, să nu vorbeşti!
Iar el s-a învoit şi a p e tre cu t cinci ani şi nu a vorbit
deloc. A început, deci, să fie lăud at de unii. Şi i-a zis
părintele lui: Nu te m ai fo lo seşti aici. Te voi trimite
într-o o bşte în Egipt. Şi l-a trim is. Dar, trimiţându-1,
nu i-a spus dacă să vo rbească sau să nu vorbească.
Acela însă, ţinând porunca, a răm as tăcut. Vrând să-l
încerce prin lucru dacă e ste mut, a w a care l-a primit
l-a trim is cu ascu ltare în tr-o zi în care râul se revărsa,
ca să-l silească să spună: Nu am putut să trec! Şi a tri
mis un frate în urm a lui să vadă ce face. Şi cum a ajuns
la râu, neputând să-l treacă, şi-a p lecat genunchiul şi
iată a venit un crocodil şi ducându-1 în spate, l-a tre
cut pe malul ce lă la lt Şi când a îm plinit ascultarea şi a
ajuns la râu, iarăşi l-a p u rtat în spate crocodilul şi l-a
dus pe celălalt mal. Venind fratele care fusese trimis
în urma lui şi văzând aceasta, a v estit A w ei şi fraţilor
şi ei s-au m inu nat S-a întâm plat cu acesta ca, după
un timp, să adoarmă. Şi a trim is a w a , zicând celui
care l-a trim is: Ne-ai trim is un mut, dar şi un înger al
♦ “ Filipeni 2 ,8 . ♦ “ Nume d at d e îm păratul Justinian cel Mare
Antiohiei, capitala vechii Sirii. ♦ “ Matei 1 9 ,2 1 .
Domnului! A tunci zăvorâtul i-a trimis mesaj, zicând:

Nu era mut, ci ţin ân d p orunca pe care i-am dat-o de la
început, a răm as m u t Şi s-au minunat toţi şi au slăvit
pe Dumnezeu.
26. Un B ătrân avea ucenic şi vrând să-l ţină pe el
l-a pus la în cerca re de ascu ltare desăvârşită. Deci, i-a
zis Bătrânul: D u-te şi când se va aprinde tare cupto
rul, luând cartea de pe care citim la slujbă, să o arunci
în cuptor. Iar el, plecând, a făcut întocmai fără deose
bire! Şi când a a ru n ca t cartea, s-a stins cuptorul. Să
cunoaştem deci că e ste bună ascultarea. Căci este sca
ră la îm părăţia Cerurilor.
27. Era cineva din lum e în obşte, având cu el şi
pe fiul său. Şi vrând avva să-l încerce, i-a zis: Să nu
vorbeşti cu fiul tău, ci să-l ai pe el ca pe un străin! Iar
el a zis: Aşa voi face, după cuvântul tău! Şi au trecut
mulţi ani şi nu a vo rb it cu el. Şi când a venit chemarea
fiului său şi aşteptau să moară, a zis aw a tatălui: Mergi,
deci, şi vorbeşte cu fiul tău! Şi i-a zis: Dacă porunceşti,
vom ţine poru nca p ână la sfârşit! Şi fiul său a adormit
şi nu a vorbit cu el. Şi s e minunau toţi cum a primit cu
bucurie porunca şi a îm plinit-o.
28. Ziceau B ătrân ii că dacă unul are credinţă în ci
neva şi se p redă pe sin e aceluia prin ascultare, nu mai
are nevoie să ia am in te la poruncile lui Dumnezeu, ci
să-şi încredinţeze vo irile sale părintelui său, şi nu va
avea osândă la Dum nezeu. Căci nimic altceva nu cere
Dumnezeu de la în cep ăto ri decât osteneala ascultării.
29. Un frate de la Schit, ducându-se la secerat, a
cercetat pe un m are B ătrân şi i-a zis: Spune-mi ce să
fac când m erg la se c e riş? A zis lui Bătrânul: Şi dacă îţi
696 PATERICUL MARE
spun, mă vei asculta? Şi a zis lui fratele: Da, te ascult!

A zis lui B ătrânul: Scoală-te şi leapădă-te de seceriş
şi vino după aceea şi-ţi voi v esti ce să faci. Şi plecând
fratele, s-a lepădat de sece riş şi a venit la Bătrânul.
I-a zis lui Bătrânul: Intră în chilia ta şi ţine post mân
când o dată pe zi pâinea ta cu sare uscată şi iarăşi îţi
voi vesti alt lucru. Iar el a p lecat şi a făcut aşa. Şi a
venit iarăşi la Bătrânul. Iar Bătrânul văzând că este
lucrător, i-a v estit lui cum trebu ie să stea în chilie. Şi
plecând fratele în chilie, s-a aru ncat cu faţa la pământ
şi timp de trei zile a plâns înaintea lui Dumnezeu.
După acestea, când gândurile îi spuneau: Te-ai înăl
ţat, ai ajuns m are!, el aducea greşelile lui înaintea sa,
zicând: Şi unde sunt to ate nepăsările mele? Şi dacă
iarăşi îi ziceau: Multe greşeli ai făcut!, el zicea: Dar fac
mici slujbe lui Dumnezeu şi cred că va face cu mine
milă! Fiind biruite, duhurile i s-au arătat pe faţă, zi
când: Suntem loviţi de tine! El le-a zis: De ce? Şi au
zis: Dacă te înălţăm , alergi la sm erenie, iar dacă te
smerim, te urci la înălţim e!
30. Un Bătrân avea un slu jito r care locuia în sat. Şi
s-a întâm plat odată să întârzie slujitorul şi nu s-a dus
după obicei, iar Bătrânului îi lipseau cele de trebuin
ţă. întârziind acela, nu avea cele pentru lucrul lui de
mână pe care-1 făcea în chilie. Şi se necăjea că nu avea
nici ce să lucreze şi nici ce să m ănânce. Şi a zis uceni
cului său: Vrei să te dud în sat? Iar el a zis: Cum vrei,
aşa fac! Fratele se tem ea să se ducă în sat din pridna
smintelilor. Dar, ca să nu facă neascultare, a primit să
se ducă. l-a zis Bătrânul: Du-te şi cred în Dumnezeul
Părinţilor mei că te va acoperi pe tine de orice ispită.
Şi făcând rugăciune, l-a trim is. Venind fratele în sat, a

căutat unde stă slu jito ru l şi a aflat. S-a întâmplat însă
ca acesta şi toţi ai săi să se afle la o pomenire în afara
satului. Era acasă num ai o fiică a lui, care, bătând el
la poartă, a auzit şi a deschis dinăuntru. Văzând pe
fratele care în tre b a de tatăl ei, l-a îndemnat să intre,
ba chiar l-a şi tras. Dar el nu voia. Silindu-se mult aceea,
a biruit şi a reu şit să-l tragă la ea. Iar acela văzând
că este împins spre d esfrân are şi stăpânit de gânduri,
suspinând, a strig at la Dumnezeu zicând: Doamne,
pentru rugăciunile părintelui meu, mântuieşte-mă în
ceasul acesta! Şi zicând aceasta, îndată s-a aflat la râu,
mergând spre m ăn ăstire. Şi s-a întors nevătămat la
părintele lui.
31. Doi fraţi după tru p au m ers să vieţuiască într-o
mănăstire. Unul era nevoitor, iar celălalt avea ascul
tare mare. A cestuia îi zicea părintele: Fă aceasta! Şi
făcea. Mănâncă de d im ineaţă! Şi mânca. Şi era slăvit
în mănăstire p en tru ascu ltarea lui. împuns fiind de
pizmă, fratele lui, nevoitorul, şi-a zis în sine: îl voi
încerca să văd dacă are ascultare. Şi ducându-se la
părintele, i-a zis: Trim ite-1 pe fratele meu împreună
cu mine să m ergem od ată undeva! Şi aw a l-a slobo
zit Şi nevoitorul l-a luat, vrând să-l ispitească, şi au
mers la râu. Acolo era m ulţim e m are de crocodili. Şi
i-a zis: Coboară şi tre c i râul! Şi a coborât. Şi au venit
crocodilii şi îi lingeau trupul, dar nu l-au vătămat cu
nimic. Văzând aceasta, fratele lui i-a zis: Ieşi din râu!
Şi mergând, au aflat un trup m ort aruncat pe cale. Şi
a zis nevoitorul: D acă am fi avut vreo vechitură, am fi
pus-o peste el. A zis cel care făcea ascultare: Mai bine
698 PATERICUL MARE
ne rugăm, poate învie! Şi s-au a şezat la rugăciune şi,

rugându-se ei, m ortul a în v ia t Şi se lăuda nevoitorul
zicând: Pentru nevoinţa m ea a înviat mortul! Şi Dum
nezeu a d esco p erit p ărintelui m ăn ăstirii to t ce se în
tâm plase, cum l-a isp itit în tre crocodili şi cum a înviat
mortul. Şi când au v en it la m ănăstire, a zis aw a ne
voitorului: De ce ai făcut aşa fratelui tău? Iată, pentru
ascultarea lui a înviat m ortul.
32. Un frate m irean, având tre i copii, s-a retras în-
tr-o m ănăstire, lăsându-i pe aceştia în cetate. Deci,
după ce a sta t trei ani în m ănăstire, au început gân
durile să-i aducă în m inte pe copii. Şi se întrista tare
pentru ei. Nu îi vestise părintelui că avea copii. Vă-
zându-1 oftând, părintele i-a zis: Ce ai de eşti posomo
rât? Şi i-a povestit părintelui: Am trei copii în cetate şi
vreau să-i aduc la m ănăstire. Şi părintele i-a îngăduit.
Şi plecând în cetate a aflat că doi dintre ei adormiseră.
Şi luând pe cel care răm ăsese, a venit la mănăstire. Şi
căutându-1 pe părintele, l-a aflat la brutărie. Şi văzân-
du-1 părintele l-a îm brăţişat şi luându-1 pe copil, l-a
strâns în braţe şi l-a s ă ru ta t Şi a zis tatălui: îl iubeşti?
Şi el a răspuns: Da! Şi auzind aceasta, a w a a zis: Ia-1
şi aruncă-1 în cuptor aprins. Şi luând tatăl pe copil, l-a
aruncat în cuptor. Şi îndată flacăra s-a făcut ca rouă şi
a fost pream ărit ca Patriarhul Avraam.
33. A zis un Bătrân: Fraţilor, la început Mântuitorul
a zis ucenicilor Săi că vor avea necazuri şi strâmto
rări13. Cel care fuge de încep ut fuge de cunoaşterea
lui Dumnezeu. Căci precum literele sunt începutul în
văţării copiilor, care se dau ca să dobândească ştiinţa,*
* 13Ioan 1 6 ,3 3 .
aşa şi monahul, făcând ascu ltare în osteneli şi strâm

torări, devine îm p reu n ă-m o şten itor cu Hristos şi fiu
al lui Dumnezeu14.
34. A zis un B ătrân că a ceasta cere Dumnezeu de la
creştini: să ascu lte de D um nezeieştile Scripturi, cele
spuse să fie înfăp tu ite şi să fie supuşi egumenilor şi
părinţilor o rto d ocşi15.
35. Un frate, fiind n ăp ăstu it de cineva, s-a dus la un
Bătrân la Chilii şi i-a zis: Părinte, sunt strâmtorat! A
zis lui Bătrânul: De ce? Şi fratele i-a zis: Mi-a făcut rău
cineva şi dracul m ă strâm to rea ză ca să-i întorc răul şi
eu. Şi i-a zis B ătrânu l: A scultă-m ă, fiule, şi te va izbă
vi Dumnezeu de a c e a stă patim ă. învoindu-se fratele,
i-a zis Bătrânul: Du-te în chilia ta şi iinişteşte-te, ru-
gându-te lui Dum nezeu stăru ito r pentru fratele care
te-a nedreptăţit. P lecând el, a făcut aşa cum i-a spus
Bătrânul şi în tr-o săp tăm ân ă a ridicat Dumnezeu de
la el mânia, pentru silin ţa cu care s-a silit pe sine şi
pentru ascultarea de P ărintele.
36. Un frate, supus P ărintelu i său duhovnicesc şi
sfânt, aşa cum v o ieşte D um nezeu, i-a zis aceluia: Pă
rinte, Scriptura zice că p rin m ulte necazuri trebuie să
intrăm noi în îm p ă ră ţia C eru rilor16, şi văd că eu nu
amnici un necaz, ce tre b u ie să fac, ca nu cumva să-mi
pierd sufletul? Atunci, B ătrânu l, ascultând, i-a zis: Nu
te necăji! Tu nu ai răsp u n d ere! Căci cel care se aşază
pe sine în ascu ltare de P ărin ţi are această lipsă de gri
ji şi odihnă.
37. Un B ătrân avea un u cen ic cu mare ascultare. Şi
orice-i spunea B ătrânu l, to a te le prim ea cu bucurie şi*
* “Romani 8,17. * 15Evrei 13,17. ♦ 16Fapte 14,22.
700 PATERICUL MARE
credinţă şi în to ate ascu lta cu v oie bună. Şi când avea

nevoie de veşm ânt, îi d ăd ea m ateriale. Şi ducându-se,
îl cosea cu m ultă g rijă şi cu m ăiestrie. Şi după ce îl
făcea, B ătrânul îl ch em a şi îi z icea: Fiule, ai cusut veş
m ântul acela? Şi el zicea: Da, părin te! L-am împodo
b it frum os. Şi îi zicea: M ergi şi dă-1 fratelui cutare sau
cutărui bolnav. Şi se d ucea şi-l dădea cu voie bună. Şi
iarăşi îi dădea altul. Şi, de asem en ea, după ce îl cosea
şi-l îm podobea, îi zicea: Pe acesta, fiule, dă-1 fratelui
cutare. Şi în d ată îl dăruia. Şi nicio d ată nu s-a întristat
şi nici nu a câ rtit şi nu a zis: După ce m ă ostenesc, îl
cos şi-l îm podobesc, mi-1 ia şi-l dă altuia! Ci tot lucru
bun pe care-1 auzea îl înfăptuia cu voie bună. Şi. când
îl în treba pe B ătrân d espre un gând, cu astfel de în
ştiinţare şi cred inţă prim ea ce auzea de la acela şi cu
aşa m ăsură păzea, în cât nu era nevoie să-i mai spună
a doua oară Bătrânul despre gândul acela17.
Sfârşitul tratatulu i despre ascultare.
+ 17întâmplarea din apoftegma 3 7 se referă la tânărul Awa Do

sitei, ucenicul Awei Dorotei, de Ia Mănăstirea Sfântului Seridie,
de lângă cetatea Gaza. în lume, tânărul Dositei făcea parte din
suita unui comandant şi trăia în mult lux şi desfătare. într-o vi
zită la Locurile Sfinte i s-a descoperit chemarea să îmbrăţişeze
viaţa monahală. Cu toate că viaţa lui monahală a fost foarte scur
tă, adormind după cinci ani, a ajuns la o măsură înaltă datorită
ascultării lui fără osebire şi tăierii voinţei. Vezi Aw a Dorotei, Lu
crări ascetice, Editura Etimasia, pp. 5 0 -7 1 , Mănăstirea Sfântului
loan Botezătorul, Kareia, Atena, 1 9 8 1 . Vezi apoftegma 23.
CAPITOLULXV
D E SP R E S M E R IT A CUGETARE
1. Awa A ntonie, că u tâ n d la adâncul judecăţilor lui

Dumnezeu, s-a ru g at zicân d : D oam ne, cum unii tră
iesc puţin şi mor, ia r a lţii p re a îm bătrân esc? Şi de ce
unii sărăcesc, ia r a lţii s e îm b o g ăţe sc? Şi cum de cei
nedrepţi se îm b o g ăţe sc, ia r cei d repţi sărăcesc? I-a
venit atunci un glas c a re i-a zis: A ntonie, ia aminte la
tine, căci acestea s u n t ju d e c ă ţi ale lui Dumnezeu şi
nu-ţi este de folos s ă le afli.
2. A zis A w a A n to n ie c ă tre A w a Pim en că aceasta
este lucrarea cea m a re a om u lu i, ca greşeala lui să şi-o
pună asupra sa în fa ţa lui D u m nezeu şi să aştepte is
pită până la u ltim a su fla re .
3. A zis iarăşi: Am v ă z u t to a te cu rsele vrăjm aşu
lui întinse pe p ă m â n t şi su sp in ân d am zis: Cine poate
oare să treacă de e le ? Ş i a m a u z it un glas zicându-mi:
Smerita cugetare!
4. A zis iarăşi: N im eni nu va p u tea să intre în împă
răţia lui Dum nezeu n e is p it it
5. Au m ers o d ată n iş te B ă trâ n i la A w a Antonie. Şi
era Awa Iosif îm p re u n ă cu ei. Şi v rând Bătrânul să-i
702 PATERICUL MARE
încerce, le-a citit din Scrip tu ri şi a în cep u t de la cei

mai tineri să-i în tre b e ce în seam n ă cuvântul acela. Şi
fiecare zicea după p u terea lui. Iar Bătrânul îi zicea fie
căruia: încă nu ai găsit! La urm a tu tu ro r a zis şi Awei
Iosif: Tu cum zici că e ste cuvântul acesta? Iar el a răs
puns zicând: Nu ştiu! A zis, deci, A w a Antonie: Cu ade
vărat A w a Iosif a aflat calea, pentru că a zis nu ştiu.
6. Trei Părinţi aveau o biceiul să m eargă în fiecare
an la fericitul Antonie. Şi doi d in tre ei îl întrebau des
pre gânduri şi d espre m ân tu irea sufletelor, iar unul
totdeauna tăcea, nim ic întrebând . Şi după mult timp a
zis A w a Antonie: lată a tâta v rem e ai de când vii aici şi
nu m ă în trebi nim ic! Şi răspunzând, a zis lui: îmi este
de ajuns num ai să te văd, p ărinte.
7. Au năvălit od ată dracii p este A w a Arsenie în
chilie, strâmtorându-1. Şi venind cei ce slujeau lui şi
stând afară în faţa chiliei, îl auzeau strigând către
Dumnezeu şi zicând: Dum nezeule, nu mă părăsi! Ni
m ic bun nu am făcut în ain tea Ta, d ar dă-mi după bu
nătatea Ta să pun început!
8. Ziceau despre el că precum odinioară nimeni în
palat nu purta v eşm ânt m ai bun d ecât acesta, tot aşa,
nici în Schit, la biserică, nim eni nu p u rta veşm ânt mai
sărăcăcios decât acesta.
9. A zis cineva fericitului A rsenie: Cum noi, din atâta
înţelepciune şi învăţătură, nu avem nimic, iar aceşti ţă
rani şi egipteni au dobândit atâtea v irtuţi? A zis Awa
Arsenie: Noi din învăţătura lum ii nu am dobândit ni
mic, iar aceşti ţărani şi egipteni din ostenelile lor au
dobândit virtuţile.
DESPRE SMERITA CUGETARE 703
10. întrebându-1 o d a tă A w a A rsen ie pe un Bătrân

egiptean despre g ân d u rile prop rii, un altul văzându-1
a zis lui: A rsenie, cum tu , c a re ai o a tâ t de bogată în
văţătură latin ească şi e lin e a scă , în tre b i despre gân
durile tale pe a c e s t ţă ra n ? Ia r el a zis către acela: învă
ţătura latinească şi e lin e a s c ă o cunosc, dar alfabetul
acestui ţăran nu l-am în v ă ţa t încă.
11. Zicea A w a A rsen ie c ă un m on ah străin în ţară
străină să nu se a m e s te c e în n im ic şi va avea odihnă.
12. Ziceau B ătrân ii că o d a tă s-au d at în Schit câte
puţine smochine u sca te şi, so co tin d că erau ca şi ni
mic, nu au trim is A w e i A rsen ie, ca să nu-1 supere.
Iar Bătrânul auzind, nu a v e n it la ad u n are1, zicând:
M-aţi despărţit de voi ca să n u -m i daţi binecuvânta
rea pe care a trim is-o D u m n ezeu fraţilor, p entru că nu
eram vrednic să o p rim e sc. Şi auzind, to ţi s-au folosit
de smerenia B ătrânu lu i. Şi p le cân d p reo tu l2, i-a dus
smochinele u scate şi l-a ad u s la ad u n are cu bucurie.
13. A zis A w a D aniil c ă o d a tă au v e n it unii din Pă
rinţii din Alexandria s ă v ad ă p e A w a A rsenie. Şi unul
din aceştia e ra u n ch iu l b ă tr â n u lu i T im o te i3, a rh ie
piscopul A lexandriei, c e l zis ş i fară-d e-av ere şi care
avea cu el pe unul d in c o p iii fra te lu i său. Atunci, însă,
Bătrânul era b o ln av şi n u a v r u t să -i p rim ească, ca să *
* 'Este vorba de adunarea m on ahilor în biserică pentru slujbă.
Cuvântul folosit este synaxa. Am p ă stra t echivalentul exact pen
tru că subliniază aspectul adunării m onahilor la un loc în faţa
lui Dumnezeu, aspect pe ca re cuvântul rom ânesc biserică nu-1
®aidedară explicit. ♦ 2Preotul Schitului. ♦ 3Timotei, episcopul
Alexandriei, care i-a u rm a t din anul 3 7 9 fratelui său Petru, pe
vremea împăratului Valens (E T ).
704 PATERICUL MARE
nu vină şi alţii şi să-i facă su p ă ra re . Şi e ra în vremea

aceea la p eştera T ro iei4, ia r ei s-au în to rs mâhniţi. S-a
întâm plat apoi năv ălire a b a rb a rilo r şi, venind, a ră
m as în părţile de jo s. Şi au zind aceia, iarăşi au venit
să-l vadă. Şi i-a p rim it p e ei cu b u cu rie. Şi a zis lui un
frate care era cu ei: Nu ştii, a w a , că am v en it să te cer
cetăm în T roia şi nu n e-ai p rim it? Şi a zis lui Bătrânul:
Voi aţi gu stat din p âin e şi aţi b ă u t apă, iar eu, fiule,
adevărat îţi spun, nici p âin e şi n ici apă nu puneam
în gură, nici nu şed eam jo s, p ed ep sind u-m ă pe mine
însum i, până m -am în c re d in ţa t că aţi ajuns la casa
voastră, căci din p ricin a m e a şi voi aţi pătimit. Dar
iertaţi-m ă, fraţilor. Şi p rim ind m ân gâiere, au plecat.
14. Ziceau d esp re A w a A rsen ie că, îmbolnăvin-
du-se acesta od ată la Sch it, a p le ca t preotul şi l-a
adus la b iserică. Şi l-a a şe z a t p e un a ştern u t şi i-a pus
o pernă m ică la cap. Şi iată unul din Bătrâni, venind
să-l viziteze şi văzându-1 în tin s pe un aşternut şi cu
pernă sub capul lui, s-a sm in tit zicând: Acesta este
A w a A rsenie? Şi stă în tin s p e a ceste a ? Luându-1 pe
el deoparte preotul, i-a zis: Care e ra treab a pe care
o făceai în satul tău? Iar el a zis: Eram păstor. Deci,
spune, cum îţi p etreceai v iaţa ta ? Iar el a zis: în multă
osteneală o p etreceam . Şi a zis lui: Acum, deci, cum
petreci în chilie? A zis lui: Mai m u lt m ă odihnesc. Şi
i-a zis lui Bătrânul: îl vezi pe a c e s t A w a Arsenie? în
lume a fost părinte al îm p ăraţilo r5 şi o m ie de slugi cu*
* 4Nu este vorba de Troia din Asia Mică, ci de o localitate
din Egiptul de Sus. * 5Titlul acesta de părinte al împăratului
se atribuia în general anturajului îm părătesc. A fost înfiinţat
ca un semn de cinste, respect şi iubire faţă de personalitatea
cingători de au r şi to ţi cu brăţări şi purtând haine de

mătase stăteau în faţa lui, iar sub el erau aşternuturi
scumpe. Tu, p ă sto r fiind, nu ai avut în lume odihna pe
care o ai acum. Iar a cesta desfătarea pe care a avut-o
în lume aici nu o are. lată, deci, tu te odihneşti şi acela
este strâm torat. Şi el auzind acestea a fost străpuns şi
a pus m etanie zicând: Iartă-m ă, aw a, am păcătuit! Cu
adevărat, a ceasta e ste calea adevărată, căci acesta a
venit la sm erenie, ia r eu la odihnă.
15. Zicea A w a Daniil: Când era pe moarte, Awa
Arsenie n e-a p oru ncit, zicând: Să nu vă îngrijiţi să
daţi m ilostenie p en tru m ine, căci dacă eu am dat mi
lostenie pentru m ine, pe aceea o voi găsi acolo.
16. Când era să se sfârşească Awa Arsenie, s-au
tulburat ucenicii lui. Şi le-a zis lor: Nu a venit încă
ceasul! Când va veni ceasul, vă voi spune. Dar o să am
judecată cu voi la scaunul cel înfricoşător, dacă veţi
da răm ăşiţele m ele cuiva. Iar ei au spus: Ce vom face,
deci, căci nu ştim să înm orm ântăm . Şi a zis lor Bătrâ
nul: Nu ştiţi să legaţi cu sfoară piciorul meu şi să mă
târâţi la m unte?
17. A cest cuvânt e ra al Bătrânului: Arsenie, pen
tru ce ai ie şit din lu m e? Şi: Că am vorbit, de multe ori
m-am căit, d ar că am tăcu t, niciodată.
18. Când îi e ra ap ro ap e sfârşitul, l-au văzut fraţii
pe Awa A rsenie p lângând şi au zis lui: Este adevărat
că şi tu te tem i, p ă rin te ? Şi a zis lor: Este adevărat că
frica ce este cu m in e în ceasul acesta, este cu mine
harismatică a Sfântului Arsenie de către împăratul Teodosie cel
Mare, tatăl lui Acadie şi al lui Honoriu, când l-a însărcinat cu in
struirea şi educaţia copiilor săi (ET).
706 PATERICUL MARE
de când am d ev en it m o n ah . Şi a ş a a a d o rm it Ziceau
d espre el că to t tim p u l v ie ţii lui, şezân d la lucrul său
de m ână, avea un ş te rg a r la p iep tu l său pentru lacri
m ile c a re cu rg eau din o ch ii lui. A uzind A w a Pimen că
a ad orm it, lăcrim ând, a zis: F e r ic it să fii, A w a Arsenie,
că te-ai plâns p e tin e în a c e a s tă lu m e, căci cel care nu
se plânge p e sin e a ici va p lân g e v e şn ic acolo. Deci, fie
aici de bunăvoie, fie a co lo din p ricin a chinurilor, este
cu nep u tin ţă să nu plângem .
19. P ov estea A w a D aniil d esp re A w a Arsenie că
niciod ată nu a v o it s ă v o rb e a sc ă d esp re vreo între
b are din Scriptu ră, d eşi a r fi p u tu t să v orbească dacă
voia. Dar nici scris o a re nu s cria grabnic. Iar când ve
nea rareo ri la b ise rică , şed e a în sp a te le unui stâlp, ca
nim eni s ă nu vadă faţa lui, n ici e l să ia am inte la al
tul. Şi chipul lui e ra în g e re sc, p recu m al lui Iacob. Era
cu totul alb, p lăcu t la tru p, d ar uscăţiv. Avea o barbă
m are, care aju n gea pân ă la brâu . Ia r gen ele ochilor
lui îi căzu seră de a tâ ta plâns. E ra în alt, dar se gâr
bovise de b ătrân e ţe . Când a m u rit avea nouăzeci şi
cinci de ani. La p alatul lui T eo d o sie cel Mare, cel de
sfântă am intire, a s ta t d ouăzeci d e ani, devenind pă
rinte al p reacin stiţilo r H onorie şi A rcadie. Şi la Schit
a sta t patru zeci de ani, ia r z e ce ani a s ta t la Troia, în
Babilonul de Sus6, în faţa c e tă ţii M em fis7, trei ani la
+ 6Babilonul de Sus era o cetate antică a Egiptului, întemeiată
de greci în nordul Memfisului, exact în ţinutul în care începe
revărsarea Nilului în Marea Roşie (ET ). * V ech ea capitală a
Egiptului în părţile sudice ale Deltei Nilului şi pe ţărmul vestic.
Necropolele Memfisului cu faimoasele piramide ale Egiptului şi
cu Sfinxul cel mare se află în strânsă legătură cu această cetate.
A fost distrusă în anul 6 4 0 d. Hr. de arabi (ET).
Kanopo din A lexandria şi alţi doi ani a venit iarăşi în

Troia şi acolo a ad orm it, sfârşind drumul său în pace
şi în frică de Dum nezeu. Căci a fost bărbat bun şi plin
de Duh Sfânt şi credinţă. Mi-a lăsat mie haina lui din
piele şi o căm aşă albă din p ăr şi sandalele din finic8. Şi
eu nevrednicul le-am pu rtat pe acestea ca să primesc
binecuvântare.
20. P ovestea iarăşi A w a Daniil despre Awa Arse-
nie: Odată a ch e m at pe părinţii mei, pe Awa Alexan
dru şi pe A w a Zoii. Şi sm erindu-se pe sine, le-a zis
lor: Pentru că d racii m ă războiesc şi nu ştiu dacă nu
cumva m ă fură în tim pul somnului, în noaptea aceasta
să vă osteniţi îm preună cu mine şi să mă păziţi dacă mă
ia somnul în tim pul privegherii. Şi s-au aşezat, de seara,
unul de-a dreapta lui şi unul de-a stânga, tăcând. Şi au
zis Părinţii m ei: Noi am adorm it şi ne-am trezit şi nu
l-am sim ţit dacă a aţipit. Şi spre dimineaţă - Dumnezeu
ştie dacă s-a făcut că a aţipit sau cu adevărat a venit fi
rea somnului - a resp irat de trei ori şi îndată s-a sculat
zicând: Am aţipit, nu? Şi noi am răspuns: Nu ştim.
21. A w a Agaton, în ain te de a se sfârşi, a stat trei
zile cu ochii d esch işi şi nem işcat. Şi l-au atins fraţii, zi
când: A w a A gaton, unde eşti? A zis lor: Stau înaintea
scaunului de ju d e c a tă al lui Dumnezeu. Au zis lui: Şi
tu te tem i, p ă rin te ? A zis lor: Până acum am petrecut
împlinind după p u terea m ea poruncile lui Dumne
zeu, dar su n t om . De unde să ştiu că lucrarea mea a
+ 8Sevina sau sivina erau fire din frunze de finic din care se con
fecţionau funii, rogojini, mături, dar şi veşminte şi încălţăminte.
Veşmintele din sevină erau foarte aspre şi le foloseau călugării
pentru nevoinţă.
708 PATERICUL MARE
p lăcu t lui D u m nezeu? Au zis lui fra ţii: Nu eşti încre

d in ţat de lu cru l tă u că e s te d upă v o ia lui Dumnezeu?
A zis B ătrân u l: Nu în d ră z n e sc, p ân ă nu întâlnesc pe
D um nezeu. Căci a lta e s te ju d e c a ta lui Dumnezeu şi
alta a oam enilor. Şi p e n tru c ă v o iau să-l în treb e şi alt
cuvânt, le -a zis lo r: A rătaţi d rag o ste şi nu mai vorbiţi
cu m ine acum , căci s u n t o cu p at. Şi s-a sfârşit cu bu
curie. Căci îl v ed eau p e a c e s ta p lecân d ca atunci când
îm b răţişează cin ev a p e p rie te n ii şi p e cei dragi ai săi.
2 2 . Ziceau d esp re A w a A m m on a că unii au venit
ca să fie ju d e ca ţi d e el. Ia r B ătrân u l se făcea că este
nebun. Şi, iată, o fe m e ie o a re c a re a s ta t lângă el şi a
zis: A cest B ă trâ n e ste n ebu n . A au zit-o , deci, pe ea Bă
trânu l şi ch em ân d -o i-a zis: C âte o ste n eli am făcut în
p u stie ca să d o bân d esc a c e a s tă n eb u n ie şi din pricina
ta su n t în p rim e jd ie s ă o p ierd astăzi.
2 3 . A fo st în tre b a t A w a A m m ona ce e ste calea cea
strâm tă şi o ste n ito a re 9? Şi răspun zând , a zis: Calea
cea strâm tă şi o ste n ito a re , a c e a s ta e ste : să-şi stăpâ
n ească cineva gân d u rile lui şi să -şi ta ie voile pentru
Dumnezeu. A ceasta în sea m n ă şi: Ia tă , n oi am lăsat
to a te ş i Ţ i-am u rm at Ţ ie10\
24 . A zis A w a P im en că un frate a vizitat pe Awa
Amoe şi i-a zis: A w a, sp u n e-m i cuvânt! Şi rămânând
la el şapte zile, nu i-a răsp u n s lui B ătrânu l. Şi însoţin-
du-1 la plecare, i-a zis: Plecând , ia seam a la tin e însuţi.
Păcatele m ele de p ână acum s-au făcu t ca un zid întu
necat în tre m ine şi Dum nezeu.
25. Povestea A w a Ioan că A w a Anuv şi A w a Pimen
* 9Matei 7 ,1 4 . * 10Matei 1 9 ,2 7 .
şi ceilalţi fra ţi a i lor, fiin d d in tr-u n singur pântece11 şi

devenind m o n a h i în S ch it, când au v en it acolo mazi-
chii12 şi au p u s tiit lo cu l a c e la m ai întâi, au plecat de
acolo şi au v e n it în lo cu l n u m it T erenu thi13, până când
vor fi c e r c e ta t s ă v a d ă u n d e le e ste m ai de folos să
stea. Şi au ră m a s a c o lo în tr-u n tem plu vechi puţine
zile. Iar A w a A nuv a zis A w e i P im en: A rată dragoste,
tu şi fraţii tă i, fie c a re s ă s e lin iş te a sc ă de unul singur
şi să nu n e în tâ ln im u n u l cu altu l săptăm âna aceas
ta. Şi a zis A w a P im e n : A şa cu m vrei, vom face. Şi au
făcut aşa. Ia r în te m p lu l a c e la e ra o statu ie din pia
tră. Şi B ă trâ n u l A w ă A nuv s e scu la dim ineaţa şi lo
vea cu p ie tre fa ţa sta tu ii. Şi s e a ra îi zicea: Iartă-m ă. Şi
s-a îm plinit s ă p tă m â n a făcân d aceasta. Iar în ziua de
sâmbătă s-a u în tâ ln it u n ii cu alţii şi a zis A w a Pimen
Awei Anuv: T e -a m v ăzu t, a w a , săp tăm âna aceasta,
lovind cu p ie tre fa ţa s ta tu ii şi ap oi făcându-i metanie.
Un om c re d in c io s fa c e a c e s te a ? Şi a răspuns Bătrânul:
Acest lucru p e n tru v o i l-a m f ă c u t Când m ă vedeaţi lo
vind cu p ie tre fa ţa s ta tu ii, n u cum va a v orbit sau s-a
mâniat? Şi a z is A w a P im e n : Nu! Şi iarăşi, când îi pu
nem m etan ie, n u cu m v a s -a tu lb u ra t şi a zis nu te iert?
Şi a zis A w a P im e n : Nu! A zis, d eci, Bătrânul: Şi noi
suntem, aşad ar, ş a p te fra ţi. D acă v re ţi să răm ânem
unii cu alţii, s ă n e fa c e m p re c u m statu ia aceasta, care,
şi dacă e s te h u lită , şi d a că e s te slăvită, nu se tulbură.
Iar dacă nu v r e ţi s ă fa c e m aşa, ia tă p atru uşi sunt în
+ “ Anuv e r a p r im u l n ă s c u t d in tre cei şa p te fraţi ai lui Pimen.

* “ B arb ari. * “ C e ta te p e ţă r m u l d e a p u s al braţului Nilului, de
unde se fă ce a u ş o r t r e c e r e a la S c h i t
710 PATERICUL MARE
tem plul a cesta, fieca re d in tre n o i să p lece unde voieş

te. Şi s-au aru n ca t cu fe ţe le la păm ân t, zicând Awei
Anuv: Aşa cum v o ieşti, p ărin te , vom face şi vom ascul
ta ce ne vei spune. Şi a zis A w a P im en : Am rămas îm
preună to t tim pul, lu crân d după cuvântul Bătrânului,
care n e-a zis să pu nem pe unul d in tre noi iconom14 şi
orice ne va pu ne în a in te să m ân căm . Şi era cu nepu
tin ţă să spună cin ev a d in tre noi: A du-ne altceva! sau
să spună: Vrem să m ân căm acea sta . Şi am petrecut
to t tim pul n o stru în od ihn ă şi pace.
26 . A zis A w a A16nie: D acă nu aş fi dărâm at totul,
nu aş fi p u tut să m ă zid esc p e m in e însum i!
27 . Se p o v estea d esp re un ep isco p al Oxirinhului,
pe num e Apfie, că a tu n ci când e ra m on ah se nevoia cu
aspre nevoinţe. Ia r când a d ev en it episcop, a voit să
ţin ă aceeaşi nev o in ţă a sp ră şi în lum e şi nu a putut. Şi
s-a aru n cat în a in te a lui D um nezeu, zicând: Nu cumva
din p ricin a ep isco p iei a p le ca t haru l lui Dumnezeu de
la m ine? Şi s-a d esco p e rit lui că nu: Atunci erai în pus
tie şi, nefiind niciu n om cu tin e, D um nezeu te îngrijea,
iar acum e şti în lum e ş i oam en ii îţi p o artă de grijă.
2 8 . Zicea fericitu l G rigorie T eologul15: Cum ne vom
coborî la cu getarea sm e rită c ea m ân tu ito are dacă nu
părăsim m ărim ea p ie rzăto are a m ândriei, dacă tot
deauna ne vom nevoi p en tru a c e a s ta şi nu vom tre
ce cu vederea un lucru, zicând că nu vom fi vătămaţi
* MSIujire în v ia ţa de o b şte. Ico n o m u l e ste în sărcin at cu gri
ja hrănirii zilnice a m em b rilo r obştii şi a p ro cu rării mijloacelor
necesare. * 15Textul c a re u rm ează, probabil din n eaten ţie, în co
dice este pus pe seam a Sfântului G rigorie Teologul, în tim p ce el
aparţine Sfântului Vasile cel M are. Vezi Sfântul Vasile cel Mare,
Opere, voi. V I, Cuvânt d esp re sm eren ie, Ed. E PE , pag. 1 2 6 (ET).
de acela? Căci sufletul se aseam ănă cu cele de care se

preocupă şi e ste în tip ărit de cele pe care le faptuieşte
şi ia chipul acesto ra. Aşadar, şi înfăţişarea, şi îmbră
cămintea, şi m ersul, şi şederea, şi mâncarea, şi sta
rea ta, şi p reg ătirea aşternutului, şi casa, şi lucrurile
din casă, to ate să fie îndreptate spre simplitate. Dar
şi psalmul, şi cântarea, şi buna purtare către aproa
pele, şi acestea să tind ă mai curând spre simplitate
decât spre m ăreţie. Nu te lansa în cuvinte sofisticate,
nici în cântări p este m ăsură de plăcute, nici în discuţii
încrezute şi grele, ci la toate să tai din mărime. Să fii
bun16 în tre p rieteni, blând faţă de slujitorul tău, fără
de răutate faţă de cei îndrăzneţi, iubitor cu cei sme
riţi, mângâind pe cei ce suferă, cercetând pe cei în du
reri, într-un cuvânt pe nim eni netrecând cu vederea,
dulce la vorbă, blajin la răspuns, doritor şi primitor
faţă de toţi.
29. A zis A w a Daniil că în Babilon trăia fiica unui
demnitar care e ra stăpânită de demon. Iar tatăl ei
avea pe un m onah care-i era foarte apropiat Şi i-a zis
lui: Nimeni nu p o ate să vindece pe fiica ta, decât nu
mai pustnicii pe care eu îi ştiu. Dar dacă îi vei ruga,
nu vor prim i să facă aceasta, din smerenie. Vom face
însă aceasta: când v o r veni în piaţă, să vă prefaceţi că
vreţi să cum păraţi lucruri făcute de ei şi când vor veni
să-şi ia preţu l lor, le vom spune ca să facă rugăciune
şi cred că se va vindeca. Şi ieşind în piaţă, au aflat pe
un ucenic al B ă trâ n ilo r şezând să-şi vândă lucrurile
lui. Şi luându-1 p e el îm preu nă cu coşurile lui, l-au dus
l-a casa lo r ca să-şi ia preţu l coşurilor. Şi când a intrat•
• “ Efeseni 4 ,3 2 .
712 PATERICUL MARE
m onahul în casă, a v en it d em o n izata şi i-a dat o palmă.

Iar acela a în to rs şi celălalt o b raz după porunca Dom
nului17. Şi dem onul, fiind chinuit, a strig at zicând: 0,
mă pierd, poru nca Dom nului m ă sco a te afară. Şi înda
tă s-a cu răţat fem eia. Şi când au v en it Bătrânii, le-au
vestit lo r în tâm p larea şi au slăv it pe Dumnezeu şi au
zis: Este un lucru o b işn u it ca m ân d ria diavolului să
cadă în faţa sm eren iei p o ru ncii Domnului.
30. Zicea A w a Epifanie: C ananeanca strigă18 şi este
auzită, iar fem eia cu scu rg ere de sân ge19 tace şi este
fericită. Fariseul strig ă şi e ste osândit, iar vameşul
nici nu-şi d eschide gura şi e ste auzit20.
31. A zis A w a Evagrie: încep u tu l m ântuirii este să
te osândeşti pe tin e însuţi.
32. S-a făcut od ată so b o r la Chilii pentru un lucru.
Şi a v orbit A w a Evagrie. I-a zis, deci, lui preotul: Ştim,
aw a, că dacă ai fi fo st în ep isco p ia21 ta, ai fi fost peste
multe cârm uitor şi de m ulte ori. Acum, însă, eşti aici
ca un străin. Iar el, fiind pătruns, nu s-a tulburat, dar,
m işcându-şi capul, a zis: Cu ad evărat aşa este, părin
te, dar numai o dată am vorbit. A doua oară nu se va
adăuga.
33. Un frate egiptean a m ers la A w a Zenon în Siria
şi şi-a osândit gândurile sale în ain tea Bătrânului. Iar
acela minunându-se, a zis: Egiptenii virtuţile pe care
le au le ascund, iar lipsurile pe care nu le au pentru
acestea totdeauna se osândesc. Iar sirienii şi grecii
* 17Matei 5 ,3 9 . * 18Matei 1 5 ,2 2 - 2 8 . * 19Matei 9 ,2 0 - 2 2 . # 20Luca
1 8 ,1 0 - 1 4 . * 21Se poate ca noţiun ea de episcop să însemne âld
dem nitate episcopală, sau, în general, ţinutul pe care-1 are cine
va în grijă.
virtuţile pe care nu le au zic că le au, iar lipsurile pe

care le au le ascund.
34. A zis A w a Karion: Am făcut multe osteneli, mai
multe decât fiul m eu Zaharia, dar nu am ajuns la mă*
sura lui, la sm eren ia şi la tăcerea lui.
35. A zis A w a M oise odată fratelui Zaharia: Spu
ne-mi ce să fac? Iar acela auzindu-1 s-a aruncat cu faţa
la picioarele lui, zicând: Tu mă întrebi, părinte? A zis
lui Bătrânul: Crede-m ă, fiul meu Zaharia, că am vă
zut pe Duhul Sfânt pogorând peste tine şi de aceea
mă simt silit să te întreb. Şi luând Zaharia culionul de
pe cap, l-a pus sub picioarele sale. Şi călcându-1 în pi
cioare, a zis: Dacă nu se va strivi aşa omul, nu poate
să fie monah.
36. Şezând od ată A w a Zaharia în Schit, a avut o
vedenie. Şi rid icând u-se a vestit aceasta Awei Kari
on22. Iar Bătrânul, fiind un om practic, nu era obişnuit
cu acestea. Şi sculându-se, l-a bătut pe acela, zicând
că este de la draci. Dar gândul a rămas la ucenic. Şi
sculându-se a p lecat noaptea spre Awa Pimen şi i-a
vestit aceluia lucrul şi cum ard cele dinlăuntrul lui.
Şi văzând B ătrânu l că este de la Dumnezeu, a zis lui:
Mergi la cutare B ătrân şi ceea ce îţi va spune, să fad. Şi
plecând la Bătrânul acela, fără a-1 întreba ceva, Bătrâ
nul i-a luat-o înainte şi i-a zis lui toate şi că vedenia este
de la Dumnezeu. Dar mergi şi supune-te părintelui tău.
37. A zis A w a Pim en că A w a Moise a întrebat pe
Awa Zaharia când e ra aproape să moară, zicând: Ce
vezi? Şi i-a zis lui: Nu e ste m ai bine să tăcem, părinte?
Şi i-a zis lui: Da, fiule, taci! Şi în ceasul morţii lui, Awa
* “ Karion e ra şl p ărin tele său după trup. Vezi apoftegma 78.
714 PATERICUL MARE
Isidor care şed ea lângă el, rid icând u-şi ochii la cer, a
zis: Bucură-te, fiul m eu Zaharia, că ţi s-au deschis ţie
porţile îm părăţiei Cerurilor.
38 . A zis A w a Isaia: Iu birea de slavă omenească
naşte m inciună, ia r răstu rn are a ei în sm erenie face
frica lui Dumnezeu m ai m are în inim ă. Să nu voieşti a
te face p rieten cu cele slăvite ale lumii, ca să nu se ia
slava lui Dumnezeu de la tine.
39. A zis iarăşi: Când îţi faci slu jbele tale23, dacă le
vei face cu cuget sm erit, ca fiind nevrednic, vor fi primite
de Dumnezeu. Dacă însă va urca la inima ta vreun gând
trufaş şi vei consim ţi lui sau îţi vei am inti că altcineva
doarm e sau e ste n ep ăsăto r şi osân deşti pe cineva, să
ştii că osteneala ta e ste nefolositoare.
4 0 . A zis iarăşi d espre cu getarea sm erită că nu are
lim bă să spună despre cineva că e ste nepăsător sau să
se îm potrivească celui care-1 asupreşte, nici ochi nu
are să ia am inte la lipsurile altuia şi să le desluşească,
nici urechi nu are să audă cele ce nu sunt de folos su
fletului său, nici gură să v estească lipsurile cuiva sau
să asuprească pe cineva, nici vreun lucru nu are cu
cineva în afară de p ăcatele sale. Ci către toţi oamenii
este paşnic, pentru porunca Domnului24 şi nu pentru
vreo altă pricină. Căci dacă va posti cineva şase zile
din şase şi se dedă pe sine la m ulte osteneli în afara
căii acesteia, sunt zadarnice to ate ostenelile lui.
41. A zis iarăşi: Cel care a d obândit cugetare sme
rită îşi cunoaşte păcatele sale. Iar dacă împreună cu
cugetul sm erit m erge şi tânguirea, şi răm ân acestea
♦ “ Canonul tău, rugăciunile tale. + 24M atei 5 , 9 ; Marcu 9 ,5 0 ;
Ioan 1 4 ,2 7 .
două în el, ele sco t din sufletul lui tot gând drăcesc
şi hrănesc sufletul din propria-i cinste şi din sfintele
virtuţi. Căci celui care are tânguire şi cugetare sme
rită nu-i pasă de o cările oamenilor. Acestea i se fac
lui armură şi îl păzesc de mânie şi de răzbunare şi-l
învaţă să rabde cele ce vin asupra lui. Căci ce ocară
sau urgie25 poate să se apropie de cel care-şi plânge
păcatele sale în faţa lui Dumnezeu?
42. A zis iarăşi: Predarea în deplină cunoştinţă a
sinelui înaintea lui Dumnezeu şi ascultarea în sme
renie de poruncile Lui aduc iubirea, iar iubirea aduce
nepătimirea.
43. A fost în tre b a t A w a Isaia ce este smerenia. Şi a
zis: Smerenia este a te socoti pe tine mai păcătos de
cât toţi şi a te dispreţui pe tine însuţi ca pe unul care
nu face nim ic bun înaintea lui Dumnezeu. Iar lucrul
smereniei este acesta: tăcerea, şi a nu se măsura pe
sine cu nimic, a nu fi iubitor de biruinţă, supunerea, a
ţine privirea în jo s, a avea înaintea ochilor moartea, a
nu minţi, a nu vorbi mult, a nu întoarce cuvântul celui
mai mare, a nu voi să răm ână cuvântul tău, a îndura
ocara, a urî odihna trupească, a te sili pe tine în toate
lucrurile, a priveghea, a-ţi tăia voia proprie, a nu pro
voca pe cineva, a nu invidia pe cineva.
44. A zis iarăşi: S ileşte-te cu toată puterea să fii de
neluat în seam ă26, ca să te poţi slobozi spre a plânge,
îngrijeşte-te cu to a tă puterea ta să nu te cerţi în le-
gătură cu cred in ţa şi nici să discuţi despre dogme, ci
* ^Rom ani 2 , 8 . * 260rigin alu l s-a r traduce prin nepus la nu
măr, neluat în calcul, n e n u m ă ra t» Sileşte-te, deci, ca să nu fii pus
la număr, să nu fii lu at în calcul, să nu fii luat în seamă...
716 PATERICUL MARE
urm ează B isericii cele i s o b o r n ic e ş ti Căci nimeni nu

poate înţeleg e ceva din d um nezeire.
4 5 . A zis iarăşi: Cel c a re d obân d eşte cugetarea
sm erită ia asupra s a p ricin a fratelui său, zicând: Eu
am g r e ş it Ia r cel c a re d isp reţu ieşte pe fratele său se
soco teşte p e sin e în ţe le p t c e a rtă şi înfru ntă pe aproa
pele s ă u în să cel c a re s e ceartă p e sin e niciodată nu
răn eşte p e cineva.
4 6 . A zis iarăşi: Să nu v o rb ească lim ba ta, ci fapta.
Să fie cuvântul tău m ai sm e rit d ecât fapta. Să nu vor
beşti în afara con ştiin ţei27 şi să nu înveţi fără smere
nie, pentru ca să p rim ească păm ântul săm ânţa ta.
4 7 . A zis iarăşi: Nu e ste înţelep ciu ne a vorbi. înţe
lepciune este să cunoşti tim pul când trebuie să vor
beşti. în cunoştinţă să taci, în cunoştin ţă să vorbeşti.
Ia am inte înainte de a vorbi şi răspunde cele de cuvi
inţă. Să te faci pe tin e necu no scu t în ceea ce priveş
te cunoştinţa, ca să scapi de m ulte osteneli. Căci îşi
pricinuieşte osten eli sieşi cel care se arată ca având
cunoştinţă. Nu te lăuda cu cunoştinţa ta, căci nimeni
nu cunoaşte nim ic28. în sfârşit: A te dispreţui pe tine
însuţi şi a fi m ai jo s d ecât aproapele tău te alipeşte
dumnezeirii.
48 . A zis A w a Isaia d espre cugetarea smerită: Să
ne aducem am inte de Cel care nu avea unde să-şi
plece capul29. înţelege, o, om ule, şi nu cugeta lucruri
mari. Cine este şi ce S-a făcut pe Sine Stăpânul tău?
Străin şi fără de casă. 0 , negrăita Ta iubire de oameni,
* 27Ceea ce vorbeşti să aibă a co p erire în propria ta conştiinţă,
să fie acceptat de conştiinţa ta. * 28Un lucru ştiu: că nu ştiu ni
mic. Vezi 1 Corinteni 8 ,2 . * 29Matei 8 ,2 0 .
Doamne! De ce Te-ai sm e rit atâta pentru mine făptu

ra Ta? Dacă Cel care a făcut toate prin cuvânt nu are
unde să-Şi plece capul, de ce ai atâta zbucium, sărma
ne om, pentru făpturi? De ce te orbeşti cu lăcomia? De
ce ai închipuiri? De ce nu culegi şi nu aduni bogăţia
care ne aşteap tă acolo? Pe toate cunoscându-le, păs
trează ceea ce e ste bin e30!
49. S-a aflat odată A w a Teodor împreună cu fraţii. Şi,
în timp ce mâncau ei, luau cu evlavie paharele tăcând şi
nu ziceau: Iertaţi! Şi a zis A wa Theodon Monahii şi-au
pierdut buna lor creştere, aceea de a zice: Iertaţi!
50. Acelaşi a zis: Altă virtute nu este asemenea
aceleia de a nu dispreţui!
51. Un frate l-a în treb at pe Awa Teodor, zicând:
Vreau să îm plinesc poruncile. A zis lui Bătrânul despre
Awa Theonas că şi acesta a zis cândva: Vreau să-mi
împlinesc gândul m eu cu Dumnezeu. Şi, luând grâu, a
mers la cuptor şi a făcut pâine. Şi, cerându-i săracii, a
dat pâinile. Şi iarăşi, cerându-i alţii, a dat şi coşurile, şi
haina pe care o purta. Apoi a intrat în chilia sa încins
cu maforul31. Şi cu to ate acestea, iarăşi s-a certat pe
sine zicând: Nu am îm plinit porunca lui Dumnezeu.
52. Un frate a zis A w ei Theodor: Spune-mi un cu
vânt, căci mă pierd! Şi cu greutate i-a zis: Şi eu sunt în
primejdie, deci, ce p o t să-ţi spun?
53. Se zicea d esp re acesta că atunci când a fost fă
cut diacon în Sch it nu voia să primească diaconia şi
a fugit în m ulte locuri. Dar iarăşi Bătrânii îl aduceau,
zicând: Nu-ţi părăsi diaconia! A zis lor A m Theodor:*
* 30Vezi 1 Tesaloniceni 5 ,2 1 . + 31Un fel de pelerină care acope
rea capul şl um erii (în latin eşte m aforium ) (ET).
718 PATERICUL MARE
Lăsaţi-m ă, şi voi ruga pe D um nezeu să văd dacă mă

va în ştiin ţa să răm ân la locul d iaco n iei m ele. Şi rugân-
du-se lui Dum nezeu, zicea: D acă e ste voia Ta să stau
în locul acesta, dă-m i de v este. Şi i s-a arătat un stâlp
de foc de la păm ân t p ân ă la c e r şi un glas zicând: Dacă
poţi să te faci ca stâlpu l acesta, m ergi şi fă-ţi diaconia
ta. Iar el, auzind, a so c o tit că nu poate să primească.
Venind, deci, el în b ise rică , i-au pus fraţii metanie, zi
când: Dacă nu v rei să slu je şti ca diacon, m ăcar să ţii
Potirul. D ar nu a prim it, zicând: Dacă nu mă lăsaţi, voi
pleca din locul acesta. Şi aşa l-au lăsat.
54. Fericitul Theofil, arh iep iscop u l32, a mers oda
tă în m untele N itriei. Şi a v en it a w a m untelui aceluia
şi arhiepiscopul i-a zis lui: Ce ai m ai găsit în această
cale33, părinte? A zis lui B ătrânu l: A-ţi găsi ţie prici
nă şi a te m u stra pe tin e însu ţi totdeauna. A zis Awa
Theofil: Altă cale nu este, d ecât aceasta!
55. Acelaşi A w a Theofil, arhiepiscopul, a mers oda
tă la Schit. Şi adunându-se fraţii, au zis A w ei Pamvo:
Spune un cuvânt arhiepiscopului să se folosească. A
zis lor Bătrânul: Dacă nu se fo lo seşte de tăcerea mea,
nu va avea folos nici de cuvântul meu.
56. Zicea Amma Theod ora că nici asceza, nici pri
vegherea, nici oricare altă o sten eală nu mântuieşte,
ci numai sm erenia adevărată. Era un pustnic care
* 32A împlinit slujba de arh iep iscop al Alexandriei între anii
3 8 5 şi 4 1 2 . + 33Se referă la m odul de v ieţu ire ca re presupune
înaintarea în tr-o direcţie anu m e, pe un d ru m anum e. De altfel,
noţiunea de cale cu referire la p arcu rsu l existenţial al creştinu
lui este folosită de la începuturile Bisericii creştin e (Fapte 18,
2 5 ,2 6 ; 1 9 ,9 ,2 3 ; 2 2 , 4 etc.).
alunga dracii şi-i în tre b a : Cu ce ieşiţi? Cu post? Şi ei

ziceau: Noi nici nu m âncăm , nici nu bem! Cu prive
ghere? Noi nu dorm im ! Cu pustnicia? Noi în pustietăţi
petrecem! Cu ce ieşiţi, aşad ar? Şi ziceau: Nimic nu ne
biruieşte d ecât nu m ai cu getarea smerită. Vezi, deci,
că smerenia e ste b iru ito a re a dracilor?
57. Ziceau d esp re A w a Ioan Kolovos că a zis odată
fratelui său m ai m are: Aş v rea să fiu fără nicio grijă,
precum fără g rijă su n t în g erii care nu lucrează nimic,
ci neîncetat se în ch in ă lui Dumnezeu. Şi, scoţându-şi
haina sa, a ieşit în pu stie. Şi după ce s-a împlinit o săp
tămână, s-a în to rs la frate le său. Şi după ce a bătut
la uşă, l-a auzit pe el în a in te de a-i deschide, zicând:
Tu cine eşti? Iar el a zis: Su n t Ioan, fratele tău. Şi răs
punzând, i-a zis lui: Ioan s-a făcu t înger şi nu mai este
printre oameni. Ia r el îl ruga zicând: Eu su n t Şi nu
i-a deschis, ci l-a lă sa t să s e frăm ân te până dimineaţă.
După aceea, d eschizând u-i, i-a zis: Eşti om şi ai trebu
inţă să lucrezi din nou ca să te hrăneşti. Iar el i-a pus
metanie, zicând: Iartă-m ă!
58. A auzit A w a Ioan p e u n frate care la seceriş
vorbea aproapelui său cu m ân ie: Ei! Şi tu? Şi lăsând
secerişul, a plecat.
59. Zicea A w a Io an că p o a rta cerului este smere
nia şi că Părinţii n o ştri, tre c â n d prin multe ocări, au
intrat în cetatea lui D um nezeu.
60. A zis iarăşi: C u getarea sm e rită şi frica de Dum
nezeu sunt m ai p re su s de to a te virtuţile!
61. A zis iarăşi: Cine l-a v ân d u t pe Iosif? Şi a răs
puns un frate zicând: F ra ţii lui. A zis lui Bătrânul: Nu,
720 PATERICUL MARE
ci sm erenia lui l-a vândut pe el. Căci putea să spună:

Sunt fratele lor, şi să se îm potrivească, dar, tăcând, s-a
vândut pe sine. Şi sm erenia lui l-a pus pe el căpetenie
în Egipt?4.
62. A zis A w a loan: Am lăsat sarcina cea uşoară, adi
că aceea de a ne m ustra pe noi înşine, şi o purtăm pe
cea grea, adică aceea de a ne îndreptăţi pe noi înşine.
63. Acelaşi stătea odată în b iserică şi suspina, ne-
ştiind că este cineva în spatele lui. Iar când şi-a dat
seama, a pus m etanie, zicând: Iartă-m ă, awa, căd
sunt încă neînvăţat.
64. Acelaşi a zis fratelui său: Deşi suntem de nimic
înaintea oamenilor, îndrăznim să ne dăm cinste îna
intea lui Dumnezeu.
65. Acelaşi era fierbinte cu duhul35. Mergând cine
va la el, i-a lăudat lucrarea. Iar el îşi lucra fimia şi tă
cea. Acela iarăşi a scos cuvânt către el, dar el iarăşi a
tăcut. A treia oară a zis vizitatorului: De când ai intrat
aici l-ai îndepărtat pe Dumnezeu de la mine.
66. Acelaşi stătea odată în Schit şi fraţii lui şedeau
împrejurul lui întrebând despre gândurile lor. Şi a zis
lui unul dintre Bătrâni: Ioane, ca o desfrânată care
se înfrumuseţează pe sine şi care îşi înmulţeşte în
drăgostiţii, aşa eşti. Iar A w a loan, îmbrăţişându-1, a
zis: Adevăr grăieşti, părinte. Şi după aceea a zis unul
din ucenicii lui: Oare, nu te-ai tulburat înlăuntrul tău,
aw a? Şi a zis: Nu, ci cum sunt pe afară, to t aşa sunt şi
pe dinlăuntru.
67. A zis unul din Părinţi d espre el: Cine este loan,
* ^Facerea, cap. 3 7 şi urm ătoarele. * 3S... cu duhul fiţi fier
binţi... (Rom. 1 2 ,1 1 ).
care p rin s m e r e n ia lu i a a tâ r n a t to t Schitul de dege

tul lui m ic?
68. A zis A w a Io a n K o v olo s că un Bătrân înaintat
duhovniceşte s -a z ă v o râ t, d a r e ra foarte cunoscut în
cetate şi a v e a m u ltă fa im ă . Şi i s-a adus la cunoştinţă
că unul d in tre s fin ţi e r a p e m o a rte : Vino să-l îmbrăţi
şezi în a in te d e a a d o rm i! Şi a gân d it în sine: Dacă ies
în tim pul z ile i, v o r a le r g a d upă m ine oamenii şi voi
primi slav ă ş i n u v o i m a i av e a odihnă aici. Voi mer
ge n oap tea p e în t u n e r e c ş i v o i răm ân e ascuns pentru
toţi. Seara, d eci, a i e ş i t d in c h ilie , vrând să nu fie văzut
Dar iată, d e la D u m n e z e u , a u fo st trim işi doi îngeri cu
făclii ca s ă -i lu m in e z e c a le a . A stfel, toată cetatea vă
zând slava, a a le r g a t la el. Şi c â t v oia să fugă de slavă,
mai m ult e ra s lă v it. î n a c e a s t a se îm plineşte ceea ce
este scris: T ot c e l c e s e în a lţă p e sin e se va smeri şi cel
ce se sm ereşte p e s in e s e va în ălţa36\
69. A zis A w a I o a n T h e b e u l: M onahul este dator
înainte d e t o a t e s ă a ju n g ă la cu g e ta re a smerită. Căd
aceasta e s te p r im a p o r u n c ă a M ântuitorului, care a
zis: Fericiţi c e i s ă r a c i cu du hul, că a lo r este îm părăţia
Cerurilor37.
70. A z is A w a P im e n d e s p r e A w a Isidor că împle
tea o g răm ad ă d e n u ie le d e fin ic p e noapte. Şi îl rugau
fraţii, zicân d : O d ih n e ş te -te p u ţin , căci ai îmbătrânit
Şi le zicea lo r : C h ia r d a c ă l- a r a rd e p e Isidor şi ar îm
prăştia c e n u ş a lu i în v â n t, n ic i a c e a s ta nu poate adău
ga ceva b u n d in p a r t e a m e a , c ă c i Fiul lui Dumnezeu a
venit pe p ă m â n t p e n t r u n o i38.
* 36M atei 2 3 , 1 2 . * 37M a te i 5 , 3 . ♦ “ Sensul afirm aţiei Awei

Isidor e ste a c e la a l e v a lu ă r ii f a p te lo r o m u lu i pen tru Dumnezeu
722 PATERICUL MARE
7 1 . A celaşi a zis d e s p re A w a Isid o r că îi ziceau lui

gândurile: E şti un m a re om ! Ia r e l z ice a către ele: Nu
cum va su n t c a A ntonie sa u a m a ju n s în to ate ca Awa
Pamvo sau ca c e ila lţi P ărin ţi c a re au bineplăcut lui
Dum nezeu? Şi cân d sp u n e a a c e s te a , afla odihnă. Iar
când v răjm aşu l îl fă cea s ă s e îm p u ţin eze la suflet cu
gândul c ă după to a te a c e s te a îl a ş te a p tă iadul, el zicea
către acela c ă şi d acă v o i aju n g e în iad, vă voi găsi pe
voi sub m ine.
7 2 . A celaşi zicea: D eo are ce e ste m are înălţimea
sm eren iei şi că d e re a tru fie i, vă sfătu iesc ca pe aceea
să o îm b răţişaţi, ia r în a c e a s ta s ă nu căd eţi39.
73. A zis A w a Isaac: Când eram m ai tânăr, stăteam
cu A w a K ronie şi n icio d ată nu m i-a spus s ă fac vreun
lucru, ch iar d acă e ra b ă trâ n şi trem u ra, ci, dimpotri
vă, el se scu la şi îm i d ăd ea can a cu apă m ie şi aseme
nea tuturor. Şi cu A w a T h e o d o r din Ferm e am stat
şi nici acesta nu-m i sp u n ea s ă fac ceva, ci şi masa o
punea el şi zicea: Frate, d acă v rei, vino să mănânci.
Iar eu ziceam către el: A w a, am v e n it la tin e ca să mă
folosesc, şi cum de nu-m i zici s ă fac şi eu ceva? Iar Bă
trânul m ereu tăcea. Apoi am p le ca t şi am vestit aceas
ta Bătrânilor. Şi venind la el, b ătrân ii au zis lui: Awa,
a venit fratele la sfinţia ta s ă s e fo lo sească şi pentru
ce nu-i spui să facă şi el ceva? Şi le -a zis lo r Bătrânul:
Nu cumva su nt con d u cător de o b şte ca să-i poruncesc
lui? Eu nu-i voi zice nim ic, dar, d acă v rea, ceea ce mă
vede pe m ine făcând să facă şi el. De atunci o luam
prin rap o rtare la faptele Iul D um nezeu p e n tru om . Cine poate să
susţină vreo faptă a sa în foţa actu lu i în tru p ă rii Fiului lui Dum
nezeu!? * î9Vezi 1 P etru 5 ,5 - 6 .
înainte şi fă c e a m c e e a c e av ea B ătrân u l de fă c u t Iar

el, dacă fă c e a cev a, fă c e a lu cru l tăcân d . Şi aceasta m -a
învăţat: S ă fa c t o a t e în tă c e r e .
74. Z icea A w a Isa a c : N icio d ată nu am dus în chilia
mea v reu n g ân d îm p o triv a fra te lu i care m ă strâm to-
ra. Şi m -am s tr ă d u it s ă n u la s pe v reu n frate să ducă
în chilia lui v re u n gân d îm p o triv a m ea40.
75. A zis A w a la c o b c ă a tu n ci când cineva e ste lău
dat tre b u ie să g â n d e a s c ă la p ă c a te le sale şi să în ţe le a
gă că nu e s te v re d n ic d e c e le sp u se.
76. Un fra te l-a în t r e b a t p e A w a K ronie: în ce fel
ajunge om u l la c u g e ta re a s m e rită ? A zis lui Bătrânul
că prin frica lu i D u m n ezeu . A zis lui fratele: Şi p rin ce
lucru aju n g e la fr ic a lu i D u m n ezeu ? A zis lui Bătrânul:
După m ine, s ă s e a d u n e p e sin e d e la o rice lucru şi să
se dea p e s in e la o s te n e a lă tru p e a sc ă , câ tă pu tere are,
să-şi ad u că a m in te d e ie ş ir e a d in tru p şi de ju d ecata
lui D um nezeu.
77. A zis A w a K ro n ie : Ne p o v e ste a nou ă A w a Io-
sif P elu siotu l: C ând ş e d e a m e u în Sinai, e ra acolo un
frate bu n şi n e v o ito r, d a r ş i fru m o s la v ed ere după
trup. V en ea la b is e r ic ă p u rtâ n d u n m afo r41 v echi m ic
şi peticit. Şi văzând u-1 o d a tă v e n in d astfel la adunare,
i-am zis: F ra te , n u v e z i p e fra ţi c a re su n t c a în g erii în
biserică? T u c u m v ii m e r e u a şa ? Ia r el a zis: Iartă-m ă,
+ 40A w a a r e în v e d e r e a ici fa p tu l c ă s -a f e rit s ă d ea prilej v re u
nui fra te s ă a ib ă g â n d r ă u îm p o triv a s a . D e se m n a la t e ste fap
tul cu m A w a I s a a c a flă în sin e so lu ţii şi p e n tru sin e, şi p en tru
fratele. D upă lo g ic a n o a s t r ă c o m u n ă a r fi g re u s ă influenţezi pe
fratele să n u d u c ă în ch ilie g â n d r ă u îm p o triv a ta . Poţi face, în să
ceea c e ţin e d e tin e , a d ic ă s ă n u p ro v o c i g ându l ră u fratelui la
a d r e s a ta . ♦ 41V e ş m â n t.
724 PATERICUL MARE
aw a, nu am altele. Şi luându-1 în chilia mea, i-am dat

levitonul42 şi ce m ai era nevoie. Şi le purta ca şi cei
lalţi fraţi şi era la v ed ere ca un înger. Iar, odată, a fost
nevoie să trim ită P ărinţii z e ce fraţi la îm părat pentru
o o arecare treb u in ţă. Şi a fo st şi acesta ales printre
cei trim işi. Dar cum a auzit, a pus m etanie Părinţilor,
zicând: P entru Domnul, ie rtaţi-m ă, căci sunt rob al
unuia dintre cei m ari de acolo şi dacă mă va cunoaşte,
mă va d ezbrăca şi m ă va duce iarăşi în stăpânirea lui.
După ce i-a înd uplecat, deci, pe Părinţi şi l-au lăsat,
am aflat m ai târziu de la cineva care-1 cunoştea bine,
că, atunci când era în lum e, a fo st m ai-m arele pala
telo r îm părăteşti. Şi, ca să nu fie cunoscu t şi ca să nu
fie tulburat de oam eni, s-a fo lo sit de pretextul acesta.
Atât de m are era la P ărinţi străd u in ţa de a fugi de sla
va şi de odihna aceste i lum i!
78. S-a făcut cineva m onah în Schit, pe nume Kari-
on. Acesta, având doi copii, i-a lăsat la femeia sa şi
a plecat. După un tim p, întâm plându-se foamete în
Egipt şi fiind la strâm to rare fem eia lui, a venit la Schit
aducând şi pe cei doi copii cu ea. Unul era băiat şi se
num ea Zaharia, iar celălalt fată. Şi stătea departe de
Bătrân, la baltă. Căci era o baltă lângă Schit, de unde
şi obştile m onahilor îşi procurau m aterialele de con
strucţie şi unde erau şi izvoare de apă. Iar în Schit era
obiceiul ca, dacă venea o fem eie să vorbească frate
lui său sau altcuiva înru dit cu ea, aceştia să stea aşe
zaţi departe unul de altul şi aşa să vorbească între
ei. Atunci a zis fem eia A w ei Karion: Iată, te-ai făcut
42
* Ae P^ t <jov- ovo<; cuvântul a ce s ta în seam n ă când rasă, când
coloviu (ET).
monah şi e ste fo am ete. Cine îţi va hrăni copiii? A zis ei

Awa K arion: T rim ite -i la m ine, aici. Şi le-a zis femeia
copiilor: M ergeţi la ta tă l vostru. Venind, deci, ei spre
tatăl lor, fata s-a în to rs la m am a sa, iar băiatul a venit
la tatăl său. A tunci a zis ei: lată, bine s-a făcut, ia tu
fata şi p leacă şi eu voi lu a băiatul. Apoi, l-a crescut în
Schit şi to ţi ştia u că e s te fiul lui. Dar când a crescut
mai m are, s-a fă cu t c â rtire în obşte despre el. Şi au
zind A w a K arion, a zis fiului său Zaharia: Scoală-te,
să m ergem de aici, c ă ci P ărinţii cârtesc. Iar copilul i-a
zis: Awa, aici to ţi ştiu că su n t fiul tău. Dacă plecăm în
altă parte, nu au de unde să m ai spună că sunt fiul tău.
Şi a zis lui B ătrân u l: S co ală-te să m ergem în Thebai-
da. Şi au p le ca t d e acolo . Cum au luat şi aici o chilie,
au stat p u ţin e zile şi a c e e a şi cârtire s-a făcut pentru
copil. Atunci ta tă l a zis copilului: Zaharia, scoală-te să
mergem la Sch it. Şi după ce au tre cu t puţine zile, s-a
făcut iarăşi c â rtire în leg ătu ră cu el. Atunci Zaharia,
copilul, m ergând la lacu l cu salp etru 43, s-a dezbrăcat,
a coborât în ap ă şi s-a afu n d at până la nas. Şi rămâ
nând m ulte c ea su ri, a tâ t c â t a putut, şi-a distrus toată
pielea tru pului său, făcân d u -se ca un lepros. Şi ieşind,
şi-a pus h a in e le şi a p le c a t că tre tatăl său, care abia l-a
cunoscut. Şi m e rg ân d e l la Sfânta îm părtăşanie, după
obicei, s-a d e s c o p e rit Sfântului Isidor, preotul Schitu
lui, ce făcuse. Şi văzându-1, s-a m inunat şi a zis: Zaha
ria, copilul, d u m in ica tre c u tă a ven it şi s-a îm părtăşit
ca om, ia r acu m s -a fă c u t înger.
79. A zis A w a L ongh in : P recu m m ortul nu mănân-
că, to t aşa n ici c e l s m e r it nu p o ate să judece pe alt om,
♦ ^ P o ta siu (!)
726 PATERICUL MARE
chiar dacă îl v ed e pe a c e la în ch in ân d u -se la idoli.

8 0 . S-au ad u nat o d ată P ărin ţii Schitului ca să vor
bească d esp re M elch ised ec şi au u ita t să-l cheme pe
A w a K6prie. La urm ă, în să, chem ându-1, l-au întrebat
despre acesta. Ia r el, lo vind u -se de tre i ori peste gură,
a zis: Vai ţie, K 6prie! Vai ţie, K 6p rie! Vai ţie, K6prie! Că
ai părăsit cele pe c a re ţi le -a p o ru n cit Dumnezeu să le
fad şi le cau ţi pe cele p e c a re nu le ce re de la tine. Şi
auzind fraţii a ceste a , au p le ca t la chiliile lor.
81 . A fo st în tre b a t A w a Longhin; Care este cea mai
m are d in tre to ate v irtu ţile? Şi a zis B ătrânu l: Socotesc
că, aşa cum m ân dria e ste c ea m ai re a d intre toate pă
catele, în c â t ch iar din c e r a aru n ca t pe unii, tot astfel,
cugetarea sm e rită are p u tere să sco a tă pe om chiar
din adâncurile iadului, ch ia r d acă a p ăcătuit ca şi dia
volul. De aceea şi Dom nul fe rice şte pe cei săraci cu
duhul44.
8 2 . Povestea d esp re sin e A w a M acarie, zicând:
Când eram m ai tâ n ă r şi şed eam în tr-o chilie în Egipt,
m-au prins şi m -au făcu t c le ric în cetate. Şi nevoind să
prim esc, am p lecat în tr-u n a lt loc. Şi a venit la mine
un m irean evlavios care a lu at lucrul m eu de mână şi
mă slujea. S-a întâm plat, însă, din ispită, ca o fecioa
ră dintr-un sa t să cadă în p ăcat şi, luând în pântece,
au întrebat-o cine este cel care a făcut aceasta. Iar ea
a zis: Pustnicul. Şi ieşind, m -au lu at în sat, au atâr
nat de gâtul meu oale în cin se şi to rţi de vase de lut şi
m-au plim bat prin cetate pe la răspântii, lovindu-mă
şi zicând: A cest m onah a stric a t pe fecioara noastră!
+ “ Matei 5 ,3 . Evident, p ărin tele în ţeleg e exp resia biblică sărac
cu duhul ca indicându-1 p e cel s m e r it
Luaţi-I, Iuaţi-1! Şi m -au bătut atât de mult, încât puţin

mai era şi m uream . Venind însă unul dintre Bătrâni,
a zis: Până când îl veţi lovi pe acest monah străin? Iar
cel care îm i slu jea m ie venea în urmă ruşinat Căci
îl ocărau pe el fo arte tare, zicându-i: Iată, ce a făcut
pustnicul, pentru care tu dai mărturie! Şi părinţii fe
tei ziceau: Nu-1 vom slobozi, până când nu ne dă che
zăşie că o va hrăni pe ea. Şi am spus celui ce mă slujea
şi acesta s-a pus chezăşie pentru mine. Şi plecând la
chilia mea, i-am d at câte coşuri aveam, zicându-i: Vin
de acestea şi dă fem eii mele să mănânce. Şi ziceam
gândului m eu: M acarie, iată, ţi-ai găsit femeie. Trebu
ie, deci să lucrezi puţin mai mult ca să o hrăneşti. Şi
lucram ziua şi n oapte şi îi trimiteam ei. Şi când a venit
timpul sărm anei să nască, s-a chinuit multe zile şi nu
năştea. Şi i-au zis: Ce este aceasta? Iar ea a zis: Eu ştiu
că am defăim at pe pustnic şi l-am osândit pe nedrept.
El nu are nicio legătură cu aceasta, ci cutare tânăr. Şi
venind cel ce-m i slujea, îm i zicea, bucurându-se că fe
cioara aceea nu a putut să nască până nu a mărturisit
zicând că pustnicul nu are legătură cu lucrul şi că a
minţit îm potriva lui. Şi iată, to t satul vrea să vină aid
cu alai şi să se pocăiască înaintea ta. Iar eu, auzind
acestea, ca să nu m ă n ecăjească oamenii, m-am ridi
cat şi am v en it aici la Schit. Acesta este pricina de în
ceput pentru care am v enit aici.
83. Zicea A w a Petru: Trăind Awa Macarie în ne-
răutate faţă de to ţi fraţii, i-au zis lui unii: Pentru ce îţi
faci aceasta ţie în su ţi? Iar el a zis: Doisprezece ani am
slujit Domnului m eu ca să-m i dăruiască darul acesta
şi toţi m ă sfătu iţi să m ă lepăd de el!?
728 PATERICUL MARE
84. Trecea odată A w a M acarie de la baltă spre chi

lia sa, ducând în spate ram uri de finic. Şi iată l-a întâm
pinat pe el diavolul pe cale cu o seceră. Şi a vrut să-l lo
vească, dar nu a putut. Şi i-a zis: Multă tărie vine de la
tine, M acarie, că nu am pu tere îm potriva ta! Căci, iată,
ce faci tu, fac şi eu. P osteşti tu, şi eu postesc. Priveghezl
tu, nici eu nu dorm deloc. Un lucru este în care mă bi-
ruieşti. A zis A w a M acarie: Care este acesta? Iar el a
zis: Sm erenia ta. De aceea nu am putere împotriva ta.
85. L-a c e rce ta t od ată A w a M acarie pe Awa An
tonie şi, după ce i-a v orbit, s-a în to rs la Schit. Şi au
venit Părinţii în în tâm p in area lui. Şi vorbindu-le Bă
trânul, le-a zis: Am spus A w e i A ntonie că nu avem
jertfa45 aici unde stăm noi. Iar P ărinţii au început să
vorbească d espre alte lucruri şi nu au mai întrebat
să afle răspunsul de la B ătrân, d ar nici Bătrânul nu
le-a spus. A ceasta, deci, spunea unul dintre Părinţi, că
dacă văd Părinţii pe fraţi că uită să în tre b e despre un
lucru, aceştia din urm ă su n t d atori să-i oblige să se
întoarcă la cuvântul de la încep ut. Iar dacă nu sunt
siliţi de fraţi, ei nu m ai v o rb esc cuvântul acela, ca să
nu se afle ca unii care v o rb esc neîn trebaţi şi cad în
vorbire deşartă.
86. Ziceau despre A w a M acarie că dacă venea un
frate la el, ca la un Părinte sfân t şi m are, cu fiică, nu-i
vorbea nimic. Iar dacă vreunul dintre fraţi îi zicea,
umilindu-1: A w a, când erai căm ilar şi ai furat salpetru
şi l-ai vândut, nu te-au bătu t oare paznicii? Dacă cine
va îi zicea acestea, aceluia îi v orbea cu bucurie despre
orice îl întreba.
+ 45Are în vedere, desigur, D um nezeiasca Liturghie.
87. S-a a ră ta t odată dracul Awei Macarie cu o se

ceră, vrând să-i taie piciorul. Şi neputând din prici
na cugetului sm e rit al lui, i-a zis: Câte aveţi voi şi noi
avem. Numai cugetul vostru sm erit ne deosebeşte de
voi şi de aceea ne biruiţi.
88. Ziceau d esp re A w a Macarie Egipteanul că urca
odată de la Sch it la M untele Nitriei. Şi cum s-a apro
piat de locul acela, a zis ucenicului său: Mergi puţin
mai înainte. Şi m ergând mai înaintea lui, ucenicul a
întâlnit unul din preoţii păgânilor. Şi strigând la el,
ucenicul l-a chem at, zicând: Ei, drace, unde alergi? Iar
acela, întorcându-se, l-a lovit de multe ori şi l-a lăsat
pe jumătate m ort. Apoi şi-a luat lemnul şi a alergat
mai departe. Şi după ce a înaintat puţin, l-a întâlnit
pe el, alergând, A w a M acarie şi i-a zis: Să te mântu-
ieşti, să te m ântuieşti, neobositule! Şi minunându-se,
a venit la el şi a zis: Ce bine ai văzut la mine de mă
întâmpini cu aceste cuvinte? Pentru că te-am văzut
ostenindu-te, a zis Bătrânul, şi nu ştii că te osteneşti
în zadar. I-a zis acela: Eu m-am pătruns la suflet de
la salutul tău şi am aflat că eşti de la Dumnezeu. Un
alt monah rău, întâlnindu-m ă, m-a ocărât, iar eu l-am
lovit de m oarte. Şi a în ţeles Bătrânul că este ucenicul
lui. Şi ţinându-1 de picioare, preotul idolatru i-a zis:
Nu te voi lăsa dacă nu m ă vei face monah. Şi au mers
mai sus, unde era ucenicul, şi l-au luat şi l-au dus în
biserica m untelui. Şi văzându-1 pe preotul idolatru cu
el, s-au m inunat. Şi l-au făcut monah şi mulţi dintre
păgâni s-au făcu t p rin el creştini. Zicea, deci, Awa
Macarie: Cuvântul cel rău şi pe cel bun îl face rău, iar
cuvântul cel b u n şi pe cel rău îl face bun.
730 PATERICUL MARE
8 9 . Zicea A w a M acarie: Când e ra m m ai tânăr, fiind

cuprins d e a ced ie în ch ilie, am ie ş it în pustie, zicând
gândului m eu : P e o ric in e v ei în tâ ln i, în treab ă-i ceva
sp re folos. Şi am afla t u n cop il, c a re p ă şte a boii şi i-am
zis: Ce s ă fac, co p ile, c ă îm i e s te fo am e? Şi mi-a zis:
M ănâncă. Şi i-am sp u s c ă am m â n ca t şi iarăşi îm i este
foam e. Iarăşi m i-a zis: Ia ră şi s ă m ăn ân ci. Şi i-am zis
că am m â n ca t d e m u lte o ri şi ia ră şi îm i e ste foame.
Atunci m i-a zis: P o a te e ş ti m ăgar, a w a , d e vreme ce
vrei să m ăn ân ci to t tim pu l. Şi folosind u-m ă, am plecat
9 0 . Ziceau d esp re A w a M oise c ă atu n ci când l-au
făcut c le ric şi i-au p u s efodu l46, arh iep isco p u l i-a zis:
Iată ai d ev enit în în tre g im e alb, A w a M oise. Şi Bătrâ
nul i-a zis: O are în c e le din afară, stăp ân e, sau în cele
dinlăuntru? Şi v rând arh iep isco p u l să-l încerce, a zis
clericilo r: Când in tră A w a M oise în altar, alungaţi-1
şi după a c e e a urm ăriţi-1 ca s ă au ziţi c e zice. Intrând,
deci, Bătrânul, l-au c e r ta t şi l-au alungat, zicând: Mergi
afară, arapule. Iar el, ieşind , zice a în sin e: Bine ţi-au
făcut, cenuşiule, negrule. N efiind om , ce cauţi împre
ună cu oam enii?
9 1 . Un frate l-a în tre b a t p e A w a M oise, zicând: Văd
înaintea m ea un lu cru şi nu p o t să-l biru iesc. Şi a zis
+ Ê p o m id a sau efodul, v e şm â n t p r e o ţe s c m en ţio n at cu aceas
tă denum ire în Vechiul T e sta m e n t (Şi v o r face efod lu crat cu is
cu sinţă din fire de aur, de m ă ta se vio letă, sta co jie şi vişinie, răsu
cită şi de in r ă s u c it Ieşirea 2 8 , 6 ) E ra fo rm a t din două bucăţi de
m ătase, aşezate una p este p ie p t şi alta p e sp ate, unite pe umăr
cu două încheietori; cu lo area m aterialu lu i e ste v iolet, acaju sau
vişiniu. Se încinge cu o cin g ăto are. E chivalentul creştin al efodu-
lui este felonul p reo ţesc.
lui Bătrânul: D acă nu te vei face mort, ca cei îngropaţi,

nu vei p u tea să -l b iru ieşti.
92. A zis A w a P im en că un frate l-a întrebat pe
Awa M oise, zicân d : In c e fel ajunge omul să fie mort
pentru ap ro ap ele său ? Şi a zis lui Bătrânul: Dacă nu-şi
pune omul în in im a sa c ă el însuşi este în mormânt de
trei zile, nu aju n g e la cuvântul acesta.
93. A zis A w a M oise: Dacă omul nu are în inima sa
că este p ăcăto s, D um nezeu nu-1 ascultă pe eL Şi a zis
fratele: Ce în sea m n ă să aibă în inima lui că este păcă
tos? Şi a zis B ătrân u l: Cel care îşi poartă păcatele sale
nu le vede p e ale aproapelui.
94. A în tre b a t un frate pe A w a Moise, zicând: în
orice o sten eală a om ului, ce îl ajută pe el? Şi a zis lui
Bătrânul: D um nezeu e ste cel care îl ajută. Căci scris
este: Dumnezeu este scăp area şi puterea noastră, aju
tor întru n ecazu rile ce ne îm presoară 41. Şi a zis fra
tele: Postările şi p riv egherile pe care le face omul, ce
se întâm plă cu e le? Şi i-a zis lui Bătrânul: Acestea fac
sufletul să se sm e re a scă . Căci scris este: Vezi smere
nia m ea şi osten eala m ea şi-m i iartă toate păcatele
mele48. Dacă su fletu l va aduce roadele acestea, pentru
ele Dumnezeu Se m ilo stiv eşte peste el.
95. A în tre b a t ia ră şi fratele: Iată un om bate pe
sluga sa p en tru p ăcatu l pe care l-a înfăptuit. Ce-i va
spune sluga? A zis B ătrân u l: Dacă este slugă bună, va
zice: M iluieşte-m ă, am păcătuit. A zis lui fratele: Ni
mic altceva să nu -i sp u n ă? A zis lui Bătrânul: Nu. Din
moment ce p u ne sin g u r asupra sa vinovăţia şi zice am
* ^Psalm ul 4 5 , 1 . * “ Psalm ul 2 4 ,1 9 .
732 PATERICUL MARE
păcătuit, de în d ată s e va m ilo stiv i asu p ra lui stăpânul.

9 6 . A zis A w a M atoe: Cu c â t se apropie omul de
Dum nezeu, cu a tâ t m ai m u lt sp u ne că este păcătos.
Căci Isaia prorocul, văzând pe Dum nezeu, zicea des
pre sin e că e ste sărm an şi n e cu ra t49.
9 7 . Zicea iarăşi: Când eram m ai tânăr, ziceam în si
n ea m ea că p o ate lu crez şi eu ceva bun. Acum, când
am îm bătrân it, văd că nu am în m ine însum i nici mă
car o lu crare bună.
9 8 . Un frate l-a c e r c e ta t pe A w a M atoe şi i-a zis:
Cum de sch itio ţii au îm p lin it m ai m ulte decât zice
Scriptura, iubind pe v răjm aşii50 lo r m ai m ult decât pe
ei în şişi? A zis A w e i M atoe: Eu până acum pe cel ce mă
iubeşte nu am re u şit să-l iu b esc ca pe m ine însumi.
9 9 . A zis A w a Iacob: L-am c e rce ta t pe Awa Ma
to e şi când m ă în to rceam i-am zis că vreau să trec pe
la Chilii. Şi m i-a zis: îm b ră ţişe a z ă din partea mea pe
A w a Ioan. A jungând eu la A w a Ioan, i-am zis: Te îm
brăţişează A w a M atoe. Şi m i-a zis B ătrânul: Iată Awa
Matoe este b ă rb a t isra e lit în ca re nu este vicleşug51.
Şi îm plinindu-se un an, iarăşi am c e rce ta t pe Awa
Matoe şi i-am tran sm is îm b ră ţişa re a A w ei Ioan. Şi a
zis Bătrânul: Nu su n t vred n ic de cuvântul Bătrânu
lui, însă să ştii a ceasta că atu n ci când auzi un Bătrân
slăvind pe aproapele m ai m u lt d ecât pe sine, acela a
ajuns la m ăsuri m ari, căci a c e a sta e ste desăvârşirea,
ca pe aproapele tău să-l slăv eşti m ai m ult decât pe
tine însuţi.
100. A p lecat odată A w a M atoe din Raith în păr
ţile Magdalei. Era şi fratele său cu el. Şi episcopul l-a
* «Isaia 6 ,5 . * “ Matei 5 ,4 3 -4 8 . * sxIoan 1 ,4 8 .
ţinut pe B ătrân şi l-a hirotonit preot. Şi gustând ceva

împreună, a zis lui episcopul: Iartă-mă, awa, am ştiut
că nu vrei lucrul acesta, dar pentru a fi eu binecuvân
tat de tine am în d răzn it să-l fac. Iar Bătrânul a zis cu
smerenie: Şi gândul m eu voia puţin, însă mă ostenea
aceasta, că d acă m ă voi despărţi de fratele meu care
este cu m ine, nu voi pu tea face toate rugăciunile sin
gur. Şi a zis lui episcopul: Dacă ştii că este vrednic, eu îl
voi hirotoni. A zis A w ei Matoe: Dacă este vrednic, nu
ştiu, un singur lucru ştiu, că este mai bun decât mine.
Şi l-a hirotonit şi pe acela. Dar au adormit amândoi
fără să se apropie de jertfeln ic pentru a aduce jertfă52.
Şi Bătrânul zicea: Cred că Dumnezeu nu mă va judeca
mult pentru hiro to n ie, că nu săvârşesc jertfă. Căci hi
rotonia este a celo r neprihăniţi.
101. Un frate l-a în tre b a t pe Awa Matoe, zicând:
Spune-mi cuvânt. Iar el i-a zis: Mergi şi roagă pe Dum
nezeu să-ţi dea tân g u ire în inima ta şi smerenie. Şi
ia aminte totd eau n a la păcatele tale; şi nu judeca pe
alţii, ci fă-te m ai p re jo s d ecât toţi; şi să nu ai priete
nie cu copil, nici cu n o ştin ţă cu femeie, nici prieten pe
eretic; şi ta ie înd răzn eala de la tine; şi ţine-ţi limba
şi pântecele, ia r vinul să fie puţin; şi dacă cineva va
vorbi despre un lucru oarecare, nu te certa cu el, ci
dacă zice bine, sp u ne da, iar dacă zice rău, spune: Tu
ştii cum v o rb eşti! Nu te certa cu el pentru cele despre
care a vorbit. A ceasta e ste smerenia.
102. Un frate l-a în tre b a t pe A wa Matoe, zicând: Ce
să fac că lim ba m ea m ă n ecăjeşte şi, când vin în mijlo
cul oamenilor, nu p o t să o stăpânesc, ci îi judec pe ei*
* “ Dumnezeiasca Liturghie.
734 PATERICUL MARE
pentru o rice lucru bu n şi-i c e rt? Ce să fac, deci? Şi răs

punzând Bătrânul, a zis: D acă nu p oţi să o stăpâneşti,
pleacă să trăieşti singur, căci a c e a sta este o neputinţă.
Cel care stă cu oam enii, nu tre b u ie să fie pătrat53, ci
rotund, ca să alunece p rin tre to ţi. Şi a zis Bătrânul: Nu
pentru că sunt v irtu o s stau singur, ci pentru că sunt
neputincios. Căci pu tern ici su n t cei care intră în mij
locul oamenilor.
103. A zis A w a M ios d esp re un B ătrân care era la
Schit şi care era dintre ro bi că d obândise în mare mă
sură darul d iscernăm ântului. Şi v enea în fiecare an
în Alexandria, aducând p lata54 la stăpânii lui. Iar ei
îl întâm pinau şi i se închinau. Şi Bătrânul punea apă
în spălător şi o aducea ca să sp ele pe stăpânii lui. Iar
aceia ziceau: Nu, părinte, nu ne îngreuia. Iar el zicea
către ei: M ărturisesc că su n t robul vostru şi vă mul
ţum esc că m -aţi lăsat lib e r să slu je sc lui Dumnezeu.
Dar şi eu vă spăl p icioarele şi vă rog să primiţi plata
aceasta. Iar ei se certau, nevrând să prim ească. Le zi
cea, deci: Dacă nu vreţi să prim iţi, voi sta aici să vă
slujesc. Şi tem ându-se, l-au lăsat să facă ce voia. Apoi
îl însoţeau cu m ultă cin ste şi cu m ulte bunuri, ca să
facă m ilostenie pentru ei. Şi p entru aceasta a ajuns
vestit în Schit şi îndrăgit.
+ S3Am păstrat imaginea din original pentru că este sugestivă,
tn limba română există adjectivul colţos, care pleacă exact de la
această imagine a poligonului cu mai multe unghiuri sau colţuri.
Nu avem un echivalent pentru imaginea cu cercul, dar este uşor
de înţeles şi chiar sugestiv. + MDin context se deduce că, liber
fiind, oferea stăpânilor de dinainte ceva din lucrarea lui, fie în
obiecte, fie In bani, din recunoştinţă. Este posibil să fi existat chiar
şi vreo lege în acest sens. Efeseni 6 ,5 -9 . Vezi 1 Corinteni 7,21.
104. L-a c e rce ta t A w a Macarie pe Awa Pahomie

Tavenisiotul. Iar A w a Pahomie l-a întrebat despre
fraţii care su nt în nerânduială, dacă este bine a-i pe
depsi spre înd reptare. A zis Awa Macarie: Pedepseş
te şi judecă cu d reptate pe cei de sub tine; în afară
să nu judeci pe nim eni. Căci scris este: Căci ce am eu
ca să judec şi pe cei din afară? însă pe cei dinăuntru,
oare, nu-i ju decaţi voiss?
105. A zis A w a Nil: Fericit monahul care se soco
teşte pe sine gunoiul tuturor56.
106. Auzind A w a Pim en cele despre Awa Nisteroe
că vieţuieşte în obşte, a dorit să-l vadă şi a descoperit
aceasta Bătrânului lui Nisteroe, ca să-l trimită la el.
Şi pentru că nu voia să-l trim ită pe el singur, nu l-a
trimis. Dar după puţine zile, iconomul obştii a avut
gândul de a-1 ruga pe Bătrânul său să-l lase la Awa Pi
men, pentru că voieşte să-i spună gândurile sale. Iar
el l-a lăsat, zicând: Ia şi pe fratele cu tine, că mi-a des
coperit m ie Bătrânul despre el şi neîndrăznind să-l
trimit singur, nu l-am trim is. Şi când a ajuns la Bătrâ
nul, iconomul i-a v orbit despre gândurile lui şi acela
l-a vindecat. După aceasta, Bătrânul l-a întrebat pe
frate, zicând: A w a N isteroe, cum ai dobândit virtutea
aceasta, că, dacă se întâm plă vreodată o tulburare în
obşte, nici nu v o rb eşti şi nici nu te amesteci? Şi fiind
mult silit de B ătrân, fratele a zis: Iartă-mă, awa! Când
am venit la în cep u t în obşte, am zis gândului meu: tu
şi măgarul una sunteţi. Aşa cum măgarul este bătut şi
nu vorbeşte, este o cărât şi nimic nu răspunde, la fel şi
tu, precum spune şi psalmistul: ...ca un dobitoc eram
* SS1 Corinteni 5,12-13. * “ Vezi 1 Corinteni 4,13.
736 PATERICUL MARE
înaintea Ta. D ar eu su n t p u ru rea eu T in e57.

1 0 7 . A zis A w a X an tie: C âinele e ste mai bun de
c â t m ine, d eo arece şi d rag o ste are, şi la judecată nu
ajunge58.
1 0 8 . A zis A w a O rsisie: 0 cărăm id ă crudă pusă la
tem elie aproape de un râu nu re zistă nicio zi, iar cea
arsă, ca piatra răm ân e. La fel şi un om care are cuget
tru p esc şi nu a fo st c ă lit în foc, precum Iosif în frica
lui Dumnezeu, se to p e şte când aju nge la stăpânire.
Căci au m ulte isp ite c e i ce su n t în m ijlocul oamenilor.
Este bine ca cineva, cu noscân d u -şi m ăsura proprie,
să fugă de greu tatea con du cerii. Iar cei întăriţi în cre
dinţă su nt n eclin tiţi59. Iar d esp re a c e s t preasfânt Iosif,
dacă va voi cineva să v o rbească, va spune că nu era
păm ântesc! Prin câte a fo st în c e rca t şi în ce ţară, în
care nu era atunci urm ă de frică de evlavie. Dar Dum
nezeul părinţilor lui era cu el şi l-a sco s pe el din toate
necazurile. Şi acum e ste îm preu nă cu părinţii lui în
îm părăţia Cerurilor. Şi noi, deci, cunoscând măsurile
noastre, să ne luptăm , p entru că num ai aşa vom pu
tea să scăpăm de ju d ecata lui Dumnezeu.
109. Odată, cârm uitorul ţinutului a închis pe cine
va din satul A w ei Pim en. Şi au v enit to ţi să-l roage pe
Bătrân să m eargă şi să-l sco ată din închisoare. Iar el
a zis: Lăsaţi-m ă trei zile, şi apoi voi m erge. S-a rugat,
deci, A w a Pim en la Domnul, zicând: Doamne, nu-mi
da darul acesta, d eoarece nu m ă vor m ai lăsa să stau
în locul acesta. A venit, deci, B ătrânul să-l roage pe
* 57Psalmul 7 2 , 22. * 58Adică nu ajunge să judece pe alţii.
♦ 591 Corinteni ÎS, 58.
cârmuitor. Iar a c e s ta i-a zis: Pentru un tâlhar mă rogi,

awa? Iar B ătrânu l s-a bucurat că nu a primit favoare
de la acela.
110. A zis A w a Pim en că un bate a întrebat pe
A m Alonie, zicând: Ce este dispreţuirea? Şi a zis Bă
trânul: Să fii m ai p re jo s decât necuvântătoarele şi să
ştii că acestea nu su n t judecate.
111. Zicea A w a Iosif: Şezând noi odată cu A m Pi
men, acesta l-a nu m it pe Agathon awa. Şi i-am zis:
Este tânăr, p entru ce îl num eşti pe el awă? Şi a zis
A m Pimen: Gura lui l-a făcut să fie numit awă.
112. A zis A w a Pim en că pentru aceea suntem duşi
în multe ispite, p entru că nu păzim rânduiala şi nu
mele noastre, precum şi Scriptura zice. Nu vedem pe
femeia cananeeancă, care a primit numele60 ce i s-a
dat şi pentru a ceasta M ântuitorul i-a dat odihnă61. De
asemenea, pe Abigail62, că a zis lui David: La mine este
păcatul! Şi a auzit-o şi a iubit-o pe ea? Abigail ia chi
pul sufletului şi David al dumnezeirii. Căci dacă sufle
tul se osândeşte pe sin e înaintea Domnului, îl iubeşte
pe el Domnul.
113. A zis A w a Pim en: Nu te măsura pe tine în
suţi63, ci alip eşte-te de cel ce vieţuieşte bine.
114. Un frate l-a în tre b a t pe Awa Pimen: Care sunt
♦ 60Amintim că femeia a fost asemănată cu câinii: Nu este bine
să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor (Matei 1 5 , 26). # “ Ma
tei 15,21-28. * “ 1 Regi 2 5 ,2 -4 0 . Abigail era soţia cârmuitorului
Nabal Carmelitul. Când Nabal a refuzat să dea hrană soldaţilor
lui David, şi acesta mânios se pregătea să-l atace, Abigail a salvat
situaţia prin înţelepciunea ei, asumându-şi toată răspunderea.
* 63Nu te lua în calcul pe tine, nu te bizui pe puterile tale.
738 PATERICUL MARE
cele în a lte? Şi a zis lui B ă trâ n u l: D re p ta te a ta 64!

1 1 5 . A zis A w a P im e n c ă A w a P afn u tie era mare şi
alerga la s lu jirile 65 m ici.
1 1 6 . A zis ia ră şi c ă u n fra te c a re tră ia în obşte a
în tre b a t p e A w a V isa rio n : Ce s ă fac? Ia r Bătrânul i-a
zis: P ă stre a z ă tă c e r e a şi n u t e m ă su ra p e tin e însuţi!
1 1 7 . A z is ia ră şi: D acă t e m ic şo re z i pe tine însuţi,
vei avea o d ih n ă în o ric e lo c t e v e i aşeza.
1 1 8 . A zis A w a P im e n c ă d acă va aju nge omul la
cuvântul A postolului: T o a te su n t c u ra te pen tru cei cu
ra ţi66 s e va v e d e a p e sin e m ai m ic d e c â t to ată făptura.
A zis fra te le: Cum p o t să m ă pu n p e m ine însum i mai
jo s d ecâ t u cigaşu l de o a m e n i? A zis B ătrânu l: Dacă va
aju nge om ul la a c e s t cu v ân t şi v a v ed ea p e un om uci
gând, va zice: El a fă c u t n u m ai a c e s t p ăcat, iar eu ucid
în fieca re zi.
1 1 9 . F ratele a c e r c e ta t d esp re acela şi cuvânt pe
A w a Anuv, spu nân d u -i că A w a P im en a zis a şa şi aşa.
Şi i-a zis A w e i Anuv: D acă va aju n g e om ul la cuvân
tul a cesta şi va v ed ea lip su rile fratelu i său, face ca
♦ MCel mai posibil înţeles al acestei apoftegm e este cel conform
căruia „cele înalte" se referă la m ăsurile omeneşti, când se înalţă
omul pe sine. Această erm inie justifică răspunsul dat de Awa Pi
men, care spune că dreptul tău sau drep tatea ta reprezintă cele
înalte. In Evanghelia Mântuitorului avem un cuvânt care trimite
la cele înalte ale omului: căci ceea ce la oam eni este înalt, urâciu
ne este înaintea lui Dumnezeu (Luca 1 6 ,1 5 ) . Aceeaşi înţelegere
o aflăm în cuvântul paulin: Nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă
duşi spre cele sm erite (Rom. 1 2 ,1 6 ) . * “ Mucpâţ AeiTOupyleţ -
Cuvântul liturghie, în înţelesul bisericesc-m onastic, are o cono-
taţie multiplă, de la ascultări şi pravilă călugărească până Ia Tai
na Dumnezeieştii Euharistii. + “ Tit 1 ,1 5 .
dreptatea67 lui să le înghită pe acelea. A zis lui fratele:

Care este d rep tatea lui? A răspuns Bătrânul: Ca me
reu să se o sân d ească pe sine!
120. A zis A w a Pim en că dacă omul se osândeşte
pe sine, rabd ă oriunde.
121. Un frate a zis A w ei Pimen: Dacă voi cădea în-
tr-o greşeală ru şinoasă, gândul meu mă va mistui şi
mă va osândi: De ce ai căzut? A zis lui Bătrânul: Dacă
în ceasul în care cade omul în greşeală va zice: Am
păcătuit!, în d ată în cetează gândul.
122. Ziceau d esp re A w a Pimen că niciodată nu
voia să spună cuvântul său peste al altui Bătrân, ci
mai curând îl lăuda întotdeauna.
123. Ziceau că d acă veneau unii la Awa Pimen, îi
trim itea m ai în tâi la A w a Anuv, deoarece acela era
mai m are de an i68. Iar A w a Anuv le zicea: Mergeţi la
fratele m eu, Pim en, că acela are darul cuvântului. Iar
dacă A w a Anuv stă te a acolo, lângă Awa Pimen, Awa
Pimen nu v o rb ea d eloc cât era de faţă.
124. Un frate stătea în afara satului său şi mulţi ani
nu a urcat în s a t Şi zicea fraţilor: Iată câţi ani am aid
şi nu am u rcat niciodată în sat, iar voi vă duceţi. Şi au
spus A w ei Pim en despre el. Iar Bătrânul a zis: Eu, dacă
eram, aş fi u rcat n oaptea şi aş fi dat un ocol satului, ca
să nu se laude gândul m eu că nu am urcat niciodată.
125. A zis A w a Pim en: Omul are nevoie de cugeta
re sm erită şi de frica lui Dumnezeu totdeauna, ca de*
răsuflarea c a re ie se pe nas._________ _
* 67Dreptatea are aid, ca şi în limbajul biblic, sensul de virtute.
* “ Awa Anuv era primul născut între cei şapte fraţi după trup
care trăiau împreună.
740 PATERICUL MARE
1 2 6 . A fo s t î n t r e b a t A w a P im e n d e u n frate: Cum
tre b u ie s ă fiu în lo cu l u n d e v ie ţu ie s c ? Şi a zis lui Bă
trâ n u l: S ă ai c u g e t de s tr ă in 69 o riu n d e v ei locui, pentru
a nu că u ta s ă ai cu v â n t în fa ţa lor, şi v ei avea odihnă.
1 2 7 . A zis ia ră ş i: A s e a ru n c a p e sin e înaintea lui
D u m nezeu şi a n u s e m ă s u r a p e s in e şi a s e lepăda de
v o ia p ro p rie , a c e s te a s u n t u n e lte a le sufletului.
1 2 8 . Un fra te l-a î n t r e b a t p e el, zicân d : A w a, la ce
tre b u ie s ă iau a m in te câ n d s ta u în ch ilie? A zis lui Bă
trân u l: Eu s u n t to tu ş i u n o m , a fu n d a t în adâncul no
ro iu lu i p â n ă la g â t şi p u rtâ n d s a rc in ă g re a pe umeri şi
strig ân d lui D u m n ezeu : m ilu ie şte -m ă !
1 2 9 . A z is A w a P im e n c ă fe ric itu l A w ă Antonie zi
cea: P u te re a c e a m a re a o m u lu i e s te să ia asupra sa
g re şe a la lui în fa ţa D o m n u lu i ş i s ă a ş te p te ispită până
la u ltim a su flare .
1 3 0 . A zis ia ră şi, su sp in â n d : T o ate v irtu ţile au in
tr a t în c a sa a c e a s ta , în a fa ră d e o sin gu ră virtute; şi
fără a c e a s ta cu o s te n e a lă r e u ş e ş te om u l s ă stea drept
L-au în tre b a t, d eci, c a re e s te a c e e a şi a zis: Ca omul să
se o sâ n d e a scă p e sin e.
1 3 1 . Un fra te l-a c e r c e t a t p e A w a P im en şi i-a zis:
Ce să fac? A zis lui B ă trâ n u l: M ergi şi ap ro p ie-te de cel
care zice „ce v re a u e u "70 şi v e i av ea odihnă. *
* "P ersp ectiv a o întâlnim la 1 Petru ( 2 , 1 1 ) , cu referire în ge

neral la toţi oamenii: Iubiţilor, vă îndem n ca pe nişte străini ce
sunteţi şi călători aici pe păm ânt, să vă feriţi de poftele cele tru
peşti care se războiesc îm potriva sufletului. Străinul care este
un locuitor provizoriu al unei aşezări nu ia p arte la treburile
obşteşti precum oamenii locului, ia r drepturile lui sunt limitate.
♦ 70Adică să te supui voinţei altcuiva. Să faci ce vrea acela.
D ESPR E SMERITA CUGETARE 741
1 3 2 . A zis, ia ră ş i, c ă A w a T h eo n as spunea: Chiar

dacă cin ev a d o b â n d e ş te o v irtu te, Dumnezeu nu-i dă
har, căci ş tie c ă n u a fo s t c re d in cio s ostenelii sale71. Dar,
dacă m erg e la a p ro a p e le său, atu n ci răm âne cu el72.
1 33. A zis ia ră şi: S ă nu îm p lin eşti voia ta. Este nevoie
mai curând să te s m e re ş ti p e tin e însuţi cu fratele tău73.
1 3 4 . A z is ia r ă ş i: D a că o m u l p ăze şte rânduiala lui,
nu se va tu lb u ra .
1 3 5 . A z is ia r ă ş i: O m ul, d a că nu p ăzeşte ceea ce a
văzut, cu m p o a te s ă în v e ţe p e ap ro ap e le său?
1 3 6 . A z is ia r ă ş i: O m u l c a re lo cu ie şte îm preună cu
aproapele s ă u e s t e d a to r s ă fie c a un stâlp de piatră:
Ocărât fiin d s ă n u s e m â n ie , slă v it fiind să nu se înalţe.
1 3 7 . A z is A w a P im e n : E u zic c ă în locul unde este
aruncat s a ta n a , a c o lo s u n t a ru n c a t şi eu.
1 3 8 . Un fr a te l-a în t r e b a t p e A w a Pim en, zicând:
Nişte fra ţi lo c u ie s c îm p r e u n ă cu m ine. Vrei să le po
runcesc? A z is B ă tr â n u l: Nu! Fă m ai în tâi lucrul şi,
dacă v o r s ă v ie ţu ia s c ă , v ăd e i în şişi. A zis lui fratele:
Vor şi ei, p ă rin te , s ă le p o ru n c e s c . A zis lui Bătrânul:
Nu! Ci să t e fa c i lo r p ild ă ş i n u legiuitor.
1 3 9 . A z is A w a P im e n : D acă te cercetează pe tine
fratele şi v e i v e d e a p e a c e s t a c ă nu s-a fo lo sit de vizita
lui, c au tă în m in te a t a ş i a flă c a re e ra gândul pe ca-
re-1 aveai în a in te d e in t r a r e a lu i şi atu n ci vei cunoaşte
care e s te p r ic in a n e fo lo s ir ii lui. D acă vei face aceas-
ta cu c u g e t s m e r i t ş i în ţe le g e r e , v ei fi cu rat faţă de
* 71Foarte probab il cu sen sul că Dumnezeu cunoaşte dinainte
că acela nu v a p ă s tra ro d u l osten elilo r sale. * *Âpoftegma are
în vedere in tra re a în a s c u lta re a cuiva, lucru ce păstrează harul.
* 73Sau: în ain tea fratelu i tău .
742 PATERICUL MARE
ap ro ap ele tău, p u rtân d nu m ai g re şe lile tale. Căci dacă

om ul v a răm ân e cu ev lavie în ch ilia sa, nu va cădea
în greşeală, p e n tru că D u m nezeu e ste înaintea lui.
Aşa cum văd eu, d in tr-o astfe l de a şezare dobândeşte
om ul frica de D um nezeu.
1 4 0 . A zis iarăşi: De a c e e a su n tem într-o aseme
nea o sten eală, d e o a re c e nu v en im în ajutorul fratelui
nostru, pe ca re S crip tu ra n e în v aţă să-l primim. Sau
nu vedem pe fem eia can aan ean că, care urma Mântu
itorului strig ân d şi ru gând u -L să-i vindece fiica? Şi a
p rim it-o M ântu itoru l şi i-a d at od ihn ă74.
1 4 1 . A zis ia ră şi că stân d B ătrân ii odată şi mân
când, s-a rid icat să slu je a sc ă A w a Alonie. Şi văzân-
du-1, l-au lăud at, d ar el nu a răsp u n s nimic. I-a zis lui,
deci, cineva, d eo p arte: De ce nu ai răspuns Bătrânilor
care te lăudau? A zis A w a A lonie: Dacă le răspun
deam , m ă aflam p rim ito r de laude.
1 4 2 . A zis iarăşi: P ăm ântu l căru ia Domnul a porun
cit să I se ad ucă je rtfă e ste cugetul sm e rit75.
1 4 3 . E ra cineva ca re se n u m ea A w a Pamvo. Şi des
pre a cesta se spune că tim p de tre i ani a stat şi l-a ru
gat pe Dum nezeu, zicând: D oam ne, să nu mă slăveşti
pe p ă m â n t Şi a tâ t de m u lt l-a slăv it Dumnezeu, încât
nu putea cineva să se uite la el şi să-i vadă faţă de sla
va pe care o avea.
144. Povestea A w a P etru 76, zicând: Am plecat şap
te pustnici la A w a Sisoe, care lo cu ia în Klusma, să-l
rugăm să ne spună cuvânt. Şi a zis: Iertaţi-m ă, sunt
♦ 74Matei 1 5 ,2 2 -2 8 . * 75Psalmul 5 0 ,1 8 - 1 9 . * 76Anumiţi codiri
consemnează numele Pistos, iar alţii numele Petru. Noi amur
mat scrierea cea mai veche (ET).
om n e în v ăţat, d a r a m c e r c e ta t od ată pe A w a Or şi pe
Awa A thrâ. Şi A w a O r e ra bolnav de optsprezece ani.
Şi le-am p u s m e ta n ie ca să-m i spună cuvânt Şi a zis
Awa Or: Ce am eu s ă -ţi sp u n ? P leacă şi ce vezi aceea
să faci! D u m n ezeu e s te al acelu ia care are mult77, adi
că al celui c a re s e s ile ş te p e sin e la toate. Iar Awa Or
şi A w a A thr6 n u e ra u d in a cela şi loc. Dar au ajuns la
mare p ace în tr e ei, p â n ă cân d au ieşit din trup. Căci
era m are a s c u lta re a A w e i A thre şi cugetarea smerită
a A w ei Or. A şadar, am ră m a s pu ţine zile cercetându-i.
Şi am văzu t o m in u n e m are, pe care a făcut-o Awa
Athră. l-a ad u s c in e v a un p e ş te m ic şi A w a Athră voia
să-l g ătească B ă trâ n u lu i. Când tă ia cu cuţitul peştele,
l-a ch em at A w a O r şi a lă s a t cuţitul în mijlocul peş
telui fără să ta ie p â n ă la cap ăt. Şi m -am minunat de
marea lui a s c u lta re , d e o a r e c e nu a spus: Ai puţină
răbdare p â n ă ta i p e ş te le . Am zis A w ei Athrâ: Cum ai
aflat a c e a stă a s c u lta re ? Şi m i-a zis: Nu este a mea, ci
a Bătrânului. Şi m -a lu a t, zicân d u -m i: Vino să vezi as
cultarea lui. Şi a fr ip t p e ş te le , d ar l-a stricat într-adins,
apoi l-a dus B ă trâ n u lu i şi a c e s ta l-a m âncat fără să
zică nim ic. Şi a z is lu i: E s te b u n , p ărinte? Şi a răspuns:
Este bun fo a rte . D u p ă a c e e a i-a adus lui o bucată frip
tă bine. Şi a z is: L -a m s tr ic a t p e acesta, părinte. Şi a
răspuns, zicâ n d : Da, l-a i s tr ic a t puţin. Şi m i-a zis Awa
Athre: Ai v ă z u t c ă e s t e a s cu lta re a Bătrânului? Şi am
plecat d e la ei. Ş i c e a m v ăzu t, am făcut to t ce mi-a
stat în p u tin ţă s ă p ă z e s c ş i eu. A cestea le-a spus fra
ţilor A w a S is o e . D a r u n u l d in tre noi l-a rugat, zicând:*
* 77Matei 1 3 , 1 2 : Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi iar de
la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
744 PATERICUL MARE
A rată-ne d rago ste şi sp u n e-n e şi tu însuţi un cuvânt

Şi a zis: Cine nu s o c o te şte în niciu n fel cunoştinţa sa
îm p lineşte to a tă Scrip tu ra. Iarăşi, un altul dintre noi
i-a zis: Ce e ste în stră in a re a , p ărin te ? Şi a zis: Să păs
tre z tă c e re a şi să nu am niciu n a m e ste c în orice loc aş
m erge. A ceasta e s te în străin are a.
1 4 5 . Ziceau d esp re A w a P etru şi despre Awa
Epim âh că se nevoiau îm p reu n ă în Raith. Şi când s-a
făcut m asă od ată în b ise rică , i-au silit să vină la masa
Bătrânilor. Şi după m u ltă o sten eală, num ai Awa Petru
s-a dus. Şi când s-au scu lat de la m asă, A w a Epimâh
i-a zis: Cum ai în d răzn it să te duci la m asa Bătrânilor?
Iar el i-a răsp u n s: D acă răm ân eam cu voi, fraţii m-ar
fi în d em n at ca pe un B ătrân să binecuvântez primul
şi aş fi fo st ca cel m ai m are d in tre voi. Plecând, însă,
lângă Părinţi, acolo eram cel m ai m ic dintre toţi şi cel
mai sm erit cu cugetul.
1 4 6 . A zis A w a P etru că nu tre b u ie să ne înălţăm
când Domnul va face ceva p en tru noi, ci mai curând
să m ulţum im că ne-am în v red n icit să fim chemaţi de
El. A ceasta e ste de folos să gândim în legătură cu ori
ce virtute.
1 4 7 . A zis A w a Pim en că zicea A w a Pafnutie: în
toate zilele vieţii Bătrânilor, de două ori pe lună i-am
cercetat, fiind faţă de ei la d ep ărtare de douăsprezece
mile78. Şi le ziceam to ate gândurile, d ar ei nimic nu-mi
ziceau, afară de aceasta: în o rice lo c te vei duce să nu
te m ăsori pe tin e în su ţi79 şi vei avea odihnă.
♦ 78Mila romană măsoară 1 5 3 5 de metri * 79Foarte frecvent în
tâlnit acest sfat care cuprinde un pic de obscuritate în înţelesul
tui. Am tradus literal pentru că am optat pentru înţelesul acesta:
148. Petru, preotul de la mănăstirea Dfos, dacă se

ruga vreodată cu cineva, din pricină că pentru darul pre
oţiei era nevoit să stea în faţă, din cugetare smerită se
aşeza pe sine în spate cu gândul, cum este scris în viaţa
Awei Antonie. Şi făcând aceasta, nu supăra pe nimeni.
149. A m ers unul dintre fraţi la Awa Sisoe în mun
tele A w ei A ntonie. Şi vorbind ei, i-a zis acela Awei
Sisoe: încă nu ai aju ns la măsura Awei Antonie, pă
rinte? Şi a zis lui B ătrânul: Dacă aveam unul din gân
durile A w ei A ntonie, m -aş fi făcut în întregime ca fo
cul. Dar cunosc un om care cu osteneală multă poate
să poarte gândul lui.
150. Un frate l-a în trebat pe Awa Sisoe, zicând:
Văd eu însum i că pom enirea lui Dumnezeu rămâne în
mine. I-a zis lui Bătrânul: Nu este un lucru mare să fie
gândul tău cu Dumnezeu. Lucru mare este să te vezi pe
tine însuţi m ai p rejo s decât toată făptura. Că aceasta
şi osteneala tru p ească duc la chipul cugetării smerite.
151. Au m ers unii la A w a Sisoe ca să audă de la el
cuvânt, dar el nu le-a v orbit nimic. La toate zicea: Ier-
taţi-mă! Iar ei, văzând coşurile lui, au zis ucenicului
său, Avraam: Ce faceţi cu aceste coşuri? Şi el a zis: Le
dăm pe ici, pe colo. Auzindu-1 Bătrânul, a zis: Şi Sisoe
mănâncă de ici şi de acolo. Iar ei auzind s-au folosit foar
te şi au plecat cu bucurie, zidiţi fiind de smerenia lui.
152. Trei B ătrân i au cercetat pe Awa Sisoe, auzind
cele despre dânsul. Şi a zis lui primul: Părinte, cum
mă pot m ântui de râul de foc? Iar el nu i-a răspuns.
A zis lui al d oilea: Părinte, cum pot să mă mântui de
a nu te măsura pe tine însuţi, adică a nu te evalua, a nu te estima,
a nu socoti cât eşti, câ t ai făcut etc.
746 PATERICUL MARE
scrâ şn ire a d in ţilo r şi de v ie rm e le n ead o rm it? A zis lui

şi al tre ile a : P ărin te, ce s ă fac c ă a m in tire a întuneri
cului celu i m ai d in afară80 m ă o m o ară? Răspunzând
B ătrânu l, le -a zis: Eu nu îm i a m in te sc de nimic din
acestea, căci iu b ito r de m ilo ste n ie fiind Dumnezeu,
n ăd ăjd u iesc că v a face cu m in e m ilă. Auzind cuvântul
acesta, B ă trâ n ii au p le c a t în trista ţi. D ar nevoind să-i
lase să p lece trişti, B ătrân u l, în to rcân d u -i din cale, a
zis: F ericiţi su n teţi, fraţilor, c ă ci v -am gelozit. Primul
d in tre voi a v o rb it d esp re râu l de foc şi al doilea des
pre ta rta r şi al tre ile a d esp re în tu n eric. Dacă o astfel
de ad u cere a m in te stă p â n e şte m in te a voastră, este cu
nep u tin ţă să p ăcătu iţi. Ce voi face eu, împietritul la
inim ă, că nu p o t să ştiu m ă c a r că e x istă iad pentru oa
m eni, şi de a c e e a în to t ceasu l p ăcătu iesc? Şi punând
m etan ie, i-au zis: P recu m am au zit, a ş a am aflat î81!
1 5 3 . Venind o d ată A w a S iso e la Klusma, au mers
la el n işte m iren i să-l vadă* Şi v o rbin d u -i ei multe, nu
le-a răspun s niciu n c u v â n t Mai în urm ă, unul dintre
aceia a zis: De ce n e c ă jiţi p e B ătrân u l? Nu mănâncă,
de acee a nici nu p o ate să v o rb ească. A răspuns atunci
Bătrânul: Eu când e ste n ev o ie m ăn ân c şi când este
nevoie v orbesc.
1 5 4 . Au v en it o d ată n işte a rie n i la A w a Sisoe, pe
m untele A w ei A ntonie, şi au în c e p u t să vorbească
îm potriva ortod ocşilor. D ar B ătrân u l nu le-a răspuns
lor nimic. Şi strigând pe u cen icu l său, i-a zis: Avraam,
adu-mi cartea Sfântului A tan a sie şi c ite ş te 82. Şi tăcând
* “ Matei 8 , 12; 22,13; 2 5 , 3 0 . * “ Psalmul 4 7 ,8 . * “ Este vor
ba despre cuvintele Sfanţului Atanasie împotriva arienilor, care
sunt cuprinse în lucrările sale dogm atice (ET).
D E SP R E SM ERITA CUGETARE 747
el, s-a a r ă ta t e r e z ia a c e lo r a ş i i-a slo b o zit cu pace.

1 55. Un fr a te l-a în t r e b a t p e A w a Sisoe Tebeul, zi
când: S p u n e-m i c u v â n t. Ş i a zis: Ce am eu să-ţi spun ţie?
Că citesc S c r ip tu ra N o u ă83 şi m ă în to rc la cea Veche84.
1 56. A celaşi fr a te a î n t r e b a t p e A w a Sisoe cel din
Petra cuvântul p e c a r e l-a sp u s A w a Sisoe Tebeul şi i-a
zis lui B ă trâ n u l: E u în p ă c a t m ă cu lc şi în păcat mă scol.
1 5 7 . A z is A w a S is o e : C au tă p e D um nezeu şi nu că
uta unde lo c u ie ş te .
158. Un fra te a în t r e b a t p e A w a Sisoe, zicând: Ce să
fac? A zis lui: L u cru l p e c a r e îl cau ţi e ste tăcerea desă
vârşită şi sm e re n ia . C ăci s c r is e s te : F ericiţi su n t c ei ca re
răm ân s ta to r n ic i în a c e s t e a 9S\A şa, deci, te poţi mântui.
159. A z is A w a S is o e u n u i fra te : Cum eşti? Iar el
a zis: îm i c h e lt u ie s c z ile le , p ă rin te . Şi a zis Bătrânul:
Dacă şi e u a ş c h e ltu i n u m a i z ile le 86, a ş fi m ulţum it.
1 6 0 . Un f r a t e l-a î n t r e b a t p e A w a Sisoe, zicând:
Spune-mi c u v â n t! I a r e l a z is : D e c e m ă sile şti să vor
besc în d e ş e r t? Ia tă , c e v e z i, a c e e a s ă faci!
1 6 1 . Z ice a u d e s p r e A w a S is o e c ă od ată, în tim p ce
şedea, a s t r ig a t c u g la s m a r e : Oh, c e n en o ro cire! A zis
lui u cen icu l: Ce a i, p ă r in t e ? A z is lu i B ătrân u l: Caut un
om să v o r b e s c ş i n u a flu .
1 6 2 . Z ice a u d e s p r e A w a S is o e c ă s -a îm bolnăvit.
Şi când e r a u n i ş t e B ă t r â n i la e l, a c e la v o rb ea cu al-
ţii. Şi i-au z is: C e v e z i, a w a ? Ş i e l le -a zis: Văd pe unii
* 83Noul T e sta m e n t. + MA w a S isoe a re în vedere întoarcerea la

Scriptura ce a v e c h e din p u n ctu l d e v e d e re al vieţuirii şi al măsu
rii. 0 lectu ră lib e ră în a c e a s t ă e rm in ie a r fi: Citesc, iată, Scriptura
cea Nouă d a r m ă în to r c c u v ie ţu ire a la c e a veche. + 8SVezi Isaia
30 ,1 8 . * “ A w a a r e în v e d e r e şi even tu ala pierdere a nopţilor.
748 PATERICUL MARE
venind p este m ine şi-i ro g ca să m ă m ai lase puţin să

m ă p ocăiesc. I-a zis lui unul d in tre B ătrâni: Şi dacă te
vor lăsa, acum p o ţi să te m ai fo lo se şti cu ceva pentru
pocăinţă? A zis lui B ătrân u l: C hiar dacă nu mai pot să
fac nim ic, m ai su sp in pu ţin p e n tru sufletul meu şi îmi
este de ajuns.
1 6 3 . Un frate l-a în tre b a t p e A w a Sisoe: Care este
calea care duce la sm e re n ie ? Şi a zis lui Bătrânul: Ca
lea care duce la sm e rita cu getare, aceasta este: înfrâ-
nare şi ru găciu ne la D um nezeu şi să te lupţi să fii mai
p rejo s d ecât to t omul.
1 6 4 . Zicea unul din B ătrân i că a în tre b at pe Awa
Sisoe, zicând: Cum spun în p salm d esp re idoli că sunt?
Şi a zis Bătrânul: E ste scris d esp re idoli că gură au, dar
nu vorbesc, ochi au, d ar nu văd, u rech i au şi nu aud87.
Aşa este d ator m onahul să fie. Şi că idolii sunt urâciu
ne. Şi m onahul să se so c o te a sc ă pe sin e urâciune.
1 6 5 . A zis A w a Sarm atâ: Vreau pe omul păcătos,
dacă ştie că a p ăcătu it şi se p o căieşte, decât pe omul
care nu a p ăcătu it şi cred e d esp re sin e că înfăptuieşte
dreptatea88.
166. A zis A w a S erin ie: Am p etrecu t timpul meu
secerând, cosând, îm pletin d şi, cu to ate acestea, dacă
mâna lui Dumnezeu nu m ă sătu ra, nu puteam să mă
satur.
167. A zis Amma Sin clitichia: P recum este cu ne
putinţă să se con stru iască o corab ie fără piroane, tot
♦ ^Psalmul 134, 1 5 -1 7 . * “ Trimitere evidentă la cuvântul
Mântuitorului Hristos: Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă
bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouă
zeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă (Luca 15,7).
aşa este cu nep u tin ţă să se mântuiască cineva fără

smerită cugetare.
168. A zis iarăşi: U rm ează vameşului, ca să nu fii
împreună osân d it cu fariseul89. Şi pe Moise90 cel blând
alege-1, pentru ca inim a ta, care este de cremene91, să
o schimbi în izvoare de ape92.
169. Un frate l-a în tre b a t pe Awa Tithoe, zicând:
Spune-mi m ie cuvânt. Şi i-a zis: Ai credinţă în mine?
Şi a zis: Da! A zis, deci, lui: Mergi şi ceea ce m-ai văzut
pe mine făcând, să faci şi tu. Şi a zis lui: Ce văd, pă
rinte, la tine? A zis lui Bătrânul: Gândul meu este mai
prejos decât al tu tu ro r oamenilor.
170. A zis A w a Iperehie: Copac care se ridică la
înălţime este cu getarea sm erită.
171. A zis un B ătrân : Cel care are smerenie sme
reşte pe draci, ia r cel care nu are smerenie este batjo
corit de draci.
172. A zis iarăşi: Nu vorbi numai despre smerenie,
ci cugetă sm erit. Căci a te urca la lucrurile cele după
Dumnezeu e ste cu nepu tin ţă fără smerită cugetare.
173. Era un ep isco p în tr-o cetate şi cu lucrarea dia
volului a căzut în curvie. Deci, într-una din zile, când
s-a făcut ad unare în b ise rică şi nimeni nu ştia despre
păcatul lui, acela a m ărtu risit de la sine în faţa între
gului popor, zicând: Eu am căzut în curvie. Şi a pus
omoforul său pe je rtfe ln ic, zicând: Nu mai pot să fiu
episcopul vostru. Şi a strig at to t poporul cu plânset,
zicând: P ăcatul a c e s ta să fie peste noi, numai să rămâi
* wLuca 1 8 ,1 0 - 1 4 . * ’ ‘’Vezi Numeri 1 2 ,3 . ♦ ^Piatra cea mai
tare. Vezi Psalmul 1 1 3 , 8. # 92Apoftegma aceasta este pusă pe
seama lui Aw a Iperehie.
75 0 PATERICUL MARE
la episcopie. Şi răspunzând, a zis: Dacă vreţi să rămân

în episcopie, să faceţi ceea ce vă spun. Şi poruncind să
se închidă uşile bisericii, s-a aru n cat cu faţa la pământ
pe un prag şi a zis: Nu are p arte cu Dumnezeu cel care
ieşind nu calcă p este m ine. Şi după ce au făcut după
cuvântul lui şi a ie şit şi ultimul, a v enit glas din cer care
a zis: Pentru m ulta lui sm eren ie i-am iertat păcatul.
1 74. Unui m are pu stnic care a zis: De ce mă războ-
ieşti aşa, satană? satan a i-a răspuns, zicând: Tu eşti
cel care m ă războ ieşte cum plit.
175. Erau doi fraţi după trup. Şi a venit diavolul
să-i d espartă pe unul de altul. Deci, într-una din zile,
cel mai m ic a aprins candela. Şi lucrând dracul, a răs
turnat candela şi s-a sp art şi vasul. Şi de mânie fratele
lui l-a lovit. Şi acela a pus m etan ie zicând: Fii înde-
lung-răbdător, frate, şi iarăşi o voi aprinde. Şi iată, a
ieşit putere de la Dumnezeu şi a chinuit pe drac până
dimineaţa. Şi venind dracul, a v e stit mai-marelui său
cele întâm plate. Iar preotul păgânilor a auzit pe drac
povestind. Şi ieşind s-a făcut monah şi a păstrat de la în
ceput smerenia. Şi zicea că smerenia topeşte toată pute
rea vrăjmaşului, cum însumi am auzit de la el, că: Atunci
când aduc tulburare unui monah, se întoarce unul dintre
ei şi pune metanie şi stinge toată puterea mea.
176. Ziceau Părinţii: Cunună este pentru monah
sm erita cugetare.
177. A fost în treb at un B ătrân cum dobândeşte
sufletul sm erenie. Şi a răspuns: Când poartă de grijă
numai de relele lui.
178. A zis un Bătrân: Precum păm ântul niciodată
nu cade mai jos, la fel şi cel care se sm ereşte pe sine.
179. A zis un B ătrân: Smerenia nu se mânie şi nici

nu mânie pe cineva.
180. Pe un pu stnic dintre monahi l-a lovit peste
obraz un om în d răcit care spumega înfricoşător. Iar
Bătrânul s-a în to rs şi i-a dat şi celălalt obraz. Şi dracul,
neputând să suporte focul smereniei, a plecat îndată.
181. A zis un B ătrân: Când ţi se strecoară gând de
înaltă cugetare sau m ândrie, cercetează-ţi conştiinţa
dacă ai păzit to ate poruncile, dacă iubeşti pe vrăjma
şii tăi şi te în tristezi de m icşorarea lor şi dacă te ai
pe tine însuţi d rep t slugă netrebnică şi decât toţi mai
păcătos. Şi nici atunci să nu te înalţi cu cugetul, ca şi
când le-ai izbutit pe toate, ştiind că acest gând pe toa
te le destramă.
182. A zis un B ătrân: Cel care este cinstit sau lăudat
mai mult decât valoarea lui se păgubeşte mult Iar cel
care nu este cin stit deloc de oameni va fi slăvit de sus.
183. Un frate a în tre b a t pe un Bătrân: Este bine să
facă cineva m etanii m ulte? A zis Bătrânul: îl vedem pe
Isus Navi că i S-a a ră ta t Dumnezeu atunci când era cu
faţa la păm ânt93.
184. A fost în tre b a t un Bătrân: De ce suntem aşa
războiţi de draci? Iar el a zis: Pentru că lăsăm deopar
te armele noastre. D espre necinste vorbesc şi despre
smerenie şi n eag on isire şi răbdare.
185. Un frate a în tre b a t pe un Bătrân, zicând: Dacă
un frate îm i aduce cuvinte din afară, este cu voia ta,
awa, să-i spun să nu m i le mai aducă? A zis lui Bă
trânul: Nu! A zis lui fratele: De ce? Şi a zis lui Bătrâ-
uul: întrucât nici no i nu am putut vreodată să păzim
♦ 93Isus Navi 7 ,6 şi 10.
752 PATERICUL MARE
aceasta. Şi nu cum va, zicân d fratelu i să nu facă un lu

cru, să ne aflăm noi în şin e , după aceea, făcându-1. A
zis lui fratele: Ce tre b u ie , deci, să facem ? A zis Bătrâ
nul: Dacă voim , a tă c e a noi e ste de aju ns aproapelui.
1 8 6 . Un B ătrân a fo st în tre b a t ce este smerenia şi
a răspuns: D acă îţi va p ăcătu i ţie fratele tău şi îl vei
ie rta în ain te de a -ţi a ră ta p ocăin ţă.
1 8 7 . A zis un B ătrân : în to a tă isp ita nu căuta vină
oam enilor, ci num ai ţie în su ţi, zicând: Pentru păcatele
m ele m i se în tâm p lă acestea.
1 8 8 . Un frate a în tre b a t pe un Bătrân, zicând: Ce
e ste sm erita cu getare? Şi B ătrân u l a zis: Să faci bine
celo r care -ţi fac rele. A zis fratele: Dacă nu va ajunge
cineva la a cea stă m ăsură, ce să facă? A zis Bătrânul:
Să fugă, alegând tăcerea.
189. Un frate a în treb at pe un Bătrân, zicând: Care
este lucrarea înstrăin ării94? A zis Bătrânul: Am cunos
cut un frate înstrăinat, care s-a aflat în biserică. Şi s-a
întâm plat să se facă agapă şi a sta t cu fraţii la masă să
mănânce. Şi au zis unii: Cine l-a pus şi pe acesta? Şi i-au
zis: Scoală-te şi m ergi afară! Şi ridicându-se, a plecat.
Dar alţii, întristându-se, au p lecat după el şi l-au che
mat înapoi. Şi i-au zis: Oare ce era în inima ta când ai
fost scos afară şi iarăşi ai fo st adus înăuntru? Iar el a zis:
Am socotit în inima m ea că sunt ca un câine, care atunci
când este dat afară, iese, şi când este chemat, vine.
1 9 0 . Au v enit od ată unii în Tebaida la un Bătrân,
♦ ^înstrăinarea era ceea ce astăzi numim exil, adică a trăi ci
neva 1n Ioc străin. Desigur, aici este vorba despre înstrăinarea de
bunăvoie a monahului, care include în demersul său de lepădare
p ărăsirea locurilor natale.
aducând un în d ră cit ca să-l vindece. Şi Bătrânul, ru*

gându-se mult, a zis dracului: Ieşi din făptura lui
Dumnezeu. Iar dracul a zis Bătrânului: Voi ieşi, dar te
întreb un cuvânt. Spune-mi: Cine sunt caprele şi cine
oile95? Şi a zis Bătrânul: Caprele sunt eu, iar oile Dumne
zeu ştie. Şi auzind dracul, a strigat cu glas mare şi a zis:
lată, pentru sm erenia ta, ies. Şi a ieşit în ceasul acela.
191. Un m onah o a re ca re vieţuia la marginea Con*
stantinopolului, pe v rem ea împăratului Teodosie cel
tânăr96. Şi străb ătân d drum ul acela, împăratul i-a pă
răsit pe toţi şi a v en it sin gur să bată la poarta mona
hului. Şi deschizând, m onahul a înţeles cine era, dar
l-a primit ca pe un d reg ăto r de rând. Deci, după ce a
intrat, a făcut ru găciu ne şi s-au aşezat. Şi împăratul
a început să-l c e rce te z e cum sunt Părinţii din Egipt
Iar el a zis: Toţi se ro ag ă pentru mântuirea ta. Apoi
i-a zis: Să m ănânci puţin. Şi i-a înmuiat lui pâine şi a
pus puţin untdelem n şi sare şi a mâncat. Şi i-a dat lui
apă şi a băut. I-a zis ap o i lui îm păratul: Ştii cine sunt?
Iar el a zis: D um nezeu te ştie! Atunci i-a zis: Eu sunt
Teodosie îm păratul. Şi în d ată i s-a închinat lui Bătrâ
nul. Şi a zis lui îm p ăratu l: Fericiţi sunteţi voi cei care
nu aveţi grijile v ieţii. Cu adevărat, deşi sunt născut în
împărăţie, n icio d ată nu m -am bucurat de pâine şi de
apă ca astăzi. Căci am m â n ca t cu multă plăcere. Şi a
început de atu n ci îm p ă ra tu l să-l cinstească. Iar Bătrâ
nul, sculându-se, a p le c a t şi a m ers iarăşi în Egipt
* 95Matei 2 5 ,3 3 . ♦ %Nepotul lui Teodosie cel Mare. A fost numit
cel tânăr ca să se d eosebească de bunicul său cu acelaşi nume.
După moartea tatălui său, Arcadie, la vârsta de şapte ani, a fost
Proclamat îm părat sub epitropi (4 0 8 -4 5 0 &H.).
754 PATERICUL MARE
192. Un B ătrân an ah o ret, care ră tă ce a prin pustie,

zicea în sin ea lui că a d o bân d it v irtu ţile şi se ruga lui
Dumnezeu, zicând: A rată-m i, d acă su nt în urmă la
ceva şi voi face. Şi v rând D um nezeu să-i smerească
gândul lui, i-a zis: M ergi la arhim and ritu l97 cutare şi
ceea ce-ţi va spune să faci. D um nezeu i-a descoperit
arhim andritului, zicând: Iată cu tare anahoret vine la
tine. Spune-i să ia un b ici şi să p ască porcii. Venind
Bătrânul, a b ătu t la p o artă şi a in tra t la arhimandrit
Şi îm brăţişân du -se, s-au aşezat. A zis lui anahoretul:
Spune-m i ce să fac ca să m ă m ântuiesc. Şi a zis lui:
Ceea ce-ţi voi spune, vei face? Iar el a zis: Da! A zis lui:
Ia un bici şi m ergi de p aşte porcii. Şi plecând, anaho
retul p ăştea porcii. Iar cei care-1 văzuseră şi auziseră
despre el, văzându-1 p ăscân d porcii, ziceau: Priviţi pe
m arele an ah oret d esp re care am auzit. Iată, şi-a ieşit
din fire. Are drac şi p aşte porcii. Văzând Dumnezeu
sm erenia lui, că răbd a în felul a cesta batjocurile oa
menilor, l-a slo bo zit iarăşi să m eargă la locul lui.
1 9 3 . A zis un B ătrân : Să nu zici în inim a ta împotri
va fratelui tău, că ai m ai m ultă trezv ie şi eşti mai nevo
itor d ecât el, ci supu ne-te cu Harul lui Hristos duhului
sărăciei98 şi iubirii nefăţarn ice, ca să nu umbli cu duh
de laudă şi să-ţi pierzi osten eala. Căci scris este: Cel
căru ia i se p a re că stă s ă ia sea m a s ă nu cad ă " . Dres
cu sare100 să fii în Domnul.
194. A zis un B ătrân: N iciodată nu m i-am încălcat
rânduiala m ea p entru a m erge la înălţim e şi nici nu
* 97în primii ani ai creştinismului, arhimandritul se numea cel
care conduce şi răspundea de un num ăr de mănăstiri. * ,8Matei
5 ,3 . * W1 Corinteni 1 0 ,1 2 . * 100Coloseni 4 ,6 .
m-am tulburat când am fost adus la smerenie. Căd

toată grija m ea este să cer cu stăruinţă lui Dumnezeu
până mă va scoate din omul cel vechi.
195. Un frate a în trebat pe un bătrân, zicând: Spu-
ne-ne nouă despre mântuire, aw a! Iar el a zis: Şi dacă
aş spune, nu vom păzi cuvântul, pentru că pământul
nostru este sărat101.
196. Ziceau Bătrânii: Când nu suntem războiţi,
atunci trebuie mai mult să ne smerim. Căci Dumne
zeu, cunoscând slăbiciunea noastră, ne acoperă. Şi
dacă ne lăudăm, se ia de la noi acoperământul Lui şi
pierim.
197. Unuia dintre fraţi i s-a arătat diavolul pre
schimbat în înger de lumină, zicând: Eu sunt Gavriil
şi am fost trim is la tine. Iar el i-a zis lui: Vezi ca nu
cumva să fi fost trim is la altul, căd eu nu sunt vrednic.
Şi diavolul îndată s-a făcut nevăzut.
198. Ziceau Părinţii că şi chiar de ţi se arată un în
ger adevărat, nu primi, ci smereşte-te pe tine, zicând:
Nu sunt vrednic să văd înger, căci trăiesc în păcate.
199. Ziceau despre un Bătrân că, şezând în chilia sa
şi luptându-se, a văzut pe draci aievea şi i-a batjoco
rit. Iar diavolul, văzându-se pe sine biruit de Bătrân,
venind, i s-a arătat, zicând: Eu sunt Hristos! Iar Bătrâ
nul, văzându-1 pe el, şi-a închis ochii. Atunci, diavolul
i-a zis: De ce îţi închizi ochii? Eu sunt, Hristos! Şi răs
punzând, Bătrânul i-a zis: Eu nu vreau să-l văd aici
pe Hristos. Auzind aceasta, diavolul s-a făcut nevăzut
200. Unui alt B ătrân dracii îi ziceau: Vrei să-L vezi
pe Hristos? Iar el le-a zis: Anatema vouă şi la ceea ce
* 101Este sărat şi nu dă rod, nu produce (ET).
756 PATERICUL MARE
spuneţi! Căci eu cre d lui H risto s Cel ca re a zis: De vă

va z ic e cin ev a : la tă , M esia e s te a ic i sau d in colo, să nu-l
c re d eţi102. Şi în d a tă s -a fă c u t n ev ăzut.
201. Se p o v e ste a d esp re un B ă trâ n o arecare că a fă
cu t şap te zeci de să p tă m â n i m ân cân d o dată pe săptă
m ână. C erea d e s c o p e rire d e sp re un loc din Scriptură,
d ar D um nezeu nu i-a d e sc o p e rit. Şi a zis în sinea lui:
D acă a tâ ta o ste n e a lă am fă c u t şi nim ic nu am reuşit,
voi m erge, d eci, la fra te le m eu şi-l voi în treb a pe el. Şi
cum a în ch is p o a rta să p le ce , i-a fo st trim is un înger
al Dom nului, zicân d : Cele şa p te z ec i de săptămâni pe
care le -ai p o s tit nu au a ju n s la D um nezeu. Dar când
te -a i s m e rit p e tin e , ie şin d sp re frate le tău, am fost
trim is să -ţi v e ste s c a c e s t cuvânt. Şi înştiinţându-1 de
aceasta, în d ată s -a în d e p ă rta t de el.
202. A zis un B ă trâ n : D acă cin ev a va porunci cu fri
că de D um nezeu şi s m e re n ie fratelu i să facă un lucru,
cuvântul acela care ie se p e n tru Dum nezeu îl face pe
frate să se supu nă şi să îm p lin e a scă ce i s-a poruncit.
Iar d acă cineva v re a să p o ru n cea scă fratelui - nu cu
frică de Dum nezeu, ci v rân d prin pu tere să-l stăpâ
n ească pe el - D um nezeu, Cel c a re v ede cele ascunse
ale inim ii, nu-l în ştiin ţe a z ă pe a cela să asculte. Căci
vădită e ste lu crare a făcu tă p e n tru Dumnezeu, pre
cum vădită e ste şi c ea făcu t p rin a u to rita te 103. Căci al*
* 102Matei 24, 2 3 . + 103Adică, lucrarea pe care o face cineva
exercitând puterea sau autoritatea sa de stareţ sau conducător
asupra celuilalt Este una dintre cele mai clare exprimări privi
toare la adevărata întem eiere a poruncii adresate celuilalt De
obicei este vorba despre cei mai m ari care poruncesc celor mai
mici. Prin urmare, una este motivaţia care trim ite la Dumnezeu
lui Dumnezeu e ste lucrul sm erit şi cu rugăminte, iar

cel cu a u to ritate um ple de mânie şi tulburare, pentru
că este de la cel viclean.
203. A zis un B ătrân : Vreau mai curând înfrângere
cu sm erenie d ecâ t biruinţă cu mândrie.
204. A zis un B ătrân : Nu dispreţui pe cel de lângă
tine. Căci nu ştii d acă este în tine sau în el Duhul lui
Dumnezeu. Iar când zic cel de lângă tine, înţeleg pe
cel care-ţi slu jeşte.
205. Un frate a în tre b at pe un Bătrân, zicând: Dacă
voi locui cu un frate şi văd lucru dincolo de ceea ce se
cuvine, îţi e ste cu voia să vorbesc? A zis Bătrânul: Dacă
sunt mai m ari ca tin e sau de aceeaşi vârstă, mai cu-
rând să taci şi vei avea odihnă. Căci în aceasta te mic*
şorezi pe tin e şi te faci fără de grijă. A zis lui fratele: Ce
voi face, deci, părinte, căci mă tulbură duhurile? A zis
Bătrânul: Dacă e şti neputincios, aminteşte-le o dată
cu cuget sm erit. Iar d acă nu te ascultă, lasă osteneala
ta înaintea lui Dumnezeu, adică părăseşte-ţi voia pro
prie. Dar ia am inte să nu te arăţi, pentru ca grija ta să
se facă după Dum nezeu. Aşa cum văd, însă, este mai
bine a tăcea, căci aceasta este smerită cugetare.
206. Un frate s-a în trista t împotriva unui alt frate.
Şi auzind acela, a v e n it să-i pună metanie. Dar el nici
nu i-a deschis p o arta. A cela a plecat, deci, la un Bătrân
şi i-a zis lui lucrul. Şi răspunzând Bătrânul, i-a zis: Vezi
şi alta este cea care trim ite la propria autoritate pe care ţi-o dă
eventual funcţia sau poziţia ta, sau chiar calităţile firii tale. în
original este folosit cuvântul ctuSevrla, care se traduce în lim
ba română prin autoritate, adică puterea care decurge dintr-o
funcţie sau poziţie oarecare.
758 PATERICUL MARE
c a nu cu m v a s ă -ţi fi d a t d r e p ta te în in im a ta, căutând

v in ă fra te lu i tă u c u m c ă a c e la e s te p ricin a , ia r pe tine
în su ţi s ă te fi în d re p tă ţit, şi d e a c e e a n u a fo st înştiin
ţ a t să -ţi d esch id ă . în p lu s, îţi sp u n a c e a s ta : Chiar dacă
a c e la a p ă c ă tu it104 îm p o triv a ta , m erg i, pu ne în inima
ta că tu a i p ă c ă tu it îm p o triv a lu i şi în d re p tă ţe şte ast
fel p e fra te le tău . Şi a tu n ci D u m n ezeu îl înştiinţează105
p e a c e la să s e îm p a c e cu tin e . Şi în cred in ţân d u -se fra
te le , a fă c u t a şa . Şi p le câ n d , a b ă tu t la fratele acela.
Şi n u m ai c e l-a s im ţit d in ă u n tru , a c e la a pus primul
m e ta n ie şi d e sc h iz â n d u -şi b ra ţe le , l-a îm b răţişat din
su flet. Şi s -a fă c u t a m â n d u ro ra m u ltă pace.
207. Z iceau d e s p re un u l d in tre P ărin ţi că i-a cerut
cu s tă ru in ţă lu i D u m n ezeu tim p d e şa p te ani un dar
* 104Am folosit tra d u ce re a ex a ctă a termenului grecesc

apotprdcva) - a păcătui, şi nu a greşi, pentru a arăta că părinţii
pustiei folosesc cuvântul a păcătui şi cu rap o rtare la Dumnezeu,
şi cu rap ortare la oam eni. * 105în ştiin ţarea sau informarea sau
atenţionarea omului de c ă tre Dumnezeu, în chip tainic, numai
de El ştiut, în legătură cu un lucru sau altul este o realitate frec
vent întâlnită în sp iritualitatea părinţilor pustiului, ca, de altfel,
şi în spiritualitatea m onahală în general, ch iar până în ziua de
astăzi. Recursul la a ce a stă înştiinţare din p artea lui Dumnezeu,
indiferent rine a r fi acela şi c e s -a r fi întâm plat în relaţia dintre el
şi subiectul vorbirii, a ra tă o spiritualitate ca re nu se epuizează la
nivel uman, ci îi lasă loc de acţiune lui Dumnezeu. Ne arată iată,
că nu trebuie epuizate m ijloacele de intervenţie între cei doi, ci
trebuie nădăjduit la intervenţia lui Dumnezeu. Aici intervenţia
lui Dumnezeu este determ inată de s ta re a lăuntrică a celor doi.
Dumnezeu îl înştiinţează pe celălalt să-şi schim be inima şi atitu
dinea dacă gestul tău este unul sincer, cu acoperire în inima ta.
Dacă este numai un gest exterio r - îi pui m etanie, de exemplu -
dar în inima ta te îndreptăţeşti pe tine însuţi, atunci Dumnezeu
nu-1 înştiinţează pe celălalt
duhovnicesc şi i-a dat. A plecat, deci, la un mare Bă

trân şi i-a v e s tit lui d esp re harism ă. Dar Bătrânul ace
la, auzindu-1, s -a în trista t, zicând: Multă osteneală. Şi,
apoi, i-a zis: M ergi şi fă alţi şapte ani, rugându-L pe
Dumnezeu să rid ic e d e la tin e harisma, căci nu-ţi este
spre folos. P lecân d , d eci, a făcut aşa, până când s-a ri
dicat de la el d arul.
208. Un fra te a în tre b a t pe un Bătrân, zicând: Ce
este sp o rire a106 c e a după Dumnezeu a omului? A zis
Bătrânul: S p o rire a om ului este smerenia. Căci, cât se
coboară în s m e re n ie , a tâ t se ridică în sporire.
209. A zis un B ă trâ n : Sau fugi şi ocoleşte pe oameni,
sau am ăgeşte lu m ea şi pe oam eni făcându-te pe tine
însuţi fără de m in te 107 în m ulte.
210. A zis un B ă trâ n : Dacă vei zice cuiva iartă-mă,
smerindu-te p e tin e în su ţi, îi arzi pe draci.
211. A zis u n B ă trâ n : Dacă dobândeşti tăcere, să
nu te so co te şti p e tin e în su ţi ca izbutind o virtute, ci
spune: n ev red n ic s u n t şi pen tru a vorbi!
212. A zis u n B ă trâ n : Dacă morarul nu ar pune
acoperăm ânt p e s te o ch ii animalului, atunci acesta
s-ar în to arce şi a r m â n ca plata sa. Aşa şi noi, primim
prin ico n o m ie a c o p eră m in te de la Dumnezeu, ca să
nu vedem c e e a c e lu crăm b in e şi să ne fericim pe noi
înşine şi p e n tru a c e a s ta să ne pierdem plata. De aceea
* 10®Filipeni 1, 2 5 . * 107ln original este cuvântul po>p6ţ, care
este antonimul lui awtppwv şi înseamnă mai curând Şiră minte,
prost sau nebun. Folosit în vocabularul biblic, cuvântul este tra
dus de ediţiile rom âneşti cu nebun. Posibilă trimitere la textul
din 1 Corinteni 3 ,1 8 : Nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare
cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă ne
bun, ca să fie în ţe le p t
760 PATERICUL MARE
suntem lăsaţi din când în când prad ă gândurilor mur

dare şi num ai pe a c este a le vedem , ca să ne osândim.
Şi aceste gânduri m u rd are ni se fac nouă acoperăminte
pentru puţinul b in e pe care-1 facem . Căci, atunci când
omul se osân d eşte pe sin e însuşi, nu va pierde plata sa.
2 1 3 . Un B ătrân a fo st în tre b a t ce e ste smerenia.
Şi răspunzând, a zis: S m e re n ia e ste lucrare mare şi
dum nezeiască. Iar ca le a s m e re n ie i sunt ostenelile
tru p eşti şi a te avea pe tin e m ai p ăcăto s şi mai prejos
d ecât toţi. Şi a m ai zis B ătrân u l: A ceasta înseamnă să
nu iei seam a la p ă ca te le străin e, ci totdeauna la ale
tale şi să te rogi lui D um nezeu n eîn cetat.
2 1 4 . Un frate a în tre b a t p e un B ătrân, zicând: Spu
ne-m i un lucru, ca să-l p ăzesc şi să tră ie sc prin el. Şi a
zis B ătrânu l: Dacă d efăim at fiind p oţi să duci, aceasta
este lucru m are, m ai p resu s d ecât to ate virtuţile.
2 1 5 . A zis un B ătrân : Cel care duce dispreţuirea108,
defăim area109 şi paguba, acela se poate mântui.
2 1 6 . A zis un B ătrân : Să nu ai cunoştin ţă cu egu
menul, nici să m ergi d es la el. Din aceasta poţi să ai
şi îndrăzneală, şi apoi vei d ori tu în su ţi să fii egumen.
2 1 7 . Un b ă rb a t sfânt, văzând pe cineva păcătuind, a
plâns cu am ar şi a zis: A cesta astăzi, şi eu sigur mâine.
Deci, oricum a r păcătui cineva în ain tea ta, să nu-1 ju
deci, ci să te soco teşti pe tin e m ai păcătos decât acela.
2 1 8 . Un frate o a re ca re era în o b şte şi purta pe ume
rii săi toate sarcin ile110 fraţilor. Până şi pentru desfrâu
se osândea pe sin e în su şi: Eu am făcu t aceasta! Unii
♦ “ •Vezi Psalmul 1 1 8 ,2 2 . * 109Vezi 2 Corinteni 1 2 ,1 0 . * u0Po-
sibilă trimitere ia Galateni 6 ,2 .
dintre fraţi, n eştiin d fapta lui, au început să murmure

împotriva lui, zicând: Câte lucruri rele a făcut acesta
şi nici nu lucrează! Iar a w a , cunoscând fapta lui, zicea
fraţilor: Vreau m ai curând o rogojină de la acesta, fă
cută cu cuget sm erit, d ecât pe ale voastre multe, făcu
te cu m ândrie. V reţi să prim iţi înştiinţare de la Dum
nezeu? Şi a adus tre i rogojini ale acelora şi o rogojină
a fratelui. Şi aprinzând foc, le-a aruncat în el şi au ars
toate, în afară de ro g ojin a fratelui. Şi văzând aceasta,
fraţii s-au în frico şat şi i-au pus aceluia metanie şi l-au
avut pe el după acee a ca pe un părinte.
219. Un m onah oarecare, fiind rănit de cineva, ţi-
nându-se de rană, a pus m etanie celui care-1 rănise.
220. A zis un B ătrân : Să nu pui în inima ta învinui
re împotriva fratelui tău pentru niciun lucru.
221. A fo st în tre b a t un Bătrân; Cum spun unii că
văd vedenie de îngeri? Şi a răspuns: Fericit este cel
care îşi vede p ăcatele sale totdeauna.
222. Un B ătrân oarecare era la Iordan şi, intrând
în vreme de a rşiţă în tr-o peşteră, a aflat înăuntru un
leu, care a în cep u t să scrâşnească din dinţi şi să ragă.
Şi Bătrânul i-a zis: De ce te strâmtorezi? Este un loc
care ne încape şi pe m ine, şi pe tine. Iar dacă nu vrei,
scoală-te şi ieşi afară. Şi leul, neputând să ducă aceas
ta, a ieşit.
223. Un frate a în tre b a t pe un Bătrân, zicând: De
ce, în timp ce pun m etan ie celui care are ceva împo
triva mea, îl văd pe acela neîmpăcându-se cu mine? Şi
i-a zis lui B ătrânu l: Spune-m i adevărul, nu cumva, în
timp ce îi faci lui m etan ie, îţi faci în inima ta dreptate,
762 PATERICUL MARE
zicând că el a g reşit îm potriva ta şi îi ceri iertare pen

tru că aşa este p oru nca? Şi fratele a zis: Da, aşa este!
I-a zis lui, deci, B ătrânu l: De acee a nu-1 înştiinţează
Dumnezeu pe acela să se îm p ace cu tine, pentru că tu
nu-i pui m etan ie cu co n ştiin ţa că tu ai păcătuit împo
triva lui, ci m ai curând so co te şti că el a păcătuit îm
potriva ta. Ci, aceasta se cuvine: Chiar dacă acela ţi-a
păcătuit ţie, pune în inim a ta că tu eşti cel care a păcă
tu it îm potriva lui şi în d rep tăţeşte astfel pe fratele tău.
Atunci, Dumnezeu va în ştiin ţa pe el să se împace cu
tine. Şi i-a p o vestit lui B ătrânu l a c e st exemplu. Erau
nişte m ireni evlavioşi. Şi înţelegând u-se ei, au ieşit
din lum e şi s-au făcut m onahi. Şi fiind purtaţi de râvnă
multă după glasul Evangheliei, dar fiind şi necunoscă
tori, s-au făcut pe ei în şişi eunuci111 pentru împărăţia
Cerurilor112. Şi auzind arhiepiscopul, i-a afurisit113 pe
ei. Ei însă, părându-li-se că au făcut bine, s-au mâniat
îm potriva lui, zicând: Noi ne-am făcut eunuci pe noi
înşine pentru îm părăţia Cerurilor şi acesta ne-a afu
risit? Să m ergem să ne plângem îm potriva lui la arhi
episcopul Ierusalim ului. Şi plecând, au vestit aceluia
totul. Şi arhiepiscopul le-a zis: Şi eu m ă separ de voi.
Şi întristându-se de aceasta au p lecat în Antiohia, la
arhiepiscopul de acolo şi i-au spus cele ale lor. Şi acela
i-a afurisit. Atunci au zis unii către alţii: Să mergem
la Roma, la papă, şi acela ne va apăra de aceştia toţi.
* m Adică, s-au castrat. + 112Matei 1 9 ,1 2 . * u3în original este
folosit cuvântul xwptţw, care înseamnă a separa şi are conotaţia
de a afurisi. Adică arhiepiscopul a impus ca pedeapsă la acest
păcat greu separarea lor de Biserică, spre înţelepţire.
Venind, d eci, la m arele arhiepiscop al Romei, i-au ves

tit tot ceea c e le-au făcu t ceilalţi arhiepiscopi, zicând:
Ara venit la tin e, p en tru că tu eşti capul tuturor. Dar şi
acela le-a zis: Şi eu m ă sep ar de voi şi să fiţi separaţi.
Fiind ei nedum eriţi, unii către alţii au zis: Ţin unul cu
celălalt, d eoarece se întâlnesc în sinod. Să mergem,
dar, la Epifanie, sfântul lui Dumnezeu, episcopul Ci
prului, că este p ro roc şi nu caută la faţa omului. Şi
cum se apropiau de cetatea acestuia, i s-a descoperit
lui despre ei. Şi trim iţând în întâmpinarea lor, a zis:
Nici în cetatea a ceasta să nu intre. Atunci, venindu-şi
ei în sinea lor, au zis: Cu adevărat, noi am greşit. Să
spunem că aceia pe ned rept ne-au afurisit, dar acest
proroc? Iată Dum nezeu i-a descoperit lui cele despre
noi. Şi s-au osân d it pe ei înşişi foarte tare pentru lu
crul pe care l-au făcut. Atunci, văzând Dumnezeu, cu
noscătorul inim ilor, că într-adevăr s-au osândit pe ei
înşişi, a în ştiin ţat pe Epifanie, episcopul Ciprului, şi
acela de unul singur a trim is să-i aducă. Şi după ce i-a
mângâiat, i-a p rim it la îm părtăşanie. Şi a scris arhie
piscopului A lexandriei: Prim eşte-i pe fiii tăi, căci s-au
pocăit cu adevărat.
224. A zis, deci, B ătrânu l: Aceasta este vindecarea
omului şi aceasta v rea Dumnezeu, ca omul să pună
greşeala lui asupra sa în ain tea lui Dumnezeu.
225. A zis un B ătrân : Vreau mai curând să mă înve
ţe cineva d ecât să în v ăţ eu pe altul!
226. A zis un B ătrân : Evlavia, împreună cu smerita
cugetare, este b u n ă în to ate împrejurările. De pildă,
este cineva care glum eşte, crezând că are har. Dar,
764 PATERICUL MARE
dacă face a c e s t lu cru m u lt tim p , va fi ju d e c a t în timp

ce cel evlavios, c a re s e a sig u ră p e sin e cu cugetarea
sm erită, to td e a u n a e s te cin stit.
227. A zis ia ră şi că s m e re n ia a re p u tere mai mare
d ecât to a tă stă p â n ire a . P o v e ste a unul d intre Părinţi
că doi ep isco p i e ra u u n u l a p ro a p e d e celălalt şi au
avut o d ată sfad ă un ul cu altu l. Unul e ra bogat şi stă-
pânitor, ia r c e lă la lt e ra s m e rit. Şi ce l p u tern ic căuta să
facă rău c e lu ila lt Şi a c e la a a u z it şi, ştiin d ce avea să
facă, a zis cleru lu i său : Vom b iru i cu harul lui Dum
nezeu. Şi i-au zis: S tăp ân e, c in e p o a te să-l biruiască
pe a cesta ? Şi zicea: Aveţi răb d are , fiilor, şi veţi vedea
m ila lui D um nezeu. A a şte p ta t, d eci, şi când avea ace
la p răzn u irea sfin ţilo r m u cen ici, a lu at clerul său şi
le -a zis: U rm aţi-m i m ie şi ce m ă v ed eţi pe mine fă
când, a c ee a să fa ceţi ş i voi şi avem să-l biruim. Iar ei
ziceau: O are ce a re să facă? Şi v enind către el, în timp
ce tre c e a cu litan ia şi to a tă c e ta te a e ra adunată, a că
zut la p icio arele lui, îm p reu n ă cu to t cleru l lui, zicând:
Iartă-ne, Stăpâne, ro b ii tă i su n tem ! Ia r acela, mirat de
ceea ce i-a făcu t şi, m işcat, p e n tru că Dumnezeu i-a
sch im bat inim a, a căzu t şi el la p icio arele celuilalt, zi
când: Tu e şti Stăpânu l şi P ărin tele. Şi de atunci a fost
în tre ei cea m ai m are iubire. Şi cel s m e rit zicea cleru
lui său: Nu vă sp u neam eu, fiilor, că avem să-l biru
im prin harul lui H ristos? Şi voi, când aveţi vrăjmăşie
faţă de cineva, a cea sta să faceţi şi v eţi biru i prin harul
Domnului n ostru Iisus H ristos.
228. A zis un B ătrân : D acă n e în g rijim de cugeta
rea sm erită nu vom m ai avea n evoie de pedepse de
în d rep tare, c ă ci t o a te c e le re le se întâm plă din pricina

înălţării n o a s tr e d e sin e . Căci dacă Apostolului, pen
tru a nu s e în ă lţa p e sin e , i-a fo st dat un înger al sata
nei114 ca s ă -l lo v e a s c ă p e s te faţă, cu cât mai mult nouă
celor c a re n e în ă lţă m p e n o i în şin e ne va fi dat acelaşi
satană să n e c a lc e în p icio a re , p ână ne vom smeri!
2 2 9 . Un fra te a în t r e b a t p e un bătrân, zicând: Care
este s p o rire a m o n a h u lu i? Şi a zis Bătrânul: Smerenia
este a c e e a care-1 d u ce p e m o n ah la sporire.
2 3 0 . A zis u n B ă trâ n : Cununa monahului este sme
renia. D acă s e v a o c ă r î p e sin e m onahul în vreun lucru
cu m ultă s m e re n ie şi cu d rago ste faţă de Dumnezeu,
oriunde s -a r afla, v a av ea od ih n ă prin harul lui Hristos.
2 3 1 . U nui B ă tr â n o a re c a re , p en tru multa smerenie
pe care o av ea, i-a d ă ru it D um nezeu darul vederii115.
Şi p entru c ă a tu n c i c â n d v e n e a u unii la el Bătrânul cu
noştea c e le c e z ic e a u în cu getu l lor, s-a rugat la Dum
nezeu să rid ic e d e la e l d aru l acela. Şi plecând la un
alt m are B ă trâ n , l-a r u g a t p e acela zicând: Pătimeşte
îm preună cu m in e c a s ă s e rid ice de la mine lucrul
acesta. Şi ş e z â n d fie c a r e în chilia lui, s-au rugat lui
Dumnezeu p e n tr u a c e a s ta . D eci, a v enit glas Bătrânu
lui care z ic e a : Ia tă , rid ic d aru l de la tine, dar când vei
voi, îl v ei avea.
2 3 2 . E ra o d a tă c in e v a iu b ito r de fraţi şi mult iu-
bit, care n u g â n d e a ră u l n icio d ată. Iar un frate, furând
• m2 Corinteni 1 2 ,7 . * nsDupă cum reiese şi din context este
vorba despre darul vederii sau citirii gândurilor celorlalţi. Ace
laşi dar al vederii în duh are ca obiect vederea unor lucruri care
se află sau se petrec la mare distanţă, mult dincolo de orizontul
vederii fizice.
766 PATERICUL MARE
nişte lucruri, le-a ad us şi le -a în cre d in ţat lui, el neşti-

ind d espre ce e s te v o rba. După câtev a zile, lucruri*
le au fo st recu n o scu te şi, fiind prins, Bătrânul a pus
m etanie, zicând: Iertaţi-m ă, m ă căiesc. Dar după alte
câteva zile a v en it fratele ca re fu rase lucrurile şi a stat
de vorbă cu B ătrân u l căru ia îi încred inţase lucruri
le, zicându-i: Tu ai fu rat lucrurile. Şi Bătrânul a pus
m etanie fratelui zicând: Iartă-m ă! Aşa făcea şi dacă
vreodată e ra vin ovat vreun ul d intre fraţi şi nu recu
noştea. Atunci el p u nea m etan ie, zicând: Eu am făcut
greşeala, iertaţi-m ă! A tât de evlavios era şi de smerit
cuviosul, în câ t niciod ată nu a răn it pe cineva nici mă
car cu cuvântul.
233. Un anahoret a devenit episcop. Acesta, din evla
vie şi iubire de linişte, nu certa pe nimeni, răbdând
greşelile fiecăruia. Econom ul lui, însă, nu administra
cum se cuvine lucrurile B isericii. Şi unii au zis episco
pului: De ce nu cerţi pe econom ul care dispreţuieşte
astfel lucrul lui? Dar episcopul am âna certarea lui.
A doua zi au venit la el iarăşi cei care se îndârjise
ră îm potriva econom ului. Şi aflând episcopul, s-a as
cuns într-un loc anum e. Şi venind aceia, nu l-au găsit
pe episcop. Căutându-1 m ult şi aflându-1 în cele din
urmă, i-au zis: De ce te ascunzi de noi? Iar el a zis: Ce
am izbutit în şaizeci de ani, rugându-m ă lui Dumne
zeu, voi vreţi să-m i prădaţi în două zile?
234. A zis un Bătrân: Dacă se întâm plă între tine
şi altcineva cuvânt în tristăto r şi acela îşi tăgăduieşte
cuvântul, nu-1 înverşuna spunându-i: Ai zis! Pentru că
se va întoarce şi va zice: Da, am zis! Şi ce-i cu asta? Şi
se va face mare neînţelegere. Şi a povestit aceasta, că
DESPRE SMERITACUGETARE 767
doi Bătrâni la Chilii au vorbit cuvânt din Scriptură. Şi

unul a greşit cuvântul, iar celălalt l-a spus preotului
Şi sculându-se preotul, a venit la Bătrânul acela şi i-a
zis: Tu ai spus cuvântul acesta? Iar el a zis: Da! Şi pre
otul i-a zis: Dacă vii la biserică, să tăgăduieşti că ai
zis cuvântul acesta. Venind el la biserică, preotul l-a
întrebat zicând: Tu ai zis cuvântul acesta? Iar el a zis:
Nu! Şi a zis celuilalt: Tu ai auzit cuvântul acesta? Acela
a tăgăduit şi a pus metania. Şi s-a făcut pace mare.
235. Un frate a chem at odată un alt frate la Schit,
zicând: Vino la chilie ca să-ţi spăl picioarele. Iar el nu
s-a dus. Mai târziu a venit la chilia lui şi punându-i
metanie, l-a rugat zicând: Vino la chilia mea! Şi sculân-
du-se, s-a dus cu el. Şi i-a zis lui fratele: Cum de nu ai
venit, deşi te-am rugat de multe ori? Iar el a zis: Când
ai zis numai cu cuvântul, nu am primit înştiinţare116să
vin, dar când am văzut la tine lucrarea monahilor, adi
că metania117, atunci, bucurându-mă, am venit cu tine!
236. Un frate l-a întrebat pe un Bătrân: Ce să fac
pentru că slava deşartă mă strâmtorează? A zis lui
Bătrânul: Bine faci, căci tu ai făcut cerul şi pământul.
Şi la acestea fratele, fiind străpuns, a pus metanie, zi
când: Iartă-m ă, că nim ic din acestea nu am făcut I-a
zis lui Bătrânul: Dacă Cel care a făcut acestea a venit*
* U6Se referă, desigur, la înştiinţarea de sus, de la Dumnezeu.
Frecvent întâlnim la părinţii patericelor acest recurs la înştiin
ţarea lui Dumnezeu, semn că nu decideau în temeiul propriei
judecăţi şi voinţe, ci «întrebând” pe Dumnezeu, sau deschizân-
du-şi urechile duhovniceşti spre a recepta »înştiinţarea” de sus.
+ U7în limba greacă există acelaşi cuvânt, perAvoia, pentru me
tanie ca gest fizic şi pocăinţă. De aceea, referindu-se la faptul că
a venit şi i-a pus metanie, înţelege aceasta ca semn de pocăinţă.
768 PATERICUL MARE
în sm eren ie, tu, c a re e ş ti tin ă, p e n tru ce te semeţeşti

în d eşert? Deci, c a re e s te lu c ra re a ta, nefericitule?
2 3 7 . Ziceau d esp re n iş te fra ţi că, în tim p ce şedeau
ei îm preună, a v e n it în tre ei îm p u ţin a re sufletească118.
Şi plecând unul în ch ilia lui, nu a p u tu t să se aşeze. Şi
venind, a pus m e ta n ie celu ilalt. Şi acela i-a zis: Iar-
tă-m ă că nici în gând nu m i-a v e n it că ne-am împuţi
n a t su fleteşte. Venind, deci, A w a Avraam a zis Awei
Pim en d esp re aceia. Şi a zis B ătrân u l: Unul dintre ei a
aflat calea, căci a a ră ta t s m e re n ie în lucru.
2 3 8 . A zis un B ătrân : Nu a re cu g etare smerită cel
care s e b a tjo c o re ş te p e sin e, ci cel care primeşte cu
bu cu rie d efăim ările şi n e c in stirile de la aproapele.
2 3 9 . E ra la Chilii un frate. Şi la o astfel de smerenie
aju nsese, în c â t a c e a s ta se ru ga to t tim pul: Doamne,
trim ite-m i un tră s n e t, căci, săn ăto s fiind, nu sunt as
cu ltător faţă de T ine.
2 4 0 . Un frate s-a lep ăd at de lum e îm preună cu ta
tăl său după tru p. Şi stă te a u am ân d oi la o mănăstire.
După un anum e tim p, frate le a au zit d espre tatăl său
că a v in d ecat pe un bo lnav s tă p â n it de draci. Şi ple
când, a v e stit a cea sta unui m are B ătrân, fiind întristat
şi zicând: A w a, tatăl m eu a sp o rit şi a alungat dracul
dintr-un frate. Iar eu su n t în n e p ăsare şi nicio spo
rire nu este în m ine. A zis lui B ătrânu l: Fiule, aceas
ta nu este sporire, ad ică a sco a te d raci sau a vindeca*
* 118Am tradus cu împuţinare sufletească grecescul piKpoi|mxtct,
înţelegând prin aceasta ceea ce am reda printr-un neologism mi
cime sufletească. Micimea sufletească, ce se afla la originea ju
decării celuilalt, a supărării pe el, a răcirii de celălalt, în contrast
cu mărinimia sau generozitatea sufletească, ce se manifestă prin
îngăduinţă faţă de celălalt, bună dispoziţie, iertare, apropiere.
DESPRE SMERITA CUGETARE 76 9
bolnavi. Căci n u e s te om u l cel care le face pe acestea, ci

pu terea lui D u m n ezeu şi cred in ţa celui care se roagă.
Mai m u lt chiar, m u lţi, neîn ţeleg ân d aceasta, ajungând
la m ân d rie din p ric in a vindecărilor, s-au pierdut. Iar
eu spun că, d a că om u l aju n g e la sm erenia adevărată,
altă sp o rire m ai m a re d e c â t a cea sta nu este, căci nu
cade n icio d ată. Căci c e l c a re o d ată îşi sm ereşte sufle
tul p ână jo s , u n d e a r p u tea să m ai cadă din m om ent
ce se cu lcă p e sin e în su şi la păm ânt? Iar sem nul unei
astfel de sm e re n ii e s te d acă, fiind necin stit, se bucură.
241. A v e n it o d a tă u n fra te în c e rca t de la Schit în
Thebaida şi a s ta t în o b şte . Şi p u tem spune că toţi cei
din o b şte e ra u b ă r b a ţi sfin ţi, d in tre cei num iţi taveni-
sioţi. Deci, d upă c e a ră m a s p u ţin e zile, a zis arhim an
dritului: Fă-m i ru g ăciu n e, a w a , şi slobozeşte-m ă, căci
nu p o t să sta u aici. Ia r p ărin te le i-a zis. De ce, hule?
A zis fra te le: A ici nu e s te o ste n ea lă şi nici plată. Căci
părinţii s u n t to ţi n ev o ito ri, ia r eu su n t b ă rb a t păcătos
şi m ă d uc a co lo u n d e v o i afla d efăim are şi dispreţu
ire. Căci a c e s te a s u n t c a re m ân tu iesc pe omul păcă
tos. M inu n ând u -se, d eci, egu m enu l şi aflând că este
lucrător119, l-a slo b o z it, zicân d : M ergi, hule, îm băr-
bătează-te şi s ă s e în tă r e a s c ă in im a ta şi aşteap tă pe
Domnul120.
242. A zis u n B ă trâ n : S m e re n ia de m ulte ori a mân
tuit şi fă ră o s te n e a lă p e m u lţi. Şi stă m ărtu rie pentru
aceasta v a m e şu l121 şi h u i risip ito r122, care au spus nu
mai p u ţin e cu v in te şi s -a u m ân tu it. O stenelile omului,*
* U9Aşa erau numiţi călugării care se ocupau cu seriozitate de ne-

voinţa monahală şi păşeau neobosiţi şi nepoticniţi pe drumul sfin
ţeniei (ET). * 120Psalmul 2 6 ,1 4 . * 121Luca 1 8 ,1 0 . ♦ 122Luca 15 ,1 1 .
770 PATERICUL MARE
dacă nu au s m e re n ie , îl p ie rd p e a c e s ta . Căci mulţi

p rin o ste n e li m a ri p e c a r e le -a u fă c u t au a ju n s la mân
d rie, ca fa rise u l123.
2 4 3 . Un frate a c e r c e ta t p e un B ă trâ n şi l-a întrebat:
Cum e şti, p ă rin te ? Şi a ră s p u n s B ă trâ n u l: Rău! I-a zis
fra te le: De ce, a w a ? A z is B ă trâ n u l: Ia tă am optspre
ze ce an i d e cân d s ta u în fa ţa D o m n u lu i şi în fiecare
zi b le ste m â n d u -m ă p e m in e în s u m i şi zicând: Bleste
m a ţi su n t c e i c a r e -ş i în to rc fa ţ a d e la p oru n cile Taleu*\
Şi au zind a c e a s ta , fra te le a ie ş it ta r e m u lt folosit de
s m e re n ia B ătrân u lu i.
2 4 4 . A v e n it o d a tă în R a ith u n o m b o g at din ţară
stră in ă şi a a r ă ta t d ra g o s te la fraţi, dăruindu-le câte
o m on ed ă. A trim is ş i un u i is ih a s t c a re şedea acolo
în tr-o chilie. Şi în n o a p te a a c e e a a v ăzu t Bătrânul un
o g o r p lin d e m ă ră cin i şi p e c in ev a c a re -i zicea: Ieşi,
cu răţă ogo ru l celu i c a re a a r ă ta t d rag o ste. Şi diminea
ţă a trim is isih a stu l d u p ă c e l c a re -i trim ise s e moneda
din d rag o ste d e H risto s ş i i-a d a t au ru l înapoi, zicând:
P rim e şte -ţi, frate, m o n ed a, că ci, nu e ste pentru mine
a cu răţa m ărăcin i s tră in i. M ă ca r s ă -i s c o t pe ai mei.
2 4 5 . A zis un B ătrân : D acă sta i în pustie, liniştin-
du-te, să nu ai în sin ea ta p ă re re a că faci ceva însemnat,
ci m ai curând, s o c o te şte -te p e tin e ca pe un câine gonit
de lum e şi legat, p en tru că-i m u şcă şi se dă la oameni.
2 4 6 . A zis u n B ă trâ n : D acă s e s tră d u ie ş te omul me
reu să-şi m u stre şi s ă -şi c e r te şi s ă -ş i d efăim eze în as
cuns sufletu l său, îl con v in g e c ă e s te m ai de necinste
şi d ecât câin ii, şi d e c â t fia re le s ă lb a tice . Căci acelea
nici nu au m ân iat p e F ă că to ru l lo r şi n ici la judecată
* 123Luca 1 8 ,1 0 . * 124Psalmul 1 1 8 ,2 1 .
nu vin. M ai b in e , d eci, m i-a r fi să nu înviez spre jude

cată, d e c â t s ă în v ie z şi să fiu v eşn ic în iad.
247. Un fra te , tu lb u r a t p e n tru că era strâm torat de
gânduri re le , d in m u ltă s m e re n ie zicea: Astfel de lu
cruri g ân dind , n u am m ă s u ră 125 de m ântuire. Plecând,
deci, c ă tre u n m a re B ă trâ n , l-a ru gat să se roage pen
tru el ca s ă s e u ş u re z e de gându rile lui. Şi Bătrânul
i-a zis: N u-ţi e s te s p re fo lo s, fiule! Iar el stăruia, silind
pe B ătrân . Şi ru g â n d u -se a c e la lui Dumnezeu, a ridi
cat răzb o iu l d e la fra te le şi în d a tă a căzut în cugetare
înaltă şi m â n d rie . Şi m erg ân d , a ru gat pe B ătrân să se
roage să -i v in ă d in n o u gân d u rile şi sm erenia pe care
o avea în a in te .
248. Un fra te a c e r c e ta t p e unul din Părinţii din La-
vra lui D uka, d e a su p ra Ierih on u lu i, şi i-a zis: Părin
te, cum e şti? B ă trâ n u l a ră sp u n s: Rău! A zis fratele:
De ce, a w a ? B ă trâ n u l a ră sp u n s: Iată am treizeci de
ani de când , în fie c a re zi, stân d în faţa lui Dumnezeu
la ru găciu n e şi, u n e o ri, b lestem ân d u -m ă pe m ine în
sumi, zic lu i D u m n ezeu : S ă n u Te m ilostiveşti de toţi
cei ce lu c re a z ă fă ră d e le g e a 126 şi B lestem aţi sunt cei
care-şi în to r c fa ţa d e la p o ru n cile Tale127! Şi iarăşi,
m inţind în fie c a r e z i p e D um nezeu, zic: Pierde-vei
pe to ţi c e i c a re g ră ie s c m in ciu n a128! Şi aducându-mi
am inte d e rău l p e c a re m i l-a făcu t fratele meu, zic lui
D um nezeu: Ia rtă -n e , p re c u m şi noi iertăm 129! Şi toa
tă g rija av ând p e n tru m â n ca re, zic: Că am u itat să-mi
m ăn ânc p â in e a m e a 130! Ş i d orm ind până dim ineaţa,
* 125Nu sunt la măsura care să-mi aducă mântuire. * 126Psalmul

57,6. * 127Psalmul 118, 21. ♦ 128Psalmul 5,6. * 129Matei 6,12.
* 130Psalmul 101,5.
PATERICUL MARE
c â n t: S cu la tu -m -a m în m ie z d e n o a p te din aşternutul
m eu , c a s â p r e a m ă r e s c n u m e le T ă u 131. Străpungere
nu dobândesc d e lo c ş i z ic : O ste n it-a m în tru suspinul
m e u 135 ş t la c r im ile m e le m i s -a u fă c u t m ie pâine ziua
ş i n o a p te a 13*. Ş i î n in im a m e a av ân d gând viclean, zic
lu i D u m n ezeu : C u getu l in im ii m e le în a in te a Ta este
p u ru re a 134. Ş i n e ţin â n d d e lo c p o s t, zic: Genunchii mei
au s lă b it d e post135. Şi, în tim p c e m ă um plu întru totul
de m â n d rie ş i d a u o d ih n ă tru p u lu i m eu , m ă amăgesc
p e m in e în su m i, c â n tâ n d : V ezi s m e re n ia m ea şi oste
n e a la m e a ş i ia r tă -m i to a t e p ă c a te le m e le 136. Şi, ne
p re g ă tit fiind, z ic. G a ta e s t e in im a m e a , Dumnezeule,
g a ta e s t e in im a mea137! Şi, in tr-u n cu v ân t, to ată slujba
m e a ş i ru g ă c iu n e a m e a s e fa c m ie s p re m ustrarea şi
s p re ru ş in e a m e a . Şi fr a te le a z is B ătrân u lu i: Părinte,
c re d c ă David a s p u s to a t e a c e s te a d e sp re sin e însuşi.
A tunci B ă trâ n u l a s u s p in a t ş i a z is: Ce spui, frate? Ade
v ă ra t e s te c ă d a că n u p ăzim c e le d e s p re care cântăm
în a in te a iu i D u m n ezeu , m e rg e m s p re p ierzare.
2 4 9 . A z is u n B ă trâ n : D acă v o rb e ş ti d e rău pe frate
le tă u 138 ş i te m u stră c o n ştiin ţa , m e rg i, pune-i aceluia
m e ta n ie ş i sp u n e -i: T e -a m v o rb it d e rău. Şi asigură-te
c ă nu v ei m ai fi în ş e la t ia ră şi, c ă c i v o rb ire a de rău este
m o a rte a su fletu lu i.
2 5 0 . A zis ia ră şi: D acă au zi d e s p re m arile vieţu
iri a le S fin ţilo r P ărin ţi, în c e a r c ă şi tu, chem ând nu
m ele D om nului ca s ă te în tă r e a s c ă în lucrarea pe
c a re în c e rci s ă o fa d . Şi d a că o d u ci ia bu n sfârşit, lui
+ ‘«Psalmul 1 1 8 , 62. ♦ ‘«Psalmul 6,6, * ‘«Psalmul 41,3. * l34Psal-
mul 1 8 , 1 5 . # ‘«Psalmul 1 0 8 , 23. * ‘«Psalmul 24,19. + ‘"Psalmul
56,10, ♦ ‘»lacob 4,11.
D um nezeu s ă -I fii re c u n o s c ă to r. Şi d acă nu o duci la

bun s fâ rş it, în v in o v ă ţe ş te -ţi p ro p ria slăbiciu ne şi cu-
n o aşte -ţi n e p u tin ţa . Şi s m e re ş te -ţi cugetul până în
ziua m o rţii, c a fiin d n e p u tin c io s şi sărac şi fără răb
dare, m u s tr â n d u -ţi m e r e u p ro p riu l su flet ca pe unul
care în c e p e şi n u te rm in ă .
2 5 1 . A z is ia r ă ş i: D a că lo c u ie ş ti în pu stie şi vezi că
îţi p o a rtă d e g r ijă D u m n e ze u , s ă nu s e în alţe inim a ta,
pentru c ă v a r id ic a D u m n e z e u aju to ru l Său de la tine,
ci sp u ne m a i b in e : P e n tru n e p ă s a re a şi slăbiciunea
mea fa c e D u m n e z e u m ilă cu m in e, ca să am răbd are şi
să nu m ă c u p rin d ă a c e d ia .
2 5 2 . A z is ia r ă ş i: D a c ă în c e p i o nev o in ţă şi te m ole
şeşti, în c e a r c ă d in n o u ş i s ă n u în c e te z i a face aceasta
până la m o a r te . C ăci o m u l, u n d e va fi când îl va ajunge
m oartea, a c o lo ş i m e r g e , fie în n e p ă s a re 139, fie în în frâ -
nare140. î n fie c a r e zi ş i a n şi să p tă m â n ă cercetează-te
pe tin e în s u ţi d a c ă a i s p o r it în ru găciu ne, în postire,
în lin iştire , ş i m a i m u lt d e c â t to a te în sm erenie. Căci
aceasta e s te a d e v ă ra ta s p o rire a sufletului, ca zi de
zi să fie şi m a i s m e r it, z icâ n d : T o ţi o am enii su n t m ai
buni ca m in e . D e o a re c e , fă ră gân du l a cesta , şi minuni
dacă face, şi m o r ţi d a c ă în v iază, om u l s e află departe
de D u m nezeu .
* lî9Vezi E v r e i 2 , 3 . * 140A s e citi s tă p â n ire d e sine, au to co n
trol, v ig ile n ţă , tr e z v ie , în c o n t r a s t cu m o le ş e a lă , lipsa stăpânirii
de sin e, co n fu z ie , s lă b ic iu n e . P ă s tr ă m ech ivalen tu l e x a ct al origi
nalului, p e n tr u c ă e s t e v o r b a d e s p r e un te r m e n teh n ic frecven t
folosit e y K p d xeia, c a r e în s e a m n ă în frâ n a re . De fapt, în frânarea
a ra tă e x is te n ţa v ig ile n ţe i, a tr e z v ie i şi tă rie i sufleteşti şi a cap a
cităţii d e a s e s tă p â n i p e sin e .
774 PATERICUL MARE
2 5 3 . A zis ia ră şi: D acă te v a lău d a un om în faţa ta,

g ân d eşte-te în d a tă la p ă c a te le ta le şi roagă-1 zicând:
Pentru Dom nul, frate , nu m ă lăud a, că su n t sărman şi
nu p o t să duc. Ia r d acă e s te un om de seam ă, atunci
roag ă-te lui D u m nezeu, zicân d : D oam ne, acoperă-mă
de lauda şi d e v o rb e le re le ale o am en ilo r!
2 5 4 . A zis ia ră şi: D acă u n fra te v o rb eşte de rău un
alt frate în fa ţa ta, v ezi să nu te ru şinezi şi să spui:
Da, aşa e ste ! Ci, fie să ta ci, fie să -i spui: Eu, frate, sunt
osân d it şi nu p o t să o sâ n d e sc p e altul. Şi te mântuieşti
şi pe tin e, şi p e acela.
2 5 5 . A zis iarăşi: D acă te îm b o ln ăv eşti şi ceri de la
cineva u n lu cru sp re tre b u in ţa ta şi nu-ţi va da, nu te
n ecăji îm p o triv a lui, ci m ai b in e sp u ne aceasta: Dacă
eram v red n ic să p rim esc, a r fi în ş tiin ţa t Dumnezeu pe
fratele să-m i dea, arătân d u -m i d ragoste. Să cunoşti că
tre i su n t s tă rile în c a re p rim e şte cin eva milostenie141.
A sceţii d esăv ârşiţi nu p rim esc, în general, cu uşurin
ţă un lucru d e la cineva. Cei de m ijlo c nu spun cuiva*
* u lTextul original fo lo seşte aici cu vân tu l ayâirn - Contextul ne
a ra tă , desigur, c ă e ste v o rb a d e s p re ajutor, sprijin, milă. în alt
co n text am tra d u s cu d ra g o s te p e n tru a p ă s tra originalul şi pen
tr u a m en ţin e n u an ţa: a ju to r sau m ilă a r ă ta tă ca iubire şau din
iubire. în cele din u rm ă, o ric e lu cru e s te d e te rm in a t şi se identi
fică în fond cu m o tiv aţia in te rio a ră ce-1 d eterm in ă, îl susţine şi-l
co n d u ce la finalizare. M ilostenia în cazu l n o stru este motivată,
susţinută şi finalizată de d ra g o s te a p e n tru fratele. De aceea, Pă
rinţii nu au e z ita t s-o n u m e a s că p u r şi sim plu dragoste. în limba
rom ână, am p ă s tra t te rm e n u l ag ap ă, lim itându-1 la m asa pe care
o face cineva din d rag o ste p e n tru cin eva sau pen tru pomenirea
din d ragoste a cuiva. A r fi fost bin e d a c ă s -a r fi p ăstrat acest cu
v ânt cu referire la m ilosten ie şi la o ric e g e s t de m anifestare şi
exprim are a iubirii şi să fi p u tu t atu n ci să sp unem agapă la orice
gest de dragoste că tre ap ro ap ele.
D ESPR E SM ERITA CUGETARE 775
să le d ea c e v a n ic io d a tă . Ia r d acă cineva de la sine le

dă, p rim e s c c a ş i c â n d e s te trim is de la Dumnezeu.
Iar d acă s u n te m b o ln a v i ş i n u avem p u tere să lucrăm
spre tre b u in ţa n o a s tr ă , s ă c e r e m cu m u ltă sm erenie,
osân dind u-n e p e n o i în ş in e p u ru rea.
2 5 6 . A z is ia r ă ş i: D a c ă n u a i sm e re n ie duhovni
cească sau ru g ă c iu n e d u h o v n icească, dobândeşte-le
pe a c e s te a m ă c a r tr u p e ş te . Şi p rin cele tru p eşti îţi vin
şi cele d u h o v n ic e şti, a ltfe l t e o s te n e ş ti zadarnic.
2 5 7 . A z is ia r ă ş i: D a c ă te v o r stâ n je n i pe tin e gân
duri m u rd are , n u le a s cu n d e , ci în d a tă spune-le pă
rintelui tă u d u h o v n ic e s c ş i c e a r tă -le . Căci cu cât omul
ascunde g â n d u rile s a le , cu a t â t m ai m u lt se înm ulţesc
şi p rim esc p u te r e . A şa p re c u m şa rp e le , care d acă iese
din cu ibul s ă u în d a tă fu g e, la fel şi gândul viclean,
fiind văd it, în d a tă s e p ie rd e . Şi p recu m vierm ele în
lemn, a ş a şi g ân d u l v ic le a n ro a d e n im icito r inima.
Cel care îş i a r a t ă g â n d u rile s a le s e v in d ecă degrabă,
iar cel c a re le a s c u n d e e s te b o ln a v de m ândrie. Căci,
dacă nu t e în c r e z i în c in e v a s ă -i v e ste ş ti războaiele
tale, a c e s ta e s t e s e m n c ă n u a i sm e re n ie . D eoarece cel
care a re c u g e t s m e r it p e to ţi îi v ed e sfin ţi şi num ai
pe sin e s e v e d e p ă c ă to s . T o tu şi, d a că om ul cheam ă pe
Dum nezeu d in t o a t ă in im a lu i şi m ergând în treabă
pe altcin e v a d e s p r e g â n d u rile s a le , îi va răspunde lui
cele de fo lo s a c e l o m sa u , m a i b in e zis, p rin om ul ace
la D u m n ezeu în s u ş i, C el c a r e a d e sch is gura asinului
lui V alaam 142, c h ia r d a c ă c e l c a re a fo st în tre b a t este
nev red nic ş i p ă c ă to s .
+ 142V alaam , p r o fe tu l m in c in o s , a fo s t c h e m a t de regele m oa-

biţilor, B a la c , c a s ă -l b le s te m e p e ev re ii c a r e n ăvăliseră cu co n
d u căto ru l lor, M o ise , tn ţin u tu rile lor. C ând Valaam s-a p o rn it să
776 PATERICUL MARE
2 5 8 . A zis iarăşi: D acă e şti ţin u t la agapă şi te vor

pune în locul cel m ai d in u rm ă, să nu cârtească gân
dul tău, ci să zici: N ici p e n tru aici nu eram vrednic.
Căci a c e a sta îţi zic ţie că n iciu n n ecaz nu vine omului
d ecât de sus de la D um nezeu, s p re în cerca re şi pentru
p ăcatele sale. Şi c el c a re nu le p rim e şte aşa, nu crede
că Dum nezeu e s te ju d e c ă to r d r e p t
2 5 9 . A zis ia ră şi: D acă un gând de m ândrie te ne
căjeşte, sp u ne d em onu lu i c e e a ce a spus Dumnezeu:
Cel c e s e în a lţă p e sin e s e v a sm eri143. Căci dacă nu
în cetezi să-m i spui c ă su n t bun, m ă conving că sunt
străin de D um nezeu. Căci c e lo r m ândri Domnul le stă
îm potrivă144.
2 6 0 . Un B ătrân o a re c a re zicea: în ţinutul nostru,
se adunau în tr-u n tim p B ătrân ii unii cu alţii spre a se
folosi. Şi rid icând u -se unul d in tre ei, şi luând perna
m ică ca re e ra a şezată p e scau nul lui,, a pus-o pe ume
rii săi. Şi ţinând u-o cu am ân dou ă m âinile, stătea în
m ijlocul tu tu ro r privind sp re ră s ă rit şi se ruga zicând:
Dumnezeule, m iluieşte-m ă! Şi îşi răspundea sieşi, zi
când: D acă v rei să te m iluiesc, pune jo s ceea ce ţii pe
um eri şi te voi m ilui! Şi iarăşi zicea: Dumnezeule, mi-
luieşte-m ă! Şi îşi răspun d ea sieşi: Ţi-am spus, pune
m eargă sp re Balac cu in ten ţia să-i b lestem e pe israeliţi, Dum
nezeu a trim is p e un în g er c a re i-a îm p ied icat m ăgarul să înain
teze, de ace e a Valaam l-a b ă tu t M ăgarul, văzând pe îngerul lui
Dumnezeu, a şezu t la p ă m ân t av ân d d easu p ra lui pe Valaam care
s-a m âniat şi a b ătu t m ăgaru l cu toiagul p en tru a treia oară.
(versetul 2 7 ). D um nezeu a d esch is g u ra m ăgarului şi i-a zis lui
Valaam: Ce ţi-am fă c u t d e m -ai lovit a treia o a ră ? (versetul 28);
Numeri, cap. 2 2 ş j l vezi 2 P e tru 2 , 1 5 - 1 7 şi Apocalipsa 2 ,1 4
(ET). * ‘«M atei 2 3 ,1 2 . * '« P ild e 3 ,3 4 .
jos ceea c e ţii ş i t e v o i m ilui! Şi după ce a făcut aceas

ta m ult tim p , s -a a ş e z a t. Şi i-au zis Părinţii: Spune-ne
nouă, ce e s te c e e a c e a i făcu t? Şi a zis către ei: Perna
pe care am ţin u t-o p e u m e rii m ei e ste voia mea. Şi ru
gam pe D u m n ezeu c a s ă m ă m iluiască împreună cu
ea şi m i-a zis: L a să jo s c e e a ce ţii şi te voi milui. Şi noi,
deci, a zis, d a că v o im s ă fim m iluiţi de Dumnezeu, să
lăsăm voia p ro p r ie ş i v o m p rim i milă.
261. A fo st în t r e b a t u n B ă trâ n : Ce este smerenia?
Iar el a zis: D acă îţi p ă c ă tu ie ş te fratele tău şi tu îl ierţi
înainte ca a c e la s ă -ţi p u n ă m e ta n ie 145.
262. A zis u n B ă trâ n : în o rice ispită, nu învinovăţi
pe un alt om , ci p e tin e în su ţi, zicând: Pentru păcatele
mele mi se în tâ m p lă a c e s te a .
263. A fo s t în t r e b a t u n B ă trâ n : Care este sporirea
omului146? Şi e l a ră s p u n s: Sm eren ia! Altă sporire nu
este. Căci cu c â t c o b o a r ă m a i m u lt în sm erenie, cu atât
urcă m ai m u lt în în ă lţim e .
264. A fo s t în t r e b a t u n B ătrân : Cum dobândeşte
sufletul s m e re n ia ? Ş i e l a ră sp u n s: Dacă se îngrijeşte
numai de r e le le sa le .
265. A p o v e s tit u n u l d in tre P ărinţi o pildă despre
cugetarea s m e rită , cu m c ă c e d rii au zis trestiilor: Cum
de voi, sla b e fiin d ş i n e p u tin cio a se , nu vă frângeţi iar
na, iar noi, a t â t d e m a r i fiin d, n e frângem şi uneori
suntem s m u lşi d in ră d ă cin ă . Şi au răspuns trestiile:
Noi, când v in e ia r n a ş i su flă vântu rile, ne aplecăm îm
preună cu v â n tu l în t r - o p a rte şi în alta şi de aceea nu
* MSCele p a tr u a p o f te g m e 2 6 1 - 2 6 4 le întâlnim cu mici diferen
te la n u m e re le 1 8 6 , 1 8 7 , 2 0 8 şi 1 7 7 . * 146Sporirea sau creşterea,
sau p ro p ă şirea, s a u p r o g r e s u l o m u lu i.
778 PATERICUL MARE
n e frâ n g e m . I a r v o i, p e n t r u c ă s t a ţ i îm p o triv a vântu

rilo r, s u n te ţi î n p r im e jd ie . Şi z i c e a B ă tr â n u l c ă trebuie
s ă t r e c e m c u v e d e r e a c â n d s e în t â m p l ă s ă fim ocărâţi
şi s ă n u lă s ă m lo c m â n ie i ş i s ă n u n e îm p o triv im şi să
c ă d e m în g â n d u r i ş i l u c r u r i n e p o tr iv ite .
S f â r ş it t r a t a t u l u i d e s p r e s m e r i t a cu g e ta r e
Po un L V 1 6 Tn
A
CAPITOLUL XVI
DESPRE A NU RĂSPUNDE RĂULUI CU RĂU
1. Au c e r c e t a t n i ş t e f r a ţ i p e A w a A n to n ie şi i-au zis:
Sp u n e-n e c u v â n t , c u m s ă n e m â n tu im . B ă trâ n u l le -a
zis lo r: A ţi a u z i t S c r i p t u r a ? N u v ă s p u n e b in e ? Iar ei
au zis: Şi d e l a t i n e v r e m s ă a u z im , p ă r in te , ia r B ă tr â
nul le -a z i s : Z ic e E v a n g h e l i a : D a că c in ev a te lo v eşte p e
o b ra z u l d r e p t , în t o a r c e - l ş i p e c e lă la lt 1 I a r e i a u zis:
Nu p u te m s ă f a c e m a c e a s t a . A z is l o r B ă trâ n u l: D acă
a c e a s ta n u p u t e ţ i s ă f a c e ţ i , în d u r a ţi m ă c a r o palm ă.
Au zis lu i: N ic i a c e a s t a n u p u t e m . A z is B ă trâ n u l: D acă
nici a c e a s t a n u p u t e ţ i , m ă c a r n u d a ţi în lo cu l c e lo r ce
aţi p r im it2. Şi a u z i s : N ic i a c e a s t a n u p u te m . A zis, deci,
B ă trâ n u l u c e n i c u l u i s ă u : F ă - l e l o r p u ţin ă fie rtu ră că
su n t n e p u t i n c i o ş i . D a c ă a c e a s t a n u p u te ţi, ia r a c e e a
nu v r e ţ i , c e s ă v ă f a c ? D e r u g ă c iu n i e s te n ev o ie.
2 . Z i c e a u d e s p r e A w a G h e la s ie c ă a v e a o c a r te în
piele c a r e p r e ţ u i a o p t s p r e z e c e m o n e d e . C u p rin d ea şi
Vechiul T e s t a m e n t , ş i No u l T e s t a m e n t , s c r is în în treg i
m e, şi s t ă t e a î n b i s e r i c ă , p e n t r u c a s ă c ite a s c ă c el ca re
v oia d i n t r e f r a ţ i . V e n in d u n f r a t e s tr ă in , a c e r c e ta t pe
* ^ a t e i 5 ,3 9 . * 2Romani 1 2 ,1 7 .
780 PATERICUL MARE
Bătrân. Şi cum a văzut carte a, şi-a d orit-o şi, furân-

du-o, a ieşit. Iar B ătrân u l nu s-a dus după el ca să-l
prindă, cu to a te că şi-a d at seam a. Şi aflând pe cineva
care voia să o cum p ere, a c e ru t preţul de şaisprezece
m onede. Iar cel care voia să o cum p ere a zis: Dă-mi-o
mai întâi să o în c erc şi astfel îţi voi da preţul ei. Şi lu-
ându-o, a dus-o la A w a G helasie să o încerce, spunân-
du-i sum a pe care a zis-o vânzătorul. Iar Bătrânul a
zis: Să o cum peri. Căci e ste bună şi face preţul pe care
ţi l-a spus. Şi venind om ul acela, a spus vânzătorului
alte lucruri, nu aşa cum i-a spus lui Bătrânul, zicând:
Iată, am arătat-o A w ei G helasie şi m i-a spus că este
m ult şi nu valorează preţu l pe care l-ai zis. Acela, au
zind, i-a zis: Nimic altceva nu ţi-a zis Bătrânul? A zis
lui: Nu! Atunci i-a zis: Nu vreau să o m ai vând. Şi fiind
străpuns, a v enit la B ătrân căindu-se şi rugându-1 să o
prim ească înapoi. Dar B ătrânu l nu voia să o primeas
că. Atunci fratele i-a zis lui: Dacă nu o primeşti, nu am
linişte. Bătrânul i-a zis: Dacă nu ai odihnă, iată o pri
mesc. Şi a răm as fratele acela cu el până la săvârşirea
lui, folosindu-se de lu crarea Bătrânului.
3. A w a Euprepie, fu rat fiind, îi aju ta pe cei care-1
furau. Aceia au lu at to ate lucrurile dinăuntru, dar au
lăsat toiagul lui. Văzându-1 A w a Euprepie, s-a întris
tat şi luând toiagul a alergat după ei, voind să-l dea
acelora. Şi pentru că ei nu au voit să-l primească, te-
mându-se să nu se întâm ple ceva, întâlnind pe unii
care călătoreau pe aceeaşi cale, i-a rugat stăruitor să
ia toiagul şi să-l dea acelora.
4. A zis A w a Zenon: Cel care vrea ca Dumnezeu
să audă degrabă rugăciunea lui, când se ridică şi îşi
D ESPRE A NU RĂSPUNDE RĂULUI CU RĂU 781
întinde m â in ile s a le s p re D um nezeu, înainte de orice

şi înainte d e în s u ş i s u fle tu l său să se roage din suflet
pentru v ră jm a ş ii lu i. Şi p e n tru o astfel de izbândă,
orice va ru g a p e D u m n ezeu , îl v a asculta.
5. Au v e n it o d a tă p e s te A w a Theod or trei hoţi. Şi
doi îl ţin eau p e el, ia r u n u l c ă ra lucrurile lui. Şi, după
ce au dus c ă rţile , v o ia u s ă -i ia şi levitonul, dar Bătrâ
nul a zis: Pe a c e s t a lăsaţi-1! Gi, în să, nu voiau. Iar el,
mişcându-şi m â in ile , i-a a ru n c a t pe amândoi. Văzând
aceasta, s-au în fr ic o ş a t. Ia r B ătrân u l le-a zis: Nu vă
temeţi deloc. F a c e ţi d in a c e s te a p atru părţi, luaţi trei
din ele şi lă sa ţi u n a. Şi a fă cu t aşa pentru ca să-şi ia
partea sa, a d ică le v ito n u l p e n tru slu jbele din biserică.
6. în tim p c e s tă te a o d a tă A w a Ioan Kolovos în faţa
bisericii, l-au în c o n ju r a t fra ţii şi îi spuneau gândurile
lor. Şi văzându-1 u n u l d in tre B ă trâ n i şi fiind luptat de
pizmă, a zis: G ăle ata ta , Io a n e , e ste plină de otrăvuri.
Şi Awa lo a n i-a z is: A şa e ste , a w a . Şi aceasta ai zis
pentru că v ezi n u m a i c e le d in afară. Dacă ai fi văzut şi
cele dinăuntru, c e a i fi z is?
7. Ziceau d e s p re A w a Isidor, preotu l Schitului, că,
dacă cineva a v e a u n fra te n ep u tin cio s sau nepăsător
sau hu litor şi v o ia s ă -l s c o a tă afară, el zicea: Aduceţi-1
aici! îl lua la e l şi p rin în d elu n g a-răb d are îl mântuia3.
* 3Originalul f o lo s e ş te v e rb u l o & ţe iv , c a re înseam n ă a mântui,
dar nu nu m ai c u s e n s u l t e o lo g ic şi esh atolo g ic, al mântuirii, ci şi
cu sensul de a s c ă p a s a u s a lv a p e c in e v a d in tr-o situaţie negativă,
dintr-un ră u s a u d in tr -o r o b ie - p a tim ă , boală, p ăcat etc. - şi a-1
recupera, a şezân d u -1 p e t r a ie c to r ia să n ă to a s ă . în fond, starea de
sănătate o p tim a lă a o m u lu i e s te atu n ci cân d ace sta se aşază pe
calea lui D u m n ezeu , a cr e d in ţe i, a v ieţu irii în perspectiva veşni
ciei. Prin u r m a re , o r ic e o b s ta c o l sa u a cc id e n t care-1 împiedică pe
782 PATERICUL MARE
8. A zis A w a P im en d e sp re A w a Isid or că, atunci

când v o rb ea c ă tre fraţi In b ise ric ă , num ai acest cu
vânt zicea: F rap lor, ie r ta ţi ş i v i s e v a ie rta 41.
9. Ziceau d esp re A w a Ioan P ersu l că răufăcătorilor
care veneau p e s te el le ad u cea vasul şi le cerea stăru
ito r s ă le sp e le p icio arele. Şi a ceia se ruşinau şi înce
peau să s e căiască.
10 . Ziceau d e sp re Io an T ebeu l cel Mic, ucenic al
A w ei Ammoe, că a făcut d oisp rezece ani slujind pe Bă
trân când era bolnav. Şi după ce-1 slujea, se aşeza pe o
rogojină. Şi B ătrânu l arăta n ep ăsare faţă de el. Şi, deşi
se osten ea cu m ulte, niciod ată nu i-a zis: Să te mântu-
ieşti! Iar când avea să se săvârşească şi Bătrânii stăteau
în ju ru l lui, a ţin u t m ân a acelu ia şi a zis: Să te mântu-
ieşti! Să te m ân tu ieşti! Să te m ân tu ieşti! Şi l-a dat pe el
Bătrânilor, zicând: A cesta e ste înger, nu este om.
11. Ziceau d espre A w a Longhin că au învinuit odată
pe unul dintre ucenicii săi, ca să-l alunge. Venind cei
de pe lângă A w a Theodor, i-au zis: A w a, auzim despre
fratele acesta nişte lucruri. Şi d acă porunceşti, îl luăm
de la tine şi îţi aducem un frate bun. Iar Bătrânul le-a
zis: Eu nu-1 alung, c ă d m ă odihneşte. Şi cum a auzit pri
cina, Bătrânul a zis: Vai m ie, că venim aici să devenim
îngeri şi devenim necuvântătoare, anim ale necurate.
12. A w a M acarie cel din E gipt a aflat un om care
om să înain teze, fie c h ia r şi în v ia ţa a c e a s ta păm ântească, poate
fi so co tit şi un o b staco l în ca le a m ân tu irii finale, eshatologice.
E ste m otivul p en tru c a r e p ă s tră m tr a d u c e re a prin a se mântui
ch iar şi în co n textu l în c a r e sen su l im ed iat a r fi cel de a scăpa
sau a fi s a lv a t De altfel, e s te im p o rta n t să p ăstrăm şi în limba
rom ân ă m ultitudinea d e sen su ri p e c a r e verb ul o a re în limba
greacă (CC). ♦ 4Matef 6 , 1 4 .
DESPRE A NURĂSPUNDE RĂULUI CU RĂU 783
avea un anim al şi care i-a furat lucrurile lui Şi înfâ-

ţişându-se hoţului ca un străin, au încărcat împreu
nă asinul şi cu m ultă linişte mergea înaintea aceluia,
zicând: N im ic nu am adu s în lum e şi este vădit că nici
să scoatem cev a nu pu tem 5. Domnul a dat Aşa cum
a vrut El, aşa s-a şi fă c u t Binecuvântat este Domnul
pentru to ate6.
13. Ziceau d espre A w a Macarie că în timp ce lip
sea el, a in trat un h o ţ în chilia lui. întorcându-se el la
chilie, l-a aflat pe hoţ încărcându-şi cămila cu lucruri
le lui. Iar el, intrând în chilie, lua din lucruri şi încăr
ca îm preună cu hoţul cămila. Şi după ce a încărcat-o,
hoţul a încep ut să b ată cămila să se scoale şi nu se ri
dica. Văzând A w a M acarie că nu se ridica, intrând în
chilie, a găsit o sapă m ică şi scoţându-o afară a pus-o
pe cămilă, zicând: Frate, pe aceasta o cerea cămila. Şi
lovindu-o B ătrânul cu piciorul, a zis: Scoală-te! Şi în
dată s-a scu lat şi a plecat încet pentru cuvântul lui.
Dar iarăşi s-a aşezat şi nu s-a mai sculat, până când
nu au d escărcat to ate lucrurile. Şi aşa a plecat.
14. Făcându-se odată întrunire la Schit, voind Pă
rinţii să-l în cerce pe A w a Moise, l-au batjocorit, zi
când: Ce vine şi a c est arap în mijlocul nostru? Iar el
auzind a tăcut. După ce s-au slobozit aceştia, i-au zis:
Awa, cu adevărat, nu te-ai tulburat? Iar el le-a zis:
M-am tulburat, d ar nu am v o rbit
15. Povestea d espre A w a M6tie Awa Isaac, uceni
cul lui - am ândoi au devenit episcopi - că mai întâi a
zidit Bătrânul m ăn ăstire la Heraklios şi, când a plecat
de acolo, a m ers în alt loc şi a zidit acolo din nou. Şi
* *1 Timotei 6 ,7 . ♦ ‘ Iov 1 ,2 1 .
784 PATERICUL MARE
prin lu crarea diavolului s-a aflat un frate vrăjmăşin-

du-1 şi strâm torându-1 pe a cesta . Şi sculându-se Bă
trânul, a p le cat în satu l său unde şi-a făcut mănăstire
şi s-a în ch is pe sin e în e a 7. Şi după un timp au mers
B ătrânii locului de unde p le ca se şi au luat cu ei şi pe
fratele care îi făcu se a cestu ia su p ărare şi au venit la
el să-l roage să se în to a rc ă la m ăn ăstirea lui. Şi cum
s-au ap ro p iat de lo cu l un de e ra A w a Sorie, şi-au lăsat
m antiile la el p recu m şi p e frate le care avea supărare.
Şi bătând, B ătrân u l a pus o s că riţă şi s-a uitat pe dea
supra şi, cunoscân du -i, le -a zis: Unde sunt mantiile
voastre? Iar ei au zis. Iată, acolo, îm preună cu fratele
cutare. Şi cum a au zit n u m ele fratelui care-1 supărase,
B ătrânul, de bucu rie, a lu at o secu re şi a stricat poarta
şi a ie şit alergând sp re locul unde era fratele. Şi i-a pus
prim ul m etan ie acelu ia şi l-a îm brăţişat. Şi l-a adus în
chilia sa. Şi tim p de tre i zile îi bucura pe ei şi era şi el
îm preună cu ei, d eşi nu avea obiceiul să facă aceasta.
Şi ridicându-se, a m ers cu ei. Şi după acestea a devenit
episcop, căci era şi făcăto r de m inuni. Şi pe ucenicul
lui, pe A w a Isaac, l-a făcu t episcop Fericitul Chirii.
16. Paisie, fratele A w ei Pim en, avea legătură cu
cineva din afara chiliei lui, iar A w a Pim en nu voia.
Şi sculându-se, a p lecat la A w a Amm ona şi i-a zis:
Paisie, fratele meu, are legătură cu cineva şi nu mă
odihneşte lucrul. I-a zis A w e i Am m ona: Pimen, încă
trăieşti? Mergi şi stai în chilia ta şi pune-ţi în inima ta
că ai deja un an de când e şti în m orm ânt.
17. A zis A w a Pim en: O rice o sten eală ar veni asu
pra ta, biruirea ei e ste să taci.
♦ 7Trăla acolo ca un z ă v o r â t
DESPRE A NU RĂSPUNDE RĂULUI CU RĂU 785
18. A zis iarăşi: Răutatea nu desfiinţează nicidecum

răutatea. Ci, dacă cineva îţi face rău, fă-i bine aceluia,
pentru ca prin facerea de bine să desfiinţezi răutatea
19. A auzit A w a Pimen despre cineva care mânca
o dată la şase zile, deoarece se mânia. Şi Bătrânul a
zis: A învăţat să ducă cele şase zile şi nu a învăţat să-şi
alunge mânia.
20. Fericitul Pior, lucrând la seceriş la cineva, i-a
amintit că are de luat plată. Şi deoarece acela tot
amâna, s-a în to rs la m ănăstire. Când a venit din nou
vremea, după ce a secerat la acela şi a lucrat cu bună
voie, fără ca să-i dea ceva, s-a întors la mănăstirea sa.
Şi când s-a îm plinit al treilea an, săvârşind lucrarea
obişnuită, Bătrânul a plecat fără să primească nimic.
Şi rânduind Domnul încercare casei lui, acela a adus
plata la m ănăstire şi umbla să-l caute pe sfânt Şi în
dată ce l-a găsit a căzut la picioarele lui şi dându-i pla
ta, a zis: Mie m i-a plătit Domnul. Iar pe el l-a trimis să
dea banii preotului la biserică.
21. A w a Pavel Cosmitul8 şi Timotei, fratele lui, şe
deau la Schit. Şi în m ulte feluri se întâmpla ceartă în
tre ei. Şi a zis A w a Pavel: Până când vom sta aşa? A
zis Awa Tim otei: Arată dragoste şi când vin asupra
ta, poartă-m ă în spate9 cu răbdare şi când vei veni
tu asupra m ea, te voi purta eu. Şi făcând aşa, au avut
odihnă restul zilelor lor.
22. Un frate n ed reptăţit de un alt frate a venit la
♦ 8Aşa se num eau fraţii ca re aveau slujirea să se ocupe de ogo
rul mănăstirii. ♦ 9în sen s figurat, evident Posibil ecou al cuvân
tului Sf. Pavel din Galateni 6 , 2 ; Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi
aşa veţi îm plini leg ea lu i H ristos.
786 PATERICUL MARE
A w a Sisoe şi i-a zis: Am fo st n ed rep tăţit de un frate şi

vreau să mi se facă d reptate. Iar B ătrânul l-a rugat, zi
când: Nu Bule, ci m ai b in e lasă lui Dumnezeu cele ale
dreptăţii. Iar el zicea: Nu voi în ceta până îmi voi face
dreptate. Şi a zis iarăşi B ătrânu l: Să ne rugăm, frate!
Şi ridicându-se, B ătrânu l a zis: Dumnezeule, nu mai
avem nevoie să te în g rije şti de noi. Căci noi ne facem
nouă înşine dreptate. A ceasta, deci, auzind fratele, a
căzut la picioarele Bătrânului, zicând: Nu mă mai ju
dec cu fratele. Iartă-m ă, a w a .
23. Despre Spiridon, ce să spunem ? Atâta cuvioşie
a fost în viaţa acestui păstor, în cât l-a învrednicit pe
acesta să devină şi p ăstor de oam eni într-una din ce
tăţile Ciprului, pe num e Trim itunda10. Pe acesta a că
zut sorţul episcopiei, dar, pentru m ulta lipsă de mân
drie, îm preună cu episcopia păştea şi oile. Şi odată, la
miezul nopţii, venind hoţii pe furiş asupra stânei oi
lor, cercetau cum să fure oile. Iar Dumnezeu, Cel care
păzeşte pe păstor, a scăp at şi oile. Căci hoţii au fost
legaţi în stână de o putere nevăzută. Şi când s-a făcut
dimineaţă, păstorul a v enit la oi. Şi cum i-a găsit având
mâinile legate la spate, a în ţeles ce s-a întâm plat Şi ru-
gându-se, i-a dezlegat pe hoţi, dându-le multe sfaturi
şi îndemnându-i să se străduiască să trăiască mai bine
din agoniseală cinstită d ecât din cea nedreaptă. Şi dă-
ruindu-le un berbec, i-a slo b o z it Şi vorbind în glumă,
a zis: Ca să nu se vadă că aţi privegheat degeaba.
* “Tnm ithus, Trimithusa, Trem ethusa sau Tremethuosia a fost
un orăşel în eparhia Larnaca, unde se afla reşedinţa episcopală a
Sfântului Spiridon, şi a supravieţuit până în secolul al zecelea (ET).
24 . A v e n it o d ată u n frate din Libia la Awa Silu-

an, în M untele Panevo, şi i-a zis: Aw a, am un vrăjmaş
care m i-a fă cu t m u lte rele. Căci chiar şi ogorul meu
când eram în lu m e m i l-a lu at cu forţa şi de multe ori
a venit p e ste m in e să-m i facă rău şi acum a trimis
vrăjitori ca să-m i facă ned reptăţi. Şi vreau să-l dau pe
mâna cârm u itoru lui. A zis lui Bătrânul: Cum te odih
neşte, fiule, a şa să faci. A zis fratele: Fireşte, dacă va
fi pedepsit, m u lt s e va folosi sufletul lui. A zis Bătrâ
nul: Cum ţi s e p are, fiule, aşa să faci! Şi a zis fratele
Bătrânului: R id ică-te, p ărinte, să facem rugăciune şi
să plec la cârm u itor. Şi B ătrânu l s-a sculat. Şi zicând
Tatăl nostru , când au aju n s să spună Şi ne iartă nouă
greşelile n o a stre p recu m şi noi iertăm celor care ne
greşesc nou ă!, B ătrân u l a zis: Şi nu ne ierta nouă gre
şelile n o astre, p recu m n ici noi nu iertăm celor care ne
greşesc nouă. Şi fra te le a zis Bătrânului: Nu aşa, pă
rinte! Iar B ătrân u l a zis: D ar cum, fiule? Fireşte, dacă
vrei să pleci la c â rm u ito r ca să-ţi facă dreptate, Siluan
altă ru găciu ne n u -ţi face. Şi, punând metanie, fratele
l-a ie rta t p e v răjm aşu l lui.
25. Un fra te a fă c u t d ublură la o cheie şi deschidea
chilia unuia d in tre B ă trâ n i şi îi lua banii. Şi Bătrânul
a scris pe o h â rtie , zicân d u -i: Frate, oricine ai fi, arată
dragoste şi la să -m i ju m ă ta te spre trebuinţa mea. Şi,
fă c â n d m o n ed ele în d ouă părţi, a lăsat şi hârtia. Iar
acela, in trân d ia ră şi, a ru p t h ârtia şi a luat t o t Apoi,
după doi ani, i-a v e n it sfârşitu l şi sufletul lui nu ieşea.
Atunci a c h e m a t p e B ă trâ n şi i-a zis: Roagă-te pentru
mine, p ărin te ! Eu e ra m cel care îţi fura banii. Şi a zis
788 PATERICUL MARE
B ătrânul: Şi de ce nu m i-ai sp u s m ai degrabă? Şi ru-

gându-se acesta, şi-a d at duhul.
26. Un altul, a fo st d at la m u cenicie de către slujnica
sa. Şi pe când m ergea să-şi dea sfârşitul, a văzut pe sluj
nica sa, care-1 vânduse. Şi luând inelul de aur pe care-1
purta, i l-a dat, zicând: îţi m ulţum esc pentru că te-ai
făcut m ie pricină a atâ to r şi a u n or astfel de bunătăţi.
2 7 . Cineva, văzând p e un iu b ito r de osteneală11
purtând un m o rt pe targ ă, i-a zis: Pe m orţi îi porţi?
M ergi şi p o a rtă -i12 pe cei vii!
2 8 . Ziceau d esp re un m o n ah că, cu c â t cineva îl de
făim a sau se făcea că-1 stâ rn e şte , cu a tâ t m ai mult mo
nahul fugea că tre el, zicân d că cei asem en ea lui se fac
pricini de m u lte izbânzi ce lo r nevoitori. Iar cei care-i
fericesc le ră tă c e sc şi tu lb u ră sufletul. Căci scris este:
Cei care vă fericesc, vă rătăcesc!13
2 9 . Au v e n it od ată h o ţii la m ăn ăstirea unui Bătrân
oarecare şi i-au zis: Toate lu cru rile din chilia ta am
venit să le luăm. Ia r el a zis: Luaţi câte credeţi voi, fi
ilor! Au luat, deci, câte au g ăsit în chilie şi au plecat
Au uitat, însă, un săcu leţ, care era agăţat acolo. Iar
Bătrânul, luându-1, a alerg at în u rm a lor, strigând şi
zicând: Fiilor, luaţi ce aţi u ita t în chilia voastră14. Iar
♦ n Filop o n ii, ad ică iubitorii d e o sten eală, se num eau cei care
făceau p arte din gru pele v o lu n tare ale creştin ilo r consacraţi,
care făceau fapte filantrop ice (E T ). * 12în original este verbul
fkurcdţu), care în seam n ă a p u rta , şi cu sen sul propriu, şi cu cel
figu rat Şi în apoftegm a n o a stră av em cele do u ă sensuri. De la
sensul fizic, autorul trim ite la sen su l figu rat, acela de a răbda pe
cineva, d e a du ce p e cin eva în s p ate la m od ul f ig u ra t Sensul este,
deci: Pe cei m orţi îi duci în sp ate? Du-i p e cei vii! * 13Isaia 3 ,1 2 .
+ MExistă şi v arian ta de te x t: n oastră (C od icele 4 5 4 are rţpoov)
(ET)- Are sens însă şi cu voastră, ch ia r m al m u lt
ei, m in u n ân d u -se d e lip sa de rău tate a Bătrânului, au

dus în ap o i la lo cu l lo r to a te lucrurile în chilie şi, că-
indu-se, au zis u n ii că tre alţii: Cu adevărat om al lui
Dumnezeu e s te a c e sta .
30. Un fra te a c e r c e ta t pe un Bătrân care şedea în
loc pustiu şi a g ă s it în afară de m ănăstire nişte copii
care p ăşteau o ile şi v o rb e au cuvinte necuviincioase.
Şi, după ce i-a în c re d in ţa t Bătrânului gândurile sale
şi s-a fo lo sit de c u n o ştin ţă Bătrânul, i-a zis: Cum îi
îngădui, a w a , p e cop ii şi nu le porunceşti să nu mai
facă lu cru ri n e cu v iin cio ase ? Şi a zis Bătrânul: Fireşte,
frate, am zile cân d v re a u s ă le p oru ncesc şi mă cert pe
mine, zicând: D acă a c e s t puţin nu poţi să duci, cum
vei putea d u ce isp ite le care v o r veni asupra ta? De
aceea nu le sp u n n im ic acelo ra, ca să mi se focă obicei
să pot p u rta c e le c a re v o r veni.
31. Ziceau d esp re u n frate care era vecin cu un
mare B ătrân , c ă in tra în ch ilia acelu ia şi fura. Bătrânul
vedea, d ar nu-1 c e r ta , ci lu cra m ai m ult, zicând că poa
te fratele a re tre b u in ţă . Şi avea m ultă strâm torare Bă
trânul p e n tru a -şi asig u ra p âin ea sa. Şi când era să se
săvârşească B ă trâ n u l, l-au în co n ju rat fraţii. Şi văzând
el pe cel care-1 fura, a zis: A propie-te de mine! Şi i-a
sărutat m âin ile zicân d : M ulţum esc m âinilor acestora,
pentru că p rin e le m e rg în îm p ărăţia Cerurilor. Iar el,
fiind străp u n s şi p o căin d u -se , s-a făcut şi el monah în
cercat din fap te le p e c a re le -a văzut la m arele Bătrân.
32 . Z icea u n u l d in tre B ătrân i: Am auzit de la nişte
sfinţi că s u n t tin e r i c a re înd ru m ă pe alţii în viaţă. Şi
povestea a şa: E ra u n B ă trâ n beţiv. Şi el lucra în fiecare
zi o ro g o jin ă p e c a re o v in d ea în sa t şi bea preţul ei.
790 PATERICUL MARE
Mai târziu a v e n it u n fra te şi a răm as cu el şi lucra şi

el o rogojină. B ătrân u l lu a şi ro g o jin a fratelui, o vin*
dea şi b e a p reţu l am ân d u ro ra, ia r fratelui îi aducea
seara pu ţină p âine. Şi făcând a c e a s ta tim p de trei ani,
fratele nu i-a zis n icio d ată n im ic Dar, după aceea, a
zis fratele în sin ea lui: la tă su n t gol şi pâinea mea o
m ănânc cu greu tate. Mă voi ridica, deci, şi voi merge
de aici! D ar iarăşi s e gân d ea în sin e, zicând: Unde am
să m erg? Voi m ai sta. Căci eu p en tru Dumnezeu stau
în obşte. Şi în d ată s-a a ră ta t lui un înger, zicând: Nici
decum să nu p leci, d eo arece m âine voi veni la tine. Şi
în ziua acee a fratele l-a ru gat p e B ătrân, zicând: Nici
decum să nu pleci, căci astăzi v in ai m ei să mă ia. Cum
a venit, deci, ceasu l B ătrânu lu i să plece, i-a zis: Nu
vin astăzi, fiule, căci au în târziat. Iar el a zis: Da, awa,
vor veni, neg reşit! Şi, în tim p ce v o rbea cu el, a ador
mit. Iar B ătrânul, plângând, zicea: Vai mie, fiule, că de
m ulţi ani trăiesc în nep ăsare, ia r tu în puţin timp ţi-ai
m ântuit sufletul în răbd are. Şi de atunci, Bătrânul s-a
înţelep ţit şi a d evenit m onah în cercat.
33. Povesteau B ătrân ii despre un alt Bătrân că
avea un frate m ai tân ăr care locu ia împreună cu el.
Şi l-a văzut pe aceasta făcând un lucru care nu-i era
de folos şi i-a zis: N iciodată să nu m ai faci lucrul aces
ta! Dar nu l-a ascultat. Şi, după neascu ltarea aceasta,
Bătrânul nu-i m ai pu rta de grijă, aruncând asupra lui
răspunderea pentru greşeală. Iar tânărul, închizând
uşa chiliei în care erau pâinile, l-a lăsat pe Bătrân flă
mând vrem e de treisp rezece zile. D ar Bătrânul nu i-a
zis unde eşti sau unde te duci afară? Şi avea Bătrânul
D ESPRE A NU RĂSPUNDE RĂULUI CU RĂU 791
un vecin care, cum înţelegea că tânărul întârzia, făcea

puţină fiertură şi-i dădea peste gard şi-l ruga să guste.
Şi, dacă îl în treb a pe Bătrân: De ce întârzie tânărul?,
Bătrânul zicea: Când va putea, va veni
34. Povesteau unii că nişte filosofi au vrut odată
să-i pună la în cercare pe monahi. Deci trecea pe acolo
un monah bine îm brăcat şi i-au zis: Ei, tu, vino aici!
Iar monahul, mâniindu-se, i-a ocărât A trecut şi un
alt monah din Libia şi i-au zis: Ei, tu, monahule, călu
găr rău, vino aici! Monahul s-a dus cu sârguinţă, iar
ei i-au dat o palmă. Şi el a întors şi obrazul celălalt.
Iar ei îndată s-au ridicat şi i s-au închinat, zicând. Cu
adevărat, iată un monah! Şi aşezându-1 în mijlocul lor,
l-au întrebat, zicând: Ce faceţi voi mai mult decât noi
în pustie? Postiţi? Şi noi postim! Privegheaţi? Şi noi
priveghem! Ce faceţi voi, facem şi noi. Deci, ce faceţi
mai mult stând în pustie? Şi Bătrânul le-a zis: Nădăj
duim în harul lui Dumnezeu şi ne păzim mintea. Iar
ei au zis: A ceasta noi nu putem păzi! Şi folosindu-se,
l-au slobozit.
35. Erau doi m onahi care locuiau în acelaşi loc; şi
i-a cercetat pe ei un m are Bătrân. Şi vrând să-i pună
la încercare, a luat toiagul şi a început să strice legu
mele unuia. Şi văzând fratele, s-a ascuns. Şi când mai
rămăsese o rădăcină, a zis Bătrânului: Awa, dacă vrei,
las-o pe aceasta, ca să o fierb şi să gustăm împreună.
Şi Bătrânul a pus m etanie fratelui, zicând: Pentru că
la răutate nu ai răspuns cu răutate, Duhul Sfânt S-a
odihnit p este tine, frate.
36. Un B ătrân oarecare a prins hoţii, în Schit,
792 PATERICUL MARE
golindu-i chilia şi le -a zis: G răbiţi-vă înainte să vină

fraţii şi să m ă îm p ied ice a îm p lini porunca lui Hris-
tos, care zice: De la cel ca re ia lu cru rile tale, nu cere
în ap o i15.
37. A zis un B ătrân : D acă auzi d espre cineva că te
u răşte şi te v o rb e şte de rău, trim ite -i sau dă-i o mică
binecu vântare, după p u terea ta, ca să ai îndrăzneală
să zici în ceasu l ju d ecăţii: la rtă -n e, S tăpân e, datoriile
n oastre, p recu m şi n oi iertăm d a to rn icilo r noştri16.
3 8. N işte fraţi care m ergeau pe cale s-au rătăcit
şi au în tre b a t pe cin eva ca să afle drumul. Aceia însă
erau rău făcăto ri şi i-au ră tă c it în locu ri pustii. Şi unul
d intre ei i-a u rm ărit ca să-i jefu iască. Şi cum le dăduse
poruncă să tre a c ă p rin tr-u n râu, când au început să
tre acă d in co lo , un crocod il s-a rep ezit asupra hoţului.
Dar robul lui D um nezeu nu a s ta t nepăsător, ci a stri
gat la răufăcător, atrăgând u-i aten ţia asupra năpusti-
rii fiarei. Şi scăpând acela, i-a m ulţum it şi s-a minunat
de iubirea lui.
39. Povestea unul d in tre P ărinţii egipteni: Odată
m -am gândit să m ă în străin ez şi, urcând într-o cora
bie, am aju ns la Atena. Şi pe când m ă apropiam să in
tru în oraş, am văzut un m onah bătrân, bine îmbrăcat,
care avea un săcu leţ m ic babilonian legat şi fugea. Şi
alţii fugeau în urm a lui. Şi cum a in trat în oraş, l-au în
tâm pinat m ulţim e m ultă şi l-au tâ râ t la teatru. Şi am
întrebat pe cineva: Cine e ste acela? Şi m i-a răspuns:
Acesta este dintre elini, cel m ai m are dintre filosofi,
♦ lsLuca 6,35. * l6Traducerea literală a cererii: Ş i n e iartă nouă
greşelile noastre, p recu m şi no i iertăm greşiţilo r noştri! din Tatăl
nostru (Matei 6,12).
D E S P R E A NU RĂSPUNDE RĂULUI CU RĂU 793
şi s-a făcu t c re ştin . Şi a făcu t mănăstire, apoi s-a făcut

monah. Şi d upă c in cisp re z ece ani a venit în oraş şi de
aceea alerg ăm după el, ca să auzim ce zice. Şi m-am
dus şi eu c u ei. Şi cum au venit cârmuitorii, l-au ru
gat, zicând: S p u n e -n e nou ă ce ai de spus! Şi el a zis:
Nu este n e am su b c e r ca cel al creştinilor. Şi nu este
tagmă ca ta g m a m onahilor. Dar numai un lucru este
care-i v atăm ă, an u m e că diavolul aduce între ei po
menirea răului, ca s ă spună: Mi-a zis... şi eu i-am zis...;
iar ei, m ăcar că au în a in te a lo r necurăţiile lor, nu le
văd pe aceste a. D eci, auzind acestea toţi, după ce l-au
lăudat m ult, au p le ca t.
40. A zis unul d in tre Părinţi: Dacă te ocărăşte cine
va, binecuvântează-117. D acă prim eşte, va fi bine pen
tru am ândoi. D acă nu prim eşte, acela va primi de la
Dumnezeu o cara, ia r tu binecuvântarea.
41. A zis un B ă trâ n : D acă cineva îşi aminteşte de
cel care l-a s u p ă ra t sau l-a necinstit, sau l-a vorbit de
rău, sau l-a p ăg u b it, e s te d ator să-l poarte în minte ca
pe un v in d e c ă to r trim is de Hristos şi se cuvine să-l
aibă ca pe un b in e făcăto r. Pentru că supărarea este
a sufletului bolnav. Că, d acă nu erai bolnav, nu ai fi
suferit. Şi s e cu v in e s ă te bucu ri cu fratele tău, că prin
el cunoşti b o a la ta , şi să te rogi pentru el ca pentru
un m ed icam en t v in d e c ă to r trim is de Iisus. Iar dacă te
superi pe el, e s te ca ş i când ai zice împotriva lui Iisus:
Nu vreau s ă p rim e s c m ed icam en tele Tale, ci vreau să
putrezesc cu ră n ile m ele.
42. A zis ia ră şi: Cel c a re v rea să se vindece de ră-
Rile cele g re le a le su fletu lu i pentru a scăpa de boală
* 171 Corinteni 4 ,1 2 .
794 PATERICUL MARE
trebu ie să rab d e c e le făcu te d e doctor. Căci nici cel

care su feră tru p e şte nu a re p lăce re când i se taie ceva
sau i se arde, sau ia ceva curăţitor, ci îşi aduce amin
te de a ceste a cu în trista re. D ar se înduplecă pe sine
însuşi că fără a c este a e ste cu nepu tinţă să scape de
boală. Şi rabd ă cele date de doctor, ştiind că prin pu
ţin a în trista re va scăp a de o b o ală îndelungată. Fier
în ro şit al lui H ristos e ste cel care te necinsteşte sau
te v o rbeşte de rău, p en tru că te scapă de slavă deşar
tă. M edicam ent cu răţito r al lui Iisus este cel care îţi
aduce pagubă, p en tru că te scap ă de lăcom ie. Cel care
fuge de isp ita cea sp re folos fuge de viaţa veşnică. Ce
i-a adus Sfântului Ştefan a şa o slavă ca aceea pe care a
dobândit-o prin cei care-1 ucideau cu pietre?
43. A zis iarăşi: Eu nu-i osândesc pe cei care mă învi
novăţesc, ci îi num esc binefăcătorii mei. Şi nu mă lepăd
de Doctorul sufletelor Care îm i dă medicamentul ne
cinstirii pentru sufletul m eu iubitor de slavă deşartă.
44. A zis iarăşi: Crucea lui H ristos o vedem şi citim
despre pătim irile Lui, ia r noi nicio ocară nu răbdăm.
4 5 . A zis un B ătrân că în tim pul marelui Isidor,
preotul Schitului, era un frate diacon, pe care l-a făcut
preot pentru virtutea lui, ca să-i urm eze aceluia după
m oarte. Dar el nu s-a atins de p reoţie din evlavie, ci a
răm as slujind ca diacon. A ceasta, deci, prin vicleşugul
vrăjmaşului, a pricinuit pizm ă unuia dintre Bătrâni. Şi
fiind toţi în biserică p entru sin axă18, plecând acela, a
* 18Cuvântul sinaxă reproduce originalul şi înseamnă adunare
în acelaşi lo c Este folosit aici pentru a numi adunarea monahi
lor în biserică pentru Dumnezeiasca Liturghie.
pus c a rte a s a în c h ilia fratelu i. Şi venind, a vestit Awei

Isidor că c in ev a d in tre fra ţi i-a furat cartea. Şi s-a mi
rat A w a Isidor, z icâ n d c ă nicio d ată nu s-a întâmplat
aşa ceva în S ch it. I-a zis, d eci, Bătrânul care pusese
cartea: T rim ite d o i d in tre P ărin ţi împreună cu mine
ca să c e rce tă m ch iliile . Şi p lecân d ei, Bătrânul i-a dus
la chiliile c e lo rla lţi şi la u rm ă la chilia fratelui Şi au
găsit acolo c a r te a ş i au ad u s-o preotului în biserică. Şi
fratele a fă c u t m e ta n ie A w e i Isid or în faţa întregului
popor, zicân d p re o tu lu i: Am păcătuit, dă-mi canon. Şi
i-a dat c a n o n s ă n u s e îm p ă rtă şe a sc ă trei săptămâni.
Şi venind la fie c a r e s lu jb ă în b iserică, punea metanie
în faţa în tre g u lu i po p o r, zicân d : Iertaţi-m ă, că am pă
cătuit. Şi du p ă t r e i să p tă m â n i a fo st prim it la împărtă
şanie. Şi în d a tă B ă trâ n u l care-1 defăim ase s-a îndrăcit
şi a în cep u t s ă m ă r tu ris e a s c ă , zicând: Am defăimat pe
robul lui D u m n ezeu . Şi făcân d u -se rugăciune de către
toată B is e ric a p e n tr u el, n u s-a vindecat. Atunci mare
le Isidor a zis fra te lu i în fa ţa tu tu ro r: Roagă-te pentru
el, căci tu ai fo s t d e fă im a t. Şi d acă nu se vindecă prin
tine, nu s e m a i v in d e c ă . Şi rugându-se acela, îndată
s-a v in d e ca t B ă trâ n u l.
46. C ineva a f o s t fă c u t p a tria rh în cetatea numită
Theupole19. Ş i a c e s t a e r a m ilostiv, cu multă dragoste
faţă de p ă c ă to ş i, m ilo s şi iu b ito r de oameni. Odată,
unul d in tre s e c r e t a r ii lu i, furând u-i pe ascuns aurul
şi tem ân d u -se, a fu g it şi s -a dus în Thebaida Egiptu
lui. In tim p c e r ă t ă c e a e l în c o a c e şi încolo, l-au întâlnit
barbarii d in E g ip t, c e i c a re su n t m ai sălbatici şi mai
* l9Theupole s-a n u m it A n tioh ia S irie i în tim pul lu i lustinian.
796 PATERICUL MARE
cruzi decât fiarele sălbatice şi l-au dus în cele mai

îndepărtate locuri ale ţinutului lor. Şi aflând dumne-
zeiescul arhiepiscop Alexandru20, l-a răscumpărat pe
acela, rob fiind, cu optzecişti şi cinci de monede de
aur. Şi venind el înapoi, patriarhul a fost atât de mi
los cu el, iubitor de oam eni şi bun, încât unul dintre
locuitorii cetăţii a spus că nim ic nu este mai folositor
decât a păcătui faţă de Patriarhul acelei cetăţi.
Sfârşitul tratatului despre a nu răspunde

răului cu rău.*
* “ Alexandru I , arhiepiscopul A ntiohiei (4 1 3 -4 2 0 ).

CAPITOLUL XVII
DESPRE DRAGOSTE
1. A zis Awa Antonie: Eu nu mă mai tem de Dum

nezeu, ci îl iubesc, căci iubirea aruncă afară frica1.
2. A zis iarăşi: De la aproapele este viaţa şi moar
tea2. Căci dacă vom câştiga pe fratele, pe Dumnezeu
câştigăm. Şi dacă smintim pe aproapele, lui Hristos îi
păcătuim.
3. Ziceau că unul dintre Bătrâni a cerut lui Dum
nezeu să-i vadă pe Părinţi3. Şi i-a văzut pe ei, fără
Awa Antonie. A zis, deci, celui care i-a arătat: Unde
este Awa Antonie? Iar acela i-a zis: în locul unde este
Dumnezeu, acolo este.
4. A zis A w a Agaton: Niciodată nu am adormit
având ceva împotriva cuiva şi nici nu am lăsat pe ci
neva să adoarmă având ceva împotriva mea, după pu
terea mea.
5. Acelaşi a zis: Niciodată nu am dat milostenie aşa,
simplu, ci a da şi a lua mi-au fost mie iubire, gândind că
folosul fratelui meu îmi este lucrare aducătoare de rod.*
* *1 Ioan 4,18. * 21 loan 3,14. * 3Să-i vadă pe Părinţii plecaţi
1*Domnul!
798 PATERICUL MARE
6. Zicea A w a Io sif u n or fraţi care vorbeau despre

iubire: Noi nu ştim ce e ste iubirea. Şi a zis despre
A w a Agaton că avea un fo arfece m ic de tăiat pomii
şi a venit la el un frate şi l-a lăudat. Şi nu l-a lăsat pe
acela să plece până nu a luat foarfecele.
7. Zicea A w a Agaton: Dacă a r fi cu putinţă să gă
sesc un lepros, să-i dau trupul m eu şi să-l iau pe-al
lui, aş face-o cu bucurie, căci aceasta este dragostea
desăvârşită!
8. Ziceau iarăşi d espre acelaşi că, venind odată în
oraş să vândă nişte lucruri, a aflat un om străin în pia
ţă, bolnav şi părăsit, neavând pe nim eni să-l îngrijeas
că. Şi a răm as Bătrânul cu el, luând o chilie cu chirie.
Şi din lucrul m âinilor plătea chiria, iar ce rămânea
cheltuia cu ce era de trebu in ţă bolnavului. Şi a rămas
cu el patru luni, până când bolnavul s-a vindecat. Şi
aşa Bătrânul s-a în to rs la chilia lui cu pace.
9. Se povestea d espre A w a Agaton că se străduia
să îm plinească to ate poruncile. Şi, dacă trecea cu bar
ca, el ţinea primul vâsla. Şi când îl cerceta vreun frate,
îndată după rugăciune punea m âna la masă. Căci era
plin de iubirea lui Dumnezeu.
10. A intrat odată A w a Agaton în cetate ca să
vândă nişte lucruri şi a aflat pe cineva plin de lepră
lângă drum. Atunci leprosul i-a zis: Unde mergi? Iar
Awa Agaton i-a zis: In cetate ca să vând nişte lucruri.
A zis lui: Arată dragoste şi du-m ă şi pe mine acolo.
Şi, purtându-1 în spate, l-a adus în cetate. Şi acela i-a
zis: Unde vinzi lucrurile, acolo să m ă aşezi şi pe mine.
Şi a făcut aşa. Şi când vindea un lucru, leprosul îi zi
cea: Cu cât l-ai vândut? Şi el zicea: Cu atât. Şi îi zicea:
D E SP R E DRAGOSTE 799
Cumpără-mi d u lciu ri. Şi îi cumpăra. Şi iarăşi vindea

un lucru şi z ice a : P e a c e s ta cu cât l-ai vândut? Şi zi
cea: Cu atâta. Şi a c e la zicea: Cumpără-mi cutare. Şi îi
cumpăra. D upă ce a v ân d u t to ate lucrurile şi voia să
plece, lep ro su l i-a zis. P leci? Şi i-a zis: Da. Iar el a zis:
Arată iarăşi d ra g o ste şi du-m ă acolo unde m-ai găsit.
Şi, purtându-1 în sp a te , l-a dus la locul lui. Iar acela
i-a zis: B in ecu v â n ta t s ă fii de Domnul, Agaton, în cer
şi pe păm ânt. Şi rid icân d u -şi ochii, nu a mai văzut pe
nimeni. Căci e ra în g e r al Domnului care venise să-l
pună la în c e rca re .
11. A w a A m m un N itriotul a cercetat pe Awa An
tonie şi i-a zis: Eu m ă o ste n e s c m ai mult decât tine şi
cum de n u m ele tă u s -a m ă rit în tre oameni mai mult
decât al m eu? A zis A w a A ntonie: Pentru că eu iubesc
pe Dumnezeu m ai m u lt d e c â t tine.
12. Era la Chilii un B ă trâ n cu numele Apolo. Şi,
dacă venea cin ev a la e l să -i ceară să facă orice lucru,
mergea cu b u c u rie , zicân d : Îm preună cu Hristos am
să lucrez a stăzi p e n tru su fletu l meu. Căci aceasta este
plata zilei.
13. A zis A w a Isa ia : Iu b ire a este vorbire stăruitoa
re către D u m nezeu îm p re u n ă cu mulţumire neînceta
tă. De m u lţu m ire s e b u c u ră Dum nezeu căci este semn
al odihnei4 su fletu lu i.
14. A zis A w a T h e o d o r al Enatului: Când eram mai
* 4Cuvântul odihnă este folosit foarte m ult în vocabularul pă
rinţilor Patericului, ca, de altfel, şi în cel al părinţilor niptici şi
al m onahilor dintotdeauna, înţelegându-se prin el starea de li
nişte, pace şi de neagitare oferită de simţământul că se află în
adevăr şi pe calea cea bună, că este în voia lu i Dumnezeu şi pe
cale îm p lin irii v o ii lu i Dum nezeu.
800 PA TERICU L M ARE
tânăr, stăte am în p u stie. Am p lecat, odată, la cuptorul

de p âine să fac d ouă p âini şi am a fla t acolo pe un frate
care voia să facă p âin e şi nu avea p e cineva să-i dea
o m ână de ajutor. Eu le -a m lă sa t p e ale m ele şi i-am
dat lui o m ân ă de ajutor. Cum am term in at, a venit un
alt frate şi iarăşi am d at şi acelu ia o m ân ă de ajutor şi
i-am făcu t pâinile. Şi a v e n it ap oi un al treilea şi am
făcut la fel. Şi a şa am făcu t cu fiecare din cei care au
venit. Şi am făcu t ş a se pâini. La u rm ă am făcut şi pâi
nile m ele, când au în c e ta t să m ai v in ă alţii.
15. U rcând o d ată A w a Ioan Colovos de la Schit,
îm preu nă cu alţi fraţi, călău za lo r s-a rătăcit, căci era
noapte. Şi au zis fraţii A w e i Ioan: Ce vom face, părin
te, că fratele a ră tă c it calea? Să nu cumva să murim
rătăciţi! A zis lo r B ătrân u l: D acă îi spunem , se întris
tează şi se ru şinează. Iată, m ă voi face eu însumi bol
nav şi voi zice că nu p o t să m ai m erg înainte, ci voi
răm âne aici până d im ineaţă. Şi a făcu t aşa. Iar ceilalţi
au zis: Nici noi nu m ai m ergem , ci stăm cu tine. Şi au
stat până d im in eaţă şi pe frate le nu l-au smintit.
16. Zicea A w a Ioan Colovos: Nu e ste cu putinţă să
zideşti casa de su s în jo s, ci de la tem elie spre cele
de sus. Şi l-au în tre b a t: Ce în seam n ă cuvântul acesta?
Iar el le-a zis: Tem elia e ste aproapele. Dacă îl dobân
deşti5 pe acesta, tu te fo lo seşti prim ul. Căci de acesta
se leagă to ate poruncile lui H ristos6.
17. Ziceau d espre A w a Ioan că unei tin ere oarecare
* sUn posibil ecou al cuvintelor Sf. Apostol Pavel: Cu iudeii am
fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca
unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei
de sub lege; (1 Corinteni 9 ,2 0 ) + 6Matei 22,40.
D ESPRE DRAGOSTE 801
i s-au săvârşit p ărin ţii şi a rămas orfană. Numele ei

era Taisia7. D eci s-a gândit ea să facă din casa ei casă
de oaspeţi sp re folosul Părinţilor din Schit Şi a ră
mas astfel d estul tim p, primind oaspeţi şi slujindu-i
pe Părinţi. După un tim p, cheltuind tot ceea ce avea,
a început să ducă lipsă. Deci, s-au alăturat ei oameni
necuviincioşi şi a ceştia au schimbat-o pe ea de la sco
pul cel după Dum nezeu. Şi a început să ducă o viaţă
rea, încât a aju ns p ână la desfrânare. Auzind Părinţii,
s-au în tristat fo arte ta re şi, chemând pe Awa Ioan Co-
lovos, i-au zis: Am auzit despre sora aceea că duce o
viaţă rea. Şi ea, când putea, a arătat multă dragoste
faţă de noi. Iar acum şi noi vrem să-i arătăm dragoste
şi să o ajutăm . O sten eşte-te, deci, către ea şi, după în
ţelepciunea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, rânduieşte
cele legate de ea. A venit, deci, Awa Ioan la ea şi a
zis bătrânei p o rtăriţe : Anunţă-mă la stăpâna ta! Ace
ea însă l-a alungat, zicând: Voi aţi mâncat de la înce
put bunurile ei şi acum este deja săracă. A zis ei Awa
Ioan: Spune-i că am să-i fiu de mare folos. Şi slugile
ei, zâmbind cu în ţeles, i-au zis: Ce ai tu să-i dai, de
vrei să o în tâln eşti? Iar el a răspuns zicând: De unde
ştiţi voi ce am eu să-i dau? Plecând, deci, bătrâna, i-a
zis stăpânei d esp re el. Şi i-a zis tânăra: Aceşti monahi
mereu trec pe lângă M area Roşie şi găsesc mărgări
tare. Deci, s-a îm p o d o bit pe sine şi i-a zis: Vrei să îl
aduci la m ine? Şi cum a urcat, aceea a apucat să se
aşeze în pat. Şi v enind A w a Ioan, s-a aşezat aproape
* codicele 108 apare Paisia, în timp ce în codicele 127 este
amintită Taisia. în cărţile bisericeşti este consemnată Taisia şi
Pomenirea ei se prăznuieşte la 8 octombrie (ET).
802 PATERICUL MARE
de ea. Şi privindu-o în faţă i-a zis: De ce L-ai lepădat

pe Iisus ca să ajungi la această stare? Iar ea, auzind, a
îngheţat toată. Şl plecându-şl capul în jos, Awa loan
a început să plângă cu putere. A zis lui aceea: Awa,
de ce plângi? Ridicându-şi capul, iarăşi s-a aplecat
plângând şl i-a zis: Văd cum satana joacă pe chipul
tău şi să nu plâng? Iar ea, auzind, i-a zis: Este pocă
inţă, aw a ? A zis: Da! A zis lui: Ia-m ă unde vrei! A zis
ei: Să m ergem ! Şi ea s-a scu lat şi l-a urmat. Şi Awa
loan a luat seam a că nu a poruncit nimic şi nici nu a
vorbit despre casa ei şi s-a minunat. Şi când a ajuns în
pustie, se făcuse seară. Şi făcându-i din nisip o mică
perniţă aceleia, făcându-şi şi sieşi, la mică distanţă, şi
însem nându-o cu sem nul Crucii, i-a zis: Dormi aici! Şi,
după ce şi-a făcut rugăciunile, s-a culcat şi el. Iar pe la
miezul nopţii, trezindu-se, a văzut o cale luminoasă
de la cer sprijinindu-se pe ea. Şi a văzut pe îngerii lui
Dumnezeu purtând sus sufletul ei. Sculându-se, deci,
şi apropiindu-se de ea, i-a îm pins puţin piciorul. Când
a văzut că a murit, s-a aru ncat pe sine cu faţa la pă
mânt, rugându-se lui Dumnezeu. Şi a auzit spunân-
du-i-se că un ceas de pocăinţă a ei a fost mai primit
decât pocăinţa îndelungată a multora, care nu arată
însă o astfel de pocăinţă fierbinte.
18. A zis A w a loan că Părintele nostru Awa An
tonie a zis: Niciodată nu am soco tit să pun interesul
meu înaintea folosului fratelui meu.
19. A venit A w a llarion din Palestina la munte, la
Awa Antonie. Şi i-a zis A w a Antonie: Bine ai venit,
luceafăr ce răsare dim ineaţa. Şi i-a zis Awa llarion:
Pace ţie, stâlp de foc, care lum inează lumea întreagă!
D ESPRE DRAGOSTE 803
20. A v enit unul dintre Bătrâni la Awa Lot la o mică

baltă din A rsenoie şi l-a rugat pe acesta pentru o chi
lie. Şi el i-a dat. Iar Bătrânul era bolnav şi Awa Lot l-a
odihnit. Şi dacă îl cercetau unii pe Awa Lot, li făcea
pe ei să-l cerce te ze şi pe Bătrânul bolnav. Şi acela a
început să le spună cuvinte ale lui Origen. Şi s-a necă
jit Awa Lot, zicând ca nu cumva să creadă Părinţii că
şi ei sunt la fel. Şi ca să-l scoată din acel loc, se temea,
pentru poru ncă8. Şi sculându-se Awa Lot, a venit la
Awa A rsenie şi i-a povestit despre Bătrân. Şi i-a zis
Awa A rsenie: Să nu-1 alungi, ci spune-i aceasta: Iată,
să m ănânci din cele ale lui Dumnezeu şi să bei cât
vrei, numai a c e s t cuvânt să nu-1 mai vorbeşti. Şi, dacă
vrea, se va înd rep ta, ia r dacă nu vrea să se îndrepteze,
de la sine te va ruga să plece din locul acela şi nu va
fi de la tin e pricina. Plecând A w a Lot, a făcut aşa. Şi
Bătrânul, cum a auzit acestea, nu a voit să se îndrep
teze, dar a în cep u t să-l roage, zicând: Pentru Domnul,
trim iteţi-m ă pe m ine de aici, că nu pot să duc pustia.
Şi sculându-se, a ieşit, fiind petrecut cu dragoste.
21. Zicea A w a P etru despre A w a Macarie că, du-
cându-se o d ată la un an ah oret şi aflându-1 pe acela
bolnav, l-a c e rc e ta t ce a r v rea să mănânce, căci în chi
lia lui nu era nim ic. Şi zicându-i că ar vrea susan, acel
curajos nu a p re g e ta t să m eargă în cetatea Alexandri
ei şi să-i aducă fratelu i neputincios. Şi lucru minunat
este că nim ănui nu s-a făcut cunoscută întâmplarea.
22. In E gipt e ra un B ătrân oarecare înainte de a
veni cei din ju ru l A w e i Pim en. Şi avea cunoştinţă şi
* 8Să nu încalce porunca! Este vorba despre porunca ospitalită
ţii şi a iu b irii faţă de străini!
804 PATERICUL MARE
multă cinstire. Când au u rcat, deci, cei din jurul Awei

Pim en de la Schit, o am en ii l-au lă sa t pe acela şi au
v enit la A w a Pim en, ia r a c e s ta se n ecăjea. Şi a zis fra
ţilo r lui: Ce să facem acestu i m are B ătrân, că oame
nii ne-au adus strâm to rare, părăsindu-1 pe Bătrân şi
dându-ne a te n ţie nouă, ca re su ntem nimic. Cum am
putea, deci, să aducem în d re p tare Bătrânului? Şi a zis
lor: Faceţi pu ţină m ân care, lu aţi şi un urcior de vin,
să m ergem la el şi să gu stăm ceva împreună. Poate
aşa vom pu tea să-i aducem m ângâiere. Au luat, deci,
m ân cărurile şi au p le c a t Şi cum au bătu t la poartă,
a auzit ucenicul lui şi a în t r e b a t Cine sunteţi? Iar ei
au zis: Spune-i a w e i: Pim en e ste şi vrea să fie bine
cuvântat de tine! Şi v estind u-i aceasta, el i-a răspuns,
zicând: Mergi, nu su n t fără treab ă! Iar ei au făcut răb
dare în arşiţă, zicând: Nu plecăm d acă nu ne învred
nicim să ne prim ească Bătrânul. Iar Bătrânul, văzând
sm erenia lo r şi răbd area, fiind străpuns, le-a deschis.
Şi intrând, au gu stat ceva îm preu nă cu el. Şi, în timp ce
mâncau ei, el zicea: Cu adevărat, nu sunt numai cele ce
am auzit despre voi, ci am văzut însu tit mai multe în
fapta voastră. Şi s-a făcut p rietenul lo r din ziua aceea.
23. A zis A w a Pim en: Dacă c erce ta cineva pe Awa
loan Colovos, acesta îi dădea acelu ia dragostea des
pre care v orbeşte apostolul9: D rag ostea îndelung rab
dă, d rag ostea es te b in ev oitoarei
24. A zis iarăşi: Dragoste m ai m are ca aceasta nu
este, adică să-şî dea cineva sufletul pentru aproapele
său10! Căci, dacă va auzi cineva cuvânt de întristare,
putând şi el să spună la fel, se luptă în să şi nu spune;
♦ ’ 1 Corinteni 13,4. ♦ 10Ioan 15,13; 1 loan 3,16.
DESPRE DRAGOSTE 805
sau d acă v a fi n e d re p tă ţit şi duce aceasta fără să în

toarcă în ap o i acelu ia, u n astfel de om pune sufletul
lui pentru ap ro ap ele.
25. Un fra te a în tr e b a t p e A w a Pimen, zicând: Am
găsit un lo c c a re a re to a tă odihna pentru fraţi. Este cu
voia ta să z id esc aco lo ? Şi a răspuns Bătrânul: Unde
nu faci rău fra te lu i tău , acolo să stai.
26. Un fra te a în tr e b a t pe A w a Pimen. Dacă un
frate are să-m i d ea câtev a num ii, este cu voia ta să-l
întreb? A zis lu i B ă trâ n u l: întreabă-1 o singură dată!
A zis lui fra te le: Ce s ă fac, deci, că nu pot să-mi stă
pânesc gândul. A zis lui B ătrânu l: Lasă gândul tău să
crape, num ai p e fra te le tă u să nu-1 strâmtorezi.
27. Ziceau d esp re A w a Pim en că şedea în Schit cu
doi fraţi ai săi. Şi c e l m ai tâ n ă r îi necăjea. Şi a zis ce
luilalt frate: Ne o b o s e ş te frate le acesta mai mic. Ridi-
că-te, să m e rg e m d e aici. Şi ieşind, l-au lăsat pe acela.
Dar cum a v ăzu t a c e la c ă ei întârziau, i-a zărit pe ei
îndepărtându-se m u lt şi a în cep u t să fugă în urma lor
strigând. A zis A w a P im en : Să aşteptăm pe fratele că
se istoveşte. D eci, cân d a aju n s la ei, a pus metanie,
zicând: U nde m e rg e ţi şi m ă lă sa ţi singur? A zis lui Bă
trânul: P en tru c ă n e s trâ m to re z i pe noi, de aceea noi
plecăm. Ia r e l le -a zis: Da, da! Unde vreţi, să ne ducem
împreună. Şi v ăzân d B ă trâ n u l lip sa lui de răutate, a
zis celu ilalt fra te : S ă n e în to arcem , frate! Căci nu face
acestea p e n tru c ă v re a , ci diavolul este cel care face
acestea în el. Şi în to rc â n d u -s e , au venit la locul lor.
28. S-a în tâ m p la t o d a tă că A w a Pamvo călătorea
împreună cu fra ţii în p ă rţile Egiptului. Şi văzând oa
meni şezân d , le -a zis lo r: Ridicaţi-vă şi salutaţi pe
806 PATERICUL MARE
m onahi ca să fiţi bin ecu v ân taţi, căci aceştia continuu

v orbesc lui D um nezeu şi gu rile lo r su n t sfinte.
29. Ziceau d esp re A w a P afnutie că nu bea degrabă
vin. Şi călătorind odată, a d at p e ste o ceată de tâlhari
şi i-a aflat pe ei b ân d vin. Ia r căp e ten ia tâlharilor îl cu
no ştea pe el şi ştia că nu b e a vin. Şi văzându-1 doborât
de m are o sten eală, a um plut un p ah ar de vin, luând
şi sabia în m ână, şi a zis B ătrânu lu i: Dacă nu bei, te
voi om orî. Şi cunoscân d B ătrân u l că v rea să facă voia
lui Dumnezeu, voind să-l câştige pe acela, a luat şi a
băut. Şi căp eten ia tâ lh a rilo r s-a căit, zicând: Iartă-mă
a w a că te-am strâm to rat. Şi i-a zis Bătrânul: Cred că
Dumnezeu p en tru a c e s t p ah ar va face cu tine milă şi
în a c est veac, şi în veacu l ce va să vină. I-a zis lui că
petenia tâlh arilo r: Cred lui Dum nezeu că de acum nu
voi m ai face rău nim ănui. Şi a câştigat toată ceata tâl
harilor, lăsând voia lui p en tru Domnul.
3 0 . Au v enit od ată saracin ii şi au luat to t ce aveau
A w a Sisoe şi fratele lui. Şi ieşin d ei în pustie ca să gă
sească ceva de m ân care, B ătrânu l a găsit o balegă de
cămilă. Şi zgândărind în ea, a aflat sem inţe de orz. A
m âncat un bob şi altul îl ţin e a în mână. Şi venind fra
tele lui, l-a găsit m âncând şi i-a zis: A ceasta este dra
goste? Ai găsit ceva de m ân care şi m ănânci singur?
Nu m-ai chem at şi pe m ine? Şi a zis A w a Sisoe: Nu
te-am nedreptăţit, frate. Iată p artea ta am păstrat-o
în mână.
31 . Ziceau despre A w a Siluan că şedea închis în
chilie, având puţin năut, pe care îl făcuse în o sută de
grăm ăjoare. Şi iată un om a v en it din Egipt, având un
asin încărcat cu pâine. Şi bătând la chilia lui, a lăsat
DESPRE DRAGOSTE 807
acolo pâinile. Luând, deci, Bătrânul grămăjoarele, le-a

încărcat pe m ăgar şi l-a slobozit
32. A zis A w a Iperihie: Izbăveşte pe aproapele de
păcate fără ocară, pe cât îţi stă în putere. Căci Dum
nezeu pe cei care se întorc nu-i leapădă11. Nici cu
vânt de rău tate şi viclenie să nu înnopteze în inima
ta împotriva fratelui tău, ca să poţi spune: Şi ne iartă
nouă g reşelile n oastre, precum şi noi iertăm greşiţilor
noştri12.
33. Povestea cineva că un magistrat tânăr, frumos
la chip, slu jea în soliile împărăteşti. Şi avea un prieten
dintre cei de neam bun într-una din cetăţi, căsătorit
cu o fem eie tânără. Când venea, deci, în cetate, acela
îl primea şi îl găzduia în casa lui. Şi mânca împreună
cu femeia lui care se purta cu dragoste faţă de el. Şi
venind el des la acesta, femeia aceluia s-a aprins în
gând pentru el, fără ca el să ştie. Şi fiind ea înţeleaptă,
nu a arătat către el nimic, ci răbda pătimind. S-a în
tâmplat, deci, odată, ca acesta să plece după obicei în
drumul lui. Iar aceea, de la gândurile ei, era bolnavă şi
şedea la p a t Şi bărbatu l ei i-a adus doctori. Şi după ce
au cercetat-o, au zis bărbatului ei: Poate să aibă ceva
sufleteşte, d eo arece trupeşte nu suferă de nimic rău.
Şi bărbatul ei stă te a lângă ea, rugându-o mai mult şi
zicând: Spune-m i ce ai! Aceea, fiind plină de respect
şi roşind, la în cep u t nu a m ărturisit Dar, după aceea
a mărturisit, zicând: Ştii, domnul meu, purtat fiind tu
fie de dragoste, fie de simplitate, aduci aici feţe tinere.
* “ Posibil ecou al cuvântului vechi-testamentar, reluat de Sf.
Pavel: Oare lepădat-a Dumnezeu pe poporul Său? (Rom. 11,1).
* “ Matei 6 ,1 2 .
808 PATERICUL MARE
Şi eu, ca fem eie, am fo st cu p rin să de patimă faţă de

m ag istrat Auzind bărbatu l ei aceasta, s-a liniştit Şi
cum s-a întâm plat ca, după câtev a zile, să vină magis
tratul, ieşind el, l-a în tâm p in at şi i-a zis: Ştii, frate, cât
te-am iubit! Şi din d ragoste te prim eam şi luai masa
îm preună cu fem eia m ea. A zis acela: Aşa este, stă
pâne. Şi i-a zis lui: lată a fo st p rinsă de gând pentru
tine fem eia m ea. Iar acela auzind, nu numai că nu a
fost prins şi el de gând p entru ea, ci s-a întristat foarte
tare, purtând dragoste prietenului. Şi i-a zis: Să nu te
întristezi deloc! Dum nezeu are să ne ajute. Plecând,
deci, şi-a tăiat părul. Şi luând briciul, s-a ras pe cap şi
pe faţă, încât, p ărea ca ars până şi la sprâncene. Şi-a
lepădat to ată frum useţea aceea şi arăta ca un lepros
de mulţi ani. Şi venind, şi descoperindu-se, şi-a arătat
capul şi faţa. Şi a în cep u t să zică: Aşa m -a făcut Dom
nul! Iar aceea, când l-a văzut schim bat de la frumuse
ţea dinainte la o aşa urâţenie, s-a m in u n at Şi văzând
Dumnezeu lucrarea lui, a rid icat de la ea războiul şi
îndată s-a sculat, îndepărtând to ate gândurile acelea.
Atunci m agistratul l-a lu at deoparte pe bărbatul ei şi
i-a zis: Iată, cu ajutorul lui Dumnezeu, femeia ta nu
mai are nimic. Şi nici nu va m ai vedea vreodată faţa
mea. Iată, aceasta înseam nă să-şi pună cineva sufletul
lui pentru dragoste13 şi să răsp lătească binele cu bine.
34. Doi fraţi oarecare au fo st duşi la mucenicie.
Iar după ce au fost supuşi chinurilor o dată, au fost
aruncaţi în închisoare. Şi erau supăraţi unul cu celă
lalt. Deci, unul punând m etanie, fratelui a zis: Se în-
tâmplă că mâine ne vom săvârşi. Să dezlegăm, deci,
* 13Vezi Ioan 1 5 ,1 3 .
DESPRE DRAGOSTE 809
duşmănia dintre noi şi să arătăm dragoste unul altu

ia Dar celălalt nu s-a înduplecat în ziua următoare
au fost iarăşi aduşi şi supuşi la chinuri. Şi cel care nu
a primit metania, de la prima lovitură, s-a lepădat Şi
i-a zis lui dregătorul: De ce ieri ai fost supus la atâtea
chinuri şi nu te-am înduplecat? Iar el, răspunzând, a
zis: Am ţinut m inte răul fratelui meu şi nu i-am arătat
lui dragoste. De aceea nu m-am împărtăşit de mângâ
ierea lui Dumnezeu.
35. Era un cantaragiu14într-o cetate. Şi a venit ci
neva din cetate, aducând la el cinci sute de monede
pecetluite şi i-a zis: Primeşte această pungă. Şi, când
voi avea trebuinţă, îmi vei da câte puţin. Şi nu era ni
meni de faţă acolo când a luat punga. însă unul dintre
cei de vază din cetate, trecând prin afara casei canta
ragiului, a auzit şi a văzut că i-a dat punga, dar can
taragiul nu a ştiut că a auzit. După câteva zile, a venit
cel care a dat punga şi a zis cantaragiului: Dă-mi ceva
din pungă că am trebuinţă. Acela, gândind că nu era
nimeni de faţă când i-a dat punga cu monede, a tă
găduit zicând: Nu mi-ai dat nimic! Şi când a ieşit de
acolo tulburat, l-a întâlnit omul acela de vază şi i-a
zis: Ce ai? Iar el i-a spus lui ce se întâmplase. Şi i-a zis:
Cuadevărat i-ai dat lui monedele? A zis lui: Da! Şi i-a
zis acela: Spune-i: Vino şi depune jurământ la Sfântul
Andrei şi îmi este de ajuns. Căci era acolo o biserică
a Sfântului Mucenic Andrei. Şi când avea să depună
jurământul, omul acela de vază a luat pe sluga lui şi
i-a zis: Să nu te tulburi de ceea ce voi face astăzi, ci
* “Cantaragiu însemna: a) controlor, cenzor b) lucrător public,
unfel de inspector al pieţei (ET).
810 PATERICUL MARE
să arăţi răbdare! Şi intrând în biserică, şi-a dezbrăcat

hainele şi a în cep u t să facă p e dem onizatui, strigând
cu glas m are sunete ned esluşite. Şi când a intrat can
taragiul, a zis: Sfântul Andrei zice: Iată acest ticălos a
luat cele cinci sute de m oned e ale omului şi vrea să
jure strâm b în num ele m eu. Şi strângându-1 de gât,
îi zicea: Sfântul Andrei zice: Dă înapoi cele cinci sute
de m onede omului aceluia. Acela, tulburându-se şi
înfricoşându-se, a m ărturisit, zicând: Le voi aduce.
Iar el i-a zis: Acum să le aduci! Şi a plecat îndată şi
le-a adus. Şi a zis cel care făcea pe demonizatui stăpâ
nului m onedelor: Sfântul Andrei zice: Pune pe masă
şase m onede. Şi el le-a pus cu bucurie. Când au plecat,
luându-şi hainele, le-a îm brăcat cuviincios şi a ieşit
iarăşi să se plim be prin faţa casei cantaragiului, după
obicei. Văzându-1 cantaragiul, îl privea pe acela cu
stăruinţă. Şi i-a zis omul acela de vază: De ce mă pri
veşti aşa, prietene? Crede-mă, cu harul lui Hristos nu
am demon, dar, pentru că atunci când omul acela ţi-a
dat punga eram afară plimbându-mă, am auzit şi am
văzut întocmai. Dacă ţi-aş fi spus, ai fi zis că nu crezi
pentru că eram singur. De aceea m-am gândit să pun
la cale această prefăcătorie, pentru ca nici tu să nu-ţi
pierzi sufletul, iar omul să nu fie păgubit pe nedrept
de banii lui.
36. Un monah foarte evlavios şi iubitor de Dum
nezeu cunoştea un anahoret pentru care avea multă
dragoste. Săvârşindu-se, deci, anahoretul, monahul a
intrat în chilia lui şi a aflat acolo cincizeci de mone
de. Şi a început să se minuneze şi să verse lacrimi, te-
mându-se ca nu cumva din pricina banilor anahoretul
DESPRE DRAGOSTE 8 11
să nu fie p rim it la D um nezeu. Şi când se ruga lui
Dumnezeu s tă r u ito r p e n tru acesta, a văzut un înger
al Domnului, c a r e i-a z is: De ce te întristezi astfel pen
tru anahoret? C eea ce c e ri lasă iubirii de oameni a lui
Dumnezeu. D acă to ţi a r fi fo st desăvârşiţi, unde s-ar fi
arătat iubirea de o a m e n i a lui Dumnezeu? Şi fiind aşa
înştiinţat fratele că a n ah o re tu l s-a învrednicit de ierta
re, s-a înv eselit şi a s lă v it p e Dumnezeu din toată inima.
37. Un B ă trâ n a tr im is p e ucenicul său în Egipt
ca să aducă o c ă m ilă ş i s ă d u că coşu rile lor în Egipt
Când fratele a a d u s c ă m ila la Sch it, l-a întâlnit un alt
Bătrân şi i-a zis: D a că a ş fi a fla t că m ergi în Egipt, ţi-
aş fi zis să-m i a d u c i ş i m ie o căm ilă. Plecând fratele, a
zis părintelui s ă u a c e s t lu cru . Şi i-a zis lui Bătrânul: la
cămila şi d ă-o lui, z ic â n d c ă n o i nu suntem încă gata.
Să ia el căm ila ş i s ă -ş i fa c ă tre a b a . M ergi cu el în Egipt
şi adu ia ră şi c ă m ila c a s ă lu ă m şi lucru rile noastre.
Plecând fra te le c ă t r e c e lă la lt B ă trâ n , a zis: A w a al
meu a zis că n o i n u s u n te m în c ă gata. Ia tu cămila şi
fă-ţi treaba. Şi lu â n d B ă tr â n u l căm ila, a încărcat-o cu
coşurile lui. C ând a u a ju n s în E g ip t şi au d escărcat co
şurile, luând fr a t e le c ă m ila , a z is B ătrân u lu i: Roagă-te
pentru m in e! I a r e l a z is : U n d e p le c i? El a zis: La Schit
ca să aduc şi c o ş u r ile n o a s t r e . Ş i fiin d străpun s la ini
mă, B ătrân u l a p u s m e t a n ie , p lâ n g â n d şi zicând: Ier-
taţi-mă, că m u lta v o a s t r ă iu b ir e m i-a lu a t rodul meu.
38. A z is u n B ă t r â n : D a c ă c in e v a îţi c e re un lucru şi
cu silire i-1 d ai, s ă b in e v o ia s c ă şi gân d u l15 t ău la ceea
* lsFrecvent p ă rin ţii p u stiu lu i in sistă ca lucrul să fie făcut şi cu
voie bună. Sfântul A p o sto l P avel d ezvo ltă pe larg această temă
în Epistola a d ou a c ă t r e C o rin te n i, în legătu ra cu colecta pe care
812 PATERICUL MARE
ce ai dat, precu m e ste scris: D acă cin ev a te sileşte sâ

m ergi cu e l o m ilă, m erg i d o u ă 16l Adică, dacă cineva îţi
cere un lucru, să i-1 dai din to t sufletu l şi trupul tău.
39. Erau doi fraţi la Chilii. Unul e ra b ătrân şi-l ruga
pe cel m ai tânăr, zicând: Să răm ân em îm preună, frate!
Iar acela, i-a zis: Eu su n t p ăcăto s şi nu p ot să rămân cu
tine, avva. Iar B ătrânu l îl ruga, zicând: Ba da, putem!
Bătrânul era cu rat şi nu voia să audă că un monah are
gânduri de d esfrân are. I-a zis lui fratele: Lasă-mă o
săptăm ână şi iarăşi vom vo rbi d esp re aceasta. A ve
nit, deci, B ătrânu l la el. Şi tân ăru l vrând să-l pună la
încercare, a zis: în m are isp ită am căzut, aw a, săptă
m âna aceasta. Căci am p le cat în sa t cu slujire şi am
căzut cu fem eie. I-a zis lui Bătrânul: Este pocăinţă? A
zis fratele: Da! A zis Bătrânul: Eu voi duce împreună
cu tin e ju m ătate din păcat. A zis lui fratele: Acum pu
tem să fim îm preună. Şi au răm as unul cu altul până
la săvârşirea lor.
40. Ziceau despre un frate că făcea coşuri. Şi pu-
nându-le m ânere de prins, a auzit pe vecinul său zi
când: Ce voi face? Că p iaţa se apropie şi nu am mâne
re să pun la coşurile m ele? Şi ducându-se, a desfăcut
m ânerele de la coşurile sale şi le-a dus fratelui, zi
când: Iată, acestea îm i su nt de prisos, ia-le şi pune-le
la coşurile tale. Şi astfel a făcut să înainteze lucrarea
vecinului, iar pe a sa a lăsat-o.
41. Ziceau despre un Bătrân oarecare din Schit
că s-a îm bolnăvit şi i-a venit poftă să m ănânce pâine
o făcea pentru sfinţii din Ierusalim : ...Nu num ai să faceţi, d să şi
voiţi... Căci dacă este bunăvoinţă, bin e p rim it este d arul (2 Cor. 8,
1 0 ,1 2 ). * 16Matei 5 ,4 1 .
DESPRE DRAGOSTE 813
proaspătă. Auzind aceasta, unul dintre fraţii nevoitori

şi-a luat haina, a pus în ea nişte pâini uscate şi s-a dus
în Egipt Şi schim bând pâinile, le-a dus Bătrânului.
Văzându-le calde, s-au minunat. Dar Bătrânul nu voia
să guste din ele zicând: Mănânc sângele fratelui meu! Şi
l-au rugat Bătrânii, zicând: Pentru Domnul, mănâncă, ca
să nu fie în zadar jertfa fratelui. Şi mişcat fiind a mâncat
42. Un frate l-a în trebat pe un Bătrân, zicând: Cum
se întâmplă că acum, unii, ostenindu-se în vieţuirile
lor, nu prim esc harul ca cei vechi? I-a zis lui Bătrânul:
Atunci era iubire şi fiecare îl trăgea pe aproapele său
în sus. Iar acum, răcindu-se iubirea17, fiecare trage pe
aproapele său în jos. Şi de aceea nu poate primi harul.
43. Au p lecat odată trei fraţi la seceriş. Şi au luat
pentru ei şaizeci de parcele. Unul dintre ei s-a îmbol
năvit în prim a zi şi s-a întors la chilia lui. Şi altul din
ceilalţi doi a zis: Iată, frate, vezi că fratele nostru s-a
îmbolnăvit. Sileşte-ţi cugetul, tu puţin şi eu puţin, şi
cred că, pentru rugăciunile lui, vom secera şi partea
Iul Terminând lucrul, când au venit să-şi ia plata, au
strigat pe fratele lor, zicând: Vino şi ridică-ţi plata,
frate! Dar el a zis: Ce plată am de luat de vreme ce
nu am secerat? Iar ei au zis: Cu rugăciunile tale s-a
făcut şi secerişul tău. Vino, deci, şi primeşte plata ta.
Făcându-se m ultă sfadă între ei, unul spunând că nu
ia, iar ceilalţi nevoind să se lase înduplecaţi dacă nu
va lua, au m ers să ceară judecată la un mare Bătrân.
Şi a zis fratele: Părinte, am plecat să secerăm toţi trei
Sosind noi la ţarină, în prima zi m-am îmbolnăvit şi
m-am întors la chilia mea, fără să secer nicio zi. Şi
* 17Vezi Matei 2 4 ,1 2 .
814 PATERICUL MARE
fraţii m ei m ă silesc, zicân d: V ino şi ia plată din ceea

ce nu ai sece ra t. Iar ceilalţi doi au zis: Părinte, toţi trei
am lu at şaizeci de p a rc e le şi, d acă eram toţi trei, nu
le-am fi te rm in at. Dar, cu ru găciu nile fratelui, noi doi
am te rm in a t rep ed e to t secerişu l. Şi i-am zis: Ia-ţi pla
ta. Şi a cesta nu vrea. Auzind Bătrânul, s-a minunat şi
a zis fratelu i lui: B ate clopotul, să se adune toţi fraţii.
Şi venind to ţi, le -a zis: Veniţi, fraţilor, să auziţi astăzi
ju decată. Şi le -a p o v estit B ătrânu l cele întâmplate. Şi
au ju d e cat ca frate le să -şi ia p lata lui şi să facă cu ea ce
vrea. Şi a p le ca t fratele plângând şi întristat.
4 4 . A zis un B ătrân : P ărinţii n o ştri aveau obiceiul
să m eargă la chiliile fraţilo r în cep ăto ri care voiau să
se nev oiască singuri şi să-i cerceteze, nu cumva vreu
nul d in tre ei, isp itit de dem oni, să se vatăme cu gân
dul. Şi d acă v reo d ată aflau pe vreunul vătămat, îl adu
ceau în b ise ric ă şi pu neau un vas. Şi toţi fraţii aruncau
asupra lui cu apă şi în d ată se curăţa.
4 5 . Doi B ătrân i erau de m ulţi ani şezând unul cu
altul şi niciod ată nu se certaseră. A zis unul celuilalt:
Să ne certăm şi noi o d ată ca oam enii. Iar acela răs
punzând, a zis: Nu ştiu cum se face cearta. Iar el i-a zis
lui: lată, pun în m ijloc o cărăm idă. Şi eu zic că este a
m ea, iar tu spune: Nu, ci e ste a m ea! Şi de aici se face
începutul. Au pus, deci, o cărăm idă la mijloc şi a zis
unul: A ceastă cărăm id ă e ste a m ea. Iar celălalt a zis:
Nu, ci este a m ea. Şi a zis prim ul: Dacă este a ta, ia-o şi
pleacă! Şi au plecat neaflând pricin ă de ceartă.
46 . A zis un B ătrân: N iciodată nu am râvnit la un
lucru care să m ă folosească pe m ine şi să vatăme pe
DESPRE DRAGOSTE 815
aproapele, având această nădejde, că câştigul fratelui

meu îmi este m ie lucru roditor.
47. Un nevoitor, aflând pe un demonizat care nu
putea să p ostească, se ruga cu dragostea lui Dumne
zeu, după cum este scris: Să nu caute cineva ale sale,
ci ale celu ilalt 18, ca demonul să se mute în el şi acela
să fie slo b o zit Şi Dumnezeu i-a auzit rugăciunea. Şi
îngreuiat fiind nevoitorul acela de către demon, stă
ruia în post şi rugăciune, dedându-se la multă nevo-
inţă. Şi mai ales pentru dragostea lui, în câteva zile,
Dumnezeu a slobozit demonul din el.
48. Un frate a în treb at pe un Bătrân, zicând: Sunt
doi fraţi. Unul trăieşte în linişte, postind şase zile şi
aducându-şi m ultă osteneală, iar celălalt slujeşte bol
navilor. Deci, lucrarea căruia este mai bine primită la
Dumnezeu? I-a zis lui Bătrânul: Dacă fratele care pos
teşte şase zile s-a r atârna de o nară, nu poate să fie
egal celui care slu jeşte bolnavilor.
49. Un frate slu jea pe un Bătrân bolnav. Şi s-a în
tâmplat aceluia să i se deschidă trupul şi să scoată
puroi cu un m iros tare urât. Şi a zis gândul fratelui:
Fugi, căci nu vei putea să suferi duhoarea acestui mi
ros urât! Iar fratele, luând o cană, a pus în ea din spă-
lătura de la bolnav. Şi dacă începea să-i vină gândul
să plece, zicea gândului: Dacă voi pleca, voi bea din
aceasta. Şi gândul i-a zis: Nici nu pleci şi nici nu bei
din duhoarea aceasta. Şi se ostenea fratele şi făcea
răbdare, îngrijind p e Bătrân. Şi văzând Dumnezeu os*
teneala fratelui, l-a vindecat pe Bătrân.___________
* M1 Corinteni 1 0 ,2 4 .
816 PATERICUL MARE
50. N işte fraţi stă te a u la S ch it să cureţe nuiele. Şi

unul d in tre ei, bo ln av fiind de la m ulta nevoinţă, tu
şind, a sco s sânge. Şi, fără să vrea, de la tuşea lui a
s ă rit p e unul d in tre fraţi. Şi acela e ra tulburat de gân
dul său, ca să sp u nă fratelu i: În cetează să mai tuşeşti
asu p ra m ea! Dar luptând u -se cu gândul şi-a zis sieşi:
Dacă v rei să m ăn ânci din aceasta, spune ce ai de spus!
Atunci şi-a zis: Nici nu vei m ânca şi nici nu-i vei spune!
51 . Unul d in tre P ărinţi a p le ca t în cetate să-şi vân
dă lucrul său de m ână. Şi văzând un sărac gol, a fost
cuprins de m ilă p en tru el şi i-a dăruit levitonul său.
Iar săracu l, plecând, l-a vândut. Bătrânul, aflând ce a
făcut, s-a în trista t şi i-a p ăru t rău că i-a dat aceluia hai
na. S-a arătat, deci, H ristos Bătrânului în vis noaptea
aceia, purtând levitonul şi i-a zis: Nu te întrista! Iată
p o rt cee a ce m i-ai dat!
52. Ziceau B ătrânii că fiecare este dator ca cele ale
fratelui să le facă ale sale şi să sufere împreună cu el
în toate, şi să se bucure îm preună, şi să plângă împre
ună cu e l19. Şi aşa să stea lângă el ca şi când ar purta
trupul lui, ca şi când ar fi vorba de el însuşi, dacă vre
odată i se va întâm pla aceluia strâm torare. Precum
este scris: Un tru p suntem în H ristos şi fieca re mădu
la re unii altora...™ şi: T op c â p au crezu t în Hristos au
o inim ă şi un su flet Z21
53. Un monah avea sub ascu ltarea sa un alt monah
care stătea într-o chilie la zece mile de acesta. Şi i-a
zis gândul odată să-l chem e pe fratele său să vină şi*
* 19Trim itere la cuvântul Sf. Ap. Pavel: Şt dacă un mădular su
feră , toate m ădularele suferă îm p reun ă ; şi dacă un mădular este
cinstit, toate m ădularele se bu cu ră îm preună (1 Cor. 12, 26).
* “ Romani 1 2 ,5 ; 1 Cor. 1 2 ,2 7 . + 21Fapte 4 ,3 2 .
DESPRE DRAGOSTE 817
să ia pâine. Şi iarăşi se gândea: Pentru o pâine să pun

pe fratele m eu la o sten eală zece mile? Mai bine să-i
duc eu ju m ătate de pâine. Şi luând pâinea, a mers la
chilia lui. Şi, în tim p ce m ergea, s-a lovit la degetul pi
ciorului. Şi curgându-i sângele, monahul a început să
plângă de durere. Şi iată un înger a venit, zicându-i:
De ce plângi? I-a zis m onahul: Mi-am rănit degetul şi
mă doare. I-a zis lui îngerul: Şi pentru aceasta plângi?
Nu plânge! Căci paşii pe care-i faci tu pentru Domnul
se numără şi se v o r arăta spre multă plată înaintea
feţei lui Dumnezeu. Şi ca să cunoşti că aşa va fi, iată,
în faţa ta ridic din sângele tău şi-l pun înaintea Iui
Dumnezeu. Atunci, mulţumind, înainta pe cale către
celălalt frate. Şi dându-i aceluia jumătatea de pâine,
îi povestea iubirea de oam eni a lui Dumnezeu. Şi s-a
întors la chilia sa. Ia r a doua zi, luând cealaltă jumă
tate de pâine, a p le ca t sp re un alt monah. S-a întâm
plat, însă, că şi celălalt m onah, râvnind să facă acelaşi
lucru, a plecat şi el în acelaşi timp. S-au întâlnit, deci,
unul cu altul, pe cale. Şi monahul care a făcut primul
binele a început să zică celuilalt: Aveam o comoară
şi ai căutat să m i-o furi! A zis lui celălalt: Unde este
scris că poarta cea strâ m tă 22 te încape numai pe tine
singur? Lasă-ne şi pe noi să intrăm împreună cu tine!
Şi îndată, în tim p ce vorbeau ei, s-a arătat un înger al
Domnului şi le-a zis: Cearta voastră s-a ridicat ca o
mireasmă cu bun m iros la Dumnezeu.
54. Doi fraţi locu iau îm preună unul cu celălalt. Şi
s-aîntâmplat ca cel care se îngrijea de cele de trebuin
ţa să aducă mai pu ţine din cele ce obişnuia. De aceea
* 22Vezi Matei 7 ,1 3 - 1 4 .
818 PATERICUL MARE
cel c a re s tă te a în ă u n tru s e g ân d e a că fie risipeşte fără

p ricin ă, fie e s te b a t jo c o r it V rând să afle aceasta, l-a
u r m ă r it Şi, câ n d a c e la a in tr a t în tr-u n loc de ruşine,
s -a fă cu t şi el că in tră . Şi aşa, căzân d la picioarele lui,
îl ru ga să se p o c ă ia scă . Ia r ce l c a re nu păcătuise, ru-
gându-1 de m u lte o ri p e cel c a re p ăcătu ise să se roage
p e n tru el ca şi cân d p ă c ă tu ise şi îndem nând la pocă
in ţă, s -a în tâ m p la t să s e îm b o ln ăv ească. Şi, înainte de
a se săvârşi, a m ă r tu ris it fratelu i, zicând: Sunt curat
de p ăcatu l de c a re cred eai, d ar am făcut-o pentru
tin e, ca să te p o c ă ie şti. Şi după ce a ad orm it el, cel care
p ăcătu ise a dus m ai d ep arte nev o in ţa pocăinţei.
55. Altul, în ţe le g ân d că s -a în tâm p lat ceva între
frate le lui şi slu jn ica lo r ca re le ad ucea cele de tre
buinţă, nu l-a c e r ta t p e el, ci d o ar suspina în tăcere
şi sp o re a ru găciu nea, cerân d stăru ito r de la cel care
lo cu ia îm p reu n ă cu el să se roage pentru el, zicând:
M ulte am p ă că tu it şi v reau ca în ain te de sfârşit să mă
slo b o zesc de p ăcate. Şi, pe când cel care păcătuise se
m inuna şi se alătu ra lui, s -a în tâm p lat să fie chemat
cel care nu p ăcătu ise. Şi aşa, în tim p ce se săvârşea, a
d esco p erit lucrul fratelui.
5 6 . Altul, când frate le lui a p ărăsit singura ştiinţă23
şi s-a în to rs sp re cea lum ească, s-a prefăcut că şi el
are acelaşi gând. Şi aşa, când s-a m ilostivit Domnul,
pocăindu-se, iarăşi s-au în to rs la vechea nevoinţă cu
şi m ai m are râvnă.
57, Au v enit odată n işte fraţi la M untele Diolcului24*
* “ Este v orb a de ştiinţa m ântuirii, a trăirii cu Dumnezeu.
♦ “ Ţ inut pe ţărm u l Deltei Nilului, unde e ra un cen tru monastic
ca re p u rta num ele regiunii.
DESPRE DRAGOSTE 819
să se a ş e z e a c o lo şi au în v ă ţa t să lucreze papirus în
doit25. Şi lu c ra u cu p lată. Şi, p en tru că nu erau m eş
teri, n im e n i n u le -a d at d e lucru. Deci, i-a cercetat pe
ei un B ă trâ n şi le -a zis: De ce nu lucraţi? Iar ei, fiind
evlavioşi, au ră sp u n s: P en tru că nu lucrăm bine! Şi
B ătrânu l c u n o ş te a un lu c ră to r al lui Dumnezeu şi le-a
zis: M erg eţi la c u ta re B ă trâ n şi vă va da de lucru. Au
m ers la a c e l B ă trâ n şi el le -a d at cu bucurie de lucru.
Dar fraţii îi z ice a u : Nu lu crăm bin e, părinte! Iar Bătrâ
nul a zis. C red lu i D u m n ezeu că p rin lucrul vostru de
m ână şi c e le la lte v o r în a in ta . Şi, cu prisosul iubirii lui,
B ătrânu l i-a m iş c a t p e e i să lu creze. Iată, deci, că ade
vărat cei c a re s e s ile s c ră p e s c îm p ărăţia Cerurilor26!
58. Un fra te a în tr e b a t p e un B ătrân, zicând: De ce
atunci cân d s ă v â r ş e s c m icile m ele slu jbe (liturghii27),
uneori m ă văd p e m in e în su m i neavând în inim a mea
bucurie, a lte o r i n e av ân d bun ăvoire! A zis lui Bătrâ
nul: Cum s e v a a ră ta , d eci, că om ul iu beşte pe Dumne
zeu? Şi ia ră şi a zis B ă trâ n u l: Până acum , trupul meu
nu a fo st în m ă s u ră s ă fa c ă to a tă voia m ea cea bună.*
* 25P e n tru c ă n u a m g ă s it o m ă rtu rie sc ris ă desp re această no
ţiune, a d ă u g ă m o e x p lic a ţie p ro b ab ilă. E ste posibil ca aici să fie
v orb a d e s p re c o n f e c ţio n a r e a u n u i sul din p ap iru s, a cărui form ă
este „oblică,, ( a r p u te a s ă fie c a r a c te r iz a t astfel şi m odul scrierii
pe un a s e m e n e a c ilin d ru ) în a n tite z ă cu sulul de pergam ent, a
cărui fo rm ă e s te v e r tic a lă (E T ) * 26M atei 1 1 ,1 2 . ♦ 27Este im por
ta n t d e r e ţin u t c ă lim b a P a te ricu lu i folo seşte cuvântul liturghie
cu un se n s m u lt m a i la r g d e c â t ce l p e care-1 a re astăzi. Conside
răm că e s te n e c e s a r s ă re d o b â n d im lărgim ea sem antică a cuvin
te lo r p e n tru a ie şi d in s t r ic ta te h n iciz a re a limbajului, care favo
rizează î n c h id e r e a lim b aju lu i în sin e şi d istan ţarea de realitatea
pe c a r e o e x p r im ă .
820 PATERICUL MARE
59 . Un frate a m e rs să cu m p ere nuiele de la o vă

duvă o arecare. Ş i când i le v indea, aceea a suspinat.
I-a zis ei fratele: Ce ai? A zis văduva: Dumnezeu te-a
trim is astăzi ca să p o arte de g rijă fraţilor tăi şi orfa
n ilor m ei. Şi cum a auzit fratele acela, s-a întristat şi a
lu at din n u ielele de lângă el şi le-a aruncat în braţele
văduvei. Şi a făcu ta aşa p en tru binele ei28.
6 0 . Un om tu lbu rat, călătorind odată, a aflat pe un
B ătrân care şed ea în chilia lui. Şi cel tulburat a început
să se roage pen tru B ătrân şi să zică: Miluieşte, Doam
ne, pe om ul a c e sta sm erit! Şi aceasta o zicea fără să
ştie cine este. Şi întorcând u -se, iarăşi, după puţin, a
făcu t acelaşi lucru. Şi aşa s-a înd reptat29. Aceasta o
povestea Bătrânu l celo r care-1 cercetau, zicând Bătrâ
nilor: Dum nezeu să vă păzească pentru noi cei păcă
toşi! Şi le zicea aceasta ca să-i înştiinţeze că au plată
pentru ceea ce fac30.
61 . A zis un B ătrân: Nu c ere iubire de la aproapele,
deoarece cel care iu beşte pe cineva se tulbură dacă nu
i se răspunde. Ci, m ai curând, arată tu iubire aproape
lui. Aşa vei afla odihnă şi vei aduce şi pe aproapele la
iubire.
62. A zis iarăşi: A slăbi în iubirea de fraţi ţi se în
tâm plă din pricina prim irii gândurilor de bănuială şi
din a crede inim ii tale, precum şi din a nu voi să pă
tim eşti îm potriva voinţei tale. Să vrei, deci, ajutat de
* 28Se înţelege că, lăsându-t aceeaşi plată, i-a dat înapoi o parte
din nuiele pen tru a o ajuta şi în felul acesta. * 29S-a făcut binel
Verbul a se îndrepta este folosit cu înţelesul biblic al îndreptării,
adică revenirea la starea de săn ătate, de norm alitate, restaura
rea omului. # 30Pentru faptul de a-i ce rce ta pe monahi.
DESPRE DRAGOSTE 821
Dumnezeu, m ai în tâ i să nu crezi în bănuielile tale şi

cu to ată stă ru in ţa şi p u terea să te sm ereşti înaintea
fraţilor şi să -ţi ta i p e n tru ei voia ta.
63 . Zicea ia ră şi că iu b irea cea după Dumnezeu31
este m ai p u tern ică d e c â t iu birea cea din fire.
Sfârşitu l tratatu lu i d espre dragoste.
* 31P ă s tră m e x p r e s ia d u p ă D u m n ezeu , deşi limba rom ână cu*

rentă, cu e x ce p ţia c e le i b is e rice ş ti, nu o m ai foloseşte. Expresia
este fo a rte c u p rin z ă to a re , in d icân d tn acelaşi tim p modul, origi
nea, d e stin aţia, tn cazu l d e faţă, am fi putut traduce cu iubirea
cea de la D u m n ezeu sau iu b irea du m n ezeiască, sau iubirea bine*
plăcută lui D u m n ezeu , sau iu b irea p en tru Dumnezeu.
CAPITOLUL XVIII
DESPRE CEI CE VĂD CU DUHUL
1. A w e i A n to n ie i s -a d e s c o p e rit odată în pustie

a c e ste a : în c e ta te e s te cin ev a asem e n e a ţie, doctor ca
în d ele tn icire . P riso su l său îl d ă c e lo r ce au trebuinţă
şi to a tă ziu a c â n tă c â n ta re a în tre it-sfa n tă 1 cu îngerii
lui D um nezeu.
2. Ziceau d esp re A w a A ntonie că aju nsese purtă
to r de Duh2, d ar nu v o ia să v o rb e a scă din pricina oa
m enilor. Căci ş tia d in ain te şi cele ce se întâmplau în
lum e, şi cele ce aveau să vină.
3. Un frate, d u când u -se la chilia A w ei Arsenie, la
Schit, s-a u ita t p e fe re stru ică. Şi a văzut pe Bătrân în
întregim e ca un foc. Căci e ra v red n ic să vadă. Şi, când
a b ătu t la uşă, a ie şit B ătrân u l şi a văzut pe frate în
sp ăim ântat şi i-a zis: Ai m u lt tim p de când baţi? Nu
cumva ai văzut ceva? Ia r el a zis: Nu! Şi, după ce i-a
vorbit, l-a slobozit.
4. A zis A w a Daniil: Ne p o v estea nouă A w a Arse
nie ca d espre un altul o are care , d ar era despre sine
+ 'C ân tarea Sfinte D um nezeule. * 2Cu sensul de văzător cu
Duhul.
DESPRE CEI CEVĂDCU DUHUL 823
însuşi, că, şezân d un Bătrân în chilia Iui, a venit un

glas, zicând: Vino, să-ţi arăt lucrurile oamenilor. Şi
sculându-se, a ieşit afară. Şi l-a dus pe el într-un loc
anume şi i-a arătat un etiopian tăind lemne şi făcând
încărcătură mare. Şi încerca să o pună pe umeri, dar
nu putea. Şi în loc să ia din lemne, iarăşi tăia alte lem
ne şi le adăuga la încărcătură. Şi aceasta a făcut mult
timp. Şi înaintând puţin, i-a arătat un om care stătea
la un lac şi scotea apă din el. Apoi o punea într-un vas
găurit şi apa curgea iarăşi în lac. Şi i-a zis lui: Vino
să-ţi arăt şi pe altul. Şi a văzut un templu şi doi oameni
care şedeau pe doi cai şi ţineau un lemn aplecat, unul
de la un capăt şi altul de la celălalt. Şi voiau să intre pe
poartă, dar nu puteau, pentru că lemnul era aplecat
Nu se sm erea unul dintre ei să rămână în urma celui
lalt şi astfel să intre drept pe poartă. Şi pentru aceasta
rămâneau în afara porţii. Aceştia sunt cei care, pur
tând jugul dreptăţii cu mândrie, nu s-au smerit ca să
se îndrepte pe ei înşişi şi să meargă pe calea smerită
a lui Hristos. De aceea şi rămân în afara împărăţiei
lui Dumnezeu. Iar cel care tăia lemne este omul cu
păcate multe şi care în loc să se pocăiască adaugă alte
păcate la păcatele sale. Şi omul care scoate apă este
cel care face bine faptele sale, dar pentru că avea în
ele am estec viclean3, prin aceasta a pierdut şi faptele
sale bune. Este nevoie, deci, ca omul să vegheze tot
deauna la faptele sale, ca să nu se ostenească în zadar.
5. Unor fraţi li s-a întâmplat strâmtorare în locul în
care vieţuiau şi, vrând să părăsească acel loc, au venit*
* 3Este vorba foarte probabil de gând sau scop viclean.
824 PATERICUL M A R E
la A w a A m m o n â . Ş i ia t ă , B ă t r â n u l m e r g e a c u corabia
p e r â u ş i, v ă z â n d u -i p e e i m e r g â n d p e m a lu l râului, a
z is c o r ă b ie r ilo r : D u c e ţ i-m ă l a m a l. Ş i c h e m â n d u -i pe
fra ţi, le -a z is. E u s u n t A m m o n â , la c a r e v o i v re ţi să ve
n iţi. Ş i m â n g â in d u -le in im ile , i - a f ă c u t s ă s e în to a rc ă la
ei, ş i s -a u în t o r s . C ă c i lu c r u l n u e r a p ă g u b ito r pentru
s u fle t, c i e r a s t r â m t o r a r e o m e n e a s c ă .
6. P o v e s te a P ă r in t e le n o s t r u D a n iil d e s p re Ferici
tu l A r s e n ie c ă a c e s t a z ic e a : E r a u n s c h itio t, un mare
fă p tu ito r, d a r s im p lu î n c r e d in ţ ă , c a r e g re şe a din
n e ş t iin ţ ă d e c a r t e , z ic â n d : P â in e a p e c a r e o luăm nu
e s te cu a d e v ă r a t T r u p u l lu i H r is to s , c i o asem ănare.
Ş i l-a u a u z it d o i B ă t r â n i c ă s p u n e a c e s t cu v â n t şi, cu
n o s c â n d c ă e s t e m a r e d u p ă v ie ţ u ir e a lu i, s e gândeau
c ă z ic e a a c e s t lu c r u î n s im p lit a t e a lu i ş i fă ră răutate.
Şi a u v e n it la e l, z ic â n d u -i: A w a , a u a u z it d esp re ci
n e v a c ă z ic e c u v â n t n e c r e d in c io s , c ă p â in e a pe care
o lu ă m n u e s t e c u a d e v ă r a t T r u p u l lu i H risto s, ci este
a s e m ă n a re . A z is l o r B ă tr â n u l: E u s u n t c e l ca re zice
a c e a s ta . I a r e i îl ru g a u p e e l z ic â n d : S ă n u m a i ţii acest
cu v ân t, a w a , c i a ş a c u m a p r e d a t B is e r ic a sobo rn i
c e a s c ă . C ăci n o i c r e d e m c ă p â in e a a c e a s t a e s te Trupul
lu i H risto s şi p a h a r u l a c e s t a e s t e S â n g e le lu i Hristos
cu a d e v ă ra t, ş i n u a s e m ă n a r e . Ci, p r e c u m la început,
lu ân d ţă r â n ă d in p ă m â n t4, a f ă c u t p e o m u l după chi
pul Lui ş i n im e n i n u p o a t e s p u n e c ă n u e s te chipul
lu i D u m n ezeu 5, m ă c a r c ă e s t e n e c u p r in s cu m intea,
la fel şi p â in e a d e s p r e c a r e a z is A c e a s ta e s te Trupul
M eu! c re d e m c ă e s t e c u a d e v ă r a t T ru p u l lu i Hristos.
Ia r B ă trâ n u l a z is: D a c ă n u v o i fi în c r e d in ţ a t d e lucru
♦ «Facerea 2,7. * 5Facerea 1 ,2 6 -2 7 .
DESPRE CEI CEVĂDCUDUHUL 825
în sine, nu mă înduplec. Şi ei i-au zis lui: Să rugăm

pe Dumnezeu săptămâna aceasta în legătură cu tai
na aceasta şi credem că Dumnezeu ne va descoperi
Şi Bătrânul a primit cu bucurie cuvântul şi se ruga
lui Dumnezeu, zicând: Doamne, Tu cunoşti că nu din
răutate m ărturisesc împotriva credinţei, ci ca să nu
mă rătăcesc în necunoaştere. Descoperă-mi, Doamne
Iisuse Hristoase! Plecând la chiliile lor, Bătrânii se ru
gau lui Dumnezeu şi ei, zicând: Doamne Iisuse Hristo
ase, descoperă Bătrânului această taină, ca să creadă
şi să nu se piardă osteneala lui. Şi a auzit Dumnezeu
pe toţi. Şi împlinindu-se săptămâna, au venit dumi
nică la biserică. Şi s-au aşezat toţi trei într-o strană
şi la m ijloc era Bătrânul. Şi s-au deschis ochii lor şi,
când s-a adus pâinea pe Sfânta Masă, s-a arătat numai
celor trei ca un prunc. Şi când preotul a ridicat mâi
nile sale să frângă pâinea, iată un înger al Domnului
a coborât din cer, având un cuţit şi a jertfit pruncul şi
a vărsat sângele lui în potir. Şi când preotul frângea
părticele mici din artos, tăia şi îngerul din prunc părţi
mici. Şi când au ajuns să se împărtăşească cu Sfintele
Taine, s-a dat Bătrânului numai came sângerândă. Şi
văzând, s-a înfricoşat şi a strigat, zicând: Cred, Doam
ne, că pâinea este Trupul tău şi paharul este Sângele
Tău! Şi îndată carnea care era în mâna6 lui s-a făcut
pâine potrivit tainei. Şi s-a împărtăşit, mulţumind lui*
* 6Conform vechii rânduieli a Bisericii, credincioşii se împăr
tăşeau separat cu Trupul şi Sângele Domnului Aceştia veneau
la Uşile împărăteşti având palmele încrucişate, una deasupra
alteia, unde slujitorul punea o părticică din Sfântul Trup, iar cre
dinciosul zicea Amin! şi o băga în gură. După aceea urma împăr
tăşirea cu Sfântul Sânge (ET).
826 PATERICUL MARE
Dum nezeu. Şi i-au zis lui P ărinţii: Dumnezeu ştie fi

re a o m en ească, că nu p o ate m ân ca nicidecum came
crudă, şi p en tru a c e e a p reface Trupul Lui în pâine şi
Sângele Lui în vin celo r care le prim esc cu credinţă.
Şi au m u lţu m it lui D um nezeu p entru Bătrân, că nu a
lă sa t să se p iard ă o sten elile lui. Şi au plecat cei trei cu
bucu rie la chiliile lor.
7. A celaşi A w a Daniil p ov estea despre un alt mare
B ătrân, care stă te a în p ărţile de jo s ale Egiptului, că
zicea în sim p litatea lui că M elchisedec7 este însuşi
Fiul lui Dum nezeu. Şi s-a v e stit Fericitului Chirii, ar
hiepiscopul A lexandriei, d espre acesta şi a trimis la
el. Ştiind, deci, că B ătrânu l este făcător de minuni8,
că dacă cere a ceva lui Dum nezeu i se descoperea şi
că în sim p litatea lui zicea acel cuvânt, s-a folosit de
această în ţelepciune, zicând: A w a, te rog, deoarece
un gând al m eu îm i spune că M elchisedec a fost fiu al
lui Dumnezeu, ia r alt gând îm i spune că nu a fost, ci,
om fiind, a fo st arh iereu al lui Dumnezeu. Deci, pen
tru că am înd oială în legătură cu acesta, am trimis la
tine, ca să te rogi lui Dum nezeu să-ţi descopere ade
vărul despre el. Iar Bătrânul, luând curaj din vieţuirea
sa, a zis cu îndrăzneală: Dă-mi trei zile şi voi între
ba pe Dumnezeu despre acesta şi-ţi voi da de veste
cum este. Plecând, deci, se ruga lui Dumnezeu pentru
acest cuvânt. Şi venind după tre i zile, a zis Fericitu
lui Chirii, arhiepiscopul, că M elchisedec este om. Şi
l-a în treb at arhiepiscopul: Cum ai cunoscut, awa? Iar
+ ’Vezi Facerea 1 4 ,1 8 -2 0 şl Evrei, capitalul 7. * 8ZTuiEio<p6poq
- făcător de semne. Se numeau astfel Bătrânii harismatici care
făceau semne, adică fapte minunate (ET).
D E S P R E CEI CE VĂD CU DUHUL 827
el a zis: D u m n ezeu m i-a d e sc o p e rit pe to ţi patriarhii,

trecând fie c a re p rin fa ţa m e a aşa, de la Adam până la
M elchisedec. Şi m i-a z is în g eru l: A cesta este Melchi-
sedec, în d ră z n e ş te , c ă a c e s ta este ! A plecat, deci, aw a
şi de la sin e p ro p o v ă d u ia c ă M elchisedec este om. Şi
s-a bu cu rat m u lt F e ric itu l Chirii.
8. P o v estea S fâ n tu l E p ifan ie, episcopul Ciprului, că
în zilele F e ric itu lu i A ta n a sie cel M are zburau corbi9
de ju r îm p re ju ru l S a ra p io n u lu i10 şi croncăneau neîn
cetat c ra s-c ra s! Şi v e n in d la F ericitu l Atanasie, păgânii
strigau: C ălugăr rău , s p u n e -n e ce strigă corbii? Şi răs-
punzându-le, le -a z is: C o rbii strig ă cras-cras! Şi cras
în lim ba a v so n ilo r11 în s e a m n ă : M âine veţi vedea slava
lui D um nezeu! Şi în ziu a u rm ă to a re s-a vestit moar
tea lui Iu lian îm p ă ra tu l. Şi întâm plând u -se aceasta,
strigau în fa ţa te m p lu lu i lu i S arap ie: Dacă nu l-ai vrut,
de ce p rim e a i c e e a c e îţ i trim ite a 12?
9. A celaşi p o v e s te a c ă e ra u n conducător de car în
Alexandria, fiu l u n e i m a m e p e num e Maria. Acesta
a căzut la o în t r e c e r e d e cai, dar, sculându-se, a în
trecut p e c e l care-1 d o b o r â s e şi a ie şit învingător. Şi
* 9Este vorba, de fap t de coron e, care aparţin familiei ciorilor
(corvus coron e), su n t m ai m ici la dimensiuni şi au penajul de cu
loare negru stră lu cito r (E T ). în rom ân eşte le spunem stăncuţe.
* 10Templul lui Sarapie. ♦ 11A6aoveq - form a grecească a nume
lui aurunci (lat. au ru n ci). E ra u locuitorii autohtoni ai Peninsulei
Italice, care au fo st cu ce riţi de c ă tre rom ani în anul 3 1 4 î.Hr. De
atunci au fost asim ilaţi rom anilor. Aici expresia limba avsonilor
este sinonim ă cu c e a la tin e a scă , pentru că în latineşte cras în
seamnă m âine şi m e to n im ic exprim ă viitorul (ET). * “ Moartea
împăratului păgân este înţeleasă ca semn că zeul nu l-a vrut De aid
reproşul adus zeului: D acă nu l-ai vrut, de ce primeai jertfele Iul?
828 PATERICUL MARE
m u lţim ea strig a: Fiul M ăriei a căzu t şi s-a ridicat şi a

biruit! în tim p ce se m ai au zea a c e s t glas, în mulţime
s-a răsp ân d it zvonul d esp re tem plul lui Sarapie, că
M arele Teofil urcân d s că rile Sarapionului, a dărâmat
idolul şi s-a făcu t stăp ân al tem plulu i13.
10 . Când e ra copil, A w a Efirem a văzut vis, adică
vedenie, că p e lim ba lui a ră să rit o viţă-de-vie şi a
cre scu t şi a u m plut to tu l sub c e r şi era foarte rodi
toare. Şi veneau to a te zb u răto arele cerului şi mâncau
din rodul viei. Şi cu c â t m ân cau m ai mult, cu atât se
înm u lţea şi m ai m u lt rodul ei.
11. A ltădată, iarăşi, unul d in tre sfinţi a văzut în ve
denie o cea tă de în g eri coborând din cer la porunca
lui Dum nezeu, având în m âini un sul, adică un tom
scris p e dinăuntru şi pe dinafară, şi ziceau între ei:
Cine e ste v redn ic să-l p rim ească în mâinile sale? Şi
unii ziceau: A cesta! Iar alţii ziceau: Celălalt! Şi au răs
puns, şi au zis: Cu ad ev ărat su n t m ulţi sfinţi şi drepţi,
dar nim eni nu poate să-l p rim ească în mâinile sale,
d ecât Efrem . Şi B ătrânu l a văzut că au dat sulul lui
Efrem. Şi sculându-se d im ineaţă, a auzit pe Efrem în
văţând. Şi era gura lui ca un izvor curgând şi izvorând
cuvinte. Şi am cu noscu t că de la Duhul Sfânt erau cele
♦ l3Harisma înainte-vederii la Sfinţii Părinţi, în apoftegmele
8-9, are legătură cu biruinţa creştinismului împotriva idolatriei.
Moartea lui Iulian Apostatul a dat o lovitură puternică idolatriei
care căuta diferite mijloace şi soluţii ca să se revigoreze şi să
sprijine duhul idolatrie. De asemenea, şi faptul că s-a distrus
idolul Serapie şi a fost dărâm at vestitul templu Serapion, închi
nat zeului Serapie sau Sarapie, arată începutul distrugerii ido
latriei de veacuri (ET).
care Ieşeau prin buzele lui Efrem.

12. Ne povesteau nouă ucenicii Awei Evloghie:
Când ne-a trim is pe noi Bătrânul la Alexandria ca să
vindem lucrul de mână, ne-a dat poruncă să nu facem
mai mult de trei zile: Dacă veţi face mai mult de trei
zile, zicea, eu voi fi nevinovat de păcatele voastre. Şi
noi l-am întrebat cum de petrec monahii împreună
cu cei din lume, în oraşe şi sate, ziua şi noaptea, şi
nu se vatămă? Şi, deschizându-şi gura sa neminci-
noasă, Bătrânul le-a zis: Credeţi-mă, fiilor, că, de când
m-am făcut monah, am făcut treizeci şi opt de ani fără
să ies din Schit. Şi după cei treizeci şi opt de ani am
mers cu A w a Daniil la Papa Eusebiu14 în Alexandria,
pentru oarecare trebuinţă. Şi, după ce am intrat în
Alexandria, am văzut mulţi monahi. Şi îi vedeam pe
unii dintre ei, fiind loviţi peste faţă de corbi, iar pe
alţii fiind îm brăţişaţi de femei goale şi vorbindu-le
ia urechi, iar pe alţii fiind înconjuraţi de băieţandri,
şi aceia goi, lovindu-i cu palmele şi mânjindu-i cu
mizerie de om. Pe alţii îi vedeam cum, având cuţit,
tăiau bucăţi de carne de om şi le dădeau monahilor
să mănânce. Şi am cunoscut că fiecare monah, după
patima în care cade, este urmărit îndeaproape de
astfel de dem oni care vorbesc fiecăruia în cugetul
lui. Şi pentru aceasta, fraţilor, nu vreau să întârziaţi
în cetate, ca să nu fiţi tulburaţi de astfel de gânduri
sau mai curând de demoni!
* 14Papa Eusebiu este după toată probabilitatea episcopul Ale
xandriei (s e c V-Vl d.Hr.) al cărui nume îl poartă Omiliilede inte
res practic şi moral, J. P. Migne, PG. 82.
830 PATERICUL MARE
13 . Ziceau d esp re A w a Z enon că, şezând la Schit, a

ie şit în tr-o n o ap te din ch ilia lui până la Elos. Şi, rată-
cindu-se, a fă cu t tre i zile şi tr e i nopţi mergând. Şi fiind
o b o sit şi istovit, a căzu t să m oară. Şi iată un băieţel
a s ta t în a in te a lui, având p âin e şi un ulcior cu apă şi
zicându-i: S co ală-te şi m ăn ân că! Iar el, sculându-se,
s-a rugat, crezân d că e ste n ălucire. Iar el i-a zis: Bine
ai făcut! Şi ia ră şi s-a ru g at şi a doua oară, şi a treia
oară. Şi i-a zis lui: B in e ai făcut! Sculându-se, deci, Bă
trânu l a lu a t şi a m â n c a t Şi după aceea i-a zis lui: Cât
ai m ers, a tâ t d e d ep arte e şti de chilia ta. Dar, sculân-
du-te, u rm ează-m i m ie. Şi în d ată s-au aflat la chilia
sa. A zis, d eci, B ătrân u l: Intră, să facem rugăciune! Şi
intrând B ătrânu l, a cela s-a făcu t nevăzut.
14 . A zis A w a Ioan că unul din B ătrâni a avut o ve
denie, fiind în extaz. Şi iată tre i m onahi stăteau din
colo de m are. Şi a fo st glas că tre ei de cealaltă parte,
zicând: Luaţi aripi de foc şi v eniţi la mine! Şi doi au
lu at şi au zb u rat p e celălalt mal. Iar celălalt a rămas
şi plângea ta re şi striga. După acee a au fost date şi
acestu ia aripi, d a r nu de foc, ci m ai slabe şi mai ne
pu tincioase. Şi cu m u ltă o sten eală, căzând în apă şi
iarăşi ridicându-se, cu m u ltă strâm torare, a venit şi el
pe m alul c e lă la lt A şa e ste şi neam ul acesta. Primeşte
aripi, d ar nu de foc, ci slab e şi neputincioase.
15. Un B ătrân a v en it la chilia A w ei Ioan şi l-a aflat
pe acesta dorm ind şi un în g er e ra de faţă şi-i făcea
aer. Şi văzând aceasta, a p lecat. Iar când Bătrânul s-a
sculat, a zis ucenicului său: A v en it cineva aici când
dorm eam eu? A zis: Da, cu tare Bătrân! Şi a cunoscut
D E SP R E CEI CE VĂD CU DUHUL 831
Awa Ioan că B ă trâ n u l e ra la aceeaşi măsură cu el şi

de aceea a v ăzu t îngeru l.
16. In L avra C elor-şapte-guri15, care se afla ca la
cin cisprezece sta d ii16 de Lavra sfântului nostru pă
rinte Sava, e ra u n a n a h o re t minunat, pe nume Ioan,
care şed ea îm p re u n ă cu ucenicul lui. Şi ucenicul, vă
zând tu lb u ra re a şi strâm to rarea care se făceau în fie
care zi de p e rş i c e tă ţii sfin te a lui Hristos Dumnezeul
nostru, când e ra să se întâm ple câte s-au întâmplat
cu aceasta, l-a ru g a t p e părintele, zicând: Deoarece,
părinte, su n t în c re d in ţa t că cele câte Dumnezeu are
de gând să le facă ţie nu -ţi sunt ascunse, te rog să-mi
spui d acă c e ta te a va fi cucerită. Iar Bătrânul i-a zis:
De unde să ştiu eu a c este a , om păcătos fiind? Dar uce
nicul, v rân d s ă ştie , stă ru ia rugându-1. Atunci, lăcri
mând, B ă trâ n u l a zis: D eoarece te văd, o fiule, vrând
cu durere s ă afli d esp re aceasta, îţi voi spune câte
mi-a a ră ta t D u m nezeu . în ain te cu cinci zile, mă ru
gam fierb in te p e n tru a c e a sta şi m-am văzut pe mine
însumi ră p it şi d us în a in te a sfântului Loc al Căpăţânii.
Şi to t p o p o ru l îm p re u n ă cu clerul strigau: Doamne
miluieşte! C ău tând cu privirea, am văzut pe Domnul
nostru Iisu s H risto s ţin tu it pe Cruce şi pe Preasfânta
N ăscătoare d e D u m nezeu , Stăpâna lumii, cu durere
rugându-L s tă r u ito r p e n tru popor. Iar El îşi întorcea
faţa de la p op or, zicâ n d : Nu-i voi auzi, căci au întinat
♦ “ Lavra C elor-şapte-guri a fost întemeiată de Sfântul Sava în
anul 5 1 0 d.Hr. în pustiul iudaic, pe culmile de nord ale Văii Ce
drilor. Era relativ m ică şi nu putea să aibă mai mult de douăzeci
de călugări (E T ). * 16Stadiul era o unitate de măsurare a distan
tei în antichitate, c a re echivalează cu 184,87 metri.
832 PATERICUL MARE
jertfelnicul Meu17! După ce am strigat cu lacrimi multe

şi cu suspine Doamne m iluieşte, am plecat în biserica
Sfântului Constantin, strigând şi acolo la fel: Doamne
m iluieşte! Şi am in trat şi eu în biserică împreună cu
preoţim ea, cu clerul adică. După aceea am plecat să
cercetez locul unde s-a aflat cinstitul lemn al Crucii
celei de viaţă făcătoare. Şi am văzut ceva ca mocirla
îm puţită ieşind în biserică. Şi erau acolo doi Bătrâni
cuviincioşi, stând de faţă, şi le-am zis: Nu vă temeţi de
Dumnezeu, că nici nu ne putem ruga lui Dumnezeu
din pricina m ocirlei? De unde vine această duhoare
aici? Iar ei au zis: De la fărădelegile clericilor acestui
loc. Iar eu le-am zis: Şi nu puteţi să curăţaţi locul ca
să fim iertaţi şi să ne putem ruga? Iar ei au zis: Cre-
de-ne, frate, cele de aici nu se vor curăţa decât prin
foc! A cestea spunând Bătrânul, lăcrimând, a zis uce
nicului său: Şi aceasta îţi m ai spun, fiule, că a ieşit ho
tărâre ca mie să mi se taie capul. Şi am rugat mult pe
Dumnezeu să mă ierte şi m i-a descoperit toate cele ce
se vor întâmpla. Şi numai El ştie că niciodată nu am
vărsat sânge pe p ăm ân t Şi vorbindu-i acestea, iată
barbarii au ajuns la ei. Şi ucenicul, cuprins de frică,
a fugit. Iar pe Bătrân, prinzându-1, l-au omorât şi au
plecat apoi în grabă. Şi ucenicul, venind şi văzându-1
m ort pe Bătrân, a lăcrim at cu amar. Şi, luându-1, l-a
înm orm ântat cu Părinţii.
17. Sfinţii Părinţi au prorocit despre neamul18 din
urmă, zicând: Ce lucrăm noi? Şi răspunzând unul
♦ l7Iezechiel 9, 7; 5 , 1 1 şi 23, 3 0-39, # 18Este vorba, de fapt,
de generaţia aceea. Acest lucrul îl spune şi originalul, dar, în
trucât registru de limbaj bisericesc nu a asimilat încă cuvântul
dintre ei, m are ca vieţuire, pe nume Ishirie, a zis: Noi

am împlinit aici poruncile lui Dumnezeu. Iar ei, răs
punzând, au zis: Dar cei de după noi oare ce vor face?
Iar el a zis: Vor ajunge să facă jumătate din lucrarea
noastră. Şi au zis: Şi după aceştia ce va fi? Şi el a zis:
Nu vor avea deloc lucrarea cei din neamul acela. Căci
le va veni ispită. Şi cei care vor fi aflaţi încercaţi19în
ispita aceea se vor afla mai mari şi decât noi, şi decât
Părinţii noştri.
18. Ziceau despre Awa Longhin că, odată, un stă
pân de corăbii i-a adus aur din venitul corăbiilor sale.
Iar el nu a vrut să-l primească, ci i-a zis: Aici nu este
trebuinţă de acesta. Ci, mergi, arată dragoste, urcă-te
pe dobitocul tău şi grăbeşte-te să ajungi la Scara Sfân
tului Petru. Şi vei afla acolo pe un tânăr care poartă
veşmintele cutare. Dă-i lui tot aurul şi întreabă-1 ce
are. Grăbindu-se, deci, stăpânul de corăbii şi mergând
acolo, a aflat precum spusese Bătrânul şi l-a întrebat
pe tânăr: Unde pleci, frate? Că am fost la Awa Longhin
şi acela m-a trim is la tine ca să-ţi dau aurul acesta.
Atunci tânărul i-a povestit strâmtorarea lui, zicând:
Sunt târât la judecată pentru bani mulţi şi, neavând
câştig, ies din cetate ca să-mi pun ştreangul de gât
Şi ca să crezi, iată şi frânghia pe care o duc cu mine.
Şi scoţând-o din sân, i-a arătat-o. Şi stăpânul de coră
bii i-a dat aurul şi s-a întors în cetate. Apoi s-a dus la
Awa Longhin şi i-a povestit lucrul. Şi i-a zis Bătrânul:
generaţie, nu-1 putem folosi. De aceea rămânem în continuitatea
tradiţiei traducerilor româneşti, care redă generaţia prin nea
mul. * ‘’încercat în sensul că nu vor fi biruiţi de ispită pentrucă
vor avea tăria şi trezvia de a se lupta cu ea.
834 PATERICUL MARE
Crede-mă, frate, că dacă nu te-ai fi grăbit şi nu ai fi ajuns

ia e l şi eu, şi tu am fi fo st ju d ecaţi pentru sufletul lui.
19. A ltădată, ia r ă ş i şezân d fn chilia lui şi fiind vi*
xitat de m ulţi P ărinţi d eod ată, sculându-se şi nimănui
nim ic zicând, a ie şit din chilie şi s-a repezit spre port.
Şi când a aju n s în p o rt, iată venea o corabie din părţi
le Egiptului, ca re se ap ro p ia de ţărm şi în care era un
B ătrân sfân t care voia să-l în tâln ească. Şi după ce s-au
îm b ră ţişa t unul p e altul cu săru tare sfântă, au stat la
rugăciune. Şi egipteanul zicea lui Dumnezeu: Doamne,
nu Te-am rugat ca să nu se facă cunoscut Bătrânului
despre m ine, ca să nu se osten ească? Şi venind la chilia
A w ei Longhin, a doua zi, Bătrânul egiptean a adormit
20. A w a M acarie locuia la Panerim o20. Şi vieţuia
singur acolo ca pustnic. Mai jo s era altă pustie, pli
nă de fraţi. Şi privind od ată Bătrânul pe cale, a văzut
pe satan a în chip de om, vrând să treacă prin ţinu
tul său. Şi părea că p o artă un stih ar moale cu multe
găuri şi de fiecare gaură era a tâ rn a t câte un mic vas.
Şi i-a zis lui m arele B ătrân: Unde te duci? Şi i-a răs
puns: Mă duc să le aduc am inte fraţilor! Şi Bătrânul
a zis: Şi la ce-ţi treb u ie a ceste vase? Şi el a zis: Duc cu
ele bu cate la fraţi. Iar B ătrânu l a zis: Cu toate aces
tea? A răspuns: Da! Dacă nu-i place cuiva ceva, îi aduc
altceva. Dacă nici acee a nu-i place, îi dau pe cealaltă.
Din toate, treb u ie să-i p lacă ceva. Şi acestea zicând, a
plecat. Iar Bătrânul a răm as privind pe drumuri, până
când acela s-a în to rs. Şi când l-a văzut Bătrânul, i-a
zis: Să te m ântuieşti! Iar el a răspuns: Nu este pentru
♦ î0Cuvântul s-ar traduce cu Pustia desăvârşită, dar în textul
original apare cu literă mare, folosit deci ca denumire.
D ESPRE CEI CE VĂD CU DUHUL 835
mine m ân tuire! Şi i-a zis Bătrânul: De ce? Iar el a zis:

Toţi s-au făcu t sălbatici şi niciunul nu mă suferă! A zis
lui B ătrânu l: Deci, nu ai niciun prieten acolo? Iar el a
răspuns: Da, am num ai un frate acolo. Şi măcar acela
mi se în cred in ţează şi când mă vede ca vântul, se în
toarce sp re m ine. A zis lui Bătrânul: Şi cum se cheamă
fratele? Iar el a zis: Theopem pt. Şi zicând acestea, a
plecat. Şi scu lân du -se A wa Macarie, a plecat la pus
tia de jos. Şi auzind fraţii că vine, au luat ramuri de
finic şi au ie şit în întâm pinarea lui. Şi fiecare dintre
ei îşi în g rijeau chilia cu gândul că poate la el va sta
Bătrânul. Iar el căuta în munte pe cineva cu numele
Theopem pt. Şi aflându-1 pe acela, a intrat în chilia lui.
Iar T h eo p em p t l-a prim it bucurându-se. Şi când au
răm as singuri, B ătrânu l i-a zis: Cum îţi merg cele ale
tale, frate? Ia r el a zis: Cu rugăciunile tale, bine! l-a zis
lui B ătrânu l: Nu te războ iesc pe tine gândurile? Iar el
a zis: Până acum su n t bine! Căci se ruşina să vorbeas
că. A zis lui B ătrân u l: Iată eu de atâţia ani mă nevoiesc
şi sunt cin stit de to ţi şi pe mine, bătrânul, mă tulbură
duhul d esfrân ării! A răspuns şi Theopempt, zicând:
Crede-mă, a w a , că şi p e m ine! Şi Bătrânul se prefăcea
că şi alte gânduri îl războiesc, până îl făcea pe acela
să m ărtu risească. Apoi i-a zis: Cum posteşti? Iar el a
zis. Până la ceasu l al nouălea, l-a zis lui Bătrânul: Să
p osteşti p ân ă se a ra şi să te nevoieşti. Şi să înveţi pe de
ro st din E vanghelii şi din celelalte Scripturi. Şi dacă îţi
vine gând, n icio d a tă să nu priveşti în jos, ci totdeauna
în sus. Şi în d a tă D om nul te va ajuta. Şi dând astfel fra
telui can o n , B ătrân u l a ie şit spre pustia lui. Şi privind
iarăşi, a v ăzu t p e dracu l acela şi i-a zis: Unde te duci
836 PATERICUL MARE
iarăşi? Iar el a zis: Să aduc am inte fraţilor! Şi a plecat.

Şi când s-a în to rs, i-a zis sfântul: Cum sunt fraţii? Iar
el a zis: Rău! Ia r B ătrânu l a zis: De ce? Iar el a zis: Sunt
toţi sălbatici! Şi cel m ai m are rău este că şi cel pe ca-
re-1 aveam p rieten şi care ascu lta de mine, şi acela, nu
ştiu de unde, s-a s tric a t şi nici acela nu mi se mai în
credinţează, ci a d evenit m ai sălbatic decât toţi. Şi am
ju ra t să nu m ai calc pe acolo, d ecât după un timp. Şi
vorbind aşa, a p lecat părăsind pe Bătrân. Şi Bătrânul
s-a dus în chilia lui.
21. Zicea A w a M acarie despre pustiirea Schitului:
Când veţi v ed ea chilie zidită aproape de filo, aflaţi că
este aproape p u stiirea Schitului. Când veţi vedea co
paci, sfârşitul e ste la poartă. Când veţi vedea copil, lu-
aţi-vă m antiile vo astre şi plecaţi!
22. Zicea, iarăşi, vrând să aducă mângâierea fraţi
lor: A v enit od ată aici un copil înd răcit cu mama lui
şi i-a zis m am ei lui: Scoală-te, bătrână, să mergem de
aici! Iar ea a zis: Nu p ot să m erg pe jos. Şi i-a zis ei
copilul: Te voi pu rta eu pe um eri. Şi s-au minunat de
viclenia dem onului, cum voia să-i alunge!
23. Ziceau d espre A w a M acarie că, mergând odată
la biserică să săvârşească adunarea21, a văzut în afara
unei chilii a fraţilor o m ulţim e de draci, unii preschim
baţi în femei, vorbind necuviincios, alţii în tineri,
vorbind şi aceştia lucruri ruşinoase, alţii dansând,
iar alţii preschim bându-se în diferite înfăţişări. Iar
Bătrânul, fiind văzător cu duhul, a suspinat, zicând:
Negreşit, fratele p etrece în nepăsare şi de aceea du
hurile rele încon joară chilia lui, aşa, cu neorânduială.
+ “ Sinaxa, adică adunarea monahilor pentru Sfânta Liturghie.
DESPRE CEI CE VĂD CU DUHUL 837
Deci, după ce s-a term in at slujba, întorcându-se, a in

trat în chilia fratelu i şi i-a zis: Sunt necăjit, frate, că
sunt ta re nepăsător. Am însă credinţă în tine şi ştiu
că, dacă te vei ruga p entru mine, negreşit mă va uşura
Dumnezeu din strâm torare. Iar fratele făcând meta
nie B ătrânu lu i, i-a zis: Părinte, nu sunt vrednic să mă
rog pen tru tin e! Iar B ătrânul a stăruit, rugându-1 pe
fratele şi zicând: Nu p lec dacă nu-mi dai cuvântul că
vei face p en tru m ine o rugăciune în fiecare noapte.
Şi fratele a ascu lta t de porunca Bătrânului. Şi aceasta
a făcut-o B ătrânu l, vrând să-i dea o pricină pentru a
pune în cep u t să se roage nopţile. Şi sculându-se fra
tele noaptea, a făcu t rugăciune pentru Bătrân. Şi sfâr
şind ru găciu nea, a fo st străpuns la inimă şi zicea în
sine: Suflet n en o ro cit, pentru Bătrânul acesta te rogi,
iar p entru tin e în su ţi nu te rogi! Şi aşa a făcut şi pentru
el o ru găciu ne stăru ito are. Făcând el toată săptămâ
na, în fiecare noap te, cele două rugăciuni, una pentru
Bătrân şi una p en tru sine însuşi, duminică, mergând
la b ise rică A w a M acarie, a văzut iarăşi dracii stând
afară la ch ilia fratelui, m ânioşi foarte. Şi a cunoscut
Bătrânul că p e n tru că se rugase fratele s-au mâniat
dracii. Şi um plând u-se de bucurie, a intrat la fratele
şi i-a zis: A rată d rago ste şi adaugă pentru mine încă o
rugăciune! F ăcând fratele cele două rugăciuni pentru
Bătrânul, ia ră şi a fo st străpuns şi a zis în sine: 0 suflet
chinuit, adaugă şi p en tru tin e încă o rugăciune. Şi a
făcut aşa to a tă săptăm âna, săvârşind patru rugăciuni
în fieca re n o ap te. Şi iarăşi, plecând Bătrânul, a văzut
pe draci m ân io şi şi tăcu ţi şi a mulţumit lui Dumnezeu.
Şi a in tra t ia ră şi la fratele şi l-a rugat să mai adauge şi
838 PATERICUL MARE
altă rugăciune pentru el. Şi fratele a adăugat şi pentru

sine însuşi o altă rugăciune. Şi făcea în fiecare noapte
şase rugăciuni. Deci, iarăşi venind Bătrânul la fratele,
s-au înfuriat dracii îm potriva Bătrânului şi l-au ocă-
rât, fiind nem ulţum iţi de m ântuirea fratelui. Iar Awa
M acarie, slăvind pe Dum nezeu p entru sporirea frate
lui, a in trat iarăşi în chilia lui. Şi îndemnându-1 pe el
să nu fie delăsător, ci să se roage neîncetat, a plecat
de la el. Iar dracii, văzând m ulta osârdie a fratelui, pe
care o dobândise pentru rugăciune cu harul lui Dum
nezeu, au p lecat de la el.
24. Pentru că îm păratul veacurilor dăruieşte cu
îm belşugare celo r vrednici bunătăţile Sale, spre sla
va şi lauda num elui Său şi spre mântuirea celor ce
nădăjduiesc în El, este cu dreptate să spunem spre
folos izbânzile săvârşite prin Cuviosul Macarie. Căci
acesta, ajungând la desăvârşirea virtuţii celei după
Dumnezeu şi fiind mai presus de toate patimile, s-a
învrednicit de vederea tainelor celor netrupeşti şi ce
reşti, aflându-se deopotrivă cu îngerii, cum povestesc
unii dintre ucenicii lui. Şi ei au auzit de la el despre
acele descoperiri pe care Dumnezeu a voit să i le facă
cunoscute, după ce a in trat el în raiul lui Ianis şi Iam-
vris22 şi s-a luptat m ult cu demonul acela înfricoşător
şi născocitor al răutăţii, diavolul. Şi cum niciun folos
nu avea din luptă, demonul biruit a socotit să se arate
pe sine însuşi sfântului şi a în cercat să-i arate felurite
le meşteşuguri ale înşelăciunii, pentru că Dumnezeu
* 222 Tlmotef 3 ,8 , Este vorba despre magii care s-au împotrivit lui
Molse în Egipt, După Teodoret, numele de lanes şi Iambre le-a aflat
Apostolul Pavel din învăţătura nescrisă a iudeilor (P. Trembelas).
l-a silit - după cum m ărturisea - să facă aceasta, deşi

el nu voia. Şi călătorind în cea mai adâncă pustie, bu
nul ostaş al lui H ristos, M acarie, a văzut un om foarte
bătrân apropiind u-se de el, fiind tare împovărat şi în
jurul a to t tru pul fiind plin de vase, şi în fiecare din
acestea având câte o aripă. în loc de veşmânt, aces
ta purta m ulţim e de vase. Sprijinind Macarie în pă
mânt toiagul său, au stat faţă către faţă, privindu-se.
Şi acela, ca un tâlh ar bănuit, se prefăcea că roşeşte
de ruşine şi a zis dreptului: Ce faci, rătăcind în pustia
aceasta? Ia r Sfântul M acarie a răspuns: Vrând să aflu
pe Dum nezeu, fug de rătăcire. Dar tu cine eşti, o, bă
trâne? Fă-m i cunoscu t! Căci înfăţişarea ta este străină
de m ân tuirea oam enilor. Spune-mi, ce sunt acestea
care te acop eră de ju r îm prejur? Iar el, auzind, a măr
turisit, zicând: Cel p e care-1 numiţi satana şi diavolul,
acela su n t eu. Şi a ceste a sunt cele prin care, în felurite
chipuri, îi tra g p e oam eni la mine însumi. Şi fiecărui
mădular m ă străd u iesc să-i fac ceea ce i se potriveşte
spre în şela re şi, cu aripile poftelor, îi nimicesc pe cei
care ascu ltă de m ine. Şi m ă bucur de căderea celor
biruiţi de m ine. Auzind Sfântul Macarie şi îndrăznind
către el, a zis: H ristos te -a dat de jucărie îngerilor Săi.
Spune-m i, după fel, explicarea fiecăreia dintre otră
vuri. Căci p e n tru a ceasta te-ai arătat, ca să-ţi vedem
încâlcitele v ră ji ale m eşteşugului tău şi, aflând mul
tele şi m e şte şu g ite le săgeţi ale rătăcirii tale, să nu ne
înduplecăm v oii tale. Iar el a zis: îţi voi spune, chiar
dacă nu v reau , ştiin ţa m ea. Căci nu pot să ascund
ceea ce vezi. Află, deci, pricina fiecărui vas. Dacă aflu
pe cineva cerce tâ n d n eîn cetat legea lui Dumnezeu, îl
840 PATERICUL MARE
îm piedic ad ucând u-i d u re re de cap, ungându-1 din va

sul pe care-1 am p e cap u l m eu . P e cel care privegheazâ
cu im ne şi ru găciu ni, iau din vasu l p e care-1 am în ju
rul sp râ n ce n e lo r m e le şi, v ărsân d pu ţin cu aripa, mă
sile sc să-l tra g la som n, ad u când u -i aţipire. Iar cele
care su n t în ju ru l u re ch ilo r s u n t rân d u ite spre lucra
rea n e ascu ltării şi p rin a c e s te a îi fac pe cei care vor să
se m ân tu iască să nu m ai a scu lte cuvântul adevărului.
P rin cele pe c a re le am în ju ru l nasului meu, cu mul
ţim e de m iro su ri îi m işc p e cei tin e ri sp re desfrânare.
Cu otrăv u rile p reg ătite în c ele din ju ru l gurii amăgesc
p rin m ân căru ri p e cei ca re s e nevoiesc. Şi cele pe care
v reau să le fac lo r le trim it prin m ân căruri, adică orice
fel de v o rb ire de rău şi v o rb ire de ruşine. Şi cei ce mă
iu besc seam ăn ă sem in ţe le tu tu ro r îm preună cu lucru
rile m ele sp re în m u lţirea ro ad e lo r vrednice de mine.
îm brăcându-1 cu m ân drie, îl în cin g pe cel care cuge
tă cele în a lte cu arm e le p e ca re le am în jurul gâtului
m eu. Căci din acestea, p en tru cei care iubesc lucrurile
m ele în viaţă, am slavă şi bo găţie şi câte alte lucruri,
pe care le so co te sc bu n e cei care s-au îndepărtat de
Dumnezeu. Iar pe cele din ju ru l pieptului meu le vezi?
Sunt vasele în ţe le su rilo r m ele, din care adăp inimi
le spre b e ţia necuviinţei, în tu n ecân d gândurile evla
vioase ale celo r care v o r să-şi aducă am inte de cele
viitoare, făcând să d ispară a c este a din m intea lor. Iar
cele din ju rul p ântecelu i su n t v asele pline cu nesimţi
re. Cu acestea îi p reg ătesc pe cei lipsiţi de înţelepciu
ne în mod d obitocesc şi iraţio n al să le ofer vieţuirea
anim alelor sălbatice. Iar cele a tâ rn a te de sub pântece
sunt pentru am estecarea d estrăbălărilor, făcând prin
D E S P R E CEI CE VĂD CU DUHUL 841
ele d e s frâ n ă m r u ş in o a s e . P e c e le d in m âin i le vezi?

Sunt p r e g ă tite s p r e s lu jir e a z a v is tiilo r şi a uciderilor,
prin c a r e fa p t e le l u c r u r ilo r m e le în a in te a z ă . Ia r cele
din s p a te , a t â r n a t e d e u m e r i ş i d e sp ate , su n t norul
isp itelo r m e le , p r in c a r e lu p t c u p u te re p e c ei care în
cearcă s ă lu p te îm p o t r iv a m e a . în tin d c u rs e în sp atele
lor şi-i a r u n c la p ă m â n t p e c e i c a r e au în c re d e re în
ei în şişi. P e c e le c a r e s u n t a t â r n a te d e c o a p se şi pe
spinare p â n ă la p ic io a r e le v e z i? S u n t p lin e de cu rse
şi fu rtu ni, d in c a r e r is ip in d tu lb u r că ile c e lo r drepţi,
îm p ied icân d u -i s ă a le r g e p e d ru m u l ev lav iei şi pregă-
tindu-i s ă m e a r g ă p e c a le a m e a . C ăci stâ n d în m ijlocu l
căilor v ie ţii ş i a le m o r ţii, p u n p ie d ic i c e lo r c a re p ăşesc
pe cale a v ie ţii, în c u in d u -i p e e i în c a le a m o rţii şi în tă-
rindu-i s ă m e a r g ă p e c a le a m e a . Ş i în ţa rin a m e a se
măn m ă r ă c in i ş i p ă lă m id ă 23, ş i c e i c a re s u n t sem ăn aţi
îm preună c u a c e s t e a t ă g ă d u ie s c c a le a adevărului.
Tu, în să, n u v r e i c u d e s ă v â r ş ir e s ă m ă ascu lţi, m ăcar
o dată, c a s ă a m p u ţ in ă m â n g â ie r e , ci m ă arzi m ereu
cu arm a t a c e a p u t e r n ic ă . D e a c e e a m ă g ră b e sc să fug
la robii m e i. T u a i S t ă p â n b u n , îm p re u n ă cu c ei care
sunt îm p r e u n ă r o b i c u t in e , C a re v o rb e ş te cu tin e cu
blândeţe ş i p ă z in d u - t e p e t in e c a p e fiul Lui. Auzind
acestea, lu p t ă t o r u l c e l p r e a în c e r c a t al lu i H ristos s-a
însem n at c u s e m n u l C r u c ii, z ic â n d : B in ecu v â n ta t e ste
Dum nezeu, C a r e t e - a d a t p e t i n e c e lo r c e n ăd ăjd u iesc
întru El, s p r e r u ş i n a r e a t a . Ş i p e m in e să m ă p ăzească
d esăv ârşit d e î n ş e l ă c i u n e a ta , c a b iru in d u -te pe tine,
să iau c u n u n a d e l a S t ă p â n u l m e u . Fu gi acum , d ep ar
te, o, V eliar, c e l n i m i c i t d e H risto s . S ă nu te atingi de
* 23Vezi Evrei 6 , 8 .
842 PATERICUL MARE
cei puţini ca re m e rg p e c a le a ce a strâm tă şi grea24 a

m ântuirii. S ă-ţi fie d e a ju n s ai tă i şi să te depărtezi de
cei din p u stie. Şi după ce a zis sfântu l acestea, acela
s-a făcu t nevăzut, lăsân d în u rm ă un fum ca de foc,
A şezând u-se în gen u nchi, sfân tu l s-a rugat zicând:
Slavă Ţ ie, H risto ase, lim an u l c e lo r înviforaţi şi mân
tu irea c e lo r ce alearg ă la T in e! Amin!
25. A fo st lu p ta t o d ată A w a M oise cu desfrânar
m are. Şi nem aiavând p u tere să s te a în chilia lui, a ple
ca t şi a v e stit A w e i Isidor. Şi l-a ru gat pe el Bătrânul
să se în to a rcă la ch ilia lui. Şi nu a prim it, zicând: Nu
am p u tere, a w a ! Şi luându-1 cu sin e, l-a adus pe o înăl
ţim e şi i-a zis: P riv eşte sp re apus! Şi privind, a văzut o
m ulţim e de draci. Şi erau a c eia tu lbu raţi şi zgomotoşi
ca p en tru război. I-a zis lui iarăşi A w a Isidor. Priveş
te şi sp re R ăsărit! Şi a p riv it şi a văzut nenumărate
m ulţim i de îngeri, sfin ţi şi slăviţi. Şi a zis A w a Isidor:
Iată, aceştia su n t trim işi sfin ţilo r de Domnul spre aju
tor, ia r cei d in spre apus su n t cei care luptă împotriva
lor. Mai m ulţi sunt, deci, cei care su n t cu noi. Şi astfel,
m ulţum indu-i A w a M oise lui Dumnezeu, a luat curaj
şi s-a în to rs la chilia lui.
26. A zis A w a M oise la Schit: Dacă vom păzi porun
cile Părinţilor n oştri, eu vă chezăşu iesc pe voi în faţa
lui Dumnezeu că b arb arii nu vor veni aici. Iar dacă nu
le vom păzi, locul acesta are să se pustiască.
27. Şezând odată fraţii la el, le-a zis: lată, barba
rii vin la Schit. Sculaţi-vă, deci, şi fugiţi! Iar ei i-au zis
lui: Tu nu fugi, a w a ? Şi el le-a zis: Eu de atâţia ani
aştept ziua aceasta, ca să se îm plinească Cuvântul*
* 24Matei 7,14.
Stăpânului m eu , c a re z ice : Toţi câţi au luat sabia în

m ână, d e s a b i e v o r p ie ri25'. Iar ei i-au zis: Nici noi nu
plecăm , ci v o m m u ri îm p reu n ă cu tine! Şi el le-a zis:
Eu nu am a m e s te c ! F ie c a re să vadă cum rămâne! Şi
erau şa p te fraţi. Şi el le -a zis: Iată, barbarii se apropie
de p o artă! Şi in trâ n d , i-au om orât pe ei. Şi unul dintre
ei a fugit în s p a te le p o rţii şi a văzut şapte coroane co
borând şi în cu n u n â n d u -i pe aceia.
28. Z iceau u n ii d in tre P ărinţi despre Awa Marcelin
al T h eb aid ei, c e e a c e de m ulte ori a spus şi ucenicul
lui, că u rm â n d s ă ia să dum inica pentru sinaxă26 se
pregătea p e s in e şi z ice a pe de rost câteva fragmente
din S crip tu ri, p â n ă m e rg e a la biserică. Şi aşa lucrând
el, bu zele lui n u s e m işcau , ca să nu-1 audă cineva. Şi
când s tă te a la slu jb ă , pieptul lui mustea de lacrimi.
Căci zicea: în tim p ce s e săvârşeşte Liturghia, toată bi
serica o văd c a p e un foc. Şi când se termină biserica,
iarăşi focu l p le acă.
29. Z iceau d e s p re A w a Siluan că, vrând să iasă în
Siria, a zis u c e n icu l său M arcu: Părinte, nu vreau să
pleci de aici. Şi n ic i nu te las să pleci, awa, ci mai ră
mâi aici tr e i zile. Şi a tre ia zi a ad orm it
30. Z iceau d e s p re A w a Pahom ie că odată îngropau
trupul unui m o r t, ia r A w a Pahomie, întâlnindu-i pe
cale, a v ăzu t d oi în g e ri m ergând în urma mortului în
spatele n ă să lie i. Şi firăm ântându-se cu gândul despre
ei, a ru g a t p e D u m n ezeu să-i descopere acest lucru.
Atunci au v e n it c e i d oi în g eri la el şi el le-a zis: De ce
voi, în g e ri, m e rg e ţi în u rm a mortului? Şi au zis înge-
rii către el: U nul d in tre noi este al zilei de miercuri şi*
* 25M atei 2 6 , 5 2 . * “ D um n ezeiasca Liturghie.
844 PATERICUL MARE
celălalt al zilei de vin eri. Şi p e n tru că, până să moară,

acesta nu s-a lip sit de postu l de m iercu ri şi de vineri,
de aceea m ergem în u rm a tru p u lu i lui, pentru că până
la m oarte a păzit postul. Şi în felul acesta, deci, şi noi
am slăvit pe a c e s t lu p tăto r în Domnul.
31 . Fericitu l Pavel cel sim plu, ucenicul Sfântu
lui Antonie, p ovestea P ărin ţilo r lucrul acesta: Odată
a cerce tat o m ăn ăstire din p ricin a şi pentru folosul
fraţilor. Şi după obişn u ita v o rb ă d in tre ei, au intrat
în sfânta b ise rică a lui D um nezeu şi au săvârşit sluj
ba. Iar Fericitul Pavel lua am in te la fiecare dintre cei
care intrau în b ise rică să vadă cu ce suflet vin la sluj
bă. Căci avea şi a c e s t h a r d at lui de la Domnul, încât
vedea pe fiecare ce su flet are, a şa cum ne vedem noi
unii pe alţii. Şi to ţi intrau cu sufletul luminos şi faţa
bucuroasă, iar îngeru l fiecăru ia se bucura de el. Pe
unul, însă, spunea, l-am văzut în tu n ecat şi negru la
to t trupul şi dracii, înconjurându-1 de amândouă păr
ţile, trăgeau de el şi îi tre cu seră ca un căpăstru peste
grumaz. Iar îngerul lui îl urm a de departe posomo
râ t şi îndurerat. Iar Pavel, lăcrim ând şi bătându-se cu
pumnul în piept, stă te a în faţa bisericii, jelind tare pe
cel pe care-1 văzuse aşa. Şi Părinţii, văzând purtarea
ciudată a părintelui şi sch im barea lui neaşteptată
spre lacrim i şi tânguire, au fo st şi ei m işcaţi spre tân
guire şi-l întrebau şi îl rugau să le spună ce a văzut,
tem ându-se ca nu cumva să facă aceasta din pricina
vreunei nem ulţum iri faţă de ei toţi. Şi l-au rugat să
intre la slujbă. Şi Pavel, înd epărtând u-i, şedea afară,
tânguindu-se de cel care i se arătase astfel. Nu după
multă vrem e, slujba s-a te rm in a t şi to ţi ieşeau iarăşi
D ESPR E CEI CE VĂD CU DUHUL 845
din b is e ric ă . Ş i P a v e l v o ia s ă vadă pe fiecare cum iese.

Şi a v ăzu t p e m o n a h u l a c e la în tu n e c a t şi negru ieşind
din b is e r ic ă s tră lu c in d cu tru p u l, iar dem onii urmă-
rindu-1 d e d e p a rte , în v re m e c e în geru l lui îl însoţea şi
se b u cu ra d e e l fo a rte . Ia r Pavel, săltând cu bucurie, a
strigat b in e c u v â n tâ n d p e D u m nezeu şi zicând: O, ne
g răita iu b ire d e o a m e n i a lui D um nezeu şi bunătate! O,
îndurările Lui d u m n e z e ie ş ti şi n em ăsu rata Lui bună
tate! A lerg â n d ş i u rcâ n d u -se p e o sc a r ă m are, zicea cu
g las m a r e : V eniţi ş i v e d e ţi lu cru rile lui Dumnezeu, ce
în frico şă to a re şi m in u n a te sunt! Veniţi şi vedeţi p e Cel
care v rea c a to ţi o a m e n ii s ă s e m ân tu iască şi Ia cunoş
tinţa a d ev ă r u lu i s ă v in ă 27. V en iţi să n e închinăm şi să
cădem Lui ş i s ă z ic e m : N um ai T u p o ţi să ie rţi păcatele!
Şi alergau to ţ i îm p r e u n ă cu grabă, v rând să audă cele
spuse. Şi a d u n â n d u -se to ţi, Pavel le -a povestit cele
văzute d e e l în a in te d e in tra re a în b iserică. Şi după
acestea, ia r ă ş i a c e r u t s tă r u ito r de la bărbatu l acela să
spună p r ic in a p e n tr u c a r e D u m nezeu l-a dăruit deo
dată cu o a s e m e n e a s c h im b a re . Şi om ul acela, aşezat
de Pavel în a in t e a tu tu ro r, a p o v e stit fără şovăire cele
în tâm p late c u e l, z ic â n d : E u s u n t om păcătos, zicea,
şi de m u lt tim p a m t r ă i t p â n ă acu m în desfrânări. In
trând a c u m în s fâ n t a b is e r ic ă a lu i Dum nezeu am au
zit c itin d u -s e d in S fâ n tu l P ro ro c Isaia, m ai curând pe
D um nezeu v o r b in d p r in e l ş i zicân d : Spălaţi-vă, cură-
ţaţi-vă, lă s a ţ i v ic le ş u g u r ile şi p atim ile păcătoase din
inim ile v o a s tr e , în c â t s ă fiţi cu ra ţi în ain tea Mea! în
văţaţi s ă fa c e ţi b in e le , ş i d e v o r fi su fletele voastre în-
roşite, c a z ă p a d a le v o i a lb i. Ia r de v eţi v rea şi Mă veţi
* 271 T im o te i 2 , 4 .
846 PATERICUL MARE
asculta, vă v eţi d e sfă ta cu b u n u rile păm ântu lu i28! Iar

eu, d esfrânatu l, la auzu l cu v ân tu lu i p roroculu i, m-am
străpuns la su flet şi, su sp in â n d în cu g etu l m eu, am zis
către D um nezeu: Tu eş ti D um nezeu, C are a i venit în
lum e să m ân tu ieşti p e c e i p ă c ă t o ş i29. Cele pe care acum
le-ai făgăduit p rin p ro ro c u l Tău, a c e s te a să le împli
neşti cu m ine p ăcăto su l ş i n ev red n icu l. Căci de acum,
iată, Iţi dau cuvântul şi fac le g ă m â n t cu T in e şi mărtu
risesc Ţ ie cu to a tă in im a c ă n u v o i m ai făptui niciuna
din relele acelea, ci m ă lep ăd d e to a tă fărădelegea şi
îţi slu jesc Ţ ie de acu m cu c o n ştiin ţă cu rată. Astăzi, o,
Stăpâne, şi din ceasu l a c e s ta , p rim e şte -m ă pe mine
cel ce m ă p o căie sc şi cad în a in te a T a şi m ă îndepărtez
de acum de to t p ăcatul. Cu a c e s te legăm in te, zicea, am
ie şit din b ise rică, ju d e câ n d în su fletu l m eu că nimic
rău nu voi m ai făptui în faţa lui D um nezeu. Şi auzind
toţi, au strig at cu un sin g u r glas c ă tre Dumnezeu, zi
când: Cât s-au m ă r it lu cru rile Tale, D oam ne, toate cu
înţelepciune le-a i făcut?°\ C u noscând , deci, o, creştini
lor, din D u m nezeieştile S crip tu ri şi din dumnezeieş-
tile d esco p eriri câ tă b u n ă ta te a re D um nezeu pentru
cei care aleargă la El cu ad ev ă ra t şi îş i înd reap tă prin
pocăinţă căd erile lo r c e le m ai d in ain te şi că iarăşi le
dă bun ătăţile cele făgăd u ite, fără s ă le facă judecată
pentru păcatele de m ai în a in te , s ă n u deznădăjduim
de a n oastră m ân tu ire. Căci, p re cu m p rin Prorocul Is-
aia a făgăduit s ă sp e le p e ce i c a re s e află în mocirla
păcatelor şi ca lâna, şi c a zăp ad a s ă -i în ă lb ea scă şi să-i
învrednicească de b u n ă tă ţile Ieru salim u lu i ceresc, şi
♦ “ Isa ia 1,16-19. ♦ »1 Timotei 1,15. ♦ "Psalm ul 103,24.
tot aşa, şi prin Prorocul lezechiel, cu jurământ ne în

ştiinţează că nu ne va pierde: Viu sunt, zice Domnul,
şi nu voiesc m o artea păcătosului, ci să se întoarcă şi
să aibă v iaţă31!
32. Povestea fericitul Pavel cel simplu acestea:
Aveam un u cenic care a căzut în felurite păcate, fără
ca eu să ştiu. S-a întâm plat, deci, să se săvârşească
Şi m-am ru gat lui Dumnezeu îndelung şi am rugat
pe Preasfânta N ăscătoare de Dumnezeu să-mi arate
cu cine este după ieşirea din trup. Şi stăruind eu cu
răbdare în rugăciune nu puţine zile, am fost în extaz.
Şi am văzut pe ucenicul meu purtat de doi, neavând
niciun fel de lucrare, nici sufletească, nici trupească
şi nici nu vo rbea deloc, ci era ca îm pietrit Iar eu fiind
ca în agonie, ca în tr-o clipită mi-am adus aminte de
cuvântul Domnului, care zice: Pe cel care nu are hai
ne de nuntă, să-l legaţi de mâini şi de picioare şi să-l
aruncaţi în întu n ericu l cel mai din adânc. Acolo va fi
plângerea şi scrâşn irea dinţilor32! Căci a lega mâini
le şi picioarele nim ic altceva nu se înţelege decât a
se stinge şi a răm âne fără nicio lucrare orice gând şi
voinţă vicleană, care nu m ergea după voia lui Dumne
zeu în veacul acesta. Şi când mi-am revenit din răpire,
am început a m ă în trista foarte tare şi a mă mâhni33,
făcând m ilostenii pentru acela după putere şi danii şi
rugând pe P reasfân ta N ăscătoare de Dumnezeu să-l
* 31Vezi lezech iel 3 3 , 1 1 . ♦ “ Matei 2 2 ,1 1 -1 3 . ♦ «Vezi Matei
2 6 ,3 7 . E ste im p o rta n t d e sem n alat faptul că în limbajul părin
ţilor se re g ă sesc exp resii preluate din textul biblic şi folosite în-
tr-un co n te x t nou. Cum e ste cazul aici cu expresia: a început a se
întrista şi a se m âhni.
848 PATERICUL MARE
m iluiască. Şi pe iubitorul de oam eni Dumnezeu îl ru

gam pentru el. Şi am în cep u t a m ă osten i în nevoinţe
şi a m ânca num ai m ân care u scată, m ăcar că ajunse
sem la adânci b ătrân e ţe . Deci, după câteva zile, am
văzut pe P reasfân ta N ăscătoare de Dumnezeu zicân-
du-mi: De ce e şti în trista t şi m âhnit, părinte? Şi eu am
zis: Pentru fratele m eu, Stăpâna m ea, pentru că l-am
văzut în cele rele. Şi m i-a răspuns, şi mi-a zis: Nu te-
ai ru gat tu zicând că v rei să-l vezi? Şi iată ţi s-a făcut
c u n o scu t Iar eu am zis: Da, m ă rog Ţie, eu am făcut
rugăciuni, nu am v ru t să-l văd pe acesta aşa. Căci ce
folos am să-l văd şi să plâng, şi să m ă tânguiesc? Şi
m i-a zis P reasfân ta N ăscătoare de Dumnezeu: Mergi,
p entru sm eren ia şi p en tru o sten eala şi pentru dra
gostea ta, eu ţi-1 voi arăta, ca să nu te m ai întristezi. Şi
a doua zi am văzut iarăşi p e fratele venind spre mine
bucuros, m ergând singur şi râzând şi zicându-mi: Ru
găciunile tale, părinte, au înd uplecat pe Preasfânta
N ăscătoare de Dumnezeu, deoarece tare te iubeşte. Şi
l-a rugat pe M ântuitorul să m ă dezlege din legături, căd
eram strâns de ju r îm preju r cu funiile păcatelor mele34.
Acestea zicând fratele, eu m-am umplut de bucurie. Şi
îndată am văzut pe Preasfânta Născătoare de Dumne
zeu care mi-a zis: Ai prim it acum înştiinţare, părinte?
Şi eu am zis: Da, Stăpâna mea, şi tare m-am bucurat că
l-am văzut pe el în slobozenie. Şi ea a zis către mine:
Mergi acum şi să-l pom eneşti pe fratele totdeauna în
rugăciunile tale, în m ilostenii şi în jertfe. Căci tare mult
miluieşte pe cei adorm iţi m ilostenia şi jertfa35 însăşi.
* “ Pilde 5 , 2 2 . ♦ “ A re în v ed ere D um nezeiasca Liturghie» pe
care o nu m eşte cu cuvântul o fran d ă sau jertfă.
33. Odată, a in tra t Zaharia, ucenicul Awei Siluan,

la acesta şi l-a a fla t în extaz. Şi mâinile lui erau întin
se spre cer. Şi în ch izân d uşa, a ieşit. Şi venind pe la
ceasul al ş a s e le a şi p e la ceasul al nouălea36, l-a aflat
la fel. Şi p e la c ea su l al zecelea a bătut şi intrând, l-a
aflat lin iştin d u -se şi a zis: Ce ai astăzi, părinte? Iar el
a zis: Am n e p u tin ţă astăzi, fiule. Şi el, prinzându-1 de
picioare, zicea: Nu te voi lăsa, dacă nu îmi vei spune
ce ai văzut. Şi a zis lui B ătrânu l: Am fost răpit la cer şi
am văzut slava lu i D um nezeu. Şi am stat acolo până
acum şi acum am v en it.
34. Zicea A w a Fok as, cel din obştea Awei Theogâ-
nie, a întâiu lu i ie ru sa lim ite a n : Când şedeam în Schit,
s-a în tâm p lat c a u n an u m e A w a Iacob, mai tânăr, de
la Chilii, să a ib ă p e ta tă l său părinte şi după trup, şi
duhovnicesc. Şi la Chilii su n t două biserici, una a or
todocşilor, în c a re s e şi îm p ărtăşea, şi una a schisma
ticilor. Şi p e n tru că A w a Iacob avea harul cugetării
smerite, e ra iu b it d e to ţi, şi de cei din Biserică, şi de
schismatici. D eci, îi z ice a u lui ortodocşii: Awa lacobe,
să nu te a m ă g e a sc ă sch ism aticii şi să te atragă la păr-
tăşie cu ei. La fe l ş i s ch ism a ticii îi ziceau: Să ştii, Awa
lacobe, că îm p ă rtă ş in d u -te cu diofiziţii37 îţi pierzi su
fletul, căci s u n t n e s to rie n i şi răstălm ăcesc adevărul.
* 36L a o ra d o u ă s p r e z e c e şi la o ra trei, după ceasul nostru!
* 37Aşa se n u m e a u în p e r io a d a m arilo r erezii hristologice [sec.
al V-lea d.H r.) c r e ş tin ii m on ofiziţi, înfruntându-i pe nestori-
eni, ca re fă ce a u d is tin c ţie tr a n ş a n tă în tre cele două firi ale lui
Hristos. A ce e a şi d e n u m ire , d e asem en ea, se dădea şi celor care
credeau în în v ă ţă tu r a o rto d o x ă a Sinodului al IV-lea Ecumenic,
care-L p rim e a u p e H ris to s U nul în două firi, nedespărţite, neîm
părţite, n e a m e s te c a te şi n e s ch im b a te (E T ).
850 PATERICUL MARE
Iar A w a Iacob, fiind c u ra t la su flet şi strâm torat de

cele zise lui de am ân dou ă p ărţile, s-a gândit în sine
să roage pe Dum nezeu. Şi s-a în ch is în chilie, în afa
ra lavrei, trăin d în lin iştire, fiind îm b răcat cu hainele
sale ca şi când urm a să m oară. Şi aveau obicei Părinţii
egipteni să p ăstreze p ână la m o arte levitonul, peste
care puneau sfân ta sch im ă şi culionul şi cu acestea să
fie înm o rm ân taţi. De a c ee a le p u rta num ai duminica
la Sfânta îm p ă rtă şa n ie şi apoi le strângeau. Plecând
la chilia aceea, se ruga lui Dum nezeu. Şi istovindu-se
din pricina postului, a căzut la păm ânt şi a rămas acolo
întins. Şi zicea că m ulte a p ătim it în zilele acelea de la
draci şi m ai ales de la cugetul lui. Şi trecând patruzeci
de zile, a văzut un copil intrând la el bucuros şi zicân-
du-i: A w a laco b e, ce faci aici? Iar el, de îndată fiind
lum inat şi luând pu tere de la vedenie, i-a zis: Stăpâne,
tu cunoşti ce am. A ceia îm i zic să nu las biserica şi
ceilalţi îm i zic: Să nu te am ăg ească pe tine diofiziţii.
Şi eu zbucium ându-m ă şi neştiin d ce să fac, am făcut
a c est lucru. Şi i-a răspuns lui Domnul: Unde eşti, eşti
bine. Şi înd ată s-a aflat în faţa uşilo r sfintei biserici a
ortod ocşilor care ţin eau Sinodul.
35. Ziceau d espre un B ătrân că m ergea prin pustie
şi, iată, doi îngeri îl însoţeau , unul de-a dreapta şi unul
de-a stânga. Şi m ergând au aflat o m ortăciune pe cale.
Şi Bătrânul şi-a aco p erit nasul de duhoare, iar îngerii
au făcut la feL Şi înaintând puţin pe cale, Bătrânul le-a
zis: Şi voi m irosiţi aceasta? Iar ei au zis: Nu, dar pen
tru tine am acop erit şi noi nasul. Nouă nu ne miroase
necurăţia lum ii acesteia, nici nu se apropie de noi, ci
sufletelor care cad în d uhoarea păcatelo r le miroase.
36. P o v estea cineva, zicând: La Schit, când cleri

cii ad uceau je rtfa , se cobora un vultur pe jertfa, dar
nim eni nu-1 v ed ea, afară de clerici. Deci, într-una din
zile, cin ev a a c e ru t ceva de la un diacon. Şi acesta i-a
zis: Nu su n t lib e r acum . Şi urcând acesta la proscomi-
diar38, nu a m ai co b o râ t închipuirea vulturului după
obicei. Şi a zis p reo tu l diaconului: Ce înseamnă acest
lucru, că nu a m ai v en it vulturul după obicei? Sau la
m ine e ste vina, sau la tine. îndepărtează-te de mine!
Şi dacă te v ei în d ep ărta, se va cunoaşte că din pricina
ta nu a co b o rât. Şi îndepărtându-se diaconul, îndată
a co b o rât vulturul. Şi după ce s-a săvârşit slujba, pre
otul a zis d iaconulu i: Spune-m i ce ai făcut? Şi acela
înştiinţându-1, a zis: Nu m ă ştiu pe mine să fi făcut
vreun p ăcat, d e c â t că venind la mine un frate şi cerân-
du-mi cu ta re lu cru, i-am răspuns: Nu am timp! Şi a zis
preotul: Aşadar, din p ricin a ta nu a coborât, deoarece
s-a în tris ta t fra te le îm potriva ta. Şi plecând diaconul,
a pus m e ta n ie fratelui.
37. Z iceau u n ii d in tre Părinţi că atunci când era să
se săv ârşe ască Sfântul Petru, arhiepiscopul Alexan
driei39, a v ăzu t cin eva o vedenie cu Pururea Fecioara
şi a au zit un glas zicând: Petru, întâiul Apostol şi Petru
sfârşitul m u cen icilo r40.
* 38T extul o rig in al fo lo seşte aici to t cuvântul ofrandă. De unde
ded ucem , în tr u c â t s e v o rb e ş te d esp re faptul că diaconul a urcat,
că e ste v o rb a d e altar, u n d e e ra şi proscom idiarul şi care era mai
rid icat d e c â t re s tu l b isericii. * 39Este vorba despre Sfântul Mu
cenic P e tru , a rh iep isco p u l Alexandriei, care a m ărturisit în tim
pul îm p ă ratu lu i M axim ilian, în anul 3 1 1 d.Hr. Pomenirea lui se
p răzn u ieşte la 2 4 n o iem b rie. ♦ ^C aracteru l profetic al acestor
cuvinte s -a a d e v e r it în a celaşi an când îm păratul Galeriu, grav
852 PATERICUL MARE
38, P o v e s te a u n u l d in tr e P ă rin ţi: T re i lucruri sunt

d e c in s te la m o n a h i, d e c a r e ş i n o i tre b u ie să ne apro
p iem cu fric ă ş i cu c u tr e m u r ş i cu b u c u rie duhovni
c e a s c ă : îm p ă r tă ş ir e a cu S fin te le T ain e şi trapeza fra
ţilo r şi s p ă la r e a p ic io a r e lo r lor. A ad u s şi o pildă pe
m ăsu ră, z icâ n d : E ra un B ă trâ n m a re v ăzăto r cu duhul
şi i s -a în tâ m p la t s ă fie o d a tă cu m u lţi fraţi. Şi pe când
m ân cau ei, B ă trâ n u l, ş e z â n d la m a să , lua aminte cu
duhul şi îi v e d e a p e u n ii m â n câ n d m ie re , pe alţii pâi
ne, p e a lţii n e c u ră ţie ş i s e m in u n a în sin e. Şi se ruga
la D u m n ezeu zicâ n d : D o am n e, d esco p eră-m i taina
a c e a s ta , că a c e e a ş i m â n c a r e e s te p u să în a in te pe masă
tu tu ro r şi cân d o m ă n â n c ă s e v e d e a şa schim bată; şi
u n ii m ă n â n c ă m ie re , a lţii p â in e ş i alţii necurăţie. Şi i-a
v e n it lu i glas d e su s, zicâ n d : Cei c a re m ăn âncă miere
s u n t ce i c a re cu fric ă ş i cu c u tre m u r şi cu bucurie du
h o v n ice a scă sta u la m a să ş i se ro a g ă n e în c e ta t şi rugă
ciu n e a lo r c a tă m â ia s e în a lţă la D um nezeu, de aceea
m ăn ân că m ie re . Cei c a re m ă n â n c ă pâine, aceştia sunt
c e i c a re m u lţu m e sc p e n tru îm p ă rtă ş ire a cu cele dă
ru ite de D u m nezeu. Ia r c e i c a re m ăn ân că necurăţie,
a c e ş tia s u n t c e i c a re c â r te s c şi zic: A ceasta este bună,
a c e a s ta nu e s te b u n ă. Nu tre b u ie s ă gân d ească aşa, ci
m ai cu rân d să ad u că slav ă lu i D u m nezeu şi să-i înalţe
cân tări, ca să s e îm p lin e a sc ă cuv ântu l: De aceea, ori
bolnav, a d a t p o ru n c ă îm p o triv a c re d in ţe i cre ş tin e şi s-au pornit
p rig o an ele, cu e x ce p ţia ţin u tu rilo r u n d e d o m n e a M axenţiu şi în
p a rte , în zo n e le p e c a r e le c o n tr o la M axim ilian. D upă o perioadă
d e tr e i an i au u r m a t în c e ta r e a o ficială a p rig o a n e lo r şi reabilita
r e a cred in ţei cre ş tin e p rin ed ic tu l d e la M ediolan, d a t de împă
ratu l C on stan tin cel M are.
d e m â n c a ţi, o r i d e b eţi, o r i a ltcev a d e faceţi, toate spre

slava iui D u m n ezeu s â le f a c e ţ i ^ .
3 9 . A z is u n B ă trâ n : De m ulte ori, atunci când dia
conul z ic e a „Daţi s ă r u ta r e unii altora”, vedeam Duhul
S fân t în g u rile fraţilo r.
4 0 . Z ice a u n u l d in tre P ărin ţi: Şezând odată B ătrâ
nii şi v o rb in d d e s p re c e le d e folos, era unul din ei vă
ză to r cu d u h u l ş i v e d e a p e în g eri m işcând ramuri de
finic şi lă u d â n d u -i. Şi cu m în cep ea să vorbească des
p re a ltce v a , în g e r ii p le ca u şi năvăleau în mijlocul lor
p orci p lin i d e m iro s u r â t şi-i chinuiau. Şi cum vorbeau
iarăşi c e le d e fo lo s, v e n e a u iarăşi îngerii şi-i lăudau.
4 1 . A zis u n B ă trâ n : A cesta este scris despre două şi
d esp re tr e i p ă c a te a le T irului, d ar şi de la al patrulea
nu-M i vo i în to a r c e fa ţa M ea42! A-ţi aduce aminte răul şi
a c o n sim ţi cu gân d u l şi a v o rb i su nt primele, iar al pa
tru le a e s te a să v â rşi lu cru l. D ar şi pentru toate acestea
nu voi în to a r c e fa ţa M ea, părându-m i rău, zice Domnul.
4 2 . Z ice a u d e s p r e u n m a re B ătrân de la Schit că,
atu n ci c â n d fr a ţii c o n s tr u ia u o chilie, ieşea cu bucurie
şi p u n e a te m e lia . Ş i n u p le c a p ân ă nu se term ina. Deci,
od ată, ie ş in d la z id ire a u n e i chilii, s-a întun ecat foarte
ta re . Ş i i-a u z is lu i fra ţii: A w a , d e ce e şti aşa întunecat
şi în tr is ta t? I a r e l a z is: S e v a pu stii locul acesta, fiilor!
Căci a m v ă z u t fo c a p rin z â n d u -se la Schit. Şi luând fra
ţii r a m u ri d e fin ic ş i lo v in d , l-au stins. Şi iarăşi, a doua
o a ră s -a a p r in s ş i l-a u s tin s. Şi a tre ia oară s-a aprins
şi a c u p rin s t o t S ch itu l. Ş i n u au m ai putut să-l stingă.
Şi d e a c e e a s u n t în tu n e c a t şi î n t r is t a t
* 411 C o rin te n i 1 0 , 3 1 . ♦ 42Am os 1 , 9 .
854 PATERICUL MARE
4 3 . A zis un B ă trâ n : S cris e s te D reptu l ca finicul va

în flo ri43. A ce st cu v ân t în s e a m n ă c e e a ce este bun şi
d re p t şi d u lce ş i c a re e s te d e su s. Căci e ste una inima
finicu lu i şi a c e e a e s te alb ă, fie c a re având lucrarea sa.
A cest lu cru îl p o a te afla cin ev a în acela şi chip la cei
drepţi. Căci u n a e s te in im a lo r şi albă, privind către
D um nezeu. E ste şi alb ă, având lu m in are a cea din cre
dinţă. Şi to a tă lu c ra re a c e lo r d re p ţi e ste în inima lor.
Şi a scu ţim ea tu lp in ilo r d e fin ic e s te îm potrivirea faţă
de diavol44.
4 4 . A zis un B ă trâ n : S u n a m ite a n ca l-a prim it pe Eli-
sei4S, cu to a te că a c e a s ta nu av ea legătu ră cu niciun
om . S e sp u n e c ă S u n a m ite a n ca e s te chipul sufletului,
ia r E lisei e s te chipul D uhului Sfânt. Deci, în ceasul în
care su fletu l s e la să de am e ste cu l şi tulburarea vie
ţii a c e ste ia , e s te c e r c e ta t d e Duhul lui Dumnezeu. Şi
atu n ci a c e s ta p o a te să n ască, s te rp fiind46!
4 5 . A zis unul d in tre B ă trâ n i: O chii porcilor aşa au
fa c e re a lo r n atu rală, în c â t s u n t nev o iţi să caute spre
p ăm ân t şi n icio d ată s ă nu p o a tă privi sp re cer. Deci,
to t a şa şi su fletu l celu i c a re s e tăv ăleşte în plăceri,
o d ată s că p a t în m o cirla d esfrâu lu i, cu greu va putea
să-şi rid ice o ch ii în su s c ă tre D um nezeu sau să se în
g rije a scă de cev a v re d n ic de D um nezeu.
4 6 . Un o a re c a re B ă trâ n s-a făcu t m are văzător cu
duhul. A cesta a d ev erea lu cru l zicân d : P uterea pe care
* ^ P s a lm u l 9 1 , 1 3 . * ^ E s t e ev id e n tă a se m ă n a re a între ascu
ţim e a tulp in ilor d e finic şi a sc u ţim e a inim ii p en tru a o face să
g e a tă îm p o triv a diavolului. * 4SVezi 4 Regi 1 2 , 3 7 . * 46în limba
g reacă, sufletul e ste d e genul fem inin. în lim ba rom ân ă, sufletul
e ste m ascu lin şi im agin ea nu m ai e s te a tâ t d e g răito are.
am v ă z u t-o s tâ n d p e s te cel nou botezat, pe aceeaşi

am v ăzu t-o ş i p e v e şm â n tu l monahului, când primeş
te sch im a.
4 7 . U nui B ă trâ n i s -a d at să vadă cele ce se întâmplă
şi zice a: A m v ă z u t u n fra te osârduindu-se47 în chilia
sa. Şi ia tă , u n d em o n , venind, a stat afară lângă chilia
lui. Şi c â t s e o s te n e a fra te le , el nu putea să intre. Dar
când a î n c e t a t s ă s e m ai ostenească, atunci a intrat
diavolul în c h ilia lui şi l-a luptat.
4 8 . A z is u n u l d in tre P ărin ţi că doi fraţi erau vecini
cu el, u n u l d in tre s tră in i şi unul din partea locului. Şi
cel v e n it d in s tră in i e ra p u ţin nepăsător, iar cel din
p ărţile lo cu lu i t a r e o sârd u itor. S-a întâm plat să adoar
m ă cel d in tre s tră in i. Şi B ătrânu l, fiind văzător cu du
hul, a v ă z u t m u lţim e de în g eri ducând sufletul lui. Şi
când a a ju n s la c e r şi a fo st să intre, s-a făcut ceartă
p en tru el. Şi a v e n it d e su s un glas, zicând: Este ştiut
că a fo s t p u ţin n e p ă să to r, d ar pentru înstrăinare să-i
d esch id eţi! Şi d u p ă a c e e a a ad orm it şi cel din partea
locului. Şi a v e n it to a tă ru d en ia lui. Şi a văzut Bătrânul
că nu e ra u n ic ă ie r i în g e ri şi s-a m inunat şi a căzut cu
faţa la p ă m â n t în a in te a lui Dumnezeu, zicând: Cum de
străin u l s -a b u c u r a t d e a tâ ta slavă şi acest osârduitor
de n im ic d in a c e s t e a n u s -a bucurat? Şi i-a venit lui
glas, z icâ n d : A ce s t osârduitor, când a venit ceasul să
adoarm ă, ş i-a d esc h is o ch ii lui şi a văzut pe rudeniile
+ 47V erb u l ţieX erdco, fo lo sit aici, în seam n ă a face ceva cu grijă,
cu o s â r d ie . M ai t â r z iu a v e a s ă în s e m n e şi a studia, a citi cu aten
ţie. Aici s e p o a t e în ţe le g e a t â t stu d ie re a cărţilor, cât şi „cugetarea
a sc u n să " a in im ii c a ru g ă c iu n e , c a v o rb ire cu Dumnezeu sau ori
ce n e v o in ţă l e g a tă d e p ra v ila d e chilie a călugărului.
856 PATERICUL MARE
lui plângând şi s-a m ângâiat sufletul lui. Iar străinul,

deşi era nepăsător, nu a văzut pe niciunul dintre cei ai
lui şi suspinând a plâns şi Dumnezeu l-a mângâiat pe el.
4 9 . Povestea unul din P ărin ţi că era un pustnic în
pustia Nilupolisului şi pe a c e s ta îl slu jea un credin
cios din lum e. Iar în ceta te e ra un om bogat şi necre
dincios. Şi s-a în tâm p lat ca a cesta să adoarmă şi l-a
p etrecu t pe el to ată c e ta te a şi episcopul cu făclii şi tă
m âieri. Şi s-a dus slu jito ru l pustnicului, după obicei,
să-i ducă pâine. Şi l-a aflat pe p u stnic sfâşiat de o hie
nă. Şi a căzut cu faţa la p ăm ân t în faţa lui Dumnezeu,
zicând: Doam ne, nu m ă scol până nu-mi dai de ştire
cum su n t acestea, că acel necred in cio s s-a bucurat de
atâta m ăreţie, ia r acesta, c a re -ţi slu jea Ţie, noaptea şi
ziua, a m u rit în a c e s t chip. Şi venind înger al Domnu
lui, i-a zis: Acel n ecred in cio s avea ceva bun şi a primit
răsplată pen tru el aici, p en tru ca dincolo să nu afle
niciun fel de uşurare. Iar a c e s t pustnic, pentru că era
îm podobit cu to a te v irtuţile, d ar avea şi el o greşeală
m ică, a prim it plată pen tru a ceasta aici, ca dincolo să
fie aflat cu rat în faţa lui Dumnezeu. Şi primind aceas
tă înştiinţare, a p lecat slăvind pe Dumnezeu pentru
ju decăţile Sale!
5 0 . Ziceau d esp re un B ătrân că s-a rugat la Dum
nezeu să vadă pe draci. Şi i s-a d escoperit lui: Nu ai
trebuinţă să-i vezi pe aceştia. Iar Bătrânul se ruga zi
când: Doamne, p u ternic e şti să m ă acoperi cu harul
Tău. Şi Dumnezeu i-a d esco p erit ochii lui şi i-a văzut
pe ei ca albinele încon jurând pe om, scrâşnind asupra
lui din dinţi, iar îngerul Domnului îi certa pe ei.
51. Un frate oarecare, fiind mişcat de mânie împo
triva cuiva, a stat rugându-se şi cerând să arate înde-
lungă-răbdare fratelui său şi să treacă prin ispită fără
să fie vătămat. Şi îndată a văzut fum ieşind din guralui.
52. A zis un B ătrân despre un bărbat sfânt că, deşi
nu a învăţat de la cineva psalmi şi nici rugăciunile
Sfintelor Taine - învrednicit fiind de taina preoţiei
pentru m ulta lui dragoste către Dumnezeu - le cu
noştea pe to ate ca şi când le-ar fi învăţat. Şi s-a făcut
tare virtuos şi săvârşea vindecări. Mai avea şi această
mare izbândă: că în cei şaizeci de ani de nevoinţă a sa
nu a văzut fem eie şi nici părul capului său nu l-a tă
iat. Şi când avea să se săvârşească, a cunoscut aceas
ta mai înainte cu trei zile. Şi chemând pe ucenicii săi,
le-a vestit lo r aceasta şi a treia zi s-a săvârşit
53. Era un m onah care nu lucra deloc, ci se ruga
neîncetat. Deci, spre seară intra în chilia lui şi acolo
afla pâinea lui şi o mânca. Un alt frate l-a vizitat pe el,
având sevine48 şi l-a făcut pe Bătrân să lucreze sevine.
Şi când a venit seara, a intrat după obicei ca să mă
nânce şi nu a aflat nimic. A adormit, deci, întristat Şi
i s-a d escoperit lui acestea: Când petreceai timpul tău
cu Mine, te hrăneam Eu. Când ai început să lucrezi, de
la lucrul m âinilor tale să ceri hrana ta.
54. Un frate l-a întrebat pe un Bătrân, zicând: Nu
mele este cel care mântuieşte sau lucrarea? l-a zis
lui Bătrânul: Am cunoscut un frate care în timp ce se
* “ Fibre din nuiele de finic, material din care se confecţionau

funii, rogojini, d esagi ş.a. Hainele care se confecţionau erau as
pre şi călugării le foloseau pentru nevoinţă (ET),
858 PATERICUL MARE
ruga odată i s-a stre cu ra t gândul că a r vrea să vadă

sufletul unui păcătos şi al unui d re p t când se despar
te de trup. Şi nevrând D um nezeu să-l întristeze pe el
în dorinţa lui aceasta, în tim p ce şed e a el în chilie, a
intrat un lup la el şi luându-1 de h ain e cu gura îl ţâra
afară. Şi sculându-se, a m e rs după el, până când l-a
dus într-o cetate o arecare. Şl lăsându-1 pe el acolo, lu
pul a p le ca t Deci, cum şed ea el în afara cetăţii într-o
m ănăstire unde locuia cineva care avea nume mare
de pustnic - iar acela e ra bolnav şi îşi aştepta ceasul
său - fratele a văzut m ultă preg ătire de lumânări şi
candele rânduite p entru el. Şi to ată cetatea plângea
pentru el, zicând: Dumnezeu, p entru rugăciunile lui,
ne dădea pâinea şi apa, şi Dum nezeu a salvat toată
cetatea prin el. Deci, dacă i s -a r fi întâm plat ceva lui,
toată cetatea am fi m u rit Şi venind ceasul cel ce nu
poate fi amânat, iată fratele ia seam a şi vede pe tar
torul49 iadului cu un trid en t de foc. Şi a auzit glasul
acesta: Aşa cum nici m ăcar un ceas nu m -a odihnit su
fletul lui, nici tu să nu ai m ilă de el scoţându-i sufletul.
Căci nu se va odihni în veci. Deci a cobo rât tridentul
de foc în inima lui şi chinuindu-1 m ult timp, aşa i-a
scos sufletul. După acestea, fratele a in trat în cetate şi
şedea plângând. Şi a văzut un frate străin în piaţă, ză
când bolnav şi neavând pe nim eni să-l îngrijească. Şi
a rămas lângă el o zi. Şi în ceasul adorm irii lui, fratele
i-a văzut pe Mihail şi pe Gavriil venind pentru sufle
tul lui. Şi stând unul de-a dreapta şi altul de-a stânga,
stăteau rugându-se pentru sufletul lui şi cerând să-l
* ^Cuvântul tartar, care înseamnă abis, aici se referă la îngerul
morţii.
prim ească ei. D ar p e n tru că sufletul nu voia să pără

sească tru p u l, a zis M ihail către Gavriil: Scoate-1 ca
să plecăm ! A zis c ă tre el Gavriil: Am primit poruncă
de la S tăp ânu l n o s tru să-l luăm fără durere şi pentru
aceasta nu p u tem să -l silim . Atunci, a strigat Mihail cu
glas m are: D oam n e, ce vo ieşti cu sufletul acesta, căci
nu v o ieşte s ă ia să ? Şi i-a v en it lui un glas, zicând: Iată
trim it pe David cu c h ita ra şi cu toţi cei care cântă, ca
auzind c â n ta re a glasului lo r să iasă cu bucurie. Deci
nu-1 siliţi p e el! Şi co b o rân d toţi, au înconjurat sufletul
lui şi cân tân d im n e, a c e s ta a să rit şi s-a aşezat în mâi
nile lui M ihail şi s -a în ă lţa t cu bucurie.
55. A zis ia ră şi a c e la ş i despre un Bătrân că a plecat
odată în c e ta te s ă v ân d ă lucruri şi cum s-a ivit prilejul,
s-a a şezat la stâ lp u l p o rţii unui om bogat care avea să
se sfârşească. Şi p e cân d şed ea el acolo, a luat seama
şi a văzut cai n e g ri şi călăre ţii lo r to t negri şi erau în
fricoşători şi av eau în m âinile lo r ciomege de foc. Şi
ajungând e i lân g ă p o artă, au lăsat caii afară şi au in
trat unul c â te unul. Şi văzându-i pe ei, bolnavul a stri
gat cu glas m a re : D oam ne, m iluieşte-m ă şi ajută-mă!
Căci trim işii îi zice au : Acum , când soarele a apus, ţi-ai
adus a m in te d e D u m nezeu? De ce la răsăritul zilei nu
l-ai cău tat p e E l? A cum nu m ai este pentru tine parte
de n ăd ejd e şi n ic i d e m ân gâiere. Şi aşa, luând sufletul
lui n en o ro cit, au p le ca t.
56. A zis u n B ă trâ n : Am auzit de la nişte sfinţi care
îl aveau p e H risto s, vorbind despre înţelegerea a
patru p re o ţi sfin ţi, c a re şi-au dat dreapta unul altu
ia, ca să tră ia s c ă în a cela şi su flet şi în acelaşi timp în
veacul a c e s ta şi îm p re u n ă iarăşi să se afle în ceruri,
860 PATERICUL M ARE
fricredinţându-se In glasul Stăpânului, care zice: Dacă

doi dintre voi se v o r învoi pe păm ânt în privinţa unui
lucru care îl v o r cere, s e va da lo r de către Tatăl Meu,
Care este în ceru ri50! Şi tre i d in tre ei, stăruind în
nevoinţă, trăiau în isihie în pustie, iar celălalt îi slu
jea în cele spre trebuinţă. Deci, s-a întâm plat ca doi
dintre ei să se săvârşească în H ristos şi să plece din
viaţă şi să fie duşi în acelaşi loc de odihnă şi să lase
pe păm ânt pe ceilalţi doi, pe cel care slujea şi unul
care trăia în isihie. Şi, din u n eltirea demonului celui
viclean, cel care-i slu jea a căzut în desfrânare. Şi s-a
descoperit unuia dintre B ătrânii sfinţi care vedeau cu
duhul că cei doi părinţi care se săvârşiseră rugau pe
Dumnezeu pentru cel ce le slujise, zicând: Dă-1 pe fra
tele să fie m âncat de un leu sau de o altă fiară, pentru
ca, spălându-şi păcatul, să vină la locul în care sun
tem noi, ca să nu se surpe în ţeleg erea noastră. Şi s-a
întâm plat să vină fratele, după obiceiul slujirii lui, şi
când se întorcea la cel care trăia în isihie, l-a întâlnit
un leu care căuta să-l om oare. Şi a cunoscut isihastul
ce se întâmplă, căci i s-a descoperit. Şi a stat la ru
găciune, rugându-se lui Dumnezeu pentru fratele. Şi
leul îndată a stat deoparte. Deci, cei doi Bătrâni care
se săvârşiseră rugau pe Dumnezeu, zicând: Ne rugăm
Ţie, Stăpâne, iartă-1 pe el, să fie m ân cat de leu şi să
vină împreună cu noi în această fericire şi nu ascul
ta, Sfinte, pe cel care te roagă pentru el pe pământ
Iar Bătrânul, în chilie, cu rugăciune îndelungă şi cu
lacrimi, ruga stăruitor pe Dumnezeu să-l miluias
că pe fratele şi să-I izbăvească de leu. Şi Dumnezeu
♦ “ Matei 1 8 ,1 9 .
a a scu lta t s tr ig ă tu l B ă trâ n u lu i şi a zis către Părinţii

care e ra u în c e r : D re p t e s t e s ă a s cu lt pe acela! Căci voi
sunteţi a ici în u ş u r a r e , s c ă p a ţi d e to a te suferinţele şi
osten elile v ie ţii. A ce la , în s ă , e s te isto v it de osteneala
trupului şi d e lu p te le c u d u h u rile vicleşugului. Deci,
drept e s te s ă d au a c e lu ia h a ru l şi nu vouă. Şi îndată
a p lecat leu l d e la fr a te le . Şi v en in d la chilie a aflat pe
Bătrân v ă rs â n d la c r im i p e n tr u el. Şi i-a povestit to t
ce i se în tâ m p la s e ş i a m ă r tu r is it p ăcatu l său. Şi, cu
noscând c ă S -a m ilo s tiv it D u m n ezeu de el, s-a p o c ă it
Şi în p u ţin tim p a v e n it la m ă s u r a lui v eche. Şi s-a în
tâm plat s ă a d o a r m ă a m â n d o i şi s ă s e săvârşească în
Hristos. Şi s -a d e s c o p e r it sfâ n tu lu i v ăzăto r cu duhul
despre c a re a m v o r b it m a i în a in te că to ţi patru sunt la
un loc d u p ă fă g ă d u in ţe le n e m in c in o a s e ale Domnului
nostru Iisu s H ris to s .
57. A ltu l, ia r ă ş i, e r a a p o c ris ia rh 51 al unei m ari
obşti. Şi făcân d e l c e le a le a scu ltă rii sale pentru obşte
s-a în tâ m p la t s ă c a d ă în m o c ir la d esfrâu lu i. Deci, a
fost că s -a s ă v â r ş it a c e la . Ş i s -a fă c u t faţa lu i precum
funinginea p e o a lă . Ş i p ă r in te le m ă n ă stirii, duhovni
cesc fiin d , c u m a v ă z u t în tâ m p la r e a , a ad unat to ată
obştea fra ţilo r, z ic â n d : F r a te le a c e s ta a ie ş it din viaţă.
Şi ştiţi c ă p e n t r u o d ih n a ş i lin iş te a v o a stră făcea cu
+ S1în lim baj e c le z ia s tic, a p o crisia rh ii erau clerici trimişi ca re
prezentanţi ai e p isco p ilo r p e lân gă m itropoliţi şi patriarhi. Mai
târziu au fo s t în lo cu iţi cu laici. Legislaţia lui lustinian prevedea
şi ap ocrisiarhi ai m ă n ă stirilo r, în principal, pentru legătura cu
demnitarii e cle z ia s tici şi p olitici. L a în cep u t erau însărcinaţi cu
aceasta călu gării din fie c a re m ă n ă stire , aleşi dintre cei mai vir
tuoşi. Mai tâ rz iu , a u fo s t înlo cu iţi cu laici, pentru ca monahii să
nu mai lip s e a s c ă d in m ă n ă s tir e fE T ).
862 PATERICUL MARE
tot sufletul cele ale ascu ltării lui. Şi a fost amăgit ca

om de cel rău. Şi pentru că din pricina noastră a căzut
în păcat, veniţi să ne osten im îndelung pentru el şi
să-L rugăm pe iubitorul de oam eni Dumnezeu, căci
milele Sale sunt p este to ate lucrurile Lui52. Deci, au
început cu lacrim i să p o stească şi să roage stăruitor
pe Dumnezeu să-l m iluiască pe acela. Şi trei zile şi trei
nopţi au stat toţi flămânzi, fără să m ănânce nimic, nu
mai plângând şi tânguindu-se pentru pierzania frate
lui. Şi a fost a w a răpit şi a văzut pe Mântuitorul că îi
este plăcută osteneala fraţilor. Iar diavolul a început
să osândească şi să zică: Stăpâne, al m eu este acesta!
Mă rog Ţie, dintre ai noştri este! Eu am lucrat împre
ună cu el la p ă c a t Şi fiind ju d ecător drept, Doamne,
asem enea să judeci! A răspuns, deci, Mântuitorul, zi
când: Sunt ju decător drept, dar şi milostiv. Şi dincolo
de dreptate se află m ilostivirea Mea şi iubirea Mea de
oameni, căci sunt m ilostiv şi iubitor de oameni. Drept
este să nu trec cu vederea rugăciunea atâtor bărbaţi
sfinţi adusă mie pentru un om r ă n it Şi chiar pentru
cei care se roagă a căzut acesta în păcat. Căci putea şi
el să stea în liniştire precum stăteau toţi cei din mă
năstire şi să se păzească neatins de săgeţile vrăjma
şului. Dar din pricina trebu rilo r din afară ale fraţilor,
ca om, a alunecat. Sau nu vezi că to ţi s-au dat pe ei
înşişi la m oarte pentru el şi toţi pentru unul sunt gata
să moară? Dar, totuşi, înduplecă-i să înceteze a Mă
ruga şi atunci poţi să-l iei. Vezi că atâtea suflete sunt
în primejdie să se sfârşească de foam e, trei zile şi trei
nopţi rugându-Mă şi cerând cu lacrim i milă pentru el.
* “ Matei 5 ,4 5 -4 7 .
Nu se opresc din rugăciuni, cu suspine şi cu metanii.

Şi-au acop erit capetele lor cu cenuşă. Atâta mulţime
Mă roagă! Şi to ate acestea fără ca fratele să fi păcătuit
cu mai înainte cugetare şi cu bună ştiinţă, ci căzând
în păcat din nebăgare de seamă ca om. Nu este, oare,
drept să se bucure de împlinirea cererii lor? Căci dacă
celor care îm părăţesc pe pământ, când cetatea întrea
gă vede pe un osândit dus la moarte, le este schim
bată hotărârea îm părătească de implorarea mulţimii
şi cel osândit este smuls din mâinile călăului, cu cât
mai mult Eu, îm păratul cu adevărat drept şi iubitor
de oameni, voi îm plini ostaşilor Mei cererea şi ruga
pe care Mi-o aduc pentru unul dintre ei. Zicând Dom
nul acestea, s-a ru şinat diavolul şi s-a făcut nevăzut.
Şi când a w a al m ănăstirii şi-a revenit din extaz, a po
vestit toate fraţilor şi s-au bucurat cu bucurie foarte
mare. Şi faţa fratelui a început să se cureţe puţin câte
puţin de negreală până s-a făcut în întregime curată.
Şi fiind astfel încunoştiinţaţi că Dumnezeu a rânduit
sufletul lui în rândul celor mântuiţi, au luat trupul lui
şi l-au înm orm ântat. Şi se bucurau pentru mântuirea
fratelui care s-a făcut în chip minunat, că aproape
este Domnul tu tu ror celor care îl cheamă în adevăr53!
58. Povestea acelaşi Bătrân şi despre un episcop,
ca, din curajul aceluia luând, să dobândim mântuirea
noastră. S-a v estit de către unii episcopului nostru -
după cum el însu şi spunea - că două femei libere din
lume, credincioase, nu trăiau cu înţelepciune. Şi epi
scopul, pătim ind ceva omeneşte de la cei care l-au în
ştiinţat, bănuind acelaşi lucru şi despre alţii, a făcut*
* “ Psalmul 144,18.
864 PATERICUL MARE
rugăciune la Dumnezeu, cerând cu stăruinţă ca de

acolo să afle adevărul, ceea ce s-a şi întâmplat. Căci,
după acea dum nezeiască şi înfricoşătoare Proscomi*
die, vedea pe feţele celor care veneau la împărtăşirea
cu Sfintele Taine sufletele lor şi în ce păcate căzuse fie
care. Şi feţele păcătoşilor le vedea ca pe un fum. Unii
dintre ei aveau faţa ca arsă, iar alţii aveau ochii înro
şiţi ca de foc şi însângeraţi. Şi alţii erau luminoşi la
vedere şi albi la îm brăcăm inte. Şi pe unii, când se îm
părtăşeau cu Trupul Domnului, zicea că îi cuprindea
flacăra şi îi ardea, iar alţii se făceau ca lumina de la
mărgăritarul care le intra pe gura lor şi to t trupul lor
strălucea. Şi zicea că erau între aceştia care pătimeau
acestea şi cei care trăiau viaţă monahală şi din cei că
sătoriţi. Apoi, zice, s-a îndreptat să împărtăşească şi
pe femei, ca să cunoască şi sufletele lor cum sunt Şi
a văzut şi la acestea în acelaşi chip întâmplându-se
feţe întunecate şi însângerate şi aprinse, dar şi albe.
între ele erau şi acele două femei, care fuseseră pârâ
te la episcop, pentru care în mod deosebit ajunsese epi
scopul să facă o astfel de rugăciune. Şi le-a văzut pe
ele, când se apropiau de Sfintele lui Dumnezeu Tai
ne, având faţa strălucitoare şi cinstită, îmbrăcate în
veşmânt alb. Apoi, îm părtăşindu-se ele de Sfintele lui
Hristos Taine, s-au făcut ca strălucind de lumină. Şi
iarăşi, după obiceiul său, s-a întors la rugăciune către
Dumnezeu, cerând să afle chipul descoperirilor care
i s-au ară ta t Şi venind la el un înger al Domnului, i-a
poruncit să întrebe despre orice. Şi episcopul îndată a
întrebat despre acele două femei, dacă este adevăra
tă pâra de mai înainte împotriva lor sau mincinoasă.
Şi îngerul l-a încredinţat că sunt adevărate toate cele

spuse despre ele. Şi episcopul a zis către înger: Şi cum
la împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine erau stră
lucitoare la faţă, având veşmântul alb şi lumină îm
prăştiind nu puţină? Şi îngerul a zis că, venindu-şi ele
în simţire în legătură cu ceea ce săvârşiseră şi lepă-
dându-se de acelea, cu lacrimi şi suspine şi cu multe
milostenii către săraci şi cu mărturisire, au dobândit
dumnezeiasca împăcare, făgăduind că tot restul vieţii
nu vor mai cădea în acele păcate, dacă vor primi ier
tare pentru păcatele de mai înainte. Şi primind prin
acestea dum nezeiască împăcare, au fost dezlegate şi
de greşelile lor. Şi acum trăiesc cu înţelepciune şi cu
dreptate, şi cu credinţă. Şi episcopul s-a minunat, zi
cea, nu de schim barea femeilor acelora - aceasta se
întâmplă cu mulţi - ci de darul lui Dumnezeu, Care nu
numai că nu le-a pedepsit, ci le-a învrednicit de atâta
har. Şi îngerul a zis către el: Te minunezi de aceas
ta? Pe bună dreptate, pentru că eşti om. Iar Stăpânul,
Dumnezeul nostru şi al vostru, din fire fiind bun şi
iubitor de oameni, pe cei care se opresc de la greşe
lile lor şi prin spovedanie cad înaintea Lui, nu numai
că nu-i trim ite în iad, ci încetează mânia şi îi învred
niceşte de cinste. Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea,
încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat pentru ea54.
Aşadar, Cel care a ales să moară pentru vrăjmaşii Săi55
Acesta, oare, nu cu m ult mai mult va izbăvi de pedep
se pe cei care sunt ai Lui şi s-au căit pentru toate câte
au făcut56? Şi îi va dezlega de pedepse şi le va da să
se bucure de bunătăţile pe care însuşi le-a pregătit57?
+S4Ioan3,16. ♦ s5Romani 5 ,6 -1 1 . ♦ Mloan 5,24. ♦ S7Matei 25,34.
866 PATERICUL WARE
Aceasta să ştii bine că n id iin u l din păcatele oameni

lo r nu b im ieste iubirea d e o am eni a lui Dumnezeu,
numai să s e lepede cin eva prin pocăinţă de relele pe
care le-a făcut m ai înainte. Căci, iu bito r de oameni fi
ind Dumnezeu, cu noaşte nepu tin ţa neamului nostru
şi tăria patimilor, şi p u terea diavolului, şi răutatea lui.
Şi când cad oam enii în p ăcat, îi iartă ca pe fiii Lui şi aş
teaptă înd reptarea lor, arătând u -le îndelungă răbda
re. Şi când aceştia se schim bă şi se roagă bunătăţii Lui,
le arată înţelegere ca un or neputincioşi şi le dezleagă
de îndată pedepsele şi le d ăruieşte bunătăţile cele
pregătite drepţilor. Şi a zis episcopul îngerului: Dez-
leagă-mi, deci, şi d eosebirea feţelo r lor, mă rog ţie. în
ce păcate se afla fiecare d intre ei? Pentru ca şi despre
acestea aflând, să m ă izbăvesc de to ată necunoaşte
rea. Şi îngerul Domnului a zis către el: Cei strălucitori
şi plăcuţi la vedere trăie sc cu înţelepciune, curăţie şi
dreptate, sunt binevoitori şi suferă îm preună cu cei ce
suferă şi sunt milostivi. Iar cei care au feţele întuneca
te sunt lucrători ai desfrâului şi ai faptelor ruşinoase
şi ai risipirii şi ai desfătării. Şi cei care arată însân
geraţi şi înroşiţi, aceia sunt cei care trăie sc împreună
cu viclenia şi cu nedreptatea, su nt iubitorii de vorbe
de ocară şi hulitori, în şelăto ri şi ucigaşi. Şi i-a zis lui
iarăşi îngerul: Ajută-i, deci, pe ei, dacă doreşti fierbin
te mântuirea lor. Căci p entru aceasta au fost primite
rugăciunile tale, pentru ca, aflând după faţă păcatele
celor pe care-1 înveţi, să-i faci mai buni cu sfaturile şi
cu îndemnurile şi cu pocăinţa faţă de Hristos, Domnul
nostru, Cel ce a m urit şi a înviat din m orţi. Deci, câtă
putere şi râvnă şi iubire este ia tine pentru Stăpânul
DESPRE CEI CE VĂDCU DUHUL 867
Hristos, cu to a tă g rija fă-i să se întoarcă de la păcatele

lor sp re D um nezeu, înduplecându-i să afle căror pă
cate su n t ro b iţi şi s ă nu fie nepăsători pentru mântu
irea lor. Căci p e n tru a cea sta va fl mântuire sufletului
şi d esfătarea b u n ă tă ţilo r celo r viitoare celor care se
pocăiesc şi s e în to rc sp re Dumnezeu. Iar pentru tine
va fl m ultă plată, u rm ăto r făcându-te Stăpânului tău,
Care a lă sa t c e ru rile şi a tră it cele de pe pământ, fă
când a c e a sta p e n tru m ân tuirea oamenilor.
59. Ziceau d esp re un frate că, făcându-se slujbă în
ziua de d um inică, s-a scu lat după obicei să meargă
la biserică. Şi l-a b a tjo c o r it pe el diavolul zicându-i:
Unde m ergi la b ise ric ă ? Să te îm părtăşeşti cu pâine
şi vin, şi o am en ii să spună că sunt Trupul şi Sângele
Domnului? Nu-ţi râd e de tine! Şi fratele s-a încredin
ţat gândului şi nu a m ai p le cat ca de obicei la biserică.
Iar ceilalţi fraţi îl aştep ta u pe frate, căci aşa era obice
iul zilei în s e m n a te d e dum inică, să nu se săvârşeas
că slu jba p ân ă nu v in toţi. Şi au aşteptat aceia şi mai
mult, d ar el nu v en ea. Atunci, sculându-se, au mers la
el, zicând: Să n u fie bo ln av sau să nu fl murit! Şi când
au in trat în ch ilia fratelu i, l-au întrebat zicând: De ce
nu ai v e n it la b ise ric ă , frate? Iar fratele se ruşina să
le spună. Şi în ţe le g â n d fraţii că aceasta este viclenia
diavolului şi m eşteşu g u l lui, i-au pus metanie, ca să le
m ărtu risească c u rs a diavolului. Şi el le-a vestit spu
nând: le rta ţi-m ă , fraţilor, că m -am sculat, după obicei,
să vin la b ise ric ă , şi gândul m i-a zis: Nu sunt Trupul
şi Sângele a c e s te a cu ca re m ergi să te împărtăşeşti, ci
pâine şi vin. D eci, d a că v re ţi să vin cu voi în biserică,
v in decaţi-m i gân du l a c e s ta despre sfânta jertfă. Iar ei
868 PATERICUL MARE
i-au zis: Scoală-te, vino cu noi în biserică, şi noi vom

ruga pe Dumnezeu ca să-ţi arate pu terea dumneze
iască atunci când co b o ară58. Şi sculându-se, a mers
cu ei în biserică. Şi făcându -se cere re m are la Dum
nezeu pentru fratele, au în cep u t astfel să săvârşeas
că slujba Liturghiei, aşezându-1 pe fratele în mijlocul
b ise ric ii Şi până când s-a slo bo zit sinaxa din biserică,
fratele nu a în c e ta t să ude cu lacrim i faţa sa. Şi după
Liturghie, chemându-1 pe fratele, îl întrebau zicând:
Dacă ţi-a arătat ceva Dum nezeu, v esteşte-n e şi nouă,
ca şi noi să ne folosim . Iar el, cu lacrim i multe bucu-
rându-se şi trem u rând în acelaşi tim p, a început să
zică: Când s-a citit învăţătura apostolului şi s-a suit
diaconul să citească Sfânta Evangheliei, eu am văzut
acoperişul b isericii d eschis şi cerul care strălucea. Şi
rostind Sfânta Evanghelie, diaconul s-a făcut ca de foc
în amvon. Şi am văzut iarăşi cerul deschizându-se în
Sfântul Jertfeln ic şi pe preoţii care ţineau darul Dum
nezeieştilor Taine stând cu frică. Am văzut iarăşi ce
rurile deschizându-se şi foc venind în jo s şi după foc
♦ “ A se observa faptul că, şi în cazul acesta, ca şi în alte situaţii,
fraţii nu încearcă să-l convingă de adevărul lucrurilor cu argu
mente teoretice, cu discuţii, ci îl invită să-i arate în fapt adevărul,
manifestându-şi credinţa şi rugându-se în consecinţă ca Dumne
zeu să-şi arate puterea Sa în chip văzut şi sensibil Aceasta este
singura cale de a spulbera îndoielile strecurate la nivelul gându
lui. Exemplul poate fi urm at mai ales în zilele noastre, când ne
consumăm multă energie pentru a-i convinge pe oameni prin
cuvânt, prin argumente logice, şi nu avem reflexul de a-i che
ma şi a-i încredinţa nu de adevărul cuvintelor, ci de adevărul lu
crurilor, arătându-le cum se întâmplă acestea. Viaţa Bisericii în
ansamblul ei şi în com ponentele ei pot fi tot atâtea argumente
pentru dovedirea lucrării puterii lui Dumnezeu în lume.
mulţime de îngeri. Şi în mijlocul lor erau alte două

persoane, pline de virtuţi, ale căror frumuseţi este cu
neputinţă a le povesti. Căci era strălucirea lor precum
fulgerul care se face în tunetul norilor. Şi între cele
două persoane era un prunc mic. Şi îngerii s-au aşe
zat în jurul Sfintei Mese, iar cele două persoane dea
supra Sfintei Mese şi pruncul între ele. Şi când s-au
apropiat preoţii să frângă pâinea aducerii înainte, am
văzut pe cele două persoane care erau deasupra Sfin
tei Mese cum ţineau mâinile şi picioarele pruncului
şi, având un cuţit mare, au junghiat pruncul şi au golit
Sângele Lui în Potirul care era aşezat pe Sfânta Masă.
Şi tăind Trupul, l-au pus deasupra pâinilor59 şi s-au
făcut pâinile Trup. Şi mi-am amintit de apostolul care
zice: Căci Paştele nostru, Hristos, S-a jertfit pentru
noi60. Şi când se apropiau fraţii ca să se împărtăşeas
că cu Dumnezeiasca Ofrandă, li se dădea Trup. Şi de
îndată ce ziceau Amin, se făcea iarăşi pâine în mâinile
lor. Iar când m-am apropiat eu să mă împărtăşesc cu
Dumnezeiasca Ofrandă, mi s-a dat Trup şi nu puteam
să mă îm părtăşesc. Şi am auzit un glas care zicea la
urechile m ele: Omule, de ce nu te împărtăşeşti? Nu
este aceasta ceea ce ai cerut? Şi eu, văzând, am zis:
Fă cu m ine milă, Doamne! Cu Trup nu mă pot împăr
tăşi! Şi m i-a zis: Deci, dacă omul putea să se împărtă
şească cu Trup, Trupul lui Dumnezeu s-ar fi aflat aşa
cum L-ai aflat tu. Dar nu poate să mănânce Trup, şi de
aceea Domnul şi Dumnezeul nostru a rânduit pâinile
punerii înainte. Precum la început, Adam, prin mâi
nile lui Dumnezeu, a fost făcut trup de carne şi s-a*
* “ Este vorba despre Artos. ♦ "1 Corinteni 5,7.
870 PATERICUL MARE
suflat lui su flare de v iaţă, ia r c a rn e a se desparte şi se

în to arce în p ăm ânt, ia r duhul răm ân e, to t aşa şi Hris*
to s d ăru ieşte tru p u l Său îm p reu n ă cu Duhul Sfânt61.
Şi Trupul se ră sp â n d e şte în lău n tru l omului, iar Duhul
răm âne în inim ile n o a stre 62. Deci, d acă ai crezut, îm-
p ă rtă şe şte -te ! Şi eu am zis: Cred, Doam ne! Şi zicând
eu aceasta, Trupul p e care-L aveam în m ână s-a făcut
pâine. Şi m ulţum ind lui D um nezeu, m -am împărtăşit
cu Sfânta Jertfa. Şi când slu jb a s-a te rm in at şi au venit
p reo ţii la un loc, am văzut iarăşi acop erişul bisericii
d eschis şi p u terile d u m n ezeieşti înălţându-se la ce
ruri. Şi auzind fraţii a c e s te a şi m u ltă străpungere a
inim ii luând de la darul S fin telo r Taine, a plecat fieca
re la chilia sa, slăvind pe D um nezeu.
60. P ovestea un B ătrân : E ra o fecioară tare înain
ta tă cu v ârsta, care sp o rise m u lt şi în frica lui Dumne
zeu. Şi fiind în tre b a tă de m ine d espre felul retrage
rii sale din lum e, suspinând, a în cep u t să zică: Când
eram copilă, o, m inunatule, s-a întâm plat să am un
ta tă îngăd uitor şi blând de felul său, d ar neputincios
şi bolnav la trup, în c â t to t tim pul îl p etrecea stând în
p at şi cu în g rijire de bolnav. Trăia, însă, cu o astfel de
preocupare de ale sale, în c â t cu cei care locuiau în sat
abia de se în tâln ea v reod ată, şi asta din întâmplare.
Iar dacă era vreo d ată săn ăto s, se ducea la pământul
lui şi îşi cheltu ia acolo to ată vrem ea, aducând acasă
roadele. A tât de m are e ra tă c e re a lui, în cât cei care
♦ 61Se înţelege D um nezeiasca îm p ă rtă şire . * 62în paragraful
a ce s ta am u rm a t sc rie re a m ai c o r e c tă din textu l lui Anastasie
Sinaitul. (F. Nau, L e tex te g r e c d es récits u tiles â l'â m e d'Anastase
le S im ite, 1 9 0 3 , p ag 7 7 ).
nu-1 c u n o ş te a u c r e d e a u c ă e s te m u t Iar mama mea

era în t o a t e d ife r ită . S e p re o c u p a şi de cele care erau
din colo d e ţ a r a n o a s t r ă . C u v in tele ei se duceau în aşa
fel c ă tre to ţ i, î n c â t c r e d e a i c ă t o t trupul ei era numai
gură. D u c e a lu p te n e în c e ta t e cu to ţi cei care erau îm
p otriva ei. P e t r e c e a în b e ţ ii d e v in cu bărbaţi neruşi
naţi. C h iv e r n is e a r ă u ş i c e le a le c a se i, ca o desfrânată,
încât, m ă c a r c ă m u lte e r a u a v u ţiile n o astre, nu puteau
să n e fie d e a ju n s . C ă c i a c e s t e ia i s e îngăduise de către
tatăl m e u c h iv e r n is ir e a lor. Ş i s e d ăru ia cu trupul unei
a s e m e n e a r u ş in i, î n c â t p u ţin i d in a c el sa t au putut scă
pa d e n e r u ş i n a r e a e i. N icio b o a lă tru p e a scă nu a avut
v re o d a tă ş i n ic i m ă c a r v r e o d u re re nu s-a întâm plat să
sim tă v r e o d a t ă . Ci d e la n a ş t e r e p â n ă la săvârşirea ei a
avut t o t tr u p u l î n d e p lin ă s ă n ă ta te . Tatăl meu, după ce
s-a lu p ta t c u î n d e lu n g a t e b o li, s -a în tâ m p la t să moară.
Şi în d a tă v ă z d u h u l s - a m iş c a t , fiin d cu p rin s de tunete
şi fu lg e r e ş i p lo i. Ş i p lo a ia n u s -a o p rit tim p de trei
zile, n ic i n o a p t e a , n ic i z iu a , în c â t a fă c u t să răm ână pe
p at n e în g r o p a t . Ş i c e i d in s a t îş i clă tin a u capetele, mi-
n u n â n d u -s e c u m d e s - a în t â m p la t u n astfe l de rău şi
n im e n i n u ş t ia . C ă c i a c e s t a , z ic e a u , e s te v răjm aş al lui
D u m n e z e u , d e v r e m e c e n ic i p ă m â n tu l nu-1 prim eşte
s p re î n g r o p a r e . D a r p e n t r u c a s ă n u s e d escom pună
tru p u l în c a s ă ş i a s t f e l s ă n u s e m a i îngăd uie intra
re a în e a , d e ş i v â n t u l b ă t e a î n c ă fo a r te rău, aducând
p lo i n e c o n t e n i t e , c u t o a t e a c e s t e a l-a m în g r o p a t Iar
m a m a , c a ş i c â n d a r fi l u a t ş i m a i m a re îngăduinţă,
s -a d e d a t la o ş i m a i r u ş i n o a s ă d e s frâ n a re . Şi aproape
că a f ă c u t c a s a c a s ă d e d e s fr â u . P â n ă în tr-a tâ t în so
ţe a d e s f r â u l c u p l ă c e r e a , î n c â t n u m i-a m ai lă sa t decât
872 PATERICUL MARE
puţine lucruri ca m oştenire. Şi venind moartea la ea,

aşa cum mi s-a p ăru t m ie, pe n e aştep tate şi cu frica
mare, a avut o aşa în m o rm ân tare şi atâta îngrijire, în
cât credeai că şi vântul ia p arte la înmormântarea ei.
Iar eu, după săvârşirea ei, ieşind din vârsta copilăriei
şi poftele trupului m işcându -m ă şi stârnindu-mă, în-
tr-o seară, aşa cum se întâm p lă firesc, am început să
mă gândesc şi să cau t ce vieţu ire să aleg a trăi. Mai
curând pe cea a tatălui, în îngăduinţă şi blândeţe şi
bună cum pătare? Dar m ă gândeam la aceea că nu s-a
bucurat în viaţă de niciun lucru bun, ci toată viaţa lui
a cheltuit-o în boală şi strâm to rare şi aşa şi-a schim
b a t viaţa, în c â t nici păm ântul nu a p rim it înmormân
tarea lui. Deci, dacă o astfel de p etrecere era bună la
Dumnezeu, p entru ce p ricin ă a fo st în cercat de atâtea
rele, el care a ales a ceastă v ieţu ire? Sau, oare, este
bine să trăie sc ca m am a şi să trebu iască să-mi dau
trupul desfrâului şi neru şin ării şi plăcerii? Că aceea,
nelipsindu-se de niciun lucru ru şinos şi chiar îmbă-
tându-se m ereu, a tre c u t prin viaţă în sănătate şi trai
bun. Deci, aşa a r treb u i să trăiesc, precum mama! Căci
este mai bine să crezi pro p riilo r tăi ochi şi să nu treci
dincolo de cele cunoscu te în chip vădit. Şi am soco
tit eu, nenorocita, să urm ez o astfel de viaţă. A venit
noaptea şi de înd ată ce m i-a v en it som nul cu aceste
gânduri, mi s-a a ră ta t cineva m are la trup şi înfrico
şător la vedere. După aceea, speriind u-m ă cu înfăţişa
rea lui, m -a în tre b at cu faţa plină de m ânie şi cu glasul
aspru: Spune-m i, cutare, care su n t gândurile inimii
tale? Iar eu, fiind în frico şată de v ed erea şi de înfăţişa
rea lui, nu îndrăzneam nici să-l privesc. Şi el, cu glasul
DESPRE CEI CE VĂD CUDUHUL 873
şi m ai p u te rn ic, ia ră ş i m i-a poruncit să vestesc cele

hotărâte d e m in e . Ia r eu, fiind paralizată de frică şi
uitând to a te g â n d u rile m ele, ziceam că nu ştiu nimic.
Şi acela, p e n tru că eu tăgăduiam , mi-a adus aminte
toate cele c e s e p e tre c u s e r ă în cugetul meu. Iar eu,
stăpânindu-m ă, a m tr e c u t la rugăminţi şi-l imploram
să mă în v re d n ic e a s c ă de iertare şi i-am povestit pri
cina unui a s tfe l d e gând. Şi el a zis: Vino, acum, să-i
vezi pe am ân d o i, p e ta tă l tău şi pe mama ta. Şi ce fel
de viaţă v re i, a p o i, p e a c e e a să o alegi pentru tine. Şi
luându-mă d e m â n ă , m ă trăg ea. Şi ducându-măîntr-o
câmpie fo a rte m a re , c a re avea multe grădini frumoa
se şi to t felu l d e fru c te şi felu riţi copaci, şi frumuseţea
ei biruind o r ic e p o v e stire , m -a dus înlăuntru. Şiîntâl-
nindu-1 a c o lo p e t a t a şi îm brăţişându-m ă, m-a săru
tat n u m ind u -m ă c o p ila lui. Şi eu l-am strâns în braţe
şi l-am ru g a t s ă ră m â n aco lo cu el. Iar el a zis: Acum
nu este cu p u tin ţă . D acă în s ă v rei să mergi pe urme
le paşilor m e i, s e v a în tâ m p la nu după mult timp. Şi
pe când eu în c ă îl ru g a m să răm ân împreună cu el,
trăgându-m ă ia r ă ş i d e m â n ă cel care m-a dus acolo,
mi-a zis: V in o , s ă v e z i şi p e m am a ta, care arde în foc,
ca să cu n o şti c a r e fe l d e v ie ţu ire este mai bun şi mai
folositor şi s ă t e în d r e p ţi sp re acela. Şi m-a dus într-o
casă în tu n e c o a s ă ş i în tru to tu l înspăimântătoare, pli
nă de s c r â ş n ir e a d in ţilo r şi tulburare. Şi mi-a arătat
un cu p to r c u fo c a p r in s , în c a re clocotea smoala şi niş
te oam eni î n f r ic o ş ă t o r i la v ed ere erau în cuptor. Iar
eu, privind în jo s , a m v ă z u t p e m am a mea, afundată în
cuptor p â n ă la g â t ş i scrâ şn in d u -şi şi lovindu-şi dinţii
şi arzând în fo c. Ş i ie ş e a de acolo multă duhoare de
874 PATERICUL MARE
viermi. Şi văzându-m ă aceea, a strigat cu multă jale,

numindu-mă fiică şi a zis: Vai, mie, copila mea, vai de
lucrurile mele, vai de faptele mele. Că toate cele des
pre înfrânare mi se păreau vorbărie, şi pentru des-
frâu şi adulter nu credeam că su nt pedepse. Iar pen
tru beţie şi n eru şinare nu am gândit că sunt chinuri.
Iată, pentru puţină plăcere, cât chin mă încearcă şi
câtă pedeapsă sufăr! Iată, pentru cât de puţină des
fătare, câtă osândă îm i iau! Iată, pentru dispreţul faţă
de Dumnezeu, ce plată prim esc! M-au cuprins toate
relele cele fără de întoarcere. Acum este timp pentru
ajutor, o, copila m ea! Acum să-ţi aduci aminte cele
trebuincioase creşterii tale pe care le-ai primit de la
mine. Acum întoarce binefacerea, dacă ai primit vre
odată ceva bun de la m ine. M iluieşte-m ă - zicea - pe
mine, cea care ard şi m ă top esc în foc! Miluieşte-mă
pe m ine, cea în cercată în astfel de chinuri. îndură-te
de m ine, copila m ea, şi dă-mi m âna şi scoate-mă de
aici. Iar eu m -am ferit să fac aceasta din pricina celor
care erau de faţă şi ea iarăşi cu lacrim i striga: Copi
la mea, ajută-m ă! Copila mea, ajută-m i mie şi nu lăsa
deoparte tânguirile propriei tale mame. Adu-ţi amin
te de ziua d urerilor naşterii tale şi nu mă lăsa să mă
pierd în gheena focului. Iar eu, suferind cele omeneşti
din pricina lacrim ilor şi a glasului ei, am întins mâna
să o trag de acolo. Da, focul arzându-m i mâna, am în
ceput să suspin cu lacrim i în som n. Şi sculându-se cei
ai casei şi aprinzând lum ină, au ceru t să afle pricina
plânsului. Iar eu le-am povestit cele ce am văzut aco
lo unde am fost dusă, spunându-le că de acum înain
te voi petrece vieţuirea tatălui, fiind încunoştiinţată
prin iu b ire a d e o a m e n i a lu i Dum nezeu ce pedepse

îşi a g o n ise sc c e i c a r e v o r s ă -ş i tră ia scă viaţa în păcat
Acestea le -a p o v e s t it fe r ic ita a c e e a monahie, vestind
că m u ltă e s te r ă s p la t a c e lo r b u n e şi m ari sunt pedep
sele p e n tru fa p te le c e le r e le şi p en tru vieţuirea ruşi
noasă. De a c e e a , c u s fa tu l e i s ă n e facem mai buni ca
să ne aflăm fe r ic iţi.
61. Ie r o n im M o n a h u l d e s p re descoperiri: Se cade,
iubiţilor, s ă a d u c e m la c u n o ş tin ţa voastră petrecerea
Sfinţilor P ă rin ţi, c e a c a r e e s te p lin ă de fapte şi îndem
nuri, p e n tru a s e în c r e d in ţ a cu getu l vostru. Deci, mul
te şi fe lu rite is t o r is ir i a flâ n d d esp re înaintarea celor
care au îm b r ă ţ iş a t v ie ţu ir e a în gerească, puţine vom
încerca s ă p o v e s tim , m a i cu sea m ă pe acelea care vor
fi spre fo lo su l v o s tr u .
a. A v e n it, c u p u ţin tim p în urm ă, un bărbat înain
tat în v â rs tă , cu p ă r u l a lb . P rin schim a cunoscută dă
dea m ă r tu rie d e s p r e c h ip u l în g e re sc, iar cu blândeţea
şi b u n ă ta te a fe ţe i lu i a r ă t a cu ră ţia sufletului său şi iu
birea d e o a m e n i. A c e s ta e r a în s o ţit de un altul, tânăr
la v ârstă, d a r b ă t r â n la în ţe le p c iu n e şi întărit la cuget,
în tre b aţi d e c ă t r e m in e d e u n d e su n t şi pentru ce pri
cină au v e n it a ic i, b ă tr â n u l a zis blând şi liniştit: Noi,
o, cre ştin u le , s u n t e m m o n a h i a i m ănăstirilor din The-
baida. A m f o s t în d r u m a ţi în a c e a s tă vieţuire de un băr
bat sfâ n t, a c ă r u i v ir t u t e a a ju n s a fi m are şi de negrăit,
încât c e lo r d e p r e tu tin d e n i le e ste m ult preţuit cuvân
tul d u h o v n ic e s c ş i b in e p lă c u t lui Dumnezeu al acestui
sfânt ş i d e D u m n e z e u p u rtă to r b ărb at despre mân
tu irea s u fle tu lu i. Ş i c â n d a cela , trăind cu evlavie, s-a
m u tat cu s la v ă d in v ia ţă , a tr e c u t la altul chivemisirea
876 PATERICUL MARE
mănăstirii, apropiat aceluia ca vieţuire. Deci acesta

a trimis în Egipt pentru o trebuinţă a mănăstirii pe
un frate, încercat multă vrem e în nevoinţă. întârziind
mai mult fratele în afara mănăstirii, a păţit ceea ce pă
ţesc peştii când se despart de apă, dându-se repede
m o rţii Căci acelaşi lucru s-a întâm plat cu acest frate.
Din prea lunga petrecere în afara m ănăstirii a căzut în
păcatul desfranării. Şi fiind osândit de propria conşti
inţă pentru un asem enea păcat, nu nădăjduia să sca
pe nici de aflarea celorlalţi. Şi neputând să ducă ruşi
nea pentru o astfel de faptă, se tem ea să se întoarcă la
m ănăstirea sa. Căci acestea sunt plăţile păcatului! Nu
numai că îl lipseşte pe om de virtute şi-l face străin de
Dumnezeu, ci-i umple de ruşine şi de necinste pe cei
care i se încredinţează. Dar păstorul cel bun al obş
tii noastre, aflând de căderea bărbatului, a început să
suspine şi să jelească şi să verse lacrim i pentru alu
necarea şi căderea fratelui, şi nu atât pentru păcatul
lui, cât pentru deznădejdea aceluia. Căci zicea: Trebu
ie să ne păzim în orice chip de păcat, ca de un şarpe
cu multe capete, căci prin multe şi felurite pricini se
luptă să intre în sufletul nostru. întâmplându-se însă
păcatul, fie din slăbiciune, fie din voia proprie, fie din
stăpânirea diavolului, să nu îngăduim ca sufletul să
fie ţinut în acesta, ci, ca şi când am cădea în boală să
ne grăbim iarăşi spre vindecare şi să nu ne predăm
diavolului, deznădăjduind de m ântuirea noastră. Căci
aceasta înseam nă a nu crede în iubirea de oameni a
lui Dumnezeu şi a nu primi leacurile pocăinţei. Deci,
adunând pe ucenicii săi, s-a gândit împreună cu ei ce
trebuie să facă pentru m ântuirea fratelui, măcar că
D E SP R E CEI CE VĂD CU DUHUL 877
nu era în n e c u n o ştin ţă despre ce era de făcut - căci

nu ar fi fo st cu d re p ta te să conducă şi să păstorească
dacă nu c u n o ş te a fo lo su l oilo r sale ci voia să-i de
prindă pe c e ila lţi şi să -i în cerce să vadă voinţa pe care
o păstrează u n ii p e n tru alţii. Şi fraţii toţi, ca dintr-un
suflet, îl ru gau s ă trim ită pe oricine voieşte dintre ei
pentru c ă u ta re a şi în to a rc e r e a lui. Căci erau gata toţi
să se pună în s lu jb a lui. C eea ce a şi făcut acel bun şi
drept b ă r b a t şi a d e v ă ra t u cen ic al adevăratului Păs
tor, care ş i-a p u s s u fle tu l p en tru oile Sale63. Astfel ne-a
trimis p e n o i a ic i ş i p e alţii în alte ţinuturi, ca mul
ţimea c e lo r t r im iş i s ă -l p o a tă vâna pe cel căutat Iar
eu, m in u n â n d u -m ă a ş a d e ta re de o astfel de iubire
şi de g rija lo r p e n tr u c e l c a re păcătuise, am zis către
el: Oare, o, fe r ic ite , e s t e v re o răsplată a celor bune şi
a celo r r e le în v iito r ? Ş i a c e la m i-a zis: Da, creştine!
Există ră s p la tă a lu c r u r ilo r re le şi a celor bune pe care
le gândim s a u le fă p tu im zi şi noapte. Şi îndată ce a zis
acestea, în tin z â n d u -ş i m â in ile către cer, s-a jurat, po-
vestind u -ne s p r e d o v e d ir e a a cesto ra descoperiri care
s-au în tâ m p la t s ă fie v ă z u te de unii şi plângând foarte
tare a în c e p u t s ă n e s p u n ă a şa : Un p reot oarecare din
ţin u tu rile n o a s t r e , b ă r b a t m in u n at, îndeletnicindu-se
mult tim p c u a s c e z a ş i cu sârg u in ţă făcând multă ci
tire a D u m n e z e ie ş t ilo r S c rip tu ri, m i-a spus acestea:
b. A v e a m o s o r ă fe c io a ră , tân ără ca vârstă, dar
v â rstn ic ă d u p ă î n ţ e le p c iu n e a dobândită, petrecând
to t tim p u l e i c u p o s t ş i în frâ n a re . Aceasta, şezând
od ată lâ n g ă m in e , d e o d a t ă s -a în tin s pe spate şi a stat
aşa fără g la s ş i fără suflare to a tă ziua şi toată noaptea.
* 63Vezi Matei 1 8 ,1 2 -1 3 şi Ioan 10,11-15.
878 PATERICUL MARE
Iar în ziua urm ătoare, cam la acee aşi oră, s-a sculat ca
din som n, fiind în frico şată şi trem urând. Şi între
bând-o eu ce i s-a întâm plat, m -a ru gat să-i îngădui să
tacă pentru puţin tim p, până când va pleca frica din
suflet, ca să p oată după a ceea să povestească în liniş
te şi cu u şurin ţă cele ce i s-au arătat. Căci spunea că
su nt m ai presus de v ed ere şi de auz cele văzute de ea,
şi bune, şi rele. Tânguindu-se tim p de m ai multe zile,
p etrecea fără să p oată nici să p rim ească vreun cuvânt
de la cineva şi nici ea să spună altora ceva. De multe
ori îşi am in tea de unii pe num e şi-i je le a cu multe tân
guiri şi strigăte. Iar eu m ai m ultă stăru inţă făceam să
aflu cele văzute de ea. Cu m ultă greutate, odată, abia
s-a înd uplecat la rugăm intea m ea şi a încep ut să zică
acestea: în ceasul acela, în care m ă aflam aşezată lân
gă tine, doi b ărb aţi o arecare cu părul alb şi slăviţi la
chip, învăluiţi în veşm in te albe, venind şi ţinându-mă
de m ână, m i-au po ru n cit să-i urm ez. Iar eu, toate lă-
sându-le, am u rm at lor. Şi unul d intre ei, având în
m ână un toiag, l-a în tin s către c e r şi deschizându-se
cerul, ne-a p regătit pe noi să intrăm înăuntru. Şi luân-
du-mă, m -au dus în tr-u n loc anum e, unde mulţime
m are de îngeri stăte a de ju r îm prejur. Erau şi porţi, şi
ziduri m ai presus de o rice închipuire. Şi intrând înă
untru, am văzut un tro n rid icat la înălţim e şi mulţi
îngeri stând de faţă acolo care îi în treceau în frumu
seţe şi în m ărim e pe cei de afară. Iar pe tron stătea
cineva cu a cărui lum ină erau lum inaţi to ţi şi Căruia,
căzând la păm ânt, to ţi i se închinau. Şi cei care mă ţi
neau pe m ine m i-au p o ru n cit să m ă închin Lui. Şi
L-am auzit pe El poruncindu-le să m ă ducă şi să-mi
DESPRE CEI CEVĂD CU DUHUL 879
arate to a te , c a s ă le p o v estesc celor care mai sunt în

viaţă. Şi ei, lu â n d u -m ă iarăşi de mână, au împlinit
ceea ce li s -a p o ru n c it. Şi intrând într-un loc anume,
am v ăzu t c lă d iri d e d ife rite m ărim i, de o frumuseţe de
negrăit, c o n s tr u ite în fo rm e felurite şi strălucind de
aur şi p ie tr e p r e ţio a s e şi despărţituri felurite în care
vieţuiau m u lţim e m a re de bărbaţi şi femei în cinste şi
slavă. Şi a ră tâ n d u -m i p e fiecare ziceau despre unii că
sunt e p isc o p i c a re au con du s popoare cu dreptate şi
cuvioşie, d e s p re a lţii că au fo st clerici şi laici, unu
strălu ciseră, fie c a r e d u p ă treap ta lui, iar ceilalţi tră
ind cu în fr â n a r e şi d re p ta te . Deci, acolo, frate, am vă
zut şi p e p re o tu l şi c le ric ii acestu i sat, pe care şi eu şi
tu îi c u n o a ş te m , şi m u lţim e de fecioare şi de văduve,
şi pe c e le c a r e au t r ă it cu înţelepciune în căsnicie. Şi
pe m u lte d in c e le c u n o s cu te le-am văzut, unele din sa
tul n o stru , a lte le d in a lte sate, pe care împreună le-am
întâlnit d in în tâ m p la r e la praznicele sânţilor muce
nici. Pe u n e le n u le ş tia m şi despre ele i-am rugat pe
cei ca re m ă d u s e s e r ă ac o lo să-m i spună despre fieca
re în p a rte . I a r e i m i-a u spus că erau din diferite sate
şi o raşe, u n e le d in tr e e le tră ise ră în locuri de nevoin-
ţă, ia r a lte le t r ă i s e r ă sin g u re la ele acasă, iar altele îşi
trăiseră c e a m a i m a r e p a rte din viaţă în văduvie, chi
nuite cu m u lte s tr â m to r ă r i şi necazuri. Şi erau între
acestea u n e le c a r e , şi c a fecio are, şi ca văduve, greşi
seră m a i în a in te , d a r ia ră ş i p rin pocăinţă şi prin mul
te la crim i a u r e d o b â n d it sta re a de la început. Şi de
acolo, lu â n d u -m ă ia ră ş i, m -au dus în unele locuri în
fric o ş ă to a re la v e d e r e , priv elişte înspăimântătoare,
pline d e t o t fe lu l d e tâ n g u iri şi strigăte. Şi când avea
880 PATERICUL MARE
să înceapă această povestire a fo st cuprinsă de o ase

m enea frică, că to ată îm brăcăm intea ei era udată de
lacrim i şi, de la groaza pentru cele arătate ei, i se în
trerupea glasul, iar lim ba, fără să vrea, i se încleşta cu
dinţii, vorbind m ult tim p fără să se înţeleagă ce spu
ne. Dar, silită de m ine, a încep u t să spună acestea: Am
văzut locuri aşa de în frico şăto are şi înspăimântătoa
re, care nici vederii şi nici auzului nu erau uşor de pri
mit. Cei care erau cu m ine de faţă spuneau că sunt
pregătite n ecredincioşilor şi celo r fără de lege şi uno
ra dintre cei ce în lum e îşi zic creştini, dar care s-au
încurcat cu m ulte rele. De acolo am văzut un cuptor
arzând şi scoţând din el o înfricoşătoare spumegare.
Văzând-o, m -am înspăim ântat şi am întrebat oare
pentru ce nefericiţi au fost pregătite acestea. Iar ei au
zis că celor rânduiţi în cler, care cu iubirea de argint şi
cu nepăsarea au o cărât B iserica lui Dumnezeu şi cu
vieţuire ru şinată au trăit, fără pocăinţă. Numele uno
ra sora le zicea pe faţă, ale unora de prin cetate, des
pre care şi eu însum i auzisem că trăiseră în ruşine şi
ale unora chiar din biserica mea. Iar eu - a zis - tremu
rând, îm i spuneam p rintre dinţi cum oare şi clerului,
şi fecioriei s-au p regătit pedepse atât de mari! Şi unul
dintre însoţitori, deşi era m ai departe, răspunzân-
du-mi, m i-a zis: în d estu lăto are, o, fecioară, vor fi re
lele care-i vor cop leşi pe aceştia pentru fărădelegea
faţă de Dum nezeu şi n e d rep tatea faţă de aproapele.
Că aju nşi aici, vor prim i to a te după dreptate. Căci
nici pe cei care au su ferit acolo din pricin a lor nu-i va
trece cu v ederea şi nici pe cei care au făcut cele ne
plăcute Lui nu-i va lăsa nepedepsiţi. Tuturor, şi celor
bune, şi celor rele, va răspunde cu îndestulare Dum

nezeu Atotputernicul64. Iarăşi, ducându-mă de acolo,
am stat pe un loc plin de întuneric adânc. Şi toate de
acolo erau pline de strigăt şi tulburare şi scrâşnire a
dinţilor şi un glas ce stârnea milă şi lovire înfricoşă
toare. Acolo, deci, frate, am văzut multe şi felurite zise
fecioare şi văduve, împreună şi cu altele. Acestea - mi
au spus - niciodată n-au săvârşit ceva vrednic de în
deletnicirea lor, ci au cutreierat din loc în loc şi din
casă în casă, bârfind vieţile celorlalţi, având mintea la
beţii şi la plăceri65, iar despre psalmodie, rugăciune şi
post niciodată aducând vorba, deşi pentru acestea au
pus făgăduinţe şi legăminte faţă de Hristos. Iar unele
dintre acestea - ziceau - erau dintre cele care nu au
stăreţit cu înţelepciune şi cu dreptate obştile lor, ci
s-au făcut pricină de stricăciune şi pierzanie unora
din obştile lor. Şi eu, văzând strigătul lor înfricoşător
şi multa lo r tânguire, am fost cuprinsă de o teamă cu
nimic mai m ică d ecât a lor. Privind cu luare aminte
am văzut cuprinse de focul acela şi de iad şi pe cele
două fecioare care-m i erau mie tare dragi, pe care
adesea, o, frate, le îndemnai cu sfaturi şi rugăminţi,
* MEcou ev id en t al cuvântului din Parabola bogatului nemi
lostiv şi a săracu lu i L azăr. Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit
cele bune ale ta le în v iaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele;
iar acum, aici, el se m ângâie, iar tu te chinuieşd (Luca 16,25},
care are în v e d e re ju d ecata lui Dumnezeu. Ecou şi al cuvântului
tâlharului de p e c ru c e care s-a pocăit, unde sunt folosite acelaşi
adverb (Sucalox;) şi acelaşi verb (cmoXapPdv w) ca în textul nos
tru şi ca re a re în v ed ere to t tem a răsplătirii cu dreptate a celor
săvârşite în v iaţă: Noi, însă, pe drept; căci primim cele cuvenite
pentru cele ce am făptuit (Luca 2 3 ,4 1 ). # “ Vezi 1 Ttmotei 5,13.
882 PATERICUL MARE
arătându-le dragoste, m ai ales p en tru prietenia lor cu

mine. Văzându-le, deci, p e a c e ste a şi suspinând adânc,
am chem at pe num e pe una d in tre ele. Iar ele, ridicân-
du-şi privirile sp re m ine şi faţa lo r umplându-se de
ruşine pentru p ed eap sa pe care o sufereau, mai mul
tă durere aveau de ru şin e şi şi-au în to rs privirea în
jos. Iar eu, cu lacrim i le în tre b am ce lucruri au săvâr
şit ele în ascu ns care au scăp at ved erii celor mulţi şi
în ce fapte re le au căzu t de s-au făcu t părtaşe la chi
nurile de aici. Şi ele au zis: Chinurile iadului ne osân
d esc şi a rată fap tele n o astre! De ce trebu ie să ne mai
în treb i? Şi de c e a r treb u i să ne m ai ascundem de
acum ? Căci fecio ria am p ierd ut-o prin stricăciune şi
ucideri am în d răzn it să facem din pricin a zămisliri
lo r66. în frân are şi p o st ţin eam num ai în faţa celorlalţi,
ia r în ascu ns săv ârşeam cele potrivnice. Numai slava
o am en ilo r pofteam şi c e lo r cu ca re eram ameninţate
de aici nu am d at nicio aten ţie. D ar iată că toate cele
săvârşite de noi acolo în ascu n s n e-au osândit la rele
le d e aici. Iată, p e m ăsu ra în şelăciu n ii de acolo, pri
m im aici ped ep sele. Iată, p en tru iu birea de slavă de
acolo, suferim aici ru şin e pe m ăsură. Pentru toate
faptele n o astre prim im ju d e cată d reaptă şi nu ne în
vrednicim de niciun fel d e a ju to r d e la niciuna din
p rieten ele n o astre de acolo. D ar d acă tu ai acum vreo
pu tere şi înd răznire că tre aceştia, o prietenă, pentru
vieţu irea ta bună, a ju tă-n e în ch in u rile înfricoşătoare
de care suntem cu p rinse, a ra tă -ţi p rieten ia şi dragos
tea pe care le ai faţă de noi şi c e re pen tru noi fie şi
puţină m ilă de la cei ca re n e ch in u iesc cu chinurile
♦ “ Se înţeleg avorturile.
DESPRE CEI CEVĂD CUDUHUL 883
iadului. Ia r eu le -am zis: Şi unde sunt atâtea îndem

nuri şi sfa tu ri ale fratelui meu? Unde sunt rugăminţi
le, u n d e e s te m u lta lui grijă, unde sunt rugăciunile
n e în c e ta te ? N im ic din acestea nu a fost de ajuns, o,
surorilor, ca s ă nu fiţi rânduite aici? Acum aflăm cu
ad ev ărat că t o t sfatu l şi grijile şi rugăciunile făcute
p en tru cin ev a se stin g şi sunt nefolositoare, dacă el
în su şi nu s e fa c e p e sin e ascultător de acelea. Iar ele,
ru şin ân d u -se, m ai în tâ i au tăcut, apoi au zis iarăşi că
acum nu e s te tim p p en tru osândiri şi mustrări, ci
p en tru m â n g â ie re şi ajutor. Căci chinurile ce ni se în
tâm p lă n o u ă au nev o ie de m ilă şi de îngăduinţă. Deci,
d acă p o ţi cev a, a ju tă-n e , milostivindu-te spre noi! Iar
eu, cu a d ev ă ra t, d acă puteam să fac ceva bun, voiam
să fac. Şi e le z ice a u să -i rog pentru ele pe cei care ve
gheau p e d e p se le d acă e ste cu putinţă să fie slobozite
cu d e s ă v â rş ire d e chinul iadului, iar de nu, să afle mă
car o c â t d e m ic ă u şu rare spre mângâiere în atâtea
chinu ri. Ia r eu, căzân d la păm ânt, îi imploram pe ace
ia cu la c rim i şi cu tân g u iri, zicând: Urmaţi Stăpânului
v o stru , c a re e s te iu b ito r de oameni şi bun, şi izbă-
v iţi-le p e a c e s t e a d e chinu rile care le-au mai rămas.
Ia r ei, cu p riv ire în frico şă to a re , m-au lăsat fără grai,
zicân d u -m i c ă a cu m nu m ai este pentru ele timp de
p o c ă in ţă şi d e m ă rtu risire . Timpul rânduit lor de
D u m n ezeu p e n tr u a s e p o căi l-au cheltuit cu desfrâ-
n ă ri şi u c id e ri, şi cu p lăceri, şi cu toată fărădelegea.
Aici n u p o t s ă a fle u şu ra re . Atunci socoteau bunătăţi
le d e a ic i c a o p o v e ste . Cum de cer acum să aibă îm
p ă r tă ş ir e d e e le ? D re p t e ste pentru acestea să secere
aici ro a d e le fa p te lo r lo r p e care le-au semănat acolo.
88 4 PATERICUL MARE
Se cuvine lo r ca să nu se b u cu re d e aici de bunătăţile

pe care le-au n e so co tit acolo, ia r de ped ep sele iadului
pe care le-au d isp reţu it să fie în c e rc a te p ână la sfârşit
pen tru rele le pe care le-au făcu t p ân ă la m oartea lor.
Mergi, deci, o, fecio ară, să v e ste ş ti şi cele bune, şi cele
re le care su n t aici, nu m ai d acă nu le vei părea şi tu că
spui v o rbe goale m ai m u lt d e c â t toţi. Iar acelea, vă
zând că ru g ăm in tea m ea e ste fără rezu ltat, tânguin-
du-se şi scrâşn in d din dinţi, ziceau : Nimic nevrednic
de cele făp tu ite de noi nu su ferim aici. Căci nu am as
cu ltat de cei ca re n e în d em n au în lum e să trăim cum
se cuvine fecio riei, ia r aici, p e bu n ă d reptate, rugă
m in ţile n o a stre se a ra tă fără rezu ltat. Dar pentru că,
p ărăsin d u -n e p e noi, m ergi ia ră şi în lum e, te rugăm să
v e ste şti to a te a c e s te a ce le i c a re lo cu ia îm preună cu
noi, căci şi a c e e a săv ârşe a lu cru ri asem e n e a nouă: râ
d ea de cele ce su n t aici, so co tin d cele spuse despre
aici ca p e o p o v este, ca şi noi. V esteşte-i chinurile
n o astre , ca nu cum va s ă să v â rşe a scă până la sfârşit
fapte re le a se m e n e a n o u ă şi să fie supu să la aceleaşi
în cercă ri. Să o în cre d in ţe z i că to a te cele de aici sunt
ad ev ărate şi ro ag -o să se p o căiască. P oate că va fi
m ân tu ire p en tru su fletu l ei. D om nul Dum nezeu să ne
în v red n icească pe no i să scăp ăm de chinu rile iadului,
d esp re care am auzit, şi să n e facă p ă rta şi bunătăţilor
Sale cele v eşn ice, în în su şi H ristos, Dom nul nostru,
Căruia fie slava şi p u terea, acu m şi pu ru ri şi în vecii
vecilor. Amin!
Sfârşitu l tratatu lu i d esp re cei ce văd cu duhul.

CAPITOLUL XIX
D E S P R E FĂCĂTORII DE MINUNI1
1. Z iceau d esp re A w a Ammonâ că a omorât un

şarp e v e n in o s. Căci, plecând în pustie să scoată apă
d in tr-o fâ n tâ n ă ş i văzând un şarpe veninos, a căzut cu
faţa la p ă m â n t, zicân d : Doamne, sau eu voi muri, sau
a cesta ! Şi în d a tă , şa rp e le veninos a crăpat cu puterea
lui H risto s.
2. A p le c a t, od ată, A w a Ammonâ să-l cerceteze
pe A w a A n to n ie şi a ră tă c it drumul. Şi aşezându-se,
a a d o rm it p u ţin . Şi trezind u -se din somn, se ruga lui
D u m nezeu, zicân d : M ă ro g Ţie, Doamne, Dumnezeul
m eu, s ă n u d ai p ie irii făptura Ta. Şi a văzut o mână
o m e n e a s că a tâ rn a tă de cer, arătându-i calea până
când a v e n it ş i a s t a t în faţa peşterii Awei Antonie.
* ‘în original av em term en u l orţ<ptiEio<p6poi, care înseamnă pur
tăto rii d e sem n e sau făcăto ri de sem ne. Este vorba despre cei care
fac m inuni c a se m n e ale p u terii dumnezeieşti şi ale intervenţiei lui
D um nezeu în m o m e n te co n crete în chip m inunat în Dumnezeieşti-
le Evanghelii şi, în m o d deosebit, în Evanghelia după loan este folo
sit p e n tru a nu m i m inunile săvârşite de Mântuitorul Hristos terme
nul OTţţiriov - sem n , şi nu term en ul Bccupa - minune, tocmai pentru
a sublinia faptul c ă respectivele fapte minunate aveau funcţia de
sem n, nu e ra u făcu te p en tru ele însele, ci ca prin ele să se arate ceva.
886 PATERICUL MARE
3. A venit, odată, un cârm u itor în Pelusio şi a vrut

să ceară dare pe cap de m onah, ca şi celo r din lume.
Deci s-au adunat to ţi fraţii la A w a Ammonathâ pen
tru aceasta. Şi ei h o tărâseră să m eargă câţiva Părinţi
la împărat. Şi le-a zis A w a A m m onathâ: Nu este ne
voie de această osteneală! Ci m ai curând liniştiţi-văîn
chiliile voastre şi postiţi două săptăm âni. Şi cu harul
lui Dumnezeu, eu singur voi face lucrul. Şi au plecat
fraţii la chiliile lor, iar Bătrânul s-a lin iştit în chilia sa.
Deci, când s-au îm plinit paisp rezece zile, s-au întristat
fraţii îm potriva Bătrânului, p entru că nu l-au văzut fă
când vreo m işcare şi ziceau: Ne-a zădărnicit Bătrânul
lucrul! în a cin cisprezecea zi s-au adunat fraţii, după
cum se stabilise, şi Bătrânul a v enit la ei aducând ho
tărârea pecetluită de la îm părat. Văzând fraţii aceasta,
s-au minunat, zicând: Când ai adus-o, aw a? Şi a zis
Bătrânul: Credeţi-m ă, fraţilor, că în noaptea aceasta
am m ers la îm părat şi am luat hotărârea aceasta scri
să. Şi venind, apoi, în Alexandria, au sem nat-o cârmu-
itorii şi aşa am v enit la voi! Auzind ei aceasta, s-au
înfricoşat şi i-au pus m etanie. Şi s-a rânduit lucrul lor,
iar cârm uitorul nu i-a m ai necăjit.
4. Zicea A w a Dulas, ucenicul A w ei Visarion: Că
lătorind noi odată pe m arginea nisipoasă a mării, mi
s-a făcut sete şi am zis A w ei Visarion: A w a, mi-e sete
tare! Şi făcând Bătrânul rugăciune, m i-a zis: Bea din
mare! Şi s-a îndulcit apa şi am băut. Eu, însă, am luat şi
în vas, ca nu cumva să-mi fie sete mai târziu. Şi văzând
Bătrânul, mi-a zis: De ce ai luat apă? Şi i-am zis: Iartă-mă,
awa, să nu-mi fie sete mai târziu. Şi mi-a zis Bătrânul:
Dumnezeu este aici şi Dum nezeu e ste pretutindeni!
DESPRE FĂCĂTORII DE MINUNI 887
5. A ltăd ată, fiin d nevoie, a făcut rugăciune şi a tre

cut p e jo s râu l H riso ro as2 până pe malul celălalt Iar
eu, m inunându-m ă, i-am făcut metanie, zicând: Cum
sim ţeai picioarele în timp ce mergeai pe apă? Şi a zis Bă
trânul: Până la glezne sim ţeam apa, iar mai jos era tărie!
6. A ltăd ată, ia ră şi, m ergând noi la un oarecare Bă
trân, s o a re le a v e n it la asfinţit. Şi rugându-se Bătrâ
nul, a zis: M ă ro g Ţ ie, Doam ne, să stea soarele, până
voi aju n g e la ro b u l Tău. Şi s-a făcut aşa!
7. A v e n it o d a tă un în d răcit la Schit. Şi s-a făcut
ru găciu ne p e n tru el în b iserică, dar nu ieşea dracul,
căci e ra p u te rn ic. A tunci preoţii au zis: Ce vom face
cu a c e s t d rac? N im eni nu poate să-l scoată decât sin
gur A w a V isa rio n . D ar d acă îl vom ruga, nici nu va
veni la b is e ric ă . D eci, a c e a s ta vom face. El vine, iată,
d im in eaţa la b is e r ic ă în a in te a tuturor. Vom aşeza pe
cel su ferin d s ă d o a rm ă în locul lui. Şi când va intra, să
în cep em r u g ă c iu n e a şi să -i zicem : Trezeşte-1 şi pe fra
tele, a w a ! Şi a u fă c u t aşa. Şi venind Bătrânul diminea
ţă, s-au a ş e z a t p e n tru ru găciu ne şi i-au zis: Trezeşte-1
şi pe fra te le , a w a ! Ia r e l i-a zis: Scoală-te şi ieşi afară.
Şi în d a tă a i e ş it d ra cu l d in el şi s-a vindecat omul din
ceasul a c e la 3.
8. P o v e s te a u u c e n ic ii A w e i Ghelasie că, aducân-
du-le o d a tă u n p e ş te , b u că ta ru l l-a prăjit şi l-a dus la
ch elar4. A vând în s ă o n ev o ie grabnică, chelarul a ieşit*
* 2R âu d in S iria lâ n g ă D a m a s c. + 3De rem arcat asemănarea iz
b ito a re c u r e la tă r ile d in S fintele Evanghelii şi a modului în care
se în tâ m p lă , d a r şi a m o d u lu i în c a r e este relatată vindecarea
în d ră citu lu i. + 4C h elaru l e s te u n călu g ăr care are în grijă aprovi
z io n a re a m ă n ă s tir ii şi p ă s tr e a z ă ch eile de la magazii şi depozite.
888 PATERICUL MARE
din căm ară lăsân d p e ş te le in tr -u n v as jo s p e pământ

şi poruncind unui cop il m ic p e care-1 c r e ş te a Ferici
tul Ghelasie să-l p ă z e a s că p u ţin p â n ă s e v a întoarce.
Dar copilul, îm b o ld it d e p o ftă, a în c e p u t s ă mănânce
lacom p eştele. In trân d c h e la ru l şi aflându-1 mâncând
din p eşte, de su p ă ra re a lo v it, fă ră s ă -ş i d ea seam a, cu
piciorul pe cop ilul c a re e ra jo s . Şi p rin lu c ra re a cuiva,
fiind lovit în tr-u n lo c s e n sib il, a le ş in a t şi a m urit. Iar
chelarul, fiind cu p rin s d e frică , l-a în tin s pe copil pe
rog ojina lui şi, învelindu-1, a p le c a t şi a c ă z u t la picioa
rele A w e i G h elasie, v e stin d u -i în tâ m p la re a . Iar el, po-
runcindu-i s ă nu sp u n ă la n im e n i a ltcin e v a , i-a zis ca,
după ce s e v o r lin işti to ţi, s e a r a , s ă -l d u că în diaconi-
con şi să-l în tin d ă în fa ţa je r tfe ln ic u lu i5 şi s ă plece. Şi
venind B ătrân u l în d ia co n ico n , s -a a ş e z a t la rugăciu
ne. Şi la ceasu l s lu jb e i d e n o a p te , a d u n â n d u -se fraţii,
B ătrânu l a ie ş it având în u rm a lu i p e copilandru. Şi
nim eni nu a ş tiu t în tâ m p la re a fă ră n u m a i el şi chela
rul, p ână s-a săv ârşit.
9. îi ziceau B ă trâ n ii A w e i Ilie, în E gip t, d esp re Awa
Agaton că e s te un fra te bu n . Şi le -a zis lo r Bătrânul:
P entru n eam u l a c e s ta b u n e s te . Şi i-a u z is: D ar pentru
cei v echi cum e ste ? Şi ră sp u n z â n d , a z is: V-am spus
vouă că p e n tru n e am u l a c e s ta e s te b u n , c â t despre
cei vechi, am v ăzu t în tr e e i o m în S c h it c a re pu tea să
o p rească s o a re le 6, p re c u m Iisu s a l lu i N avi7! Şi auzind
a ceste a s-au m in u n at şi au s lă v it p e D u m nezeu.
10. P ov estea A w a C asian: E ra u n B ă tr â n s lu jit de o
fecioară sfântă. Şi o a m e n ii z ice a u : Nu s u n t curaţi! Şi
B ătrânu l a auzit. Şi cân d e r a s ă s e să v â rşe a s c ă , a zis
♦ 5Sfânta M asa. ♦ 6Vezi a p o fte g m a 6 . * 7Iisu s N avi 1 0 ,1 2 - 1 4 .
P ă r i n ţ i l o r : C â n d m ă v o i s ă v â r ş i, să d iţi toiagul meu pe

m o r m â n t u l m e u . Ş i d a c ă v a v lă s tă r i şi va face rod, să
a fla ţi c ă a m f o s t c u r a t f a ţ ă d e e a . Ia r dacă nu va vlăs
tă r i, s ă c u n o a ş t e ţ i c ă a m c ă z u t cu ea. Şi a fost sădit
to ia g u l ş i a t r e i a z i a l ă s t ă r i t ş i a făcu t rod. Şi toţi au
s lă v it p e D u m n e z e u .
1 1 . 0 f e m e i e o a r e c a r e c a r e s u fe r e a de boala sânului
c e a c a r e s e c h e a m ă c a n c e r , a u z in d despre Awa Lon-
gh in , a c ă u t a t s ă - l î n t â l n e a s c ă . D eci, şedea acesta în
E n a tu l A l e x a n d r i e i . Ş i c â n d fe m e ia îl căuta, s-a întâm
p la t c a f e r i c i t u l a c e l a s ă a d u n e le m n e pe malul mării.
Şi a flâ n d u -1 , i - a z i s : A w a , u n d e s tă A w a Longhin, ro
bul lu i D u m n e z e u ? , n e ş t i i n d c ă e l era. Iar el a zis: Ce
v rei d e l a î n ş e l ă t o r u l a c e l a ? N u t e d u ce la el, căd este
un î n ş e l ă t o r . C e a i ? I a r f e m e i a i-a a ră ta t boala! Şi el,
I făcând sem n u l cru cii p este locul acela, a slobozit-o zi-
1 când: M ergi şi D um nezeu te va vindeca. Longhin nu-ţi
poate fi de folos cu nim ic. Şi femeia a plecat crezând
1 cuvântului şi s -a tă m ă d u it îndată. După acestea, po-
I vestind u n o ra lu cru l şi trăsăturile Bătrânului, a aflat
că acela e ra A w a Longhin.
12. A ltăd ată, ia ră şi, i-au adus un îndrăcit Iar el le-a
zis: Ce p o t e u s ă v ă fac? Mergeţi mai bine la AwaZe-
non! După a c e e a , A w a Zenon a început să certe pe
demon, alungându-1. Şi demonul a început să strige:
Ce crezi a cu m , A w a Z enon, că pentru tine am ieşit?
' lată, A w a L o n g h in s e ro a g ă acolo împotriva mea! Şi
I temându-mă d e ru g ă ciu n ile lui, am ieşit Ţie nu îţi dă-
1 deam răsp u n s.
13. A ltăd ată, ia ră ş i, o fem eie oarecare, care avea la
mână o b o a lă c a r e n u se vindeca, venind împreună
890 PATERICUL MARE
cu o altă femeie în afara chiliei lui la fereastra din*

spre miazănoapte, l-au văzut acolo şezând şi lucrând.
Şi o certa, zicând: Pleacă de acolo, femeie! Iar ea stă
ruia privindu-1 fără să vorbească, căci se temea. Cu
noscând, deci, Bătrânul şi fiind înştiinţat ce are, s-a
ridicat şi a închis fereastra care dădea spre ea şi i-a
zis: Pleacă, nu m ai ai nicio stricăciune. Şi s-a vindecat
femeia din ceasul acela.
14. Altădată, iarăşi, a venit la el cineva să-l cerceteze.
Şi, plecând, a luat culionul Bătrânului. Şi venind la un
bolnav, cum s-a atins de poartă să intre, a strigat cel bol
nav zicând: De ce ai adus aici pe Longhin să mă alunge?
Şi îndată a ieşit din el dracul, chiar în ceasul acela.
15. Zicea A w a Sisoe: Când eram la Schit cu Awa
Macarie, am u rcat îm preună cu el şapte nume8 să se
cerăm. Şi iată o văduvă gălbejită era în urma noastră
şi nu înceta a plânge. A strigat, deci, Bătrânul pe stă
pânul ogorului şi i-a zis: Ce are bătrâna aceasta de
plânge întruna? Şi i-a zis lui: Bărbatul ei avea spre
păstrare un lucru de p reţ încredinţat de cineva9 şi a
murit pe neaşteptate, fără să spună unde l-a pus. Şi
stăpânul lucrului încredinţat voia să îi ia pe ea şi pe
copiii ei ca robi. Şi i-a zis lui Bătrânul: Spune-i să vină
la noi, unde ne odihnim de arşiţă. Şi venind femeia
acolo, Bătrânul i-a zis: De ce plângi aşa întruna? Şi ea
a zis: Bărbatul meu a m urit şi a luat spre păstrare lu
crul cuiva. Şi murind, nu a spus unde l-a pus. Şi a zis
Bătrânul către ea: Vino şi arată-m i unde l-ai înmor
mântat. Şi luând pe fraţi îm preună cu el, a plecat cu
ea. Şi ajungând la m orm ânt, Bătrânul i-a zis văduvei:
* 8Persoane, oameni. * 9Sumă de bani sau o b iect de valoare.
Pleacă la casa ta! Şi rugându-se ei, Bătrânul a strigat
pe cel mort, zicând: Cutare, unde ai pus averea străi
nă? Iar el răspunzând, a zis: în casa mea este ascunsă,
sub piciorul patului! Şi i-a zis lui Bătrânul: Dormi ia
răşi până în ziua învierii! Şi văzând aceasta fraţii, de
frică au căzut la picioarele lui. Şi le-a zis lor Bătrânul:
Aceasta nu s-a făcut pentru mine, căci eu sunt nimic,
ci pentru văduvă şi pentru orfani a făcut Dumnezeu
lucrul acesta. Acesta este lucrul cel mare, că Dumne
zeu vrea sufletul fără de păcat, şi atunci orice va cere,
va primi. Şi venind a vestit văduvei unde se află lucrul
încredinţat. Iar ea l-a dat stăpânului şi acela i-a elibe
rat copiii. Şi cei care au auzit au slăvit pe Dumnezeu.
16. Ziceau despre Awa Macarie că, urcând de la
Schit şi purtând coşurile, obosind, s-a aşezat şi se
ruga zicând: Dumnezeule, Tu ştii că nu mai ampute
re. Şi îndată s-a aflat la râu, la locul către care plecase.
17. Cineva avea un fiu slăbănog în Egipt. Şi l-a adus
la chilia A w ei Macarie. Şi lăsându-1 pe acela plângând
la uşă, a plecat departe. Aplecându-se, deci, Bătrânul
şi văzând copilul plângând, i-a zis: Cine te-a adus aici?
Şi a zis copilul: Tatăl meu m-a aruncat aici şi a plecat
A zis lui Bătrânul: Scoală-te să-l prinzi din urmă! Şi
îndată, făcându-se sănătos, l-a ajuns pe tatăl său şi au
plecat la casa lor.
18. Trecând odată Awa Miles printr-un loc oare
care, a văzut un monah pe care-1 prinseseră unii ca şi
când ar fi făcut omor. Şi apropiindu-se Bătrânul, l-a
întrebat pe fratele şi, aflând că este învinuit, a zis că
tre cei care-1 prinseseră: Unde este cel uds? Şi i l-au
arătat. Şi apropiindu-se de cel ucis, a zis tuturor să se
892 PATERICUL MARE
roage. Iar când el şi-a rid ic a t m âin ile către Dumne

zeu, m ortul a înviat. Şi i-a zis în faţa tu tu ro r: Spune-ne
nouă cine e ste cel ca re te -a u cis? Iar el a zis: Intrând
în biserică, am d at b a n i p reo tu lu i. Ia r el, ridicându-se
m-a înjun gh iat şi, ad ucând u-m ă, m -a aşezat la mănăs
tirea a w e i. Ci vă rog să lu aţi b a n ii şi să-i daţi copiilor
mei. Atunci i-a zis lui B ătrân u l: în to a rc e -te şi dormi
până când Domnul v a v en i şi te va scula!
1 9 . S-a su it o d ată A w a X an tie de la Schit la Te-
renuthi. Şi, la locul unde a răm as să găzduiască pentru
oboseala nevoinţei, i-au ad us pu ţin vin. Şi auzind unii,
i-au adus pe un în d răcit. Şi a în c ep u t dracul să-l bat
jo corească pe B ătrân şi să zică: La a c e s t băutor de vin
m -aţi adus? Şi B ătrânu l, sm erin d u -se, nu a vrut să-l
scoată, d ar p en tru b a tjo cu ra lui a zis: Cred lui Hristos
că nu voi term in a de b ă u t p ah aru l a c e s ta până când
vei ieşi. Şi cum a în cep u t B ătrân u l să bea, a strigat
dracul, zicând: Mă arzi, m ă arzi! Şi în ain te de a ter
m ina paharul, a ie şit dracul p rin harul lui Dumnezeu.
2 0 . Au c erce ta t o d ată m ai m u lţi B ătrâni pe Awa Pi-
men. Şi iată unul din cei ai A w e i P im en avea un copil.
Şi faţa lui, prin lu crarea celu i rău, era înto arsă înapoi.
Şi văzând tatăl lui m u lţim ea Părinţilor, luând copilul,
s-a dus în afara m ăn ăstirii şi s tă te a acolo plângând. Şi
s-a întâm plat unuia d in tre P ărin ţi să iasă şi, văzându-1
i-a zis: De ce plângi, om ule? Iar el a zis: Rudenie sunt
a A w ei Pimen. Şi iată s-a în tâm p lat copilului această
ispită. Şi vrând să-l aducem B ătrânu lu i, ne-am temut
că nu vrea să ne vadă. Şi acum , dacă află că sunt aici,
va trim ite pe cineva şi m ă va alunga. Iar eu, văzân-
du-vă pe voi, am înd răznit să vin. Deci, cum vei voi,
aw a , m ilu ie şte -m ă! Ia copilul înăuntru şi rugaţi-vă

pentru el. Şi lu ân d B ătrânu l pe copil, a intrat cu el şi
arătând în ţe le p c iu n e , nu l-a dus îndată la Awa Pimen,
ci, în cep ân d d e la fra ţii cei mai mici, zicea: Pecetluiţi10
copilul. Şi făcân d a şa ca to ţi să-l pecetluiască, unul
după altul, la u rm ă l-a dus şi A w ei Pimen. Iar el nu
voia să -l atin gă. Şi ei îl rugau zicând: Aşa cum au făcut
toţi, fă şi tu P ărin te ! Şi suspinând, s-a ridicat şi se ruga
zicând: D u m nezeu le, tăm ăd uieşte pe făptura Ta, ca să
nu fie s tă p â n it d e vrăjm aşu l. Şi pecetiuindu-1, îndată
l-a v in d e cat şi l-a d at tatălu i său sănătos11.
2 1 . P o v e stea unul d in tre Părinţi despre un anume
* 10Sensul este acela de a face peste copil semnul Sfintei Cruci,
dar este folosit verbul a pecetlui. Am păstrat verbul a pecetlui
pentru că este folosit în Noul Testament cu trimitere la pecetlu
irea omului de că tre Duhul Sfânt Vezi: Să nu întristaţi Duhul cel
Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua
răscum părării (Efeseni 4, 3 0 ]. Textul se referă la momentul Bo
tezului, când cel b otezat este uns cu Sfântul Mir, fiind însemnat
cu semnul Sfintei Cruci, în tim p ce preotul spune: Pecetea daru
lui Sfântului Duh! + “ Scena este, ca multe altele din Pateric, fra
pant de asem ăn ăto are cu vindecările săvârşite de Mântuitorul
însuşi. A ceeaşi m ică rezervă la început cu scopul pedagogic de
a atrage aten ţia asu p ra cauzelor bolii (păcatele celui bolnav, ale
părinţilor sau ale neam ului), apoi rugăciunea către Dumnezeu,
scurtă, d ar ferm ă, u neori cu mâinile ridicate, urmată de vinde
carea spontană şi de încredinţarea celui vindecat părinţilor sau
celor care l-au adus. (Vezi: Matei cap. 8-9; cap. 17 etc.) Am punc
tat această izbitoare asem ănare pentru a arăta că Părinţii Pate
ricului ad everesc cuvintele Mântuitorului Hristos care spusese
ucenicilor că v o r p utea şi ei să facă vindecările minunate pe care
le făcea El d a că v o r avea credinţă cât un grăunte de muştar. Este
încă o dovadă a faptului că literatura sapienţială a Patericelor
este într-o con tinu itate şi într-o unitate desăvârşită cu textele
dum nezeieştilor Evanghelii.
894 PATERICUL MARE
A w a Pavel că era din p ărţile de jo s ale Egiptului şi lo

cuia în Tebaida şi că acesta ţinea în mâinile sale şerpi cu
coarne şi scorpioni şi ceilalţi şerp i şi-i rupea în două.
Şi fraţii i-au pus m etanie, zicându-i: Spune-ne nouă
ce lucrare ai făcut ca să p rim eşti harul acesta? Iar el a
zis: Iertaţi-m ă, Părinţilor. Dacă cineva va dobândi cu
răţia, to ate i se vor supune lui, ca lui Adam când era în
Rai, înainte de a călca porunca.
22. A fo st isp itit od ată Avraam, ucenicul Awei
Sisoe, de un drac. Şi l-a văzut B ătrânu l că a căzut Şi
sculându-se, a în tin s m âinile sale sp re cer, zicând:
Dumnezeule, fie că vrei fie că nu vrei, nu Te las până
nu îl tăm ăduieşti! Şi înd ată s-a tă m ă d u it
23. A p lecat odată un om din lum e, care avea cu el
pe fiul său, la A w a Sisoe, în M untele A w ei Antonie. Şi
pe cale s-a întâm plat să m oară fiul său. Şi nu s-a tul
burat, ci l-a luat pe el la B ătrân cu credinţă nestrămu
tată. Şi a căzut la păm ânt cu fiul său, ca şi când ar fi fă
cut m etanie, aşa în cât s ă fie binecuvântaţi de Bătrân.
Şi sculându-se tatăl, a lăsat copilul jo s la picioarele
Bătrânului şi a ieşit afară. Iar Bătrânul, crezând că îi
pune m etanie copilul, i-a zis: Scoală-te şi mergi afară!
Căci nu ştia că m urise. Şi înd ată copilul s-a sculat şi a
ieşit. Şi văzându-1 tatăl lui, s-a m inunat. Şi intrând, s-a
închinat Bătrânului şi i-a v estit lucrul. Auzindu-1, Bă
trânul s-a întristat, căci nu voia să se întâm ple aceas
ta. Şi ucenicul lui i-a poru ncit să nu spună nimănui,
până când se va săvârşi Bătrânul.
24. Ziceau despre cel întru sfinţi părintele nostru
Spiridon că avea o fiică fecioară, care se împărtăşea
de ev lav ia ta tă lu i său . N um ele ei era Irina. Un cunos

cut i-a d a t a c e s te ia o p o d o ab ă de preţ spre păstrare.
Iar ea, ca s ă fie m a i sig u ră, a ascuns podoaba încre
dinţată în p ă m â n t. D upă pu ţin însă, a plecat din viaţa
aceasta. Şi, ia ră ş i, d u p ă un a lt timp, a venit cel care-i
în cre d in ţa se p o d o a b a . Şi neaflând pe fecioară, s-a
luat la c e a r tă c u ta tă l ei, A w a Spiridon, când trăgând
de el, cân d ru gând u -1. Şi p e n tru că socotea mare pier
dere p a g u b a c e lu i c a r e în cre d in ţase podoaba de preţ,
Bătrânul a m e r s la m o rm â n tu l fiicei sale şi a cerut cu
tărie lui D u m n e z e u s ă -i a ra te m ai înainte de vreme
învierea fă g ă d u ită . Ş i n ă d e jd e a nu a dat greş. Căci vie
fiind ia ră şi fe c io a ra , s -a a ră ta t tatălui şi a spus locul
unde e ra a s c u n s ă p o d o a b a de p re ţ12. După aceea, ia
răşi a p le c a t. Şi lu â n d p o d o a b a încredinţată, Bătrânul
a dat-o s tă p â n u lu i ei.
25. D oi fra ţi b u n i e ra u a şe z a ţi în S c h it Şi s-a întâm
plat ca u n u l s ă s e îm b o ln ă v ea scă . Venind, deci, frate
le lui în b is e r ic ă ş i c e râ n d de la p reot Împărtăşanie,
auzind p re o tu l, a z is fra ţilo r : Să m ergem să cercetăm
pe fra te le! V en in d , d ec i, s-a u ru gat şi au plecat. Iarăşi,
dum inica u r m ă to a r e , p re o tu l a în treb at cum este fra
tele. Ia r e l a z is : R o a g ă -te p e n tru el! Iarăşi, deci, pre
otul, lu ân d p e fr a ţi, a m e r s îm p reu nă cu ei la fratele
suferind. V en in d , d e c i, ei, în tim p ce erau aşezaţi, fra-
tele a a d o r m i t Ş i p e c â n d s e certau fraţii, unii zicând
* 12Nu p ot să nu sem n alez faptul că pentru tatăl fecioarei, Sfân
tul Spiridon, s -a d ov ed it m ai im portant faptul de a întoarce da
toria cuiva, d e c â t a c e la de a-şi învia fata din morţi pentru sine.
Este d ovada u n o r ie ra rh ii total diferite de cele care funcţionează
de obicei în lum e.
896 PATERICUL MARE
că s-a învrednicit de Duhul M ângâietorul, iar alţii în-

doindu-se de aceasta, văzându-i frate le celui adormit,
le-a zis: De ce vă certaţi în tre voi? Vreţi să cunoaşteţi
cine are puterea? Şi întorcând u-se, a zis către fratele
său: Pleci, frate? Iar fratele a zis: Da, d ar roagă-te pen
tru mine! Iar el a zis către acesta: Adevărat, frate, nu te
las să pleci înaintea m ea! Şi întorcându-se către fraţii
care erau aşezaţi, a zis: Daţi-m i o rogojină şi o pernă!
Şi luându-le, şi-a p lecat capul, apoi şi-a dat primul su
fletul. După aceea a ad orm it şi cel bolnav. Şi îndată,
pregătindu-i Părinţii, i-au dus şi i-au înmormântat cu
bucurie d eoarece prim iseră Lumina cea înţelegătoare.
26. Un frate avea Bătrân. Şi văzându-1 pe el în ce
chip m inunat pregătea pe m orţi pentru înmormânta
re, a zis către el: Când voi muri şi pe m ine mă vei pre
găti aşa? Iar el a zis către acela: Aşa te voi pregăti până
când îm i vei zice ajunge! Nu după m ult timp a murit
fratele şi cuvântul s-a făcut faptă. Căci pregătindu-1
pe el cu evlavie, a zis înaintea tuturor: Te-am pregătit
bine, fiule, sau mai lipseşte ceva? Şi tânărul a scos glas,
zicând: Este bine, p ărinte! Ţi-ai îm plinit făgăduinţa!
27. Povesteau Părinţii că cineva era părintele unei
obşti. Şi s-a întâm plat ca cel care-1 slu jea pe el, împu-
ţinându-se la suflet, să iasă din m ăn ăstire şi să plece
în alt loc. Iar B ătrânul aproape to t tim pul mergea la
el şi îl ruga să se întoarcă. Ia r el nu voia. Şi a făcut
acest lucru Bătrânul vrem e de tre i ani, până când slu
jitorul lui s-a înd uplecat şi s-a în to rs. Şi i-a poruncit
Bătrânul să iasă şi să adune nuiele pentru mături. Şi
făcând aceasta cel ce-1 slu jea, din lucrarea satanei,
DESPRE FĂCĂTORII DEMINUNI 897
şi-a pierdut un ochi. Iar Bătrânul, întristându-se foar

te mult, a în cep u t să-l mângâie pe cel ce avea dureri
Şi i-a zis slu jito ru l: Eu sunt pricina! Căci pentru oste
nelile pe care ţi le-am adus sufăr acum aceasta. După
un timp, d urerea l-a părăsit, dar beteşugul a rămas.
Şi iarăşi i-a po ru n cit Bătrânul să iasă şi să taie frunze
de finic. în tim p ce lucra, prin lucrarea vrăjmaşului,
iarăşi, sărind o creangă şi-a pierdut şi celălalt ochi.
A venit, deci, la m ăn ăstire şi s-a liniştit, nemaifăcând
nimic. Dar a w a iarăşi s-a întristat. Şi când a venit
chemarea lui, cunoscând de mai înainte, a trimis la
toţi fraţii şi le -a zis: Chemarea mea este aproape! Ve
deţi de voi! Şi a în cep u t fiecare să spună: Cui ne laşi,
awa? Iar B ătrân u l tăcea. Şi a trimis apoi de a chemat
numai pe cel orb. Şi i-a zis şi lui despre chemare. Iar
el a lăcrim at şi a zis: Cui mă laşi pe mine, orbul? Iar
Bătrânul a zis: R oagă-te să aflu îndrăzneală în faţa lui
Dumnezeu. Şi n ăd ăjd u iesc că duminică tu vei face si-
naxa. Şi ad orm ind el, după puţine zile, orbul a văzut
din nou şi a d ev en it părin tele13 obştii.
28. Unul d in tre B ătrân i a trimis pe ucenicul lui să
scoată apă. Şi fân tân a era departe de chilia lor. Iar
ucenicul a u ita t să ia funia. Şi venind la fântână, a
văzut că nu o ad u sese. Şi făcând rugăciune, a strigat
* 13Doresc să subliniez faptul că cel care conduce obştea este
numit simplu părinte. Este vorba, desigur, de părintele duhov
nicesc, cel de a cărui voie ascultă toţi fraţii într-o obşte. Am
amintit acest lucru pentru că părintele duhovnicesc este chipul
Părintelui ceresc, singurul izvor de voinţă. Ulterior a intervenit
o distincţie, dar şi o confuzie între părintele duhovnicesc şi egu
menul sau stareţul unei obşti. Mai mult, chiar, sunt mănăstiri
898 PATERICUL MARE
zicând: Izvorule, izvorule, p ă rin te le m eu a zis să-mi

um pli ulcioru l cu apă! Şi în d a tă a p a s -a rid icat până
sus. Şi după ce a u m p lu t fra te le u lcio ru l, apa s-a dus
iarăşi la locu l ei.
2 9 . Un B ă trâ n s c h itio t s tă te a în m u n tele lui Paisie.
Şi i-au adus p e cin ev a în d ră c it de la p alat, iar el l-a
vindecat. Apoi i-au ad us o pu ngă p lin ă de aur. Dar Bă
trânu l nu v o ia să o p rim e a scă . V ăzând în s ă pe acela
în trista t, a ţin u t n u m ai pu nga g o ală şi i-a zis: Aurul
să-l dai s ă ra cilo r m ilo ste n ie . Şi a fă c u t Bătrânul din
pungă culion, p e n tru că e ra din p ă r şi asp ră. Şi a pur
ta t-o m u lt tim p p e n tru a -şi ch in u i tru pul.
3 0 . Ziceau d esp re un B ă trâ n că s tă te a la Schit şi a
v en it la el un d rac, vrân d s ă in tre . Şi l-a leg at afară din
b iserică. Şi ia ră şi a v e n it un a lt d rac şi p e acela l-a le
g a t în c ă o d ată a v e n it un a lt d rac ş i i-a a fla t pe ceilalţi
doi legaţi şi le -a zis: De ce aţi s ta t aici afară? Şi i-au
zis lui: Stă în ău n tru şi nu n e la să s ă intrăm . Şi acela,
năvălind cu p u tere, a în c e r c a t să in tre . Ia r Bătrânul l-a
leg at şi p e el.
unde părintele duhovnicesc al fraţilor este o altă persoană decât
stareţul. Distincţia ce trebuie făcută este în tre preotul slujitor al
Tainei Sfintei Spovedanii şi părintele duhovnicesc al unei obşti
sau al unei persoane. Preotul slujitor poate săvârşi spovedania
fără să fie în mod n ecesar părintele duhovnicesc al persoanei
respective, deşi în cele mai multe situaţii el este şi părintele
duhovnicesc, după cum părintele duhovnicesc nu trebuie să fie
neapărat p re o t Părintele duhovnicesc este cel care îşi asumă
îndrumarea desăvârşită a fiilor duhovniceşti. Aceştia se supun
întru totul voinţei lui, făcând astfel exerciţiul supunerii de voia
lui Dumnezeu.
DESPRE FĂCĂTORII DEMINUNI 899
3 1 . Ziceau despre un Bătrân că chilia lui era lumi

n o asă precum ziua. Şi aşa cum citea şi lucra ziua, tot
aşa făcea şi noaptea.
3 2 . A p lecat odată un Bătrân împreună cu un frate
să aducă apă. Şi fratele, luând-o mai înainte, a văzut
în izvor un şarpe mare. Şi a zis lui Bătrânul: Mergi şi
calcă p este capul lui. Dar flindu-i frică, nu s-a dus. A
v enit atunci Bătrânul şi, când l-a văzut şarpele, s-a ru
şin at şi a p lecat în pustie.
Sfârşitu l tratatului despre făcătorii de minuni.

r© © e e <s>
CAPITOLUL XX
TT
D E SP R E V IE Ţ U IR E A V IRTU O A SĂ
1. Rugându-se o d ată Sfântul A ntonie în chilia sa, a

venit un glas zicând: A ntonie, nu ai aju n s în că la mă
sura cizm arului cu tare din A lexandria. Sculându-se,
deci, dim ineaţa şi luând toiagul de finic, a p lecat către
acela. Ajungând, deci, la casa lui, a in tra t la el. Văzân-
du-1, acela s-a tulburat. A zis, deci, că tre el Bătrânul:
Spune-m i faptele tale. Iar el a zis: Nu m ă ştiu să fi fă
cut vreodată ceva bun, fără num ai că, de cum mă scol
dim ineaţa, stau la lucrul m eu de m ân ă şi spun că toa
tă cetatea aceasta, de la cel m ic la cel m are, intră în
îm părăţie p entru d rep tăţile lo r şi num ai eu singur voi
m oşteni iadul pentru p ăcatele m ele. Şi iarăşi, seara, zic
acelaşi cuvânt înainte de a mă culca. Auzind A wa Anto
nie, a zis: Cu adevărat, ca un bun aurar, şezând în casa ta,
cu odihnă ai m oştenit îm părăţia. Iar eu, fără discernă
mânt fiind, locuind to t timpul în pustie, nu te-am ajuns.
2. Doi dintre Părinţi au ru gat pe Dum nezeu să le
arate la ce m ăsură au aju ns. Şi le-a v e n it lo r glas zi
când: în satul cutare din Egipt e ste un om din lume, pe
DESPRE VIEŢUIREA VIRTUOASĂ 901
num e E u h a rist, şi fem eia lui se cheamă Mana. Nu aţi

aju n s la m ă su ra lor. Şi sculându-se cei doi Bătrâni, au
m ers în s a t şi, în tre b â n d , au aflat coliba şi pe femeie.
Şi i-au z is e i: U nde e s te bărbatu l tău? Iar ea a zis. Este
p ă sto r şi p a ş te oile. Şi i-a po ftit pe ei în coliba lor. Iar
când s -a fă c u t se a ra , a v en it şi Euharist cu oile sale. Şi
văzând p e B ă trâ n i, le -a p reg ătit lor masă şi a adus apă
să le sp e le p icio a re le . Şi au zis Bătrânii: Nu vom gusta
nim ic, d a că n u n e v e ste ş ti lucrarea ta. Iar Euharist, cu
to ată s m e re n ia , a zis: Eu su n t păstor şi aceasta este
fem eia m ea. Şi B ă trâ n ii au stăru it rugându-1 şi el nu
voia s ă le sp u n ă. Şi ei i-au zis: Dumnezeu ne-a trimis
la tin e . Cum a a u z it a c e s t cuvânt, a fost cuprins de
team ă şi le -a zis: Ia tă avem oile acestea de la părinţii
noştri. Şi d a că b in e v o ie şte Domnul să avem vreun ve
nit de la e le, îl fa c e m în tre i părţi: o parte săracilor şi
altă p a rte p e n tru p rim ire a de străini, iar a treia parte
p en tru t r e b u in ţa n o a stră . De când am luat-o, femeia
m ea e s te fe c io a ră . Şi fie c a re doarm e separat. Noaptea
p u rtăm s a c i, ia r ziu a p u rtăm hainele noastre. Şi până
acum n im e n i d in tre o am en i nu a cunoscut acestea. Şi
auzind, c e i d o i B ă trâ n i s-au m inunat şi au plecat slă
vind p e D u m n ezeu .
3. A v e n it o d a tă A w a M acarie Egipteanul de la
S ch it în M u n tele N itrie i la prăznuirea A w ei Pamvo. Şi
i-au z is lu i B ă tr â n ii: S p u n e cuvânt fraţilor, părinte: Iar
el a zis: E u n u m -a m fă c u t în că monah, dar am văzut
m on ahi. Ş e z â n d e u o d a tă în chilie la Schit, mă necă
je a u g â n d u rile z icâ n d : P le a că în pustie şi ia seama la
ce vei v e d e a a c o lo . Şi am s ta t acolo luptând cu gândul
902 PATERICUL MARE
cinci ani, zicând ca nu cum va s ă fie d e la d raci. Şi cum

gândul a stăru it, am p le ca t în p u stie . Şi am g ăsit acolo
un lac cu apă şi cu o in su lă în m ijlo c. Şi v e n e au anim a
lele pu stiei să b e a ap ă din lac. Şi am v ăzu t în mijlocul
lo r doi oam eni goi şi s -a c u tre m u ra t tru p u l meu, căci
credeam că su n t duhuri. Şi ei, v ăzând că m -am înfri
coşat, au v o rb it c ă tre m in e: Nu te te m e ! Şi no i suntem
oam eni. Şi a zis lo r: De u n d e su n te ţi şi cum aţi venit
în p u stia a cea sta ? Ia r ei au zis: Din o b ş te suntem , dar
am făcut în ţe le g e re şi am v e n it aici, u n d e suntem de
p atru zeci de ani. Şi unul e ra eg ip tean , ia r celălalt era
libian. Şi m -au în tre b a t şi e i p e m in e, zicân d : Cum este
lum ea şi d acă ap a v in e la tim p u l e i1, ş i d acă lum ea are
bu n ăstare. Şi le -am zis: Da! Şi eu i-am în tre b a t: Cum
p o t să aju ng m o n ah ? Şi m i-au zis: D acă nu se leapădă
cineva de to a te cele ale lum ii, nu p o a te să ajungă mo
nah. Şi eu le-am zis: Eu s u n t n e p u tin cio s şi nu pot ca
voi. Şi ei m i-au zis: D acă nu p o ţi ca noi, sta i în chilia ta
şi plânge-ţi p ăcate le tale. Şi i-a m m ai în tre b a t: Când
se face iarnă, nu ră ciţi? Şi cân d s e fa ce a rş iţă nu ard
tru purile v o astre? Iar ei au zis: D u m nezeu n e-a făcut
nouă această ico n o m ie, în c â t n ici ia rn a nu suferim de
frig şi nici vara a rşiţa nu n e face rău. De a c e e a v-am
spus că în că nu am aju n s să fiu m o n ah , d ar am văzut
m onahi. Iertaţi-m ă, fraţilo r!
4. Povestea A w a V itim ie că z ice a A w a M acarie:
Stând eu od ată în Sch it, au c o b o r â t aco lo doi tineri
străini. Şi unul d in tre ei av ea b a rb ă , ia r celu ilalt abia
îi dădea barba. Şi au v e n it la m in e, zicân d : Unde este
♦ t E ste vorb a de re v ă r s a r e a a p e lo r Nilului c ă r o r a se d a to ra bel
şugul p ro d u selor a g rico le în E gip t (E T ).
DESPRE VIEŢUIREAVIRTUOASĂ 903
chilia A w e i M acarie? Şi eu am zis: De ce îl căutaţi? Şi

ei au zis: Auzind cele despre el şi despre schit, am ve
n it să-l vedem . Am zis lor: Eu sunt! Şi ei au pus meta
nie, zicând: Vrem să rămânem aid! Iar eu, văzându-i
fragezi şi ca venind din bogăţie, le-am zis: Nu puteţi
să sta ţi aici! Şi a zis cel mai mare: Daca nu putem să
răm ânem aici, plecăm în altă parte! Iar eu am zis gân
dului m eu: De ce să-i alung şi să-i smintesc? Ostenea
la îi va face să plece ei singuri. Şi le-am zis: Veniţi de
vă faceţi chilie, dacă puteţi. Şi ei au zis: Arată-ne un
loc şi vom face. Bătrânul le-a dat o secure şi o desagă
plină cu p âin e şi sare. Le-a arătat şi o stâncă tare, zi
când: Săpaţi aici în piatră şi aduceţi lemne de la Elos,
Apoi a co p eriţi şi staţi aici! Iar eu socoteam că aveau
să plece din p ricin a ostenelii. Ei m-au întrebat: Ce lu
crează m on ahii aici? Le-am zis: împletesc funii Am
luat apoi finic din Elos şi le-am arătat cum se începe
îm pletitu ra şi cum trebuie să croiască. Şi le-am zis:
Faceţi co şu ri m ici şi daţi-le celor care le iau şi ei vă
vor ad uce pâine. După aceea eu am plecat Iar aceia,
cu răbd are, au făcut toate câte le-am spus şi nu m-au
c erce ta t tim p de tre i ani2. Iar eu am rămas luptând
cu gându rile m ele şi zicând: Care va fi oare lucrarea
lor? Căci nu au v en it să mă întrebe despre gânduri.
Cei ca re su n t d ep arte de mine vin la mine, iar aceş
tia care su n t aproape nu au venit şi nici la altcineva
nu au m ers. Vin num ai la biserică, tăcând, să ia îm
p ărtăşan ie. Şi m -am rugat lui Dumnezeu, postind o
* 2De r e m a r c a t răb d a re a pe care o făceau părinţii. Iată aici,
A w a M a carie a a v u t răb d are timp de trei ani de zile, biruindu-şi
cu rio z ita tea d e a şti ce se întâm plă cu cei doi
904 PATERICUL MARE
săptăm ână, ca să-m i arate lu crarea lor. Sculându-mă,

după ce a trecu t săptăm âna, am p lecat să-i văd. Şi bă
tând la uşa lor, m i-au d eschis şi m i-au dat bineţe, tă
când. Şi făcând rugăciune m -am aşezat. Cel mai mare
făcând sem n celui m ai m ic să iasă, s-a aşezat şi îm
pletea funia, nevorbind nim ic. Şi la ceasul a nouălea
a b ătu t la uşă şi a v en it cel m ai mic. A făcut puţină
fiertură şi a preg ătit m asa la un sem n pe care i l-a fă
cut cel m ai m are. A pus pe m asă tre i pesm eţi şi s-a
aşezat tăcând. Iar eu am zis: Ridicaţi-vă să mâncăm!
Şi sculându-se, am m âncat. Apoi a adus ulciorul şi am
bău t apă. Când s-a făcut seară, m i-au zis: Pleci? Iar eu
am zis: Nu, ci voi dorm i aici! Şi m i-au pus deoparte
o rogojină. Ei şi-au sco s cingătorile şi param anele3 şi
s-au aşezat îm preu nă pe o rog ojin ă în faţa mea. Cum
s-au întins, eu rugam pe Dum nezeu să-m i descopere
lucrarea lor. Atunci s-a d eschis acop erişul şi s-a făcut
lum ină ca ziua. Ei, însă, nu vedeau lum ina. Şi de cum
au crezut că am adorm it, cel m ai m are a făcut semn
celui m ai m ic atingându-1 în tr-o parte, s-au sculat şi-
au încins cingătorile şi au rid icat m âinile la cer. Şi eu
îi vedeam pe ei, d ar ei nu m ă vedeau pe mine. Şi am
văzut dracii venind ca m u ştele p este cel mic. Şi unii
veneau şi se aşezau pe gura lui, iar alţii pe ochii lui.
Şi am văzut un în g er al Domnului care purta sabie de
foc şi păzindu-1 pe acesta de ju r îm p reju r şi alungând
pe draci de la eL Iar de cel m ai m are nu se puteau
apropia. Şi spre dim ineaţă s-au în tin s iarăşi pe rogoji
nă. Şi eu m-am făcut că m ă tre z e sc şi ei de asemenea.
Şi cel mai m are m i-a zis num ai cuvântul acesta: Vrei
♦ 3Pânză cu multe c r u d pe care călugării o p o artă cruciş pe umeri.
să punem cei doisprezece psalmi? Eu am zis: Da! Şi a

cântat cel m ic cinci psalmi, câte şase stihuri cuAliluia.
Şi la fiecare stih ieşea o flacără de foc din gura lui şi se
urca la cer. A sem enea şi cel mai mare, când deschidea
gura să cânte, ca o funie de foc ieşea din gura lui şi
ajungea la cer. Iar eu am zis puţin pe de rost Şi ieşind,
am zis: Rugaţi-vă pentru mine! Ei au pus metanie, tă
când. Am aflat, deci, că cel mare este desăvârşit iar pe
cel mic încă îl m ai luptă vrăjmaşul. După puţine zile,
a adormit fratele cel mai mare şi a treia zi a adormit
şi cel mic. Şi când mergeau unii dintre Părinţi la Awa
Macarie, îi ducea în chilia lor, zicând: Veniţi să vedeţi
locul m uceniciei celor doi tineri străini!
5. Când se ruga odată Awa Macarie în chilia lui,i-a
venit lui un glas zicând: Macarie, nu ai ajuns încă la
măsurile fem eilo r cutare din cetatea cutare! Sculân-
du-se B ătrânu l d im ineaţă şi luându-şi toiagul lui de
finic, a în cep u t să călătorească spre cetatea aceea.
Ajungând, deci, în cetate şi aflând locul, a bătut în
poartă. Şi ieşin d una din femei, l-a primit în casă. Şi
stând el puţin, a v e n it şi cealaltă. Apoi el le-a chemat
şi venind ele, au s ta t îm preună cu el. Şi a zis Bătrânul
către ele: P en tru voi am suferit drumul şi atâta os
teneală venind din pustie. Spuneţi-mi, deci, care este
lucrarea v o astră? Şi ele i-au zis: Crede-ne, părinte, că
nu am fo st în a fara patului bărbatului nostru până
astăzi. Deci, ce lu cra re cauţi la noi? Făcându-le meta
nie, bătrânul le -a ru gat, zicând: Descoperiţl-mi lucra
rea voastră! A tunci ele au zis lui: Noi în lume am fost
străine una de cealaltă. S-a întâmplat să ne însoţim
cu doi fraţi d upă tru p . Şi iată, sunt cincisprezece ani
906 PATERICUL MARE
astăzi de când locuim în ca sa a c e a sta şi nu ştim să ne

fi certat vreodată sau să fi sp u s v reu n cuvânt de ruşi
ne. Ne-a venit în m inte gândul să părăsim pe bărbaţii
noştri şi să intrăm în tagm a fecioarelor. Şi fiind rugaţi
îndelung de către noi, b ă rb a ţii n o ştri nu s-au înduple
cat să ne slobozească. Şi d acă nu am izbutit în scopul
nostru, am pus legăm ân t în tre noi şi Dumnezeu, ca
până la m o arte să nu v orbim cu gura n o astră cuvânt
lum esc. Auzind a c este a A w a M acarie, a zis: Cu adevă
rat nu este fecio ară sau fem eie căsăto rită, sau monah,
sau m irean, ci Dum nezeu cau tă la gândul omului şi
dăruieşte Duhul Sfânt tuturor.
6. A zis A w a Pim en că A w a A ntonie a spus despre
A w a Pamvo că din a se tem e de D um nezeu a făcut pe
Duhul Sfânt să sălăşlu iască în el.
7. A zis A w a Pim en: Mulţi d in tre Părinţii noştri
s-au făcut b ărb aţi d esăvârşiţi în tru nevoinţă, dar în
tru subţirim ea gându rilor d oar câte unul.
8. A zis A w a Pim en: T rei fapte tru p eşti am văzut
la A w a Pamvo, n em ân carea până seara în fiecare zi,
tăcerea şi lucrul m âinilor.
9. Ziceau despre A w a Pimen că, dacă stăteau unii Bă
trâni în faţa lui şi vorbeau despre Bătrâni sau numeau
pe Awa Sisoe, el zicea: Lăsaţi-1 pe A w a Sisoe, căci cele
ale lui nu se pot spune cu m ăsura povestirii despre el!
10. Ziceau despre A w a Pamvo că, aşa precum a
prim it M oise chipul slavei lui Adam, când a fost slăvi
tă faţa lui, to t aşa şi A w a Pamvo; strălu cea ca fulgerul
faţa lui şi era ca un îm p ărat care şed ea pe tronul său.
Aceeaşi lucrare aveau şi A w a Siluan, şi A w a Sisoe.
11. Când era să se sfâ rşe a scă A w a Roman, s-au
adunat la el ucenicii lui, zicându-i: Cum trebuie să ne

chivernisim? Iar Bătrânul a zis: Nu ştiu să fi spus cui
va dintre voi să facă ceva vreodată, decât numai după
ce mai înainte mi-am înduplecat gândul meu să nu
mă mânii dacă nu va face ceea ce i-am spus să fad Şi
astfel to t tim pul nostru am trăit în pace.
12. Stătea odată Awa Sisoe în muntele Awei An
tonie. Şi zăbovind cel care-1 slujea să vină la el, timp
de zece luni nu a văzut om. Plimbându-se odată prin
munte, a aflat un faranit4 care vâna animale sălbatice.
Şi i-a zis Bătrânul: De unde vii şi cât timp ai de când
eşti aici? Iar el a zis: Adevărat, awa, am unsprezece
luni de când sunt în muntele acesta şi nu am văzut
om d ecât pe tin e acum. Şi auzind Bătrânul acestea,
intrând în chilie, se bătea în piept zicând: Iată, Sisoe,
credeai că ai făcut ceva vreodată, dar nu ai izbutit să
faci nici ceea ce a făcut mireanul acesta.
13. Ziceau despre Awa Sisoe că, atunci când era
să se sfârşească, stând Părinţii lângă el, strălucea faţa
lui ca soarele. Şi le-a zis: Iată, Awa Antonie a venit!
Şi după puţin, a zis: Iată ceata prorocilor a venit! Şi
iarăşi faţa lui strălu cea şi mai mult Şi a zis: Iată, ceata
Apostolilor a venit! Şi faţa lui s-a făcut de două ori
mai strălu citoare. Şi iată, era ca şi când vorbea cu ci
neva. Şi l-au ru gat Părinţii, zicând: Cu cine vorbeşti,
părinte? Iar el a zis: Iată, au venit îngerii să mă ia.
Şi îi rog să fiu lăsat ca să mă mai pocăiesc puţin. Şi
i-au zis lui Părinţii: Nu ai trebuinţă de pocăinţă, pă
rinte! Şi B ătrânu l le-a zis: Adevărat vă spun, nu mă
ştiu pe m ine să fi pus început Şi au aflat cu toţii că
* ^Locuitor din Faranul Egiptului.
908 PATERICUL MARE
este desăvârşit. Şi a strălu cit faţa lui ca soarele şi s-au

înfricoşat toţi. Şi el le-a zis: Vedeţi, Domnul a venit şi
zice: A duceţi-mi vasul pu stiei! Şi înd ată şi-a dat duhul
şi s-a făcut ca un fulger şi s-a um plut to ată casa de
bună m ireasm ă.
14. A celaşi A w ă Sisoe, când s tă te a în chilie, tot
deauna încuia poarta. Iar dacă îl în treb a cineva pe
A w a Sisoe d espre A w a Pamvo, zicea: Mare a fost
Pamvo! M are a fo st în lucru rile lui!
15. A zis unul d in tre P ărinţi că s-a întâlnit cineva
din întâm plare cu A w a Siluan. Şi văzând faţa lui şi
trupul lui strălu cind ca ale unui înger, a căzut cu faţa
la p ă m â n t Şi zicea că şi alţii câţiva au această harismă.
16. Ziceau despre A w a Sarm atâ că de multe ori se
nevoia câte patru zeci de zile cu voia A w ei Pimen şi se
împlineau zilele pentru el ca şi când n -ar fi fost niciuna.
A v e n it deci, A w a Pim en la el şi i-a zis: Spune-mi ce
ai văzut făcând atâta osten eală? Iar el a zis către el:
Nimic! A zis către el A w a P im en: Nu te las până ce nu
m i vei spune! Iar el a zis: Numai un lucru am văzut,
că dacă zic som nului să plece, pleacă, şi dacă îi spun
vino, vine!
17. Zicea A w a M atoe d esp re A w a T itoe: Nu se află
om care să deschidă gura şi s ă spună vreun lucru rău
către ei. Ci după cum s tă aurul cu rat pe talerul cânta
rului, to t aşa şi A w a Titoe.
18. A zis A w a Filorom : De când m -am născut din
nou din apă şi din Duh şi p ână astăzi, pâine străină în
dar nu am m âncat şi din o sten elile m ele şi din lucrul
m âinilor m ele am dat două su te de m onede la leproşi.
Căci era caligraf tare iscu sit şi nu se lăsa de scriere
D E S P R E VIEŢUIREA VIRTUOASĂ 909
m ă c a r că m e rg e a pe al optzecilea an de viaţă, nicioda

tă în d e p ă rtâ n d u -s e cu gândul de la Dumnezeu.
1 9 . Au zis A w a Psentaisie şi Awa Surie şi Awa
P s6 ie : A uzind cuvintele părintelui nostru Pahomie,
m u lt n e -a m fo lo sit, fiind mişcaţi spre râvna faptelor
bu n e. D ar v ăzân d la el că şi tăcerea lui era cuvânt, ne
m in u n am u n ii c ă tre alţii, zicând: Socotim că toţi sfin
ţii s u n t fă c u ţi a ş a de Dumnezeu din pântecele maicii
lor, a d ic ă s fin ţi şi neschim bători, şi că nu ei au hotărât
v ia ţa lor, şi s o c o tim că păcătoşii nu pot trăi cu evlavie
p e n tru c ă a ş a au fo st plăsmuiţi ei. Acum vedem bună
ta te a lu i D u m n ezeu în chip vădit la părintele nostru,
că d in p ă rin ţi elin i fiind el, s-a făcut atât de cinstitor
de D u m n e ze u şi e ste îm brăcat cu toate poruncile lui
D u m nezeu. A şa d a r şi noi putem cu toţii să urmăm lui,
a şa cu m ş i e l u rm ează sfinţilor. Oare nu sunt scrise
a c e s te a : Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovărapşi
Eu v ă v oi o d ih n i p e voiî5. Să murim deci împreună cu
om ul a c e s ta şi v om tră i împreună cu el, căci drept ne
d uce la D u m n ezeu .
2 0 . Z ice a u d e s p re A w a Or că nici nu a spus minriu-
nă v re o d a tă , n ic i nu a jurat, nici nu a blestemat vreun
om şi n ic i n u a v o rb it d ecât dacă era nevoie.
2 1 . Z icea a ce la şi A w ă Or ucenicului său Pavel: Iasea
ma, să n u a d u ci niciod ată cuvânt străin în această chilie.
2 2 . Z ice a u d e s p re A w a Or şi despre Awa Teodor
că p u n e a u în c e p u t bu n şi mulţumeau iui Dumnezeu
p u ru rea.
2 3 . E ra u n p u stn ic care păştea împreună cu buvalii6
* sM a te i 1 1 , 2 8 . * 6U n fel de antilopă, frumoasă la trup, din
jun gla A fricii, c a r e s e a se a m ă n ă cu un bivol mare.
910 PATERICUL MARE
şi se ruga lui Dumnezeu, zicând: Doam ne, învaţă-mă

ceea ce îm i lipseşte! Şi i-a v en it lui glas, zicând: Mergi
în cutare obşte şi o rice -ţi v o r poru nci, să faci. Intrând
el în o bştea aceea, a răm as acolo, d ar nu ştia slujirea
fraţilor. Şi-i ziceau lui: Fă asta, p rostu le! Sau: Fă-o pe
cealaltă, bătrân stricat! Şi necăjindu-se, se ruga lui Dum
nezeu, zicând: Doamne, nu cunosc slujirea oamenilor!
Trimite-mă iarăşi la buvali. Şi a fost slobozit de Dumne
zeu să plece iarăşi în locul acela să pască cu buvalii.
24. A zis un B ătrân: Era un B ătrân care stătea în
pustie slujind lui Dum nezeu de m ulţi ani. Acesta zi
cea: Doamne, dă-m i în ştiin ţare d acă am bineplăcut
Ţie! Şi a văzut un în g er care-i spunea: Nu ai ajuns încă
precum zarzavagiul din cu tare loc. Iar Bătrânul, mi-
nunându-se, şi-a zis: Voi m erge în cetate să-l văd pe
acela şi ce anum e lucrează, în c â t să în treacă lucrarea
şi osteneala m ea de atâţia ani. A plecat, deci, Bătrânul
şi a ajuns în locul despre care auzise de la înger. Şi
l-a aflat pe omul acela, şezând şi vânzând legume. Şi
a răm as cu el to t restu l z ile i Şi când a term inat omul
treaba lui, B ătrânul i-a zis: Poţi, frate, să m ă primeşti
în chilia ta noaptea aceasta? Iar el, bucurându-se, l-a
primit. Plecând, deci, la chilie, după ce omul a pregă
tit cele de cuviinţă pentru odihna Bătrânului, i-a zis
Bătrânul: A rată-m i iubirea ta, frate, şi descoperă-mi
p etrecerea ta! Şi pentru că om ul nu voia să-i spună,
Bătrânul a stăru it m u lt tim p, rugându-1. înduplecân-
du-se, în cele din urm ă, omul a spus: Seara mănânc
pentru to t restul zilei. Şi când term in treaba mea,
ţin pentru m ine ce-m i este n e c e sa r pentru hrană, iar
restul dau celor care au trebu inţă. Şi d acă prim esc pe
vreunul din robii lui Dumnezeu, cheltuiesc pentru el

aceasta. Şi cum mă scol dimineaţa, înainte de a mă
aşeza la lucrul meu, zic despre cetatea aceasta că de
la cel mai m ic până la cel mai mare vor intra în îm
părăţia lui Dumnezeu, pentru dreptăţile lor, şi numai
eu voi m oşteni iadul pentru păcatele mele. Şi seara
zic iarăşi acelaşi cuvânt înainte de a mă culca. Auzin-
du-1 Bătrânul, i-a zis: Este bună această lucrare, dar
nu este vrednică să întreacă ostenelile mele de atâ
ţia ani. Şi când era să guste ceva, Bătrânul a auzit în
drum pe unii care cântau - căci chilia vânzătorului de
legume era în loc însem nat - şi i-a zis: Frate, voind aşa
să trăieşti după Dumnezeu, cum de stai în locul aces
ta? Acum nu te tulburi când auzi cântecele acestea? A
zis lui omul acela: îţi zic, awa, că niciodată nu m-am
tulburat şi nici nu m-am smintit! Auzindu-1 Bătrânul,
a zis: Ce gândeşti, deci, în inima ta, când auzi acestea?
Şi el a zis: Gândesc că toţi merg în împărăţie. Auzind
Bătrânul, s-a m inunat şi a zis: Aceasta este lucrarea
care în trece osten eala mea de atâţia ani. Şi punân-
du-i m etanie, a zis: lartă-m ă frate, eu nu am ajuns la
această m ăsură. Şi fără să mai guste ceva, a plecat ia
răşi în pustie.
25. P ovestea unul dintre Părinţi: Doi negustori din
Apamia7, care făceau negustorie în ţară străină, erau
prieteni. Unul era bogat, iar celălalt potrivit de bogat
Bogatul avea o fem eie preafrumoasă şi înfrânată, aşa
* 7Este vorb a d esp re vechea capitală a provinciei Siriene Apamia,

în nordul Antiohiei, pe cursul râului Oronte. Apamia era reşedin
ţa vestitelor şcoli d e filosofie şi s-a dezvoltat într-un important
centru cre ştin . Din secolul al 11-lea a fost reşedinţă episcopală.
912 PATERICUL MARE
cum arătau lucrurile. Deci, sfârşin d u -se bărbatul ei şi

văzând celălalt cuviinţa ei, a v o it să o ia pentru sine
de femeie. Dar se sfia să-i spună, ca nu cumva ace
ea să nu prim ească. Ea în să, fiind înţeleap tă, a înţeles
acest lucru şi i-a zis: Chir Sim eo n (că ci aşa se chema),
te văd având gânduri. Spun e-m i ce ai şi te voi înştiin
ţa. Iar el la în cep u t se sfia să-i spună, dar după aceea
i-a m ărturisit şi a ru gat-o ca să-i fie fem eie. Aceia i-a
zis: Dacă vei face ceea ce îţi poru ncesc, primesc! Iar
el i-a zis: Orice îm i vei porunci, voi face! Aceea i-a zis:
Coboară la căm ara ta şi p o steşte p ână când te voi che
ma eu. Nici eu nu voi gusta nim ic - adevărul îţi spun
- până când te voi chem a. Şi el s-a învoit. Nu i-a dat
însă soroc când avea să-l ch em e la ea. Acela credea
că îl va chem a în aceeaşi zi. A trecu t, deci, o zi şi a
doua, şi a treia şi ea nu-1 chem a. El aştepta cu răb
dare, fie pentru dorul ce îl avea pentru ea, fie pentru
că Dumnezeu, Care ştia când avea să-l cheme, icono-
m isea astfel lucrurile şi-i dădea răbdare. Căci după
aceasta s-a făcut vas ales. în a patra zi a trimis la el.
Acela cu puţin nu şi-a d at sfârşitul. Şi neputând din
pricina istovirii să urce cu picioarele lui, a urcat fiind
sprijinit. Iar aceea a preg ătit m asa şi a întins patul.
Şi i-a zis: Iată, m asa şi patul, unde porunceşti, acolo
vom merge! A zis ei: Mă rog ţie, ai m ilă de mine şi
dă-mi puţin să m ănânc, că m ă sfârşesc. Căci, nici nu
ştiu dacă mai este fem eie din p ricin a sfârşelii care mă
stăpâneşte. Atunci i-a zis lui aceea: Iată, când ai flă
mânzit, ai dorit m âncarea în locul m eu şi al oricărei
femei şi al plăcerii! Aşadar, când ai astfel de gânduri,
să foloseşti acest m edicam ent şi te vei scăpa de orice
gând nep o triv it. Crede-m ă, după bărbatul meu, nici cu

tine, n ici cu a lt b ă rb a t nu m ă însoţesc, ci cu acoperă
m ântul lu i H risto s aşa nădăjduiesc să rămân, văduvă.
Atunci, fiind p ătru n s şi minunându-se de înţelepciu
n ea şi în frâ n a re a ei, i-a zis: Pentru că Domnul a bine
voit să m ă ce rce te z e şi să m ă mântuiască prin înţelep
ciunea ta, ce m ă sfătu ieşti să fac? Aceea, neîndrăznind
din p ricin a tin e re ţii şi a frum useţii ei, temându-se ca
nu cum va p e ste un tim p să pătim ească şi ea acelaşi
lucru, i-a zis: S o co te sc că pe nimeni nu iubeşti pen
tru D u m nezeu m ai m ult d ecât pe mine. El i-a zis: Aşa
este! Ia r e a a zis: Şi eu, adevărat, pentru Dumnezeu
te iu besc, d ar p en tru că glasul domnesc este cel care
spune: Dacă cineva vine la Mine şi nu urăşte pe tatăl
său, şi p e m am ă, şi p e fem eie, şi pe fii, şi pe fraţi, şi pe
surori, ch iar şi sufletul său, nu poate să fie ucenicul
Meu8, să n e în d ep ărtăm unul de celălalt, ca şi ţie să-ţi
so co te a scă D om nul că te-ai lepădat pentru El de fe
m eie şi m ie că m -am lepădat de bărbatul meu. lată,
deci, e ste o m ă n ă stire de zăvorâţi în ţinutul nostru, în
Apamia. D acă d o re şti cu to t sufletul să te mântuieşti,
acolo s ă te le p e z i de lum e şi vei fi cu adevărat bine-
plăcu t lui D um nezeu. Şi el, îndată, s-a lepădat de toate
lu cru rile şi a a le rg a t la m ănăstirea aceea şi a rămas
acolo p â n ă a a d o rm it în Domnul. Şi s-a făcut monah
în cerca t, având m in te a curată şi văzând lucrurile cu
sim p litate şi aju n gân d la vederea lor duhovnicească.
A cestea to a te le -a p o v estit A w a Simeon însuşi celui
care ni le -a p o v estit.
2 6 . P o v e stea unul dintre pustnici fraţilor din Raith
* 8L u ca 1 4 , 2 6 .
914 PATERICUL MARE
- unde se găsesc cei şap tezeci de a rb o ri de finic, lo

cul unde a aju ns M oise cu p oporu l, când a ieşit din
Egipt9 - şi zicea aşa: M -am gân d it o d ată să intru în
partea cea m ai ad ân că a p u stiei, s ă aflu cumva pe ci
neva care să slu je ască lui D um nezeu în tr-u n loc mai
înd ep ărtat d ecât m ine. Şi călăto rin d p atru zile şi pa
tru nopţi, am aflat o p eşteră. Şi apropiindu-m ă, am
putut lua seam a în ău n tru şi am v ăzu t un om şezând.
Am bătu t după obiceiu l m o n ah ilo r ca să iasă şi să mă
salute. Dar el nu se m işca, căci se o d ih n ise întru Dom
nul. Iar eu, fără să m ă tu lb u r în v reu n fel, am intrat şi
l-am apu cat de umăr. Şi în d ată s-a risip it şi s-a făcut
pulbere. U itându-m ă în ju r m ai bine, am văzut un co-
loviu10 agăţat. Cum l-am apu cat, şi a c e s ta s-a topit şi
n-a răm as nim ic din el. Fiind eu cu p rins de mirare,
am ieşit de acolo şi am aflat altă p e şteră şi urm e de
om. Bucurându-m ă, deci, m -am ap ro p iat de peşteră.
Iarăşi am b ă tu t la uşă şi nim en i nu m -a auzit. Intrând,
nu am aflat pe nim eni. Stând în afara peşterii, ziceam
în sin ea m ea că tre b u ie să vină ro bu l lui Dumnezeu,
oriunde ar fi. Şi când s -a făcu t ziuă, am văzut o turmă
de buvali venind şi pe robul lui D um nezeu gol, acope
rind cu părul capului p ărţile ru şin o ase ale trupului.
Şi când s-a ap rop iat de m ine, crezând că su n t duh, s-a
aşezat la rugăciune. Căci era, aşa cum zicea mai târ
ziu, m ult în cercat de duhuri. Iar eu, înţelegând aceas
ta, i-am zis: Om sunt, ro bu le al lui Dum nezeu. Priveş
te urm ele m ele şi pune m ân a p e m in e că sunt trup
şi sânge. Şi când m -a privit, după Amin, s-a liniştit.
Şi prim indu-m ă în chilie, m -a în tre b a t: Cum ai ajuns
+ ’ Ieşire 1 5 ,2 7 . * 10V eşm ân t că lu g ă re sc fără m ân eci.
aici? Şi e u a m zis: P en tru a căuta pe robii lui Dumne

zeu am v e n it în a c e a s tă pustie. Şi Dumnezeu n-a lăsat
fă ră ră s p u n s d o rin ţa m ea. Şi eu l-am întrebat cum a
v e n it în a c e s te lo cu ri? Şi câ t tim p are aici? Şi cum se
h r ă n e şte ? Şi cu m , gol fiind, nu are trebuinţă de îm
b ră c ă m in te ? Ia r e l a zis: Eu eram în obştea Tebaidei,
având d re p t lu c ra re s ă ţe s lână. Şi mi s-a strecurat un
gând, c a re -m i z ic e a : Ie ş i de aici şi nevoieşte-te singur,
şi v ei p u te a să tr ă ie ş ti în lin işte şi să prim eşti pe stră
ini şi v e i d o b â n d i p la tă m ai m are d ecât prim eşti acum
din lu c ra re a ta. Şi, înv oin d u -m ă cu gândul, m-am apu
c a t d e tr e a b ă . Căci am zid it m ăn ăstire şi aveam slugi
c ă ro ra le p o ru n c e a m . A gonisind multe, mă luptam ca
p e c e le a d u n a te s ă le îm p a rt la săraci şi la străini. Dar
v ră jm a şu l n o s tru , diavolul, a fo st cuprins de pizmă,
şi a tu n ci c a în to td e a u n a , p en tru răsplata viitoare ce
av ea s ă m i s e d ea, p e n tru care m -am şi grăbit să în
ch in to a te o s te n e lile m e le lui Dumnezeu. Şi văzând o
fe cio a ră , c a r e m i-a c o m a n d a t lucruri, pe care eu le-
am fă c u t ş i i le -a m d at, i-a d at gândul să m ai com an
de ia ră ş i şi a lte lu cru ri. Şi făcându-se, deci, obişnuinţă
în tre n o i, ş i în d ră z n e a la e ra m ai m are. Aşa am ajuns
şi la a tin g e r e a m â in ilo r şi la râs şi la îm preună-petre-
cere . Şi fiin d c u p rin ş i d e d u rerile naşterii, am născut
p ăcatu l. Şi ră m â n â n d în p ă c a t după aceea şase luni,
m ă g â n d e a m c ă a s tă z i sau m âine voi fi supus morţii
şi v o i a v e a p a r te d e iad u l cel veşnic. Căci dacă cel care
a s t r ic a t fe m e ia u n u i b ă r b a t e ste d at iadului şi supus
p e d e p se i, d e c â te p e d e p se e ste vrednic cel care a ne
c in s tit p e r o a b a lu i D u m nezeu? Şi aşa, întru ascuns,
am a le r g a t c ă tr e p u s tia a c e a sta , lăsând toate ale mele
916 PATERICUL MARE
femeii. Şi venind aici, am aflat p eştera aceasta şi iz

vorul şi finicul care îmi dă douăsprezece ciorchini de
curmale pe an. în fiecare lună face un ciorchine, care
îmi ajunge cele treizeci de zile. După aceea se coace
al doilea. După m ult tim p m i-a crescu t părul şi, tocin-
du-se de tot hainele, acopăr cu el partea care trebuie
a trupului. Şi iarăşi întrebându-1 dacă la începuturi a
întâmpinat greutăţi, a zis: La începuturi tare am fost
strâmtorat, încât mă întindeam la p ăm ânt din pricina
ficatului şi nu puteam să stau în picioare pentru a-mi
face slujba, ci fiind întins la păm ânt, strigam către Cel-
Prea-înalt. Şi fiind eu în peşteră în m ultă întristare şi
suferinţă, încât nu mai puteam să ies afară, am văzut
un bărbat intrând şi stând lângă m ine şi zicându-mi:
Ce suferinţă ai? Şi eu îndată, întărindu-m ă puţin, am
zis: De ficat sufăr! Şi arătându-i locul, unindu-şi el de
getele în linie dreaptă, a tăiat locul ca şi cu o sabie
şi scoţând ficatul, m i-a arătat rănile lui. Şi după ce a
curăţit cu mâna, a înd ep ărtat partea vătăm ată. Şi ia
răşi punând la loc ficatul şi refăcând locul cu mâna,
mi-a zis: Iată, te-ai făcut sănătos! Slu jeşte Stăpânului
Hristos aşa cum se cuvine! Şi de atunci m-am făcut
sănătos şi restul timpului l-am p etrecu t aici fără os
teneală. L-am rugat apoi m ult să m ă lase să petrec
în prima peşteră şi el m i-a zis că nu voi putea să în
dur năvălirile dracilor. Şi eu, tem ându-m ă de aceasta,
I-am rugat să mă binecuvânteze şi să mă slobozească.
Şi făcând rugăciune, m-a slobozit. Şi acestea vi le-am
povestit vouă spre folos.
27. Zicea iarăşi un alt Bătrân, care s-a învrednicit să
♦ “ Cetate veche pe înălţim ea de v e st a văii Nilului.
devină e p isco p u l cetăţii Oxirinhos11, ca despre altul,

dar el e ra cel ca re făcu se aceasta: Mi s-a părut odată
că e ste b in e s ă in tru în pustia cea mai adâncă, unde
trăia n eam u l m azicilor, şi să văd dacă nu cumva voi
afla v reu n să ra c slu jin d lui Dumnezeu. Şi luând, deci,
puţini p e s m e ţi şi ap ă ca pentru patru zile de mers,
am p le ca t în că lă to rie . Când au trecut cele patru zile
şi h ran a s -a s fâ rşit, m ă întrebam ce voi face. Şi luând
curaj m -am s ilit p e m ine însum i şi am străbătut alte
patru zile fă ră să m ăn ân c ceva. Dar, nemaiputând tru
pul m eu d u ce lip sa h ran e i şi osteneala drumului, mi-a
v en it s ă le şin . Şi e ra m în tin s la pământ, când, venind
cineva m i-a a tin s cu degetul său buzele precum un
d o cto r c a re a b ia atin g e cu uneltele lui ochii şi îndată
m -am în tă rit, în c â t m i se p ărea că nici nu călătorisem
a tâ t şi n ici n u îm i e ra foam e. Când am văzut, deci, pu
te re a a c e a s ta c a re a v e n it p este mine, m-am ridicat şi
am c o n tin u a t s ă s tră b a t pustia. Şi după ce au trecut
alte p a tru zile, ia ră şi am slăb it şi mi-am întins mâi
nile c ă tre cer. Şi ia tă , bărb atu l care mă întărise mai
în ain te, ia ră ş i a u n s cu degetul buzele mele şi m-a
în tă rit. A m s tr ă b ă tu t a ş a şaptesprezece zile Şi după
a c e s te a a m a fla t o c o lib ă şi apă şi finiri şi un bărbat
care s tă te a în p ic io a re şi căru ia părul capului îi era
îm b ră c ă m in te . P ă ru l lu i e ra alb şi el era înfricoşător la
v ed ere. C ând m -a v ă z u t p e m ine s-a aşezat la rugăciu
ne. Şi c â n d a te rm in a t, la Amin, a înţeles că sunt om.
Şi a p u câ n d u -m i m â n a m -a întrebat, zicând*. Cum ai
aju n s a ici? Ş i d a că to a te cele din lume stau la locul lor
şi d a că m a i d o m n e s c p rigon irile? Iar eu am zis*. Pen
tru v o i, c e i c a r e s lu jiţi în adevăr Stăpânului Hristos,
918 PATERICUL MARE
am străbătut pustia aceasta. P rigoana a în c eta t prin

harul lui Hristos. Spune-m i, însă, tu cum ai ajuns aici?
Iar el, izbucnind în lacrim i, a în cep u t să zică: Eu eram
episcop şi, când s-a făcut p rigoană şi fiind eu supus
la multe chinuri, neputând să în d u r suferinţele, am
adus jertfă la altarul păgânesc. Când m i-am venit în
fire şi am cunoscut fărăd elegea m ea, m -am dat pe
mine m orţii în pustia a cea sta 12. Şi su n t aici de patru
zeci şi nouă de ani, m ărturisind şi rugând pe Dumne
zeu ca în vreun fel să-m i ie rte păcatul. Hrana îmi este
dată de Domnul din a c est finic. Iar m ân gâierea iertă
rii nu am prim it până s-au îm p linit p atru zeci şi opt de
ani. Anul acesta am prim it, însă, m ângâiere. Şi zicând
acestea, pe n eaşteptate, rid icând u-se, a alergat afară
şi s-a aşezat la rugăciune, unde a s ta t m ulte ceasuri.
Când a term in at rugăciunea, a v enit la m ine. Iar eu,
văzând faţa lui, am fo st cuprins de uim ire şi teamă,
căci se făcuse ca de foc. Şi el m i-a zis: Nu te tem e! Căci
Domnul te-a trim is ca să înm orm ântezi trupul meu.
Şi cum a term in at de spus, înd ată şi-a întins mâinile
şi picioarele. Era sfârşitul vieţii lui. Sfâşiind levitonul
meu, jum ătate l-am lăsat p entru m ine şi cu jum ătate
înfăşurându-i trupul lui sfânt l-am ascu ns în pământ.
Şi cum l-am înm orm ântat, înd ată fînicul s-a uscat şi
coliba s-a prăbuşit. Iar eu am plâns mult, cerând stă
ruitor lui Dumnezeu să-m i dea m ie cumva finicul şi
să petrec în locul acela cealaltă v rem e a v ieţii mele. Şi*
* 12Exemplul argu m en tează asim ilarea m onahism ului cu m ar
tiriul. Este bin ecunoscut faptul că m on ahism ul e ste considerat
m artiriu alb sau nesângeros. Iată c ă episcopul c a re nu a putut să
prim ească m artiriul sângelui se dă pe sin e m orţii retrăgând u-se
în pustia cea m ai adâncă.
d e o a r e c e n u s -a în tâ m p la t aşa, am zis în sinea mea că

nu e s t e v o ia lu i D u m n ezeu : Rugându-mă, deci, m-am
în to rs ia r ă ş i în lu m e. Şi iată, omul care-mi ungea bu
zele a v e n it ş i m -a în tă rit. Şi aşa am putut să vin la
fraţi. Şi le -a m p o v e s tit lo r to a te acestea şi-i rugam să
nu d e z n ă d ă jd u ia s c ă d e ei în şişi, ci prin răbdare să-L
afle p e D u m n e z e u .
28. D oi m a r i B ă trâ n i m ergeau pe cale în pustia Schi
tului. Şi a u z in d p e c in e v a m urm urând din pământ, au
c ă u ta t in t r a r e a în p e ş te r ă . Şi intrând, au aflat stând
cu lcată o b ă t r â n ă fe c io a ră sfântă. Şi au zis ei: Când ai
v en it a ici, b ă tr â n o ? Şi c in e e ste cel care te slujeşte?
Căci n u a u a fla t n im ic în p e şteră, decât pe ea singură,
cu lca tă şi b o ln a v ă . Ia r e a a zis: Treizeci şi opt de ani
am în p e ş t e r a a c e a s ta , m ulţum indu-m ă cu ierburi şi
slu jin d lu i H risto s , ş i n u am văzu t om până astăzi. Căci
v-a tr im is D u m n e z e u c a să-m i înm orm ântaţi rămăşi
ţele. Şi z ic â n d a c e a s ta , a ad o rm it. Iar Bătrânii, slăvind
pe D u m n e z e u ş i în m o rm â n tâ n d trupul, au plecat.
29. P o v e s te a u d e s p r e u n pu stnic oarecare că a ie
şit în p u s tie a v â n d a s u p ra s a num ai levitonul. Şi mer
gând t r e i z ile , s - a u r c a t p e o stâncă. Şi în josul ei a vă
zut ia r b ă ş i u n o m p ă s c â n d precu m dobitoacele. Şi a
c o b o r â t p e a s c u n s ş i l-a p rin s. Iar Bătrânul era gol şi
se ru şin a , n e p u tâ n d s ă în d u re prezenţa oamenilor. A
p u tu t s ă s c a p e ş i s ă fu g ă d e la el. Iar fratele urmărin-
du-1, s tr ig a în u r m a lu i: P e n tru Dumnezeu, te urmă
re s c, r ă m â i p e lo c p e n tr u m in e! Şi el, întorcându-se
a zis lu i: Ş i e u p e n t r u D u m n ezeu fug de tine. Şi arun
cân d le v ito n u l, a a le r g a t în u rm a lui. Şi când a văzut
că ş i-a a r u n c a t v e ş m â n tu l d e p e el, l-a primit şi a zis:
92 0 PATERICUL MARE
Când ai aru ncat m ateria p ăm ân tească de pe tine, am

hotărât să te aştept. L-a ru gat fratele, zicând: Părinte,
spune-mi cuvânt, cum să m ă m ân tu iesc? Iar el a zis:
Fugi de oam eni şi taci şi te vei m ântui!
30. Un alt pustnic, ră tă c it p rin pu stie, zicea în sinea
lui: Am izbutit virtuţile! Şi se ruga lui Dumnezeu, zi
când: Doamne, arată-m i dacă îm i lip se şte ceva şi voi
face! Şi vrând Dumnezeu să sm e re ască gândul lui, i-a
zis: Mergi la cutare arh im an d rit13 şi ce e a ce îţi va spu
ne, aceea să faci! Şi i-a d esco p erit Dumnezeu arhiman
dritului, zicând: Iată, cutare pu stnic vine la tine. Spu-
ne-i să ia un bici şi să pască porcii! Venind Bătrânul, a
bătut la poartă. Şi intrând la arh im and rit, îm brăţişân-
du-se ei, s-au a ş e z a t Şi a zis pustnicul: Spune-m i ce să
fac să m ă m ântuiesc! Şi arhim and ritul a zis: Ceea ce
îţi voi spune vei face? Şi a zis: Da! A zis lui: Ia un bici şi
mergi de paşte porcii! Şi el plecând, p ăştea porcii. Iar
cei care-1 vedeau şi auzeau d espre el că paşte porcii,
ziceau: Uite pe m arele pustnic despre care am auzit!
Iată, s-a rătăcit inim a lui şi are draci căci paşte porcii.
Văzând Dumnezeu sm erenia lui, că în a c est fel îndura
batjocurile oamenilor, l-a slobozit pe el14.
31. înţelegându-se unul cu altul, doi oam eni s-au
* 13A rhim andrit se num ea la în cep u t cel c a re avea în grijă o
obşte de călugări. Şi astăzi se foloseşte în că noţiun ea cu acest
înţeles la m ănăstirile Sfântului M unte (E T ). * 14Apoftegma
aceasta este am intită şi în capitolul 1 5 , ap oftegm a 1 9 2 . Nu este
vorba doar de o sim plă rep etare. V irtutea au ten tică nu m erge
de una singură niciodată, şi în special sm erenia. în capitolul 15,
apoftegma 1 9 2 , se exprim ă sm erenia sp on tan ă a pustnicului.
Aid, în capitolul despre v iaţa în v irtu te, d tito ru l po ate să vadă
alte virtuţi care însoţesc sm erenia. Sunt pu se înain te ascultarea,
D ESPRE VIEŢUIREA VIRTUOASA 921
făcut m onahi. A ceştia se nevoiau peste măsură şi

duceau o v iaţă virtuoasă. Şi s-a întâmplat ca unul să
devină con d u căto r de obşte, iar celălalt, rămânând
pustnic şi nevoindu-se în chip desăvârşit, făcea mi
nuni m ari: vindeca îndrăciţi, zicea prorocii şi tămădu-
ia bolnavi. Iar cel care din ascet devenise conducător
de obşte, auzind că de asemenea harisme s-a învred
nicit tovarăşu l său, s-a liniştit, îndepărtându-se de oa
meni tre i săptăm âni, cerând stăruitor şi îndelung lui
Dumnezeu să-i descopere cum acela face minuni şi a
devenit m ai v e stit decât toţi, iar el nu se împărtăşeşte
de nim ic din to ate acestea. Şi i s-a arătat lui un înger
al Domnului, zicând: Acela stă în faţa lui Dumnezeu,
suspinând şi plângând zi şi noapte, flămânzind şi în
setând p en tru Domnul. Iar tu, de multe îngrijindu-te,
ai to vărăşia celo r mulţi. îţi este de ajuns mângâierea
oamenilor.
32. Ziceau despre schitioţi că nu exista mândrie
în m ijlocul lo r pentru că se întreceau unii pe alţii în
virtuţi. Erau postitori. Şi unul mânca la două zile, iar
altul la tre i zile, altul la patru şi altul o dată pe săptă
mână. Şi unul nu m ânca pâine, iar altul nu bea vin şi
ca să spun pe scu rt, erau împodobiţi cu toată virtutea.
Sfârşitu l tratatulu i despre vieţuirea virtuoasă.
înd urarea, ră b d a re a dispreţului din partea oamenilor, căd era

cu noscut m ai ales c a un m are pustnic. Astfel, virtutea lui cu
mai m ulte dim ensiu ni validează şi dă valoare virtuţii smereni
ei, p e n tru c ă sm eren ia autentică este cea care atrage harul lui
D um nezeu d e su s - celo r sm eriţi le dă har (Iacob 4,6) şi sfinţeş
te om ul în tre g (E T ).
CAPITOLUL XXI
DIALOG ÎN TRE BĂTRÂNII SFIN ŢI

CU ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
1. întrebare: Cum trebuie să fie monahul în chilie?

Răspuns: Să stea departe de cunoaşterea celor multe,
pentru ca, gândul fiind eliberat, cunoaşterea Domnu
lui să sălăşluiască în el.
2. întrebare: Ce este monahul? Răspuns: Monahul
este ca un porumbel. Căci precum porumbelul care
iese la timpul său în văzduh, întinzându-şi aripile
sale, dacă întârzie afară din cuib prim eşte loviturile
păsărilor sălbatice şi îşi pierde frum useţea sa, la fel
şi monahul; acesta iese la vrem ea slujbei să-şi scutu
re gândurile şi, dacă întârzie în afara chiliei, primeşte
loviturile dracilor şi se întunecă gândurile lui.
3. întrebare: Cu ce gând scoate dracul pe monah
afară din chilie? Răspuns: Dracul este vrăjitor. Căci
precum vrăjitorul cu cuvinte magice scoate şarpele
din cuibul lui şi, după ce îl prinde, îl ia şi îl aruncă în
pieţele cetăţii şi-l lasă acolo spre a se înveseli oame
nii, iar când îmbătrâneşte, după aceea fie îl omoară
în foc, fie îl îneacă în mare, aşa şi monahul, pătimeşte
DIALOG ÎNTREBĂTRÂNII SFINŢI 923
în acelaşi fel, când, fiind atras de gânduri, părăseşte

chilia sa.
4. în treb are: Dacă un frate iese pentru ascultare şi
îl întâlneşte o fem eie pe cale, cum poate să fugă de
războiul desfrânării? Răspuns: De război nu poate să
fugă. Dar de făptuire poate să scape dacă va tăcea în
ceasul întâlnirii. Căci, precum amnarul lovit cu pu
cioasă sco ate foc, la fel şi vorbirea femeii când loveşte
pe bărbat lucrează păcatul.
5. în treb are: Prin ce gând vine desfrânarea la om?
Răspuns: Nicio cale, nici două, nici cinci, nici zece nu
sunt de ajuns desfrânării. Căci toate gândurile diavo
lului au ascu nsă în ele desfrânarea,
6. în treb are: Este bine să ai două haine? Răspuns:
Să dobândeşti două haine, dar să nu dobândeşti ră
utatea care întinează tot trupul. Căci sufletul nu are
nevoie de răutate. Dar trupul are nevoie de acoperire.
Să avem cele de trebuinţă şi să ne mulţumim cu cele
pe care le avem 1.
7. în treb are: Cum trebuie să se împlinească lucra
rea psalm odiei şi măsura postirii? Răspuns: Nimic
mai mult decât ceea ce s-a poruncit Căci mulţi, vrând
mai mult, nu au mai putut după aceea nici puţinul să-l
împlinească.
8. în treb are: Dacă mă sileşte un frate să beau un
pahar cu vin în chilia lui, este bine să plec? Răspuns:
Fugi de vin şi te vei mântui, precum căprioara de curse.
Căci mulţi din pricina acestei nevoi au ajuns la căde-
rea gândurilor2._______
♦ 'Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şl cuce să neîmbrăcăm,ne
va fi de ajuns. (1 Tim. 6,8) ♦ 'Căderea gândurilorîncapcanarăului.
924 PATERICUL MARE
9. întrebare: Dacă mă va sm inti un frate, mă sfa-

tuieşti să-i pun m etanie? Răspuns: Pune-i metanie şi
rupe legătura cu el. Căci avem pe A w a A rsenie care
zice: Să ai dragoste pentru toţi şi să stai departe de toţi!
10. întrebare: Ce înseam nă pentru om să aducă
dar de mulţumire la biserică? Răspuns: Lucrul acesta
este o com oară pusă în faţa lui Dumnezeu. Şi ceea ce
pui aici, îndată ajunge sus!
11. întrebare: Vreau să sufăr m u cenicie pentru
Dumnezeu! Răspuns: Dacă la vrem e de nevoie cineva
rabdă pe fratele său, aceasta este asem enea cuptoru
lui celor trei tineri3.
12. întrebare: De ce tulbură desfrân area pe om?
Răspuns: Pentru că diavolul ştie că d esfrânarea ne
face străini pentru Duhul Sfânt. A scultă pe Domnul
care zice: Duhul Meu nu va răm ân e în aceşti oameni,
pentru că sunt trupeşti 4!
13. în trebarea unui tân ăr către un Bătrân thebait
despre cum trebuie să stea în chilie. în treb are: Cum
trebuie să se liniştească cineva în chilie? Răspuns: Să
nu-şi aducă am inte de om to t tim pul cât stă în chilie.
14. întrebare: Ce lucrare este datoare să aibă ini
ma ca să fie monahul întors spre sine însuşi? Răs
puns: Aceasta este lucrarea d esăvârşită a monahului:
să aibă atenţia la Dumnezeu totdeauna, fără abatere!
15. întrebare: Cum este datoare m intea să alunge
gândurile viclene? Răspuns: Nu poate să facă aceas
ta în niciun chip singură, căci nu are pu terea aceasta.
Dar şi dacă sufletul va cădea în gânduri, este dator
îndată să alerge la Cel care l-a făcut cu rugăciunea şi*
* 3Daniel 3 ,1 2 . ♦ 4Facerea 6 ,3 .
d ia l o g In t r e b ă t r â n ii s f in ţ i 925
Acela le v a topi ca pe ceară. Căci Dumnezeul nostru

este foc mistuitor5.
16. întrebare: Cum au folosit Părinţii Schitului
gândul potrivnic6? Răspuns: Acea lucrare este mare
şi deosebită, având osteneală, şi nu este pentru toţi
lipsită de primejdii.
17. întrebare: Cum nu este pentru toţi lipsită de pri
mejdii? Răspuns: Când vine un gând în suflet şi acesta
poate cu multă luptă să-l scoată, vine altul şi sufletul îl
cuprinde. Şi aşa, toată ziua împotrivindu-se gândurilor,
niciodată nu are timp pentru vederea lui Dumnezeu.
18. întrebare: Deci, prin ce meşteşug aleargă gân
dul la Dumnezeu? Răspuns: Dacă îţi vine gând de
desfrânare, îndată, desprinzând mintea de acolo, si
leşte-o să se înalţe. Să nu întârzii, căci a întârzia este
primejdie pentru învoire.
19. întrebare: Dacă, deci, vine gând de slavă deşar
tă, că ai izbutit virtutea, nu este dator gândul să se îm
potrivească? Răspuns: în orice ceas se împotriveşte
cineva gândului, îndată acesta devine mai puternic şi
mai năvalnic. Căci, prin împotrivire, acela se află în-
tr-o poziţie mai bună ca tine. Şi, în plus, Duhul Sfânt
nu te ajută pentru că te află mândrindu-te, că te soco
teşti pe tine în stare să lupţi împotriva patimilor. Căci
precum acela care are părinte duhovnicesc se încre
dinţează părintelui şi este fără de grijă faţă de toate
şi altă grijă nu are decât cea pentru Dumnezeu, la fel
şi cel care s-a dat pe sine lui Dumnezeu nu trebuie
+ 5Evrei 1 2 , 2 9 şi D e u te ro n o m 4 , 2 4 . * 6Gândul potrivnic se
numeşte a rg u m e n ta ţia p rin in te rm e d iu l gândurilor împotriva
altui gând (E T ).
926 PATERICUL M AR E
în niciun chip să-şi facă griji p en tru gânduri sau să li

se împotrivească, sau în niciun fel să-l lase să intre în
el. Şi dacă totuşi intră, ridică-1 sus la P ărintele tău şi
spune-i: Eu nu am nim ic cu tine. Iată P ărintele meu,
acesta ştie. Şi trage-1 pe el în sus. în m ijlocu l drumului
părăsindu-te va pleca. Căci nu poate să vină cu tine la
Acela şi nici nu poate sta în ain tea Lui. D ecât această
lucrare nu există ceva m ai m are şi nici m ai lipsit de
griji în toată Biserica.
20. întrebare: Cum au bineplăcut, deci, lui Dumne
zeu schitioţii cu gândul potrivnic? Răspuns: Deoarece
aceia au făcut-o cu sim plitate şi frică de Dumnezeu,
pentru aceasta Dumnezeu le-a a ju ta t lor. Şi, după
aceea, însăşi lucrarea vederii a v enit la ei cu voia lui
Dumnezeu, pentru multa lo r o sten eală şi pentru iu
birea de Dumnezeu. Zicea, deci, cel m are, cel care a
şi învăţat acestea: Mi s-a întâm plat odată în Schit să
cercetez un sfânt care era de mulţi ani acolo. Şi numai
m-a salutat, şezând. Nimic altceva nu m i-a răspuns.
Ci, stând eu şi fiind ocupat cu ved erea7, acela, lucrând
funia, nu a ridicat deloc privirea să ia am inte la mine,
nici nu a îngăduit să mâncăm , ci, ch iar dacă avea şase
zile fără să mănânce, a răm as to ată ziua împletind. Şi,
în ziua următoare, pe la ceasul al zecelea8, m i-a răs
puns şi mi-a zis: Frate, de unde ai lucrarea aceasta?
Iar eu am zis: Dar tu unde ai aflat-o? Căci noi de copii
am fost învăţaţi această lucrare de părinţii noştri. A
zis atunci Schitiotul: Eu nu am prim it această lucrare
de la părinţii mei, ci, precum m ă vezi acum, aşa am
♦ Vederea cea duhovnicească. * Corespondentul aproximativ
al orei patru de după-amiaza.
dialog Intre bătrânii sfinţi 927
răm as to a t ă v r e m e a m ea, adică puţin lucru de mână

şi p u ţin ă c e r c e t a r e şi după putere curăţirea gândului
şi îm p o triv ire a fa ţă d e gândurile care vin. Şi aşa, du
hul v e d e rii a v e n it la m in e, fără să ştiu şi fără să aflu în
vreun fel c ă a c e a s tă lu cra re o au unii. Şi am răspuns:
Eu de c o p il a m fo s t în v ă ţa t aceasta.
2 1 . în t r e b a r e : î n c e fel este dator cu vederea9 cel
care a s tfe l a fo s t în v ă ţa t? Răspuns: Aşa cum ne înva
ţă pe n o i D u m n e z e ie ş tile Scripturi! Căci Daniel îl ve
dea ca p e C el v e c h i d e z ile 10, iar Iezechiel într-un car
de H eru v im i11, Is a ia p e tro n u l cel înalt şi slăvit12, iar
Moise a ş te p tâ n d cu ră b d a re pe Cel Nevăzut ca şi când
L-ar fi v ă z u t13.
2 2 . î n t r e b a r e : Cum p o a te vedea mintea ceea ce nu
a văzut n ic io d a tă ? R ăsp u n s: Nici împărat nu ai văzut
niciod ată p e t r o n a ş a cu m se arată în tablouri!
2 3 . î n t r e b a r e : Şi m in te a e ste datoare să descrie14
d u m n ezeirea? R ă s p u n s: Nu este mai bine să descrii
decât să t e în v o ie ş ti cu gân du rile necurate?
24 . în t r e b a r e : Nu cu m v a d escrierea este socotită
păcat? R ă s p u n s: Ţ in e a c e a s ta acum, aşa cum au vă
zut p ro ro c ii în c h ip is to r ic 15, ia r cea desăvârşită vine
după a c e e a . C u m z ic e ş i A postolul: Căci vedem acum
* 9Dialogul e ste , desigur, d espre vederea duhovnicească, des
pre theoria. D eşi, în tra d iţia traducerilor româneşti cuvântul
theoria e ste tra d u s d e cele m ai multe ori prin contemplare, am
preferat s ă tra d u c e m p rin vedere, invitând pe cititor să accepte
sensul d u h ovn icesc, îm b o g ă ţito r al vederii. ♦ l0Daniel 7,13-14.
* “ Iezechiel 1 , 2 . ♦ “ Isaia 6,1. * “ Evrei 11, 28. ♦ “ Este vorba
despre p osib ilitatea d e a rep re z e n ta ceea ce vede, la nivel lăun
tric sau în e x te rio r. + 15A dică conform cu povestirile Vechiului
Testam ent şi cu re p re z e n tă rile simbolice.
928 PA TER IC U L M A R E
ca prin oglindă, în g h icitu ră, ia r a tu n ci, faţă către

faţă16. Atunci în sea m n ă cân d gân d u l s e va desăvârşi,
atunci vede cu înd răzn eală.
25. în tre b a re : A ceasta nu s c o a te m in te a din stăpâ
nirea ei? Răspuns: în n iciu n chip, d a că cin ev a se luptă
în adevăr. Zicea şi a c e a sta : A tr e c u t to a tă săptăm âna
şi nu am avut în m in te a m in tire o m e n e a scă . Altul a
zis: M ergeam o d ată pe ca le şi am v ăzu t doi îngeri
m ergând cu m ine, unul de o p a rte şi altu l de cealaltă
parte. Şi nu am lu at sea m a la ei.
26 . în tre b a re : Şi de ce nu lu a a m in te la ei? Răspuns:
Pentru că e ste scris că n ici înger, n ici duh nu poate să
ne d esp artă pe noi de iu b ire a lui H risto s17.
27. în tre b a re : în to td e a u n a p o a te m in te a să vadă?
Răspuns: Dacă nu p o ate to td eau n a, a tu n ci când gân
dul este stăp ân it de p atim i s ă nu ză b o v ea scă a aler
ga la Dum nezeu p rin ru g ăciu n ea c e a v ăzăto are. Căci
îţi zic ţie că, d acă gândul s e va d esăv ârşi în aceasta,
va fi m ai u şo r să m işti un m u n te d e c â t să fie coborât
gândul de acolo. Căci p recu m u n o sâ n d it întem niţat
în întun eric, când e ste slo b o z it şi v ed e lum ina, nu mai
vrea să-şi am in tească de în tu n eric, a ş a şi gândul, când
încep e să vadă lum ina sa. Z icea unul d in tre Părinţi:
Odată, vrând să în c e rc gândul m eu d acă s e va rătăci,
slobozindu-1 în lum e, l-am lă s a t liber. Şi a s ta t acolo
unde era, n eştiind unde să m eargă, p ân ă când l-am ri
dicat iarăşi sus. Căci ştia că, d acă p le a că s ă rătăcească,
aveam să-l îm blânzesc. A ceastă lu c ra re o izbândeşte
isihia în so ţită de sm eren ie şi ru găciu n e. Căci a te ruga
n eîn cetat în sm eren ie d uce re p e d e m in te a la izbândă.
♦ 161 Corinteni 1 3 ,1 2 . + 17Romani 8 ,3 8 - 3 9 .
d ia lo g In t r e b ă t r â n i i s f in ţ i 929
2 8 . î n t r e b a r e : C u m p o a te cin ev a s ă se ro ag e În to t
d e a u n a ? C ă c i t r u p u l s lă b e ş t e câ n d e s te v o rb a de slu j
b ă . R ă s p u n s : N u n u m a i a s t a la v re m e a ru găciu nii se
c h e a m ă r u g ă c iu n e , c i a t e ru g a în to td e au n a.
2 9 . î n t r e b a r e : C u m în to td e a u n a ? R ăsp u n s: F ie că
m ă n â n c i, fie c ă b e i, fie c ă m e r g i p e cale, fie c ă faci un
lu c r u a n u m e , s ă n u l a ş i ru g ă c iu n e a .
3 0 . î n t r e b a r e : D e c i, d a c ă v o rb e ş ti cu cin eva, cum
p o ţi s ă îm p l i n e ş t i r u g ă c iu n e a n e în c e ta tă ? R ăspuns:
P e n tr u a c e a s t a a z is A p o sto lu l: în to a t ă v re m ea ru-
g â n d u - v ă în tru D u hu l, p rin o r ic e ru g ă ciu n e şi c e r e r e 18.
A şad ar, a t u n c i c â n d n u e ş t i lib e r s ă te rogi, d eo arece
v o r b e ş t i c u c in e v a , r o a g ă - te c u c e r e r e 19.
3 1 . î n t r e b a r e : Cu c e ru g ă c iu n e e s te d ato r să se ro a
ge c in e v a ? R ă s p u n s : T a t ă l n o s tr u c a re e ş ti în ceru ri...
şi c e l e l a lt e 20.
3 2 . î n t r e b a r e : C e m ă s u r ă tr e b u ie s ă a ib ă ru găciu
n e a ? R ă s p u n s : N u s - a a r ă t a t m ă su ră . Căci a zice s ă te
ro g i î n t o t d e a u n a ş i n e î n c e t a t n u a re m ăsu ră21. A zis şi
a c e a s t a , c ă c e l c a r e v r e a s ă iz b â n d e a s c ă a c e s te a tr e
b u ie s ă v a d ă p e t o ţ i o a m e n ii c a p e u n u l şi să ste a de
p a r t e d e v o r b i r e a d e ră u .
S f â r ş it u l d ialo g u lu i.
* 18E fe se n i 6 , 1 8 . * 19E x p r e s ia s ă t e rogi cu cerere a re aici în

ţelesu l c ă su fle tu l t r e a z a r e în to td e a u n a sta re de rugăciune, fie
că lu c r e a z ă , fie c ă v o r b e ş te , fie c ă d oa rm e , conform cuvintelor:
De d o r m it d o r m e a m , d a r in im a m ea-m i veghea (Cântarea Cân
tă rilo r 5 , 2 ) . A stfe l, o r i c â t a r fi d e o cu p a tă m intea cu alt obiect,
su fletu l fa c e în t ă c e r e l u c r a r e a lui. * 20Matei 6 ,9 - 1 3 . * 211 Tesa-
lo n ice n i 5 , 1 7 .
930 PATERICUL M A R E
APOFTEGMELE CELOR CARE AU ÎMBĂTRÂNIT

In n e v o i n ţ ă ş i c a r e a r a t ă p e s c u r t
DESĂVÂRŞIREA VIRTUŢII LOR
33. A fost în tre b a t Sfântul n o stru P ărin te Atanasie,

episcopul Alexandriei, cum Fiul e ste egal Tatălui. Şi a
răspuns: Aşa cum e ste v ed erea în doi ochi.
34. A fost în tre b a t Sfântul n o stru P ărin te Grigorie
Teologul cum su nt Fiul şi Sfântul Duh egali Tatălui. Şi
a răspuns: Aşa cum în tre i so ri su n t unul în altul şi
una este alcătu irea lum inii, D um nezeirea.
35. A zis A w a Isaia că un în c e p ă to r care merge
dintr-o m ănăstire în alta seam ăn ă d obitocului dus de
aici dincolo cu căpăstru pus.
36. A zis iarăşi că Dumnezeu, d acă v re a să miluias
că un suflet şi acesta aru ncă frâul şi nu-1 prim eşte, ci
face voia lui, va îngădui acestu ia să p ătim ească ceea
ce El nu vrea, ca aşa sufletul să-L caute.
37. Zicea iarăşi că atunci când cineva v rea să răs
plătească răul cu rău poate şi num ai printr-u n semn
să vatăm e cugetul fratelui.
38. Acelaşi a fost în tre b at ce e ste iu birea de arginţi
şi a răspuns: Să nu te încrezi lui Dum nezeu că El îţi
poartă de grijă şi să deznădăjduieşti cu privire la fă
găduinţele lui Dumnezeu şi să iu beşti să fii m are.
39. A fost în treb at iarăşi ce e ste v o rb irea de rău şi
a răspuns: A nu cunoaşte slava lui Dum nezeu şi a piz-
mui pe aproapele.
40. A fost în treb at iarăşi ce e ste m ânia şi a răspuns:
Ceartă şi minciună şi necunoaştere.
41. A zis A w a Ilie, cel al slu jirii: Ce tă rie are păcatul
DIALOG ÎNTRE BĂTRÂNII SFINŢI 931
aco lo u n d e e s te p o căin ţă? Şi ce folos are iubirea acolo

u n d e e s te m â n d rie ?
4 2 . A zis ia ră şi: O am enii au mintea fie la păcate, fie
la lisu s, fie la o am en i.
4 3 . A zis A w a T eo d o r: Mulţi, în vremea aceasta, au
ales o d ih n a în a in te ca Dumnezeu să le-o dea.
4 4 . A zis A m m a T eod ora că un creştin vorbind cu
un m a n ih e u 22 d e sp re tru p zicea: Dă-i trupului legea şi
vei v e d e a tru p u l cu aju to ru l Ziditorului.
4 5 . A î n t r e b a t un u l d in tre Bătrâni pe Amma Teodo
ra, z icâ n d : L a în v ie re a m orţilor, cum vom învia? Iar ea
a zis: A vem c h e z a ş p e Cel care a murit pentru noi şi a
înv iat, p e H risto s D um nezeul nostru.
4 6 . S -a u a d u n a t o d a tă fraţii la A w a Iosif. Şi stând ei
jo s şi în tre b â n d , e l s e bu cu ra şi le zicea cu osârdie: Eu
su n t îm p ă r a t a stă z i, căci am îm părăţit peste patimi.
4 7 . A z is A w a la c o b : Nu am vrut niciodată cuvân
tul lu m e s c n ic i s ă -l ro s te s c , nici să-l aud!
4 8 . A z is A w a Longhin către Awa Acachie: Fe
m eia, a tu n c i c u n o a ş te că a zămislit, când se opreşte
s â n g e ra r e a ei. L a fel şi sufletul, atunci cunoaşte că a
ză m islit D u h u l S fân t, când se opreşte scurgerea din*
* 22M aniheism ul e ste o credinţă dualistă pe care a întemeiat-o
Manes, teolo g p e rsa n din nordul Babilonului, în secolul al lll-lea
d.Hr. în g en eral, te o ria lui Manes se încadrează în liniile gnosti
cismului cre ştin . Se îm p arte în două tabere din care prima ur
m ăreşte în frâ n a re a , ia r cealaltă, desfrânarea. Fiecare în felul ei
u rm ăreşte să d istru g ă trupul, care ar fi după manihei purtătorul
m ateriei rele. A poftegm a de aici face aluzie la poziţiile teoriilor
lor n eîn tem eiate şi crip tice despre trupul omenesc, şi creştinul
îi reco m a n d ă m aniheului să cunoască din legea lui Dumnezeu, a
Ziditorului, c a r e e ste adevărul despre trupul omenesc (ET).
932 PATERICU L M A R E
el a patim ilor celo r de jo s. Cât tim p e s te în c u rc a t cu

acestea, cum poate să aib ă slava d e ş a rtă că e ste fără
patim i? Dă sânge şi ia Duh!
4 9 . A zis A w a Pim en că v o in ţa şi o d ih n a şi obişnu
inţa acesto ra îl d o bo ară p e om.
50. A zis iarăşi: Mulţi s-au fă cu t p u tern ici, d ar pu
ţini cei care nu şi-au ie şit din fire 23.
51 . A zis iarăşi că a înv ăţa p e a p ro a p e le e ste ase
m ănător cu a-1 m u stra!
52. A zis iarăşi că de la a tre ia g e n e ra ţie a Schitului
şi de la A w a M oise fraţii nu au m ai a ju n s la sporire.
53. A zis iarăşi: Dacă M oise nu d u cea o ile în pustie,
nu-L vedea pe Cel din rug24.
54. A zis iarăşi d esp re ro bii lui S e m e i25 că aceştia
sunt m ateria şi în d rep tăţirea de sin e, p en tru că aces
tea su n t care om oară pe cei care le-au dobândit.
55 . A zis A w a Pavel: Să urm ăm lui Iisus!
56. A zis A w a Sisoe: Omului ca re te în g rije şte nu
trebu ie să-i poru nceşti!
57. Un frate a în tre b a t pe un B ătrân , zicând: Ce să
fac, că sunt strâm to rat din p ricin a lu crării m âinilor?
Căci îm i place îm pletitura, d ar nu p o t să o lucrez. A zis
Bătrânul că A w a Sisoe zicea că nu tre b u ie să lucrăm
lucrul care ne od ihneşte!
58. A zis iarăşi că de m ulte ori lip sa ru şin ii şi a fricii
aduce păcatul.
♦ 23Adică cei care nu s-au mâniat, care nu au provocat mânie
altora. * 24leştre 3 ,1 - 1 5 . * 253 Regi 2 ,3 6 - 4 6 . Semei, ieşind din
Ierusalim, unde era reţinut ca să-i prindă pe robii săi fugiţi, a
fost pedepsit de regele Solomon cu m oartea.
DIALOG ÎNTRE BĂTRÂNII SFINŢI 933
5 9 . A z is u n B ă t r â n : D acă vrei să trăieşti cu legea

Iui D u m n e z e u , o, o m u le , vei afla a ju to r pe Legiuitorul.
6 0 . A z is ia r ă ş i: D a că v re i de bunăvoie să nu asculţi
d e p o r u n c ile lu i D u m n e z e u , vei afla pe diavolul aler
g ân d îm p r e u n ă c u t in e s p re cădere.
6 1 . A z is u n B ă t r â n : L ip sa g rijilo r şi tăcerea şi cer
c e t a r e a a s c u n s ă n a s c n e p rih ă n ire a .
6 2 . A z is u n B ă tr â n : A lbin a oriunde merge face
m ie re . A şa ş i m o n a h u l, o riu n d e m erge, face lucrul lui
D um nezeu.
6 3 . A z is ia r ă ş i c ă s a ta n a e s te îm p letito r de funii ş t
cu c â t îi d a i m a i m u lte fire , a c e s ta le îm pleteşte. Zicea
a c e a s ta d e s p r e g â n d u ri.
6 4 . A z is u n B ă tr â n : Când un frate voieşte să cerce
te z e u n a lt fr a t e , d ra c u l v o rb irii de rău fie o ia înainte
a c e s tu ia , fie m e r g e îm p re u n ă cu el la fratele.
6 5 . A z is u n B ă t r â n : P e le n e ş şi pe neostenitor nu-i
v re a D u m n e z e u .
6 6 . A z is u n B ă t r â n : D ă v o in ţă şi iei putere!
6 7 . A z is u n B ă tr â n : N erecu noştinţa mijloceşte
p e n tru n e p u t in ţ ă în a in t e a lui Dumnezeu!
6 8 . A z is u n B ă t r â n c ă p recu m cositorul, după ce
se în n e g r e ş t e , s e fa c e ia r ă ş i strălu citor, aşa şi cei care
cred , c h ia r d a c ă s e în n e g r e s c păcătuind, strălucesc ia
ră şi p o c ă in d u -s e . D in c a r e p ricin ă şi credinţa a fost
a s e m ă n a tă c u c o s ito r u l.
CAPITOLUL XXII
D ESPRE CEI D O ISPREZECE PUSTN ICI
1. Nişte pustnici sfinţi, în ţelep ţi şi duhovniceşti

doisprezece la număr, adunându-se la un loc, au ho
tărât să spună ce a izbutit fiecare în chilia lui şi cu
ce nevoinţă duhovnicească s-a nevoit. Primul, cel mai
m are dintre ei, a zis: Eu, fraţilor, de când am început
să trăiesc în isihie m -am răstignit în întregim e pe
mine însum i pentru lucrurile din afară, luând amin
te la ceea ce este scris: Să rupem legăturile lor şi să
lepădăm de la noi jugul lo r1. Şi făcând zid între su
fletul meu şi lucrurile trupeşti, am zis cugetului meu:
precum cel dinăuntrul zidului nu vede pe cel care stă
în afara lui, to t aşa şi tu nu vrei să vezi lucrurile din
afară. Ci ia seam a la tine însuţi, aşteptând în fiecare zi
nădejdea lui Dumnezeu. Astfel, socotesc poftele vicle
ne ca pe nişte şerpi şi pui de v ip ere2. Şi când le simt
încolţind în cugetul meu, le usuc cu am eninţări şi mâ
nie. Şi nu am în cetat niciodată să m ă m ânii pe trupul
şi pe sufletul meu, ca să nu facă nim ic rău. Al doilea a
zis: Eu, de când m-am lepădat de lume, m i-am zis mie
însumi: Astăzi te-ai născut din nou; astăzi ai început
* 'Psalmul 2 ,3 . + zMatei 3 ,7 ; 1 2 ,3 4 ; 2 ,3 3 ; Luca 3 ,7 .
DESPRE CEI DOISPREZECE PUSTNICI 935
să s lu je ş t i lu i D u m n e z e u ; astăzi ai început să locuieşti

aici în lo c s tr ă in . A şa s ă fii în fiecare zi, ca un străin
şi c a ş i c â n d m â in e a i s ă pleci. Al treilea a zis: Eu de
d im in e a ţă m ă în a lţ la D om nul m eu şi, închinându-mă
Lui, m ă a r u n c c u fa ţa la păm ânt, mărturisind păca
te le m e le . Ş i a ş a , co b o râ n d , m ă închin îngerilor Lui,
ru g â n d u -i s ă m ijlo c e a s c ă la Dumnezeu pentru mine şi
p e n tru t o a t ă z id ire a . Şi făcân d aceasta, cobor în adânc
şi, p re c u m fa c iu d e ii cân d m erg la Ierusalim, care-şi
sfâ şie v e ş m in te le lo r şi p lâng şi se tânguiesc pentru
n e n o r o c ir ile p r in c a r e au tre c u t părinţii lor, aşa fac şi
eu. R ă tă c e s c p r in ia d u ri, văd m ădularele mele3 chinu-
in d u -se ş i p lâ n g îm p re u n ă cu cei care plâng4. Al patru
lea a z is: E u a ş a s u n t, c a şi când aş sta în Muntele Măs
lin ilo r cu D o m n u l ş i cu A postolii Lui. Şi mi-am zis mie
în su m i: D e a c u m p e n im e n i să nu mai cunoşti după
tru p , c i cu a c e ş t i a fiin d p e n tru totdeauna, căutându-i
şi u rm â n d b u n a lo r v ie ţu ire , ca Maria care stătea la
p ic io a re le D o m n u lu i şi a scu lta cuvintele Lui, zicând:
F iţi s fin ţi, p e n t r u c ă s fâ n t su n t şi Eu5. Fiţi milostivi şi
d e s ă v â rş iţi p r e c u m ş i T atăl vostru desăvârşit este6,
în v ă ţa ţi d e la M in e , c ă s u n t blân d şi sm erit cu inima7!
Al c in c ile a a z is : E u v ăd în to t ceasul îngeri, urcând
şi c o b o r â n d p e n t r u c h e m a re a sufletelor. Şi pururi, aş
te p tâ n d s fâ r ş it u l, z ic : G ata e ste inim a mea, Dumneze
ul m e u 8! A l ş a s e l e a a z is: Eu, stând în chilie, cred că
aud a c e s t e c u v in te d e la Dom nul: Osteniţi-vă pentru
M ine, ş i E u v ă v o i o d ih n i9. Luptaţi-vă încă puţin şi vă
* 3A dică p e ceilalţi cre ştin i de acolo. Romani 1 2 ,5 ; Efeseni 4,
25. * 4Vezi 1 C orin ten i 1 2 , 2 6 ; Romani 12,15. ♦ 51 Petru 1,16.
* 6Vezi L u ca 6 , 3 6 ; M atei 5 , 4 8 . + 7Matei 11, 29. * «Psalmul 56,
8. * ’ M atei 1 1 , 2 8 .
936 PATERICUL MARE
voi arăta vouă m ântuirea M ea şi slava Mea. De Mă iu

biţi, dacă sunteţi fiii Mei, ru şinaţi-vă de M ine ca de
un Tată care se roagă; dacă su n teţi fraţii Mei, să Mă
cinstiţi ca pe Cel care a su ferit m ulte p en tru voi. Dacă
sunteţi oile Mele, glasul Păstorului să-l ascu ltaţi10. Ro
bii Mei dacă sunteţi, urm aţi patim ilor Stăpânului! Al
şaptelea a zis: Eu la aceste a trei cuget m ereu şi zic
neîncetat în sinea m ea: credinţă, năd ejde, d ragoste11,
ca să mă bucur cu nădejdea, să m ă sp rijin pe credinţă
şi cu dragostea pe nim eni să nu în triste z niciodată. Al
optulea a zis: Eu văd pe diavolul zburând, căutând pe
cineva să înghită12. Şi oriunde m erge, îl văd cu ochii
mei lăuntrici şi strig la Stăpânul H ristos îm potriva lui,
ca să răm ână neputincios şi să nu aibă p u tere îm po
triva nimănui, m ai ales îm potriva celo r care se tem de
Dumnezeu. Al nouălea a zis: Eu, stând în chilie, văd
Biserica puterilor înţelegătoare şi pe Domnul slavei
în mijlocul lor, strălucind m ai m ult d ecât toate. Iar
când sunt cuprins de acedie, mă în alţ la ceru ri şi văd
frum useţea m inunată a îngerilor şi im nele pe care le
înalţă fără încetare lui Dumnezeu şi cântările lor. Şi
sunt purtat de sunetele şi de glasul şi de m elosul lor,
încât înţeleg ceea ce este scris: Cerurile spun slava lui
Dumnezeu13 şi toate cele păm ânteşti le soco tesc ce
nuşă şi gunoi14. Al zecelea a zis: Eu întotdeauna văd
lângă mine pe îngerul meu păzitor şi m ă păzesc pe
mine însumi, înţelegând ceea ce este scris: Văzut-am
mai înainte pe Domnul înaintea m ea pururea, că de-a
dreapta m ea este ca să nu mă clatin15. Mă tem , deci,
+ 10Ioan 10, 3. * U1 Corinteni 1 3 ,1 3 . • “ Vezi 1 Petru 5, 8.
♦ “ Psalmul 1 8 ,2 . * “ Filipeni 3 ,8 * “ Psalmul 1 5 ,8 .
D ESPRE CEI DOISPREZECE PUSTNICI 937
că a cesta îm i vede mereu căile. Căci îl văd în flecare zi

urcând la Dumnezeu şi arătându-I faptele şi cuvintele
mele. Al un sprezecelea a zis: Eu am dat chip virtuţilor,
adică în frân area, înţelepciunea, îndelunga-răbdare,
iubirea, şi m -am aşezat pe mine în mijlocul lor, încon
jurat fiind de ele. Şi oriunde merg, îmi zic Unde sunt
învăţătorii tă i? Nu fi nepăsător! Nu te lăsa cuprins de
acedie, d eo a rece le ai lângă tine pentru totdeauna.
Orice v irtu te d oreşti este de faţă şi vor da mărturie
de m ulte p en tru tin e la Dumnezeu, întrucât au aflat
la tine odihnă. Al douăsprezecelea a zis: Voi, Părin
ţilor, având arip i din cer, aţi izbutit vieţuire cereas
că şi a c e a sta nu este deloc de mirare. Vă văd stând
la înălţim e cu faptele voastre şi căutând cele cereşti.
Căci cu p u tere vă m utaţi pe voi înşivă de pe pământ,
înstrăinându-vă în chip desăvârşit de acesta. Cumsă
vă spun, în g e ri p ăm ânteşti sau oameni cereşti? Eu, ju-
decându-m ă p e m ine însumi nevrednic chiar şi pen
tru a trăi, văd în ain te a mea păcatele. Oriunde merg
şi oriunde m ă în to rc, le văd mergând mai înainte de
mine. în c e le m a i de jo s ale pământului m-am osân
dit, zicând: Voi fi îm preu nă cu cei de care sunt vred
nic. în tre a c e ş tia v o i fi rânduit după puţin timp. Vad,
deci, acolo s trig ă te de jale şi lacrimi neîncetate şi de
negrăit Văd p e u n ii care scrâşnesc din dinţi, săltând
cu to t tru p u l lo r şi trem urând din cap şi până în pi
cioare. Şi aru n câ n d u -m ă eu cu faţa la pământ şi pu-
nându-mi c e n u ş ă p e cap, rog fierbinte pe Dumnezeu
să nu p rim e s c c e r c a r e a acelor nenorociri. Văd şi mare
de foc clip o cin d şi învolburându-se încoace şi încolo
Şi spum egând, în c â t crezi că până la cer ajungvalurile
938 PATERICUL MARE
ei de foc. Şi în m area în frico şată erau aruncaţi oameni

fără de număr de îngeri sălbatici şi, cu un singur glas,
toţi acei oameni scoteau ţip ete şi strigau cu tânguiri
şi glasuri pe care nim eni nu le-a auzit vreodată. Ca
iarba uscată ardeau toţi, şi înd urările lui Dumnezeu
se întorceau de la ei pentru p ăcatele lor. Atunci am je
lit neamul omenesc, cum de înd răzneşte să vorbească
cuvânt sau să ia am inte la altceva, de vrem e ce atât de
mari rele aşteaptă lumea. Cu a ceste gânduri ţin în cu
getul meu tânguirea, judecându-m ă nevrednic şi ce
rului şi pământului, îm plinind ce este scris: Lacrimile
mele s-au făcut pentru m ine pâine ziua şi noaptea16!
Acestea sunt izbânzile Părinţilor înţelepţi şi duhov
niceşti. Fie ca şi noi să arătăm vieţuire vrednică de
pomenire ca ajungând desăvârşiţi şi fără de prihană
să mulţumim Stăpânului nostru Hristos.
2. A zis un Bătrân: Era cineva care vieţuia în cea
mai adâncă pustie de mulţi ani şi care dobândise da
rul înainte-vederii, încât stătea de vorbă şi cu îngerii.
Şi s-a întâmplat lucrul acesta: Doi fraţi monahi au au
zit cele despre el şi au dorit să-l vadă şi să se foloseas
că. Şi ieşind din chiliile lor, m ergeau cu credinţă către
e l Şi îl căutau pe robul lui Dumnezeu în pustie. După
câteva zile s-au apropiat de peştera Bătrânului şi au
văzut de departe un om purtând veşm inte albe, stând
pe una din culmile din apropierea cuviosului, ca la
trei sem ne17 distanţă. Şi a strigat la ei, zicând: Fraţi
lor, fraţilor! Iar ei au răspuns, zicând: Cine eşti şi ce
vrei? Şi el le-a zis: Spuneţi a w e i aceluia pe care îl veţi
♦ “ Psalmul 4 1 ,4 . ♦ "S em n ul era m ăsură de distanţă, egală cu
o milă.
în tâ ln i s ă -ş i a d u c ă a m in te de rugăminte! Şi ei, venind

şi aflân d p e B ă trâ n , l-au îm b răţişat şi, căzând la picioa
re le lui, a u c e r u t s ă au d ă de la el cuvânt de mântuire. Şi
p rim in d d e s tu lă în v ă ţă tu ră de la el, s-au folosit Şi i-au
v e stit d e s p r e o m u l p e c a re l-au văzut când veneau la
el şi c e e a c e le -a sp u s. Ia r el, auzindu-i, a ştiut cine era,
d a r s e p r e f ă c e a c ă n u ş tie d esp re el. Şi zicea: Niciun
alt o m n u t r ă ie ş t e aici. Şi ei l-au silit să le spună cine
e ste c e l c a r e li s -a a ră ta t, punând neîncetat metanii
şi îm b ră ţiş â n d u -i p icio a re le . Şi el i-a ridicat, zicând:
D aţi-m i cu v â n t, c ă la n im en i nu veţi vorbi cuvânt de
laudă d e s p r e m in e , c a şi cum aş fi sfânt, până când
nu v o i p le c a la D om n ul, şi vă voi vesti lucrul. Şi ei au
făcu t a ş a c u m l e -a sp u s. Şi le -a zis: Acesta pe care l-aţi
v ăzut p u rtâ n d v e ş m in te albe este înger al Domnului
care, v e n in d a ici, m -a ru g a t pe m ine neputinciosul, zi
când: R o a g ă -te D o m n u lu i p en tru mine, ca să fiu pus
ia ră şi la lo c u l m e u , c ă c i se îm plineşte timpul rânduit
m ie d e D u m n e z e u . Şi întrebându-1 care este pricina
p e d e p sirii lu i, e l m i-a zis: S -a întâm plat într-un sat ca
m u lţi o a m e n i s ă m â n ie p e Dum nezeu cu multe păcate
p e n tru m u lt tim p ş i m -a trim is să-i pedepsesc cu milă.
Iar eu, v ă z â n d u -i p e a c e ia în m are necinste, le-am dat
o p e d e a p s ă m a i m a r e , în c â t m ulţi au m u rit Şi pentru
a c e a s ta a m f o s t în d e p ă r ta t de la faţa lui Dumnezeu,
Cel c a r e m ă tr im is e s e . Eu i-am zis: Şi cum să fiu eu în
s ta re s ă r o g p e D u m n e z e u pentru un înger? Iar acela
a zis: D a c ă n u ş tia m c ă D um nezeu ascultă pe robii Lui
cei a d e v ă ra ţi, n u v e n e a m să te tulbur. Şi eu în sinea
m e a m i-a m a d u s a m in te de negrăita milă a lui Dum
n e ze u şi d e n e m ă r g in ita Lui dragoste pentru om, pe
940 PATERICUL MARE
care l-a învrednicit să v orbească cu El şi să-L vadă, iar

pe îngerii lui să-l slu jească şi să vo rbească cu el cum
a făcut cu fericiţii robi ai Lui, Zaharia18 şi Cornelie19,
sau cu Ilie20 prorocul şi cu ceilalţi sfinţi. Şi am slăvit
m ilostivirea Lui, m inunându-m ă de acestea. Şi după
ce le-a povestit acestea, preafericitu l nostru părinte
a adorm it şi fraţii l-au înm orm ântat cum se cuvenea,
cu psalm i şi rugăciuni. Ale cărui virtuţi şi noi să cer
cetăm făcându-ne urm ători lui cu pu terea Domnului
nostru Iisus Hristos, care vrea ca to t omul să se mân
tuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină21.
3. Odată, doi fraţi s-au în ţeles şi s-au făcut monahi.
Şi când şi-au îm plinit dorinţa, au so co tit potrivit să
ridice două chilii la d istanţă una de cealaltă şi fiecare
dintre ei, retrăgându-se, să stea singur de dragul li
niştii. Şi mulţi ani nu s-a văzut unul pe celălalt, ca să
nu iasă din chilie. S-a întâm plat, însă, ca unul dintre
ei să se îm bolnăvească şi au v enit Părinţii să-l cerce
teze. Şi se întâm pla ca aproape să piară şi iarăşi să-şi
revină. Şi l-au în treb at Părinţii zicând: Ce ai văzut? Iar
el a zis: îngeri ai lui Dumnezeu am văzut venind! Şi ne
luau pe m ine şi pe fratele m eu şi ne duceau la cer. Şi
ne întâm pinau puteri potrivnice, d ar nu aveau pute
re împotriva noastră. Şi după ce am trecu t de ele, au
început să zică: Mare îndrăzneală are neprihănirea.
Şi acestea zicând, a ad o rm it Şi văzând Părinţii, au tri
m is un frate să v estească fratelui lui că a ad o rm it Şi
plecând, l-a aflat şi pe acela a d o rm it Şi s-au m inunat
slăvind pe Dumnezeu.
♦ “ Luca 1 ,1 1 . ♦ »’ Fapte 1 0 ,1 . ♦ » 3 Regi 1 9 , 5 - 7 ;4 R eg ii,3.
* *»1
* Tbnotei 2 ,4 .
D ESPRE CEI DOISPREZECE PUSTNICI 941
4. Episcopul unui ţinut s-a săvârşit Şi au venit lo

cuitorii la arhiepiscop cerându-i să le hirotonească
episcop în locul celui care s-a săvârşit. Şi le-a zis lor
arhiepiscopul: Daţi-mi pe cel pe care-1 ştiţi că este
încercat să păstorească turma lui Hristos şi eu îl hi
rotonesc pe acela. Iar ei au zis: Nu avem, iară numai
pe acela pe care îngerul tău ni-1 va da nouă. Şi le-a zis
lor arhiepiscopul: Toţi sunteţi aici? Şi ei au zis: Nu! Şi
le-a zis lor: Mergeţi şi adunaţi-vă toţi şi veniţi la mine
pentru ca, prin învoirea tuturor, să devină episcop cel
pe care-1 veţi alege. Şi ei plecând, s-au adunat toţi şi
au venit cerând să le hirotonească episcop. Şi le-a zis
lor: Daţi-mi unul despre care aveţi înştiinţare şi îl hi
rotonesc pe acela. Iar ei au zis: Nu avem, fără numai
pe acela pe care îngerul tău ni-1 va dărui. Şi arhiepi
scopul le-a zis: Toţi sunteţi aici? Şi au zis: Toţi suntem
aici! Şi el a zis: Nimeni dintre voi nu lipseşte? Şi au
zis: Nimeni nu lipseşte, fără numai cel care păzeşte
măgarul celui dintâi dintre noi. Şi le-a zis arhiepisco
pul: Sunteţi mulţumiţi dacă vă dau pe cel despre care
eu am înştiinţare? Şi ei au zis: Suntem mulţumiţi! Şi
arhiepiscopul a chemat pe cel care ţinea măgarul ce
lui dintâi dintre ei şi l-a hirotonit pe acela episcop. Şi
luându-1 pe el cu bucurie mare, au mers în ţara lor. Şi
a fost în ţa ra lor secetă mare. Şi a rugat pe Dumnezeu
cel făcut episcop pentru ploaie. Şi i-a zis lui Dumne
zeu: Mergi la cutare poartă a cetăţii dis-de-dimineaţa.
Şi pe care-1 vei vedea venind primul, pe acela ţine-1şi
se va ruga şi va veni ploaia. Şi a făcut aşa. Şi plecând
îm preună cu clerul, s-a aşezat acolo. Şi iată venea un
Bătrân etiopian purtând o sarcină de lemne, ca sale
942 PATERICUL MARE
vândă în cetate. Şi ridicându-se episcopul, l-a ţinut

pe el. Şi îndată Bătrânul a lăsat jo s sarcin a de lemne.
Şi l-a rugat pe el episcopul zicând: R oagă-te aw a, ca
să vină ploaia! Şi el s-a rugat. Şi iată înd ată a venit
ploaie ca din cascadele cerului. Şi dacă nu se ruga
iarăşi, ploaia nu se oprea. Şi l-a ru gat pe Bătrân epi
scopul, zicând: Arată dragoste, a w a , şi pentru folosul
nostru, spune-ne viaţa ta, ca şi noi să râvnim la ea.
Şi a zis Bătrânul: Iartă-m ă, stăpâne! Iată, precum mă
vezi, ies şi tai pentru m ine o sarcin ă m ică de lemne
şi vin în cetate să le vând. Şi m ai m ult de două pâini,
din care mănânc, nu am. Şi dorm în biserică. Şi iarăşi
ies în ziua urm ătoare şi fac asem enea. Şi dacă se face
vreme rea, o zi sau două răm ân nem âncat, până când
iarăşi se face vrem e bună şi pot să ies ca să tai lemne.
Şi folosindu-se episcopul îm preună cu clerul, au dat
slavă lui Dumnezeu şi au zis aceluia: Cu adevărat tu
ai îm plinit ceea ce este scris: Locuitor străin sunt pe
pământ22!
5. L-a rugat pe Dumnezeu unul dintre Părinţi ca
să-i dea înştiinţare la ce m ăsură a ajuns. Şi i-a desco
perit Dumnezeu aceasta: în cutare obşte este un frate
mai bun ca tine! Şi sculându-se Bătrânul, a plecat la
obştea aceea. Şi l-a întâm pinat egum enul cu bucurie,
căci era mare şi vestit. Şi i-a zis lui Bătrânul: Vreau
să-i văd pe toţi fraţii şi să-i îm brăţişez! Şi poruncind
egumenul, au venit fraţii. Dar cel despre care fusese
înştiinţat Bătrânul nu a venit. Şi răspunzând, a zis.
Mai este vreun alt frate? Au zis: Da! Dar este nebun şi
se ocupă cu grădina! A zis Bătrânul: Chemaţi-1! Şi l-au
♦ “ Psalmul 3 8 ,1 3 .
c h e m a t. Ş i c â n d l - a v ă z u t p e e l B ătrânu l, s-a ridicat şi

l-a îm b r ă ţ i ş a t . Ş i lu â n d u -1 p e e l d eo p arte l-a întrebat:
S p u n e -m i c a r e e s t e l u c r a r e a ta ? Ia r el răspunzând a
zis: E u s u n t o m n e b u n ! Ş i fiin d ru g a t îndelung de Bă
trâ n , i-a z is : A w a , e u b a g în ch ilia m ea împreună cu
m in e b o u l c a r e t r a g e la r o a tă . Şi în fiecare zi acesta
îm i ru p e fu n iile r o g o jin ii p e c a re o lucrez. Şi iată trei
zeci d e a n i s u n t d e c â n d în d u r a c e a s ta şi niciodată nu
am în g ă d u it g â n d u lu i m e u s ă a ib ă ceva împotriva av-
vei, n ic i p e b o u n u l- a m b ă t u t v re o d a tă , ci, răbdând în
delung, ia r ă ş i î m p l e t e s c fu n iile , m ulţum ind lui Dum
nezeu. Ş i a u z in d B ă t r â n u l s -a m in u n at, căci aceasta
ară ta ş i c e a l a l t ă l u c r a r e a fra te lu i.
6. Ş e z â n d o d a t ă u n u l d in tr e B ă trâ n i în chilia, sa a
v e n it u n d r a c . Ş i in t r â n d î n lo c u l d e culcare al Bătrâ
nului, a î n v ă ţ a t p e d in a fa r ă n u m ă ru l cărţilor. Şi pier-
zân d u -şi r ă b d a r e a , d r a c u l s -a p re sch im b a t în om să
rac şi a i e ş i t l a B ă t r â n , ş c h io p ă tâ n d , cu baston şi cu
d esagă. Ş i i - a z is lu i B ă t r â n u l: Ş tii c e ai învăţat pe di
n afară? I a r e l a z i s : D a ! V e c h iu l T estam en t, l-a zis lui
B ă trâ n u l: N u-1 ş t i i p e c e l N o u ? Cum a auzit dracul de
cel N ou, s - a f ă c u t n e v ă z u t.
7. P o v e s t e a c in e v a d e s p r e u n ep isco p că s-a aflat
în tr-u n s a t î n S f â n t a D u m in ic ă . Ş i a zis diaconilor săi:
C ău taţi p e p r e o t u l s a t u lu i c a s ă n e săvârşească nouă
d u m n e z e ia s c a ş i s f â n t a a d u c e r e a Dumnezeieştilor
Taine. Ş i c ă u t â n d , l- a u g ă s it p e p re o t, un ţăran tare
sim p lu . Ş i f iin d a c e s t a î n d e m n a t d e episcop să adu
că î n a in t e C i n s t it e l e D a r u r i, c â n d p reo tu l s-a aflat în
faţa S f in t e i M e s e , e p i s c o p u l l-a v ă z u t fiind to t cuprins
de fo c ş i n u a r d e a . D u p ă c e s -a s ă v â rşit dumnezeiasca
944 PATERICUL MARE
aducere, episcopul l-a dus pe p re o t în diaconicon şi a

zis către el: Binecuvântează-m ă v redn icule rob al lui
Dumnezeu! Iar preotul a zis către el: Cum poate un
episcop să fie binecuvântat de un p reot, care a fost
hirotonit de el? Ci tu binecuvântează-m ă, părinte! Şi
episcopul a zis: Nu pot să binecuvântez pe cel care în
foc s-a înfăţişat şi a adus înainte Sfintele Daruri lui
Dumnezeu. Căci, în orice chip, cel m ai m ic se bine
cuvântează de cel mai m are23. Şi preotu l a zis, după
obiceiul ţinutului: Mă închin! Este, oare, cu putinţă ca
episcopul sau preotul să se afle în Sfintele Taine şi să
nu stea în dum nezeiescul foc? Şi auzind aceasta, epi
scopul s-a minunat foarte de curăţia bărbatului şi de
simplitatea felului lui şi a p lecat folosindu-se mult.
8. Zicea un Bătrân: Nu trebuie să te în grijeşti de ni
mic decât numai de frica lui Dumnezeu. Căci zicea şi
aceasta: Şi dacă sunt nevoit să m ă în g rijesc de nevoia
trupească, niciodată nu m ă gândesc la ea înainte de
vremea ei.
9. Ziceau Bătrânii: Precum focul ard e lem nele, aşa
este dator lucrul monahului să ardă patim ile!
10. Despre un Bătrân care vieţuia în obşte ziceau
fraţii acelei m ănăstiri că aceste trei înlesniri, a dobân
dit mai mult decât oricare monah din a cest neam 24: să
postească mult, să privegheze m ult şi să lucreze m u lt
11. Ziceau despre un B ătrân că păştea în jurul Mă
rii Moarte, făcând aceasta aproape şaptezeci de ani,
gol şi mâncând ierburi.
12. Ziceau despre cin eva ca re locuia la Chilii că
avea acest canon: patru ore dorm ea pe noapte şi
♦ "Evrei 7 ,7. * ^G eneraţie,
patru s t ă te a l a s lu jb ă ş i p a tr u lu cra. Şi ziua lucra până

la ceasu l a l ş a s e l e a 25. Ş i d e la ceasu l al şaselea citea
până la c e a s u l a l n o u ă le a . L u cru l lui era să despice
nuiele. R e s tu l t im p u lu i, d e la ceasu l al nouălea, se în
grijea d e h r a n ă ş i s e o c u p a cu chilia. Şi aşa îşi petre
cea ziua.
13. C in ev a c u n u m e le d e P avel, cu vrednicie strălu
cită, av ând fe m e ie ş i c o p ii şi b o g ă ţie multă, a voit să
se facă m o n a h . Ş i c h e m â n d p e fe m e ia sa şi pe copii, a
zis către e i: V r e a u s ă v ă v â n d 26! Ia r ei au zis: Cum so
coteşti tu şi p o r u n c e ş t i, a ş a s ă faci! Şi luând pe femeia
sa şi p a rte a c a r e - i a p a r ţ in e a e i d in lucruri, a mers la
o m ăn ăstire d e m a ic i ş i le -a z is: P e aceasta vreau să
o vând v o u ă! I a r e le , n e c u n o s c â n d scopul bărbatului,
după ce l-a u a fla t , s - a u î n v o i t Şi după ce s-au făcut
hârtiile, a d a t -o p e e a ş i lu c r u r ile e i stareţei. Aseme
nea şi p e c o p iii s ă i, d u c â n d u -i la o a ltă mănăstire, a
făcut la fel. L a u r m ă , ş i e l s - a d u s la o a ltă m ănăstire şi
a făcut la fe l. Ş i a z is a w e i : D a c ă p o ru n ceşti, vreau să
intru s in g u r î n lo c u l d e ru g ă c iu n e . Şi el i-a îngăduit
Intrând el, d e c i, ş i în c h iz â n d u ş ile , ş i-a rid icat mâinile
la cer şi a s t r i g a t c u g la s m a r e : D um nezeule, tu ştii*
* 25Ceasul şase bizantin este echivalent cu ceasul doisprezece
la amiază. ♦ 26Aşa cum apare în continuare, hotărârea aceasta
a lui Pavel se explică în felul următor: poziţia socială înaltă şi
bogăţia lor probabil că ar fi contribuit la primirea lor cu dnste
la mănăstire, dar şi eventuala lor mândrie. Pentru ca să fugă de
acestea şi ca să facă pe câ t era posibil mai desăvârşită depărta
rea de lume, Pavel născoceşte acest mod extrem şi poate unicul
de care s-a auzit, acest tertip ca să fie vândut el şi familia lui ca
robi la mănăstirile numite, încât să fie lipsiţi chiar şi de dreptu
rile limitate pe care le-ar fi avut dacă veneau ca ceilalţi călugări
ia mănăstirile acestea (ET).
946 PATERICUL MARE
că din toată inima m ea am v en it la T ine! Şi i-a venit

lui un glas, zicând: Şi Eu ştiu şi din to ată inim a te-am
primit! Petrecând el, deci, în o b şte şi ca un rob toate
lucrurile de jos făcând şi m ai p re jo s d ecât toţi făcân-
du-se, a fost înălţat de Dumnezeu prin sm erenie. Căci
după m oartea lui, multe sem ne s-au făcu t şi mormân
tul lui izvora mir.
14. Cel între sfinţi A w a Teodor Adaneul27 ne-a po
vestit nouă că atunci când p etrecea el în părţile Cetă
ţii Sfinte28 în obştea de la Pantukla, aproape de Sfân
tul Iordan, a venit cineva din p ărţile A siei vrând să se
lepede de lume în m ănăstire şi a fo st prim it de către
egumen. Şi stând un timp, pentru că s-a zidit sufle
teşte de starea m ănăstirii, având aur m ult, l-a adus şi
l-a dat aw ei, zicând: Deoarece m -am zidit, părinte, în
starea obştii şi vreau, dacă şi Dum nezeu va îngădui,
să-mi faci tunderea şi să-m i dai schim a sfântă, pri
meşte această binecuvântare şi chiverniseşte-o aşa
cum vei porunci. Şi i-a arătat aurul. Atunci egumenul,
fiind bărbat virtuos şi tem ător de Dumnezeu, nu s-a
grăbit să prim ească aurul, ci a zis lui: De acesta, fiu
le, nu avem nevoie aici. Căci nici nu suntem , aşa cum
ai văzut, mult cheltuitori în cele de trebuinţă, ci ne
chivernisim cu lucruri ieftine, petrecând noi în pus
tie. Dar, după porunca Domnului, m ergi şi dă acestea
săracilor şi vei avea com oară în c er29. Iar el stăruia,
rugându-1 şi zicând: Am făgăduit, părinte, acolo unde
mă voi lepăda, să dăruiesc acestea. Şi a zis lui Bătrâ
nul: Eu, fiule, dacă prim esc acestea, le voi da săracilor,
♦ 27Cetate în Cilicia din Asia Mică. * “ Ierusalim. * “ Matei
1 9 ,2 1 .
căci am fost învăţaţi să nu ne strângem comori pe pă

m ânt30. Iar el stăruia, zicând: Primeşte acestea, părin
te, şi cum porunceşti, aşa să le chiverniseşti! Atunci
a w a a prim it aurul şi l-a tuns în monahism şi i-a dat
lui schim a sfântă. Din iconomia lui Dumnezeu, însă,
A w a nu a cheltuit banii, ci a aşteptat, vrând să vadă
propăşirea lui. Nimeni nu mai ştia, nici chiar fratele
însuşi, că aurul mai este. La început, deci, având căl
dura lepădării, împlinea toată ascultarea şi săvârşea
neobosit slujirea care-i era încredinţată. După ce a
trecut un anume timp, a început să fie delăsător şi să
nu m ai arate aceeaşi râvnă, ci încet-încet a început şi
să cârtească, zicând: Eu am dat mult aur obştii şi nu
m ănânc pâine în dar! Auzind acestea, unii dintre fraţi
s-au sm intit, şi mai ales cei mai simpli. Aflând aceasta
Awa, chemându-1 pe acela, i-a zis: Nu tu m-ai silit, fra
te, să prim esc aurul? Nu l-ai dat pentru a fi dat săra
cilor? Am făcut cumva înţelegere să nu slujeşti şi să-i
sm inteşti pe fraţi? Nu aşa, fiule! Căci este scris: Luaţi
am inte să nu smintiţi pe vreunul din aceştia mai mici31
şi celelalte. Şi multe şi felurite alte îndemnuri dându-i
aw a, el to t nu s-a îndepărtat de la lucrarea diavoleas
că, ce s-a în tărit înlăuntrul lui din pricina vicleanului
obicei al cârtirii. Văzând, deci, Awa, neschimbarea
lui, într-u na din zile i-a zis: Vino, frate, să coborâm
la Iordan! Căci mănăstirea era aşezată, cum s-a spus,
la m ică distanţă de râu. Au coborât, deci, cei doi sin
guri. Şi cum se plimbau pe malul Iordanului, awa a
început să-l povăţuiască. Şi scoţând aurul pecetluit,
i-a zis: II cunoşti? Iar el a zis: Da, stăpâne! Atunci a zis
* 30Vezi Matei 6 ,1 9 . * 31Marcu 9,42.
948 PATERICUL MARE
lui Bătrânul: Ia, fiule, aurul! Şi dacă vrei, dă-1 săraci*

lor, aşa cum am rânduit, iar dacă vrei altceva după ju
decata ta, păstrează-1! Căci p entru m oned ele acestea
nu stric rânduiala obştii şi nici nu sm in tesc pe fraţi şi
nici nu mânii pe Dumnezeu! Căci fără să faci slujire,
aşa cum fac şi ceilalţi fraţi, este cu neputinţă să rămâi
cu noi. Şi eu în tin ereţea m ea am făcut şi până acum
mă silesc să fac, aşa cum ai văzut tu însuţi. Şi fratele,
văzând aurul şi auzind acestea de la A w a, s-a arun
cat la picioarele lui, zicând: Iartă-m ă, părinte, că lui
Dumnezeu am dat acestea şi vouă. Nu le iau! Şi Bătrâ
nul a zis: De acestea, fiule, Dumnezeu nu are nevoie,
căci ale Lui sunt toate făpturile. Are nevoie de mân
tuirea sufletelor noastre. Este, deci, cu neputinţă să
mai ţin acestea de acum înainte. Iar el stăruia căzând
la picioarele lui şi zicând: Nu mă ridic de la picioarele
tale dacă nu îmi dai cuvântul că nu m ă sileşti să le iau
înapoi. Văzând, deci, Aw a, durerea rugăm inţii lui, i-a
zis: Crede-mă, fiule, nici nu te silesc să le iei înapoi,
dar nici eu nu le mai ţin. Sculându-se, deci, fratele,
aw a a desfăcut punga şi i-a zis: A cestea sunt, fiule,
monedele! Iar el a zis: Precum m -ai învrednicit să ne
înţelegem, părinte nu-mi mai vorbi despre acestea!
Iar Bătrânul, zâmbind liniştit, a zis: Nu, fiule! Şi aces
tea zicând, în faţa ochilor lui le-a aru ncat în adâncul
apei. Şi a zis fratelui: Pe acestea toate, fiule, am fost
învăţaţi să le dispreţuim de către Domnul, care zice:
Căci ce folos va fi omului dacă câştigă lum ea întreagă,
dar îşi pierde sufletul său32? Şi cât de greu vor intra
în împărăţia Cerurilor cei care au avuţii!"33 Şi Moise
* 32Matei 1 6 ,2 6 . * 33Marcu 1 0 ,2 3 ; Luca 1 8 ,2 4 .
iarăşi, când a văzut pe israeliţi alunecând în idolatrie,

pe idolul acela de aur, după ce l-a spart în bucăţi, l-a
risipit în ape34, arătând că decât toate lucrurile este
mai de folos evlavia. Vino, deci, în obşte, fiule, şi ne-
voieşte-te împreună cu fraţii în toată slujirea, fără ru
şine, pentru Domnul, aducându-ţi aminte de Domnul
însuşi care zice: Fiul lui Dumnezeu n-a venit ca să 1
Se slujească, ci ca să slujească şi să-şi dea sufletul Lui
răscum părare pentru mulţi35! Văzând fratele dorinţa
iubitoare de Dumnezeu a awei şi dispreţul lui faţă de
bani, fiind pătruns la inimă de fiica lui Dumnezeu, s-a
întors cu el în obşte. Şi a dobândit mare smerenie şi
supunere faţă de toţi. Şi cu harul lui Dumnezeu s-a
săvârşit în această mănăstire, făcându-se vas ales.
15. A zis un Bătrân: înainte şi la începutul lepă
dării monahului, nici diavolul şi nici dracii nu au în
găduinţă să-l ispitească prea tare, ca nu cumva, în-
firicoşându-se şi îndoindu-se de lucru în sine, să se
întoarcă repede în lume. Când, însă, cu timpul şi cu
lucrul, m onahul va spori, atunci se slobozesc asupra
lui războaiele poftelor şi plăcerilor trupeşti şi, în-
tristându-se omul, are nevoie să se smerească şi să
jelească şi numai pe sine să se osândească şi să se
judece. Şi aşa, prin ispitele acestea este învăţat şi în
vaţă răbd area şi experienţa, şi deosebirea, şi aleargă
la Dumnezeu cu lacrimi. Unii, însă, neaşteptându-se
la acest lucru, s-au tulburat la minte şi s-au junghiat
singuri cu cuţitul, alţii s-au aruncat în prăpăstii, fiind
cuprinşi de tristeţe de nesuferit, şi au deznădăjduit
până la s fâ r ş it Acelaşi lucru au făcut şi unii care au
* 34Ieşire 3 2 ,2 0 . * 35Marcu 10,45.
950 PATERICUL MARE
fost tulburaţi de dracul hulirii. Unii d in tre cei care

ardeau şi-au tăiat m ădularele. Iar unii şi fem ei şi-au
luat, prinşi de satana din p ricin a p rea m ultei mişcări
a patimii desfrânării. Aşadar, noi să n e obişnuim pe
noi înşine să nu deznădăjduim , nici să ne delăsăm,
nici să ne pierdem în a sem e n e a situ aţii, ci să ne obiş
nuim să înduram şi să răbd ăm înd elu ng cu bărbăţie şi
să mulţumim lui Dum nezeu în to a tă isp ita şi în toată
nevoia şi silirea diavolului. Căci m u lţu m irea cea către
Dumnezeu to p eşte to ate m eşteşu gu rile vrăjmaşului.
Căci precum cel care are m âinile pline de pucioasă nu
le poate curăţa altfel d ecât cu untdelem n, la fel şi noi
sufleteşte, prin m ila şi iu birea de oam eni a Mântui
torului nostru H ristos, n e curăţim , m urdari fiind de
p ă c a t Şi, ca şi când nu am m ai avea păcat, cu faţa cu
rată ne înfăţişăm m ilostivirii Lui şi suntem mântuiţi
cu mila şi iubirea de oam eni ale lui H ristos, adevăra
tul nostru Dumnezeu, Căruia e ste slava şi stăpânirea
împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin!
Sfârşit
şi lui Dumnezeu slavă şi laudă.
ANEXĂ
ir
PROLOG DESPRE VIAŢA ŞI NEVOINŢELE
FERICIŢILO R PĂRINŢILOR NOŞTRI1
1. Cel care era Ia început la Dumnezeu2, Dumnezeu

Cuvântul, pentru multa Sa bunătate, zidind cu înţe
lepciune lum ea toată din cele ce nu erau3, a făcut ce
rul să stea deasupra tuturor celor văzute şi în acesta
a aşezat luminătorii4 ca să lumineze toată zidirea şi
să lucreze îm preună cu oamenii în cele de trebuinţă.
Acesta, deci, Fiul Cel Unul Născut şi Cuvântul Tatălui5,
în vrem urile cele din urmă6,întrupându-Se pentru a
noastră m ântuire şi născându-Se de la Duhul Sfânt şi
din Fecioara Maria7, făcându-Se om, întru toate ase
menea nouă, afară de păcat8, ne-a lucrat nouă un alt*
* E d ito rii g reci nu ne dau informaţii privind provenienţa aces
tui Prolog. Ne spun numai că este o interpolare târzie. Nu înţe
legem din ce m otive l-au publicat la sfârşitul volumului întâi al
ediţiei lo r şi nu la începutul acestuia sau la sfârşitul ultimului
volum. Probabil că acesta îi era locul în manuscrisul după care
a fost p u b lica t Este vorba, de fapt, despre un florilegiu de texte
biblice m en it să susţină principalele teme ale Patericului. Este
posibil să fi fost introdus în vreun manuscris destul de târziu.
Nu se po triveşte deloc cu maniera în care se raportează părinţii
952 PATERICUL MARE
cer, neasem uit m ai d e c in ste d e c â t c e l v ă z u t Căci pri

mul, fiind sim ţit9, a ju tă c e lo r cu sim ţire , ia r celălalt
este gândit şi duce m intea la D um nezeu. A cesta, fiind
îndrum ător şi învăţător, p e c ei c a re s u n t în ău n tru l lui,
pe lum inătorii d u m nezeieşti cei cu v ân tăto ri, îi schim
bă în fii ai lui Dum nezeu în tr-o lu m in ă preacurată.
Căci celo r duhovniceşti a c e s ta le e ste lu m ina şi nu
alta. Cel dintâi are s te le şi ră tă c ito a re 10 şi n erătăcito a
re, cum spun cei ca re se în d e le tn ice sc cu a ceste a ; Iar
celălalt num ai n erătăcito are şi p u ru ri-strălu cito are şi
desăvârşite. Cel dintâi ca un p e rg am e n t s e va înfăşură *1
Patericului la Sfintele Scripturi şi nici cu genul literar al Pateri
cului. Pare a fi o replică inspirată de eventuale îndoieli apăru
te în legătură cu baza biblică a apoftegmelor părinţilor pustiei.
Oi; acestea nu puteau apărea în spaţiul răsăritean decât foarte
târziu sub presiunea curentului reformator apusean. Personal,
m-am şi întrebat dacă este utilă publicarea sa cititorului de as
tăzi şi nu am găsit utilitatea decât pentru eventualii contestatari
ai fundamentelor biblice ale cuvintelor Părinţilor Patericului.
Raţiunea pentru care am inclus prologul în ediţia românească
este aceea de a rămâne fideli ediţiei greceşti după care am tra
dus. * 2Ioan 1,1-2. + 3Rugăciune la Dumnezeiasca Liturghie a
Sfântului Ioan Gură de Aur. * 4Facere 1,14 -16 . * 5Cântare la
Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur. * 61 Petru
1, 20. * ’Simbolul Credinţei. * 8Evrei 4 , 15. * 9Din nefericire,
până acum limba română nu a găsit echivalenţe potrivite pen
tru aceste două noţiuni fundamentale ale teologiei Părinţilor:
aia0T]T6<; şi yorjOdţ. Traducerea propusă de Părintele Stăniloae
şi preluată de majoritatea traducătorilor, care le redă prin sensi
bil şi înţelegător, este cea mai fericită de până acum, dar lasă loc
la uşoare confuzii Este de reţinut că primul se referă la realita
tea accesibilă simţurilor omeneşti, iar al doilea la realitatea du
hovnicească, nematerială, accesibilă minţii. + 10Valuri sălbatice
ale mărfi, ca re îşi sp u m eg ă ruşinea lor, stele ră tă cito a re, că rora
întunericul întunericului li s e p ă strea ză în v eşn icie (Iuda 1 , 13).
DESPRE VIAŢA Şl NEVOINŢELE SFINŢILORPĂRINŢI 953
la d u m n e z e ia s c a h o t ă r â r e ş i stelele din el vor că

d e a c a f r u n z e le î n z iu a c e a d in urm ă11. Iar cel de-al
d o ile a , a t u n c i, lu â n d la s in e stelele sale, le va arăta
m a i s t r ă lu c i t o a r e d e c â t so a re le . De acest preacurat
şi d ă t ă t o r d e v ia ţ ă c ru g c e r e s c fiind rănită cu iubire
d u m n e z e ia s c ă c e a t a d u m n e z e ia scă a asceţilor, pusă
în a in t e a n o a s t r ă s p r e lă m u rire , a urm at cu multă în
d r ă z n e a lă ş i m a i p r e s u s d e fire to t chipul virtuţilor
şi a c u m , î n c e r u r i , s tr ă lu c e ş te cu lumină neînserată
şi p e o a m e n i i d e p e p ă m â n t nu încetează a-i lumina
în t a i n e le d u m n e z e ie ş t i. F a p tele şi învăţăturile şi iz-
b â n z ile d u m n e z e ie ş t i a le a c e s to ra scriindu-le spre
fo lo s u l n o s t r u , lu m in ă to r ii şi învăţătorii Bisericii au
lu c r a t u n r a i d u m n e z e ie s c , c a re hrăneşte cu tot felul
de fr u m u s e ţ i a le v ir t u ţ ilo r su flete le credincioşilor ca-
re-1 d e s c o p e r ă . C ă ci, c e b u n nu e ste sădit de Hristos,
a d e v ă r a tu l n o s t r u D u m n e z e u , în acest rai ceresc? Ca
n o n d e l i n i ş t i r e c e l o r care-1 v o iesc, asprime în tot felul
de în f r â n a r e , g r ijă p e n t r u cu m p ătare, aripi ale neago-
n is irii, p ild e d e r ă b d a r e ş i b ă rb ă ţie , lucrare ascunsă
a r ă ta tă n u m a i lu i D u m n e z e u , m ân tuire dobândită din
a n u ju d e c a , f ă c li e a d e o s e b ir ii, rugăciune trează şi ne
în c e t a t ă , m ă r i m e a iu b ir ii d e străin i, urmarea lui Hris
to s în r ă b d a r e , î n ă l ţ im e a sm e re n ie i, lipsa de răutate a
b ă r b a ţ i lo r s f i n ţ i f ă c ă t o r i d e m inu ni şi precumpănirea
v ie ţu ir ii v i r t u o a s e .
2. T u t u r o r a c e s t o r v ir tu ţi, H ristos, adevăratul nos
tru D u m n e z e u , e s t e c h ip ş i canon, şi îndrumător, şi
d ă tă to r, ş i în v ă ţ ă t o r . A l lin iş tirii, când, după ce S-a
b o t e z a t , a f o s t î n p u s t i e p a tru z e ci de zile, ispitit de
* uVezi Apocalipsă 6 ,1 3 -1 4 .
954 PATERICUL MARE
diavol, nimic mâncând, ci fiind îm p re u n ă cu fiarele12.

Şi iarăşi, când, văzând m ulţim ile, a u rc a t în m unte şi
şezând acolo au venit la El u cen icii şi, deschizându-Şi
gura Sa, i-a învăţat pe ei, zicând: F ericiţi cei săraci cu
duhul, că a lor este îm p ărăţia C eru rilo r13, şi cele ur
mătoare. Şi iarăşi, când, slobozind m u lţim ile şi pe
ucenici în corabie, a u rcat în m u nte să se roage în
singurătate. Şi, făcându-se seară, e ra sin gur acolo14.
Şi Domnul însuşi, iarăşi Se retrăg ea în locu ri pustii şi
Se ruga15. Şi copilul Ioan B otezătoru l a fo st în pustiuri
până în ziua în care s-a a rătat lui Isra e l16. Şi Aposto
lul spune: Vă îndem n, deci, în ain te de toate, să faceţi
cereri, rugăciuni, m ijlociri, m ulţum iri, pen tru toţi oa
menii, pentru îm păraţi şi pentru to ţi care su nt în înal
te dregătorii ca să petrecem v iaţă paşnică şi liniştită
întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă17. Şi iarăşi: Şi să
râvniţi ca să trăiţi în linişte, să faceţi fiecare cele ale
sale şi să lucraţi cu m âinile voastre, aşa cum v-am dat
poruncă18. Şi: A cestora le poruncim să se liniştească şi
să lucreze după rânduială, ca să-şi câştige pâinea lor19.
Şi: Ieşiţi din mijlocul lo r şi vă osebiţi20. Şi: Căutaţi cele
de sus..., cugetaţi cele de sus, nu cele de pe păm ânt2^
3. Despre înffânare, a zis Domnul: Intraţi prin poar
ta cea strâm tă! Şi: Strâm tă este po arta şi îngustă este
calea care duce la viaţă22. Şi cei doisprezece Apostoli
nu aveau în pustie d ecât cinci pâini şi doi p eşti23. Şi ia
răşi: Nu aveau Apostolii d ecât o pâine în corabie24. Şi:
* 12Marcu E 1 2 - 1 3 . ♦ 13Matei 5 , 1 - 3 . * “ Matei 1 4 , 2 2 - 2 3 . * lsLuca
5,16. * 16Luca 1 , 8 0 . ♦ 171 Timotei 2 , 1 - 3 . * 181 Tesaloniceni 4 ,
1 0 - 1 1 . * « 2 Tesaloniceni 3 , 1 2 . * M2 Corinteni 6 , 1 7 . • 21Colo-
seni 3 , 1 - 2 . * “ Matei 7 , 1 3 - 1 4 . + “ Matei 1 4 , 1 7 . * “ Marcu 8 , 1 4 .
DESPRE VIAŢA ŞI NEVOINŢELE SFINŢILORPĂRINŢI 955
A p o sto lii s m u lg e a u s p ic e şi le mâncau frecându-le în

p a lm e 25. Ş i A p o sto lu l: O ricine se luptă se înfrânează
de la t o a t e 26. Ş i: p â n ă în ceasu l de acum flămânzim şi
în s e tă m , s u n te m g o i şi su n tem pălmuiţi şi pribegim27.
Şi: d a r n u m â n c a r e a n e va pune înaintea lui Dumne
zeu28. Ş i: T o a te îm i s u n t îngăduite, dar nu toate îmi
su n t d e fo lo s . T o a te îm i su n t îngăduite, dar nu mă voi
lăsa b ir u it d e c e v a . B u c a te le sunt pentru pântece şi
p â n te c e le p e n t r u b u c a te şi Dumnezeu va nimici şi pe
unul, şi p e c e l e l a lt e 29, a d ic ă pofta nepotrivită. Şi: Dacă
o m â n c a r e s m in t e ş t e p e frate le meu, nu voi mânca în
v eac c a r n e , c a s ă n u a d u c sm inteală fratelui meu30. Şi:
Ştiu s ă fiu ş i s m e r it , ş tiu să am şi de prisos; în orice
şi în t o a t e m -a m în v ă ţa t s ă fiu şi sătul, şi flămând, şi
în b e lş u g , ş i în lip s ă 31. Şi: Toate le răbdăm, ca să nu
p u n em p ie d ic ă E v a n g h e lie i lui Hristos32. Şi: De acum
nu m a i b e a n u m a i a p ă , ci foloseşte puţin vin pentru
sto m a cu l t ă u ş i p e n t r u d e se le tale slăbiciuni33.
4. D e s p r e c h ib z u in ţă 34, Domnul a zis: Sunt fameni
care s -a u f ă c u t fa m e n i p e ei în şişi pentru împărăţia
C e ru rilo r35. E u , în s ă , v ă sp u n vouă: că oricine se uită
la fe m e ie , p o ftin d -o , a ş i să v â rşit adulter cu ea în ini
m a lu i36. I a r p e d e s fr â n a tă şi pe tâlhar, şi pe vameş,
care a u c ă z u t d e la în ţe le p c iu n e , după ce s-au pocăit,
* 25Luca 6, 1. + 261 Corinteni 9, 25. ♦ “ 1 Corinteni 4,11.
* 281 Corinteni 8, 8. * 291 Corinteni 6,12-13. + ” 1 Corinteni 9,
13. * 31Filipeni 4 ,1 2 . * 321 Corinteni 9,12. + 331 Timotei 5,23.
* 34Eoxppoavvrţ poate fi tradus cu chibzuinţă, înţelepciune, cumpă
tare, c u m in ţe n ie . Este vorba de înţelepciunea practică, aceea care
îl ajută pe om să evite capcanele, alunecările, căderile în păcat
Poate fi înţeles mai bine prin raportarea la antonimul necugetare
sau n e c h ib z u in ţ ă . * 3sMatei 19,12. + “ Matei 5,28.
956 PATERICUL MARE
iarăşi i-a p rim it Şi zice: V eniţi la M ine, to ţi cei osteniţi

şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni p e voi. Luaţi jugul
Meu asupra v oastră că su n t blând şi s m e rit cu inima,
şi veţi găsi odihnă su fletelo r v o a stre 37. Şi Apostolul:
Fugiţi de d esfrân are38! Căutaţi p ace a cu to ţii şi sfin
ţenia, fără de care nim eni nu va v ed ea p e Domnul39.
Drept aceea, om orâţi m ăd u larele v o astre care vă lea
gă de trecutul p ăcătos: d esfrân area, necu răţia, pati
ma, pofta rea şi lăcom ia40. Nu ştiţi că su n teţi templul
lui Dumnezeu şi că Duhul lui lo cu ieşte în voi41? Nici
desfrânaţii, nici adulterii, nici m alahienii, nici sodo
miţii nu vor m oşteni îm p ărăţia lui D um nezeu42. Fugi
de poftele tin ereţilo r43 şi pe tin e ri să-i înd em ni să fie
înfrânaţi44. Şi: Căci harul m ân tu ito r al lui Dumnezeu
s-a arătat tu tu ro r oam enilor, învăţând u-ne pe noi să
lepădăm fărădelegea şi p oftele lu m eşti şi în veacul
de acum să trăim cu în ţelepciune, cu d rep tate şi cu
cucernicie45. Iar desfrâu şi o rice n ecu răţie şi lăcom ie
de avere nici să se p o m en ească în tre voi, cum se cu
vine sfinţilor46. Dar şi acela care a căzut în desfrânare
în Corint, după ce m ai în tâi l-a d at satan ei, când s-a
pocăit, l-a prim it din nou şi le-a scris corintenilor:
Va rog să-l iertaţi şi să-l prim iţi cu iubire, ca să nu fie
copleşit de prea m ultă în trista re unul ca acesta47. Şi
iarăşi: Căci mă tem ca nu cum va venind, să nu vă gă
sesc pe voi aşa precum voiesc, ia r eu să fiu găsit de voi
precum nu voiţi; m ă tem adică de certu ri, de pizmă,
♦ 37Matei 1 1 , 2 8 - 2 9 . ♦ “ 1 Corinteni 6,18. * "Evrei 12,14.
♦ *Coloseni 3,5. ♦ 411 Corinteni 3,16. ♦ 421 Corinteni 6,9-10.
♦ 4J2 Timotei 2,22. ♦ ^ i t 2,6. * ^ i t 2,11-12. ♦ “ Efeseni 5,3.
♦ **2 Corinteni 2,7-8.
despre viaţa şi nevoinţele SFINŢILORPĂRINŢI957
de m ânii, d e întărâtări, de clevetiri, de murmurare,de

îngâm fări, d e tulburări. Mă tem ca nu cumva, venind
iarăşi, s ă m ă um ilească Dumnezeul meu la voi, şi să
plâng pe m u lţi care au păcătuit înainte şi nu s-aupo
căit de n e cu ră ţia şi de desfrânarea, şi de necumpăta-
rea p e c a re le-au făcut48. Şi iarăşi: 0, copiii mei, pentru
care su făr ia ră şi durerile naşterii, până ce Hristos va
lua chip în voi49 şi pe când eram vrăjmaş neam îm
păcat cu D um nezeu prin moartea Fiului Său, cu atât
mai m ult, îm p ăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa
Lui50. P en tru aceea, îndreptaţi mâinile cele ostenite şi
genunchii c e i slăbănogiţi, faceţi cărări drepte pentru
picioarele v o astre, aşa încât, cine este şchiop să nuse
abată, ci m ai v ârto s să se vindece51.
5. D esp re neagonisire a zis Domnul: Nu vă îngri
jiţi p en tru su fletu l vostru ce veţi mânca, nici pentru
trupul v o stru cu ce vă veţi îmbrăca; căutaţi mai în
tâi îm p ă ră ţia lu i Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate
acestea se v o r adăuga vouă52. Să nu aveţi nici aur, nid
arginţi, n ici b a n i în cingătorile voastre, nici douăhai
ne53. Şi d acă v re i să fii desăvârşit, mergi, vinde toate
câte ai şi dă b a n ii săracilor, şi vino să-Mi urmezi Mie,
ridicându-ţi c ru c e a ta 54. Şi iarăşi: Vulpile au vizuini
şi p ăsările ceru lu i cuiburi, Fiul Omului, însă, nu are
unde să-Şi p le c e capul55. Şi Ioan Botezătorul purtaîm
brăcăm inte d in p ă r de cămilă şi era încins cu cingă
toare de p ie le 56. Şi Apostolul: Pentru că noi n-amadus
nimic în lu m e, t o t a şa cum nu putem să scoatem ceva
* Corinteni 12, 20-21. ♦ "Galateni 4,19. * “Romani 5,
10- * “ Evrei 1 2 ,1 2 -1 3 . ♦ 5ZMatei 6,25 şi 33. ♦ “Matei 10,9.
* “ Marcu 1 0 , 21. ♦ “ Matei 8 , 20. ♦ “Matei 3,4.
958 PATERICUL MARE
din ea afară. Cei ce vor să se îm b o g ă ţe a scă cad în is

pită şi în cursele diavolului57. Şi iarăşi; Suntem săraci,
însă pe mulţi îi îm bogăţim , ca unii ca re n-au nimic,
dar pe toate le stăp ân esc58.
6. Despre răbdare şi b ărb ăţie zice Domnul: Să fie
m ijloacele voastre încinse, şi făcliile v o astre aprinse,
şi voi asem enea oam enilor care a ştea p tă pe domnul
lor când se întoarce de la nuntă, ca, venind şi bătând,
îndată să-i deschidă59. Prin răb d area v o astră veţi do
bândi sufletele voastre60. Cel care va răbd a până la
sfârşit, acela se va m ântui61. Nim eni care pune mâna
pe plug şi se uită înd ărăt nu este p o triv it pentru îm
părăţia lui Dumnezeu62. Şi voi su n teţi aceia care aţi
rămas cu Mine în în cercările Mele. Şi Eu vă rându
iesc vouă îm părăţie, precum M i-a rân d u it Mie Tatăl
Meu, ca să m âncaţi şi să b eţi la m asa Mea, în împă
răţia Mea63. Şi Apostolul: Staţi deci ta ri, având mij
locul vostru încins cu adevărul şi îm brăcându-vă cu
platoşa dreptăţii, şi încălţaţi picioarele voastre, gata
fiind pentru Evanghelia păcii... Căci lupta noastră
nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva
începătoriilor, îm potriva stăpâniilor... p entru aceea,
luaţi toate arm ele Duhului64 şi să fiţi tari, neclintiţi65,
căci iată acum vrem e potrivită, iată acum ziua mân
tuirii66. Şi: Pătim irile vrem ii de acum nu sunt vred
nice de m ărirea care ni se va d escoperi şi cine ne va
despărţi pe noi de iubirea lui H ristos? N ecazul sau
* 57t Timotei 6,7 şl 9. + S82 Corinteni 6,10. * s9Luca 12,35-36.
* “ Luca 21,19. * 61Matei 10,22. * “ Luca 9,62. * 63Luca 22,28-
30, * MEfeseni 6,12-15. Textul Noului Testament are aici pano
plia hii D um nezeu. * 651 Corinteni 15,58. * 662 Corinteni 6,2.
DESPRE VIAŢA ŞI NEVOINŢELE SFINŢILOR PĂRINŢI 959
s tr â m t o r a r e a 67 ş i c e le la lte ? Şi: Căci toate câte s-au

s c r is m a i în a in t e s -a u s c r is spre învăţătura noastră,
c a p r in r ă b d a r e a ş i m ân g âierea, care vin din Scrip
tu ri, s ă a v e m n ă d e jd e 68. Şi: N iciun ostaş nu se încurcă
cu t r e b u r ile v ie ţii, c a s ă fie p e plac celui care strânge
o a s te a . I a r c â n d s e lu p tă cineva, la jocuri, nu ia cunu
na, d a c ă n u s -a lu p ta t d upă legile jocului69. Suferinţa
a d u c e r ă b d a r e ş i ră b d a r e a în c erca re şi încercarea nă
d e jd e . I a r n ă d e jd e a n u ru şin e a z ă 70. Şi: în toate înfaţi-
ş â n d u -n e p e n o i în ş in e c a slu jito ri ai lui Dumnezeu în
m u ltă r ă b d a r e , în n e c a z u ri, în nevoi, în strâmtorări71
şi d e a c e e a m ă b u c u r în slăbiciu n i, în defăimări...72
7. I a r d e s p r e a c e e a c ă nu sp re arătare să facem
cev a, D o m n u l a z is : L u a ţi s e a m a la m ilostenia voastră,
să n -o fa c e ţ i în a in t e a o am enilo r, ca să fiţi văzuţi de
a c e ş tia . T u în s ă , c â n d fa c i m ilo sten ie, să nu ştie stânga
t a c e fa c e d r e a p t a t a ... T u în să , când te rogi, intră în
c ă m a ra t a şi, în c h iz â n d u şa, ro ag ă-te Tatălui tău, Care
e s te în a s c u n s , ş i T a tă l tă u , Care vede în ascuns, îţi va
ră s p lă ti ţ i e p e fa ţ ă 73. Ş i D om nul, se spune, după vin
d e c a r e a p a r a litic u lu i s -a d a t la o p arte din mulţimea
c a re e r a î n a c e l lo c 74. Ş i ia ră şi către lepros a zis: Vezi,
nu s p u n e n im ă n u i75. Ş i c ă tr e Apostoli: Nimănui să nu
s p u n e ţi c e e a c e a ţi v ă z u t, p â n ă când Fiul Omului Se va
s c u la d in m o r ţ i 76. Ş i: Cum p u teţi voi să credeţi, când
p r im iţi s la v ă d e la o a m e n i77? Şi Apostolul: Nu faceţi
n im ic d in d u h d e c e a r tă , n ici din slavă deşartă78. Şi:
* 67Romani 8 ,1 8 şi 35. * “ Romani 15,4. * w2 Timotei 2,4-5.

+ 70Romani 5, 3-5. ♦ 7l2 Corinteni 6,4. ♦ 722 Corinteni 12,10.
* 73Matei 6 ,1 ,3 ,6 . * 74Ioan 5,13. * 75Matei 8,4. + 76Matei 17,9.
* 77Ioan 5 ,4 4 . * 78Filipeni 2 ,3 .
960 PATERICUL MARE
Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi um blăm . Să nu fim

iubitori de slavă d eşartă, su p ărân d u -ne unii pe alţii
şi pizmuindu-ne unii pe alţii79, căci din slava deşartă
vine pizma. Cei care fac lucru sp re ară ta re su nt apos
toli mincinoşi, lucrători vicleni care iau chip de apos
toli ai lui Hristos. Nu este de m irare, p en tru că însuşi
satana se preface în în ger al lum inii80.
8. Despre a nu judeca, Domnul a zis: Nu judecaţi,
ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ju d ecata cu care judecaţi
veţi fi judecaţi, şi cu m ăsura cu care m ăsuraţi vi se
va măsura81. Şi: Nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi82. Şi:
De veţi ierta oam enilor greşalele lor, ierta-va şi vouă
Tatăl vostru Cel ceresc83. Şi: Tatăl n ostru Carele eşti în
ceruri... iartă-ne nouă greşelile n o astre precum şi noi
iertăm celor ce ne greşesc nouă84. Şi: De ce vezi paiul
din ochiul fratelui tău, şi bârn a din ochiul tău nu o iei
în seamă? Făţarnice, scoate întâi bârn a din ochiul tău
şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui
tău85. Şi Apostolul: Dar tu, de ce judeci pe fratele tău?
Sau şi tu de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne
vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu... Deci
să nu ne mai judecăm unii pe alţii..., fiecare din voi va
da seama despre sine lui Dumnezeu86. Şi: Cel fără de
lege este prins în laţurile fărădelegilor lui şi de funiile
păcatelor lui este înfăşurat87. Şi: Dar m ie prea puţin
îmi este că sunt judecat de voi sau de vreo om enească
judecată de toată ziua... Cel care m ă judecă pe mine
• 79Gaiateni 5 , 25-26. * “ 2 Corinteni 11,13-14. * 81Matei 7,
1-2. * “ Luca 6, 37. * “ Matei 6,14-15. * “ Matei 6 ,9 şi 12.
♦ “ Matei 7,3 şi 5. * “ Romani 14,10-13. * “ Pilde 5,22.
D ESPRE VIAŢA ŞI NEVOINŢELE SFINŢILOR PĂRINŢI 961
e ste D o m n u l. De aceea, nu judecaţi ceva înainte de

v rem e, p â n ă c e nu v a veni Domnul88.
9. Ia r d e s p re d eo sebire, Domnul a zis: Feriţi-vă de
p ro ro c ii m in c in o ş i şi de învăţătorii mincinoşi care
vin la v o i în h a in e de oi89 şi celelalte. Şi: Nu oridne
îm i z ice : D o am n e, Doam ne, va intra în împărăţia Ce
rurilor, ci c e l c e fa ce voia Tatălui Meu90. Şi: Să fiţi pre
cum c ă m ă ta rii în c e rca ţi, cunoscând binele şi răul91.
Şi: N im en i n u p o a te să slujească la doi domni...92 Şi:
Lucraţi, n u p e n tru m ân carea cea pieritoare, ci pentru
m â n ca re a c e ră m â n e spre viaţa veşnică93. Şi Aposto
lul: Eu, d eci, a ş a alerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă
lupt, n u c a lo v in d în aer. Ci îmi chinuiesc trupul meu
şi-l su p u n ro b ie i. D eci, aşa alergaţi şi voi, ca să luaţi
cununa94. D eci, lu a ţi seam a cu grijă cum umblaţi95.
P ăziţi-vă d e câ in i! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi96. Şi:
Căci c e l c e m ă n â n c ă şi b ea cu nevrednicie Trupul şi
Sângele, o s â n d ă îş i m ăn âncă şi bea, nedându-şi sea
m a... C ăci d e n e -a m fi judecat noi înşine, nu am mai
fi ju d e c a ţi. Dar, fiin d ju d ecaţi de Domnul, suntem pe
d ep siţi, c a s ă n u fim osândiţi împreună cu lumea97.
Şi: Căci în t r is t a r e a c e a după Dumnezeu aduce po
căin ţă s p r e m â n tu ire , fără părere de rău; iar întris
ta re a lu m ii a d u c e m o a rte 98. Ca să deosebiţi care este
voia lu i D u m n e z e u , ce este bun şi plăcut şi desăvâr-
ş it " . Ş i: A le rg la ţin tă , la răsplata chemării de sus a
* “ 1 C orin ten i 4 , 3 - 5 . * “ Matei 7 ,1 5 şa * "Matei 7,21. * 41Acest

te x t n u a p u tu t fi id e n tifica t în Sfintele Scripturi. Este posibil să
fie din t e x t e a p o c r if e . + 92M atei 6 ,2 4 . * 93loan 6,24. * " 1 Co
rin ten i 9 , 2 6 - 2 7 şi 2 4 . + « E fesen i 5 ,1 5 . * "Filipeni 3,2. * ,71
C orinten i 1 1 , 2 9 şi 3 1 - 3 2 . * “ 2 Corinteni7,10. ♦ "Romani 12,2.
962 PATERICUL MARE
lui Dumnezeu, în tru H risto s Iis u s 100. Şi: S tă ru ie şte cu

timp şi fără tim p101. D rep t a c e e a , lu a ţi a m in te de voi
înşivă şi de to a tă tu rm a 102. Şi: T o a te s ă le în cerca ţi; ţi
neţi ce este b in e 103.
10. Despre a te ruga cu tre z v ie şi n e în c e ta t, Dom
nul a zis: Luaţi seam a la voi în şiv ă, s ă n u s e îngreuieze
inimile v o astre de m ân care şi d e b ă u tu ră şi de grijile
vieţii şi ziua acee a să v in ă p e s te voi fă ră de v este104.
Privegheaţi şi vă ru gaţi, c a să nu in tra ţi în isp ită105.
Şi: Iar ceea ce zic vouă, zic tu tu ro r: P riv eg h eaţi!106 Şi:
Privegheaţi, dar, în to a tă v re m e a, ru gân d u -v ă107. Şi:
Cereţi şi vi se va da; c ău taţi şi v eţi afla; b a te ţi şi vi se
va deschide. Că o ricin e c e r e ia, c el c a re cau tă află, şi
celui ce b ate i se va d esch id e108. A sp u s şi o parabolă
Domnul precum că trebuie totdeauna a fi treaz şi a nu-ţi
pierde nădejdea: E ra un ju d e c ă to r n ed rep t...109. Şi: Fiţi
pregătiţi, că în ceasu l în care nu gân diţi Fiul Omului
va veni110. Şi Apostolul: B u cu raţi-v ă p u rurea. Ru-
gaţi-vă n e în c e ta t Daţi m u lţu m ire p e n tru to a te !111 Şi:
Cu frică şi cu cu trem u r lu craţi m ân tu ire a v o astră112.
Şi: N eîncetat fac pom en ire p e n tru voi în rugăciunile
m ele113. Şi: Nu vă îm povăraţi cu nicio grijă. Ci întru
toate, prin închin ăciun e şi prin ru gă cu m ulţum ire,
cererile voastre să fie a ră ta te lui D um nezeu114. Şi:
Iar la miezul nopţii, Pavel şi Sila, ru gând u -se, lăudau
pe Dumnezeu în cântări, iar cei ce erau în tem n iţă îi
* “ “Fiiipeni 3 ,1 4 . * 1012 Tim otei 4 ,2 . * 102Fapte 2 0 ,2 8 . # 1031 Te-
saloniceni 5 ,2 1 - 2 2 . * 104Luca 2 1 ,3 4 . * 105M arcu 1 4 ,3 8 . * 106Mar-
cu 1 3 ,3 7 . * 107Luca 2 1 ,3 6 . * 108M atei 7 , 7 - 8 . * 109L u ca 1 8 ,1 - 2 şi
,
6. * “ “Matei 2 4 ,4 4 . + m l T esaloniceni 5 1 6 - 1 8 . * m Filîpeni 2,
12. + “ “Romani 1 ,9 - 1 0 . * “ 4F ilip en i 4 , 6.
D E SP R E VIAŢA ŞI NEVOINŢELE SFINŢILOR PĂRINŢI 9 6 3
a s c u lta u 115. Ş i: F iţi tr e ji, privegheaţi. Potrivnicul vos

tru , d iav o lu l, u m b lă , răcnind ca un leu, căutând pe
c in e s ă î n g h it ă 116.
11. D e s p re iu b ire a de străini Domnul a zis: Cine
v ă p r im e ş t e p e v oi, p e M ine mă primeşte. Şi cine va
d a u n u ia d in tr e a c e ş tia m ai neînsem naţi un pahar cu
a p ă r e c e v a p rim i p la ta lui117. Şi: Veniţi binecuvânta
ţii T a tă lu i M eu, m o ş te n iţi îm părăţia care a fost gătită
v o u ă d e la în c e p u tu l lu m ii118. Şi: Când faci prânz sau
c in ă , n u c h e m a p e p rie te n ii tăi, nici pe fraţii tăi, nici
p e r u d e le t a le , n ic i v e cin ii bogaţi, ci cheamă pe săraci,
p e n e p u tin c io ş i, p e şch io p i, pe orbi, şi vei fi fericit119.
Şi: C el c e a r e d o u ă h a in e să dea celui ce nu are şi cel
c e a r e b u c a t e s ă fa c ă a se m e n e a 120. Mai fericit este a da
d e c â t a lu a 121. Ş i A p o sto lu l: Nu uitaţi iubirea de stră
ini, ...cu a s e m e n e a je r tfe , m ulţum iţi lui Dumnezeu122.
Şi: D a c ă îm p a r t e a lto ra , s ă îm partă cu firească nevi
n o v ă ţie ; d a c ă m ilu ie şte , să m iluiască cu voie bună!123
Cel c e s e a m ă n ă cu z g â rce n ie , cu zgârcenie va şi sece
ra, ia r c e l c e s e a m ă n ă cu dărnicie, cu dărnicie va şi
s e c e r a . F ie c a r e s ă d e a ce so co teşte cu inima sa, nu cu
p ă r e r e d e r ă u s a u c u silă, căci Dumnezeu îl iubeşte pe
c e l c a r e d ă c u b u n ă v o ie 124. Şi: Pentru că dacă este bu
n ă v o in ţă , b i n e p r im it e s te darul, după cât are cineva,
n u d u p ă c â t n u a r e 125. Şi: N-am voit să fac nimic fără
d e în c u v iin ţ a r e a ta , c a fa p ta ta cea bună să nu fie ca de
silă , c i d e b u n ă v o ie 126.
* U5F a p t e 1 6 , 2 5 . + 1161 P e tr u 5 , 8 . * u7Matei 1 0 ,4 0 şi 42.

* U8M a te i 2 5 , 3 4 . * U9L u c a 1 4 ,1 2 - 1 4 . * ^ L u c a 3 ,1 1 . * m Fapte
2 0 , 3 5 . * 122E v r e i 1 3 , 1 şi 1 6 . * l23Rom ani 1 2 ,8 . * 1242 Corinteni
9 ' 6 - 7 . * 1252 C o r in te n i 8 , 1 2 . * lî6FUimon 14.
964 PATERICUL MARE
12. Iar despre ascu ltare, a zis D om nul: M-am co

borât din cer, nu ca să fac v oia M ea, ci v oia Celui ce
M-a trim is pe M ine127. Şi: Cel ce iu b e şte pe tată ori
pe mamă mai m ult d ecât pe M ine nu e s te vrednic de
Mine128. Şi: Dacă păziţi po ru n cile M ele, veţi rămâne
întru iubirea Mea după cum şi Eu am p ăzit poruncile
Tatălui Meu şi răm ân în tru iu b irea Lui129. Dacă vine
cineva la Mine şi nu u răşte pe ta tă l său şi pe mamă
şi pe fem eie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar
şi sufletul său însuşi, nu p o ate să fie u cenicu l Meu130.
Şi a zis Domnul către Petru şi A ndrei şi Iacob şi Ioan,
Matei şi Filip: Veniţi după Mine! Iar aceştia, îndată au
lăsat toate şi au u rm at Lui131. Un altul d in tre ucenici
I-a zis: Doamne, lasă-m ă să m erg m ai în tâi să-l îngrop
pe tatăl meu. Iisus, însă, i-a zis: Lasă m o rţii să-şi în
groape pe m orţii lor. Tu vino după M ine132.
Şi Apostolul: Căci dacă v estesc Evanghelia, nu-mi
este laudă, pentru că stă asupra m ea datoria. Căci, vai
mie dacă nu voi binev esti!133 Şi: Gândul a cesta să fie în
voi, care era şi în H ristos Iisus, Care Dum nezeu fiind
în chip n-a soco tit o ştirb ire a fi El în to cm ai cu Dum
nezeu. Ci S-a d eşertat pe Sine, chip de ro b luând134 şi
celelalte.
Şi: Tu, însă, Mi-ai u rm at în învăţătură, în purtare,
în năzuinţă135. Şi to ată tru fia care se rid ică împotriva
cunoaşterii lui Dumnezeu, şi to t gândul îl robim , spre
ascultarea lui Hristos. Şi gata suntem să pedepsim
♦ 127Ioan 6, 3 8 . * 128Matei 1 0 , 3 7 . * l29lo an 1 4 , 1 ; 1 5 , 10.

♦ 130Luca 1 4 ,2 6 . * mMarcu 1 , 1 7 ; Luca 5 , 1 1 . ♦ 132M atei 8 ,2 1 - 2 2 .
♦ 1331 Corinteni 9 ,1 6 . * m Fllipeni 2 ,5 - 7 . * 1352 T lm otei 3 ,1 0 .
D E SP R E VIAŢA ŞI NEVOINŢELE SFINŢILOR PĂRINŢI 9 6 5
t o a t ă n e a s c u lta r e a , a tu n ci când supunerea voastră va

fi d e p lin ă 136.
13. D e s p r e s m e re n ie , a zis Domnul: Când veţi face
to a te c e le p o r u n c ite vouă, să ziceţi: Suntem slugi ne
t r e b n ic e 137. C ăci c e e a ce la oam eni este înalt, urâciune
e s te î n a in t e a lu i D u m n ezeu 138. Şi: Cine se va înălţa pe
s in e v a fi s m e r it 139. Ia r Eu, în m ijlocul vostru, sunt ca
u n u l c e s lu je ş t e 140. Ş i: Care va v rea să fie mare între
vo i, s ă fie s lu jit o r al v o stru 141.
I a r S im o n P e tr u , v ăzân d aceasta, a căzut la genun
ch ii lu i Iis u s , z ic â n d : Ie ş i de la mine, Doamne, că sunt
o m p ă c ă t o s 142.
D e a s e m e n e a , S fâ n tu l lo a n Botezătorul a zis farise
ilo r: E u v ă b o t e z c u ap ă, d ar vine Cel ce este mai tare
d e c â t m in e , C ă ru ia n u s u n t vredn ic să-I dezleg curea
u a în c ă lţ ă m in t e lo r 143. Şi Domnul, dându-ne un exem
plu d e s m e r e n ie , S -a s cu la t de la Cină, S-a dezbrăcat de
h a in e , a l u a t u n ş te r g a r şi S -a încins. După aceea, a pus
a p ă î n lig h e a n ş i a în c e p u t să spele picioarele uceni
cilor, ş i s ă le ş t e a r g ă cu şterg aru l cu care era încins144.
Ş i A p o s to lu l: Cu a d ev ărat, eu sunt ultimul dintre
to ţi A p o s to lii, ş i n u s u n t v red n ic nici să mă numesc
a p o s to l, p e n t r u c ă a m p rig o n it Biserica lui Dumne
z e u 145. Ş i: I is u s H ris to s a v e n it în lume ca să mântu
ia s c ă p e c e i p ă c ă t o ş i, d in tre care cel dintâi sunt eu146.
D e a c e e a , v ă în d e m n , eu cel întemniţat pentru
D o m n u l, s ă u m b la ţi cu v red n icie, după chemarea cu
♦ 1362 C o rin te n i 1 0 , 5 -6 . * 137Luca 1 7 ,1 0 . ♦ 13*Luca 16,15.
+ 139M atei 2 3 , 1 2 . * 140Luca 2 2 , 2 7 . ♦ M1Marcu 10, 43-44.
+ l42L u ca 5 , 8 . ♦ W3L u ca 3 ,1 6 . * 144Ioan 1 3 ,4 -5 . * I4S1 Corinteni
1 5 , 9 - 1 0 . *■ l46l T im o te i 1 ,1 5 .
966 PATERICUL MARE
care aţi fost chem aţi. Să trăiţi în sm ere n ie , blândeţe

şi răbdare147. Şi: Nu cel ce se laudă sin gu r este dove
dit bun, ci acela pe care Domnul îl lau d ă148. Dacă, în-
tr-adevăr, aş fi căutat să plac oam enilor, n-aş fi fost
slujitorul lui H ristos149.
14. Despre n eţin erea de m in te a răului, a zis Dom
nul: Iubiţi pe vrăjm aşii voştri, binecu v ântaţi pe cei ce
vă blestem ă, faceţi bin e celo r ce vă u răsc şi rugaţi-vă
pentru cei ce vă vatăm ă şi vă prigonesc. Cui te loveş
te peste obrazul drept, în to arce-i şi pe celălalt. Celui
ce voieşte să se ju dece cu tin e şi să -ţi ia haina, lasă-i
şi căm aşa150, şi celelalte. Şi: Părinte, iartă-le lor, că nu
ştiu ce fac151! Dar şi urechea tăiată în tim pul trădării a
luat-o şi a vindecat-o152. Şi Apostolul: O cărâţi fiind, bi
necuvântăm153. Să vă rugaţi pentru cei care vă urăsc,
să cereţi binecuvântarea lui Dum nezeu p entru aceş
tia şi să nu-i blestem aţi. Şi: Dacă se poate, pe cât stă
în puterea voastră, trăiţi în pace cu to ţi oam enii. Nu
vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi lo c m âniei lui
Dumnezeu154. De asem enea: Domnul care, o cărât fi
ind, nu răspundea cu ocară; suferind nu am eninţa...155.
Acestea despre tem ele de m ai sus.
Iar cel care nu crede făcătorilor de m inuni, părinţi
lor noştri, sau nu le prim eşte cele spuse şi săvârşite de
aceştia este necredincios m ai curând lui H ristos decât
Apostolilor sau acestora. Că Domnul cu tină a deschis
ochii orbului, demoni a sco s din oam eni, m orţi a în
viat, apă în vin a prefăcut, din cinci pâini a săturat pe
♦ ,47Efeseni 4,1-2. * 14*2 Corinteni 10,28. ♦ 149Galateni 1,10. * 1S0Ma-
tei 5,44 şi 39-40. * m Luca 23,24. * 152Luca 22,51. * 1531 Corin-
teni 4,12-13. + 1MRomani 12,14 şi 18-19. * 15S1 Petru 2,23.
D ESP R E VIAŢA ŞI NEVOINŢELE SFINŢILOR PĂRINŢI 9 6 7
c e i c in c i m ii ş i a lu c ra t nenum ărate şi negrăite şi ne

c u p rin s e cu m in te a m inuni, pe care lumea nu le poa
te c u p r in d e 156. Ia r u m b rele şi poalele veşmintelor lor
v in d e c a u t o a t ă b o a la şi to ată neputinţa tn popor, pre
cu m H risto s , a d ev ă ra tu l nostru Dumnezeu, a zis: Cel
ce c r e d e în M in e v a fa c e şi el lucrările pe care le fac Eu
şi m a i m a r i d e c â t a c e s te a va face157. Căci acolo unde
D u m n e z e u , c e l m a i p re su s de fire, binevoieşte să să-
lă ş lu ia s c ă , ş i lu c r u r i m ai presus de fire se lucrează Şi
d e c e t r e b u ie s ă sp u n m u lte? Toată Sfânta Scriptura,
şi V e c h iu l ş i N oul T e stam e n t, oferă ca dintr-un izvor,
a p e d ă tă to a r e d e d u m nezeire, de viaţă şi de mireas
m ă, î n fie c a r e zi. M ai a le s cele care se referă la iubire,
c a re s u n t n e n u m ă r a te şi p e care fericiţii asceţi le-au
c u n o s c u t p r a c t ic ş i te o re tic , şi conform cu acestea au
p u s în lu c r u c u m u ltă acriv ie Cuvântul lui Dumnezeu,
c a s ă z id e a s c ă d e a s u p ra Acestuia temelie dumneze
ia sc ă , p r in p ia t r a c e a din capul unghiului, Domnul
n o s tr u I is u s H ris to s 158. T o ate acestea le va afla cel care
râ v n e ş te a c e s t „rai" binecu v ântat, adică toate câte pot
c o n tr ib u i la în d r e p ta r e a sufletului, de dragul căruia
s -a u s p u s a c e s t e a ş i s -a îm p lin it întreaga Taină a iubi
rii lu i D u m n e z e u , c a s ă -l sco a tă din prăpastia păcatu
lu i ş i s ă -l î n d r e p t e d in n o u spre Dumnezeu, spre chip
şi a s e m ă n a r e 159, d u p ă Cuvântul Sfintei Scripturi. Deci,
c e e a c e t r e b u i e s ă fa c e m noi, este să vărsăm lacrimi
cu s u fle tu l în d u r e r a t şi să ne tânguim cu suspinuri
a m a r e p e n t r u le n e v ir e a şi nepăsarea noastră, şi să ne
s m e r im m a i m u lt p e n o i înşine. Pentru că mare este
+ 156Io a n 2 1 . 2 5 . * 157loan 1 4 ,1 2 . * » 1 Corintem3,10-11; 1
P etru 2 , 6 - 8 . ♦ « ’ F a c e re 1 ,1 2 .
968 PATERICUL MARE
folosul care vine din aceasta, aşa cum n e -a a rătat lă

murit Domnul din parabola vam eşului şi a fariseului
în Sfânta Evanghelie160. Să nu luăm în b ă ta ie de jo c din
pricina invidiei, a îm pietririi şi a n ecio p lirii sufletului
nostru virtuţile oam enilor sfinţi, căci a c e a sta are ca
urmare pieirea sufletelor n oastre. P en tru că aceştia
sunt, într-adevăr, Părinţii n o ştri p u ru rea pomeniţi,
care s-au nevoit continuu, silindu-şi firea om enească
de dragul îm părăţiei Cerurilor, aşa cum a zis Domnul
şi au biruit într-un mod m inunat, d atorită luptei lor
celei mari161.
Deci, veniţi toţi, fraţilor, să luăm p arte cu bucurie
la această hrană dum nezeiască de aici, folositoare
sufletului, arătându-ne cu d esăvârşire nepăsători la
batjocura şi la ocările oamenilor, şi dispreţuind flecă
relile lor. Şi, ca ucenici ai lui H ristos162, ai Celui blând
şi sm erit cu inima, dar şi ai p escarilo r neînvăţaţi,
ai Sfinţilor Apostoli, să păşim pe calea cea strâm tă,
aspră şi istovitoare163, cu pocăinţă, cu ispăşirea pă
catelor noastre, cu cuget sm erit, urm ând poruncile
Domnului. Şi să ajungem la viaţa desăvârşită, netul
burată şi nesfârşită, de unde a pierit to ată durerea,
întristarea şi suspinul164. Acolo unde toţi locuitorii
ei se desfată şi se aud cântări de bucurie nevinova
tă165. „într-o unire" cu Domnul nostru Iisus Hristos,
Căruia I se cuvine toată slava, cin stea şi închinăciu
nea, împreună cu Cel fără de încep ut al Lui Părinte, şi
cu de-viaţă-facătorului Lui Duh, acum şi pururea şi în
veci nesfârşiţi. Amin.
+ “ °Luca 18, 9-14. * 161Matei 11, 12. * 162Matei 11, 29.
* 16îMatei 7,13-14. + 164Isaia 35,10. + 165Psalmul 86,7.
PĂ R IN ŢII PATERICULUI
N O T E BIOGRAFICE1
1. A w a A g a to n a tr ă it foarte probabil în a doua ju

m ă ta te a s e c o lu lu i a l IV-lea şi începutul secolului al
V-lea. A n u l 3 8 0 e s t e av an sat ca dată a venirii sale în
Sch it, în s c r iin d u -s e în a tre ia generaţie de vieţuitori
A v ie ţu it î n p r e a jm a A w e i Pimen şi a Awei Macarie
E g ip te a n u l, ca re -1 p re ţu ia m ult pentru discernămân
tul său . t n ju r u l a n u lu i 3 9 0 , când Sfântul Arsenie a ve
n it în p u s tie , A w a A gaton era deja înconjurat de uce
nici, d in tr e c a r e c e i m a i cunoscuţi sunt doi: Alexandru
şi Z oilo. P e a c e ş t ia îi în tâ ln im şi ca ucenici ai Sfântu
lui A r s e n ie , p r o b a b il după adormirea Awei Agaton.
E ste p r ă z n u it p e 8 ian u arie . Din apoftegmele care-i
su n t a t r ib u it e [tr e iz e c i), aflăm că avea multe virtuţi,
se d e o s e b e a în s ă , în sp ecial, prin dragoste desăvâr
şită ş i d is c e r n ă m â n t. E ste cel care a ajuns în măsu
ră s ă s p u n ă : A m v r u t s ă găsesc un lepros, să-i iau eu
tru p u l le p r o s u lu i, d ân d u -i robusteţea mea. Unii care*
* lN otele biografice ale părinţilor patericului sunt preluate în

mare p arte din ediţia grecească, în traducerea Părintelui Victor Ma-
nolache. T ot de V.M. su nt traduse şi notele de subsol preluate dinS t
970 PATERICUL MARE
auziseră că a re un m a r e d is c e r n ă m â n t, a u v ru t să-l
în cerce şi i-au zis: Tu e şti A g a to n ? A u zim c ă eşti des
frânat şi m ân d ru . Da, e s te a d e v ă r a t, le -a ră s p u n s ace
la. L-au în tre b a t din n ou : Tu e ş ti A g a to n , flecăreţu l şi
bârfitorul? Şi el le -a ră s p u n s: E u s u n t. L -a u în tre b a t a
treia oa ră : Tu eşti A gaton , e re tic u l? Şi sfâ n tu l a zis: Nu
sunt eretic. D upă a c e e a , l-a u ru g a t s ă le s p u n ă de ce a
prim it p rim ele o că ri şi p e u ltim a n -a p rim it-o . Şi le-a
răspuns: Pe a ce le a le -a m p rim it, p e n tru c ă s u n t folo
sitoare sufletului m eu , în tim p c e e re z ia e s te ru p tu ra
de Dum nezeu, de a c e e a n -a m p rim it-o . P ră z n u ire a lui
se face pe 8 ianu arie.
2. A w a Ahila. A fo st un p u stn ic la Schitu l Egiptu
lui, în a tre ia g e n e ra ţie şi a lă s a t a m in tire a unui m are
ascet. A w a V itim ie şi A w a A m m oi i-a u fo st ucenici.
L -a povăţuit şi p e A w a Isaia (a p o fte g m a 3 din Pate
ricul alfab etic). A ce a sta se în tâ m p la p ro b a b il în jurul
anului 4 2 0 . Sub n um ele lui s-a u p ă s tr a t 6 apoftegm e.
Pom enirea lui se face p e 1 7 ia n u a rie .
3. A w a Aio - O ap ofteg m ă în P a te ricu l alfabetic.
4. A w a Alonie. F a ce p a rte din a d o u a g e n e ra ţie de
m onahi, d a r în că m ai tră ia p e la an ul 4 0 0 din m o m en t
ce este am in tit de A w a Pim en (A poft. 4 2 şi 5 6 ) . S-au
p ăstra t 4 ap oftegm e de la el. P ră z n u ire a lui se face pe
4 iunie.
5. A w a Am m oi. A v ie ţu it la Chilii îm p re u n ă cu A w a
Vitimie, cu ca re a u cen icit şi la A w a Ahila. A făcut p ar
te din generaţia a treia de m onahi, fiind a p ro p iat de
vârstă cu A w a Pim en. S-au p ă stra t 5 ap oftegm e de la el.
6 . A w a A m m onâ. A fo st u ce n ic al Cuviosului A nto
nie cel M are - a făcut, d eci, p a rte din p rim a g e n eraţie
PĂRINŢII PATERICULUI 971
d e m o n a h i - şi u rm aş al lui la conducerea comunităţii

m o n a h a le d e la Pispir. înainte de a merge la Cuviosul
A n to n ie a s t a t paisprezece ani în Schit, contemporan
cu M a ca rie , Pam vo şi alţii, luptându-se cu patima mâ
niei. A b iru it p atim a într-o măsură desăvârşită, ajun
gând s ă -i fie fo a rte greu să vadă păcatul la cel care
p ă c ă tu ia şi s ă d e a canon, atunci când ajunsese deja
ep isco p . A fo st hirotonit episcop pentru marile sale
v irtu ţi d e c ă t r e Atanasie cel Mare, la anul 362. Este
p osibil c a s p r e sfârşitul vieţii să se fi retras iarăşi la
Schit. E s te p o m e n it de Pimen (apoftegmele 2,53 şi
9 8 ) . A a d o r m it în Domnul în jurul anului 400. După
alţii a r fi a d o r m it înainte de 388, când a sosit Pala-
die în E g ip t, din m om ent ce acesta nu-1 pomeneşteîn
L av saicon . P o m en irea lui se face pe 26 ianuarie. S-au
p ă s tr a t d e la el 1 1 apoftegme în Patericul alfabetic. De
a se m e n e a , a u m ai răm as câteva epistole şi scrieri du
h o v n ice ş ti şi ch ia r o tâlcuire la Evanghelia după loan.
7. A w a A m m un , începătorul vieţii monahale de
pe m u n te le N itria. S-a născut în jurul anului 290 şi
se tr ă g e a d in tr-o familie mare şi bogată. Orfan de
tată, silit d e unch iu l lui să se căsătorească la vârsta
de d o u ă z e c i şi doi de ani, şi-a petrecut noaptea nunţii
stră d u in d u -s e s-o convingă pe soţie să se dedice îm
p re u n ă lui D um n ezeu şi să trăiască o viaţă în feciorie.
A c e a s ta a co n sim ţit, luând hotărârea să trăiască în
a c e e a ş i c a s ă p re cu m fraţii. Au făcut aceasta timp de
o p ts p re z e c e an i, p ână când soţia lui a ajuns să recu
n o a s că d e s ă v â r ş ire a vieţii mănăstireşti. Atunci, Am
m un a p le c a t s p re muntele Nitriei, în timp ce aceas
ta a c h e m a t slujnicele să trăiască o viaţă în feciorie,
972 PATERICUL MARE
şi şi-a transform at casa în m ăn ăstire. Conform unui

izvor istoric, Ammun este prim ul călu găr care şi-a
aşezat chilie în Nitria. Se s o co te şte că aceasta s-a în
tâmplat în jurul anului 3 3 0 . S-a n ev o it acolo aproa
pe douăzeci şi doi de ani. La scu rt tim p, în jurul lui
s-au adunat mulţi oam eni care cereau să ducă viaţă
de mănăstire, între care a fo st şi A w a Pamvo. Astfel,
a luat naştere centrul m onahal al N itriei, unde pentru
prima dată com unitatea m on astică s-a adaptat mo
delului de enorie, având preoţi proprii. M ulte minuni
s-au întâmplat în viaţa A w ei Ammun. A fo st cunos
cut şi apropiat Cuviosului Antonie ce M are, împreună
cu care a înfiinţat obştea m onahală de la Chilii, pe la
338. Când a murit, Sfântul A ntonie cel M are a văzut
sufletul lui ridicat la ceruri de îngeri. M untele unde a
locuit Antonie şi Muntele Nitriei, unde a adorm it Am
mun, se aflau la o distanţă de douăzeci şi tre i de zile.
Prăznuirea lui se face pe 4 octom brie. S-au păstrat de
la el 2 apoftegme.
8. Awa Ammun din Raith. D espre acesta nu cu
noaştem decât că s-a călugărit la m ăn ăstirea Raith,
care se află pe ţărm ul de sud-vest al Peninsulei Sinai,
unde erau cele douăsprezece izvoare şi cei şaptezeci
de arbori de finic (Ieşire 1 5 ,1 7 ) . L-a v izitat pe Awa
Sisoie cel Mare la Klisma de două ori. Vizitele acestea
s-au întâmplat după 42 9 , anul stabilirii A w ei Sisoe la
Klisma. Acesta este motivul pentru care e ste disociat
de Awa Ammon, întem eietorul Nitriei, care a murit
Înainte de 356.
9. Anastasie Sinaitul. A trăit în jurul anului 600. Filo
sof şi teolog aspru, călugăr la mănăstirea Sinai, a coborât
în c e t ă ţ ile E g ip tu lu i c a s ă în fru n te monofizitismul.

1 0 . A w a A n d re i - O ap o fteg m ă în Patericul alfabetic.
1 1 . A w a A n to n ie c e l M are. Cuviosul Antonie cel
M are e s t e c e l m a i c u n o s c u t d intre părinţii Patericu
lui. A c e s t lu c r u s e d a to re a z ă m ai m ultor factori, dar
în p rim u l r â n d ro lu lu i p e c a re l-a ju ca t ca întem eietor
al m o n a h is m u lu i a n a h o r e tic şi statu rii sale duhovni
c e ş ti c a r e l-a u im p u s d e tim p u riu în m em oria Bisericii
la lo c d e m a r e c in s te . A stfel, ben eficiază de o biogra
fie c o n s is te n t ă s c r is ă d e Sfântu l A tanasie cel Mare,
în tr e a n ii 3 5 7 - 3 5 9 , la p u ţin tim p după trecerea sa la
D o m n u l ( 3 5 6 ) , (V ezi tra d u c e re a ro m ânească: Sfântul
A ta n a sie c e l M a re , V ia ţa cu v iosului părintelui nostru
A n to n ie , LXV. T ra d u c e re , in tro d u cere si note de Pr.
P ro f. D u m itru S tă n ilo a e , în P S B 1 6 , E1BMO, Bucureşti,
1 9 8 8 ) . Cu e l s e d e s c h id e ş i c o le c ţia alfabetică a Pate
ric u lu i e g ip te a n . Cu u n a sa u m ai m ulte din apofteg
m e le lu i s e d e s c h id ş i t o a te cap ito lele colecţiei tem a
tic e , c u o s in g u r ă e x c e p ţie (T em a XIII). S-a născut în
an u l 2 5 1 , î n s a tu l C o m a d in Egiptul de Sus, ca fiu al
u n o r ţ ă r a n i c r e ş t i n i în s tă r iţi. S -a re tra s în singurătate
la v â r s t a d e 2 0 d e a n i, d u p ă m o a rte a părinţilor. Cu
v â n tu l M â n tu ito r u lu i: D a că v o ie şti să fii desăvârşit,
d u -te , v in d e a v e r e a t a , d ă -o să ra cilo r şi vei avea co
m o a r ă î n c e r ; d u p ă a c e e a , v in o şi urm ează-M i (Matei
1 9 , 2 1 ) , a u z it î n b is e r ic ă , a re p re z e n ta t chem area care
l-a d e t e r m i n a t s ă îm p a r t ă av u ţiile săracilor, să încre
d in ţe z e p e s o r a s a u n e i c o m u n ită ţi de fecioare şi să
s e r e t r a g ă u n d e v a în a p ro p ie re , la m arginea satului,
în t r - o c o l i b ă , s u b a s c u lt a r e a unui a lt asce t din regiu
n e , m a i v â r s t n i c ş i m a i e x p e rim e n ta t, iar apoi într-un
974 PATERICUL MARE
mormânt idolesc părăsit. în ju rul v ârstei de treizeci

şi cinci de ani pleacă în pustia adâncă, aşezându-se în
locul numit Pispir, pe malul d rept al Nilului, unde tră
ieşte ca pustnic până în 3 0 5 /6 . în a cea stă perioadă se
adună în jurul lui un num ăr m are de ucenici (se spune
că numărul lor a ajuns la 6 .0 0 0 ), cu care Cuviosul An
tonie întemeiază un m are centru m onahal, la Faium.
După term inarea persecuţiilor, Cuviosul Antonie se
retrage în Muntele Kolzim, în pustie, la v est de Marea
Roşie, unde se găseşte astăzi m ăn ăstirea care-i poar
tă numele. Aici era căutat continuu de m ulţi monahi
dar şi de mireni. Adesea cobora el însuşi la Pispir, dar
şi în alte centre monahale, pentru a veni în întâm pi
narea celor care voiau să-l vadă şi să-i ceară cuvânt.
De câteva ori, atunci când situ aţia B isericii a cerut-o,
a venit în Alexandria. Prima dată a coborât, în vrem ea
persecuţiei din 3 1 1 , expunându-şi viaţa sa pericolu
lui muceniciei pentru a încuraja pe creştin ii aflaţi sub
persecuţie împăratului rom an Maximin. A doua oară,
a mers în 355, când arianism ul părea să trium fe, pen
tru a sta alături de ucenicul şi prietenul său, Sfântul
Atanasie cel Mare. Un an mai târziu a m urit, la vâr
sta de 105 ani. Este pom enit de B iserică în ziua de 17
ianuarie. De la Cuviosul Antonie s-au p ăstrat scrisori
adresate de acesta unor obşti m onahale aflate sub în
drumarea sa, cum erau cele din A rsinoe, Pispir sau
Nitria. Corespondenţa lui s-a păstrat în două colecţii:
o colecţie de şapte scrisori, a căro r au ten ticitate nu
este pusă la îndoială de nimeni, şi o a doua colecţie,
de douăzeci de scrisori, păstrate integral numai în
arabă şi parţial în siriacă, greacă şi georgiană, a căror
a u te n tic ita te e s te co n testată. Apoftegmele Cuviosului

A n to n ie c e l M a re s-a u păstrat în mai multe colecţii:
3 8 în P a te r ic u l e g ip te a n alfabetic (limba greacă); 49
în lim b a s ir ia c ă ; 4 0 în lim ba arabă, într-o colecţie de
p ro v e n ie n ţă c o p tă . La acestea se mai adaugă câteva
a p o fte g m e c u le s e d e Paladie.
1 2 . A w a Anuv. E ste vorba despre fratele cel mai
m a re a l lu i A w a P im en . Pom enirea lui se prăznuieşte
la 6 iu n ie . A v ie ţu it la Sch it, unde s-a aşezat pe la 370,
îm p re u n ă c u fra ţii săi, sub îndrumarea lui Awa Pi
m en . D u p ă d is tru g e re a Schitului la 407, toţi fraţii s-au
m u ta t lâ n g ă T e re n u th is, pe malul Nilului, punând ba
zele u n e i o b ş ti.
1 3 . A w a A pfie. P u stn ic egiptean şi episcop al
O xirin h u lu i în t r e a n ii 3 9 0 -4 0 0 . Singura mărturie cer
tă în b io g r a fia lu i e s te o convorbire cu arhiepiscopul
T eofil a l A le x a n d rie i. A tunci el era deja bătrân, un
p u stn ic r e c u n o s c u t. T re i ani mai târziu a fost hiroto
n it e p is c o p d e T eo fil. A m u rit bătrân în al doilea dece
niu a l s e c . a l V -le a . î n p rim ii lui ani a trăit în ascultare
îm p re u n ă c u c â ţiv a o am e n i credincioşi aleşi, adică în
tr-o o b ş t e m o n a h a lă . M ai târziu, după moartea acelo
ra, a a le s v ia ţ a p u stn ic e a sc ă . De altfel, este probabil că
a t r ă it d in n o u în t r -o c e a tă de pustnici. Suplimentar
av em in fo r m a ţ ia d in tr-u n a lt izvor că Apfie a fost uns
c ă lu g ă r d e A w a A n to n ie de la Schit şi a locuit în pus
tie 5 4 d e a n i. E r a o m sim plu şi aspru, nu trăia împre
u n ă c u o a m e n ii, c i fu g e a m ereu de tovărăşia lor. Doar
în z iu a d e P a ş t e o b işn u ia să apară în cetatea Oxirinh,
ca s ă a s c u lt e p r e d ic a în b iserică. Ducea o viaţă pustni
c e a s c ă p r i n t r e a n im a le sălbatice, cu care era prieten.
976 PATERICUL MARE
Acestea îl îngrijeau, iar iarn a se ad unau în jurul lui şi

se încălzea cu suflarea lor. De asem e n e a, îi aduceau
mâncare. Când a fost rid icat d e Teofil la demnitatea
episcopală în Oxirinh, l-au cău tat, d ar n-au putut să-l
găsească, pentru că era în pu stie. A tră it în mod ab
solut virtutea înstrăinării. De asem e n e a, avea evlavie
autentică, voinţă tare şi m in te ascu ţită. Apărea ca un
om obişnuit, dar cuvântul lui e ra al unui om înţelept.
Spre sfârşitul anilor vieţii lui, cu to a te că devenise
episcop împotriva voinţei lui, a a ră ta t o înţelepciune
şi o râvnă pastorală ieşită din com un şi a fost un epi
scop activ. Nu locuia în cetate, ci în chilia lui pustni
cească. Doar sâmbetele şi d um inicile venea în cetate.
Sosea sâmbătă dimineaţa, slu jea Liturghia, apoi, du-
pă-amiază rezolva treburile ep iscopiei. Seara slujea
iarăşi. Apoi, duminică dim ineaţa slu jea Dumnezeias
ca Liturghie. De fiecare dată când slu jea predica po
porului, noaptea şi-o p etrecea în rugăciune şi cântare
până la ceasul Dumnezeieştii Liturghii. Duminică sea
ra se retrăgea în chilia lui p u stn icească până sâmbăta
următoare. Astfel, a reu şit să îm p ace pustia cu înda
toririle de episcop. Oxirinhul era atunci într-un mod
neobişnuit o mare cetate m on astică. Avea 20.000 de
călugăriţe şi 10.000 de călugări. Apfie se îngrijea în
mod special de săraci şi năpăsţuiţi şi numise un slu
jitor special pentru această lucrare, aşa încât sărăcia
aproape că dispăruse din tu rm a sa. Se interesa nu
doar de victime, ci şi de cei vinovaţi, pentru că încăl-
cau Legea lui Dumnezeu şi îşi pierd eau sufletele lor.
în Biserică a impus o rânduială severă şi de aseme
nea era foarte aspru cu rânduiala la Dumnezeiasca
Liturghie. Ca episcop n-a dobândit nimic şi a rămas

to a tă v iaţa un neagonisitor. (Vezi G. Florovski, Teme
de Isto rie B isericească, Ed. P. Poumara, Tesalonic,
1 9 7 9 , pp. 1 1 5 -1 5 2 ). S-a implicat şi în apărarea drep
tei cred inţe, m ergând la Alexandria şi mustrându-1 pe
arh iepiscopu l Teofil pentru erezia antropomorfiţilor,
în care căzuse.
14. A w a Apollo de la Chilii - 0 apoftegmă în Pate
ricul alfabetic.
1 5 . A w a Apollo de la Ermopolis. Din apoftegmele
Patericului M are care se referă la persoana lui (III, 45;
V, 9 ) aflăm că este vorba despre un bătrân harismatic,
care s-a nevoit în pustiul Tebaidei. în Istoria monahi
lo r din Egipt (cap. 8), se vorbeşte despre Awa Apollo
care a fo st părinte duhovnicesc la cinci sute de călu
gări, cunoscu t în toată Tebaida. Sfântul Ioan Casian îi
acordă m ulte pagini în convorbirile sale duhovniceşti
(Convorbirile 2 ,13; 24,9). în apoftegma VIII, 5 citim
că A w a Daniel a m ers în Tebaida ca să cinstească po
m en irea A w ei Apollo. Dumnezeu a făcut lucruri mari
şi m inunate prin A w a Apollo. Prăznuirea lui se face
pe 25 ianuarie.
16. A w a Apollo de la Schit - 0 apoftegmă în Pate
ricul alfabetic.
17. A w a Ari. S-a nevoit la Chilii, făcând parte din
a doua gen eraţie de monahi. Este prăznuit pe 13
decem brie.
18. A w a A rsenie cel Mare a fost unul dintre dem
nitarii cei m ai de seam ă ai împăratului Teodosie, care
i-a în cred in ţat instruirea celor doi fii ai săi, viitorii îm
păraţi A rcadie şi Honoriu. Educaţia şi virtutea sa l-au
978 PATERICUL MARE
im pus re p e d e în m ed iu l p alatelo r, astfel în cât nu nu

m ai că-1 ştia u to ţi şi-l p re ţu ia u în m od deosebit, dar îl
şi n u m eau p ă rin te le îm p ăratu lu i. S -a născu t la Roma
în anul 3 5 4 , cân d Cuviosul A n to n ie tre c e a la Domnul.
A p ă ră sit luxul p a la te lo r îm p ă ră te ş ti în 3 9 4 , în urma
u n ei d e sc o p e riri lă u n tric e , p rim ite de la Dumnezeu,
d esp re v ia ţa p u stn ic e a sc ă şi a p ă ră sit lum ea şi slava
ei, re tră g â n d u -se în p u stia Sch itu lu i, sub îndrumarea
A w e i Ioan K olovos. V iaţa lui d e nevoin ţă s-a distins
p rin tr-o s e v e rita te c a re a p ă ru t exag erată chiar şi că
lu g ărilo r s ch itio ţi. Faim a lui d ep ăşise graniţele Schi
tului, de a c e e a v e n e a u o am en i de pretutindeni ca să-l
vadă. Ş e d e re a lu i la S ch it a d u rat până în anul 434. în
tr e tim p, d in p ricin a je fu irii Schitu lu i de către barbari,
în anul 4 0 7 , a p le c a t p e n tru pu ţin tim p la Kanopo, în
A lexand ria. în anu l 4 3 4 a p le ca t din nou, to t din cauza
u n ei n o i n ăv ăliri a b arb arilo r, şi a m ers la Troe [sau
Tryi, a stă z i T u ra, la 1 5 km su d -est de Cairo), unde a
răm as p ân ă în an u l 4 4 4 . B a rb a rii îl alungă încă o dată
de a co lo şi m e rg e „în p ă rţile de jos", adică în Kanopo
din A lexandria. D upă tre i ani se în to arce la Troe, unde
m o are, în ju ru l anu lu i 4 4 9 . P om enirea lui se face pe
8 m ai. Cuviosul A rsen ie cel M are este unul dintre cei
m ai m ari p ă rin ţi ai P atericului, sim bol al retragerii
din lum e şi al v ie ţu irii în d ep lină linişte. De la el s-au
p ă s tra t în P atericu l a lfa b etic 4 5 de apoftegme. Patru
u cen ici ai săi, A lexandru, Zoilo, Daniil şi Marcu au de
v en it fo a rte cu n o scu ţi m u ltă vrem e după trecerea la
Dom nul a p ărin telu i lor.
19. A w a A tanasie. E ste v o rba despre Sfântul Atana-
s ie cel M are, cel m ai cu n o scu t patriarh al Alexandriei,
c a r e p rin lu p tele lui su sţin u te îm potriva ereziilor a

d e v e n it stâ lp al O rtodoxiei. S-a n ăscu t în anul 2 9 5
în A lexan d ria, und e a şi stu d ia t teologia şi filosofia.
D upă a c e e a , p e n tru p uţin tim p, a răm as lângă Cuvio
su l A n to n ie cel M are în p ustie, ducând o viaţă asceti
că. L a p u ţin ă v re m e , însă, s-a în to rs în cetate, ca să se
d e d ice slujirii B isericii. La v â rsta de treizeci şi trei de
an i, a u rm a t p atriarh u lu i A lexandru la tronul p atri
a rh a l din A lexandria. P en tru lupta lui neînduplecată
îm p o triv a ereziei lui Arie, a fost exilat de cinci ori şi
a ră m a s p e n tru şap te sp re ze ce ani d eparte de tronul
p a tria rh a l. De m u lte o ri în anii exilului se refugia şi
s e a scu n d e a în m ăn ăstirile Egiptului. în anul 3 6 6 , p o
p o ru l din A lexand ria s-a răsculat, cerând în toarcerea
ierarh u lu i şi forţân d pe îm păratul Valens să-l rech e
m e din exil. De atunci, a răm as n etulburat pe tronul
lui, p ân ă în anul 3 7 3 , când a ad orm it în Domnul. Ope
r a lui, s c ris ă d e m ână, este con sid erată foarte im p or
ta n tă . P om en irea lui se prăznuieşte la 1 8 ianuarie.
2 0 . A w a Avraam . A vieţuit la Chilii. Ne inform ea
ză d esp re el A w a Isaac, preotul Chiliilor. Este foarte
p robabil să fie aceeaşi p ersoan ă cu cel d espre care
v o rb e şte Sfântul Ioan Casian în convorbirile sale du
hovn iceşti, pe ca re l-a vizitat în jurul anului 4 0 0 şi
d esp re ca re spune că avea d reap tă m ăsură în toate
(C onvorbirile 1 5 ; 2 4 ). în P ateric m ai su n t pom eniţi
în că tre i Bătrâni cu num ele de Avraam : un ucenic al
A w ei Sisoe, un ucenic al A w ei Agaton şi unul am intit
de A w a Teodor Elefteropolitul.
2 1 . A w a Carton. E ste ucenic ai A w ei M acarie cel
M are şi tatăl după tru p şi p ărinte duhovnicesc al
980 PA TERICUL M A R E
A w e i Z a h a r ia , î m p r e u n ă c u c a r e a v e n i t la S c h it p e la
an u l 3 8 0 . L -a c r e s c u t p e fiu l s ă u î n p u s t ie . E s t e cu n o s
c u t e p is o d u l i n t r ă r i i c o p ilu lu i Z a h a r ia î n t r - u n lac de
p u c io a s ă c a r e l - a d e s f ig u r a t , c a r ă s p u n s la p ro te stu l
m o n a h ilo r c ă e s t e ţ i n u t u n c o p il î n m ă n ă s t ir e . Este
p o m e n it p e 5 d e c e m b r ie . S - a u p ă s t r a t 3 a p o fte g m e .
22. A w a C a s ia n . S - a n ă s c u t î n a n u l 3 6 3 , în D obro-
g e a d e a s tă z i. E s t e c u n o s c u t p e n t r u p e r e g r in ă r ile lui
la m a r ile m ă n ă s t i r i d in P a le s t in a ş i E g ip t. D u p ă o v re
m e p e t r e c u t ă î n P a le s t in a , a p l e c a t în p u s t ia d in Egipt
p e la 3 8 0 ş i s - a a ş e z a t la S c h it c u g â n d u l d e a răm âne
a c o lo . î n a n u l 4 0 0 e s t e s i l i t s ă p ă r ă s e a s c ă S ch itu l de
îm p r e ju r ă r i n e fa v o r a b ile . M e r g e la C o n stan tin o p o l,
u n d e e s t e h i r o t o n i t d ia c o n d e S fâ n tu l Io a n Gură de
Aur. In a n u l 4 0 4 a a ju n s la R o m a , d u p ă c e s e im pli
c a s e în a p ă r a r e a S fâ n tu lu i l o a n G u ră d e Aur. De aici
m e r g e în M a r s ilia d e a s t ă z i, u n d e s e v a s ta b ili şi va
p u n e în s c r i s t o t c e e a c e s t r â n s e s e î n p e re g rin ă rile
s a le la m ă n ă s t ir i ş i la m a r ii p u s t n ic i. A u r ă m a s de la el
m a i m u lte lu c r ă r i: „ C o n v o rb iri d u h o v n ic e ş ti", „Aşeză-
m in te le m o n a h a le ” ş i „ D e s p re în t r u p a r e a Domnului".
S e p r e s u p u n e c ă m u lte d in a p o ft e g m e le c e v o r intra
în P a te r ic u l e g ip t e a n s u n t lu a t e d in p r im e le d o u ă lu
c ră ri. A ici v a î n f iin ţa î n 4 1 5 m ă n ă s t ir e a d e călugări
S fâ n tu l V ic to r ş i o m ă n ă s t ir e p e n t r u c ă lu g ă riţe . A fost
p rim u l o r g a n iz a to r a l m o n a h is m u lu i în A p u s şi unul
d in p r in c ip a lii în v ă ţ ă t o r i a i v ie ţ ii a s c e t ic e d in Apus.
A t r e c u t la D o m n u l î n a n u l 4 3 5 . E s t e p o m e n it de Bi
s e r ic a O rto d o x ă p e 2 9 fe b r u a r ie , i a r d e B is e r ic a Ro-
m a n o -C a to lic ă p e 2 iu lie .
23. Sfântul Chirii, Patriarhul Alexandriei (3 7 0 -

4 4 4 ), se trăgea dintr-o familie renumită din Alexan
dria şi era nepotul Patriarhului Teofil. Se pare că s-a
nevoit în tinereţile lui pentru o bucată de vrem e în
Nitria, lângă A w a Isidor, faţă de care avea o evlavie
adâncă şi care l-a numit şi preot mai târziu. în anul
4 1 2 , după m oartea unchiului său, a ocupat tronul epi
scopal din Alexandria. Perioada păstoririi lui a fost
caracterizată de lupte puternice împotriva vechilor
erezii. Chirii a fost pentru nestorianism ceea ce a fost
Sfântul Atanasie pentru arianism. însem nată este şi
opera lui scriitoricească.
24. Awa Conon. în Limonariul lui Ioan Moshos
(PG 87, cap. III, 2854D -2856A B) se vorbeşte despre
preotul Conon de la mănăstirea Penthoucla, sau Mă
năstirea Botezului, lângă râul Iordan. Era de origine
din Cilicia şi a venit la călugărie de foarte tânăr. A fost
hirotonit preot şi pentru că era foarte virtuos i-au dat
ascultarea să-i boteze pe cei care veneau să se boteze,
în cap. XXII al aceleiaşi cărţi îl întâlnim în obştea Sfân
tului Teodosie Egumenul într-o nevoinţă aspră, aşa
cum se relatează şi în apoftegma IV, 41. Ca timp, este
localizat în secolul al Vl-lea, deoarece slujirea botezu
lui la Iordan i-a încredinţat-o arhiepiscopul Petru I al
Ierusalimului, a cărui perioadă de arhierie a fost între
anii 52 4 şi 552. în alte izvoare2 se vorbeşte despre un
Conon care a fost numit egumen al Lavrei celei mari,
♦ 2John Blnns, A scetics an d A m bassadors o f C hrist. T he M onas-
teries o f P a lestin e 314-631. Oxford 1 9 6 6 . D.J. Chitty, T he d esert a
C ity, Oxford 1966.
982 PATERICUL M ARE
în an u l 5 4 8 , şi s -a lu p t a t îm p o tr iv a o rig e n iştilo r. Nu
p u tem sp u n e c a r e d in tr e c e i d o i e s t e a c e a s tă p ersoa
nă, m ai a le s c ă tim p u l şi s p a ţiu l s u n t a p ro p ia te . Cele
d ou ă m ă n ă s tiri: P e n th o u c la , a S fâ n tu lu i T eod osie şi
M area L av ră a S fâ n tu lu i S a v a e r a u v e c in e şi com uni
cau fo a rte m u lt în t r e e le . P r ă z n u ir e a lu i s e face pe 19
fe b ru a rie .
2 5 . A w a C o p ri. A v ie ţ u it în S c h it.
2 6 . A w a C ro n ie . A f o s t u c e n ic a l A w e i A ntonie cel
M are. D u pă m o a r te a a c e s t u ia s -a s ta b ilit în Nitria,
u n d e a fo s t h ir o t o n it p r e o t. î n a n u l 3 9 5 , când a fost
v iz ita t d e a u to r u l „ Is to rie i M o n a h ilo r d in Egipt" avea
1 0 0 d e an i. A a v u t u c e n ic p e A w a Isa a c , p reo tu l de la
Chilii. D in a p o fte g m e le c a r e p o m e n e s c d esp re el apa
re s ă fi a v u t d a ru l tâ lc u ir ii D u m n e z e ie ş tilo r Scripturi.
S -au p ă s tr a t d e s p r e e l 5 a p o fte g m e .
27. A w a D a n ie l d e la S c h it a t r ă i t în sec. al Vl-lea. A
fo st ie ro m o n a h p u s tn ic şi, m a i tâ rz iu , în tâistătăto ru l
o b ştii m o n a h a le d e la S c h it. A s u fe r it p e rip e ţia între
ită a în r o b ir ii d e c ă tr e b e d u in i. A tr e ia şi u ltim a oară,
în e fo rtu l lu i d e a ev ad a, a lo v it cu o p ia tră pe pira
tu l p a z n ic ş i l-a u c is. C h iar d a că ş i-a m ă rtu ris it fapta
a c e a s ta m u lto r d u h o v n ic i is c u s iţi, ş i n ic i unul nu l-a
tr a s la ră s p u n d e re , n -a p u tu t în s ă s ă s e ie rte pe sine,
şi s -a p r e d a t în c e le d in u r m ă c â rm u ito rilo r Alexan
d riei. Când e p a rh u l a v o r b it c u el, s -a m in u n at de dis
c e rn ă m â n tu l lu i ş i l-a s lo b o z it, z icân d u -i: „Mergi şi te
ro ag ă p e n tru m in e , A w a". D u pă a c e a s ta , a revenit la
S ch it, ş i m a i tâ rz iu , s -a m u ta t în tr-u n lo c m ai sigur, la
Tavoc, d in ca u z a n ă v ă lir ilo r tâ lh a rilo r, u n d e a şi murit
ca s ta r e ţ a l m ă n ă s tirii în te m e ia te d e el în su şi, cinstit
şi r e s p e c t a t d e to ţi p e n tru v irtu te a şi h a rism e le lui.

Din te x te le c a r e s u n t c u p rin se în P a te ricu l M are (VII,
1 3 ; VII, 1 4 ; VIII, 4 ; VIII, 5 ş.a.) n e p u te m d a se a m a d e
la rg a şi a d â n c a p re ţu ire d e c a r e se b u cu ra din p a r
t e a tu tu r o r L a v re lo r că lu g ă re şti. La o v â rs tă în a in ta tă ,
s -a o c u p a t cu a lc ă tu ire a d e s ă v â rşită a p o v e stirilo r lui
d e s p r e a s c e ţii ren u m iţi, p e c a r e fo a rte p robab il Ie-a
fo lo sit şi în d iscu ţiile lui. A ce ste a au fo st c o n se m n a te ,
d u p ă to a tă p ro b a b ilita te a , d up ă m o a rte a lui d e c ă tre
u n u c e n ic şi co n stitu ie o co le cţie c a r e a r e o la rg ă r ă s
p â n d ire . U cen icu l lui în a c e s te p ov estiri ad a u g ă sufi
cie n te ele m e n te b iografice d e sp re A w a (v ia ţa A w e i
D aniel S chitiotul, Ed. L. Clugnet, P aris, 1 9 0 1 ) .
2 8 . A w a Dioscor. A fo st u ce n ic al A w e i P am vo şi
p r e o t în N itria în jurul anului 3 9 0 . U lte rio r a aju n s
e p isco p în E rm o p o lis, în tre 3 9 4 - 4 0 3 . T rei ap ofteg m e.
2 9 . A w a D orotei. Pro v en ea probab il din A ntiohia
şi a t r ă it la m ijlocul secolului al Vl-lea. A fo st u ce n ic în
m ă n ă s tire a lui A w a Seridie şi în prim ii ani ai tin e re ţii
a fo st în d ru m a t de d ou ă m ari p e rso n a lită ţi a s ce tice ,
A w a V arsanufie şi A w a Ioan p ro ro cu l, c a r e e x e rc i
ta u o influ enţă h o tă râ to a re în v ia ţa de o b şte a fra ţilo r
m ăn ăstirii, în principal prin interm ediul Egum enului
Seridie. Mai târziu , după m o a rte a A w e i S eridie şi a
A w e i Ioan, în tru c â t nici A w a Varsanufie c a r e e r a z ă
v o râ t nu d ă d e a niciun sem n de v iaţă, a h o tă râ t să -şi
îm p lin ească m arele lui d o r şi a p le ca t în p ustiu. A ales
un ţin u t a rid în tre Gaza şi M aium a, în să la s c u r t tim p
l-au d e sco p e rit părinţii c a re la m ă n ă stire a A w e i S eri
die se lin iştiseră şi p rim iseră m ult a ju to r lângă el, şi
nu în ţelegeau să se d e sp a rtă de a ce sta . Astfel, a fost
984 PATERICUL MARE
s ilit s ă s e s u p u n ă v o in ţe i lu i D u m n e z e u ş i a întem eiat

m ă n ă s tire a lu i î n t r e G a z a ş i A s c a lo n , în ju ru l anului
5 4 0 . P o m e n ir e a lu i s e f a c e p e 1 3 a u g u s t. Vezi Awa
D o ro te i, O p e re a s c e t ic e , E d . E tim a s ia , m ănăstirea
S fâ n tu lu i Io a n B o te z ă to r u l, K a re ia , A ten a , 1 9 8 1 .
3 0 . A w a D u la. A f o s t u c e n ic u l A w e i Visarion. 2
a p o fte g m e .
3 1 . A w a E ffe m Ş ir u l. A t r ă i t în t r e 3 0 6 şi 3 7 3 . S-a
n e v o it la N isib e, i a r d u p ă c u c e r ir e a d e c ă tr e p erşi s-a
m u ta t la E d e s s a . M a re p o e t ş i im n o g r a f al Bisericii. A
s c ris m u lt ş i s c r ie r ile s a le fiin d m u lt a p re c ia te au fost
tra d u s e în c ă d in tim p u l v ie ţii s a le în g re a că . Este po
m e n it p e 2 8 ia n u a r ie .
3 2 . A w a E lla d ie . A t r ă i t la C h ilii c e l p u ţin douăzeci
d e an i, a p a r ţin â n d c e le i d e a t r e ia g e n e r a ţii de mo
n ah i. E s te p o m e n it d e B is e r ic ă p e 9 n o ie m b rie .
3 3 . A w a E p ifa n ie , E p is c o p u l S a la m in e i din Cipru,
s -a n ă s c u t în a n u l 3 1 5 , în o ra ş u l E le fte ro p o lis din Pa
le stin a . In t in e r e ţ e , l-a c u n o s c u t ş i a u c e n ic it pe lângă
C u viosul lla r io n c e l M a re în P a le s tin a . E xem plu şi sfa
tu r ile a c e s tu ia a u c o n t r ib u it m u lt la a p ro p ie re a lui de
m o n a h ism . Ca m o n a h , a v iz ita t c e n tr e le m on ahale din
E gip t, u n d e a c u n o s c u t b ă r b a ţ i sfin ţi, a c ă ro r nevoinţă
s tă r u ito a r e ş i v ia ţă s fâ n tă în D u m n e ze u au constituit
o p ild ă d e u r m a t. S -a în t o r s în p a tr ia lui şi a întem eiat
o m ă n ă s tire , u n d e a fo s t e g u m e n a p ro a p e treizeci de
an i. In a n u l 3 7 6 , e p is c o p ii C ip ru lu i l-a u a le s episcop
d e S a la m in a şi m itr o p o lit a l în tr e g ii in su le, în pofida
îm p o triv ir ii lu i. Ca e p is c o p , a a r ă t a t o râv n ă neobo
s ită în a p ă r a r e a O rto d o x ie i îm p o triv a arian ism u lu i şi
p e n tru în t ă r ir e a m o n a h ism u lu i, în ă u n tru l şi în afara
Ciprului. în ultimii ani ai vieţii, a fost atras în lupta

pentru alungarea Sfântului Ioan Gură de Aur, dar a se
sizat greşeala la timp şi n-a rămas în Constantinopol,
unde venise pentru Sinodul de la Stejar (403), Sinod
care l-a condamnat pe Sfântul Ioan. întorcându-se, a
murit pe drum. Pomenirea lui se face pe 12 mai.
34. A w a Evagrie Ponticul. S-a născut în Ivirul Pon
tului, în jurul anului 345. Ucenicia şi-a făcut-o pe lân
gă părinţii Capadocieni, Vasile cel Mare şi Grigorie
Teologul. A fost hirotonit diacon la Constantinopol de
cel din urmă şi a slujit ca arhidiacon. La scurt timp,
însă, a mers în Palestina şi de acolo în Egipt, unde a
şi fost tuns călugăr. A rămas doi ani în ţinutul muntos
al Nitriei şi, după aceea, s-a stabilit în pustiul Chiliilor,
unde a şi rămas pentru restul vieţii lui. A avut legături
cu cei doi sfinţi Macarie, cel din Alexandria şi cel din
Egipt, lângă care şi-a făcut şi ucenicia. A murit în anul
399. Datorită inteligenţei şi culturii lui de excepţie, a
devenit foarte cunoscut. Opera lui scrisă a fost vastă,
dar, pentru că provenea din mediul origenist, a fost
socotită cât timp a trăit ca filo-origenistă. Mai târ
ziu, în anul 553, a fost condamnat de Sinodul al V-lea
Ecumenic pentru concepţiile lui origeniste. Cu toate
acestea, influenţa lui asupra contemporanilor, cât şi
a urmaşilor a fost mare. Principalele lui lucrări s-au
salvat (prin codicii copiaţi), fie purtând numele lui,
fie sub numele altor scriitori cunoscuţi. Paladie, care
a fost unul dintre ucenicii lui, i-a consacrat capitolul
38 al Istoriei lausiace.
35. Amma Evghenia.
36. Awa Evloghie preotul. Istoria Monahilor din Egipt
986 P A T E R IC U L M A R E
spune d esp re el că v e d e a s u fle te le c e lo r care se apro

piau de Sfânta Îm p ă rtă ş a n ie şi îi o p re a p e cei nevrednici.
Este pom en it în S in axaru l P a le stin ia n la 3 februarie.
3 7 . A w a E v p re p ie .
3 8 . A w a G h e la sie. D in t e x t e le c a r e a m in te sc des
p re el, a flă m c ă a z id it o m ă n ă s t ir e la N ico p o lea Pales
tin e i d in lu c ra re d u m n e z e ia s c ă ş i a o rg a n iz a t-o deplin
din o fra n d e le c re d in c io ş ilo r. A fo s t v re d n ic de cinstire
p e n tru c ă s -a îm p o d o b it c u m u lte v ir tu ţi şi a ajuns pe
cu lm ile n e p ă tim irii. S -a în v r e d n ic it şi de darul preo
ţiei. S fâ n tu l S im e o n S tâ lp n ic u l îl n u m e ş te „omul lui
D u m n ezeu ”. P ră z n u ir e a lu i s e fa c e p e 3 1 decembrie.
Ş a se ap o fte g m e.
3 9 . A w a G h e o rg h e P u s tn icu l. S -a n e v o it în munţii
m ă n ă s tirii S fâ n tu lu i T e o d o s ie R u su l, la Scopelo, Cili-
cia. A fo s t n e a g o n is ito r c u d e s ă v â rş ire . La acesta se
re fe ră cap . 9 1 d in L im o n a ru l lu i Io a n M oshos.
4 0 . A w a G rig o rie T e o lo g u l. S -a n ă s c u t în satul Ari-
an z d in N azian zu l C a p a d o cie i, în an u l 3 2 9 . La început,
a s tu d ia t în C e z a re e a C ap ad o cie i, C ezareea Palestinei,
A lex an d ria şi A ten a, u n d e s -a c u n o s c u t cu M arele Va-
sile. La s fâ rşitu l stu d iilo r, s -a în to r s la Nazianz şi s-a
n e v o it p e n tru o p e rio a d ă d e tim p îm p re u n ă cu Sfântul
V asile în P o n t. A fo s t h ir o to n it p re o t, îm p o triv a voinţei
lui de c ă tr e ta tă l său , c a r e e r a ep isco p u l Nazianzului.
A a ju n s p â n ă la tro n u l p a tria rh a l d e Constantinopol,
din p o ru n c a îm p ă ra tu lu i T e o d o sie . P en tru că o parte
d in tre e p isc o p i rid ica u p ro b le m a leg alităţii înscăună
rii lui şi p ro v o cau tu lb u r a re în sân u l B isericii, acesta a
re c u rs la g e stu l e ro ic al re tra g e rii, d eşi fu sese ales de
întreaga ierarhie a Răsăritului şi câştigase prin virtu

tea lui poporul şi cârmuitorii. Au rămas memorabile
cuvintele de dinainte de retragere, prin care îi chema
pe ierarhi la unire şi îi implora înaintea Sfintei Treimi
să rezolve paşnic diferenţele dintre ei, spunându-le:
„Dacă eu sunt cauza discordiei - nu sunt mai de cin
ste decât Iona -, aruncaţi-mă în mare, ca să înceteze
furtuna" împăratului, care stăruia ca Grigorie să-şi
schimbe părerea, i-a cerut ca ultimă dorinţă să-i pri
mească demisia, pentru ca episcopii să se împace în
tre ei. Ultimii ani ai vieţii i-a petrecut la Arianz, petre
când viaţă ascetică. în această perioadă, s-a ocupat, în
principal, cu scrierea operei lui. A murit în anul 390.
Pomenirea lui se face pe 25 ianuarie.
41. Awa Ierax. Este pomenit în Lavsaicon (22),
alături de Awa Pavel cel Simplu, de unde deducem că
a vieţuit la Nitria sau la chilii, aparţinând primei ge
neraţii de monahi. Au mai fost şi alţi monahi cu acest
nume, unul la Tebaida şi altul la Schit
42. Awa Homai.
43. Awa Uarion cel Mare. S-a născut în anul 291.
Este întemeietorul monahismului palestinian în se
colul al IV-lea. S-a născut în regiunea Gâzei. în anul
305 a fost trimis la şcoală în Alexandria, dar el a pă
răsit şcoala şi a mers la Cuviosul Antonie cel Mare,
intrând în obştea acestuia. După moartea părinţi
lor, împarte averea moştenită şi pleacă în pustia din
apropierea oraşului Maium. în Jurul anului 320 face o
mănăstire, al cărei model se va răspândi în Palestina
şi Siria. A avut darul izgonirii duhurilor necurate. Cu
ş a p te a n i în a in te d e m o a r t e a s a ( 3 7 1 / 3 7 2 ) a m e rs în
Cipru, u n d e a t r ă i t î n s in g u r ă t a t e . E s t e p o m e n it pe 21
o cto m b rie .
4 4 . A w a Io a n K ilik a s , e g u m e n u l R a ith u lu i. Patru
a p o fte g m e s c u r te în P a t e r ic u l a lfa b e tic .
4 5 . A w a Io a n A n a h o r e tu l a t r ă i t în p r im a ju m ătate
a se c . a l V -le a în S ir ia , p o a t e s u b ju r is d ic ţ ia E piscop iei
C ipru lui al c ă r e i e p is c o p T e o d o r e t a s c r is Isto ria iu
b ito a r e d e D u m n ezeu , î n c a r e a m in t e ş t e câ tev a date
şi d e s p re fe r ic itu l Io a n . A c e s ta „a g ă s it a d ic ă o buca
tă d e s tâ n c ă cu o r ie n t a r e s p r e n o rd , e x p u să grelelor
co n d iţii d in tim p u l ie r n ii, ş i a în c e p u t sin g u r o nevo-
in ţă a sp ră , p e c a r e T e o d o r e t o t r e c e c u v e d e re a şi n-o
d e s c rie , p e n tr u c ă o a r e c u m e r a la fe l cu c e a p e care o
av eau p u s tn ic ii T a la s ie ş i Ia c o b . In lo c u l a c e s ta pustiu,
a n a h o re tu l s -a n e v o it 2 5 d e a n i p â n ă în an u l în care
l-a v iz ita t T e o d o re t.
46. A w a Io a n C o lo v (P itic u l) ( 3 4 0 - 4 0 9 ) : Porecla
s e d a to r e a z ă s ta tu r ii m ic i a tru p u lu i. C u n o aştem pu
ţin e lu c ru r i d e s p r e v ia ţa lu i. A f o s t u n u l d in tre cei mai
re n u m iţi B ă tr â n i a i g e n e r a ţie i a d o u a d e m o n ah i din
S ch it. L a v â r s ta d e 1 8 a n i a m e r s la S c h it ş i a făcu t uce
n ic ie la A w a A m m o i, lâ n g ă c a r e a în v ă ţa t ascu ltarea
d e s ă v â rş ită ş i s m e r e n ia . D u p ă m o a r te a B ătrânului
său , c a r e p ro b a b il s -a în tâ m p la t în a n u l 3 7 5 , vieţu
ie ş te c a p u stn ic , d a r la s c u r t tim p s e a lip e s c de el alţi
călu g ări. E s te a m in tit în v ia ţa lu i fa p tu l că a devenit
p re o t, fă ră s ă t r a n s p a r ă c la r a c e s t lu c ru d in apofteg
m e le lui. C e e a c e n e a r a t ă f o a r te c la r a p o fte g m e le sunt
p u te rn ic a p e r s o n a lita te a lu i Io a n şi a c tiv ita te a lui ca
p ă rin te d u h o v n ic e s c în m e d iu l re sp e ctiv . Unul dintre
părinţii contemporani lui a spus că „loan, prin sm e

renia lui, are to t Schitul la degetul cel mic". Numărul
m are de apoftegme (4 7 ) legate de persoana lui arată
gradul ridicat de notorietate de care se bucura între
monahi. Pomenirea lui se face pe 9 noiembrie.
47. A w a loan Gură de Aur. Nu trebuie să ne sur
prindă deloc faptul că îl regăsim pe Sfanţul loan Gură
de Aur, marele Părinte şi învăţător al Bisericii, între
părinţii pustiei. Viaţa lui îl îndreptăţeşte pe deplin a fi
inclus între aceştia. Acesta a trăit ca un pustnic mulţi
ani, înainte de a ieşi în lume pentru slujirea Bisericii.
De altfel, toţi marii Părinţi şi învăţători ai Bisericii au
trecut printr-o perioadă lungă de pustnicie şi asce
ză înainte de a ieşi în câmpul public al luptei pentru
apărarea dreptei credinţei sau al slujirii pastorale a
Bisericii lui Hristos. Alături de Sfântul loan Gură de
Aur îi regăsim între părinţii pustiei pe Sfanţul Grigo-
rie Teologul şi pe Sfântul Vasile cel Mare. Redactorii
Patericului au inclus apoftegme provenite de la aceş
tia. Prezenţa lor în filele Patericului este extrem de
importantă şi sugestivă pentru sublinierea faptului
că vieţuirea după Dumnezeu este una singură în pus
tie şi în lume. Chiar dacă darurile sale excepţionale,
de exeget al Dumnezeieştilor Scripturi şi de mare
predicator, l-au chemat la slujirea pastorală a Biseri
cii, ca preot şi ca episcop, Sfanţul loan Gură de Aur
nu a încetat să trăiască asem enea unui pustnic până
la sfârşitul vieţii şi mai ales să gândească asem enea
unui pustnic. S-a născut la Antiohia, în anul 334. Tatăl
lui era comandant în armată. Antuza, mama sa, era
o femeie evlavioasă, care a rămas văduvă de foarte
tâ n ă r ă ş i s -a d e d ic a t c r e ş t e r i i lu i Io a n . A c e s ta a stu
d ia t filo s o fia ş i r e t o r ic a . î n c ă d in tim p u l c â n d e ra cu
m a m a lu i, Io a n G u ră d e A u r d u c e a o v ia ţ ă asce tică .
D u pă m o a r te a a c e s t e ia , a p ă r ă s i t c a s a p ă r in t e a s c ă şi a
v ie ţu it p a tr u a n i îm p r e u n ă c u u n e r e m i t s ir ia n şi alţi
d oi a n i c a p u s tn ic , î n t r - o p e ş t e r ă d in m u n ţii A ntiohiei.
In tim p u l a c e s t a , a a p r o fu n d a t te o lo g ia , d a r să n ă ta te a
l-a fo r ţ a t s ă s e î n t o a r c ă î n c e t a t e . L a p o r u n c a îm p ăra
tu lu i A rc a d ie , în a n u l 3 9 7 , a f o s t o b lig a t s ă p rim e a s
c ă s c a u n u l d e a r h ie p is c o p a l C o n sta n tin o p o lu lu i. La
s c u r t tim p în s ă , d in p r ic in a v e r t ic a lit ă ţ ii lui, a in trat
în c o n flic t c u îm p ă r ă t e a s a E u d o x ia ş i a p o i a fo st dus
în e xil. L a în c e p u t, la C u cu zo , în A r m e n ia ş i ap o i, prin-
tr -o n o u ă p o r u n c ă , a f o s t t r im is p e ţ ă r m u l d e ră să rit
al M ă rii N e g re . P e d ru m , în s ă , d in c a u z a greutăţilor,
a m u r it la C o m a n a , în P o n t, în a n u l 4 0 7 . S fâ n tu l Ioan
G u ră d e A u r e s t e c o n s i d e r a t d r e p t u n u l d in tr e ce i mai
m a r i p ă r in ţi ş i s c r i i t o r i b i s e r i c e ş t i , n u d o a r d atorită
v o lu m u lu i lu c r ă r ilo r s a le , c i în p r in c ip a l d a to r ită stră
lu c ir ii p e r s o n a lit ă ţ ii lu i d u h o v n ic e ş ti în o g o ru l B ise
ric ii, d a r ş i în c a d r u l s o c ie t ă ţ ii o m e n e ş ti, în general.
P o m e n ir e a lu i s e fa c e p e 1 3 n o ie m b r ie .
48. A w a I o a n a l L ic o p o le i. î n Is to r ia m o n a h ilo r din
E g ip t a flă m c ă în ţin u tu l L ic o s a l T h e b a id e i s e nevoia
a w a Io a n , o m c u a d e v ă r a t s fâ n t, a le c ă r u i s c r ie r i m ăr
t u r is e s c c ă a v e a h a r is m a în a in t e v e d e r ii ş i a p ro feţiei.
A a d o r m it la 9 0 d e a n i, d in t r e c a r e u ltim ii 4 0 i-a tră
it în p e ş t e r a d e u n d e n u i e ş e a n ic io d a tă , d a r n ici nu
in tr a n im e n i. î i b in e c u v â n ta p r in t r -o fe r e s tr u ic ă pe
v iz ita to r i ş i v o r b e a c u e i d e s p r e p r o b le m e le lor. Nu
p rim e a s ă fie v iz it a t d e fe m e i. Nu fă c e a v in d e c ă ri în
public şi tăm ăduia prin rugăciune şi prin uleiul pe ca-

re-1 trim itea bolnavului. A prezis evlaviosului împă
ra t Teodosie câte erau să i se întâmple şi sfârşitul lor.
P reziceri asem ănătoare a făcut şi simplilor vizitatori.
A tră it anii mulţi ai vieţii lui în nevoinţă aspră, fără
pâine şi m âncare gătită. Şi la bătrâneţile lui mânca
doar fructe şi acestea după apusul soarelui. îl carac
teriza sm erenia adâncă pe care o recomanda şi vizita
to rilo r lui, spunându-le că este tem elia virtuţilor. Şi-a
prevăzut m oartea şi a dat poruncă timp de trei zile ca
să nu-1 viziteze nimeni. A îngenuncheat la rugăciune
şi astfel şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Este pomenit
pe 2 7 martie.
49. A w a Ioan Persul. A trăit în a doua jum ătate a
secolului al Vl-lea, în Arabia Egiptului. S-a bucurat de
m are preţuire, datorită virtuţii lui, aşa cum o arată şi
întâm plarea care s-a păstrat în Limonariul lui Ioan
Moshos. Papa Grigorie cel Mare, Dialogul (5 4 0 -6 0 7 ),
când l-a văzut de departe pe Awa Ioan Persul pe dru
mul Romei, unde venise să se închine la mormintele
Apostolilor Petru şi Pavel, s-a grăbit să bată primul
m etanie şi nu s-a ridicat decât după ce s-a ridicat
A w a Ioan (vezi Limonariul lui Ioan Moshos, PG 87, 3,
cap. 1 5 1 ,3015-16D şi 3017A).
50. Awa Iosif din Panefo. Este unul din marii bă
trâni din generaţia a doua de monahi. Sfântul Ioan
Casian consemnează două convorbiri cu el (16 şi 17),
despre prietenie şi despre împlinirea făgăduinţelor. A
fost foarte învăţat. A fost căutat pentru evlavia sa de
Awa Pimen şi de alţi părinţi de la Schit. Sub numele
lui sunt păstrate 11 apoftegme în Patericul alfabetic.
992 PA TER IC U L M A R E
5 1 . A w a Isaac, p re o tu l d e la Chilii. A fo st ucenic

al A w ei C ronie şi a l A w e i T e o d o r d in Ferm e. Sfântul
Ioan Casian a re d o u ă co n v o rb iri d u hov niceşti cu el
d esp re ru găciu ne (9 şi 1 0 ). A fo st e x ila t îm preună cu
ceilalţi m on ahi o rig e n işti, la anu l 4 0 0 . A scăp at cu via
ţă din invazia de la 4 0 7 şi a t r ă it p ân ă sp re anul 420.
5 2 . A w a Isa ia (d e la S ch it). A tr ă it în secolul al IV-
lea şi s-a n ev o it la S ch it. A fo s t co n te m p o ran cu Awa
M acarie cel M are. în a p o fteg m a 1,3 3 , el se prezenta ca
b io g ra f al A w e i M acarie. P ro b a b il că e ste cel amintit
de Paladie (Istoria la u sia că , cap. 1 4 . Vezi şi Macarie
2 7 ; Pam vo 1 1 ) îm p re u n ă cu fra te le său Paisie. Copii
d in tr-o fam ilie b o g ată, după m o a rte a tatălu i lor, aceş
tia au îm p ă rţit m o ş te n ire a c e li se cuvenea şi s-au ho
tă râ t să u rm e ze v ia ţa m on ahală, d ar fiecare într-un
m od d iferit. P aisie a c o n stru it din b an ii lui o mănăs
tire, şi cu p u ţinii fra ţi c a re au răm as cu el a destinat-o
şi ca ad ăp o st p e n tru tre c ă to ri, bolnavi, bătrâni şi să
r a c i Isaia a îm p ă rţit c e e a ce i s e cuvenea aşezăm inte
lo r m on ahale, b is e ric ilo r şi înch iso rilor, a învăţat un
m eşteşu g n e în se m n at, ca să -şi câştig e pâinea, şi s-a
d ed icat a sce z e i şi ru găciu nii. Ei su n t cei pentru care
s-a c re a t sfad ă în tre fraţi. După m o artea lor, aceştia
se în tre b a u c a re v ie ţu ire a fo st m ai bună, a unuia sau
a celu ilalt şi au c e r u t p ă re re a A w e i Pamvo. Acesta
le -a zis: A m ândoi su n t d esăv ârşiţi în ain tea Domnului.
Unul a făcu t lu cra re a lui A vraam , ia r celălalt lucrarea
lui Ilie. Prim ul volum al F ilo caliei cuprinde un scurt
cuvânt al A w e i Isaia: D ouăzeci şi şap te de capitole
d espre paza m inţii.
53 . A w a Isidor de la Schit: Sub acest nume sunt cu

noscu ţi şi alţi nevoitori. Aici este vorba despre Isidor,
preotul Schitului (secolul al IV-lea), înainte ca această
slu jire să fie preluată de Pafnutie. Casian, care a trăit
la Schit şi era din obştea lui Pafnutie, succesorul lui
Isidor, subliniază harism a deosebită pe care o avea
acesta, aceea de a alunga demonii şi faptul că-şi înde
plinea cu mult succes rolul de aw ă şi preot. Paladie
ne relatează că A w a Isidor l-a vindecat pe Awa Moise
Etiopianul, care la începutul vieţii lui călugăreşti era
asaltat foarte tare de ispita desfrânării. De aceea s-a
şi refugiat la acesta (vezi Istoria Lausiacă, cap. 19). Se
crede că a murit înainte de anul 399.
54. A w a Isidor Pilusiotul. A fost unul din marii pă
rinţii din generaţia a treia de monahi. în sinaxar se
spune că era rudenie cu Teofil şi Chirii, arhiepiscopii
Alexandriei. S-au păstrat de la el două mii de scrisori
cu conţinut duhovnicesc către episcop!, preoţi, mo
nahi şi mireni. A trecut la Domnul în jurul anului 435,
la m ănăstirea sa din Pilusion. Este pomenit între sfinţi
pe 4 februarie.
55. A w a Longhin. A fost egumen al m onahilor din
Enat. A venit aici din Palestina, de la m ănăstirea Feri
citului Ieronim. S-a săvârşit la anul 460.
56. Awa Lot. Awa Agaton (1) şi Awa Iosif din Pane-
fo (6 şi 7) vorbesc de el. Este pomenit pe 22 octombrie.
57. Awa Luchie. Este întem eietorul m ănăstirii din
Enat, la nouă mile spre vest de Alexandria. Sub stăre-
ţia lui, centrul monahal de la Enat a ajuns una dintre
cele mai cunoscute din secolele IV-VII.
994 PATERICUL MARE
58. A w a M acarie cel M are sau E gipteanul (300-

3 9 0 ): Izvoarele v o rb e sc d esp re doi M acarie contem
porani, M acarie A lexandrinul şi M acarie Egipteanul, şi
nu este p osibil să sep arăm fap tele un u ia de ale celui
lalt. M acarie cel M are, E gipteanul, e ste întemeietorul
Schitului. S-a n ă scu t în ju ru l anului 3 0 0 . Originea lui
lum ească e ra um ilă: căm ilar c a re se ocupa cu trans
portul salpetrului. în anul 3 3 0 se re trag e într-o chilie,
la m arginea unui s a t din D elta Nilului. Refuzând să
devină preo t, m erge în a lt s a t şi acolo suferă o mare
ruşine. La scu rt tim p, se d esco p eră nevinovăţia lui şi
o cările o am en ilo r se tran sfo rm ă în prilej de cinstire.
P entru a evita lauda o m e n e ască p ărăse şte zona locu
ită şi ia drum ul pustiului adânc. în tre anii 3 3 0 şi 340
e ste v izitat o dată, sau p ro babil de două ori, de Cuvi
osul A ntonie cel M are, la sfatul căru ia se hirotoneşte
p reo t în 3 4 5 p en tru m onahii din Schit. Este amintit,
d eja, ca p re o t duhovnic al p ărin ţilo r adunaţi în jurul
Iui. în tre anii 3 7 3 şi 3 7 5 , M acarie Egipteanul este exi
la t îm p reu nă cu M acarie A lexandrinul, de către epi
scopul arian Lucian al A lexandriei, în tr-o insulă din
Deltă, unde îi con v erteşte pe locuitori. întorcându-se
la Schit, faim a lui s e m ăre şte şi m ai mult, iar uceni
cii în cep să s e înm u lţească. Paladie am inteşte că s-a
învredn icit d ev rem e de un aşa m are discernământ,
în cât era nu m it „copilul bătrân". După aceea, a primit
harism a vindecărilor, a stăp ân irii îm potriva duhuri
lo r n ecu rate şi a cu n o aşterii inimilor. Adică ştia des
pre închip uirile pe care dem onul le sem ăna în inimile
fraţilor. M ulte povestiri s-au spus d espre Sfântul Ma
carie. D intre aceste a am intim două: Prim a se referă
la perioada de dinaintea plecării la Schit: dacă vre

un frate venea la el cu teamă, ca la un bărbat mare
şi sfânt, nu-i grăia nimic. Dar dacă cineva dintre fraţi
îi vorbea, ca şi cum nu l-ar fi socotit cineva, spunân-
du-i, de exemplu: A w a când erai cămilar şi obişnuiai
să furi salpetru şi să-l vinzi, nu te bătea paznicul?, cu
acela vorbea cu multă bucurie despre orice. A doua
povestire am inteşte despre o dorinţă de-a lui pe când
se afla la Schit şi care-1 lupta de cinci ani, anume să în
ainteze mai adânc în pustiu, ca să găsească nevoitori
m ai bătrâni decât el. Credea în existenţa acestora şi
realitatea i-a dat dreptate. El însuşi povestea că a gă
sit o oază cu un lac şi o insuliţă şi în ea doi bărbaţi goi,
vârstnici, care se găseau acolo de 4 0 de ani. Aceştia
i-au spus că dacă un om nu se leapădă de toate lucru
rile lumii, nu poate să fie călugăr. Şi când Macarie le-a
spus că-i este imposibil şi că n-ar putea să facă ceea
ce fac ei, aceia i-au răspuns: Chiar dacă nu poţi să faci
ceea ce facem noi, stai în chilia ta şi plângi păcatele
tale. De aceea, obişnuia să spună: încă n-am devenit
călugăr, dar am văzut călugări. Iertaţi-mă, fraţii mei!
Sub numele său ni s-au păstrat apoftegme (41 în Pa
tericul egiptean), epistole, lucrări şi omilii. Cea mai
cunoscută lucrare sunt Omiliile duhovniceşti. Pomeni
rea lui se face pe 19 ianuarie.
59. Awa Macarie Alexandrinul (2 9 3 -3 9 3 ), numit
şi „orăşeanul” (omul din cetate), s-a botezat la vâr
sta de 4 0 de ani. A fost ucenicul Cuviosului Antonie
cel Mare şi contemporan cu Macarie Egipteanul. Deci,
a făcut parte din prima generaţie de mari asceţi. Cât
timp a fost în Alexandria, s-a îndeletnicit cu meseria
996 PATERICU L M A R E
de cofetar. Convertirea lui, în să, a fo st a tâ t de hotă

râtă, în cât era dispus la o rice n ev o in ţă asp ră şi-i de
păşea pe m ulţi. A fo st n u m it p re o t al Chiliilor şi mai
târziu „arhim andrit* al N itriei. S o zo m en am inteşte că
a fo st h iro to n it p re o t m ai tâ rz iu d e c â t om onim ul său.
în anul 3 7 3 a fo st exilat îm p reu n ă cu M acarie Egip
teanul de către ep iscop u l a ria n L ucian al Alexandri
ei, în tr-o insulă din Deltă, unde a răm as doi ani. Când
fata preotului idolatru, c a re e ra dem onizată, a fost
vindecată de aceştia, lo cu ito rii insulei, care erau ido
latri, au d istru s tem plul şi l-au în lo cu it cu o biserică. A
dobândit m are faim ă şi p rin b u cu ria cu care îi atrăgea
pe tin eri la m onahism . Paladie în capitolul al 18-lea
al Isto riei lau siace relatează m ulte lu cruri minunate
din v iaţa A w ei M acarie A lexandrinul. Pom enirea lui
se prăzn u ieşte la 1 9 ian u arie 3.
6 0 . A w a M arcu A scetul. A tră it la sfârşitul secolu
lui al IV-lea şi în p rim a ju m ă ta te a secolului al V-lea.
Apogeul lui e ste în ju ru l anului 4 3 0 . A fo st ucenicul
Sfântului Ioan Gură de Aur şi contem poranul sfinţi
lor Nil şi Isid o r Pelusiotul, a sce ţi cu renum e. Apare
ca a w ă la o m ăn ăstire din A ncira. Truditor în cer
c etarea Scriptu rilor, a scris m ulte cuvântări care au
oferit o cu n o aştere b o g ată şi folos duhovnicesc. Este
unul d in tre s criito rii a sce ţi de renu m e şi învăţătorul
cel mai popu lar al vieţii în nevoinţă, astfel în cât asce
ţii b izantini aju n se se ră să spună: „Vinde-le pe toate
♦ trebuie să spunem că tn apoftegmele în care nu există ele
mente distincte, despre care dintre cei doi Macarie este vorba,
nu putem să ie atribuim cu siguranţă unuia sau altuia.
şi cumpără-1 pe Marcu". Lucrările lui au supravieţuit

p este veacu ri şi au influenţat decisiv vieţuirea şi gân
direa m onastică. Avva Marcu a urm at altor Sfinţi Pă
rinţi care n-au scris şi n-au vorbit despre adevărurile
vieţii duhovniceşti fără să le trăiască. Trei dintre lu
crările sale reprezentative sunt cuprinse în volumul
întâi al Filocaliei: D espre leg ea duhovnicească, D espre
cei ca re cred că se în dreptăţesc din fa p te, E pistolă că
tre n evoitoru l N icolae. La o vârstă înaintată, s-a refu
giat în pustiu, unde a şi adormit în Domnul la adânci
bătrâneţe. Pom enirea lui se prăznuieşte pe 5 martie.
61 . A w a Marcu, ucenicul lui A w a Siluan. A w a
Marcu a răm as în mem oria Bisericii, prin intermediul
Patericului, ca una dintre cele mai fhim oase pilde de
ascu ltare şi tăiere a voii proprii. A w a Siluan îl iubea
cel mai m ult dintre toţi ucenicii săi tocm ai pentru că
făcea ascultare desăvârşită. El este ucenicul care la che
m area Bătrânului său a lăsat litera o neterminată - scria
în momentul acela -, nu a întors condeiul să-l împli
nească pentru a nu întârzia cu răspunsul. Este pomenit
pe 20 mai, cu numele de Cuviosul Marcu Pustnicul.
62. A w a Matoe a vieţuit în Raith în prim a ju m ătate
a secolului al V-lea, în perioada de maximă înflorire a
monahismului la Schit. într-una din apoftegm ele re ţi
nute sub numele lui se spune că „schitenii făceau mai
mult decât Scriptura, iubind pe vrăjm aşii lor mai m ult
decât pe sine" (Patericul alfabetic, A w a Matoe 5).
63. Awa Meghetie.
64. Awa Moise Etiopianul (în jurul anilor 3 3 2 -
4 0 7 ). S-a convertit la monahism după ce o vrem e a
998 PATERICUL MARE
fost şef al unei bande de tâlh ari şi în urm a uciderii

unui om. Îm bun ătăţirea lui d uhov nicească a fost în
semnată, la încep ut sub în d ru m area A w ei Macarie
cel Mare şi, după aceea, a A w ei Isid o r Preotul. Două
evenimente im portante pu n ctează v iaţa lui la Schit:
hirotonia şi in trarea lui în tagm a clericilor, apoi pleca
rea din centrul Schitului spre p u stia P etrei, în pustiul
cel mai adânc, în urm a sfatului A w ei Macarie, ca să
încerce o mai m are recu legere (aşezarea aceasta nu
trebuie să se confunde cu P etra care este lângă Clys-
ma). A fost ucis de către b arb arii jefu ito ri la Schit, în
anul 40 7 . Celor care l-au sfătu it în ultim a zi a vieţii lui
ca să plece şi să se salveze le -a zis: Eu aştep t de atâţia
ani ziua aceasta! Paladie con sem nează că Moise Eti
opianul se num ăra p rin tre m arii părinţi ai pustiului
(Lavsaicon 19 ). Murind, a lă sa t 7 0 de ucenici. Sfântul
Ioan Casian i-a d ed icat două convorbiri (1 şi 2). Po
m enirea lui se prăzn uieşte la 2 8 august.
65. A w a Nil A scetul a tră it la sfârşitul secolului al
IV-lea şi în prim a ju m ătate a secolului al V-lea. Patria
lui a fost C onstantinopolul şi a făcut ucenicie lângă
Sfântul Ioan Gură de Aur. Era de origine nobilă, din-
tr-o fam ilie bogată şi cu renum e. Şi-a în su şit o cultură
vastă şi a d eţinu t şi funcţia de eparh al cetăţii Con-
stantinopolului. Cu to ate că era căsăto rit şi tată a doi
copii, s-a h o tărât îm preu nă cu soţia să urm eze o viaţă
de nevoinţă. Astfel, soţia şi fiica au m ers la o mănăsti
re din Egipt, iar el cu fiul său Teodul au p lecat în Pus
tiul Sinaitic. La o incursiune a b arb arilo r în muntele
Sinai, Teodul a fo st prins şi făcut rob. A fost salvat în
ultimul m om ent de la moarte, într-un chip minunat,

d atorită rugăciunilor părintelui său. Sfântul Nil este
unul dintre părinţii cei mai cunoscuţi printre scriito
rii asceţi. Este socotit scriitorul uneia din colecţiile de
apoftegm e care a prem ers Patericului. Volumul întâi
al Filocaliei cuprinde două dintre lucrările lui: 153 de
cap itole d esp re rugăciune şi Cuvânt ascetic, care se re
feră la înalta vieţuire a monahului. Scoate în evidenţă
adevăratele modele ale vieţii duhovniceşti şi nevoin-
ţa autentică în cadrul tradiţiei isihaste. Pomenirea lui
se prăznuieşte la 12 noiembrie.
66 . A w a Nisterie cel Mare. Mai mulţi părinţi au
pu rtat acest nume în secolele IV şi V. Awa Nisterie
cel Mare a fost apropiat Cuviosului Antonie cel Mare.
Este foarte posibil să fie aceeaşi persoană cu cea care
apare în convorbirile Sfântului Ioan Casian (14 şi 15).
Este pom enit în Sinaxarul Palestinian pe 23 Mai.
67. A w a Nisterie, cel din Chinovie. A trăit într-o
obşte din Delta Nilului, făcând parte din a treia gene
raţie de monahi. Awa Pimen l-a avut la mare evlavie
(Patericul alfabetic, Awa Pimen 134) şi a stăruit mult
să-l întâlnească.
68. Awa Or. Sub numele acesta sunt cunoscuţi mai
mulţi călugări. Unul dintre ei se afla în Nitria, unde l-a
întâlnit Melania, în anul 374. Un altul în Tebaiada, în
jurul anului 395, care din pustnic a devenit cenobit
(ducea viaţă de obşte), şi alţii. Este confirmat faptul
că a existat şi la Schit un Awa Or, în timp ce trăia Awa
Sisoie, care l-a însoţit pe acest Bătrân la muntele Cu
viosului Antonie (Vezi apoftegma II, 53). Nu putem
1000 PATERICUL MARE
şti, însă, d acă a p o fte g m ele c a re p o a rtă n u m ele Awei

Or, sau câte d in tre a c e s te a , a p a rţin lui cu adevărat.
P om enirea lui se p ră z n u ie şte la 7 au g u st.
6 9 . A w a O rsisie. U cen ic al Cuviosului Pahom ie cel
M are. E ste p o m e n it p e 1 5 iunie.
7 0 . O rigen. A fo st teo lo g u l şi c e rc e tă to ru l cel mai
im p o rtan t al S fin telo r S crip tu ri d in B is e rica veche
grecească, precu m şi c el m ai ro d n ic s c riito r al tuturor
veacurilor. S -a n ă scu t în ju ru l anu lu i 1 8 5 în Alexan
dria. Când ta tă l său a m u ce n ic it în anu l 2 0 2 în timpul
p rigoan ei lui Sep tim iu Sever, a lă s a t în u rm ă şapte co
pii orfani, d in tre care cel m ai m a re e ra Origen. Dacă
m am a sa n -a r fi ascu n s h ain e le tâ n ă ru lu i Origen, aces
ta l-a r fi u rm at la m artiriu pe ta tă l său. Dim itrie, epi
scopul A lexandriei, i-a în cre d in ţa t con d u cerea vestitei
Şcoli cateh e tice la v â rsta d o ar de 1 8 ani, unde Origen
a p red at m ai m ulte ştiin ţe tim p de ap ro ap e 2 8 de ani,
p rin tre care: d ialectica, fizica, m atem atica, teologia ş.
a. în tre anii 2 4 9 -2 5 0 în tim pu l p rigo an ei lui Decius a
su ferit m ulte chinuri, care îm p reu n ă cu p ătim irile din
tin e re ţe i-au grăbit m o artea. A a d o rm it în anul 253-
2 5 4 în Tirul Feniciei. Cu to ate că a fo st unic ca învăţă
tor, şi scriito r fo arte prolific, a căzu t în erezii, pentru
care a fo st a tacat şi în cele din urm ă, m u lt m ai târziu,
au fo st condam nate persoana, d ar şi o p era lui de că
tre Sinodul al V-lea Ecum enic, ţin u t la Constantinopol
în mai, anul 5 5 3 şi con vocat de îm p ăratu l Iustinian 1.
71. A w a Paisie cel M are: S-a nev o it în Egipt, în se
colul al IV-lea. V iaţa lui a fo st scrisă de tovarăşul său
de nevoinţă, Ioan Kolovos. Prim a p erio ad ă s-a nevo
it îm preu nă cu Sfântul Pamvo, ia r după adorm irea
a c e stu ia a m e rs în pustiu, unde a vjpţuit în postire

asp ră şi ru găciu n e şi a ajuns la o mare desăvârşire.
Se p o m e n e şte faptul că tim p de 70 de ani n-a gustat
nim ic altcev a, în afară de Sfânta îm părtăşanie, în du
m inici. P o m en irea lui se prăznuieşte la 19 iunie.
7 2 . A w a Paladie este autorul Istoriei lau siace. S-a
n ă scu t în ju ru l anului 3 6 4 în Galatia. La vârsta de
aproxim ativ douăzeci de ani a îm brăţişat viaţa mo
nah ală şi a m ers în Palestina, unde a rămas primii
doi ani. După aceea, a vizitat m ănăstirile din jurul
A lexandriei şi a v enit în legătură, în acest loc „cu băr
b a ţi fo arte în ain taţi în virtute, în ju r de două mii". A
u rm a t m u tarea în pustiul Nitriei şi al Chiliilor, unde
i-a cu n o scu t pe M acarie şi pe Evagrie, lângă care a şi
făcu t u cenicie. După m oartea lui Evagrie (3 99), şi din
m otive de slăbiciune, Paladie s-a întors în Palestina,
în ju ru l anului 4 0 0 a fost hirotonit episcop al cetăţii
E lenopolis din Bitinia, probabil de către Sfântul Ioan
Gură de Aur. A su ferit exil în Egiptul de Sus, în anul
4 0 6 , ca susţin ăto r al acestui sfânt, unde a şi rămas
şase ani. în anul 4 1 2 , după m oartea lui Teofil al Ale
xandriei, a revenit în Galatia. în anul 4 1 7 preia epi
scopia A spunelor din Galatia, unde şi rămâne până la
m oartea lui (înainte de anul 4 3 1 ). Pomenirea lui se
prăznuieşte la 2 8 ianuarie.
7 3 . A w a Pamvo. S-a născut în jurul anului 3 0 4 şi
a m u rit în anul 3 7 4 . A fost unul dintre primii preoţi
ai Schitului, probabil înainte de 3 3 0 .0 tradiţie îl pre
zintă ca neînvăţat, dar avea ucenici pe cei patru „Fraţi
lungi” (se numeau aşa din pricina înălţimii lor), din
tre care Amonie cel puţin era un bărbat cu o cultură
1002 PATERICUL MARE
vastă, şi instru i^ nu num ai în s crie rile sfinte. Conform

lui Paladie, A w a Pamvo a avut m u lt sp o r în lucrarea
lui, fiind dotat şi cu fo arte m ulte daruri. Când nobi
la Melania a aju ns de la Rom a la Alexandria, l-a vi
zitat pe A w a Pamvo şi i-a o fe rit tre i su te de măsuri
de argint. Acela, fiind a şez a t şi îm pletind la vlăstare
de finic, i-a zis doar: „Dum nezeu să-ţi plătească". Şi a
poruncit iconom ului să îm p artă argintul m ănăstirilor
din Libia şi din insule p entru că, a zis el, au nevoie mai
m are d ecât cele din Egipt. M elania însă, care aştepta
să audă un cuvânt de laudă p en tru darul ei, iar Awa
nu zicea nim ic, i-a zis: A w a, să ştii că sunt trei sute de
litre de argint. Şi Bătrânul, fără să fie m işcat deloc, i-a
răspuns: Cel căruia i-ai adus acestea, fiica mea, n-are
nevoie de cântar. Pen tru că Cel care cân tăreşte munţii
cunoaşte b in e can titatea arginţilor. Dacă mi i-ai dat
mie, bine ai zis, dacă, însă, i-ai d ăruit lui Dumnezeu,
Căruia nu-i scapă nici doi oboli, taci. Everghetinosul
relatează că Sfântul l-a ru gat pe Dumnezeu timp de
trei ani să nu-i dea slavă pe p ă m â n t Şi p entru această
sm erenie a lui, Dum nezeu l-a p ream ărit până într-a-
tât, în câ t nim eni nu pu tea să privească faţa lui, din
pricina strălu cirii pe care o avea. Pom enirea lui se
face la 1 8 iulie.
74 . A w a Pafhutie. Şi-a în cep u t viaţa m onahală în
obşte, dar la s cu rt tim p a p lecat în pustiu. La Schit,
chiar d acă în câteva rânduri e ste am in tit ca ucenic al
A w ei M acarie, în re alitate era în cercu l lui A w a Isidor
Preotul, căruia i-a şi u rm at, după ce a fo st hirotonit
p r e o t A poftegm ele sublin iază m ai m ult activitatea lui
ca p ărinte duhovnicesc. Mulţi din alte părţi ajungeau
la Schitul greu accesibil ca să primească sfaturi de la

el. Mai târziu, A w a Pimen va spune: „Awa Pafnutie a
fo st mare". Paladie scrie că în timpul celor 79 de ani
n-a avut două haine în acelaşi timp (Istoria lausiacă,
cap. 4 7 ). Şi A w a Casian confirmă că până la adânci
b ătrân eţe şi-a păstrat chilia, aflată la o distanţă de
cinci m ile de biserică. Ajuns la 90 de ani, îi refuza încă
pe cei tineri care voiau să-i aducă apă. Cronologic,
anii vieţii lui nu pot fi stabiliţi cu exactitate. Tragem
concluzia, însă, că de vreme ce a fost ucenicul Awei
Isidor, perioada maturităţii lui se situează în jurul
anilor 3 6 0 -4 0 0 . Sinaxarul palestinian îl pomeneşte la
2 5 septem brie. Au fost mai mulţi părinţi cu numele
de Pafnutie. în Istoria M onahilor din Egipt (14) este
pom enit un Awa Pafnutie care a pustnicit lângă Iera-
cleopolis. Viaţa Sfântului Antonie (58) pomeneşte de
un Cuvios Pafnutie Mărturisitorul, numit şi Chefala.
Un alt Pafnutie este pomenit de Awa Isaia şi a fost
ucenic al Awei Pimen.
75. A w a Pahomie. A trăit în jurul anilor 2 8 0 /2 9 0 -
3 4 6 . Este întemeietorul vieţii monahale de obşte în
Egipt. S-a născut la Latopole, în Tebaida de Sus, din
părinţi păgâni. în armată a cunoscut creştini, a căror
iubire pentru aproapele şi purtare, în general, i-au fă
cut mare impresie. Atunci a căutat să afle cine sunt
creştinii. A luat hotărârea să le urmeze viaţa şi după
eliberarea din armată, îndată s-a pus pe treabă. A în
ceput viaţa ascetică de unul singur, la început, într-un
mic templu idolatru, părăsit. La scurt timp, a primit
botezul şi a intrat în obştea anahoretului Palamon,
renumit în acel timp, unde a cunoscut îndeaproape şi
1004 PATERICUL MARE
a trăit neajunsurile vieţii an ah oretice, care nu se su

punea unor reguli adevărate şi unui control sistema
tic al întâistătătorului. După aceea, din vedenie dum
nezeiască, în jurul anului 3 2 0 , a pu rces la întemeierea
unei vieţi de obşte într-u n sa t părăsit din Tavenisia.
Primele dificultăţi de ad aptare a călugărilor la noua
rânduială au fost în scu rt tim p dep ăşite şi a început o
avalanşă de călugări, astfel în cât sfântul a fost nevoit
să întem eieze o nouă m ănăstire, la m ică distanţă. Şi
peste puţini ani a încep u t să fie lăudat sistemul vieţii
de obşte, „coloniile" călugărilor, aceştia aşezându-se
sub oblăduirea duhovnicească a sfântului. în decur
sul a douăzeci şi cinci de ani, obştea a ajuns să nu
m ere nouă m ănăstiri de bărbaţi şi două de femei. La
Paştele anului 3 4 6 , în tim pul unei epidem ii care a se
cerat peste o sută de persoane, s-a îm bolnăvit şi sfân
tul. Şi după o în cercare înfricoşătoare, care a ţinut 40
de zile, a plecat la Domnul, lăsându-1 ca urmaş pe to
varăşul său Petroniu, în cazul în care ar fi supravieţu
it, pentru că şi acela era bolnav. Dar n-a trăit, însă, şi
locul a fo st preluat de O rsisie care, la scu rt timp, s-a
retras pentru Teodor, ucenicul credincios şi vrednic
al A w ei Pahom ie, cel plecat la Domnul. Din canonul
lui s-au p ăstrat în lim ba greacă doar câteva fragmen
te. Pom enirea lui se prăznuieşte la 15 mai.
76. A w a Pavel cel Simplu. A fost ucenic al Cuviosu
lui Antonie cel Mare. Este pom enit şi de Istoria lausia-
că (2 2 ) şi de Istoria M onahilor din Egipt (2 4 ). Ambele
surse consem nează m ăsura foarte înaintată la care a
ajuns A w a Pavel în scu rt tim p datorită sm ereniei sale.
7 7 . Sfântul Petru martirul, episcop al Alexandriei

(3 0 0 -3 1 1 ). I-a u rm at la tronul episcopal în anul 300
lui T h eo n as. E ste posibil să fi fost numit conducător
al Şcolii cateh e tice din Alexandria, ca urmaş al lui Se-
rapion. în anul 3 0 3 , din pricina prigoanei lui Diocle-
ţian, a p ă ră sit scaunul episcopal fără să înceteze să
se in te re se z e despre „folosul de obşte al bisericilor".
După Eusebiu, a fo st un episcop exemplar, în special
p en tru cu n o aşterea Sfintelor Scripturi. în timpul păs
to ririi lui a avut loc Schism a meletiană, Petru fiind
cel ca re l-a caterisit pe M eletie în anul 307. în anul
3 1 1 a m u cen icit în vrem ea prigoanei care a avut loc
în tim pul dom niei lui Maximilian. înainte de execu
ţie a m e rs la m orm ântul Sfântului Evanghelist Marcu,
în te m e ie to ru l B isericii din Alexandria, unde suferi
se m o a rte m artirică şi acesta, şi s-a rugat cerându-i
A postolului să-l întărească în încercarea martiriului
şi să ia sub ocro tirea lui Biserica din Alexandria. în
co n tin u are şi-a întors rugăciunea către Domnul şi L-a
ru g at ca sângele m artiriului său să pecetluiască şi să
în se m n e sfârşitul prigoanelor. în ceasul acela s-a au
zit un glas de sus: „Petru a fost întâiul în tre apostoli,
şi P etru ultim ul dintre m artiri!"
7 8 . A w a Pior. Paladie vorbeşte în Istoria lau siacă
( 3 9 ) d esp re un tân ăr egiptean cu num ele a cesta, care
a p le ca t de la casa părintească cu o lepădare d esăvâr
ş ită de lum e, şi-n lunga lui v iaţă m onahală n -a v en it
în legătu ră cu nim eni din fam ilia lui. A făcu t p a rte din
p rim a gen eraţie de m onahi şi s-a cu n o scu t cu A w a
A ntonie ce Mare, care îl p reţu ia m ult. 1 se a trib u ie şi
1006 PATERICUL MARE
diferite m inuni, în tre c a re a c e e a c ă a fă cu t să izvoras

că apă d intr-o fântână seacă. Awa P im en spune des
pre acesta că în fiecare zi p u n ea în c e p u t Pom enirea
iui se p răznuieşte ia 1 7 iunie.
7 9 . A w a P itirion. în Isto ria M on ah ilor Egiptului
(1 5 ) se m en ţio n ează că în T ebaid a p e un m unte înalt
şi p ră v ă lit pe nu m e P orfiritis, d easu p ra râului, se ne-
voiau m onahii în p eşteri. P ărin te le lo r duhovnicesc
era Pitirion, unul d in tre u cen icii Sfântului Antonie cel
Mare, al tre ile a la rân d după a cesta . Adică, A w a Pitiri
on i-a u rm at Sfântului A ntonie şi ucenicu lui acestuia,
A w a Am m ona. A făcu t m u lte m inuni, d ar avea, în spe
cial, h arism a alungării dem onilor. M ânca de două ori
pe săptăm ână, jo ia şi dum inica, puţin te rc i de făină.
E ste p o m en it de B ise rică pe 2 9 no iem brie.
8 0 . A w a Pim en. D espre v iaţa lui nu ştim multe
lucruri. S-a n ăscu t în Egipt. La v â rsta de 1 5 ani, prin
anul 3 8 0 , a v e n it la m ă n ăstire a de la Schit, unde se
nevoiau şase fraţi după trup. Prim ul n ăscu t se numea
Anuf. A fo st u cen ic al A w e i M acariei Egipteanul; Ioan
Kolovos şi M oise Etiopianul. Din p ricin a năvălirii bar
b a rilo r la S ch it (4 0 7 ), cei şap te m onahi fraţi sunt siliţi
să plece, şi m erg la T erenu tis, în Egipt, o aşezare pe
braţu l v estic al Nilului, unde se p are că au răm as. De
asem enea, ştim că A w a Pim en a m u rit în urm a lui Ar-
sen ie ( 4 4 9 ) p entru că, aşa cum spun textele, a plâns
când a aflat de m o arte a lui. Pe seam a lui s-a pus un
m are n u m ăr de apoftegm e. Cele care se află în Pateri
cul alfabetic îm p reu n ă cu celelalte ale colecţiei tem a
tice şi altele d iferite, răsp ân d ite în alte colecţii, urcă
la 2 5 0 . D acă am v rea să definim p erso n alitatea Aw ei
Pim en, am spune în două cuvinte că se aseamănă mai

puţin cu un deschizător de drumuri şi mai mult cu
un în ţe le p t chivem isitor al comorii vieţii schitiote, pe
care a m oştenit-o. Sesizând, poate, că prin pustiirea
Schitului, din pricina năvălirilor barbare, s-a înche
ia t o pagină im portantă a istoriei lui, s-a străduit să
adune roadele desăvârşite ale veacului schitiot, încât
a ceste a să nu se piardă. în cele o sută de apoftegme
ale lui a salvat cuvintele şi metodele a cincisprezece
învăţători din vechime ai pustiului (nu erau toţi de la
Sch it), de exemplu Alonie, Antonie, Ammon, Visarion,
Ioan Kolovos şi alţii. Dar şi cuvintele şi nevoinţa lui
păstrează şi exprimă modelul care s-a conturat uşor
în succesiunea generaţiilor. Astfel, şi-a justificat şi
num ele, adică a fost „păstor", părinte duhovnicesc, în
lanţul de aur al generaţiilor care s-au succed at S-a
săvârşit în jurul anului 460. Pomenirea lui se prăznu-
ieşte la 27 august.
81. A w a Roman cel Sfânt şi făcătorul de minuni
s-a născut în satul Roson din Cilicia. De tânăr a mers
în Antiohia, în afara căreia a ridicat la poalele unui
m unte o mică chilie, şi după Teodoret al Cirului, a tră
it până la bătrâneţe fără lumină şi fără foc. Se hrănea
cu pâine, sare şi apă, iar pletele îi ajunseseră până la
glezne. Şi-a sfârşit viaţa trăind închis în chilia lui.
82. Awa Serapion sau Sarapion. Serapion, pe care
l-am întâlnit în apoftegma III-46, este aşa-numitul
Sindonios, căruia Paladie i-a dedicat cap. 37 al Istoriei
lau siace. Era învăţat şi ştia pe dinafară toate Scriptu
rile. Conform lui Paladie, datorită marii lui neagoni-
seli şi a milostivirii, nu ţinea nimic pentru sine, decât
1008 PATERICUL MARE
o pânză pe ca re o avea ca îm b ră că m in te . Şi, aşa în

veşm ântat, se nev oia cu v irtu te a . S -a v ând u t de bună
voie, rob în casa u n ei fam ilii id o latre , p e care a făcut-o
creştină. Şi pe m u lţi alţii i-a d us la p o căin ţă, prin înţe
lepciun ea şi v irtu te a lui. C on form a lto r izvoare, apare
ca un m are a sce t, c a re a tr ă it în p u stiu l cel m ai adânc
al Egiptului. Sub n u m ele de S e rap io n s e m ai cunosc
şi alţi asceţi. P o m e n ire a lui se p răzn u ie şte la 21 mar
tie. Au fo st m ai m u lţi p ă rin ţi cu n u m ele de Serapion:
A w a Serap ion, u ce n ic al Cuviosului A ntonie cel Mare
şi p rie te n al Sfântu lu i A tan asie cel M are, A w a Sera
pion cel M are din N itria şi A w a S erap io n de la Schit.
8 3 . A w a Siluan a tr ă it în a d oua ju m ă ta te a secolu
lui al IV-lea. La în c e p u t s -a n ev o it în Schit. Nu putem
să p recizăm p erio ad a, d ar a fo st nev oie de m ult timp
ca să se în tre g e a s că o b şte a lui, cu cei 1 2 ucenici. în ju
rul anului 3 8 0 p le acă la M untele Sinai. P rin tre uceni
cii lui se află cu n o scu ţii a sce ţi: M arcu, Zenon, Zaharia
şi N etra, ep isco p u l de după a c e e a al Faranului. După
m o arte a lui M arcu (m o n ah ca re s-a d istin s prin ascul
ta re ), o b şte a a p le ca t în P alestin a. în regiunea Gâzei,
lângă c e ta te a G herara, au în te m e ia t m ăn ăstirea „băr
b a ţilo r m u lţi şi îm bu n ătăţiţi", a ş a cum pom eneşte iz
vorul isto ric. P o m en irea lui se face la 6 februarie.
8 4 . A w a S iso e. La în cep u t a lo cu it la Schit, în to
v ărăşia lui M acarie, A thre şi a lui Or. Puţin după ace
ea, în anul 3 5 5 (an u l m o rţii Cuviosului Antonie), a
p ărăsit Sch itu l, d eo a rece a în cep u t să se adune lume
m ultă, şi s-a s ta b ilit pe m u n tele lui A ntonie. Acolo a
regăsit, în tr-o o a re c a re m ăsură, sin g u rătatea pe care
o avea Sch itu l la în cep u tu rile lui. A tră it în acel loc cu
u cenicu l său Avraam şi, în continuare, a mers să se

stab ile ască în tovărăşia acestuia pentru totdeauna la
Clysma [după anul 4 2 9 ), unde, deja înaintat în vârstă,
a şi m urit. Faima lui era atât de mare, încât era con
sid e rat d rept unul dintre cei mai renumiţi asceţi, în
sp ecial din anul 3 5 6 , şi după aceea, când a locuit pe
m untele lui Antonie. Aici l-a şi vizitat Adelfie, episco
pul Nicopolei, ca să prim ească sfaturi, şi diferiţi pust
nici pentru chestiuni duhovniceşti. La Clysma a pri
m it de două ori vizita lui A w a Ammun al Raithului.
L-a cunoscu t pe Pamvo, marele învăţător al Nitriei,
şi trad iţia referitoare la Pamvo îi prezintă pe cei doi
ca fiind pe aceeaşi treaptă de sfinţenie. în Patericul
alfabetic s-au păstrat 4 6 de apoftegme sub numele
lui. Pom enirea lui se prăznuieşte pe 6 iulie. în Pateric
su n t cunoscuţi încă doi Bătrâni cu numele Sisoe, Si-
so e Tebeul şi Sisoe al Petrei.
85 . Amma Sinclitichia a trăit în Alexandria, în seco
lul al IV-lea. Se trăgea dintr-o familie bogată şi foarte
vestită. După m oartea părinţilor ei, a împărţit averile
săracilo r şi s-a tuns în monahism. S-a nevoit pe o mo
şie a unei rude, afară din cetate. Duhovnicia ei adân
că a devenit cunoscută, şi veneau la ea călugăriţe, ca
să prim ească putere prin cuvântul şi virtutea ei. Spre
sfârşitul vieţii a fost atinsă de o boală înfricoşătoare
(îi putrezeau mădularele), pe care a suferit-o cu răb
darea lui Iov. A murit la vârsta de 80 de ani, după ce
a prevăzut ziua şi ceasul plecării ei. Viaţa ei este con
sem nată pe larg în Ecloghionul cel nou (Culegerea cea
nouă) al Sfântului Nicodim. Biografia ei este pusă pe
seam a Sfântului Atanasie cel Mare, dar după opinia
1010 PATERICUL M ARE
p a tro lo g ilo r e s t e l u c r a r e a a ltu i s c r iit o r . P o m e n ir e a ei

s e face p e 5 ia n u a r ie .
8 6 . A w a T e o d o r d in C a n o p . S u n t ş a s e a p o fte g m e
p ă s tra te su b n u m e le lu i.
8 7 . A w a T e o d o r d e la E n a t. E s t e î n t e m e ie to r u l o b
ş tii m o n a h a le d e la E n a t, îm p r e u n ă c u A w a L u c h ie. Cu
n u m e le d e T e o d o r s u n t c u n o s c u ţ i m a i m u lţi m o n ah i.
Cel m a i c u n o s c u t e s t e A w a T e o d o r d in F e r m i, p r e z e n
t a t m a i jo s , d a r s e m a i p o m e n e ş t e d e u n T e o d o r d e la
S c h it ş i d e u n T e o d o r E le fte r o p o litu l.
8 8 . A w a T e o d o r d in F e r m i. î n a fa r ă d e m e d iu l lui
P ah o m ie , m a i e x is ta u c e l p u ţin ş a s e p e r s o a n e v e n i
te cu s ig u ra n ţă în a in t e d e a n u l 3 9 0 (a n u l m o r ţii lui
M a ca rie ], c u n u m e le d e T e o d o r. N u c u n o a ş t e m d ata
n a ş te r ii lu i T e o d o r, d a r la S c h it a s f ă tu it c u p r ile ju l d o
b â n d irii c e lo r t r e i c ă r ţ i fr u m o a s e . L a S c h it ş i-a fă c u t
e d u c a ţia ş i a f o s t h ir o t o n it d ia c o n , c h i a r d a c ă a re fu
z a t d in s m e r e n ie a c e a s t ă s lu jir e , d e la c a r e e r a u ex
c lu şi tin e r ii în c e p ă to r i. P u s t iir e a S c h itu lu i în a n u l 4 0 7
l-a s ilit s ă s e s t a b ile a s c ă la F e r m i, u n d e s e p a r e c ă a
m u rit d e b ă t r â n e ţ e . A l ă s a t în u r m ă fa im a d e B ă trâ n
a sp ru . A f o s t u n u l d in tr e c e i m a i m a r i B ă t r â n i d in g e
n e r a ţia sa.
8 9 . A m m a T e o d o ra . A f o s t u n a d in t r e c e le m a i în
ţe le p te fe m e i a le v r e m ii s a le . E s t e a m in t it ă d e Is to r ia
la u s ia c ă ( 4 1 ) . S -a s ă v â r ş it î n t r e a n i 3 8 8 ş i 3 9 9 , p e r i
o a d ă p e tr e c u tă d e P a la d ie în E g ip t.
9 0 . A w a T e o n a . D e s p re e l v o r b e ş t e Is to r ia M on ah i
lo r d in E g ip t î n c u v in te d e la u d ă , i a r S fâ n tu l Io a n C asi-
a n îi c o n s a c r ă m a i m u lte c o n v o r b ir i ( 2 1 , 2 2 , 2 3 ) . E ste
p o m e n it în apoftegm e de A w a Teodor din Fermi şi de

A w a Pim en.
91. A w a Teodosie, începătorul vieţii de obşte
( 4 2 4 -5 2 9 ). E ste vorba despre Sfântul Teodosie care a
fo st unul dintre cei mai mari sfinţi ai pustiului iudaic,
şi organizatorul vieţii monahale de obşte în Palesti
na. S-a n ăscu t în ţinutul Mogariso, din Capadocia, din
p ărin ţi evlavioşi, care s-au îngrijit de formarea lui.
în anul 4 5 1 m erge la Locurile Sfinte ca să se închine
şi, în continuare, îl vizitează în Siria pe Sfântul Simi-
on Stâlpnicul, care recunoaşte în persoana tânărului
Teodosie pe cel care va influenţa puternic formarea
m onahism ului de obşte în Palestina. După o perioadă
de asceză dură, ca ucenic al Bătrânului Longhin, con
sătean ul lui a dobândit faima unui bărbat harismatic
şi după aceea, prin arătare şi lucrare dumnezeiască, a
con stitu it în anul 47 9 , la răsărit de Betleem, o obşte
care în câţiva ani s-a dezvoltat într-un centru mona
hal cu un m are număr de călugări, cea mai mare lavră
din pustiul Palestinei. De la Teodor, episcopul Petrei,
care s-a num ărat printre ucenicii sfântului, aflăm că
Teodosie, influenţat de Sfântul Vasile cel Mare, a dus
duhul şi concepţia despre monahismul de obşte în Pa
lestina. îi descrie învăţând pe călugării lui din texte
le Sfântului Vasile cel Mare. Şi faptul că în programul
vieţii de obşte a fost cuprinsă şi lucrarea filantropică,
exprim ă influenţa idealului capadocian. în cuprin
sul m ănăstirii, existau multe instituţii de binefacere:
azil, spital, orfelinat, şi altele, care aduceau mângâ
iere omului suferind. Sfântul Teodosie, ca şi Sfântul
1012 PATERICUL MARE
Sava, originar to t din Capadocia, care a în ă lţa t Lavra

după patru ani de la în tem eierea o b ştii lui Teodosie,
sunt consideraţi ca în tem eietori ai m onahism ului din
pustiul palestinian. în anul 4 9 2 , am ândoi devin „ar
himandriţi" şi aveau în supraveghere gen erală toate
centrele monahale din regiune. Pom enirea lui se face
la 11 ianuarie.
92. A w a Teodosie Rosos (cel din Scopelia). Ne este
cunoscut din Istoria iubitoare de Dumnezeu, a lui Te-
odoret de Cyr, cap. X (PG 82 , 1 3 8 8 -1 8 9 3 ). Originea
lui este din Antiohia, din părinţi de vază în cetate. A
schimbat, însă bunurile m ateriale şi slava lumii, cu
viaţa singuratică în Hristos. A m ers în Cilicia, şi pe un
munte înalt, lângă cetatea Roso, a con stru it „chilie de
piatră", un mic lăcaş în care s-a nevoit m ulţi ani, de-
dicându-şi cele mai multe ceasuri ale zilei rugăciunii,
iar pe celelalte răm ase, lucrului mâinilor, cu puţină
odihnă, fără să folosească pat sau aşternut. Virtutea
lui a devenit cunoscută, şi s-au adunat în ju ru l sfântu
lui şi alţi călugări, pentru care a con stru it alte colibe.
Astfel, s-a form at o m ică lavră care o ferea şi sprijin
material celor care aveau nevoie din îm prejurim i. Le
ocrotea pe văduve, pe orfani, pe oam enii săraci, îngri
jeau pe bolnavi şi pe mulţi dintre aceştia, iar sfântul
îi vindeca cu rugăciunile lui. Multe su nt m inunile pe
care le-a săvârşit. în timp ce Lavra creştea continuu,
sfântul a fost silit din pricina năvălirilor isau rilor4, să
se mute în Antiohia, unde după puţin timp „a adormit"
şi imediat a fost cinstit ca sfânt. La conducerea obştii
+ 4Popor care locuia la poalele m untelui Tauros şi era renum it
pentru incursiunile de Jaf la popoarele vecine.
i-a u r m a t u c e n icu l lui, Gladie. Nu ne este cunoscută cu

e x a c tita te p e rio a d a în ca re a trăit. A trăit înainte de anul
4 4 4 , a n în ju ru l că ru ia T eo d o ret a scris Istoria iubitoare
d e D u m n ezeu . P răzn u irea lui se face pe 5 februarie.
9 3 . A w a S e r id ie a fo st egum enul obştii care s-a
în t e m e ia t la în c e p u tu l seco lu lu i al Vl-lea lângă râul
T h a n a to n , în G aza, şi a a tra s un m are număr de călu
gări. El în s u ş i a fo s t şi fiul duhovnicesc al marelui Awă
V a rsa n u fie. D in în tr e b ă r ile şi răspu n su rile lui Varsanu-
f i e ş i lo a n , p re c u m şi d in scrie rile ucenicului lor, Awa
D o ro te i, a flă m in fo rm a ţii d esp re starea duhovniceas
că în a ltă a v ie ţii d in m ă n ă stire a A w ei Seridie.
9 4 . S fâ n tu l S p irid o n s -a n ăscu t în Cipru, în anul
2 7 0 d u p ă H risto s . D in fire e ra blând şi înclinat spre
v ia ţa s in g u r a tic ă , d a r p e n tru că l-au îndem nat pă
rin ţii, s - a c ă s ă t o r it cu o fem eie virtuoasă, de la care
a d o b â n d it o fa tă p e n u m e Irin a. Era înstărit, cu mul
te p r o p r ie t ă ţ i ş i tu r m e d e oi. D atorită sfinţeniei sale,
d u p ă m o a r te a s o ţ ie i a fo s t ch e m a t la tronul episcopal
d in ţin u tu l s ă u d e b a ş tin ă , Trim itunda, cu mult înain
te d e a n u l 3 2 5 (a s tă z i T rim itu sia se găseşte în zona de
s tă p â n ir e t u r c e a s c ă a C iprului). Pentru simplitatea şi
c u r ă ţe n ia v ie ţ ii lu i a p rim it m u lt har dumnezeiesc şi
d a to r ită m u lte lo r m in u n i p e care le-a săvârşit a pri
m it ş i d e n u m ir e a d e „făcăto r de minuni". A adormit
în C ip ru în ju r u l a n u lu i 3 4 8 . S fin tele lui moaşte au ră
m a s m u lt tim p în p ă m â n t, d ar când s-a făcut reînhu-
m a r e a ş i s -a u g ă s it n e p u tre z ite , le-au păstrat în patria
lui p â n ă î n s e c o lu l a l VH -lea. P en tru că s-au întâmplat,
în s ă , in c u r s iu n i a le b a rb a rilo r, au fost m utate la Con-
s t a n t in o p o l ş i d u p ă c u c e r ir e a acestuia, în anul 1453,
1014 PATERICUL M ARE
au fo s t d u se în K e r k ir a (C o rfu ). P o m e n ir e a lu i se face
p e 1 2 d e c e m b r ie .
95. A w a V a sile c e l M a re s e t r ă g e a d in tr-o familie
e v la v io a să ş i b o g a tă . S -a n ă s c u t în C e z a re e a Capado-
ciei, în a n u l 3 3 2 . A fă c u t s tu d ii în ţ a r a lu i, la Constan-
tin o p o l şi A ten a, u n d e s -a c u n o s c u t c u S fâ n tu l Grigo-
rie T eo lo g u l. î n a n u l 3 5 6 s -a în t o r s în ţin u tu l natal şi
a lu c r a t p e n tr u p u ţin tim p c a re to r. R e p e d e , însă, s-a
r e tr a s d in lu m e . Ca s ă p o a t ă a p ro fu n d a duhul mona
h ism u lu i, a v iz ita t a s c e ţ i c u n o s c u ţi d in S iria , Palesti
na, E g ip t ş i M e s o p o ta m ia . în to r c â n d u -s e în ţinuturile
lui, s -a r e tr a s la o m o ş ie p ă r in t e a s c ă d in P on t, unde
l-a v iz ita t G rig o rie ş i s -a u n e v o it îm p re u n ă pentru o
p e rio a d ă d e tim p . In a c e s t m e d iu is ih a s t, în rugăciu
n e ş i n e v o in ţă , a u c o m p u s F ilo c a lia d in lu cră rile lui
O rigen, p re c u m ş i re n u m ite le c a n o a n e m o n a stice - în
p rin c ip a l lu c r a r e a m a r e lu i V a sile - c a r e au constituit
fu n d a m e n tu l o rg a n iz ă rii v ie ţii m o n a h a le în P on t şi în
C ap ad o cia, d a r u lte r io r ş i în în tr e g u l m o n a h ism orto
dox. In an u l 3 7 0 a fo s t h ir o to n it e p isc o p al Cezareei
şi, p rin a u to r ita te a lu i d u h o v n ic e a s c ă , a fo s t de mare
a ju to r c o r ă b ie i în v ifo r a te a B is e r ic ii, în c e r c a tă de în
v o lb u ra te le v a lu ri a le e re z iilo r. C o n trib u ţia m arelui
ie ra rh ş i s c r iito r b is e r ic e s c şi p e p la n s o c ia l a fo st atât
de im p o rta n tă , în c â t c h ia r d in tim p u l v ie ţii a fo st nu
m it c e l M are. A a d o r m it în a n u l 3 7 9 . P o m e n ire a lui se
p ră z n u ie şte la 1 ia n u a rie .
96. A w a V e n ia m in s -a n e v o it în a d o u a ju m ă ta te a
seco lu lu i al IV -lea în p u stiu l N itrie i. A fo s t u n exem plu
p e n tru to v a ră şii lu i d e n e v o in ţă şi e r a d ă ru it cu m ulte
h a rism e , în s p e c ia l cu h a r is m a v in d e c ă rii. Cu puţine
lu n i în a i n te d e m o a r te , s -a îm b o ln ă v it d e h id ro p ică şi
t r u p u l lu i s - a m ă r i t a t â t d e m u lt, în c â t a tu n ci cân d a
m u r i t , n e s p u n e P a la d ie , a u sm u ls p ra g u rile d e la u ş ă
ş i d e la g e a m u r i c a s ă -l p o a tă s c o a te din ca s ă . A fo st
c o n s i d e r a t c a u n n o u Iov, p e n tru c ă a s u p o rta t to a tă
î n c e r c a r e a „cu m u lţu m ir e n e m ă s u ra tă faţă d e D um
n e z e u " (v e z i P a la d ie , Isto ria la u sia că , cap . 1 2 ) . P o m e
n i r e a lu i s e p r ă z n u ie ş te la 2 9 d e c e m b rie .
9 7 . A w a V is a rio n . S e n u m ă r ă p rin tr e P ărin ţii cei
m a i în v ă ţa ţi ai p u stie i E gip tului, A tr ă it la sfâ rşitu l s e
co lu lu i a l IV -lea şi în c e p u tu l seco lu lu i al V -lea în r e
g iu n e a S ch itu lu i, c a u n p u stn ic ră tă cito r, fă ră s ă aib ă
lo c u in ţă p e r m a n e n tă , d a r îm p lin in d în a ce la şi tim p
p o r u n c a iu b irii. P e s e a m a lui s u n t p u se m u lte m inun i,
p r i n t r e c a r e şi a c e e a că, n e av ân d m ijloc s ă tr e a c ă Ni
lul, a f ă c u t se m n u l c ru c ii şi a m e rs p e d e a s u p ra a p e lo r
r â u lu i c a p e u s c a t, s p re m a re a u im ire a m ulţim ii d e
la D u io s. A lu a t p a r te şi la d is tru g e re a te m p le lo r id o
la t r e în E g i p t P o m e n ire a lui s e fa ce p e 2 0 feb ru arie.
9 8 . A w a Z a h a ria . C arion, u cen icu l Sfântului M aca-
r ie c e l M are, a p le c a t din lu m e la Sch it, lă sâ n d în u rm ă
s o ţia c u d o i cop ii. Din ca u z a fo am etei, a fo s t silit să-l
ia c u el p e Z a h a ria , hu i său . Z a h a ria a m u rit d e fo a rte
tâ n ă r , d a r a în a in ta t cu re p e z iciu n e p e tr e p te le d e s ă
v â rş irii, fiind d ă ru it, în sp ecial, c u h a ris m a ru g ăciu n ii.
F ă r ă s ă fie n u m it în că A w ă , p ă rin ţi ren u m iţi, p re cu m
M a c a rie şi M oise, nu e z ita u să -i c e a r ă p ă r e r e a . Pe
p a tu l m o rţii, A w a Isid o r i-a zis: „ B u cu ră -te Z ah aria,
fiul m e u , p e n tru c ă p o rţile îm p ă ră ţie i su n t d e s ch ise
p e n tru tin e " (v ezi a p o fte g m a 1 ,2 6 ) . P o m e n ire a lui se
p r ă z n u ie ş te la 2 4 m a rtie .
1016 PATERICUL MARE
9 9 . Awa Zenon e ra u cen icu l Bătrânu lu i Siluan şi

a fo st d ăru it cu m u lte h a rism e duhovniceşti. în jurul
anului 3 8 0 , pleacă la M un tele Sinai, îm preună cu în
treaga o b şte a A w ei Siluan şi, m ai târziu, la Gherara,
în Palestina, unde în te m e ia z ă o m ăn ăstire. 0 perioadă,
spre sfârşitul v ieţii, s-a n ev o it zăvorându-se singur în
chilie. Sinaxarul v ieţii lui n e sp u ne că: „Prin ascultare
desăvârşită, nev o in ţă asp ră şi neagoniseală, a devenit
săvârşito r de m in u n i Şi p e m ulţi dem oni îi izgonea
din oam eni". P om en irea lui s e p răzn uieşte pe 19 iunie.
1 0 0 . A w a Z osim a a tr ă it la sfârşitu l secolului al
V-lea şi în p rim a ju m ă ta te a secolu lu i al Vl-lea. Se tră
gea din Side, un s a t lân gă T iru l Feniciei. La început
s-a n ev oit în m ă n ă stire a Tirului, după aceea la Lavra
Sfântului G herasim de la Iordan şi, în cele din urmă,
a în te m e ia t o m ăn ăstire lângă locu rile lui natale. Este
d escris ca unul d in tre cei m ai exp erim en taţi părinţi ai
pustiului, ca re a p rim it şi h arism a prorocirii. Contem
poranul lui, A w a D orotei a fo st adm iratorul şi ascul
tăto ru l lui. El e ste cel ca re a re d a t pe scu rt învăţături
le A w ei Zosim a, cu p rin se în capitolul I al Patericului
M are, co n stitu ite în cin cisp rezece cuvântări. De altfel,
înv ăţătu rile A w e i Zosim a p rezintă pe larg persoana
şi duhul A w e i D orotei, d ar şi acesta în învăţăturile lui
se referă d eseo ri la în v ăţătu rile A w ei Zosima. Omoni
mul său, ascetu l Zosim a, cel care a întâlnit-o pe mun
te pe Sfânta M aria E gipteanca şi i-a dat Sfânta împăr
tăşan ie la sfârşitu l v ieţii ei, e ste o altă p ersoană care a
tră it la în cep utul secolului al V lI-lea. Pom enirea lui se
p răzn uieşte pe 2 4 ianuarie.
INDICE DE REFERINŢE BIBLICE
V echiul T estam en t Ieşirea 3,1-6 p.141

Ieşirea 3,15 p.932
Facerea 1 , 1 2 p.967 Ieşirea 2,12 p.603
Facerea 1,14-16 p.952 Ieşirea 7-11 p.516
Facerea 1,26-27 p.824 Ieşirea 28,6 p.730
Facerea 2,7 p.824 Ieşirea 12 p.280
Facerea 2,15 p.252 Ieşirea 12,30 p.282
Facerea 4,3-5 p.532 Ieşirea 21,6. p.627
Facerea 5,21-27 p.182 Ieşirea 20,1-17 p.516
Facerea 6,3 p.924 Ieşirea 12,29-30 p.485
Facere 8,11 p.215 Ieşirea 13,1-2 p.530
Facere 8,21 p.531 Ieşirea 13,14-15 p.530
Facere 12,1 p.418 Ieşireal5,27 p.914
Facere 12,2 p.145
Facere 14,18-20 pp.122,826 Levitic 11,1 p.603
Facerea 17,20 p.660 Levitic 23,5-8 p.280
Facerea 18,1-19 p.654 Levitic 19,17 p.497
Facerea 19,1-23 p.499
Numeri 12,3 p.749
Facerea 19,1-26 p.654
Numeri 28,16-25 p.280
Facerea 19,15 p.374
Numeri 3,12-13 p.530
Facerea 19,30-38 p.293
Numeri 21,9 p.145
Facerea 21,8-21 p.660
Numeri 10,12; p.215
Facerea 21,21 p.214
Numeri 12,16p.214
Facerea 22,12 p.626 N um eril3, 3 p. 214
Facerea 25,12 p.660 Numeri 13,26. p.214
Facerea 26,12 p.190 Numeri 25,1-3 p.354
Facerea 39,7 p.365 Numeri 20,17 p.544
Facerea 39,10 p.374 Numeri 22,22 p.544
Facerea 42,36-38 p.482 Numeri 14,29-33 p.596
Facerea 46,3 p.510
1018 PATERICUL MARE
Iov 1 ,2 1 p.783
Deuteronom 4 ,2 4 pp.258, Iov 5 ,1 8 p.331
925 Iov 1 0 ,1 5 p.180
Deuteronom 3 2 ,7 p.611 Iov 1 ,5 . p.170
Deuteronom 2 7 ,1 7 p.604 Iov 1 ,1 3 -2 2 p.170
Iov 2 ,1 0 p.170
Isus Navi 5 ,1 3 -1 5 p.573
Isus Navi 7 ,6 şi 10 p.751 Psalmul 2 ,3 p.934
lisus Navi 1 0 ,1 2 -1 4 p.889 Psalmul 3 ,3 p.605
Isus Navi 1 4 ,1 0 -1 1 p.618 Psalmul 4 ,1 p.440
Psalmul 5 ,5 -8 p.605
1 Regi 2 ,6 -7 p.331 Psalmul 5 ,6 p.771
IRegi 4 ,3 -2 2 p.141 Psalmul 6 ,6 p.772
1 Regi 5 ,1 -2 p.141 Psalmul 6 ,9 -1 1 p.605
1 Regi 17, 3 4-35 p.299 Psalmul 7 ,1 0 pp.180,256
1 Regi 1 7 ,3 5 p.333 Psalmul 9, 35 p.274
1 Regi 2 5 ,2 -4 0 p.737 Psalmul 10, 24 p.665
2 Regi 2 ,7 p.665 Psalmul 1 5 ,8 p.936
2 Regi 1 1 ,2 5 p.147 Psalmul 1 7 ,3 0 p.545
2 Regi 1 5 ,3 1 p.640 Psalmul 1 8 ,2 p.936
2 Regi 17, 23 p.640 Psalmul 1 8 ,1 2 p.552
2 Regi 2 5 ,8 p.320 Psalmul 1 8 ,1 5 p.772
3 Regi 2 ,3 6 -4 6 p.932 Psalmul 19, 5 p.530
3 Regi 1 1 ,1 p.318 Psalmul 2 4 ,1 9 pp.317,731,
3 Regi 1 9 ,5 -7 p.940 772
4 Regi 1 ,3 p.940 P s a lm u l 2 6 , 1 4 p .7 6 9
4 Regi 4 ,8 -3 7 p.143 P s a lm u l 2 6 , 3 4 p .5 9 8
4 Regi 1 2 ,3 7 p.854 P s a lm u l 2 7 , 3 p .6 0 5
4 Regi 2 5 ,8 -2 1 p.297 P s a lm u l 3 3 , 2 p .5 7 9
P s a lm u l 3 3 , 2 - 3 p .1 6 8
Estera 8 ,1 2 p.549 P s a lm u l 3 3 , 1 3 p .1 6 0
P s a lm u l 3 4 , 1 3 p .5 3 1
Iov 1, 21 p.416, 783 P s a lm u l 3 6 , 5 p .6 0 2
Iov 2 ,1 0 p.428 P s a lm u l 3 6 , 6 p .6 0 2
Iov 2 ,5 -1 0 p.439 P s a lm u l 3 7 , 1 9 p .4 9 1
Iov 1 5 ,1 5 p.517 P s a lm u l 3 8 , 1 p -1 2 2
INDICE BIBLIC
1019
P sa lm u l 3 8 , 1 3 p .9 4 2
Psalm ul 9 3 , 1 7 p .6 6 5
P sa lm u l 4 1 , 3 p .7 7 2
Psalm ul 9 6 ,1 1 p .17 4
P sa lm u l 4 1 , 4 p .9 3 8
Psalmul 1 0 1 ,5 p .771
P sa lm u l 4 5 , 1 p .7 3 1
Psalm ul 1 0 1 ,6 p .3 5 6
P sa lm u l 4 7 , 8 p .7 4 6
Psalm ul 1 0 1 ,1 0 p .2 9 2
P salm u l 4 9 , 1 5 p. 1 5 4
Psalmul 1 0 3 , 1 7 p .l 6 9
P sa lm u l 4 9 , 1 6 - 1 7 p .1 6 5 Psalmul 1 0 3 ,2 1 - 2 2 p .374
P sa lm u l 5 0 , 1 p .6 4 8 Psalmul 1 0 3 ,2 4 p .8 4 6
P salm u l 5 0 , 1 8 - 1 9 p .7 4 2 Psalmul 1 0 6 ,2 2 p .6 2 9
P salm u l 5 0 , 1 9 p .5 9 3 ,6 0 1 Psalmul 1 0 6 ,3 2 p .6 2 9
Psalm u l 5 4 , 1 8 p .6 4 5 Psalmul 1 0 4 ,1 4 - 1 5 p .193
P salm u l 5 4 , 2 3 p .3 9 4 Psalmul 1 0 8 ,2 3 p .772
P salm u l 5 4 , 2 5 p .3 4 6 Psalmul 1 1 2 ,7 p .6 6 5
Psalm u l 5 5 , 1 2 p .2 5 1 Psalmul 1 1 3 ,8 p .7 4 9
P salm ul 5 6 , 8 p .9 3 5 Psalmul 1 1 3 ,8 7 p .6 2 6
P salm ul 5 6 , 1 0 p p .2 3 8 ,7 7 2 Psalmul 1 1 4 ,6 p .6 0 1
Psalm u l 5 7 , 1 p .5 0 9 Psalmul 1 1 4 ,7 p .6 0 2
P salm ul 5 7 , 5 - 6 p .3 5 5 Psalmul 1 1 5 ,7 p .161
P salm ul 5 7 , 6 p .7 7 1 Psalmul 1 1 7 ,1 8 p p .4 3 9 ,6 0 2
P salm ul 6 1 , 1 1 p p .1 4 8 ,1 4 9 Psalmul 1 1 8 ,2 1 p p .1 8 7 ,7 7 0 ,
P salm ul 6 5 , 1 2 p .4 4 0 771
Psalm ul 6 6 , 2 p .4 7 5 Psalmul 1 1 8 , 2 2 p .7 6 0
Psalm ul 6 8 , 3 0 p .4 4 0 Psalmul 1 1 8 ,3 3 p .5 4 8
P salm ul 7 2 , 2 2 p .7 3 6 Psalmul 1 1 8 ,6 0 p .1 9 0
Psalm ul 7 2 , 2 2 - 2 3 p .1 6 1 Psalmul 1 1 8 ,6 2 p p .6 4 5 ,7 7 2
Psalm ul 7 2 , 2 8 p .6 0 2 Psalmul 1 1 8 ,7 9 p .6 0 2
Psalm ul 7 3 , 1 6 p .5 7 9 Psalmul 1 1 8 ,1 2 6 p .4 2 8
Psalm ul 7 6 , 4 p .3 5 6 Psalmul 1 1 8 ,1 4 7 - 1 4 8 p .6 4 5
Psalm ul 7 6 ,1 4 - 1 5 p .6 6 5 Psalmul 1 1 8 ,1 6 4 p .6 4 5
Psalm ul 7 2 , 2 2 p .1 4 5 Psalmul 1 2 4 ,1 p p .1 5 5 ,3 4 0 ,
Psalm ul 8 6 , 7 p .2 4 6 ,9 6 8 Psalmul 1 2 6 ,1 p p .1 5 8 ,6 0 0
Psalm ul 8 7 , 4 p .3 4 8 Psalmul 1 3 1 ,2 - 5 p .1 4 1
Psalm ul 8 8 , 2 6 p .6 0 3 Psalm ul 1 3 4 ,1 5 - 1 7 p .7 4 8
Psalm ul 8 8 , 3 4 p .5 3 1 Psalmul 1 3 9 ,1 -2 p .2 7 5
Psalm ul 8 9 , 1 0 p .2 4 2 Psalm ul 1 4 0 ,3 p .1 2 2
Psalm ul 9 1 , 1 3 p .8 5 4 Psalmul 1 4 0 ,5 p .602
1020 PATERICUL MARE
Psalmul 1 4 1 ,2 p .6 4 5 Isaia 3 3 , 2 p .4 2 8
Psalmul 1 4 2 , 7 p .3 4 8 Isa ia 3 3 , 1 5 p .5 9 6
Psalmul 1 4 4 , 1 8 p .8 6 3 Isa ia 3 5 , 1 0 p p .2 4 6 ,9 6 8
Psalm ul 1 4 9 , 6 p .2 9 2 Isa ia 4 0 , 1 p .6 4 9
Isa ia 4 2 , 1 1 p .3 0 3
Pilde 1 , 7 p .6 2 6 Isaia 4 2 , 1 4 p .4 3 1
Pilde 3 , 2 7 p .6 7 5 Isaia 4 8 , 1 9 p .1 3 3
Pilde 3 , 3 4 p p .1 5 8 , 7 7 7 Isa ia 5 0 , 4 p .3 3 1
Pilde 4, 2 3 p .3 2 7 Isaia 5 0 , 6 p . 1 8 0 , 181
Pilde 5, 2 2 p p .8 4 8 ,9 6 0 Isaia 5 1 , 1 1 p .2 4 6
Pilde 1 1 , 3 1 p .5 0 1 Isaia 5 2 , 5 p .1 6 5
Pilde 1 2 , 1 4 p p .1 4 8 ,1 4 9 Isaia 5 8 , 1 - 5 p .3 0 1
Pilde 15, 2 7 p .1 4 6 Isaia 5 8 , 5 p .5 3 5
Pilde 1 8 , 1 3 p .5 4 5 Isa ia 6 1 , 1 p .1 5 6
Pilde 1 8 , 1 9 p .5 8 5 Isaia 6 6 , 2 p p .2 2 9 ,6 0 2
Pilde 1 9 , 1 7 p p .6 5 5 , 6 8 1 Isaia 6 6 , 2 4 p .2 8 4
Pilde 2 4 , 1 1 p .3 3 0
Pilde 2 5 , 7 p .4 8 9 Ierem ia 5 , 1 p .5 1 6
Pilde 2 6 , 2 0 p .2 0 0 Ierem ia 5 , 8 p .3 0 7
Pilde 2 7 , 7. p .3 0 7 Ierem ia 9 , 1 7 p .2 4 9
Ierem ia 1 1 , 2 0 p .2 5 6
E ccle sia st 3 , 1 p .6 2 0 Ierem ia 1 7 , 1 0 p .2 5 6
E ccle sia st 3 , 1 7 p .6 2 0 Ierem ia 2 0 , 1 2 p .2 5 6
Ierem ia 2 2 , 2 4 p .133
C ântarea C ân tărilo r 5, 2 p .9 2 9 Ierem ia 2 8 , 9 p .1 7 9
Isaia 1 , 1 3 p .5 3 1 Iezech iel 5 , 1 1 p .133

Isaia 1 ,1 6 - 1 9 p .8 4 6 Ieze ch ie l 3 5 , 1 1 p .133
Isaia 3 , 1 2 p .7 8 8 Ieze ch ie l 9, 7; 5 ,1 1 şi 23,
Isaia 5, 2 -4 p .3 0 8 3 0 - 3 9 p .8 3 2
Isaia 6 , 1 p .9 2 7 Iezech iel 3 3 , 1 1 p .8 4 7
Isaia 6, 3 p .2 5 7 Iezech iel 1, 2 p .9 2 7
Isaia 6, 5 p .7 3 2 Iezech iel 3 , 1 2 p .2 5 7
Isaia 2 4 , 6 p .6 0 0 Iezech iel 1 4 , 1 4 p .1 4 6
Isaia 2 6 , 1 0 p .2 4 6
Isaia 3 0 , 1 5 p .1 4 1 D aniel 1 , 9 p .1 9 4
Isaia 3 0 , 1 8 p .7 4 7 D aniel 3 , 4 - 7 p .371
INDICE BIBLIC
1021
D an iel 3 , 6 p .4 4 7 M atei 4 , 1 7 p .2 5 1
D an iel 3 , 8 - 2 3 p .1 2 4 M atei 5 , 1 - 3 p .9 5 4
D an iel 3 , 1 2 p .9 2 4 M atei 5 , 3 p p .7 2 1 ,7 2 6 , 7 5 4
D an iel 1 0 , 3 p .3 0 3 M atei 5 , 3 - 1 2 p .5 1 6
D an iel 6 , 5 p .1 4 6 M atei 5 , 4 p .2 7 5
D an iel 6 , 1 0 - 2 2 p .1 3 1 M atei 5 , 4 - 6 p .3 1 5
D an iel 7 , 1 3 - 1 4 p . 9 2 7 M atei 5 , 5 p .1 8 8
M atei 5 , 7 p .6 7 3
A m o s 1 , 9 p .8 5 3 M atei 5 , 9 p p .1 8 8 ,2 2 8 , 7 1 4
M atei 5 , 1 2 p .1 8 5
T o b ie 4 , 1 5 p .1 7 3 M atei 5 , 1 6 p .5 9 8
M atei 5 , 1 9 p p .1 3 8 ,1 5 3 ,1 6 5
C a r te a Iu d itei 1 2 , 1 6 p .3 7 4 M atei 5 , 2 0 p .1 2 3
M atei 5 , 2 2 p p .1 7 0 ,4 9 8 , 5 4 8
în ţe le p c iu n e a lui S olom on 5, M atei 5 ,2 1 - 2 2 p .4 8 9
1 5 - 1 6 p .1 9 4 M atei 5 ,2 1 - 2 3 p .1 6 6
M atei 5 , 2 7 p .4 9 3
M atei 5 , 2 8 p p .1 2 9 ,1 6 6 ,1 7 0 ,
Is u s S ira h 7 , 3 6 p .2 4 1
4 9 8 ,9 5 5
Is u s S irah 1 3 , 1 9 p .3 0 7
M atei 5 , 3 9 p p .4 0 0 ,7 1 2 , 7 7 9
Isu s S irah 2 3 , 4 p .3 1 6
3 9 -4 0 p .9 6 6
Isu s S irah 1 8 , 6 . p .6 6 5
4 1 p p .6 1 7 ,8 1 2
Isu s S irah 3 4 , 2 3 p .5 8 5
4 3 -4 8 p .732
Is u s S irah 2 3 , 1 9 p .1 6 4
4 4 p .9 6 6
4 5 -4 7 p .8 6 2
2 M acab ei 5 , 2 1 p p .1 5 1 ,3 1 6
4 8 p .9 3 5
1 p .9 5 9
I s to r ia S uzanei 1 , 1 1 , 3 9 p .3 7 4
1 -6 p .4 6 7
I s to r ia Suzanei 1 , 3 4 p .6 4 0 1 -1 4 p .6 5 5
1 -1 8 p .4 6 8
Noul T estam en t 3 p .2 5 1 ,9 5 9
6 p .9 5 9
M atei 2 , 3 3 p .9 3 4 7 p .6 4 8
M atei 2 , 3 5 p .6 2 2 9 p p .1 2 7 ,9 6 0
M atei 3 , 2 p .2 5 1 9 -1 3 p .9 2 9
M atei 3 , 4 p .9 5 7 1 2 p p .7 7 1 ,8 0 7 ,9 6 0
M atei 3 , 7 p .9 3 4 , 1 3 p p .1 6 4 ,1 7 2
M atei 3 , 1 0 P -5 0 8
1022 PATERICUL MARE
M atei 6 , 1 4 p p .5 7 7 , 7 8 2 M atei 1 0 , 3 2 p .1 2 0
M atei 6 ,1 4 - 1 5 p .9 6 0 M atei 1 0 , 3 7 p .9 6 4
M atei 6 ,1 6 - 1 8 p .5 3 4 M atei 1 0 , 4 0 p .9 6 3
M atei 6 , 1 9 p .9 4 6 M atei 1 0 , 4 2 p .9 6 3
M atei 6, 2 4 p p .2 2 6 , 9 6 1 M atei 1 1 , 1 2 p p .1 4 3 ,4 5 0
M atei 6, 2 5 p .9 5 7 8 1 9 ,9 6 8
M atei 6, 2 6 p .1 3 1 M atei 1 1 , 1 3 p .5 4 4
M atei 6 ,3 0 - 3 3 p .5 3 4 M atei 1 1 , 2 8 p p .9 0 9 , 93 5
M atei 6, 3 3 p p .1 2 4 ,9 5 7 M atei 1 1 , 2 8 - 2 9 p .9 5 6
M atei 6, 3 4 p p .3 8 3 ,4 3 8 M atei 1 1 , 2 9 . p p .9 3 5 ,9 6 8
M atei 7 , 1 p p .4 8 6 ,4 9 3 M atei 1 2 , 2 0 p .3 3 0
M atei 7 , 1 - 2 p .9 6 0 M atei 1 2 , 2 6 p p .3 5 2 ,593
M atei 7, 3 p .9 6 0 M atei 1 2 , 3 4 p .9 3 4
M atei 7 , 4 p .5 5 5 M atei 1 2 , 3 6 p p .1 3 5 ,166,
M atei 7, 5 p p .4 9 0 , 9 6 0 170, 294
M atei 7, 7 p .5 9 8 M atei 1 2 , 3 7 p .2 9 8
M atei 7 , 7 - 8 p p .2 7 5 ,9 6 2 M atei 1 2 , 4 5 p .1 1 8
M atei 7 , 1 2 p .1 7 3 M atei 1 3 , 4 p .4 7 8
M atei 7 , 1 3 - 1 4 p . 8 1 7 , 9 5 4 , M atei 1 3 , 1 2 p .7 4 3
968 M atei 1 3 , 2 5 - 3 0 p .5 2 9
M atei 7 , 1 4 p .7 0 8 , 8 4 2 M atei 1 3 , 4 4 p .1 4 1
M atei 7 , 1 5 p .9 6 1 M atei 1 4 , 1 7 p .9 5 4
M atei 7 , 2 1 p p .1 3 2 ,5 7 7 , 9 6 1 M atei 1 4 , 2 2 - 2 3 p .9 5 4
M atei 7 , 2 1 - 2 3 p .1 5 9 M atei 1 5 , 1 7 - 2 0 p .1 8 6
M atei 8 , 4 p .9 5 9 M atei 1 5 , 2 1 - 2 8 p .7 3 7
M atei 8 , 1 1 - 1 2 p .2 5 5 M atei 1 5 , 2 2 - 2 8 p p .7 1 2 ,742
M atei 8 , 1 2 p p .1 2 1 , 2 4 2 , 2 8 4 , M atei 1 5 , 2 6 p .7 3 7
604, 746 M atei 1 6 , 2 4 p .6 4 9
M atei 8 , 2 0 p p .7 1 6 ,9 5 7 M atei 1 6 , 2 6 p .9 4 8
M atei 8 , 2 1 - 2 2 p . 9 6 4 M atei 1 7 , 9 p .9 5 9
M atei 9 , 1 2 p p .4 8 8 , 9 5 5 M atei 1 8 , 3 p .5 5 9
M atei 9, 2 0 - 2 2 p .7 1 2 M atei 1 8 , 1 2 - 1 3 p .8 7 7
M atei 1 0 , 9 p p .1 3 2 ,9 5 7 M atei 1 8 , 1 5 - 1 7 p .1 4 8
M atei 1 0 ,1 0 p .3 8 3 M atei 1 8 , 1 9 p .8 6 0
M atei 1 8 , 2 1 - 2 2 p .5 4 6
M atei 1 0 ,1 6 p .5 6 7
M atei 1 0 ,1 9 p .4 7 3 M atei 1 9 , 1 2 p .7 6 2
M atei 10, 22 p .9 5 8 M atei 1 9 , 1 7 p .6 0 8
INDICE BIBLIC
1023
M atei 19, 21 p p .6 4 9 ,6 9 4 ,9 4 6 Marcu 9 ,5 0 p.714
M atei 19, 2 7 p .708 Marcu 10,18 p.608
M atei 2 0 ,1 6 p .606 Marcu 10,2 1 p.957
M atei 2 0 ,2 1 p .667 Marcu 10,23 p.948
M atei 2 2 ,1 1 -1 2 p.121 Marcu 10,43-44 p.965
M atei 2 2 ,1 1 -1 3 p.847 Marcu 10,45 p.949
M atei 2 2 ,1 3 p p .6 0 4 ,74 6 Marcu 13,37 p.962
M atei 2 2 ,4 0 p.800 Marcu 14,22 p.156
M atei 2 3 ,1 2 p p .7 2 1 ,7 7 6 ,9 6 5 Marcu 14,3 8 p.962
M atei 2 4 ,1 2 p p .1 5 2 ,813 Marcu 16,5 p.422
M atei 2 4 ,2 3 p.756
M atei 2 4 ,3 5 p.129 Luca 1,11 p.940
M atei 2 4 ,4 4 p.962 Luca 1,80 p.954
M atei 2 4 ,4 2 -4 4 p.238 Luca 3 ,7 p.934
M atei 2 5 ,1 -1 3 p.163 Luca 3 ,1 1 p.963
M atei 2 5 ,3 1 -3 2 p.241 Luca 3 ,1 6 p.965
M atei 25, 33 p.753 Luca 4 ,2 3 p,118
Matei 2 5 ,3 4 p p .2 4 7 ,8 6 5 ,9 6 3 Luca 5 ,8 p.965
M atei 2 5 ,3 6 p.618 Luca 5,11 p.964
Matei 2 5 ,4 2 -4 3 p.133 Luca 5 ,1 2 p.255
Luca 5 ,1 6 p.954
M atei 2 6 ,3 7 p.847
Luca 5,31 p.488
M atei 2 6 ,3 9 p.255
Luca 6 ,1 p.955
Matei 2 6 ,5 2 p.843
Luca 6,13 p.577
M atei 2 7 ,3 5 p.640
Luca 6, 26 p.472
Matei 2 7 ,5 7 -6 1 p.569
Luca 6 ,2 8 p.164
Matei 2 8 ,3 p.422
Luca 6 ,2 9 p.400
Matei 2 8 ,2 0 p.341
Luca 6 ,3 5 p.792
Luca 12,35-36
Marcu 1 ,1 2 -1 3 p.954 Luca 6 ,3 6 p.935
Marcu 1 ,1 7 p.964 Luca 6 ,3 7 pp.164,960
Marcu 2 ,1 9 -2 0 p.668 Luca 6 ,4 2 p.501
Marcu 3 ,5 p.255 Luca 6 ,4 3 p.364
Marcu 8 ,1 4 p.954 Luca 7 ,44-49 p.273
Marcu 9 ,4 2 p.946 Luca 9 ,2 3 -2 5 p.133
Marcu 9 ,4 4 p. 377 Luca 9 ,6 2 p.958
Marcu 9 ,4 6 p-377 Luca 1 0 ,1 9 pp.150,557
Marcu 9 ,4 8 pp-242,284,
1024 PATERICUL MARE
Luca 1 0 , 3 0 - 3 7 p .5 8 6 L u ca 2 2 , 5 1 p .9 6 6
Luca 1 0 , 4 2 p .5 6 4 L u ca 2 3 , 2 4 p .9 6 6
Luca 1 1 , 9 - 1 0 p .3 4 2 L u ca 2 3 , 4 1 p .8 8 1
Lu ca 1 2 , 1 5 p .1 6 4 L u ca 2 3 , 4 2 - 4 3 p .6 2 2
Lu ca 1 2 , 3 5 - 3 6 p .9 5 8
Luca 1 2 , 3 9 - 4 0 p .2 3 8 lo a n 1 , 1 - 2 p .9 5 2
Lu ca 1 2 , 4 5 - 4 7 p .2 5 1 lo a n 1, 4 8 p .7 3 2
Lu ca 1 2 , 4 7 p .1 3 8 lo a n 2 , 1 5 - 1 6 p .1 5 6
Lu ca 1 2 , 4 7 - 4 8 p .1 6 1 lo a n 3 , 1 6 p .8 6 5
Lu ca 1 3 , 2 4 p .1 3 6 lo a n 5 , 1 3 p .9 5 9
Lu ca 1 4 , 1 2 - 1 4 p .9 6 3 lo a n 5 , 2 4 p .8 6 5
L u ca 1 4 , 2 6 p p .9 1 3 , 9 6 4 lo a n 5 , 4 4 p .9 5 9
L u ca 1 4 , 2 6 - 2 7 p .1 3 3 lo a n 6 , 2 4 p .9 6 1
L u ca 1 4 , 2 7 p .1 9 6 lo a n 6 , 2 7 p .5 6 4
L u ca 1 4 , 2 8 - 3 3 p .4 0 3 lo a n 6 , 3 8 p .9 6 4
L u ca 1 5 , 7 p .7 4 8 lo a n 8 , 3 - 1 1 p .4 8 3
L u ca 1 5 , 1 1 p p .7 6 9 , 9 6 4 lo a n 8 , 2 9 p .1 6 3
L u ca 1 6 , 1 5 p p .7 3 8 , 9 6 5 lo a n 8 , 3 1 - 3 2 p .1 4 4
L u ca 1 6 , 2 5 p p .2 7 9 , 8 8 1 lo a n 8 , 3 5 p .6 2 7
L u ca 1 7 , 1 0 p .9 6 5 lo a n 8 , 4 4 p .1 6 6
L u ca 1 8 , 1 p .6 4 7 lo an 1 0 , 3 p .9 3 6
L u ca 1 8 , 1 - 2 p .9 6 2 lo a n 1 0 , 1 1 - 1 5 p .8 7 7
L u ca 1 8 . 6 p .9 6 2 lo a n 1 0 , 3 4 p .4 8 4
L u ca 1 8 , 9 - 1 4 p .9 6 8 lo a n 1 2 , 2 5 p .3 9 6
L u ca 1 8 , 1 0 p .7 6 9 , 7 7 0 lo a n 1 3 , 4 - 5 p .9 6 5
L u ca 1 8 , 1 0 - 1 4 p .7 1 2 , 7 4 9 lo a n 1 3 , 5 p .1 5 6
Lu ca 1 8 , 1 3 p .5 1 0 lo a n 1 3 , 8 - 9 p .1 8 9
L u ca 1 8 , 1 9 p .6 0 8 lo a n 1 3 , 1 4 p .1 5 6
L u ca 1 8 . 2 4 p .9 4 8 lo a n 1 4 , 1 p .9 6 4
L u ca 1 8 , 2 5 p .1 2 9 lo an 1 4 , 2 -3 p .3 1 5
Lu ca 2 1 . 1 9 p p . 4 2 8 , 9 5 8 lo a n 1 4 , 1 2 p .9 6 7
L u ca 2 1 , 3 4 p p . 2 2 9 , 3 2 0 , 3 2 6 , lo a n 1 4 , 2 1 p .6 1 2
962 lo a n 1 4 , 2 7 p .7 1 4
L u ca 2 1 , 3 6 p .9 6 2 lo a n 1 5 ,1 0 p.964
loan 1 5 ,1 3 pp.352,804,
L u ca 2 2 , 2 7 p .9 6 5
lo a n 1 5 ,1 4 -1 5 p.615
L u ca 2 2 , 3 6 p .2 9 9
lo a n 1 6 ,3 3 p.698
L u ca 2 2 , 2 8 - 3 0 p .9 5 8
loan 1 9 ,2 5 p .253
Romani 8,13 pp.130, 177
Ioan 2 0 ,1 1 - 1 6 p .272
Romani 8,17 p.699
loan 2 0 ,1 2 p .422
Romani 8 ,1 8 p.959
Ioan 2 1 , 2 5 p .967
Romani 8,27 p.468
Romani 8,33-34 p.482
Fapte 2 , 3 7 p .248
Romani 8,35 p.959
Fapte 4, 3 2 p .816
Romani 8,38-39 p.928
Fapte 4 ,3 4 - 3 5 p .192 Romani 9,32-33 p.384
Fapte 5 ,1 - 1 1 p .604
Romani 11, lp .807
Fapte 5 ,4 1 p .187 Romani 1 1 ,2 2 p.602
Fapte 7 ,5 4 - 6 0 p .179 Romani 1 2 ,1 p.125
Fapte 9 ,1 5 p .461 Romani 1 2 ,2 p.961
Fapte 9 ,3 2 p .468 Romani 1 2 ,5 pp.502,816,
Fapte 1 0 ,1 p .940 935
Fapte 1 1 ,2 6 p .414 Romani 1 2 ,8 p.963
Fapte 14, 22 p p .1 3 6 ,2 4 1 ,6 9 9 Romani 1 2 ,1 1 p.720
Fapte 1 5 ,1 0 p .558 Romani 1 2 ,1 4 p.966
Fapte 1 6 ,2 5 p .963 Romani 1 2 ,1 5 p.935
Fapte 1 7 ,6 p .432 Romani 1 2 ,1 7 p p .126,137,
Fapte 1 8 ,2 5 - 2 6 p.718 779
Fapte 1 9 ,9 p .718 Romani 1 2 ,1 7 -2 1 p.649
Fapte 1 9 ,1 3 p .718 Romani 1 2 ,1 8 -1 9 p .966
Fapte 2 0 ,3 5 p p .1 4 4 ,1 5 4 ,9 6 3 Romani 1 4 ,4 p.584
Fapte 2 0 ,2 8 p.962 Romani 1 4 ,4 -1 3 p .498
Fapte 2 2 ,1 7 p.253 Romani 1 4 ,1 0 p. 4 9 1
Fapte 2 6 ,1 0 p .468 Romani 1 4 ,1 0 -1 3 p .960
Romani 1 5 ,1 p .196
Romani 1 ,9 -1 0 p.962 Romani 1 5 ,4 p.959
Romani 2 ,8 p.715 Romani 1 5 ,2 5 p.468
Romani 2 ,2 4 p. 165
Romani 5 ,3 -5 p .2 4 1 ,959 1 Corinteni 2 , 9 p .533
1 Corinteni 2 ,1 1 p.497
Romani 5 ,6 -1 1 p.865
1 Corinteni 2 ,1 4 p .167
Romani 5 ,1 0 p.957
1 Corinteni 3 , 7 p .156
Romani 6 ,1 1 p.241
1 Corinteni 3 , 8 p .126
Romani 6 ,1 4 p.601
1 Corinteni 3 ,1 0 -1 1 p .967
Romani 7 ,2 2 p.157
1 Corinteni 3 , 1 6 p.956
Romani 7 ,2 4 p.244
1 Corinteni 3 ,1 8 - 1 9 p p .479, 1 Corinteni 9 ,2 6 -2 7 p.96l
759 1 Corinteni 9 ,2 7 p .277
1 Corinteni 4 , 3 - 5 p .9 6 1 1 Corinteni 10,12 pp 629
1 Corinteni 4, 5 p .4 8 4 754
1 Corinteni 4, 7 p .1 9 2 1 Corinteni 1 0 ,2 4 p.815
1 Corinteni 4 ,1 0 - 1 3 p p .4 3 1, 1 Corinteni 1 0 ,3 1 p.853
479 1 Corinteni 1 1 ,9 -1 6 p.570
1 C orinteni 4 , 1 1 p p .1 3 0 ,9 5 5 1 Corinteni 1 1 ,2 6 -3 0 p.498
1 C orinteni 4 , 1 2 p .7 9 3 1 Corinteni 11 , 29 pp.244
1 C orinteni 4 , 1 2 - 1 3 p .9 6 6 961
1 C orinteni 4 , 1 3 p .7 3 5 1 C orinten i 1 1 ,3 1 - 3 2 p.961
1 C orinteni 4 , 1 5 p .4 3 2 1 C o rinten i 1 2 , 1 2 p.185
1 C orinteni 4 , 1 7 p .2 4 1 1 C o rinten i 1 2 , 2 6 pp.502,
1 C orinteni 5, 7 p .8 6 9 8 1 6 ,9 3 5
1 C orinteni 5 ,1 2 - 1 3 p p .5 3 8 , 1 C orinten i 1 2 , 2 7 p.816
735 1 C orinten i 1 3 , 4 p .804
1 Corinteni 6 , 9 p .1 8 5 1 C o rinten i 1 3 ,1 2 p.928
1 Corinteni 6 , 9 - 1 0 p .9 5 6 1 C orinten i 1 3 , 1 3 p.936
1 Corinteni 6 ,1 2 - 1 3 p .9 5 5 1 C orinten i 14, 3 3 p .468
1 Corinteni 6 , 1 7 p .6 7 1 1 C orinten i 14, 2 5
1 Corinteni 6 , 1 8 p p .2 7 0 ,9 5 6 1 C orinten i 1 5 ,9 - 1 0 p.965
1 Corinteni 7 , 1 - 7 p .5 5 9 1 C orinten i 15, 5 8 p .7 3 6 ,958
1 C orinteni 7 , 5 p .1 6 3
1 Corinteni 7 , 2 1 p p .7 3 4 2 C orinten i 2 , 7 p .5 1 0
1 C orinteni 7 ,3 2 - 3 5 p .3 7 2 2 C orinten i 2 , 7 - 8 p .956
1 C orinteni 7, 3 5 p .3 1 9 2 C orinten i 3 , 5 p .5 9 8
1 Corinteni 8, 2 p .7 1 6 2 C orinten i 3 , 1 8 p .440
1 C orinteni 8 , 8 p .9 5 5 2 C orinten i 4 , 5 p .431
1 C orinteni 8 , 9 p .3 8 4 2 C orinten i 4 , 7 p .1 9 4
1 C orinteni 9 , 1 2 p .9 5 5 2 C orinteni 4 , 1 6 p .1 5 7 ,441
1 C orinteni 9 ,1 3 p .9 5 5 2 C orinten i 6 , 2 p .9 5 8
1 Corinteni 9 ,1 6 p .9 6 4 2 C orinten i 6 , 4 p .9 5 9
1 Corinteni 9, 2 0 p .8 0 0 2 C orinteni 6 , 1 0 p .958
1 C orinteni 9 ,2 4 p .9 6 1 2 C orinten i 6 , 1 6 p .163
1 C orinteni 9 , 2 5 p .9 5 5 2 C orinten i 6 , 1 7 p .1 3 4 ,9 5
1 C orinteni 9 , 2 6 p .2 7 7 2 C orinten i 6 , 1 8 p .615
2 Corinteni 8 ,9 p.586 Efeseni 4,30 p.893
Efeseni 4,32 p .7ll
2 Corinteni 8 ,1 0 -1 2 p.812
Efeseni 5,3 pp.363,956
Efeseni 5,8 p.326
Efeseni 5,15 p.961
2 Corinteni 9 ,6 -7 p.963
Efeseni 5,16 p.136
2 Corinteni 10, 5-6 p.965
Efeseni 6 ,5-9 p.734
2 Corinteni 1 0 ,2 8 p.966
Efeseni 6 ,6 p.468
2 Corinteni 1 1 ,1 3 -1 4 p.960 Efeseni 6 ,1 2 p.245
2 Corinteni 1 1 ,1 4 p.503 Efeseni 6,12-15 p.958
2 Corinteni 1 1 ,2 7 p.137 Efeseni 6,14-18
2 Corinteni 12, 7 p.440, 765 Efeseni 6,18 pp.647,929
2 Corinteni 1 2 ,9 -1 0 p.454
2 Corinteni 1 2 ,1 0 p .760,959
2 Corinteni 1 2 ,2 0 -2 1 p.957 Filipeni 1,25 p.759
Filipeni 2,3 p.230,959
Galateni 1 ,1 0 p .134,955 Filipeni 2,4 p.693
Galateni 3 ,1 1 p.146 Filipeni 2,5-7 p.964
Galateni 4 ,1 9 p.957 Filipeni 2,8 p.694
Galateni 4, 21 p.660 Filipeni 2,12 p.279,962
Galateni 5 ,1 6 p.138 Filipeni 3,2 p.961
Galateni 5 ,2 5 -2 6 p.960 Filipeni 3,8 p.936
Galateni 6 ,1 p.545 Filipeni 3,13 p.126,177
Galateni 6 ,2 p .196,760,785 Filipeni 3,14 p.962
Filipeni 4,3 p.493
Efeseni 1 ,1 8 p.138 Filipeni 4,5-6 p.235
Filipeni 4 ,6 p.962
Efeseni 1 ,2 2 p.185
Filipeni 4,12 p.955
Efeseni 2 ,2 p.218
Efeseni 2 ,3 p .138,217
Coloseni 1,1 8 p.185
Coloseni 3,1-2 p.954
Efeseni 3 ,1 6 p.157 Coloseni 3,5 pp.132,622,956
Efeseni 4 ,1 -2 p.966 Coloseni 3,22 p.468
E fesen i4,13 p.602 Coloseni 4,2 p.343
Efeseni 4 ,1 8 p.256 Coloseni 4 ,6 p.754
2 Timotei 2, 2 4 p.202
■a 10-11 PP-954
iTesaloniceniÔ 62g 2 Timotei 3, 8 pp.604, 838
1 Tesalonicen . P 2 Timotei 3 ,1 0 p.964
1Tesalonicen 5 .1 5 P 2 Timotei 4, 2 p.962
4 » r ^ 'i l n n i C G n i 5 ; A® *
962 Tit 1 ,1 5 p.738
1 Tesaloniceni 5 , 1 7 p .645, Tit 2, 6 p.956
6 4 7 ,9 2 9 Tit 2 ,1 1 -1 2 p.956
1 T e s a lo n ic e n i 5 , 21 p .717
1 T e s a lo n ic e n i 5, 2 1 -2 2 p .962
Evrei 2, 3 p.773
Evrei 3, 7 pp.568, 632
2 T e s a lo n ic e n i 3 ,6 - 1 2 p .1 4 3
Evrei 4 ,1 5 p.952
2 T e s a lo n ic e n i 3 , 8 p .1 4 9
2 T e s a lo n ic e n i 3 , 1 2 p .1 3 7 ,
Evrei 6, 8 p.841
954
Evrei 7 p.826
Evrei 7, 7 p.944
1 T im o te i 1 , 9 p . 6 0 6
Evrei 7 ,1 5 -2 5 p.122
1 T im o te i 1 , 1 5 p p . 8 4 6 , 9 6 5 Evrei 10, 23 p.534
1 T im o te i 2 , 1 - 3 p . 9 5 4 Evrei 11, 8 p.444
1 T im o te i 2 , 4 p p . 3 4 8 , 5 9 8 , Evrei 11, 9 p.263
845, 940 Evrei 1 1 ,1 7 p.444
1 T im otei 4 , 4 p .3 1 5 Evrei 11, 28 p.927
1 T im otei 5 , 1 3 p .8 8 1 Evrei 11, 3 9-40 p.444
1 T im otei 5, 2 3 p .9 5 5 Evrei 12, 2 p.141
1 T im otei 6, 7 p p . 7 8 3 , 9 5 8 Evrei 1 2 ,1 2 -1 3 p.957
1 T im otei 6 , 8 p .9 2 3 Evrei 1 2 ,1 4 p.956
1 T im otei 6 , 9 p .9 5 8 Evrei 12, 2 2-23 p.534
1 T im otei 6 , 1 0 p p . 1 2 0 , 1 3 1 , Evrei 12, 29 pp.258, 9 2 5
164
Evrei 1 3 ,1 p.963
1 T im otei 6 , 1 2 p .1 2 0
Evrei 13, 4 p.558
Evrei 1 3 ,1 5 p.632
2 Timotei 1, 7 p.423 Evrei 1 3 ,1 6 p.963
2 Timotei 2,4 p.233 Evrei 1 3 ,1 7 pp.159, 6 9 9
2 Timotei 2, 4-5 p.959 Evrei 17, 3 9-40
2 Timotei 2, 6 p.606
2 Timotei 2,19 p .164
2 Timotei 2 ,2 1 p.547 Iacob 4 ,11 pp.153, 4 9 1 , 772
2 Timotei 2, 22 p.956 Iacob 4, 6 p .1 5 8 ,158, 9 2 1
Iacob 5, 5 p.161
lacob 1 ,2 5 p.144
1 loan 3 ,1 6 p .804
Iacob 1 ,2 3 -2 5 p.138
1 loan 3 ,2 1 p .459
Iacob 4 , 4 p .1 2 7 ,130
1 loan 3 ,2 2 p .1 5 6 ,163
Iacob 1 ,1 4 p.563
1 loan 4 ,1 8 p.797
Iacob 2 ,1 3 p.673
1 loan 5 , 3 p.183
Iacob 5 ,1 6 p .4 8 6 ,585
Iacob 4 , 8 p.632
Apocalipsa 2 ,1 4 p.776
Iacob 2 ,1 0 p.177 Apocalipsa 2 ,2 3 p.256
Apocalipsa 3 ,20 p.129
1 Petru 1, 16 p.935 Apocalipsă 4 , 4 p.422
1 Petru 1, 20 p.952 Apocalipsă 6,1 1 p.422
1 Petru 2, 6-8 p.967 Apocalipsă 6 ,1 3 - 1 4 p.953
1 Petru 2, 23 p.966 Apocalipsă 7 ,9 p. 4 2 2
1 Petru 2, 8 p.384 Apocalipsa 1 2 ,1 0 p .284
1 Petru 2, 11 p.740 Apocalipsă 1 4 ,1 9 p.422
1 Petru 2, 23 p.181 Apocalipsă 2 1 ,1 p .624
1 Petru 3, 4 p.552
1 Petru 3, 9 p .1 6 4 ,358
1 Petru 4, 7 p.164
1 Petru 4, 12 p.329
1 Petru 4, 14 p.431
1 Petru 5, 5-6 p.722
1 Petru 5, 8 p p .156,163,220,
2 2 9 ,2 9 3 , 642,936,
963
2 Petru 2 ,6 -8 p.499
2 Petru 2 ,1 5 -1 7 p.776
2 Petru 2 ,1 8 p.138
2 Petru 2 ,1 9 p .183,615
2 Petru 2 ,2 2 p.254
2 Petru 3 ,1 1 p-247
1 loan 1,6 p.244

1 loan 2 ,1 5 p.130,218
1 loan 2 ,1 6 P-138
1 loan 2, 2 8 p-459
1 loan 3 ,1 4 p-797
Indice onomastic
A A m m oe, a w a : IV, 1 3 , 1 4 ; X,
2 3 - 2 4 ; XI, 1 1 -1 2 -, 1 7 ; XV,
Aaron, arh iereu l (VT):
2 4 : XVI, 1 0 .
X, 6 8 ; XIII, 3 3 .
A m m on ie, a w a : 1 ,11.
Abigail (V.T.): XV, 1 1 2 .
A m m ona, a w a : 1 ,1 5 1 ; III, 3;
Acachie, a w a : XXI, 4 8 .
IV, 9 ; VII, 3 ; IX, 4, 5; X, 21,
Achila, a w a : II, 1 7 ; IV, 1 1 ,1 2 ;
9 8 ; XI, 1 0 ; XII, 1; XV, 2 2 ,2 3 ;
V, 3; X, 2 2 -2 3 .
XVI, 1 6 ; XVIII, 5 ; XIX 1 ,2 .
A d am - 1 ,1 1 1 ; II, 6 4 ; IV .38;X ,
A m m on atha, a w a : XIX, 3.
2 9 7 ; XI, 1 1 4 ; XVIII, 7 ,5 9 ;
Ammun, a w a din Rait: 1 ,11; II,
XIX 2 1 ; XX, 10.
5 2 ; III, 3; IV, 9 ; X, 9 ; XVII, 11.
Adelfie, a w a : VIII, 2 1 .
Am m un, a w a din N itria: 1 ,11;
Agaton, a w a : IV, 7 -1 0 ; V, 2;
X, 9 ; XI, 1 3 ; XIV, 3; XVII, 11.
VI, 5 -7 ; VII, 2; X, 1 3 -2 0 , 2 7 ,
A nania: X, 2 8 5 .
1 3 5 ; XI, 7 -9 ; XII, 3; IX, 2,
A nastasia, sfân ta: XIII, 4.
3; XV, 2 1 ,1 1 1 , XVII, 4 ; XIX,
Anastasie, aw a eunuhul: VII, 13.
9. XV, 2 1 ,1 1 1 ; XVII, 4 , 1 0 ;
A n ch iaste: IV, 1 9 .
XIX, 9.
A ndrei, a w a : 1 ,4.
Afrodita: 1 ,5.
A ndrei, sfân tu l: XVII, 35.
Ahitofel: XI, 1 1 4 ;
A ndronic, a w a : VII, 14.
Aila: X, 61.
A ntianie: X, 2 8 .
Aio, a w a : II, 3 6 ; III, 5; X, 2 8 .
A ntonie, a w a cel M are: 1 ,1 ,2 ,
A lexandria: 1 ,1 1 ,8 4 ; II, 6 ,1 3 ,
3 , 1 1 , 6 2 , 8 5 , 1 0 7 , 1 5 1 ; II,
3 2 ,7 2 ; 111,42,53; IV, 1 6 ,1 2 1 ,
1, 3, 5 3 ; III, 1 ,6 3 , 8 9 ; IV, 1,
1 2 2 ; V, 8 1 , 8 4 ; VII, 1 3 ,1 4 ;
7 1 ; V, 1; VI, 1; VII, 1, 3 4 , 71.
VIII, 4; X, 1 2 , 1 0 0 ,1 8 2 . XIII,
VIII, 1, 2 , 2 1 ; IX, 1 ,4 ; X, 1-9,
3 ,1 7 , 2 3 ; XV, 1 3 , 1 9 ,1 0 3 ,
1 5 7 ; XI, 1 - 3 ,1 0 4 , 1 1 5 ; XII,
2 2 3 ; XVI, 4 6 ; XVIII, 9 , 1 2 ,
1, 2 4 ; XIV, 1; XV, 1 - 6 ,7 1 ,8 5 ,
3 7 ; XIX, 3 ,1 ; XX, 1; XXI, 3 3 .
1 2 9 , 1 4 8 ,1 4 9 - 1 5 4 ; XVI, 1;
Alexandru, a w a : X, 1 1 -1 2 , 2 0 ;
XVII, 1 - 3 , 1 1 , 1 8 , 1 9 ; XVIII,
XIV, 2; XV, 2 0 .
1, 2, 3 1 ; XIX, 2, 2 3 ; XX, 1, 6,
Alexandru, ucenicu l a w e i
1 2 ,1 3 .
A rsenie: II, 13.
A ntiohia: VII, 1 4 ; IX, 4 5 ; XV,
Alonie, a w a : X, 2 7 ; XI, 1 4 -1 5 ;
223.
XV, 2 7 , 1 1 0 ,1 4 1 .
INDICE ONOMASTIC 1031
Anuv, a w a : III, 3 7 ; IV, 1 4 , 5 7 ; IV, 6 8 ; VII, 4 9 ; XV, 1 5 1 ,1 5 4 ;

V, 1 5 ; IX, 2 5 ; X, 8 1 , 8 7 , 1 2 9 , X IX 22; XV, 1 5 1 ,1 5 4 ; XIX 22.
1 5 0 ; XI, 6 8 ; XV, 2 5 , 1 1 9 , 1 2 3 . Avraam, ucenicu l a w e i
A p am ia: XX, 2 5 . A gaton: X 1 3 5 .
A pfie, e p is c o p u l: XV, 2 7 . A vram ie, a w a : 1,4 8 ; IV, 1 5 ;
Apollo, a w a : III, 5 , 4 5 ; V, 9 ; VIII, XV, 2 3 7 .
5 ; XI, 4 2 ; X III, 1 ; XVII, 1 2 5 .
B
A p o sto li: XX, 1 3 ; XII, 1;
A ra b ia E g ip tu lu i: 1 ,1 1 ; VI, 1 8 . Babilon: 1 ,1 5 1 ; VII, 7 5 ; XI, 113;
A rcadie, fiul d e îm p ărat: XV, 19. XV, 1 5 ,2 9 .
A re, a w a : XIV, 4. B eiru t: VII, 3 9 ; X, 29.
A re s: 1 ,5. B izan ţ: XIII, 4.
A rien i: XV, 1 5 4 .
C
A rim a te e a : X, 1 7 7 .
A ro n a: III, 1 0 9 . Cain: X, 6 1 ; XI, 1 1 4 .
A rse n ie , a w a : II, 4 - 1 6 , 4 8 ; III, C ananeanca: XV, 3 0 , 1 1 2 ,1 4 0 .
2 , 1 8 ; IV, 2 - 6 ; VI, 2 -4 , 3 2 , Casian: XI, 4 3 ; XIX, 10.
5 6 ; V III, 3 ; X, 1 0 - 1 2 , 2 0 , 3 3 ; C etatea Sfântă: 1 ,1 5 1 ; III, 7 0 ;
XI, 4 - 6 , 5 0 , 9 3 ; XII, 2 ; XIV, 2; XVIII, 1 6 ; XXII, 14.
XV, 7 - 2 0 ; XVII, 2 0 ; XVIII, 3, C ezar: XIII, 8.
4 , 6 ; XXI, 9 . C ezareea Capadociei.
A sca lo n : XIV, 2 3 . C ezareea lui Filip: 1 ,1 5 1 .
A sia: XX II, 4. Chilii (cen tru m onahal): 1 ,1 1 9 ;
A tan asie , a w a : VII, 1 4 . 111,52,53; IV, 17, 2 2 , 6 5 ,9 5 ,
A ta n a sie c e l M are: I, 5; III, 4 2 ; 9 8 , 1 0 5 , 1 1 3 , 1 2 0 , 1 2 1 ; V,
XV, 1 5 4 ; XVIII, 8 ; XXI, 3 3 . 1 3 ; VI, 1 4 ; VII, 2 1 , 8 1 ; X, 2 1 ,
A ten a: VII, 2 6 ; XVI, 3 9 . 2 3 , 2 2 2 , 2 5 0 ; XIV, 3 7 ; VIII,
A thliva, m u n te le : IX, 2 3 . 4, 3 0 ; XV, 3 2 ,9 9 , 2 3 9 ; XVII,
A th re, a w a : I, 8 2 ; XV, 1 4 4 . 1 2 .3 9 : XVIII, 3 4 ; XXII, 1 2 .
A ugusta: XIII, 4. Chirii al A lexandriei: X, 1 8 2 ;
A vraam , a w a : III, 2 0 ; X, 2 5 - XVI, 1 5 ; XVIII, 7.
2 6 ; XI, 7 3 ; XIV, 4 ; XV, 2 3 7 . Cipru: XII, 5; XV, 2 2 3 ; XVI, 2 3 .
A vraam , a w a Iv iritu l: X, 4 9 . Clysma: II, 5 2 , 5 7 ; III, 8 9 ; X,
A vraam , p a tria rh u l: 1 ,1 2 , 6 2 ; 1 8 1 ; XV, 1 4 4 ,1 5 3 .
III, 3 6 ; VII, 1 3 , 1 4 , 6 6 ; X, Conon, a w a : IV, 4 1 .
6 8 ; XI, 7 0 ; XIII, 1; XIV, 3 4 . C onstantin, îm păratu l: VII,
A vraam , u cen icu l a w e i S iso e : 9 5 ; X, 8 , 1 4 9 ,2 5 1 .
1032 PATERICUL MARE
Constantinopol: X, 8 ,2 9 ,2 5 3 ; 3 4 ; X, 1 5 1 , 2 3 1 , 2 8 0 ; XIII
XIII, 4; XV, 191. 4 ; XIV, 12, 2 3 ; XV, 6 1 ,7 8 ,’
Cornilie: XXII, 2; 8 2 , 1 9 1 ; XVII, 22, 2 8 ,3 1 ,’
Cosma din Alexandria: II, 32. 3 7 , 4 1 ; XVIII, 7 , 1 9 ,6 1 ; X ft
1 7 ,2 1 ; XX, 2 ,2 6 .
D
Efrem a w a : XVIII, 1 0 ,1 1 .
Dagon, zeu: 1,52. Efrem sfântul: X, 36.
Daniel, prorocul: 1 ,3 3 ,6 5 ,6 6 , Eladie a w a : IV, 2 1 -2 2 .
1 5 1 ; IV, 7 2 ; XXI, 21. Elini: XV, 8 8 , 1 7 5 ; XVI, 39;
Daniil, a w a : IV, 2 ,4 -6 ; V, 5; VI, XVIII, 8.
4; VII, 1 1 -1 4 ; VIII, 4, 5 ,1 9 ; Elisei prorocul: I, 5 4 ; VII, 13;
X, 1 1 -1 2 , 2 0 ,3 1 -3 3 ; XI, 6, XVIII, 4 4 .
17; XIII, 3-4. XV, 1 3 ,1 5 ,1 9 , Elisie: III, 63.
2 0 ,2 9 ; XVIII, 4 ,6 , 7 ,1 2 . Elos: VII, 5 9 ; VIII, 13; X, 70;
David, regele: 1 ,1 7 ,5 3 ,6 2 , 7 1 , XVIII, 13, 2 1 ; XX, 4.
151; IV, 6 0 ,1 2 4 ; V, 17; VII, 52, Elos din A rsinoe: XVII, 20.
9 3 ; X, 68, 2 7 7 ; XI, 8 3 ; XII, E naton: V, 8 1 ; VII, 2 3 ; VIII, 4;
6; XV, 112, 2 4 8 ; XVIII, 54. X, 6 1 ; XII, 1 4 ; XIX, 11.
Dexocrat: XIII, 4. Epifanie episcopul Salaminei:
Diadoh, a w a : II, 18. 1 ,1 2 ; IV, 2 0 ; X, 3 4 -3 5 ; XII,
Diolkos (cen tru m onahal): III, 5 -6 : XIII, 2 ; XV, 30, 2 2 3 ;
3 7 ; V, 7 7 ; XVII, 57. XVIII, 8.
Dionisia, fericita: 1 ,151. Epim ah a w a XV, 1 4 5 .
Dioscor, aw a: 1,11; III, 6; IV, 19. Erm upole: VIII, 5.
Dorotei, a w a : XIV, 23. Etiopia: X, 61.
Duhul Sfânt: I, 54, 8 4 ; III, 81, Etiopian: XIII, 4; XVIII, 4;
8 3 ,9 2 ,9 4 . XXII, 4 8 .
Dulas, a w a : II, 19; VII, 11; XII, Eva (V T): IV, 8 9 .
4; XIX, 4. Evagrie a w a : 1 ,1 4 3 ; III, 7; XII,
7 -9 ; XV, 3 1 , 32.
E
Evdemon, a w a : V, 6.
Egiptean: XV, 9 ,1 0 , 3 3 ; XVI, Evghena, am m a: I, 23.
3 9 ; XVIII, 19, 3 4 ; XX, 4. Evharistie: XX, 2.
Egiptul: III, 22, 3 4 , 8 9 ,1 0 5 ; IV, Evhiţi: XII, 14.
11, 5 7 ; V, 2 3 ,4 3 -4 4 , 4 9 ,5 8 , Evloghie, aw a: VIII, 6; XVIII, 12.
6 0 ,6 1 ; VI, 18; VII, 14, 42, Evloghie, egipteanul: XIII, 4.
6 1 ; VIII, 13; IX, 1 0 ,1 6 , 30, Evprepie, a w a : 1 ,19, 2 2 ; VI,
INDICE ONOMASTIC
1033
1 0 ; XVI, 3. Henevrit: 1 ,11.
Evsevie, papa Alexandriei: Heremon, a w a: VII, 59.
XVIII, 12. Heruvim: XI, 16.
Evstohie, arhiepiscopul Ieru Hermes: 1,5.
salim ului: VII, 40. Homai, a w a : 1,88 .
Honorie, fiu de împărat: XV, 19.
F
Hrisoroas, râu: XIX, 5.
Faran: II, 13; VII, 41; X, 80. Hristos: 1,9 3 ,1 4 5 .
Fariseu: 1,18; X, 2 6 2 ,2 7 7 ; XV,
1
3 0 ,1 6 8 ,2 4 2 .
Ferm e: 1,35, 36; II, 24; X, 262; Iacob, a w a: III, 21; V, 26; VI,
XIII, 6 ,1 5 . 18; X, 6 2 -6 3 ; XII, 13; XV,
Filagrie: VI, 31. 7 5 ,9 9 ; XVIII, 3 4 ; XXI, 47.
Filikas, aw a: III, 49. Iacob (VT): IV, 67; IX, 3; X, 23;
Filorom, aw a: IV, 93; XX, 18. XV, 19.
Fokas, aw a: V, 59. Iacob, fratele Domnului: 1,33.
Fortas, aw a: VII, 58; XVIII, 34. Iadul: 1 ,151; III, 4 ,9 0 ; V, 47;
XIII, 4; XVIII, 54; XX, 26.
G lamvre: XVIII, 24.
Gavriil Arhanghelul: XV, 197; Ianes:X , 2 8 5 ; XVIII, 24.
XVIII, 54. Ierax, a w a : 1,51.
Geneza: IX, 3. Ieremia, prorocul: X, 68.
Ghelasie, aw a: VI, 8; X, 29-30; Ierihon: III, 109; XV, 248.
XVI, 2; XIX, 8. Ieronim, monahul: XVIII, 61.
Gheorghie, a w a anahoretul: Ierusalim - 1,9 2 ; IV, 1 4 3 ,1 5 2 ;
VI, 9. V, 32 ; X, 68; XIII, 3 3 ; XV,
Gherasim: 1,151. 2 2 3 ; XVIII, 31 ; XXII,1.
Gherontie, aw a din Petra: V, 4. Iezechiel, prorocul: XVIII, 31;
Ghetsimani: 1,48. XXI, 21.
Gomora: X, 258. Ignatie Teoforul: 1 ,151.
Gorgonia: XIV, 19. Iisus Navi: XI, 31; XV, 183;
Grigorie Teologul: 1,10; VII, XIX, 9.
10; XV, 28; XXI, 34. Ilarion, a w a : IV, 20; XVII, 19.
Ilie, a w a - III, 8; VII, 18; IX, 7;
H XIX, 9.
Halcon: III, 65. Ilie, a w a diaconul: XXI, 41.
Halev: XI, 31. Ilie, isihastul: 1,34.
1034 PATERICUL MARE
Ilie, prorocul: 1,6 2 ; VII, 1 3 ; X, 5 7 - 6 1 , 8 6 , 9 3 , 1 5 4 ; XI, 41;

1 8 2 ; XXII, 2. XII, 1 2 ; XIII, 8 ; XV, 5 ,1 1 1 ;
Ilit, a w a : IX, 1. XVII, 6; XXI, 4 6 .
Ioab: 1,71. Iosif, a w a T ebeu l: 1,4 1 .
Ioan, anah oretul: XVIII, 16. Io s if din A rim ateea: X, 177.
Ioan, aw a: II, 2 9 ,3 0 ,4 8 ; III, 19; Iosif, a w a P elu sio tu l: XV, 77.
IV, 13; XV, 2 5 ,9 9 ; XVIII, 14 ,1 5 .Iov, a w a : IV, 7 8 .
Ioan, a w a de la Chilii: III, 2 2 ; Iov (V T ): 1,6 6 , 1 1 1 ,1 3 3 , 1 3 5 ,
IV, 39. 1 5 1 ; VII, 2 7 , 4 2 ; X, 3 8 ,6 8 ;
Ioan, a w a Casian: 1,4 2 ; IV, XI, 1 1 4 .
3 9 -4 0 ; V, 9; VI, 20. Ip atie XIII, 4.
Ioan, a w a Chinoviarhul: 1,4 2 . Ip ereh ie, a w a : III, 4 8 ; IV, 85-
Ioan, a w a Colovos: 1 ,4 0 ; IV, 9 2 ; VI, 3 0 ; VII, 5 6 ,5 7 ; X,
2 8 -3 1 ; V, 7; VII, 2 6 , 3 0 ; X, 1 7 3 ; XI, 8 4 - 8 5 ; XIV, 2 6 ; XV,
5 1 -5 4 , 9 7 ; XI, 2 7 -3 8 ; XIII, 1 7 0 ; XVII, 3 2 .
7; XIV, 7; XV, 5 7 -6 8 ; XVI, 6; Iraclie, a w a : VII, 1 9 ,2 0 .
XVII 1 5 -1 8 , 23. Iraclio n : X, 5 9 ; XVI, 15.
Ioan, a w a Eunuhul: X, 4 6 ,6 4 . Irina, fiica Sf. Spiridon:
Ioan Gură de Aur: 1,4 3 ; VIII, 6. XIX, 2 4 .
Ioan, a w a din Lyko: XII, 4. Irineu, a w a : 1 ,2 4 .
Ioan, a w a Kilikas: 1,4 4 - 4 7 ; Irod: 1 ,1 5 1 .
VII, 28. Isaac, a w a : I, 5 0 , 7 4 ; III, 20,
Ioan, a w a Kizikin: 1,4 8 . 4 0 , 5 2 ; IV, 3 4 -3 6 , VI, 1 3-15;
Ioan, ucenicul a w e i Pavel: X, 5 5 - 5 6 ,1 3 3 , 1 3 8 ; XI, 59;
XIV, 8. XV, 7 3 , 7 4 ; XVI, 15.
Ioan, a w a P ersul: VI, 1 8 ; X, Isaac, a w a Tebeul: IX, 11.
6 8 ; XVI, 9. Isaac, u ce n ic al a w e i Apollo:
Ioan, Prodrom ul: 1 ,1 5 1 ; X, 6 8 . XI, 4 2 .
Ioan, a w a Tebeul: XV, 6 9 ; Isaac, p atriarh u l: 1 ,1 5 1 ;
XVI, 10. XI, 1 1 4 .
loil: III, 72. Isaia, a w a : I, 2 7 -2 9 ; 3 2 ,3 3 ,
Iordanul: 1 ,1 5 1 ; IV, 1 5 2 ; XI, 8 2 ; 1 1 ,2 1 ,3 5 ; III, 9 ,1 0 ,
8 7 ; XV, 2 2 2 ; XXII, 14. 1 4 ,1 6 ; IV, 11, 2 4 -2 5 ; VII,
Io sif (V T): V, 7 2 ; VII, 4 2 ; IX, 3; 1 5 -1 7 ; VIII, 7, 8; IX, 8, 9 ;X ,
XV, 6 1 ,1 0 8 . 4 0 -4 3 , 8 5 ; XI, 1 2 ,1 8 - 2 0 ;
Iosif, a w a : 1,4 9 ; II, 2 6 ,4 4 . XII, 1 1 ; XIV, 6; XV, 3 8 -4 8 ;
III, 4 0 ; IV, 3 7 , 5 8 ; VIII, 6; X, XVII, 1 3 ; XXI, 3 5 .
Isaia, p ro ro c u l: IV, 6 7 , 1 0 7 ; X, L
6 9 , 2 7 7 ; XV, 9 6 ; XVIII, 3 1 ;
Lavra: II, 77; IV, 74; X, 39;
XXI, 2 1 .
XVIII, 34.
Ish irie , a w a : XVIII, 1 7 .
Lavra aw e i Gherasim: 1 ,151.
Isidor, a w a : II, 3 1 ; IV, 3 2 ,3 3 ,
Lavra aw ei Petru: IV, 141.
3 8 , VI, 1 2 , 1 6 , 1 7 ; VII, 2 9 ,
Lavra aw ei Saw a: XVIII, 16.
4 3 ; X, 6 5 - 6 7 ; XI, 3 9 - 4 0 ; XII,
Lavra Duca: XV, 248.
1 1 ; XV, 3 7 , 7 0 , 7 1 , 7 8 ; XVI
Lavra Egiptului: IV, 97.
7 .8 .4 5 : XVIII, 2 5 .
Lavra Eliogului: VII, 9.
Ism a e lit: XIII, 4.
Lavra Eptastomu: XVIII, 16.
Isra e l: X, 1 7 7 ; XIII, 33.
Lavra Kalamon: II, 70.
Isra e lit: I, 5 2 , 7 7 ; II, 6 3 ; III,
Lavra Octokaidekato: II, 72.
6 1 ; IV, 6 7 ; V, 5 5 .
Lavra Pirghilor: IV, 152; VII, 40.
Iuda, Isc a rio te a n u l: 1 ,3 3 ; XI,
Lazăr, săracul (NT): VII, 87.
5 1 ,1 1 4 .
Levco: XII, 4.
Iudeu: 1 ,1 2 ; X, 6 1 ; XXII, 1.
Levitic: XII, 1.
Iulian, a w a : VI, 1 9 ; VII, 14.
Liban: VII, 39.
Iulian, îm p ăratu l: IV, 9 3 ; XII,
Libia: XX, 3.
2 5 ; XVIII, 8.
Lithos, sfânt: XII, 4.
Iu stin , îm p ăratu l: XIII, 4.
Locurile Sfinte: XIV, 4.
Iu stin ian , îm p ăratu l: VII, 13;
Longhin, aw a: III, 2 3 ,2 4 ; IV,
XIII, 4.
42; VII, 33; X, 69; XV, 79,
Ivistio n, a w a : V, 16.
81; XVI, 11; XVIII, 1 8 ,1 9 ;
K XIX, 11-14; XXI, 48.
Longhin, satul: X, 175.
K alam on: IV, 75. Lot (VT): IV, 38; IX, 48; XIII, 1.
K alam onul A rsinoei: IV, 74; Lot, aw a: V, 11; X, 13; XI, 41,
X, 1 5 7 . 72; XII, 12; XVII, 20.
K anopo: II, 12; XV, 19. Luchie, a w a de la Enat: VII,
Karion, aw a: V, 8; XV, 3 4 ,3 6 ,7 8 . 23; X, 69; XII, 14.
K astro: III, 63.
M
Koprie, aw a: VII, 3 1 ,3 2 ; XV, 80.
K ronie, a w a : 1,5 2 -5 4 ; XV, 73, Macarie, a w a Egipteanul: I,
7 6 , 77. 26, 3 3 ,5 5 ,5 6 ; II, 3 3 ,3 6 ; III,
Kyno: III, 89. 2 5 -2 8 ; IV, 4 3 - 4 5 ,4 6 ,4 7 ; VI,
Kyr, a w a : V, 10. 1 1 ,2 2 ; VII, 3 4 -3 7 ; IX, 12,
1036 PATERICUL MARE
13; X, 1 3 ,7 0 -7 3 ,7 9 ; XI, 4 4 - XVIII, 7.

45; XII, 15; XV, 8 2 -8 9 ,1 0 4 ; M emfis: XV, 19.
XVI, 1 2 ,1 3 ; XVII, 21; XVIII, M etem er: III, 63.
20-24; XIX, 15-17; XX, 3-5. Mihail Arhanghel: XVIII, 54.
Macarie, aw a Alexandrinul: I, Miles, a w a : XIX, 18.
11; X, 70. Milisie, a w a - VII, 38.
Madianiţi: V, 55. Mina, a w a : IV, 47.
Magdala: XV, 100. Mina, sfântul: IV, 1 52; VII, 14;
Maniheu: XIII, 32; XXI, 44. XIII, 23.
Marcel, aw a: VII, 39. Mios, a w a din Tebaida - 1,11;
Marcelin, aw a: XVIII, 28. X, 7 8 ; XIV, 13; XV, 103.
Marcu, a w a ascetul: I, 57; II, Mirogene, Bătrânul: VII, 40.
9, 39; III, 33; IV, 4 8 ; VI, 3; Moise, a w a etiopianul: 1,58,
IX, 17; X, 10. 5 9 ,1 5 1 :1 1 ,1 5 ,3 4 ,3 7 ,3 8 ;
Marcu, aw a cel nebun: VIII, 4; III, 29, 30; IV, 40; V, 9 ,5 8 ;
XIII, 3. VI, 23; VIII, 13; IX, 14-16;
Marcu Evanghelistul: XIII, 3. X, 1 4 2 ; XI, 4 6 -4 8 , 78; XII,
Marcu, sfântul: 1,84. 1 0 ,1 6 ; XIII, 11; XIV, 14-16;
Marcu, ucenicul a w e i Siluan: XV, 35, 3 7 ,9 0 -9 5 ; XVI, 14;
XIV, 9 ,1 1 ; XVIII, 29. XVIII, 2 5 -2 7 ; XXI, 52.
Marea Moartă: XII, 11. Moise, prorocul: 1,5 3 ,6 3 ; II
Maria Magdalena: III, 81. 6 4 ; VII, 75; X, 6 8 ,1 3 5 ,1 8 2 ,
Maria Născătoarea de Dum 2 8 0 ; XI, 31; XII, 1; XV, 168;
nezeu: III, 40, XX, 1 0 ,2 6 ; XXI, 21, 53.
Maria: X, 160; XX, 2; XXII, 1. Moise, fiul lui Teodor - III, 62.
Marta: X, 160. Monidia: III, 8 6 ,8 7 .
Matoe, aw a: 1,61; III, 32; V, Motie, aw a: VIII, 14; XVI, 15.
12; VII, 35; X, 7 4 -7 5 ; XV,
N
9 6 -1 0 2 ; XX, 17.
Matusalem: 1,151. Nabucodonosor: 1,24; V, 85.
Maxentie: XVIII, 3 5 8 -3 5 9 Nabuzardan: IV, 5 0 ,1 4 3 .
Mazici (barbari): XV, 25; XX, 27 Natanael, aw a: VII, 41.
Măslinilor, muntele: 1,48; III, Neapole: 1 ,151.
70; XXII, 1. Netra, aw a: 1,80.
Meghetie, aw a: VI, 24; X, 76- Niceea: X, 149.
77; XIV, 12. Nicopole din Palestina: X, 29.
Melchisedec: 1,12; XV, 80; Nikon, aw a: VII, 41.
N il, a w a : II, 4 2 ; XII, 1 7 - 2 3 ; Pafnutie, episcopul di Tebai-

XV, 1 0 5 . da: X, 149.
N ilu p o le : V III, 2 1 ; XVIII, 4 9 . Pahomie, aw a: 1,151; VI, 8;
N is te r ie , a w a - 1 ,6 2 , 6 3 ; II, X, 79; XV, 104; XVIII, 30;
4 4 ; V III, 1 5 ; IX, 2 5 ; XI, 4 9 - XX, 19.
5 0 ; X III, 1 2 ; XV, 1 0 6 . Pahonie, aw a: V, 89.
N itria , c e n t r u m o n a h a l: 1 ,1 1 , Paladie, aw a: 1,79; IV, 67;
8 2 , 1 5 1 ; 1 1 1 ,2 6 ,6 4 ,8 8 ; VII, VIII, 13; X, 147.
3 7 ; VIII, 4 ; X, 9 , 2 3 ; XV, 5 4 , Palestina IV, 23; VIII, 32; X, 29;
8 8 ; XX, 3. XII, 5; XIII, 9 ,2 1 ; XVII, 19.
N itru , la c : XV, 7 8 . Pamvo, aw a: 1,2 ,8 0 ,8 4 ; III,
N o e : 1 , 6 6 ; II, 1 3 ; X, 6 1 . 4 2 ,4 5 ; IV, 55; VI, 1 3 ,1 5 ; X,
1 43-146; XI, 71; XIII, 15;
O
XIV, 18; XV, 5 5 ,7 1 ,1 4 3 ;
O cto ih - III, 4 5 . XVII, 28; XX, 3 ,6 ,8 ,1 0 ,1 4 .
O lim p ie, a w a d e la Chilii: V, Panefo: VIII, 6; X, 57; XIII, 8;
1 3 ; XI, 5 2 . XVI, 24.
Or, a w a : II, 5 3 ; III, 5 0 ; X, 1 7 4 - Pantukla, obşte: XXII, 14.
1 7 5 ; XI, 86 ; XV, 144; XX, 20-22. Papa Alexandriei: VII, 13; XV,
O rig e n XVII, 2 0 . 55.
O rs irie , a w a : 1 ,1 1 . Paşti: IV, 2 1 ,6 6 ,7 6 ,9 8 ,1 2 0 ;
O rsisie , a w a : XI, 5 3 ; XV, 1 0 8 . V, 47; VII, 93; VIII, 4.
O s tr a c h in a : VI, 4 1 . Patriciana: VII, 13.
O x ir ry n h : VII, 8 4 ; XIII, 2 5 ; XV, Pavel, apostolul: IV, 135; VII,
2 7 ; XX, 2 7 . 3 7 ,5 2 ,9 4 ; X, 68.
Pavel, aw a: II, 4 9; III, 43; IV,
P
66; VII, 46; X, 8; XVI 21;
P a is ia : XVII, 1 7 . XIX, 21; XXI, 55.
P aisie, a w a : 1 ,8 2 ; IV, 3 9 ; XI, 5 7. Pavel, aw a cel Mare: VII, 46.
P a isie , fra te le a w e i P im en : X, Pavel, aw a, cel simplu: III, 45;
1 2 9 , 1 5 0 ; XVI, 1 6 ; XIX, 2 9 . XVIII, 3 1 ,3 2 .
P a fn u tie , a w a K efalas: 1 6 1 ; Pavel, aw a al Fotiei: 1,11.
II, 4 8 ; III, 2 7 ; V, 6 , 2 3 ; IX, Pavel, monahul: XXII, 13.
1 2 , 3 2 ; X, 7 ; XV, 1 1 5 , 1 4 7 ; Pavel, ucenicul awei Or: X,
XVII, 2 9 . 174; XX, 21.
P a fn u tie, din Sid on ia: 1 ,1 1 ; X, Pelusion - IX, 19; X, 163; XII,
148. 11; XIX, 3.
1038 PATERICUL MARE
Pem ptos: VII, 13. R o m a: II, 1 0 , 1 2 ; III, 1 0 9 ; VII

Persia: VII, 3 8 ; XII, 2 5 . 4 7 ; X, 1 5 1 ; XV, 2 2 3 . ’ ’
Petra: IV, 7 2 ,7 5 ; V, 4 ; VI, 2 3 . R om an, a w a : XX, 11.
Petru, apostolu l: VII, 3 7 ; X, R o şie, M area: XVII, 17.
6 8 ,1 0 2 ; XVIII, 3 7 . Ruf, a w a : XIV, 1 9 .
Petru, arh iep isco p u l A lexan
S
d riei: XVIII, 3 7 .
Petru, a w a : III, 1 0 -1 3 ; IV, 6 5 ; S a fira : X, 2 8 5 .
X, 1 3 ; XI, 2 1 - 2 2 ,7 2 ; XV, 8 3 , Saio, a w a : XIV, 2 2 .
1 4 4 -1 4 6 ; XVII, 2 1 . S a ra c in i: XVII, 3 0 .
Petru, preotu l: XV, 1 4 8 . S a ra p ie : XVIII, 8 ,9 .
Pim en, a w a : 1 ,6 3 - 7 6 ,1 5 1 ; II, S a rm a ta s, a w a : II, 5 5 ; X, 162;
4 5 -4 7 ; III, 6, 3 4 - 4 1 ; IV, 5 0 - XV, 1 6 5 ; XX, 16.
6 3 ; V, 1 4 -2 2 , 5 5 ; VII, 4, 3 0 , S a rra (V T ): VII, 14.
3 1 , 4 2 , 4 4 , 4 5 ; VIII, 1 6 -2 0 ; S arra, am m a: IV, 7 9 ; V, 2 4 -25;
IX 1 8 -3 0 ; X, 5 7 , 8 1 - 1 4 2 , VII, 5 0 ; X, 1 4 8 ,1 6 3 - 1 6 5 ;
1 5 0 ; XI, 1 3 , 4 4 , 5 4 -5 7 , 5 9 , XIII, 1 6 .
7 0 , XII, 2 4 ; XIII, 1 3 - 1 4 ,1 8 ; S a ta n a : 1 ,3 3 , 4 9 , 1 0 9 , 1 5 1 ;
XIV, 1 2 , 1 7 ; XV, 2 , 1 8 , 2 4 , III, 6 7 , 7 2 , 1 0 1 , 1 0 4 ; IV, 71,
2 5 ,3 6 ,3 7 , 7 0 ,- 7 2 ,9 2 ,1 0 6 , 1 2 9 ; VI, 3 9 ; X, 7 4 ,1 0 6 , 254,
1 0 9 - 1 4 2 ,1 4 7 , 2 3 7 ; XVI, 8, 2 6 2 , 2 6 4 ; XI, 1 2 ,1 1 0 -1 1 1 ,
1 6 -1 9 ; XVII, 2 2 - 2 7 ; XIX, 2 0 ; 1 1 4 ; XII, 4 ; XV, 1 7 4 ; XVII,
XX, 6 - 9 ,1 6 ; XXI, 4 9 -5 4 . 1 7 ; XVIII, 2 0 , 2 4 ; XXI, 63;
Pior, a w a : IV, 6 4 ; IX, 3 1 ; XI, XXII, 1 5 .
5 8 ; XVI, 2 0 . Saul, a w a 1 ,1 7 .
P istam on a w a : VI, 2 5 . S a w a , a w a : 1,3 4 .
P itirion a w a : 1,8 5 . Sch itu l, c en tru l m onahal: I,
Pom pei: XIII, 4. 5 8 , 1 3 9 ; II, 1 0 , 1 5 ,1 7 , 3 0 ,
P sen taisie, a w a : XX, 1 9 ; 3 3 , 3 7 , 4 9 , 5 3 ; III, 5, 26,
Psoie, a w a : XX, 1 9 . 3 3 ; IV, 1 ,1 1 , 1 6 - 1 7 ,2 9 ,3 1 ,
Puplie, m on ahul: XII, 2 5 . 3 2 , 7 9 , 9 6 , 9 9 , 1 0 1 ,1 2 1 ,
1 3 7 , 1 4 2 , 1 4 8 ; V, 6 ,2 3 , 26,
R
4 3 - 4 6 , 5 8 , 8 4 , 8 9 ; VII, 3,
Rai: IV, 8 9 . 1 3 , 1 4 , 3 6 , 4 3 , 8 5 ; VI, 2 ,2 2 ,
Rait: 1 ,4 4 ; II, 5 2 ; III, 6 5 , 7 2 , 2 3 , 3 2 , 3 7 ; VIII, 4, 5 ,1 3 , IX,
7 3 ; VIII, 2 2 ; XI, 4 9 ; XV, 1 0 0 , 1 4 , 3 1 ; X, 1 7 , 3 1 , 3 3 , 4 6 , 5 1 ,
1 4 5 , 2 4 4 ; XX, 2 6 . 5 6 - 5 7 ,7 0 ,1 5 1 ,2 3 1 ,2 3 9 ,
2 5 6 ; XI, 3 0 , 3 3 , 5 2 , 1 0 5 ; XII, 1 6 0 ; XI, 7 6 ; XIV, 12; XV, 77.

2 8 ; X III, 3 - 4 , 6 - 7 , 1 1 ; XIV, Sinclitichia, am m a: II, 5 6 ; 111,
3 , 7 , 1 0 , 3 1 ; XV, 8 , 1 2 , 1 4 , 4 7 ; IV, 8 0 -8 2 ; VI, 2 9 ; VII,
1 9 , 2 5 ,3 6 ,5 3 ,5 5 ,6 6 ,6 7 , 5 1 - 5 5 ; VIII, 2 6 ,2 7 ; X, 1 6 6-
7 8 ,8 0 ,8 2 ,8 5 ,8 8 ,1 0 3 ,2 3 5 , 1 7 2 ; XI, 8 0 -8 3 ; XIV, 2 4 -2 5 ;
2 4 1 ; XVI, 7 , 1 4 , 2 1 , 3 6 , 4 5 ; XV, 1 6 7 .
XVII, 1 5 , 1 7 , 2 2 , 2 7 , 3 7 , 4 1 , Sion, m untele: 1,9 2 ; V, 32.
5 0 ; XVIII, 3 , 1 2 , 1 3 , 2 1 , 2 6 , Siria: IX, 4 5 ; XIII, 2 8 ; XV, 33;
2 7 , 3 4 , 3 6 , 4 2 ; XIX, 7 , 9 , 1 5 , XVIII, 29.
1 9 , 2 5 , 3 0 ; XX, 3 , 4 , 2 8 ; XXI, Sirieni: XV, 33.
1 6 ,2 0 , 52. Sisoe, a w a : 1,8 6 , 8 7 ,1 5 1 ; II,
S c h ito p o le : III, 7 1 . 5 1 -5 3 ; IV, 6 8 - 7 1 ,7 2 ,7 3 ,
S c r ip tu r a S fân tă: 1 ,1 , 1 4 , 1 5 , 7 5 ; VI, 2 5 ; VII, 4 8 ,4 9 ; VIII,
8 0 , 1 0 6 ; XV, 5 , 1 9 , 9 8 , 1 1 2 , 2 1 ,2 2 ; X, 1 0 1 ,1 5 2 - 1 5 7 ,
1 4 0 ,1 4 4 ,1 5 5 ,2 0 1 ,2 3 4 ; 1 5 9 ; XI, 7 3 - 7 5 ,8 6 ; XII,
XVI, 1 ; XVIIII, 2 0 , 2 8 ; XX, 2 6 ; XIV, 1 2 ,2 0 ; XV, 14 4 ,
1 9 ; XXI, 2 1 ; XXII, 4. 1 4 9 - 1 5 4 ,1 5 7 - 1 6 4 ; XVI,
S e m e i: XXI, 5 4 . 2 2 ; XVII, 3 0 ; XIX, 1 5 ,2 2 ,
S e ra fim : XI, 1 6 . 2 3 ; XX, 9 ,1 0 ,1 2 - 1 4 ; XXI,
S e ra p io n , a w a : III, 4 6 ; IV, 5 6 -5 7 .
4 0 ; VI, 2 8 ; VIII, 2 5 ; XI, 7 9 ; Sisoe, a w a Tebeul: II, 5 4 ; IV,
XIII, 1 7 . 7 4 ,7 6 ; X, 1 5 8 ; XV, 1 5 5 ,1 5 6 .
S e re n ie , a w a : IV, 7 8 ; X, 1 3 8 ; Sisoe, a w a din Petra: XV, 1 5 6 .
XV, 1 6 6 . Sodoma: X, 1 3 6 ,2 5 8 .
S e rg h ie : 1 ,1 5 1 ; VIII, 4. Sofronie, înţeleptul: X, 6 1 .
S e rid ie , a w a : XIV, 2 3 . Solomon: 1 ,1 5 1 ; IV, 1 3 0 ; X,
Siluan , a w a : 1 ,2 5 ; III, 4 4 , 4 5 ; 68 ; XIII, 3 3 .
IV, 7 7 ; VI, 2 6 , 2 7 ; VIII, 3 2 ; Sopatru, a w a : XIV, 2 1 -2 2 .
X, 8 0 , 1 6 0 - 1 6 1 ; XI, 7 6 - 7 8 ; S o r ie a w a : XVI, 15.
XIV, 9 - 1 0 ; XVI, 2 4 ; XVII, 3 1 ; Spiridon sfântul: XVI, 2 3 ; XIX, 24.
XVIII, 2 9 , 3 3 ; XX, 1 0 ,1 5 . Sunam iteancă: 1 ,5 4 .

S im e o n (V T ): IX, 3. Surie a w a : XX, 19.
S im e o n Stilitul: X, 2 9 .
Ş
S im eon , k yr: XX, 2 5 .
S im on , a w a : VIII, 2 3 ; XI, 6 3 . Ştefan, prim ul m ucenic: I,
Sinai, m untele: 1,5 3 ; III, 3 3 ,6 2 , 1 5 1 ; XVI, 4 2 .
6 7 , 6 9 ; IV, 1 5 2 ; VII, 4 1 ; X, 8 0 ,
1040 PATERICUL MARE
T Testam ent, Noul: X, 2 3 9 ,2 5 9 ;

XVI, 2; XXII, 6.
T a m ia th is : VI, 32.
Testam ent, Vechiul - XVI, 2;
Tartarul: III, 4.
XXII, 6.
Tebaida: 1 ,11; II, 4 8 ; V, 3,
Tetrapilon: VIII, 4.
51; VII, 1 4 ,8 0 ; VIII, 5;X ,
Thanaton, râu: XIV, 23.
1 2 ,2 8 ,1 5 7 ,2 7 7 ; XIII, 4,
Theognie, a w a : XVIII, 34.
30; XV, 7 8 ,1 9 0 ,2 4 1 ; XVI,
Theonas, a w a : IV, 4 0 ; VII, 39;
4 6 ; XVIII, 2 8 ,6 1 ; XIX, 21;
X, 4 8 ; XI, 2 5 ; XV, 5 1 ,1 3 2 .
XX, 26.
Thesalonic: X, 2 93.
Tebei: V, 62; X, 57; XIV, 7 ,2 0 .
Theupole: XIV, 2 7 ; XVI, 46.
Teodor Adanite: XXII, 14.
Tigonia: 1 ,11.
Teodor, aw a: XV, 4 9 -5 3 ; XVI,
Tim otei: II, 49.
5 ,1 1 ; XX, 22; XXI, 43.
Tim otei, a w a anahoretul: IX,
Teodor, aw a din Ferme: 1,35,
2 2 ; XIII, 18; XVI, 21.
36; II, 24, 27; IV, 2 6 ; VI, 11;
Tim otei, arhiepiscopul Ale
VII, 21, 22; IX, 3 ,9 -1 2 ; X,
xandriei: XV, 13.
44 -4 8 ; XIII, 5 ,1 5 ; XV, 73.
Tir: XIII, 2 1 ; XVIII, 41.
Teodor, aw a din Enat: VII, 23;
Titoe, a w a : II, 5 7 ; IV, 8 3 ,8 4 ;
XI, 23; XVII, 14.
VIII, 2 8 ; X, 13 6 ; XII, 27; XV,
Teodor, aw a din Schit: XI, 24.
1 69; XX, 17.
Teodor de Elefterupole: X, 49.
Tomaida: V, 84.
Teodor, episcop: IV, 152.
Troia: XV, 1 3 ,1 9 .
Teodora, amma: 1,3 7 -3 9 ; II,
28; VII, 24; X, 50; XI, 25; V
XV, 56; XXI, 4 4 ,4 5 .
Vacatie: X, 29.
Teodora, îm părăteasa: VII, 13.
Valaam (VT): XV, 257.
Teodosie, aw a: IV, 41.
Vasile cel Mare: 1 ,1 51; VI, 20;
Teodosie, cel mic: XV, 191.
XIV, 5.
Teodot, aw a: IV, 27.
Veliar: XVIII, 24.
Teofil, arhiepiscopul
Vameşul: XV, 3 0 ,1 6 8 ,2 4 2 .
Alexandriei: 1,37; II, 6 ,1 2 ;
Veniamin, aw a: 1,8; IV, 16-18;
III, 1 7 ,1 8 ; IV, 122; XV, 54,
VII, 8.
55; XVIII, 9.
Veniamin (VT): IX, 3.
Teopempt, monahul: XVII, 20.
Viare, aw a: 1,9.
Terenuthi: VII, 36; XV, 25;
Victor, aw a: VII, 9.
XIX, 19.
Visarion, a w a 1,6 ,7 ,8 2 ;
VII, 5-7; VIII, 6; XI, 16; XII,
4 ,4 1 ; XV, 116; XIX, 4 ,7 .
Vitimie, aw a: I, 75; II, 17; X,
2 3 ; XX, 4.
Xantie, aw a: XI, 51; XV, 107;

XIX, 19.
Zaharia, aw a: 1,26; IV, 77; VI,

26; X, 160; XI, 76; XII, 10;
XXII, 2.
Zaharia, aw a fiul aw ei Kro-
nie: XV, 3 4 -3 7 ,7 8 .
Zaharia, ucenicul aw ei Silu-
an: XVIII, 33.
Zenon, aw a: 1,25; IV, 23; X,
37 -3 9 ; XV, 33; XVI, 4; XVIII,
13; XIX, 12.
Zoilo, awa: II, 13; VI, 32; XV, 20.
Zoion, aw a: IV, 49.
Zosima, aw a: 1,151.
INDICE DE TEME SELECTATE
A cedia (II, 1 , 2 8 , 6 0 ; III, 4 5 ; d e e a ( 1 ,1 5 1 a ) ;

VII, 6 4 , 6 5 ; X, 1 2 3 , 1 6 7 ; XV, A vuţia - nu lă sa gândul să se
8 9 , 2 5 1 ; XIX, 2 7 ) le g e d e e a (VI, 8 )
A cedia - îm p o triv irea la d ra
+
cul aced ie i ( 1 ,1 0 2 )
B ă trâ n ii - p lân g em după ei
A co p erirea g re şe lii a p ro a p e
(III, 2 0 ) ;
lui (IV, 1 0 8 ; V, 9 1 ) ;
B ă trâ n i c a re au a lb it num ai
Adevărul - cere-1 d e la lim b ă
d e v â rs tă (V, 9 );
(1 ,1 0 )
B ic iu ire a de s in e p e n tru a
A devăr e s te în le g e a lib e rtă ţii
p ro v o ca d u re re şi plâns
(1 ,5 7 )
(III, 8 8 , 8 9 )
Adevărul d esp re n o i îl spun
B in e c u v â n ta re în to t locul, cu
cei ca re n e o sâ n d e s c (I,
cu v ân tu l şi cu fap ta (1 ,1 2 8 )
1 5 1 d );
B o a la p rim ită cu m u lţu m ire
A jutoru l lui D u m nezeu (V,
(1 ,4 0 ; IV, 3 6 ; IV, 1 1 4 );
22); B o g ă ţia a d ev ă ra tă (I, 2 3 )
A p rin d ere tru p e a sc ă s e v in
B u c u rie p u ru re a (1 ,8 )
d ecă cu m ila lui D u m nezeu
B u n ă ta te XVI, 2 9 ; VII, 1 7 ; IX,
(V, 9 );
4 ,5 ;
A rătarea lui H risto s în tru
B u n ă ta te a lui D u m nezeu n e
slavă (III, 5 5 ) ;
ţă rm u rită (V, 6 1 ; IX, 1 7 );
A scu ltarea de c â rm u ito ri şi
B u n u ri m a te ria le , lu m eşti (I,
de p ărin ţi d u h o v n iceşti (I,
2 3 , 3 3 , 1 2 2 ; IV, 9 8 ; VI, 1 0 )
106)
B u n u ri d u h o v n iceşti, c ere şti
A sp rim ea v ie ţii în fu n cţie de
(I, 2 3 , 1 2 2 ; II, 5 8 ; III, 4 )
a lcă tu irea fie c ă ru ia - (VI, 3 )
A uzirea e s te p re fe ra tă v o rb i «ţ*
rii (II, 4 4 ) ; C arn e - cân d s e m ăn ân că (IV,

A uzirea cuv ântu lu i şi n eîm p li- 122);
n ire a lui (III, 8 5 ) C ăd erea fre c v e n tă în p ă ca t şi
A vantajul m o n a h ilo r în lu p ta n e d e z n ă d ă jd u irea (III, 8 6 )
cu isp ite le (V, 6 3 ) ; C ărţi c re ş tin e - a le av ea şi a le
A verea nu v atăm ă, ci a te lipi citi (1 ,1 3 ;III, 5 2 ) ;
INDICE DE TEME SELECTATE 1043
Cărţi bu n e - m ai p resu s de Credinţa - ce este 1,6 7

folosul lo r este lepădarea C reştin a d e v ă ra t 1 ,1 2 3
de ele (VI, 1 1 ,2 8 ) C um pătarea tru p e a scă 1 ,1 0 ; IV,
C ântarea e v ătăm ăto are m o 91;
C u n oaşterea prin exp erien ţă I,
nah ilo r (1 ,8 4 ; III, 4 5 );
124
C earta cu Dumnezeu pentru
C unoştinţa p ă ca te lo r III, 6
cele făgăduite (VI, 2 3 ) C urăţia a p ro p ie pe m onah de
C ercetarea fraţilo r (1 ,5 5 ) D um nezeu IV, 1 3 5 ;
C erce ta re a b ătrân ilo r 1 ,1 0 7 C urăţia - cine o n a şte V, 8 7 ;
C erere - ce c e re D um nezeu de la C uriozitatea e ste v ă tă m ăto are
creştin i 1 ,1 0 6 IV, 1 5 1
Chilie - unde să nu zideşti 1 ,2 5
Cuvânt d uhovnicesc sau tru
Chilia te în vaţă to a te I, 5 8 ; II, 3 7 ;
pesc 1,6 1
II, 5 8 ;
Cuvânt de la D um nezeu III,
Chilia - să nu stai m ult în afara ei
II, 2 ; II, 8 ; II, 4 8 ; 49;
Chilia - d u lceaţa ei II, 2 4 ; II, 5 4 ; #
II, 5 8 ; H, 6 1 ; D atoriile om ului 1 ,2 8
Chilia g re u se în vaţă II, 7 6 D ăruirea - iubită m ai m u lt d ecât
Chip ca de fem eie - fuga de el prim irea 1 ,6 1
V, 6; D ecăderea m on ah ilo r în v rem u
C in stirea c e lo r păm ânteşti şi rile din u rm ă 1 ,8 4
c e lo r ce re şti 1 ,2 3 D efăim area - iubită m ai m ult
C itirea cuvintelor dum nezeieşti d e c â t slava 1 ,6 1
cu rugăciu ne prealabilă 1 ,4 3 D elicateţea faţă de a p ro ap ele IV,
C om oara m onahului, neagonisi- 108;
re a VI, 3 0 D e s ă v â r ş ire a în H ris to s - c a le a
C om pen sare - d ezlegare la vin cu sp re e a 1 ,4 2
o p rire de la apă IV, 4 3 ; D esăvârşirea - în ce se a ra tă 1 ,5 6 ;
C onfirm area v en ită de la dem oni 1 ,1 4 9 ;
- refu zată V, 8 1 ; D esfrânare în cu g e t sau în suflet
Conştiinţa - paza ei faţă de V, 4 ; 7 ;
ap roap ele 1 ,8 2 D esfrânata - p o căin ţa ei III, 2 2 ;
C onsim ţirea cu ispita IV, 3 3 ; D esfrânarea - lu p ta cu ea V, 1 3 ;
C on trariile se în tâln esc II, 1 5 ; 1 6 ; 1 7 ; V, 2 4 , 2 5 , 2 6 , 2 7 , 3 1 ,
Copil - p rieten ie cu el 1,4 9 ; 1 ,1 0 8 3 6 ,3 7 ...5 4 ,6 0 ;
Copil - e v ita re a locuirii cu el V, 8, Deznădejdea din pricin a des-
2 1 , 7 5 ,7 6 , frân ării V, 6 4 ;
Copiii - cin e îi adu ce în pustie V, D ezn ăd ăjd u ire d in p r i c i n a
71;
1044 PATERICUL MARE
proastei sfatuiri V, 9; 3 0 ,8 4 ,9 0 ,
Discernământ după căderea în Fem eia m ai virtuoasă decât
păcat greu V, 2 9 ; părinţii pustiului V, 84;
Discreţia p riv in d cele ale sufle Firea bărbătească iubeşte
tului II, 16 firea fem eiască IV, 130;
Dispreţuirea oam enilor aduce Foam ea - lupta cu ea IV, 102;
pagubă sufletului UI, 83 142;
Dogma creştinului l, 14 5 ; Foam ea - leac pentru alunga
Dor de Dumnezeu 1,42 rea gândurilor IV, 146
Dormit - unde să nu dormi Frica de Dumnezeu - ce este
1,55 III, 12; III, 10 7 ;
Dracii - alungarea lor 1,8 5 Frica lui Dumnezeu înghite
Dracii - lupta lo r împotriva trupul III, 25
lumii V, 62; Frica de Dumnezeu luminea
Dracul desfrânării - fuga de ză inima III, 21;
el V, 5; Frica de Dumnezeu - cum
Dreptatea ta - nu te încrede vine 1 ,20; III, 1; III, 9; III,
în - 1,2 56;
Drepţii şi păcătoşii 1,18 Frica de Dumnezeu - armă
Dulceaţa lui Dumnezeu şi îm potriva răului 1 ,119
dulceaţa lumii II, 50 Frica de Dumnezeu şi alte
Dumnezeu să fie înaintea frici 1,151f;
ochilor tăi 1 ,103 Fuga de lume şi de poftele
trupeşti 1,4 4 ; III, 1;
Fuga monahului de oameni II,
Episcopul căzut în desfrânare
6; II, 7; II, 9; II, 12; II, 14; II,
V, 92
20; II, 3 5 ; II, 38; II, 73;
Ereticul - să nu stai cu el I,
Fuga monahului de fraţi II,
138
31; II, 34;
Fumul ieşit din gură - semnul
Faima rea 1,55
celui rău IV, 119;
Faptele tale se întorc la tine
1,79 4*
Femeia - fuga de ea 1 ,1 40; II, Gândul - libertatea Iui II, 52;
51; II, 63; IV, 2 6 ; V, 5; V, 77 Gânduri - ascultarea de ele
Femeia ajută pe cel ispitit să 11,55
nu păcătuiască V, 2 7 ,2 8 , Gânduri vătăm ătoare 1,94
Grădina - grija pentru grădina în faţa lor 112

de aici sau pentru cea de Ispitirea în gând V, 72;
dincolo III, 63 Iubirea de Dumnezeu (1,28,
Grija pentru tine încredinţată 4 0 ,8 4 ,1 1 1 ,1 2 5 ,1 5 1 ; II,
lui Dumnezeu 1,110 65; III, 67; VII, 17; X, 265)
Griji - risipirea sufletului în Iubire nu poţi să ai dacă nu
ele I, 54; II, 27; urăşti mai întâi 1,111
Grija pentru plecarea din Iubirea oamenilor opreşte de
viaţă III, 73; la iubirea Iui Dumnezeu
II, 65
♦
Iubirea de arginţi - rădăcina
Hainele scumpe pustiesc
tuturor relelor I, 33
locurile sfinte VI, 13
Iubirea de arginţi nu cunoaşte
Haina lumească alungată din
săturare VI, 12
mănăstire VI, 14
Iubitorul de arginţi nu poate
Haina monahului VI, 15
trăi după voia lui Dumne
«fr zeu VI, 17
Iad - starea sufletelor în iad
III, 4; III, 28 *
Iertarea păcatelor III, 5; Judecata - în aşteptarea ei III,
Iertare după căderi mari V, 3; III, 7; III, 10; III, 17;
4 7 ,4 8 ,4 9 Judecata din urmă - cum va fi
Ieşirea sufletului III, 68; III, 110;
Iisus - dobândirea Lui 1,60; Judecata semenilor IV, 100;
1,114; Jurământul fără putere I,
Inimă - dacă ai, te mântuieşti 151h;
1,81 4*
Inimă curată 1,139; împărăţia cerurilor - cum se
Inimă de fier - cum dobân moşteneşte 1,38
deşti 1,146; împărtăşanie cu nevrednicie
Ispita - lupta cu ea încunu III, 13;
nează V, 72; împărtăşire de Dumnezeu I,
Ispită - izbăvirea de ea 1,89; I, 19
141; III, 29 împreună-lucrarea cu Dum
Ispita desfrâului - biruirea ei nezeu 1,151j;
IV, 149; început bun în fiecare
Ispitele - să nu te înfricoşezi
1046 PATERICUL MARE
dim ineaţă 1 ,4 0 fratelui IV, 1 0 8 , 1 3 7 ; V, 92

închinare la idoli este pofta în g ăd u irea răului de către
1,5 D um nezeu III, 8 0 ; IV, 108;
îndrăzneala - condam nată în g e r - n e v o ito r în tă rit de
III, 9 5 ; în g e r IV, 7 5 , 1 5 0 ]
îndrăzneala la Dumnezeu a în s tră in a re a 1 ,4
celor care biruiesc în lupta în ştiin ţa re în inim ă 1,6 8 ; V,
cu desfrânarea V, 4 8 ; 1 1 ; V, 6 5 ;
îndreptarea celui căzut în în tin a re a tru pului III, 8 5 ; V,
desfrânare V, 9 1 ; 20 ;
înduplecarea celui pe care l-ai în v ăţare - num ai a c ee a ce ai
în tristat 1,75 făcu t 1,4 2 ; I, 9 9 ; 1 ,1 2 0 ; I,
înfrânare la vorbă - IV, 1; 7; 122;
12; 2 4 ; 5 4 ;7 3 ;8 3 ;9 7 ; în v ăţare prin isp itire V, 9;
înfrânare la som n - IV, 2; în v ăţătoru l - calităţile lui 1,39
3 ;7 5 ; în v ie re a unei fem ei păcătoase
înfrânare la m ân care - IV, 4; V, 6 0 ;
6 ;1 0 ; 11; 1 5 ;1 7 ;2 8 ; 3 8 ; în v o irea cu păcatul V, 10,
4 1 ;4 2 ;4 5 ;7 4 ;1 1 3 ;
înfrânare la băutu ră IV, 4 9 ;
Lacrim i n e în ce ta te III, 2;
5 2 ;6 5 ;6 8 ;7 1 ;8 2 ; 9 8 ;1 1 5 ;
Lacrim i - ad u n area lo r III, 53;
116; 144;
L acrim ile sp ală to t trupul III,
înfrânare la bani - IV, 9; 4 8 ;
75;
înfrânare la văz IV, 1 3 ;2 2 ;
Lacrim i - ro ad ele lo r III, 31;
înfrânare - m ăsura ei IV, 16;
3 ,6 1 ;
1 8 ;2 1 ;2 5 ;3 5 ;3 7 ;3 9 ;4 1 ;
Lauda tă c erii IV, 5 5 ;
4 2 ;4 5 ;4 6 ;6 5 ;6 6 ;7 7 ;9 3 ;
Lăcom ia p ântecelu i - m aica
înfrânare - m otive de în căl
d esfrân ării IV, 1 3 6 ;
care a canonului înfrânării
Lăcom ie - su p u n erea dem o
IV, 5 1 ;
nului lăcom iei IV, 1 3 3 ;
înfrânat la lim bă şi la p ântece
Legile d u m nezeieşti - n ecu
L2
n o aşterea lo r 1 ,16
înfrânări - ierarhii în tre
Legum e IV, 1 3 4
diferite înfrânări IV, 2 0 ; 2 7 ;
Lep ădarea incom pletă de
3 9 ;6 3 ;8 8 ;
lum e VI, 1; 2 0 ; 3 3
îngăduinţa faţă de greşeala
L ep ădarea de p ărinţi III, 33
Lepădarea de fraţi trupeşti - faţa lui Dumnezeu 1,41
IV, 9 5 ; IV, 1 1 0 ; Lucrul trecut - nu te mai
Lepădarea desăvârşită de îngriji de el 1,2
sine III, 8 4 ; VI, 33 Lucrul de mână - puţin 1,9
Lepădarea de avuţie până la a Lucrul de mână - nu-1 părăsi
răm âne gol VI, 9 pentru nimic VI, 25
Lepădarea de avuţie mai Lucru de mână pentru oste
presus decât toate faptele neală şi liniştire II, 75; IV,
VI, 11 66 ;
Lepădarea de statutul social Lucrul de mână nu este lăsat
VI, 32 pentru a primi oaspeţi II,
Libertate - desăvârşirea liber 30
tăţii în Cruce 1,57 Lucrul găsit nu-1 lua VI, 7 ,1 8 ,
Libertatea monahului 1,67 31
Limba - paza ei 1,9 8 ; IV, 70; Lumea - ce este II, 21
IV, 8 7 ; Lumea - fuga de ea 1,33, III, 1;
Liniştea - preţul ei II, 59; Lupta duhovnicească 1,24; I,
Liniştea monahului, deranjată 126;
de vuietul trestiilor II, 11 Lupta stăruitoare IV, 100;
Liniştirea - ce este II, 78 Lupta cu păcatul în cuget V, 9;
Liniştirea - cum se caută II, Lupta împotriva desfrânării
2 3 ; II, 28; până la m oarte V, 84; V, 89;
Liniştirea - la ce foloseşte II,
4*
43;
Mărturie din Scripturi 1,1
Liniştirea în chilie II, 21
M ărturisirea păcatelor III, 70;
Liniştirea minţii II, 41;
Măsurare - nu te măsura pe
Locul vestit - fuga de el 1,25
tine însuţi 1,7; 1,4 0 ; 1,56
Loc curăţit de draci 1,46
Mâncare - ce să nu mănânci
Lucrare neîncetată 1,127
1,101
Lucrare - cine nu lucrează nu
Mâncare - nepăsare faţă de ea
ia plată 1,27
IV, 1 0 6 ; 1 0 7 ; 132;
Lucrare duhovnicească 1,99
M âncare cea bună UI, 96;
Lucruri de căpetenie pentru
M âncare stricată IV, 79;
monah 1,35
M âncare pe ascuns IV, 4 0 ;
Lucruri curate 1,41
M âncare fără discernăm ânt
Lucruri cu mare preţuire în
IV, 143;
Mângâierea străinului 1,107 celor din lume 1 ,123

Mânia - fuga de ea IV, 29; 32; Monahul luptat de demoni
44; 119; V, 62;
Mânia - plăcerile sunt pricina Monahi - făcând faptele mire
ei IV, 118; nilor - II, 56
Mântuire - cum să te mân- Morminte - caută şi plângi la
tuieşti 1,1; 1,51; 1,105; I, morminte III, 102;
147; II, 4; II, 36; M oştenirea rudeniilor refuza
Mântuire - ştim cum dar nu tă de monahi VI, 4 ,2 1 ;
vrem 1,33 Mucenicia conştiinţei 1,5
Mântuirea la timpul prezent Mulţumire pentru toate 1,8
II, 1 Mustrarea sufletului III, 57;
Meteahna monahului - diavo
•fr
lul o atacă 1,101
Nădejdea în avuţie VI, 34
Milostenie - a primi miloste
Neagonisirea 1,151o;
nie ca semn de iubire VI, 2
Nebun pentru Domnul - cum
Mintea în cer II, 70
ajungi 1,91
Mintea - luminarea ei II, 72
Necurăţie - sufletul iubeşte
Mirean trăind în liniştire II,
necurăţia III, 81
32
Negustoria - ispită pentru
Mireni - monahul să fugă de
monahi 1,47
ei 1,33; II, 69;
Neînfrânare - vindecarea de
Mireni făcând faptele pustiei
ea IV, 145;
II, 56
Nepăcătuirea - rădăcinile ei
Moartea monahului faţă de
11,5
lume 1,40
Nepăsarea - buruiana mică I,
Moartea părinţilor duhovni
129; IV, 124;
ceşti 1,50
Nepăsare - mântuirea unui
Moarte - aducere aminte de
nepăsător III, 51;
ea 1,56; III, 4; III, 11; III,
Nepătimire - calea spre ea I,
18; III, 62; III, 91;
143;
Monahul - lucrarea lui 1,26;
Nesocotirea păcatelor mici
1,149;
aduce păcatele mari - 1,
Monahul - viaţa lui 1,148
133
Monahul desăvârşit IV, 111;
Nesocotirea lucrurilor dobân
Monahul - măsura lui şi a dite VI, 5
IN D IC E D E T E M E S E LE C T A T E 1049
Nevoinţă cu asprime şi linişti Paza - ce să păzeşti ca să te
re 1,45; IV, 103; mântuieşti V, 88;
Nevoinţă aspră IV, 116; Păcatul - batjocură şi alunga
141;152; re a lui Dumnezeu 1,117
Nevoinţă - roadele ei II, 70 Păcatul celor din lume şi celor
din pustie 1,116
*
Păcatul - conştiinţa lui II, 70
Obiceiul cel rău greu de înlă Păcatul trupesc ne îndepăr
turat III, 78 tează de împărăţia lui
Ocara pentru numele lui Dumnezeu - V, 86;
Hristos şi pentru păcate I, Păcatele credincioşilor şi ale
151g; necredincioşilor 1,17
Ochii lăuntrici - liniştirea şi Păcate - aducere aminte de
nemâncarea le dau ascuţi ele III, 41;
me II, 19 Păcate - ştergerea lor III, 64;
Ochii - paza lor IV, 121; Păcătoşii şi drepţii 1,18
Odihna - cum o afli 1,86; Pântecele mic 1,9
Odihna trupului te face vrăj Părăsirea locului •uşoară
maş al lui Dumnezeu I, 31 când nu ai nimic în chilie
Odihna alungă frica de Dum VI, 24
nezeu 1,33; IV, 56; Părere de sine IV, 16;
Odihna trupească - să o urâm Părinţi trupeşti - lepădarea
III, 1; IV, 53;58; monahului de ei IV, 57;
Om cu nume mare - nu sta Petrecerea lângă cel neîncer
alături de el 1,25 cat 1,137;
Omul lăuntric şi omul din Pierderea lucrurilor materia
afară 1,98 le primită cu bucurie V, 10
Osteneala trupească 1,53; IV, Pizma viclenilor draci V, 3
117; Pizma între monahi V, 66;
Plata dumnezeiască preferată
banilor VI, 16
Pace gândului - cum se află I, Plăceri - iubitorul de plăceri
142; nu poate trăi după voia lui
Patima trupească - căinţa de Dumnezeu VI, 17
ea III, 30 Plăcut lui Dumnezeu - cum să
Paza limbii 1,56 fii 1,1.
Paza inimii IV, 84; Plânsul - canonul monahului
III, 24; III, 34; III, 36; III, Postul alungă gândul viclean
37; III, 40; III, 59; HI, 66; IV, 8 1 ;
HI, 108; Postul - frâul monahului IV,
Plânsul înainte de a muri III, 86
26 Postul m otivat de nevoia
Plânsul păcatelor III, 27; III, săracului IV, 1 39;
38; Preţul lucrului de mână VI, 25
Plânsul învaţă pe om toate Preţuirea şi dispreţuirea
III, 53; aproapelui III, 83
Plânsul - cum să ajungi la el Prietenie cu cel ce te sileşte
III, 75 1,76
Poarta cea strâmtă - siliţi-vă Prieteniile nefolositoare 1,69
să intraţi pe ea 1,38 Prim irea de daruri - respinsă
Pocăinţă stăruitoare III, 74; IV, 1 2 4 ,1 2 6 ;
III, 87 Priveghere - grijă pentru
Pocăinţa dezleagă de poruncă suflet 1 ,1 1 8
1,36 Privegherea curăţeşte mintea
Pocăinţă pentru păcate tru III, 23
peşti III, 71; V, 11; V, 23; Privirea plecată spre pământ
Pocăinţă pentru om or III, 1,115
109; Propovăduire cu străpunge
Pocăinţă diferită pentru ace rea inimii 1 ,1 3 0
laşi păcat V, 57; Pustia - de ce pustia 1,51
Pofta de mâncare - lupta Pustia te scapă de trei războa
împotriva ei IV, 128; ie II, 3
Pofta - închinare la idoli 1,5 Pustnici mai răi decât cei din
Poftă - biruirea ei IV, 109; lume 1 ,1 1 6
Pofta - rănile ei V, 68;
•fr
Pofta desfrâului V, 73;
Pofta nu omoară, dar răneşte Răbdarea în ocări 1,63
V, 68; Răbdarea - sem n minunat al
Pogorământ - când se iese din lucrării harului IV, 150;
chilie IV, 78; Răbdarea faţă de cel care
Postul IV, 28; 67; IV, 90; IV, păcătuieşte V, 9 1 ;
120; Răscumpărarea vremii 1,37
Postul cu acrivie IV, 147; Războiul din partea dracilor;
Postul continuu IV, 148 arme duhovniceşti 1,24; V, 62;
IN DICE DE T E M E SELECTATE 1051
Războiul patimilor - nu ridi - vinul, femeile, aurul şi

carea lui ci răbdare şi pute odihna trupească 1,33
re pentru a-1 duce V, 42 Sfârşitul bătrânilor - sfaturi la
Războiul patimilor - încredin- sfârşitul vieţii 1,88;
ţează-1 lui Dumnezeu V, 46; Sfinţirea numelui lui
V, 78; V, 89; Dumnezeu 1,32
Războiul desfrâului până la Silirea vrerii noastre 1,151i;
moarte V, 74; Silirea în toate - lucrarea
Războiul desfrâului - nu de la monahului 1,25
draci, ci de la sine V, 79; Slava deşartă - unde nu este
Războiul desfrâului - pricini tânguire III, 99
le lui V, 82; Slava omenească - fuga de ea
Râsul - condamnat III, 19; III, VI, 31
58; 111,93; 111,94; III,95;IV,Slujirea - măsura slujirii lui
80; Dumnezeu III, 67;
Ridicarea monahului căzut Smerenia - măsura ei I, 56
V, 63; Smerita cugetare - originea şi
Risipirea - începutul relelor roadele ei 1,30
II, 4 5; II, 67; Somnul fără grijă IV, 104;
Rudeniile - lepădarea de ele Statornicie faţă de loc - 1,1; II, 53
pentru Dumnezeu 1,125 Stăpânitorii văzduhului - eli
Rugăciune neîncetată 1,8 berarea de ei II, 22
Rugăciunea - starea la rugă Stăruinţă în pocăinţă V, 47;
ciune IV, 103; Sterp - cum naşte sufletul
sterp I, 54
*§* Strâmtorarea duce la rugăciu
Sarea duhovnicească II, 67; ne cu trezvie 1,24
Sărăcia 1,4; VI, 29 Străpungerea inimii III, 104;
Schima - semnificaţii 1,90; Suferinţa - iubită mai mult
Scrierile sfinte - lectura cu decât odihna 1,61
folos IV, 140 Sufletul pus pentru fratele
Scripturile - citirea lor 1,14; nostru V, 5 0 ,5 1 ,
Scripturile - necunoaşterea Suflet bolnav 1,151e;
lor 1,15 Sufletul - groaza lui la despăr
Semne minunate - opaiţul se ţirea de trup III, 17;
aprinde de la Domnul V, 47 Supunere faţă de părintele
Separarea de Dumnezeu duhovnicesc 1,41
1052 PATERICUL MARE
♦ Vieţile sfinţilor - nesocotirea

Tagma monahilor cu adevărat lo r 1,8 7 ;
mare este V, 62; Vinul - riscul lui 1 ,109; IV, 98;
Tăcerea I, 7; II, 74; IV, 97; IV, IV, 1 01; IV, 1 05; IV, 129; IV,
151; 144;
Tăcerea cu răbdare 1,4; Vindecare - pe sine însuşi 1,3
Tăcerea aduce odihnă II, 47; Vindecare - pe ceilalţi 1,3; I,
Tăcerea - maica celor mai 63
înţelepte înţelesuri II, 18 Vindecare prin medicamente
Tânguirea lucrează şi păzeşte le lui Iisus - 1,151c;
III, 35; III, 101; III, 103; Virtutea toată 1,40
Temere - trei lucruri de care Virtutea - dobândirea prin a
să te temi III, 8 urî contrariul ei 1,48
Timpurile din urmă - deca Virtuţile - învăţarea lor 1 ,110
denţa lor 1,84; Voia lui Dumnezeu - împlini
Tropare - a nu se cânta de rea ei 1 ,121
monah 1,84; Voia proprie - lepădarea tota
Trupul - trei sunt mişcările lă de ea 1,4 1 ; 1,42
lui V ,l; Voinţa - se cere de la om I,
Trupul - fuga de cele trupeşti 111
II, 46; Voinţa fierbinte şi cea moale
Trupul - evitarea atingerii lui 1,151b;
IV, 112; 127; Vorbe de folos 1,97
Vorbire - când să vorbeşti I,
22; 1 ,134; IV, 126;
Uitarea - înrobire a minţii I,
Vorbire de rău I, 51; II, 63; IV,
52
89;
Uneltele sufletului 1,64
Vorbirea de rău şi desfrâna-
Uneltele vieţii monahale 1,66
rea V, 1 2 ,1 9
Ura faţă de cele din lume I, 31
Vorbirea multă risipeşte căl
Urmarea lui Hristos I, 29
dura sufletului II, 18
•$* Vorbirea despre credinţă şi
despre dogme usucă sufle
Vaiet III, 1 4 ,1 5 ,1 6 ; III, 60;
tul III, 77
Venirea în sine V, 61
Vrăjmaşul dacă nu este primit
Veşmânt ceresc 1,11
nu poate intra 1,113
Viaţa - ce este 1,100
Cuprins
Notă asupra ed iţiei............................................................................... .9

Monahismul, răspunsul desăvârşit al omului la iubirea
lui Dumnezeu............................................................................. 22
Prolog la cartea bătrânilor stareţi, numită Rai.......................... 111
Capitolul 1 - îndemn al sfinţilor părinţi pentru înaintarea

în desăvârşire.............................................................................117
Capitolul 11 - Că trebuie să urmărim liniştirea cu
toată silin ţa.................................................................................209
Capitolul III - Despre străpungerea inimii................................. 239
Capitolul IV - Despre înfrânare şi că nu numai la
mâncăruri se are în vedere, ci şi la celelalte mişcări
ale sufletului............................................................................. 285
Capitolul V - Diferite povestiri spre întărire în războaiele
ridicate în noi de desfrânare................................................326
Capictolul VI - Despre neagonisire şi că trebuie să ne
păzim şi de lăcom ie.................................................................. 380
Capitolul VII - Diferite povestiri care ne întăresc
în răbdare şi bărbăţie...............................................................400
Capitolul VIII - Despre a nu face nimic spre arătare............. .458
Capitolul IX - Că trebuie să te păzeşti a nu judeca
pe nim eni.................................................................................... .481
Capitolul X - Despre darul deosebirii............................................503
Capitolul XI - Despre aceea că trebuie în toată vremea
să avem trezvie...........................................................................611
Capitolul XII - Despre a ne ruga neîncetat şi cu trezvie.......... 643
Capitolul XIII - Despre aceea că trebuie să-i primim pe
străini şi să-i miluim cu voie b u n ă .......................................654
Capitolul XIV - Despre ascultare............................................ .683
Capitolul XV - Despre smerita cugetare.......................................701
Capitolul XVI - Despre a nu răspunde răului cu ră u ............... .779
Capitolul XVII - Despre dragoste....................................................797
Capitolul XVIII - Despre cei ce văd cu duhul..............................822
Capitolul XIX - D esp re f ă c ă to rii d e m in u n i.................................... 035
Capitolul XX - D esp re v ie ţu ir e a v i r t u o a s ă ...................................... 9 qq
Capitolul XXI - D ialog în tr e B ă tr â n ii Sfinţi c u în tr e b ă r i şi
ră sp u n su ri................................................................................................. 922
- A poftegm ele c e lo r c a r e a u î m b ă tr â n it în n ev o in ţă şi
care a ra tă pe s c u r t d e s ă v â r ş ir e a v ir tu ţii l o r ........................ 930
Capitolul XXII - D espre ce i d o is p r e z e c e p u s t n i c i ......................... 934
ANEXĂ - Prolog d e s p re v ia ţa şi n e v o in ţe le fe ric iţilo r

părinţilor n o ş tr i......................................................................................951
Note b iografice.................................................................................................. 969
Indice de referinţe b ib lic e .........................................................................1017

Indice o n o m astic............................................................................................1030
Indice de tem e s e le c ta te ............................................................................ 1042
A C E A S T Â E D IŢ IE A P A
TE R IC U L U IM A R E A F
OSTTRADUSĂDINLIMB
AGREACÄDEPREOTCO
NSTANTINCOMANAFO
STPREGÄTITÄPENTRUT
IPARDEOSTENITORIIED
ITU R IIB IZA N TIN EGA
ROAFACOMANMIHAICO
MANALEXANDRUCOMA
NMARIANEDELCOVTUD
ORCOMANAFOSTTIPÄ
RITĂŞILEGATĂLAIMP
RIMERIAGUTENBERGC
USPRIJINULDOMNULUI
VIORELCHINESCUINTR
EIMIIEXEMPLAREBUC
URESTILUNAMAIANUL
DOUAMIIŞAISPREZECE
H.; i :
'^ .rn r .n r n s fl
-r ,■•,■/.-rv- - -r r„ . .^ tü T ailF r-! ’ “•.. ‘-- uiæ?5S3r.:tr«ri

l ^ k y ^ tiW r
- i; *'-•->
■- 'Z . ,%■ j \ . ^ . . .■- —w. --V-;“.- .w > v *-i f U v ç ; -%:>> :u. n £ ~ * î n î . V . . I Kv! ^:
■^ j S S S S s %L ■v - ^ v J " '- * ' ' . - - - — 1 • *.«V w ' - - -. T , .........................~ . «.* ^ 1 • •-^«•' fc •■ • / * ••— « «■♦«* v « : > . ‘ -Ji4 * *

Patericul Mare 0527 1052

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Patericul Mare 0527 1052

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DESPRE DARUL DEOSEBIRII 531

lucrurile cele dintâi şi alese şi îngrijindu-se să aducă

să nu fie prim ită p en tru că a fo st aflată vrednică de

* «Facere 4 ,3 -5 . * «Sfântul Petru Damaschinul prezintă suc­

altele asem enea, şi a ltele pe lângă acestea, care nu au

§ HVezi 1 Corinteni 2 , 9. * 45Pihul de piatră sau de lemn cu care se

faceţi lucrul lui Dumnezeu cu odihnă, iar noi nici cu

am credinţă? Iu bitor de străini ca Avraam m-am fă*

♦ “leremia (sec. al VlI-lea Î.Hr.) este numit tânguitor pentru

unii şi au spus A w ei M acarie cel Mare, Egipteanul. Iar

Bătrânul: Mergi iarăşi m âine şi slăveşte-i pe ei! Mer­

J dacă mă vizitează u n fra te şi e s te p o s t sau diminea-

întristezi şi m ănânci cu fratele, bine faci. Dar dacă nu

80. Se povestea d esp re A w a Netrâ, ucenicul Awei

mare şi are multă dragoste şi m ultă cinste în ţinutul

lucrau skulâkion59, d ar lu cru l nu în ain ta pentru că nu

*s’Ex°vAAki(o)v sau oxoAAki(o)v este Utilul pentru candelă

85. A în treb at A w a Isaia pe A w a Pim en despre

88. A zis Avva P im en : D acă v a p ăcătu i un om şi va

k*Jfcte folosit aid cuvântul Tteipo, care înseamnă cercare, în-

nouă calea îm p ărătească62 p e n tru că e ste uşoară63.

ascultat e s te n ebu n ş i în cu rca t la minte64. De te în­

* “Pilde 18,13. * “ Psalmul 17,30. * «Vezi Galateni 6,1.

o va face cu atât mai mult El însuşi? Căci a poruncit lui

un astfel de lucru sufletul meu nu vrea. Căci tot lucrul

este dacă se m ân ie cin eva p e fra te le lui fără pricină69?

118. Un fra te a c e r c e ta t pe A w a Pimen. Şi stând

Cel care v o rb e şte p e n tru D u m n ezeu b in e face şi cel

pierdem s u flete le . Ia tă , co p iii plâng şi nu ne lasă să

şi nici cele ascu n se77. Iar d acă s e în tâm p lă să întârzii

♦ 77Se înţeleg ispitele interioare, gândurile, poftele, patimile şi

sâ fee, că îm i v in e în tris ta r e şi m ă tulbur? Şi a zis Bă­

Bătrânului: Îm i vatăm sufletul! Şi nu i-a zis A wa Pi­

A zis fratele: B â rn ă e ste ! I-a zis lui Bătrânul: Spune

în gândul său că este d eja în m o rm ân t de trei ani, nu

monah? Nu încă. Şi le -a zis lor: Sunt bune şi faptele.

tău să fie b atjo co rit? Şi a zis A w a Pafnutie: De vreme

ca cel care a a ju n s s ă s e facă cleric să nu mai vină spre

* "Vezi 1 C orinten i 7 , 1 - 7 . * 91Şi-n apoftegm a aceasta se des­

151. A venit odată un m onah rom an şi a locuit în

care le făceam , acum cu od ihnă fac m ica m ea lucrare.

Awa Iosif: Da! A z is, d e c i, B ă trâ n u l: în oricare ceas

♦ ’‘Vezi apoftegm a 1 3 2 a acelu iaşi cap itol. * 97lacob 1 ,1 4 . * "M u n­

158. A zis A w a Sisoe, Tebeul, ucenicului său: Spu­

spus acestu ia fap ta, ci l-a în tre b a t: D acă îi vine cuiva

foarte m ult şi îţi e ste som n, d orm i! A ceasta este ceea

168. A zis ia ră şi: E ste prim ejd ios să înveţi pe alţii

precum şerpii a zis p en tru c a să nu vă prindă pe voi

pus în m orm ânt n o u 108, adică în om nou. Să râvneas­

îm i e ste m ai de folos u râ ciu n e a cap u lu i d esco p erit109

184. Cineva, odată, pocăindu-se, s-a retras în linişte.

193. Ziceau B ă trâ n ii: La to t gândul care urcă în

205. A zis un B ătrân: Vai om ului când numele lui

cercetare despre acea sta , unii ziceau: Da, se întinea­

ce să-i mai rog, de v rem e ce nu fac nim ic? Căci eu sunt

ajungem la s t r â m t o r a r e . I a r tu p e d ra cii ca re vor să

2 24. Fraţii dintr-o o b şte au ie ş it să cerceteze în

închide uşile şi fe re stre le şi pune slujba ta. Căci scris

231. Au coborât odată nişte m onahi din Egipt la

Bătrânul, a p u c â n d u -i m â n a , l-a d at la o parte şi l-a pus

239. Au cercetat odată trei fraţi pe un Bătrân din Schit

ţie ţi-e foame, ia am inte la cei care stau jo s şi vezi câţi

+ 125Romani 1 4 ,4 . Vezi Avva Dorotei, Asceticele, învăţătura 6,

aşezând vas, a s p ă la t p icio a re le lui şi zicea ca şi când

* «Facere 4 ,3 -5 . * «Sfântul Petru Damaschinul prezintă suc

Bătrânul: Mergi iarăşi m âine şi slăveşte-i pe ei! Mer

ascultat e s te n ebu n ş i în cu rca t la minte64. De te în

sâ fee, că îm i v in e în tris ta r e şi m ă tulbur? Şi a zis Bă

Bătrânului: Îm i vatăm sufletul! Şi nu i-a zis A wa Pi

* "Vezi 1 C orinten i 7 , 1 - 7 . * 91Şi-n apoftegm a aceasta se des

♦ ’‘Vezi apoftegm a 1 3 2 a acelu iaşi cap itol. * 97lacob 1 ,1 4 . * "M u n

158. A zis A w a Sisoe, Tebeul, ucenicului său: Spu

pus în m orm ânt n o u 108, adică în om nou. Să râvneas

cercetare despre acea sta , unii ziceau: Da, se întinea

râvna, d ar a c u m , v ă z â n d u - t e p e t i n e o s t a ş a l lui Dum

* t38în apoftegma aceasta întâlnim o poziţie contrară altor pă

Dar născocitorul rău tăţii, diavolul pizmuindu-1, pre

de smerit, i-a p rim it cu faţa lum inoasă. Şi făcând ru

prorocul Isaia zice Domnul: S p re unii ca a ceştia îm i în

le-am auzit şi vi le-am v e stit vouă. Deci, ştiind aces

a spus Domnul lui M oise cuvântul a c e s ta şi Israel um

nu lăsa pe nim eni să se în tâln e ască cu el. Căci cuvân

şi blândeţea şi re sp e ctu l faţă de to ţi o am en ii şi cunoş

6 6 . A zis iarăşi: Nu p o ate om u l să cu n o ască gându

Bătrânului: Dă drum ul la apă şi udă grădina. Şi Bă

îndată s-a pocăit, lepădându-se de toate acelea. Ple